CULTIVAREA CĂPȘUNILOR

Afaceri cu capsuni. Mini-ghid pentru a invata

bazele tehnologiei de cultura a capsunilor. Capsunele se numara, alaturi de cirese, printre primele fructe care ajung la maturitate in timpul anului (mai-iunie). Aceasta cultura permite obtinerea de recolte

extrasezonale, mai timpurii sau mai tarzii decat cele care se obtin in camp. Prin folosirea soiurilor remontante (cu mai multe recolte pe an) se pot obtine capsune si toamna, pana

in octombrie. Avand o talie redusa (15-40 cm), sub forma compacta sau rara, capsunul se poate cultiva in spatii foarte mici din gradina casei, dar si pe suprafete mari in aer liber, in solarii sau in sere.

Cultivarea capsunului se poate face si intercalat in plantatiile de pomi fructiferi, se mai poate cultiva in

vase cu amestec de pamant si solutii nutritive. In functie de soi si conditiile de cultivare, capsunul da productii mari si foarte mari, ce pot depasi 20

t/ha. Inmultirea se face pe cale naturala, prin stoloni. Cunoasterea tehnologiei plantarii si cultivarii capsunilor reprezinta cheia succesului afacerii Capsunul este o planta perena, cu o durata de viata de 3-5 ani, in care poate da 2-4 recolte de fructe, dar s-a demonstrat ca este mai rentabila cultura anuala decat cea multianuala. In sistemul de cultura

anuala, capsunul se planteaza vara, in iunie- iulie, utilizand stoloni refrigerati. In primavara anului urmator (mai-iunie), plantele rodesc abundent, dupa care se defriseaza.

Capsunul da fructele cele mai mari la prima si, eventual, la a doua fructificare. Apoi greutatea medie a fructelor se reduce considerabil. Pe masura ce imbatranesc plantele devin mai sensibile la atacul bolilor

si daunatorilor, iar terenul este invadat de buruieni, dintre care pir, palamida, volbura.

De aceea, reinnoirea plantatiilor de capsun la intervale mai scurte de timp contribuie la lichidarea focarelor de infectie, precum si la mentinerea potentialului biologic si productiv al plantelor la un nivel

ridicat. Plantele de capsun in varsta de un an sunt apte sa dea productii mari, iar fructele lor ajung la

maturitate cu 2-5 zile mai devreme fata de cele ale plantelor mai in varsta. Productia anuala de capsun

a unui hectar de cultura este de 15-25 t, in functie de soiuri. In cultura multianuala productia scade la 5-8 t/ha. In total, o plantatie multianuala de capsun cu durata de 3 ani produce 2 recolte de fructe care

insumeaza 10-16 tone, deci mai putin decat o cultura anuala. Pana la infiintarea culturii anuale de capsun, in iunie-iulie, terenul se foloseste pentru o alta cultura

timpurie, cum ar fi salata, spanac, ceapa verde. In anul urmator, dupa defrisarea culturii anuale de capsun in iunie, terenul se pregateste si se insamanteaza sau se planteaza cu o cultura tarzie: varza de

toamna, castraveti, fasole. Deci, un alt avantaj al culturii anuale de capsun este acela ca se incadreaza

perfect intr-o rotatie cu legume, inclusiv in culturi asociate, permitand obtinerea a doua recolte pe an de pe aceeasi suprafata de teren.

Cultivarea capsunului in sere solar Serele solar sunt constructii permanente cu o durata de exploatare de 5-10 ani, la care se inlocuieste

doar folia din plastic. Serele solar ofera conditii mai bune pentru cresterea capsunelor, permitand o

A-PDF OFFICE TO PDF DEMO: Purchase from www.A-PDF.com to remove the watermark

anticipare a coacerii fructelor cu pana la 20-30 de zile fata de adaposturile temporare.

Cultivarea capsunului in sere Capsunul se preteaza foarte bine la cultura fortata in sere de sticla, coacerea fructelor fiind anticipata

cu 50-60 de zile fata de cultura in camp deschis, uneori si mai mult. Pentru a avea o cultura reusita este necesar ca stolonii ce vor fi transplantati din camp in sera sa fie bine dezvoltati cu cel putin 3-5

ramificatii anuale purtatoare de muguri roditori. Inainte de plantarea stolonilor in sera se recomanda o

fortificare a acestora. Se practica 3 metode de fortificare a plantelor in camp: repicarea timpurie a stolonilor de pe planta-mama, utilizarea de stoloni refrigerati, folosirea stolonilor crescuti pe ghivece sau

pe cuburi nutritive. Repicarea stolonilor detasati de planta-mama se face in perioada 1 septembrie – 1 octombrie a anului

premergator plantarii in sera, la distanta de 25 cm. In aceasta perioada de timp se aplica 3-4 fertilizari si se efectueaza tratamente fitosanitare. Stolonii refrigerati se planteaza in camp la inceputul lunii iunie

la distanta de 25 cm.

Stolonii plantati in cuiburi din turba, in cuburi nutritive sau in ghivece se mentin pana toamna in aer liber. Ei se uda zilnic prin aspersiune si se fertilizeaza de 4 ori cu ingrasaminte complexe. Plantele din

ghivece transplantandu-se cu pamantul din jurul lor au radacinile intacte si nu stagneaza din crestere dupa ce au fost replantate. Plantarea stolonilor in sera se face la sfarsitul lunii noiembrie, cand

plantutele se afla in repaus si au trecut printr-o perioada racoroasa. Inainte de plantare, solul din sera

se fertilizeaza cu 30-40 t gunoi de grajd bine descompus, 150-200 kg azotat de amoniu, 300-500 kg superfosfat, 200-300 kg fosfat de potasiu, 300 kg sulfat de magneziu. Toate aceste cantitati se

utilizeaza la un hectar. Dupa fertilizare pamantul se mobilizeaza cu sapa rotativa si se dezinfecteaza prin injectare cu aburi supraincalziti.

Dupa dezinsectia termica urmeaza maruntirea si nivelarea terenului. Pe o travee de sera se planteaza doua benzi a 4 randuri de capsuni. Intre benzi se lasa o poteca de 60-70 cm, intre randurile din banda

cate 30 cm, iar intre plante pe rand 20 cm. Dupa plantare, circa o luna de zile se mentine o

temperatura scazuta de maxim +5°C, pentru ca partea aeriana a plantelor sa nu porneasca in crestere inaintea sistemului radicular, apoi temperatura se ridica progresiv in medie cu 1°C pe zi, pana la 15-

18°C, iar cand apar primele fructe se ridica la 22-24°C ziua si 14-16°C noaptea. Aceasta diferenta de temperatura intre zi si noapte are un rol important asupra infloritului, fecundarii si dezvoltarii fructelor.

Solul trebuie sa se mentina la o umiditate de 70-75 la suta din capacitatea de retinere a apei in camp.

Umiditatea atmosferica ajunge dimineata la 90-100 de procente datorita transpiratiei plantelor din cursul noptii, dar in cursul zilei, prin aerisire, ea coboara la 65 la suta. Se recomanda evitarea crearii

unei atmosfere prea umede care stanjeneste polenizarea si favorizeaza aparitia patogenilor. O buna aerisire contribuie la obtinerea unor plante mai robuste. Aerisirea trebuie sa se faca mai ales in

perioada infloritului, in orele prea calde din zi. Nu se aeriseste in zile friguroase sau cu vanturi

puternice. Factorul lumina este foarte important pentru cultura fortata, impunandu-se iluminatul suplimentar cu becuri normale cu filament, care sunt de preferat tuburilor cu neon. Iluminatul

suplimentar se impune cand stolonii incep sa inverzeasca si dureaza timp de 40 de nopti, alternand o patrime ora lumina cu 3 patrimi ore intuneric. Becurile de iluminat sunt instalate cat mai sus, amplasate

la distanta de 6 m pe lungimea fiecarei travee. In perioada infloritului capsunilor este necesara o intensitate de 13.000-15.000 lucsi. Pentru polenizarea

florilor se folosesc albinele prin instalarea unui stup la fiecare 800-1.000 m2 cultura de capsuni. In lipsa

acestei posibilitati se recurge la polenizarea artificiala, utilizand un jet de aer. Dupa posibilitati, in perioada infloritului capsunii sunt suplimentati hormonal cu gibereline aplicate prin stropire. Pentru a

obtine capsune chiar inainte de ianuarie, se transplanteaza stolonii in ghivece la mijlocul lunii iulie pana in 15 octombrie, plantele sunt tinute in camp, iar dupa aceea se introduc in sera unde se asigura lumina

suplimentara de 270 W timp de 6-22 ore zilnic.

