Cultivare FLORI sera

În ceea ce priveşte substratul de cultură, udatul, fertilizarea, dar şi aclimatizarea plantele floricole nu au cerinţe foarte deosebite comparativ cu plantele legumicole.La speciile sensibile la boli datorate ciupercilor se recomandă utilizarea turbei ca substrat de înrădăcinare.Dacă se recomandă însămânţarea într-o lădiţă pusă pe pervazul geamului se subînţelege şi asigurarea unei temperaturi de minim 18-20 º C. Florile prezentate în continuare sunt aranjate în ordinea cronologică a datei de semănare.

Plante care se însămânţează în luna februarie

Begonia (Begonia semperflorens, Begonia gracilis) – Se însămânţează de la mijlocul până la sfârşitul lunii februarie în lădiţe aşezate pe pervaz. Seminţele sunt foarte fine (1 g = 80000 de seminţe) şi de aceea pământul se va apăsa doar uşor. În condiţii de umiditate bună germinează în 10 – 12 zile. După răsărire plantele au nevoie de umiditate moderată. Dacă pământul este prea umed însă, se favorizează dezvoltarea unor ciuperci dăunătoare plantei. De aceea se preferă utilizarea turbei atât pentru însămânţare cât şi pentru transplantarea ulterioară a begonilor. Au nevoie de multă lumină. La 8 săptămâni după răsărire, plantele sunt sufiecient de viguroase pentru a fi transplantate. Este de preferat ca sera în care vor fi transplantate să fie încălzită mai ales în perioadele reci, deoarece begonile au nevoie de temperatură constantă (16-18 º C ) până la momentul plantării afară.

Plante care se însămânţează în luna martie

Pufuleţi (Ageratum houstonianum) – Se însămânţează de la începutul lunii într-o lădiţă care se va aşeza pe pervaz. Necesită umiditate constantă până în momentul încolţirii; după ce răsar, plantele preferă un substrat mai puţin umed, iar temperatura poate fi redusă până la 15 º C. Mai târziu vor fi transplantate la distanţa 3 x 4 cm într-o lădiţă mai mare din seră. Ulterior se va mai efectua o transplantare în vase cu diametrul de 8 cm. Se evita scăderea temperaturii din seră sub 0 º C! Se pot răsădi afară începând cu 20 mai.

Garoafa de grădina (Dianthus caryophyllus) – Se seamănă la începutul lunii martie într-o lădiţă pe pervaz. Dacă se menţine o temperatură cuprinsă între 18 şi 20 º C germinarea va decurge foarte repede. După ce plantele răsar temperatura nu trebuie sa scadă sub 15 º C. Plăntuţele se vor transplanta individual în vase care se vor aşeza pe o masă în seră. În cazul în care temperatura scade sub 0 º C plantele vor fi distruse! Plantele aclimatizate pot fi plantate afară începând cu luna mai.

Petunia (Petunia X. hybrida) – În zilele noastre această floare se găseşte într-o varitate covârşitoare de culori şi forme. Cine doreşte să cultive această floare extrem de decorativă trebuie să însămânţeze o lădiţă pe care o va aşeza pe pervaz. Se recomandă utilizarea turbei ca şi substrat de cultivare deoarece petunia este sensibilă la anumite boli provocate de ciuperci. Din cauză că seminţele sunt foarte mici, acestea nu trebuie acoperite cu pământ ci doar presate pe substratul de cultură. După germinare este suficientă o temperatură de 15 º C. Plăntuţele sunt foarte sensibile la excesul de

umiditate. Acestea vor fi transplantate în vase cu acelaşi tip de substrat de cultură şi mutate în seră. Apoi vor fi transplantate din nou, de data aceasta individual în recipiente de 8 cm diametrul. Temperatura nu trebuie sa scadă sub 15 º C pentru că plantele pot să se ofilească. La începutul lui mai începe aclimatizarea urmând ca pe la jumătatea lui mai să se planteze definitiv afară. Aplicarea fertilizaţilor se impune în cazul petunilor pentru că acestea cresc foarte repede şi consumă o cantitate mare de nutrienţi.

Lobelia (Lobelia erinus) – Se însămânţează de la începutul până cel târziu la mijlocul lui martie într-o lădiţă pusă pe pervaz. Apoi se transplantează într-o lădiţă mai mare şi se mută în seră. Se vor transplanta în mănunchiuri de câte 3-5 plăntuţe. Se răsădesc afară începând cu mijlocul lui mai. Formează covoare de flori foarte frumoase.