Rasadnitele cu incalzire tehnica se utilizeaza pentru fortarea capsunului. In aceste rasadnite amestecul de pamant este urmatorul: 2 parti pamant de telina, o parte mranita, o parte nisip, plus urmatoarele

ingrasaminte: 15 g azotat de amoniu, 35 g superfosfat, 10 g sare potasica la 15 kg amestec de pamant. Se folosesc stoloni care se repica in iunie-iulie in rasadnite reci sau de camp, pe straturi special

amenajate in vederea fortificarii. In luna ianuarie, stolonii sunt transplantati in rasadnite cu incalzire tehnica pentru fortare. Se planteaza 8-9 plante pe metru patrat de rasadnita. Incalzirea se incepe la

mijlocul lunii ianuarie si dureaza doua luni si jumatate. Temperatura din rasadnita se mentine la 15-

20°C. Fructele se matureaza in a doua jumatate a lunii martie si dureaza pana in ultima decada a lunii aprilie. Productia obtinuta variaza in functie de soi de la 1 la 4 kg fructe pe metru patrat.

Planteaza capsuni si culege profit! La capsun maturarea este esalonata si, prin urmare, recoltarea acestora se face in mai multe reprize.

Capsunele nu mai evolueaza in coacere dupa recoltare, ele raman exact la stadiul cand au fost culese.

Datorita continutului mare de apa, capsunele sunt fructe foarte perisabile. Mai ales in conditii cu umiditate excesiva, capsunele devin sensibile la mucegaiuri si putregaiuri.

Acest neajuns poate fi eliminat prin utilizarea unor ambalaje corespunzatoare, cum ar fi cutiile din plastic. Fructele destinate consumului direct in stare proaspata se culeg cu tot cu caliciu, acesta se

indeparteaza daca fructele urmeaza a fi procesate. Scaderea in greutate a fructelor imediat dupa cules se datoreaza pierderii apei. Astfel, daca fructele

sunt mentinute in camp 3 ore de la recoltare, acestea pierd in greutate pana la 1,8 la suta. Refrigerarea

capsunelor imediat dupa recoltare la temperatura de 8-9°C asigura reducerea pierderilor de 2 ori si prelungirea duratei de pastrare de peste doua ori.

Capsunele recoltate cu 50 la suta pigmentare pierd in greutate cu pana la 23 la suta, dar au deprecieri de calitate mai reduse comparativ cu cele recoltate la maturitatea de consum, adica la 75 la suta

pigmentare. Nu exista o suma stabila pentru realizarea investitiilor in aceasta afacere, deoarece totul

depinde de modalitatea de crestere si cultivare a capsunilor. Astfel, toate cheltuielile vor fi orientate spre procurarea materialelor necesare pentru construirea

adapostului unde vor fi plantati si cultivati capsunii, dar si pentru asigurarea cu ingrasamintele necesare. Totusi, respectarea regulilor de plantare si cultivare a capsunilor va duce la obtinerea unei

recolte foarte bogate. Pentru a obtine venituri esentiale este necesar ca productia sa fie realizata la fabricile de producere a gemurilor din capsune din tara sau de peste hotare. In acest mod va veti

recupera investitiile chiar in primul an de la lansarea afacerii si veti obtine profituri considerabile.

cultivarea capsunilor – tehnologie capsuni

25 January 2011, actualizat la: 16:46 pm | Publicat in: actualitate | Scris de: redactie

Afaceri cu capsuni. Mini-ghid pentru a invata bazele tehnologiei de cultura a capsunilor. Căpşunele se numără, alături de cireşe, printre primele fructe care ajung la maturitate în timpul anului (mai-iunie). Această cultură permite obţinerea de recolte extrasezonale, mai timpurii sau mai târzii decât cele care se obţin în câmp.

Prin folosirea soiurilor remontante (cu mai multe recolte pe an) se pot obţine căpşune şi toamna, până în octombrie. Având o talie redusă (15-40 cm), sub formă compactă sau rară, căpşunul se poate cultiva în spaţii foarte mici din grădina casei, dar şi pe suprafeţe mari în aer liber, în solarii sau în sere. Cultivarea căpşunului se poate face şi intercalat în plantaţiile de pomi fructiferi, se mai poate cultiva în vase cu amestec de pământ şi soluţii nutritive.

În funcţie de soi şi condiţiile de cultivare, căpşunul dă producţii mari şi foarte mari, ce pot depăşi 20 t/ha. Înmulţirea se face pe cale naturală, prin stoloni.

Cunoaşterea tehnologiei plantării şi cultivării căpşunilor reprezintă cheia succesului

afacerii

Căpşunul este o plantă perenă, cu o durată de viaţă de 3-5 ani, în care poate da 2-4 recolte de fructe, dar s-a demonstrat că este mai rentabilă cultura anuală decât cea multianuală. În sistemul de cultură anuală, căpşunul se plantează vara, în iunie-iulie, utilizând stoloni refrigeraţi.

În primăvara anului următor (mai-iunie), plantele rodesc abundent, după care se defrişează.

Căpşunul dă fructele cele mai mari la prima şi, eventual, la a doua fructificare. Apoi greutatea medie a fructelor se reduce considerabil. Pe măsură ce îmbătrânesc plantele devin mai sensibile la atacul bolilor şi dăunătorilor, iar terenul este invadat de buruieni, dintre care pir, pălămidă, volbură.

De aceea, reînnoirea plantaţiilor de căpşun la intervale mai scurte de timp contribuie la lichidarea focarelor de infecţie, precum şi la menţinerea potenţialului biologic şi productiv al plantelor la un nivel ridicat.

Plantele de căpşun în vârstă de un an sunt apte să dea producţii mari, iar fructele lor ajung la maturitate cu 2-5 zile mai devreme faţă de cele ale plantelor mai în vârstă. Producţia anuală de căpşun a unui hectar de cultură este de 15-25 t, în funcţie de soiuri. În cultura multianuală producţia scade la 5-8 t/ha. În total, o plantaţie multianuală de căpşun cu durata de 3 ani produce 2 recolte de fructe care însumează 10-16 tone, deci mai puţin decât o cultură anuală.

Până la înfiinţarea culturii anuale de căpşun, în iunie-iulie, terenul se foloseşte pentru o altă cultură timpurie, cum ar fi salată, spanac, ceapă verde. În anul următor, după defrişarea culturii anuale de căpşun în iunie, terenul se pregăteşte şi se însămânţează sau se plantează cu o cultură târzie: varză de toamnă, castraveţi, fasole. Deci, un alt avantaj al culturii anuale de căpşun este acela că se încadrează perfect într-o rotaţie cu legume, inclusiv în culturi asociate, permiţând obţinerea a două recolte pe an de pe aceeaşi suprafaţă de teren.

Cultivarea căpşunului în sere solar

Serele solar sunt construcţii permanente cu o durată de exploatare de 5-10 ani, la care se înlocuieşte doar folia din plastic. Serele solar oferă condiţii mai bune pentru creşterea căpşunelor, permiţând o anticipare a coacerii fructelor cu până la 20-30 de zile faţă de adăposturile temporare.

Cultivarea căpşunului în sere

Căpşunul se pretează foarte bine la cultura forţată în sere de sticlă, coacerea fructelor fiind anticipată cu 50-60 de zile faţă de cultura în câmp deschis, uneori şi mai mult. Pentru a avea o cultură reuşită este necesar ca stolonii ce vor fi transplantaţi din câmp în seră să fie bine dezvoltaţi cu cel puţin 3-5 ramificaţii anuale purtătoare de muguri roditori. Înainte de plantarea stolonilor în seră se recomandă o fortificare a acestora. Se practică 3 metode de fortificare a

plantelor în câmp: repicarea timpurie a stolonilor de pe planta-mamă, utilizarea de stoloni refrigeraţi, folosirea stolonilor crescuţi pe ghivece sau pe cuburi nutritive.

Repicarea stolonilor detaşaţi de planta-mamă se face în perioada 1 septembrie – 1 octombrie a anului premergător plantării în seră, la distanţa de 25 cm. În această perioadă de timp se aplică 3-4 fertilizări şi se efectuează tratamente fitosanitare. Stolonii refrigeraţi se plantează în câmp la începutul lunii iunie la distanţa de 25 cm.

Stolonii plantaţi în cuiburi din turbă, în cuburi nutritive sau în ghivece se menţin până toamna în aer liber. Ei se udă zilnic prin aspersiune şi se fertilizează de 4 ori cu îngrăşăminte complexe. Plantele din ghivece transplantându-se cu pământul din jurul lor au rădăcinile intacte şi nu stagnează din creştere după ce au fost replantate. Plantarea stolonilor în seră se face la sfârşitul lunii noiembrie, când plăntuţele se află în repaus şi au trecut printr-o perioadă răcoroasă. Înainte de plantare, solul din seră se fertilizează cu 30-40 t gunoi de grajd bine descompus, 150-200 kg azotat de amoniu, 300-500 kg superfosfat, 200-300 kg fosfat de potasiu, 300 kg sulfat de magneziu. Toate aceste cantităţi se utilizează la un hectar. După fertilizare pământul se mobilizează cu sapă rotativă şi se dezinfectează prin injectare cu aburi supraîncălziţi.

După dezinsecţia termică urmează mărunţirea şi nivelarea terenului. Pe o travee de seră se plantează două benzi a 4 rânduri de căpşuni. Între benzi se lasă o potecă de 60-70 cm, între rândurile din bandă câte 30 cm, iar între plante pe rând 20 cm. După plantare, circa o lună de zile se menţine o temperatură scăzută de maxim +5°C, pentru ca partea aeriană a plantelor să nu pornească în creştere înaintea sistemului radicular, apoi temperatura se ridică progresiv în medie cu 1°C pe zi, până la 15-18°C, iar când apar primele fructe se ridică la 22-24°C ziua şi 14-16°C noaptea. Această diferenţă de temperatură între zi şi noapte are un rol important asupra înfloritului, fecundării şi dezvoltării fructelor. Solul trebuie să se menţină la o umiditate de 70-75 la sută din capacitatea de reţinere a apei în câmp. Umiditatea atmosferică ajunge dimineaţa la 90-100 de procente datorită transpiraţiei plantelor din cursul nopţii, dar în cursul zilei, prin aerisire, ea coboară la 65 la sută. Se recomandă evitarea creării unei atmosfere prea umede care stânjeneşte polenizarea şi favorizează apariţia patogenilor.

O bună aerisire contribuie la obţinerea unor plante mai robuste. Aerisirea trebuie să se facă mai ales în perioada înfloritului, în orele prea calde din zi. Nu se aeriseşte în zile friguroase sau cu vânturi puternice. Factorul lumină este foarte important pentru cultura forţată, impunându-se iluminatul suplimentar cu becuri normale cu filament, care sunt de preferat tuburilor cu neon. Iluminatul suplimentar se impune când stolonii încep să înverzească şi durează timp de 40 de nopţi, alternând o pătrime oră lumină cu 3 pătrimi ore întuneric. Becurile de iluminat sunt instalate cât mai sus, amplasate la distanţa de 6 m pe lungimea fiecărei travee.

În perioada înfloritului căpşunilor este necesară o intensitate de 13.000-15.000 lucşi. Pentru polenizarea florilor se folosesc albinele prin instalarea unui stup la fiecare 800-1.000 m2 cultură de căpşuni. În lipsa acestei posibilităţi se recurge la polenizarea artificială, utilizând un jet de aer. După posibilităţi, în perioada înfloritului căpşunii sunt suplimentaţi hormonal cu gibereline aplicate prin stropire. Pentru a obţine căpşune chiar înainte de ianuarie, se transplantează stolonii în ghivece la mijlocul lunii iulie până în 15 octombrie, plantele sunt ţinute în câmp, iar după aceea se introduc în seră unde se asigură lumină suplimentară de 270 W timp de 6-22 ore zilnic.

Răsadniţele cu încălzire tehnică se utilizează pentru forţarea căpşunului. În aceste răsadniţe amestecul de pământ este următorul: 2 părţi pământ de ţelină, o parte mraniţă, o parte nisip, plus următoarele îngrăşăminte: 15 g azotat de amoniu, 35 g superfosfat, 10 g sare potasică la 15 kg amestec de pământ.

Se folosesc stoloni care se repică în iunie-iulie în răsadniţe reci sau de câmp, pe straturi special amenajate în vederea fortificării. În luna ianuarie, stolonii sunt transplantaţi în răsadniţe cu încălzire tehnică pentru forţare. Se plantează 8-9 plante pe metru pătrat de răsadniţă. Încălzirea se începe la mijlocul lunii ianuarie şi durează două luni şi jumătate. Temperatura din răsadniţă se menţine la 15-20°C. Fructele se maturează în a doua jumătate a lunii martie şi durează până în ultima decadă a lunii aprilie. Producţia obţinută variază în funcţie de soi de la 1 la 4 kg fructe pe metru pătrat.

Plantează căpşuni şi culege profit!

La căpşun maturarea este eşalonată şi, prin urmare, recoltarea acestora se face în mai multe reprize. Căpşunele nu mai evoluează în coacere după recoltare, ele rămân exact la stadiul când au fost culese. Datorită conţinutului mare de apă, căpşunele sunt fructe foarte perisabile. Mai ales în condiţii cu umiditate excesivă, căpşunele devin sensibile la mucegaiuri şi putregaiuri.

Acest neajuns poate fi eliminat prin utilizarea unor ambalaje corespunzătoare, cum ar fi cutiile din plastic. Fructele destinate consumului direct în stare proaspătă se culeg cu tot cu caliciu, acesta se îndepărtează dacă fructele urmează a fi procesate.

Scăderea în greutate a fructelor imediat după cules se datorează pierderii apei. Astfel, dacă fructele sunt menţinute în câmp 3 ore de la recoltare, acestea pierd în greutate până la 1,8 la sută. Refrigerarea căpşunelor imediat după recoltare la temperatura de 8-9°C asigură reducerea pierderilor de 2 ori şi prelungirea duratei de păstrare de peste două ori.

Căpşunele recoltate cu 50 la sută pigmentare pierd în greutate cu până la 23 la sută, dar au deprecieri de calitate mai reduse comparativ cu cele recoltate la maturitatea de consum, adică la 75 la sută pigmentare. Nu există o sumă stabilă pentru realizarea investiţiilor în această afacere, deoarece totul depinde de modalitatea de creştere şi cultivare a căpşunilor.

Astfel, toate cheltuielile vor fi orientate spre procurarea materialelor necesare pentru construirea adăpostului unde vor fi plantaţi şi cultivaţi căpşunii, dar şi pentru asigurarea cu îngrăşămintele necesare. Totuşi, respectarea regulilor de plantare şi cultivare a căpşunilor va duce la obţinerea unei recolte foarte bogate. Pentru a obţine venituri esenţiale este necesar ca producţia să fie realizată la fabricile de producere a gemurilor din căpşune din ţară sau de peste hotare. În acest mod vă veţi recupera investiţiile chiar în primul an de la lansarea afacerii şi veţi obţine profituri considerabile.

Cultura capsunului

» Inapoi

Importanta culturii

Capsunul este una dintre speciile pomicole care prezinta un interes economic si alimentar deosebit datorita potentialului mare de productie, calitatii fructelor, continutului in vitamina C si alte substante utile pentru alimentatia omului. Capsunele se numara alaturi de cirese printre primele fructe care ajung la maturitate in timpul anului (mai-iunie).

Capsunul este o specie precoce, producand fructe in primul an de la plantare, daca stolonii se planteaza in luna

iulie. Capsunul permite obtinerea de recolte extrasezonale, mai timpurii sau mai tarzii decat cele care se obtin in camp. Prin

folosirea soiurilor remontante (cu mai multe recolte pe an) se pot obtine capsune si toamna, pana in octombrie.

Avand o talie redusa (15-40 cm) sub forma compacta sau rara capsunul se poate cultiva in spatii foarte mici din

gradina casei, dar si pe suprafete mari in aer liber, in solarii sau in sere. Cultivarea capsunului se poate face si intercalat in

plantatiile de pomi fructiferi, se mai poate cultiva in vase cu amestec de pamant si solutii nutritive.

In functie de soi si conditiile de cultivare, capsunul da productii mari si foarte mari, productii ce pot depasi 20 t/ha.

Inmultirea se face pe cale naturala, prin stoloni. Aceasta este un exemplu de marcotaj natural.

Taxonomic genul Fragaria este incadrat in familia Rosaceae, ordinul Rosales, subclasa Rosidae, clasa Dicotyledonae,

Subincrengatura Angiospermae, Increngatura Spermatophytae.

Alaturi de frag, din familia Rosaceae mai fac parte macesul (Rosa canina), smeurul (Rubus idaeus) si murul (Rubus

caesius), toti acesti arbusti avand deopotriva valoare alimentara si medicinala.

Denumirea de capsun este improprie deoarece soiurile de capsun sunt fragi cu fructe mari, provenind din speciile

americane Fragaria virginiana si Fragaria chiloensis (fragii de Virginia si fragii de Chile). Din hibridarea acestor doua specii a

rezultat Fragaria grandifolora, fragul cu fructe mari, o specie reprezentata de foarte multe soiuri care se gasesc doar

cultivate.

Pe teritoriul tarii noastre, in flora spaontana regasim 3 specii ale genului Fragaria : Fragaria vesca sylvestris,

Fragaria viridis (collina) si Fragaria elatior.

Fragul comun (Fragaria vesca) este o specie diploida cu flori hermafrotide, Se intalneste in flora spontana, in paduri

pana in regiunea pasunilor subalpine. Fructul este deosebit de aromat, dar cu dimensiuni foarte mici, motiv pentru care

cultura acestuia nu prezinta importanta economica.

Fragul de camp (Fragaria viridis) are fructe gatuite, de asemenea aromate intens, care se desprind mai greu de pe

pedicel. Este intalnit si la campie, in imediata vecinatate a padurilor, in valcele, atc.

Capsunul de padure creste spontan in toata Europa. A fost introdus in cultura de foarte mult timp, dar s-a renuntat

treptat la el o data cu aparitia speciei Fragaria grandiflora.