Gazania (Gazania X. hybrida) – Se însămânţează de la începutul lui martie într-o lădiţă pusă pe pervaz. Se transplantează în vase de 8 cm diametrul. De la mijlocul lui mai se poat planta afară. Aceste plante se dezvoltă optim atunci când se bucură de lumina soarelui.

Salvia (Salvia splendens) – Se însămânţează de la începutul lui martie într-o lădiţă pusă pe pervaz. Se transplantează în seră şi apoi în vase cu diametrul de 8 cm. Au nevoie doar de umiditate moderată, deoarece sunt sensibile la anumite boli provocate de ciuperci. Salvia are nevoie de o cantitate mare de nutrienţi şi de aceea trebuie aplicat din când în când un fertilizant lichid. Dacă se doreşte obţinerea unor plante cu aspect de tufiş atunci se va tăia tulpiniţa principală. Tulpinile rezultate se pot folosi ca şi butaşi; fac rădăcini într-un timp foarte scurt. Afară se poate planta începând cu data de 20 de mai. Culoarea roşu aprins a salviei este potrivită pentru straturi multicolore de flori. De aseamenea, este potrivită pentru decorarea bordurilor şi se asociază bine cu lobelia albastră, pufuleţi sau verbena.

Verbena (Verbena X. hybrida) – Se însămânţează de la începutul lui martie într-o lădiţă pusă pe pervaz. Se transplantează în vase cu diametrul de 8 cm şi se mută în seră. Pe la mijlocul lui mai se pot planta definitiv afară. Verbena, cu florile sale în tonuri de roşu şi roz aprins, adesea cu mijlocul alb, imprimă grădinii o notă pozitivă şi plină de viaţă. Se poate folosi ca şi bordură de-a lungul cărărilor din grădină, dacă dispunem de plante care se vor dezvolta sub forma unui tufiş. Foarte căutată este şi Verbena rigida, care atinge o înălţime de 40 cm. Acesta dezvoltă numeroase inflorescenţe, de culoare albastră, care răspăndesc un parfum plăcut.

Ricinul (Ricinus communis) – Se însămânţează de la începutul până sfârşitul lui martie într-o lădiţă pusă pe pervaz. Întrucât seminţele sunt destul de mari (1 g = 25 de seminţe) se va pune câte o sămânţă într-un vas cu diametrul de 8 cm. După germinare vasele se pot muta în seră deoarece nu mai au nevoie de temperatură atât de ridicată. Afară se plantează doar după ce pericolul de îngheţ dispare. Plantele impozante se pot dezvolta optim doar dacă benefieciază de un sol bine structurat şi bogat în nutrienţi şi câteva fertilizări pe timpul verii.

Gura leului (Anthirrhium majus) – Se însămânţează până cel târziu la jumătatea lui martie într-o lădiţă aşezată pe pervaz sau într-o seră izolată şi încălzită. Seminţele, fiind foarte mici (1 g = 6000 seminţe), nu trebuie acoperite ci doar apăsate puţin pe substratul de cultură. După germinare, o temperatură de 12 – 15 º C este suficientă. Se

transplantează la distanţa de 5 x 5 cm într-o lădiţă mai mare şi se aşează pe un raft din seră, fiind necesară o temperatură cuprinsă între 10 şi 12 º C. Pentru a nu se lungi prea tare plantele trebuie expuse la lumină cât mai puternică. După o aclimatizare prealabilă, plantele pot fi răsădite afară, începând cu sfârşitul lui aprilie, cu condiţia ca pericolul de îngheţ să fi dispărut.

Sporul casei (Impatiens walleriana) – Se însămânţează la mijlocul lui martie într-o lădiţă aşezată pe pervazul geamului (în cazul în care nu se dispune de o seră încălzită). După răsărire este suficientă o temperatură de 15º C. Se recomandă utilizarea unui substrat de cultură pe bază de turbă sau în amestec deoarece plantele tinere sunt foarte sensibile la bolile provocate de ciuperci. Tot din acest motiv trebuie evitat excesul de umiditate. După ce cresc puţin şi au câteva frunze bine dezvoltate se vor transplanta în vase cu diametrul de 8 cm. Şi aici se va utiliza acelaşi substrat de cultură ca şi în cazul însămânţării. Din cauză că sunt foarte sensibile la temperaturi scăzute şi la îngheţ se vor planta afară abia la sfârşitul lunii mai. De remarcat faptul că aceste plante se dezvoltă optim chiar şi în condiţii de semi-umbră.