Soiurile de capsun se clasifica in 3 categorii in functie de specificul fructificarii. Deosebim astfel soiuri neremontante (fructifica un singur sezon pe an, in perioada mai-iunie), semiremontante (fructifica atat primavara, cat si toamna, daca sunt indeplinite conditiile climatice prielnice – o toamna lunga si calda) si soiuri remontante (se obtin doua recolte in fiecare an, primavara si toamna ; spre deosebire de soiurile semiremontante, productia de toamna este asemanatoare calitativ si cantitativ cu cea de primavara).

Principalele soiuri cultivate

Soiurile neremontante sunt :

1. Gorella.

A fost obtinut in Olanda, comercializat in jurul anului 1960. Are o comportare foarte buna, atat in camp cat si in

culturile fortate. Planta este viguroasa, prezinta numerosi stoloni, cu frunze inalte verde deschis. Plantele sunt rezistente la

ger, seceta si principalele boli. Potentialul productiv atinge 300-687 g/planta.

Frunzele sunt inalte, cu foliola mediana usor rotunjita. Au marginea limbului involuta (rasfranta in sus). Culoarea lor

este verde deschis.

Fructele sunt mari, conice, usor alungite, cu varful tesit, retezat. Au suprafata neregulata. Culoarea lor este rosie-

intensa lucioasa, cu achene dese asezate pe conturul fructului. Masaş fructului variaza intre 10-19 g. Pulpa este rosie-

portocalie, fara goluri consistenta si intens aromata. Recoltarea are loc in prima decada a lunii iunie.

Inflorescenta este de tip hermafrodit, prezinta axe secundare, este de regula mai scurta

decat frunza. Este de dimensiune mijlocie, cu sepalele mai lungi decat petalele.

2. Pocahontas

Este un soi viguros, plantele cresc rasfirate, si formeaza numerosi stoloni violacei, originar din Statele Unite, si se comercializeaza din anii 50. Este un soi de asemenea rezistent la ger, seceta si principalele boli, dar este sensibil la patarea rosie a frunzelor (Fabrea earliana). Potentialul productiv este mai mare decat la Gorella, S. Sanvini raportand in Italia in 1978 o productie de 724 g/planta. In general, productiile depasesc 20 t/ha. Frunzele au culoarea verde-inchis, cu foliola mediana mare, puternic gofrata (incretita) cu marginea limbunlui involuta. Fructele sunt mari, 10 g, de culoare rosu-inchis, lucioase, , conic alungite, uneori cu gat, alteori puternic latite. Achenele sunt mici, destul de dese, galbene verzui ingropate superficial in pulpa. Caliciul este foarte mare si se detaseaza usor, rupand o portiune din pulpa. Aceasta este de culoare rosu intensa, cu o retea albicioasa, este consistenta si suculenta, prezinta un gol mare in centru. Este cam acida si slab aromata. Inflorescenta este de asemenea de tip hermafrodit, este scurta cu 2 axe secundare. Au forma de cupa, cu petalele albe. Caliciul este format din 12-14 sepale, are dimensiuni mari. Sepalele sunt lobate, mai lungi decat petalele. Dupa caderea petalelor, sepalele se rasfrang peste fructul in formare pe care il acopera in intregime.

3. Red Gauntlet

Un soi englezesc, care se preteaza atat pentru cultura in camp, cat si pentru cultura fortata in sere. Planta are

vigoare mijlocie, cu port dirijat. A fost comercializat incepand cu anul 1957. Planta formeaza un numar potrivit de stoloni

lungi. Soiul este rezistent la secetea, la ger si principalele boli, in special la fainare. Este printre cele mai productive soiuri de

capsun obtinandu-se productii care depasesc 25 t/ha.

Frunzele sunt mari, verzi si lucioase, cu foliola mediana rotunjita, ondulata.

Fructele au pedunculii rezistenti, motiv pentru care se desprind cu dificultate de planta. Fructele au intre 10-12 g,

sunt scurt conice iar uneori latite si costate si varful usor tesit. Culoarea este rosu inchisa, ca si pulpa, care este mai roza in

interior. Achenele sunt mici, ingropate superficial. Pulpa este consistenta, acidulat-dulce, destul de aromata, potrivit de

suculenta.

Inflorescenta este hermafrodita, si contine in medie 7 flori. Petalele sunt albe de aceeasi lungime cu sepalele.

4. Regina

Un soi viguros cu numerosi stoloni si recoltare extratimpurie, in prima decada a lunii mai. Soiul este de origine din Germania, introdus in cultura in anul 1951.

Este destul de rezistent la seceta si ger, dar sensibil la boli. Potentialul de productie nu este satisfacator, acest soi

fiind cultivat mai mult pentru perioada foarte timpurie de fructificare.

Frunzele sunt mari, larg-eliptice, ondulate, verde deschis cu luciu slab.

Fructele sunt mici (6-8 g), conic alungite, inguste, cu gat, de culoare rosu lucios, cu pubescenta foarte fina pe

suprafata. Achenele sunt galbene pe partea umbrita a fructului si rosiatica pe cea insorita, si sunt ingropate superficial in

pulpa. Aceasta este destul de consistenta, rosu portocaliu la periferie si roz deschis in centru, dulce-acidulata si cu o aroma

puternica, asemanatoare cu cea a fragilor de padure. Golul central al fructului este foarte mic sau absent. Calicul este foarte

mare, usor detasabil de fruct. Sepalele sunt lungi, uneori rasfrante in afara.

Inflorescenta are lungime variabila, este hermafrodita, cu petale albe galbui sau albe verzui. Inflorescentele au in

medie cate 8 flori si 2 axe secundare.

5. Senga Sengana

Este ca si Regina un soi de provenienta germana, comercializat din anul 1962. Se coace cu putin inainte de soiul Red gauntlet, si la 3 zile Gorella. Planta este viguroasa, dar formeaza putini stoloni. Creste cu un frunzis bogat. Soiul este rezistent la ger, la seceta si boli, in principal la fainare. Este insa sensibil la Botrytis cinerea – putregaiul cenusiu. Potentialul de productie este foarte ridicat, obtinandu-se 25-30 t/ha.

Frunzele sunt mici, verde inchis, cu foliola mediana rotunjita si plana.

Fructele sunt mari, 10-15 g, scurt conice, cu baza dreapta, sfero-conice, uneori cu varful latit, de culoare uniforma

rosie inchisa, cu luciu pronuntat. Uneori fructul are slabe denivelari la nivelul caliciului. Achenele sunt mici, potrivit de

ingropate in pulpa fructului. Caliciul este mic si usor detasabil. Pulpa este consistenta, aromata puternic, cu rezistenta buna

la transport datorita consistentei. Daca nu se recolteaza la timp, fructele capata o culoare vinetie.

Inflorescentele sunt hermafrodite, foarte numeroase, mai scurte decat frunzele, contin intre 6-9 flori mici cu petale

albe usor colorate in roz. Florile se deschid in totalitate in interiorul frunzisului.

6. Talisman

Un soi de origine britanica, introdus in culturi in anul 1955, si din 1959 si in tara noastra. Are o coacere tarzie.

Planta are numerosi stoloni, portul rasfirat si vigoare mijlocie. Are o rezistenta mare la ger, este rezistent la putregai

(Botrytis cinerea), la fainare si la Mycosphaerella. Este deosebit de productiv (20-27 t/ha) si in utlimii ani fructifica si

toamna.

Frunzele sunt mici de culoare verde-deschis, cu foliola mediana rotunjita, asimetrica, involuta.

Fructele sunt de marime mijlocie (11-14 g), conice si aparent costate, aplatizate lateral si cu varful ascutit sau

obtuz. Culoarea acestora este rosu-portocaliu, potrivit de lucioase. Caliciul este mare si alipit de baza fructului. Achenele

sunt mici si rare, ingropate superficial in fruct. Pulpa fructului este consistenta, cu golul central mic sau absent, suculenta si

potrivit de aromata.

Inflorescentele hermafrodite sunt numeroase, scurte si groase. In medie acestea contin 9 flori de marime potrivita

situate atat in interiorul frunzisului cat si la periferie.

7. Benton

Un soi cu coacere tarzie, provenind din SUA, cu plante viguroase care formeaza un numar mediu de stoloni. Gustul fructelor este mediocru, productivitatea mare (400-500 g fructe la o planta), iar recoltarea se face in a doua decada a lunii iunie.

Fructele sunt de marime potrivita, sunt conic alungite cu varful ascutit sau obtuz, si au culoarea rosu mat. Caliciul

este mic, cu desprindere usoara. Pulpa este intens colorata, cu consistenta potrivita.

Inflorescentele sunt numeroase, cu ax scurt.

8. Aiko

Un soi de provenienta tot americana, rezistent la ger si la seceta, cu prodctie de 400-500 g la o planta. Planta are vigoare mijlocie, tufa este rara si formeaza numerosi stoloni. Inflorescentele au flori hermafrodite si sunt mai scurte decat frunzele.

Fructele sunt mijlocii spre mari, conice, de culoare rosu-aprins, si au achenele ingropate superficial in pulpa. Pulpa

este foarte slab colorata in roz si prezinta un gol in mijloc. Este foarte consistenta, dar calitatile gustative si aroma lasa de

dorit. Caliciul este mare si se desprinde greu de fruct.

Acest soi prezinta tendinte mari de remontanta in anumiti ani, de aceea anumiti autori il incadreaza in categoria

soiurilor remontante - G. Mihaescu.

9. Dukat

Dukat este un soi polonez, cu fructe mijlocii de 8-13 g, de culoare rosu inchis, de calitate superioara soiului Red Gauntlet in ceea ce priveste gustul. Are un bun potential productiv.

10. Elsanta

Un soi olandez cu coacere medie. Este rezistent la boli si destul de productiv. Gustul fructelor este superior multor

soiuri.

11. Alte soiuri care merita a fi mentionate sunt soiurile extratimpurii New-Jersey, Brio, Sunrise, Premial, Coral

(acestea doua din urma fiind soiuri romanesti).

Soiurile remontante sunt:

1. Profesion

Este un soi obtinut in Franta si destul de putin cultivat in tara noastra. Este rezistent la boli, mai putin la fainare,

fata de care este sensibil. Recolta maxima se obtine in al doilea an de la plantare. Emite usor stoloni. Fructele din prima

recolta se coc in ultima decada a lunii mai sau la inceputul lunii iunie. Fructele au intre 9-22 g. Sunt globuloase, scurt-conice

sau aproape reniforme, de culoare rosu-deschis. Pulpa are o consistenta redusa si o culoare rozalie, alba in centru, unde

prezinta si un mic gol. Este slab aromata, acidulat dulceaga. Achenele sunt adanc ingropate in pulpa.

Frunzele au foliola mediana eliptica sau obovat rotunjita.

Inflorescentele au in medie 8 flori, situate la acelasi nivel cu frunzele.

2. Red Rich

Este un soi viguros din SUA, cu productii mari. Coacerea fructelor din prima recolta este semitimpurie. Fructele sunt mijlocii, sfero-conice, rosu inchise la culoare. Pulpa este consistenta, aromata, colorata intens. Caliciul se detaseaza usor de fruct. Golul central este foarte mic sau absent.

3. Liberation d’Orleans

Un soi francez cu coacerea primei recolte in mai iunie, si coacerea celei de a doua in septembrie-octombrie.

Fructele au in medie 5 g, au culoare rosu-intens, lucioasa. Pulpa este rozalie la periferie si albicioasa in centru, are

consistenta slaba, este acrisoara la gust si slab aromata. Planta este productiva si rezistenta la boli. Achenele sunt adanc

ingropate in fruct.

(Lenuta Chira; Grigore Mihaescu)

Morfologia, cresterea si fructificarea

Capsunul este o planta perena formata in conditii de padure, la umbra, intr-un sol reavan aerat si acoperit an de an

cu straturi noi de frunze, ceea ce a determinat formarea unui sistem radicular nu prea profund.

Partea subterana este formata dintr-o radacina scurta (rizom) din care pornesc numeroase radacini subtiri, firoase,

de grosimi aproape egale si dispuse ca o retea. In primii 2 ani, radacinile se dezvolta foarte mult, ajungand in adancime

pana la 50 cm si lateral pana la 30 cm. Dupa 3-5 ani, sistemul radicular se reduce treptat, deoarece o parte din ramificatiile

laterale mor. Paralel cu aceasta evolutie, pe ramificatiile tinere ale tulpinii, in partea lor bazala, apar in fiecare an radacini

adventive noi. Dispunerea lor in cadrul tufei apare etajata, corespunzator cu aparitia lastarilor in anii urmatori.

Primavara radacinile capsunului incep sa creasca inaintea partii aeriene si inregistreaza un maximum de intensitate

in aprilie mai. A doua crestere intensiva a radacinilor are loc in iulie, in ambele faze plantele trebuie sa gaseasca in sol

conditii deosebit de favorabile de umiditate si substante nutritive.

Uneori sistemul radicular poate patrunde in sol pana la adancimea de 30-100 cm insa 90% din radacini sunt

distribuite in primii 25 de cm. Dezvoltarea radacinilor pe adancimea de 25 de cm se explica prin fertilizarea, aprovizionarea

cu apa si aerarea mai buna a solului pe aceasta adancime. Totusi din aceasta cauza capsunul este o specie sensibila la

seceta, el nu se poate alimenta cu apa aflata in orizonturile mai adanci de sol. Partea aeriana este reprezentata printr-o

tulpina scurta, formata dintr-un numar variabil de ramificatii, pe care cresc frunzele, pedunculii florali si stolonii.

Tulpina are o inaltime de 10-15 cm, este perena si ingropata partial in pamant. Cresterile anuale reprezentate prin

rozete de frunze ating 10 cm. Aceste cresteri nu iau nastere prin alungirea tulpinii initiale, ci prin ramificatii subterminale,

ceea ce imprima plantei o pozitie culcata.

Cresterile anuale isi formeaza o rozeta de frunze la care in varf apare un mugure de rod.

Noile cresteri anuale (in numar de 1-8), apar din mugurii laterali ai rozetelor de frunze, iar in unele cazuri din

mugurii dormanzi si adventivi de pe portiunile mai vechi ale tulpinii, mai ales cand varfurile tulpinii au fost distruse de ger,

seceta, etc.

O caracteristica a capsunului, specifica acestuia este faptul ca plantele sunt intotdeauna verzi iar frunzele nu cad.

Totusi moartea frunzelor in fiecare an se datoreaza temperaturilor scazute din timpul iernii. Frunzele capsunului sunt

trifoliate, pubescente pe fata inferioara, uneori si pe cea superioara. Durata de viata a unei frunze este de 60-70 de zile,

timp in care se formeaza altele.

Uneori plantele au capacitatea de a-si pastra frunzele verzi si active si sub stratul protector de zapada ceea ce

demonstreaza ca in general suporta umbrirea. Dupa Jucikov, 1954, frunzele care raman verzi pana primavara contribuie la o

mai buna hranire a plantei la intrarea in vegetatie, ceea ce conduce la un spor semnificativ de productie. Sporul care atinge

50-55% se datoreaza in principal infloritului si legatului fructelor, fenomene care decurg mai bine decat la plantele carora

le-au degerat frunzele pe timpul ienrii.

Mugurii laterali pot evolua in stoloni sau conuri de rod. In general producerea stolonilor are loc in conditii de zile

lungi, iar cea a conurilor de rod si a inflorescentelor in conditii de zile scurte.

Filamentele (stolonii) pot avea lungimea de 20-30 cm uneori putand ajunge pana la 1 m, au grosimea de 2-5 mm si

din loc in loc formeaza cate un nod.

Primele doua internodii pot avea o lungime de 5 pana la 15 cm, pana la mugurele axilar iar cel de al treilea si

urmatoarele sunt mult mai scurte formand la nivelul nodurilor frunzulite trifoliate cu muguri axilari.

Aceasta regiune terminala este de fapt zona de formare a plantelor tinere.

Procesul de formare a stolonilor se desfasoara pe tot parcursul sezonului de crestere. In conditii de hrana optima

pentru inradacinare o planta tanara inca neinradacinata poate supravietui fara sa aiba legatura cu planta mama circa doua

saptamani. Plantele tinere pot fi detasate de planta mama numai cand isi formeaza radacinile secundare. Mugurii floriferi

se formeaza in varful ramificatiilor in majoritatea cazurilor fiind unul singur (uneori apar si 2 sau 3 muguri).

Dintr-un mugure iau nastere unul sau mai multi pedunculi florali, care se dezvolta in prelungirea axului principal pe

care se formeaza o inflorescenta ramificata. O inflorescenta este formata din : o floare primara, doua flori secundare, 4

tertiare si, mai rar, flori de gradele 4 si 5.

O floare tipica are 5 sepale, 5 petale, 20-35 stamine si un numar variabil de pistile. In functie de felul in care se

desfasoara inflorirea exista grupele de soiuri amintite la punctul anterior : remontante, semiremontante si neremontante.

Polenizarea la capsun este anemocora si zoocora (cu ajutorul vantului sau al insectelor). Amplasarea stupilor de

albine in cultura de capsun are rol foarte important in fructificarea la capsun. Fructul rezulta din dezvoltarea receptaculului

floral care se ingroasa si se inroseste. Pe fruct sunt dispuse numeroase achene mici. Tot acest ansamblu alcatuieste fructul

baciform. Primele fructe care apar sunt cele mai mari si cele mai tipice si provin din primele flori crescute pe axul principal.

Urmeaza formarea si coacerea fructelor de pe ramificatiile axului floral care sunt din ce in mai mici catre varful

inflorescentei.

In cazul fructificarii de primavara, conditiile din timpul toamnei anterioare, cand are loc diferentierea mugurilor

floriferi, determina in mod direct numarul de celule din fruct in timp ce conditiile din primavara determina marimea

fructului precum si distributia celulelor din cadrul fructului.