Orhideea săracului (Schizanthus wisetonensis) – Să însămânţează în luna martie într-o lădiţă aşezată pe pervazul geamului (în cazul în care nu se dispune de o seră încălzită). Se transplantează la scurt timp după germinare în lădiţe care se vor aşeza pe un raft în seră, iar mai apoi se va mai face o transplantare în vase de 8 cm diametrul. Afară se pot planta doar după mijlocul lunii mai.

Creasta cocoşului (Celosia cristata) – Este suficient dacă se seamănă abia la sfârşitul lunii martie într-o lădiţă aşezată la pervazul geamului. Plăntuţele se transplantează apoi într-o lădiţă din seră. După ce mai cresc se transplantează din nou, de data aceasta în vase de 8 cm diametrul. Se va administra un fertilizant lichid o dată la două săptămâni. După trecerea pericolului de îngheţ se pot scoate afară doar plantele mai viguroase. Au nevoie de un pământ fertil.

Cleome spinosa – O floare aparte cu flori albe, frumos mirositoare. Se însămânţează la sfârşitul lunii martie într-o lădiţă care se va aşeza pe pervaz. După răsărire se transplantează într-o lădiţă mai mare păstrând o distanţă de 7 cm atât între rânduri cât şi între plante sau în vase cu diametrul de 8 cm. Plantarea în grădină se poate face doar începând cu mijlocul lunii mai.

Penstemon hartwegii – Dacă nu se dispune de o seră încălzită se va însămânţa o lădiţă care va fi aşezată ulterior pe pervaz. După germinare este suficientă o temperatură de doar 12-15 º C. Mai târziu se transplantează în lădiţe, în seră, iar afară se pot planta doar începând cu mijlocul lui mai. Aceste flori au efect maxim dacă sunt plantate în mănunchiuri sau printre alte flori.

Plante care se însămânţează în luna aprilie

Zorele (Ipomoea tricolor) – Se seamănă de la începutul până la mijlocul lunii aprilie în seră. Plantele tinere, de îndată ce au câteva frunze se transplantează în vase cu diametrul de 7 cm. De la jumătatea lunii mai încolo se pot planta afară. Aceste plante anuale foarte decorative, cu flori indigo în formă de pâlnie, se pretează foarte bine pentru acoperirea gardurilor şi a zidurilor. Dacă se plantează printre trandafiri se obţine un joc de culori

deosebit. În cazul acesta trebuie să punem la dispoziţia plantelor nişte pari pentru a se putea căţăra.

Măturica (Kochia scoparia) – Se seamănă de la începutul până la mijlocul lui aprilie direct în seră, urmând a fi transplantate în vase 8 cm diametru. Sunt sensibile la frig şi trebuie protejate în caz de îngheţ. Imediat după germinare, plantele tinere sunt foarte sensibile şi la excesul de umiditate şi se pot ofili uşor. Se plantează în grădină începând cu data de 20 mai. Arată foarte bine atât în cazul în care se plantează solitar cât şi în cazul în care se plantează în grupuri sau printre alte flori de sezon. Se poate utiliza şi pe post de gard viu, planta suportând bine tăierea.

Brumărele (Phlox drummondii) – Se seamănă la începutul lunii aprilie, în seră. După o transplantare se pot răsădi afară după mijlocul lunii mai. Este o plantă foarte decorativă, aducătoare de bună dispoziţie. Trebuie menţionat că, tufele de brumărele, cu cât sunt mai bătrâne cu atât sunt mai încărcate de flori cu o durată mai lungă de înflorire.

Rudbeckia hirta – Se însămânţează la mijlocul lui aprilie în seră, apoi se transplantează. În luna mai se pot planta în grădină. Această specie de Rudbeckia nu este pretenţioasă deloc şi înfloreşte abundent în tonuri de galben şi maro. Se poate folosi cu succes în buchete. Tijele cu flori nu trebuie tăiate numai după înflorirea bobocilor. Acestea trebuie puse foarte repede în apă, deoarece dacă florile se ofilesc sunt compromise total.