Un mugure floral mic, care a diferentiat toamna un numar mic de celule, nu poate sa evolueze primavara intr-un

fruct mare.

De la inflorit la coacerea fructelor soiurile de capsun necesita 25-30 de zile ceea ce inseamna 40-45 de zile de la

pornirea in vegetatie.

Tehnologia de cultura

Capsunul este o planta perena, cu o durata de viata de 3-5 ani, in care poate da 2-4 recolte de fructe dar s-a

demonstrat ca este mai rentabila cultura anuala decat cea multianuala. In sistemul de cultura anuala, capsunul se planteaza

vara, in iunie-iulie utilizand stoloni refrigerati.

In primavara anului urmator (mai iunie) plantele rodesc abundent dupa care se defriseaza.

Capsunul da fructele cele mai mari la prima, si eventual a doua fructificare.

Apoi greutatea medie a fructelor se reduce considerabil. Pe masura ce imbatranesc plantele devin mai sensibile la

atacul bolilor si daunatorilor iar terenul este invadat de buruieni dintre care pir, palamida, volbura.

De aceea, reinnoirea plantatiilor de capsun la intervale mai scurte de timp contribuie la lichidarea focarelor de

infectie precum si la mentinerea potentialului biologic si productiv al plantelor la un nivel ridicat.

Plantele de capsun in varsta de un an sunt apte sa dea productii mari iar fructele lor ajung la maturitate cu 2-5 zile

mai devreme fata de cele ale plantelor mai in varsta. Productia anuala de capsune a unui hectar de cultura este de 15-25 t,

in functie de soiuri, asa cum am aratat la punctul referitor la soiuri.

In cultura multianuala productia scade la 5-8 t/ha. In total, o plantatie multianuala de capsun cu durata de 3 ani

produce 2 recolte de fructe care insumeaza 10-16 tone, deci mai putin decat o cultura anuala.

Pana la infiintarea culturii anuale de capsun in iunie-iulie terenul se foloseste pentru o alta cultura timpurie : salata,

spanac, ceapa verde. In anul urmator, dupa defrisarea culturii anuale de capsun in iunie, terenul se pregateste si se

insamanteaza sau se planteaza cu o cultura tarzie : varza de toamna, castraveti, fasole. Deci, un alt avantaj al culturii anuale

de capsun este acela ca se incadreaza perfect intr-o rotatie cu legume, inclusiv in culturi asociate permitand obtinerea a

doua recolte pe an de pe aceeasi suprafata de teren.

Infiintarea plantatiilor anuale Pentru prima data in Romania o astfel de plantatie a fost infiintata la Simleul-Silvaniei de Schill Margareta in 1958.

Pentru cultura anuala se aleg terenuri de gradina, plane sau usor inclinate pana la 7%, pretabile la mecanizare si

irigare. Terenul se desfunda mecanic la 35-45 cm, cu cel putin 10-14 zile inainte de plantere.

O data cu desfundatul se incorporeaza in sol 30-40 t gunoi de grajd bine descompus, 200-400 kg superfosfat si 200-

250 kg sulfat de potasiu –pe un hectar.

Capsunul reactioneaza in mod nefavorabil la fertilizarea cu sare potasica, deoarece tolereaza greu clorurile. Nu se

recomanda o ingrasare abundenta, peste necesarul optim al plantei in anul plantarii, deoarece productia de fructe scade in

favoarea unei cresteri excessive vegetative.

Pentru combaterea daunatorilor din sol inainte de desfundare solul se trateaza cu Lindatox 3%, 40 kg/ha si cu

Nemagon 100-200 kg/ha. Terenul desfundat, fertilizat si dezinfectat se marunteste si se niveleaza cu 2-3 treceri cu grapa cu

discuri.

Daca se practica irigarea prin brazde, concomitent cu operatia de nivelare se asigura panta de scurgere. Brazdele cu

inaltimea de 50 cm si adancime de 15-20 cm se deschid cu modelatorul si se finiseaza cu sapa. Pentru a se putea lucra

mecanizat se picheteaza parcele dreptunghiulare lungi de 300 m si late de 100 m, intre parcele lasandu-se alei sau drumuri.

Epoca de plantare este vara, in lunile iunie-iulie. In zonele sudice plantatul se poate prelungi pana la 10-15 august.

Completarea golurilor se face pana la mijlocul lui august. In cultura anuala de capsun productia de fructe scade proportional

cu numarul golurilor necompletate sau inlocuite tarziu. Plantele sadite prea tarziu in goluri nu apuca sa diferentieze muguri

floriferi, si nu produc fructe in anul urmator. Daca se intarzie plantatul, plantele nu reusesc sa diferentieze suficienti muguri

florali iar in anul urmator vor produce mai putin. Ca sa fie rentabila, intr-o plantatie anuala o plantuta trebuie sa

diferentieze in primul an cel putin 5 muguri floriferi.

Distantele de plantare se stabilesc in asa fel incat sa se obtina o desime de 80000 – 100000 plante/ha.

Terenul ales poate fi acoperit sau nu cu folie din polietilena prevazuta cu orificii, orificii in care se vor planta

stolonii.

Cand se planteaza pe teren modelat, pe fiecare brazda se pun cate doua randuri de capsun distantate intre ele la 25

cm. De la fiecare rand de capsun pana la marginea brazdei raman 12 cm.

Pe randuri, distanta de plantare este de 15-20 cm.

Daca se aplica irigarea prin aspersiune, plantarea se face in benzi de cate doua randuri distantate intre ele la 25-30

cm, iar distanta intre benzi este de 75-80 cm. Ca material saditor se folosesc stoloni refrigerati, liberi de virusuri. Un avantaj

al folosirii stolonilor refrigerati este aceea ca permit plantarea foarte de timpuriu, in vara, cand stolonii din camp (din

recolta anului respectiv) inca nu sunt suficient de dezvoltati. Prin aceasta metoda se inlatura riscul de a nu putea planta la

timpul potrivit din lipsa de material saditor. Dezavantajul metodei este consumul mare de energie necesar refrigerarii.

Capsunul se poate planta manual, cu plantatorul, situatie in care se face in prealabil marcarea randurilor cu

marcatorul tras de tractor sau semimecanizat, cu ajutorul unor masini specializate.

In momentul plantarii solul trebuie sa fie suficient de umed, irigat in prelabil. Stolonii se pot obtine de la plantatiile

producatoare de fructe, cat si de la plantatiile mama, anume infiintate in acest scop. Din aceste plantatii mama stolonii sunt

de calitate mai buna deoarece plantele mama au o suprafata de hranire mai mare, sunt mai bine ingrijite si nu sunt atat de

slabite prin producerea de fructe in cantitate mare.

Recoltarea stolonilor se efectueaza in a doua jumatate a lunii iulie prin scosul manual al rozetelor, mecanic cu

prasitoarea prevazuta cu cate un disc de o parte si de alta, care prin deplasare se rotesc taind stolonii de langa tufe.

Recoltarea se face in lipsa acestor utilaje si manual, cu cazmaua.

Se urmareste ca stolonii recoltati sa aiba radacinile de 10-12 cm. Atunci cand se utilizeaza la plantare stoloni

refrigerati, acestia se recolteaza la sfarsitul verii sau toamna, iar apoi sunt pastrati in depozite la temperaturi de -1°C pana

la -2°C, pana in momentul plantarii.

Stolonii se fasoneaza inainte de plantare. Radacinile se lasa intregi daca nu depasesc 20 cm. Din frunzele rozetei se

pastreaza 3-4 mai sanatoase, situate central. Mugurele central trebuie sa fie sanatos si bine dezvoltat. Dupa fasonare

urmeaza mocirlirea care se face cu un amestec de pamant galben, balega de bovine si apa, bine omogenizate pana la

consistenta unei smantani, care se fixeaza bine pe radacini. Eventual, in amestecul de mocirlire se va introduce si un

fungicid. Se va evita atingerea frunzelor si a mugurelui cu mocirla. Rolul acesteia este de a a asigura un contact mai bun cu

solul si prin continutul ei in substante hormonale favorizeaza cresterea radacinilor. De asemenea, ea reprezinta si un aport

de azot de care planta va beneficia imediat dupa plantare.

Stolonii refrigerati nu se mai fasoneaza ci doar se mocirlesc, avand grija ca mugurele central sa ramana neacoperit

cu mocirla. Nu este bine ca stolonii sa fie insirati pe rand pe o distanta mare deoarece se usuca mocirla de pe radacini, ceea

ce ingreuneaza plantarea si prinderea stolonilor. Se va avea grija la adancimea de plantare astfel incat sa nu se acopere cu

pamant mugurele central. In caz contrar, rozetele chiar daca se prind nu pornesc in crestere sau vegeteaza anevoios. Daca

din contra, rozetele sunt plantate prea sus, ele sufera din cauza secetei.

Stolonii este bine sa fie procurati dintr-o sursa sigura, care ofera garantia unui material saditor liber de virusuri.

Este cazul Institutului de Cercetare si Productie Pomicola Pitesti – Maracineni, care obtine astfel de material saditor prin

culturi de meristeme.