Ruji de toamnă (Callistephus chinensis) – se seamănă începând cu luna aprilie în seră. De îndată ce sunt destul de viguroase, tinerele plante se transplantează, iar începând cu luna mai se pot planta afară. Rujile de toamnă sunt cunoscute oricărui iubitor de flori, pot fi utilizate foarte variat şi, în plus, uşor de cultivat. Există totuşi o problemă: uneori se ofilesc timpuriu. Pentru a evita acest lucru se vor prefera soiurile rezistente. Există studii care au demonstrat că soiurile cu flori simple sunt mult mai rezistente comparativ cu soiurile intens cultivate, cu flori bătute.

Garoafe de vară (Dianthus F1 hybriden) – Semănarea se face la începutul lui aprilie în seră. După o transplantare se pot planta în grădină în luna mai. Se pretează bine la cultura pentru flori tăiate. Specia Dianthus chinensis „Heddewigii” cu flori vesele nu depăşeşte 25-30 de cm din aceea se foloseşte cu mult succes în decorarea bordurilor.

Dalia pitica (Dahlia sp.) – Această specie de dalie pitică se seamănă la începutul lunii aprilie în seră. După ce răsare şi îşi dezvoltă câteva frunze se transplantează direct în vase cu diametrul de 8 cm. Atenţie, daliile sunt foarte sensibile la îngheţ. Doar începând cu sfârşitul lui mai se pot planta în grădină. Aceste dalii sunt foarte apreciate ca plante decorative atât pentru talia lor mică cât şi pentru florile minunate. Rizomii se pot scoate toamna din pământ. Peste iarnă se ţin la adăpost de frig, iar primăvara se pot planta direct în grădină începând cu luna mai.

Crăiţe, buzdugi (Tagetes erecta) – Se seamănă la mijlocul lunii mai în seră. Când sunt destul de viguroase, plantele tinere se transplantează. Afară nu se vor planta decât la începutul lunii iunie. Aceste plante iubite de toată lumea sunt în general nepretenţioase, singura condiţie pentru o dezvoltare optimă este evitarea temperaturii de îngheţ. Soiurile pitice se utilizează cu succes pentru decorarea bordurilor sau chiar pentru covoare de

flori. Cele înalte pot fi cultivate pentru flori tăiate, deoarece acestea sunt capabile să reziste mai mult de 10 zile în vază.

Cârciumărese (Zinnia elegans) – Sunt foarte cunoscute şi foarte răspândite într-o largă varietate de culori şi forme. Se seamănă la mijlocul lunii aprilie, în seră, şi se transplantează după apariţia primelor două frunze. Cultivarea cârciumăreselor nu necesită cunoştinţe avansate de grădinărit, iar succesul este garantat chiar şi începătorilor. Singura condiţie pe care aceste plante o impun este ca temperatura să nu scadă sub limita de îngheţ. De aceea nu se vor planta afară înainte de mijlocul lunii mai. Atenţie, cârciumăresele sunt mâncarea preferată a melcilor!

Măzăriche parfumată (Lathyrus odoratus) – La mijlocul lunii aprilie se seamănă câte 5-6 boabe de sămânţă în vase cu diametrul de 6 cm. Spre deosebire de toate florile prezentate aici, măzărichea preferă locurile umede şi răcoarea. La mijlocul lunii mai se plantează în grădină, de preferat lângă un gard de sârmă pe care plantele să se poată căţăra. Cu cât se taie mai multe flori trecute cu atât mai bogată va deveni planta. Altfel planta îşi va dirija resursele în scopul fructificării.

Conduraşi (Tropaeolum majus) -  Această minunată plantă urcătoare se seamănă la sfârşitul lunii aprilie, în grădină, pe locul definitiv. Cine dispune de o seră poate produce şi răsaduri. Pentru aceasta se seamănă câte două seminţe în vase de 8 cm diametrul. După germinare se lasă doar planta mai viguroasă, iar în grădină se plantează de pe la mijlocul lui mai. Se dezvoltă foarte frumos dacă are posibilitatea să se caţere pe un gard sau pe un zid.

Încă un sfat pentru deţinătorii de sere încălzite: petuniile şi muşcatele din ghivece, chiar şi trandafirii crescuţi în ghivece nu trebuie tăiate toamna ci doar depozitate în sera încălzită: primăvara vă veţi putea bucura de flori care, în plus, au înflorit toată iarna. Petunia elimină un miros plăcut în întreaga seră. Dacă toamna puneţi diverşi bulbi în ghivece sau în lădiţe, primăvara devreme vă veţi putea bucura de narcise, lalele, zambile, brânduşe.