Dupa plantare, la 2-3 zile are loc verificarea si completarea golurilor, acolo unde stolonii nu s-au prins. Cu cat

procentul de goluri este mai mare, cu atat productia va fi diminuata. Procentul de goluri din plantatie nu trebuie sa

depasesca 1%.

Alte lucrari importante sunt prasilele, care se executa mecanic sau cu ajutorul unor erbicide administrate in solutie,

cu ajutorul pompelor de stropit.

(Lenuta Chira ; Grigore Mihaescu)

Infiintarea plantatiilor multianuale Cultura multianuala a capsunului dureaza de obicei 3 ani, fiind introdusa intr-un asolament de 7-8 ani. La planta

premergatoare (cel mai adesea cartoful sau varza timpurie) se recomanda aplicarea a 30-40 t/ha gunoi de grajd.

Pregatirea terenului se face ca pentru cultura anuala, insa fara a mai fi modelat terenul. Plantatiile multianuale de

capsun pot fi infiintate toamna, primavara sau vara.

Plantarea de toamna – din a doua decada a lunii august pana la mijlocul lui octombrie – da rezultate bune in zonele

cu ploi suficiente, precum si in conditii de irigare.

Pana la sfarsitul toamnei plantutele reusesc sa inradacineze bine si sa isi dezvolte rozeta de frunze dar de regula nu

formeaza muguri florali. Datorita acestui fapt, anul urmator plantarii este fara rod, sau cu productie nesemnificativa (1-2

t/ha).

Plantarile efectuate toamna tarziu, dupa 15 octombrie, dau de regula rezultate negative intrucat plantele nu se

dezvolta suficient, iar radacinile lor raman la suprafata spre sfarsitul iernii.

Plantarea de primavara, in martie aprilie, este indicata in zonele nordice cu primaveri umede si toamne secetoase,

precum si in zonele unde stratul de zapada nu se mentine pe sol decat un interval scurt de timp. In anul plantarii, nu se

obtin fructe. Se recomanda chiar ca eventualele inflorescente care apar sa fie suprimate, pentru a nu stanjeni dezvoltarea

plantelor influentand negativ recolta anului urmator.

Plantarea de vara, intre 15 iulie si 15 august, cu stoloni refrigerati sau recoltati direct din camp da rezultatele cele

mai bune si in cultura multianuala intrucat plantele se dezvolta bine pana toamna, diferentiaza suficient mugurii floriferi si

dau o recolta mare inca de anul urmator. Astfel, se pot obtine in decurs de 3 ani 3 recolte economice de fructe. Plantarea

de vara impune efectuarea irigarii si o asigurare a materialului saditor de calitate.

Cultura capsunului remontant La capsunul remontant inflorescentele apar aproape pe toata perioada de vegetatie, din aprilie mai pana in

octombrie noiembrie. In conditiile climatice din tara noastra, capsunii remontanti rodesc pe o perioada de 150-160 de zile.

Productia nu este insa repartizata uniform pe intregul sezon, ci prezinta doua maxime : unul in mai iunie si altul in

septembrie octombrie. In iulie august productia este practic neinsemnata.

Unele soiuri de capsun (Profesion) se inmultesc usor prin stoloni, altele se inmultesc prin despartirea tufelor sau

chiar prin seminte. Capsunul remontant poate fi plantat toamna sau primavara.

Daca la stolonii plantati toamna apar inflorescente pana la venirea iernii acestea nu se suprima deoarece vor

continua sa se dezvolte in primavara urmatoare.

La stolonii plantati primavara se suprima toate inflorescentele, lasandu-le numai pe acelea care apar in toamna. De

altfel, aceste plante dau o recolta de toamna in anul in care sunt plantate. Datorita fructificarii abundente si pe o perioada

lunga de timp, capsunul remontat are cerinte mari fata de hrana si apa. Gunoiul de grajd in cantitate de 30-40 t/ha se

administreaza o singura data la plantare. Superfosfatul 500-600 kg/ha si sulfatul de potasiu 300-400 kg.ha se dau anual,

jumatate din cantitate toamna si jumatate in luna iulie, dupa recoltarea fructelor din primul sezon. Azotatul de amoniu in

cantitate de 500-600 kg/ha, se aplica in patru reprize : toamna, primavara timpuriu, in iunie, inceputul lui august.

Dupa fiecare fertilizare solul se iriga. Indepartarea stolonilor la soiurile care emit stoloni se face de 4 ori pe an,

pentru a preveni epuizarea plantelor si scaderea productiilor. Aplicarea mulciului este necesara pe toata perioada de

recoltare, din mai pana in iunie. Cele mai bune rezultate le da mulcitul cu folie neagra de polietilena.

O plantatie de capsun remontat e rentabila timp de 2-3 ani, dupa care se defriseaza.

Cultura protejata a capsunului Se practica sub adaposturi temporare sau permanente, fara caldura artificiala, cum sunt tunele din folie de plastic,

serele solar, clopotele de sticla, etc. In conditiile de clima ale tarii noastre, adaposturiole temporare se instaleaza peste

cultura in ultima decada a lunii februarie si in prima decada a lunii martie. Temperaturile scazute in perioada infloritului pot

anula avantajele pe care le asigura protejarea sub adapost a culturii.

Tunelul simplu este accesibil de construit, si de asemenea se face cu materiale ieftine. Are o largime de 50-60 cm,

scheletul de sustinere este format din nuiele sau sarma groasa. Acestea se infig in pamant din metru in metru. Pentru

acoperire se utilizeaza folie de polietilena lata de 1,5 m. In astfel de tunele aerisirea se face la inceput prin descoperirea

tnelului la capete, iar apoi prin ridicarea foliei dimineata dupa ridicarea temperaturii aerului. Una din marginile foliei care

acopera tunelul ramane fixata in sol permanent, iar cealalata va fi lasat mobila pentru inchiderea deschidera tunelului.

Tunelul dublu este format din doua tunele simple alaturate, si acoperite la randul lor cu un alt tunel mai larg.

Fiecare din cele doua tunele simple interioare acopera cate 4 randuri de capsun, distantate la 30-35 cm. Intre tunele simple

interioare se lasa cate o poteca lata de 60-70 cm. Prin dubla acoperire cu folia se asigura o temperatura mai ridicata, care

grabeste coacerea fructelor cu 10-15 zile, fata de tunelele simple (20-30 zile avans fata de cultura neprotejata).

O alta posibilitate este acoperirea adaposturilor (tunelelor) cu folie de polietilena perforata care permite o aerisire

pemanenta. In aceste adaposturi temperaturile maxime sunt cu 2-5°C decat in cele cu folie neperforata, iar temperaturile

minime cu 1-1,5°C mai ridicate decat cele exterioare. Nu exista diferente intre cele doua tipuri de adapsturi (cu folie

perforata sau nu) in ceea ce priveste productia de fructe la hectar.

Cultura in sere-solar Serele solar sunt cosntructii permanente cu o durata de exploatare de 5-10 ani, la care se inlocuieste doar folia din

plastic. Serele solar oferea conditii mai bune pentru cresterea si maturarea capsunilor permitand o anticipare a coacerii

fructelor cu pana la 20-30 de zile fata de adaposturile temporare. De regula, in serele solar se practica cultura anuala a

capsunului iar lucrarile agrotehnice aplicate sunt in majoritate asemanatoare cu cele aplicate in tunelele din plastic.

Cultura capsunului in sere Capsunul se preteaza foarte bine la cultura fortata in sere de sticla, coacerea fructelor fiind anticipata cu 50-60 de

zile fata de cultura in camp deschis uneori si mai mult. Pentru a avea o cultura reusita este necesar ca stolonii ce vor fi

transplantati din camp in sera sa fie bine dezvoltati cu cel putin 3-5 ramificatii anuale purtatoare de muguri roditori. Inainte

de plantarea stolonilor in sera se recomanda o fortificare a acestora. Se practica 3 metode de fortificare a plantelor in

camp : repicarea timpurie a stolonilor de pe planta mama, utilizarea de stoloni refrigerati, folosirea stolonilor crescuti pe

ghivece sau pe cuiburi nutritive.

Repicarea stolonilor detasati de planta mama se face in perioada 1 septembrie – 1 octombrie a anului premergator

plantarii in sera, la distanta la 25 cm. In aceasta perioada de timp se aplica 3-4 fertilizari si se efectueaza tratamente

fitosanitare.

Stolonii refrigerati se planteaza in camp la inceputul lunii iunie la distanta de 25 cm.

Stolonii plantati in cuiburi din turba, in cuiburi nutritive sau in ghivece se mentin pana toamna in aer liber. Ei se uda

zilnic prin aspersiune si se fertilizeaza de 4 ori cu ingrasaminte complexe. Plantele din ghivece transplantandu-se cu

pamantul din jurul lor au radacinile intacte si nu stagneaza din crestere dupa ce au fost replantate. Plantarea stolonilor in

sera se face la sfarsitul lui noiembrie, cand plantutele se afla in repaus si au trecut printr-o perioada racoroasa. Inainte de

plantare, solul din sera se fertilizeaza cu 30-40 t gunoi de grajd bine descompus, 150-200 kg azotat de amoniu, 300-500 kg

superfosfat, 200-300 kg fosfat de potasiu, 300 kg sulfat de magneziu, toate aceste cantitati la un hectar. Dupa fertilizare

pamantul se mobilizeaza cu sapa rotativa si se dezinfecteaza prin injectare de aburi supraincalziti.

Dupa dezinsectia termica urmeaza maruntirea si nivelarea terenului. Pe o travee de sera se planteaza doua benzi a

4 randuri de capsuni. Intre benzi se lasa o poteca de 60-70 cm, intre randurile din banda cate 30 cm, iar intre plante pe rand

20 cm. Dupa plantare, circa o luna de zile se mentine o temperatura scazuta de maxim +5°C, pentru ca partea aeriana a

plantelor sa nu porneasca in crestere inaintea sistemului radicular, apoi temperatura se ridica progresiv in medie cu 1°C pe

zi, pana la 15-18°C, iar cand apar primele fructe se ridica la 22-24°C ziua, si 14-16°C noaptea. Aceasta diferenta de

temperatura intre zi si noapte are un rol important asupra infloritului, fecundarii si dezvoltarii fructelor. Solul trebuie sa se

mentina la 70-75% umiditate din capacitatea de retinere a apei in camp. Umiditatea atmosferica ajunge dimineata la 90-

100 umiditate relativa, datorita transpiratiei plantelor din cursul noptii, dar in cursul zilei, prin aerisire, ea coboara la 65%.

Se recomanda evitarea crearii unei atmosfere prea umede care stanjeneste polenizarea si favorizeaza aparitia patogenilor.

O buna aerisire contribuie la obtinerea unor plante mai robuste. Aerisirea trebuie sa se faca mai ales in perioada

infloritului, in orele prea calde din zi. Nu se aeriseste in zile friguroase sau cu vanturi puternice. Factorul lumina este foarte

important pentru cultura fortata, impunandu-se iluminatul suplimentar becuri normale cu filament, care sunt de preferat

tuburile cu neon. Iluminatul suplimentar se incepe cand stolonii pornesc in vegetatie si dureaza timp de 40 de nopti

alternand o patrime ora lumina cu 3 patrimi ore intuneric. Becurile de iluminat sunt instalate cat mai sus, amplasate la

distanta de 6 m pe lungimea fiecarei travee.

In perioada infloritului capsunilor este necesara o intensitate de 13000-15000 lucsi. Pentru polenizarea florilor se

folosesc albinele asigurand un stup la 800-1000 m2 cultura de capsuni. In lipsa acestei posibilitati se recurge la polenizarea

artificiala, utilizand un jet de aer. Dupa posibilitati, in perioada infloritului capsunii sunt suplimentati hormonal cu gibereline

aplicate prin stropire. Pentru a obtine capsune chiar inainte de ianuarie, se transplanteaza stolonii in ghivece la mijlocul

lunii iulie, pana in 15 octombrie plantele sunt tinute in camp, iar dupa aceea se introduc in sera unde se asigura lumina

suplimentara de 270W timp de 6-22 ore zilnic.

(Lenuta Chira)

Cultura capsunului in rasadnite Rasadnitele cu incalzire tehnica se utilizeaza pentru fortarea capsunului. In aceste rasadnite amestecul de pamant

este urmatorul : 2 parti pamant de telina, o parte mranita, o parte nisip, plus urmatoarele ingrasaminte : 15 g azotat de

amoniu, 35 g superfosfat, 10 g sare potasica la 15 kg amestec de pamant.

Se folosesc stoloni care se repica in iunie-iulie in srasadnite reci sau de camp, pe straturi special amenajate in

vederea fortificarii. In luna ianuarie, stolonii sunt transplantati in rasadnite cu incalzire tehnica pentru fortare. Se planteaza

8-9 plante pe metru patrat de rasadnita. Incalzirea se incepe la mijlocul lunii ianuarie si dureaza doua luni si jumatate.

Temperatura din rasadnita se mentine la 15-20°C. Fructele se matureaza in a doua jumatate a lunii martie si dureaza pana

in ultima decada a lunii aprilie. Productia obtinuta variaza in functie de soi de la 1 la 4 kg fructe pe metru patrat.

Boli si daunatori la capsun

Viroze.

Sunt multe viroze la capsun, unele se transmit prin intermediul cicadelor, afidelor sau al nematozilor, altele se

gasesc in stare latenta, cum este cazul patarii frunzelor – Strawberry motley virus, de aceea se recomanda utilizarea de

stoloni liberi de virusuri si arderea materialului infectat.

Alte viroze sunt patarea inelara, mozaicul arabic, rasucirea frunzelor, incretirea frunzelor, etc.

Micoze.

- Fainarea produsa de Sphaeroteca fragariae. In Romania bola a fost descoperita de E. Docea in

naul 1958, intr-o cultura langa Bucuresti. Ataca frunzele, florile si fructele. Pe ambele fete ale

frunzei dar mai frecvent pe cea inferioara se formeaza o pasla albicioasa ce constituie miceliul si

conidiile ciupercii. Frunzele atacate se rasucesc spre fata superioara, care capata pete rosiatice.

Fungicide : Karathan 0,1%, Topsin 0,07%, Benlate 0,06%, etc.

- Mana este produsa de Phytophtora fragariae. Este o boala foarte periculoasa. Plantele pierd din

vigurozitate, frunzele de la baza raman ofilite. Marginile frunzelor se rasucesc si prezinta pete

rosiatice. Radicelele se necrozeaza la exterior si putrezesc in cele din urma. Plantele se ofilesc

total si se usuca.

- Mana comuna este produsa de Phytophtora cactorum. Ataca rizomul la nivelul coletului,

pedunculii si caliciul florii, dar mai ales fructele. Rizomul se necrozeaza fapt ce conduce in final la

uscarea plantei. Fructele atacate prezinta pete brunii, iar pulpa se intareste si devine amaruie. La

suprafata fructului se dezvolta un miceliu fin. Ciuperca se transmite prin sol si prin resturi

infectate.

- Patarea bruna este produsa de Dendrophoma obscurans. Frunzele prezinta pete rosii violacee

care cresc in diametru pana la 2 cm. Tesuturile patate se necrozeaza si frunza se usuca in final in

totalitate. Este o boala mai rar intalnita.

- Patarea alba a frunzelor este produsa de Mycosphaerella fragariae. Este cea mai raspandita

boala a capsunului, desi exista soiuri rezistente. Boala ataca de primavara pana toamna si se

manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete mici, rosiatice spre violaceu, care capata un contur

cenusiu inchis. Ciuperca poate ierna in resturile infectate.

- Patarea rosie a frunzelor este produsa de ciupercile Marsonia fragariae, Fabrea earliana si

Diplocarpon earliana. Ataca limbul foliolelor, pedunculii si caliciul florilor. Pe frunze apar pete mici

circulare sau neregulate, de culoare rosu-violacee. Petele cu timpul se maresc si se unesc, iar

culoarea lor devine negricioasa. Ciuperca se transmite prin resturi vegetale infectate.

- Putregaiul cenusiu este produs de Botrytis cinerea. Ataca florile si fructele mai ales pe vreme

umeda, si poate distruge 80% din recolta. Infectia masiva are loc in perioada infloritului. Fructele

atacate se brunifica si putrezesc. Ciuperca se transmite de asemenea prin resturi infectate.

- Vestejirea plantelor se produce datorita ciupercii Verticillium alboatrum. Ea ataca radacinile

groase si coletul care se brunifica. Marginile frunzelor se brunifica si ele. Boala progreseaza rapid

ducand in scurt timp la uscarea plantelor. Ciuperca este deosebit de periculoasa deoarece poate

ramane viabila pe resturi infectate timp de 7-8 ani. Ceapa si cartoful utilizate ca plante

premergatoare culturii de capsun favorizeaza aparitia bolii.

Insecte daunatoare. 1. Afidele.

Se mai numesc paduchii de frunze. Exista mai multe specii de afide daunatoare capsunului, dintre care amintim pe

cea mai frecventa – Myzus fragariae - Paduchele verde care ierneaza sub forma de ou in resturile vegetale. Larvele

apar primavara si populeaza fata inferioara a frunzelor. Acest paduche este vivipar si se inmulteste si

partenogenetic, prin oua nefecundate. Are mai multe generatii pe an. Atacul masiv are loc in lunile iunie-iulie.

Frunzele atacate se rasucesc, se usuca si cad. Afidele pe langa pagubele pe care le produc direct, mai sunt si

transmitatori de viroze, aparatul lor bucal fiind adaptat pentru intepat si supt.

2. Acarienii.

Acarienii sunt paianjenii rosii si bruni, reprezentati de speciile Tarsonemus fragariae – Paianjenul capsunului,

Tetranychus urticae – Paianjenul rosu comun, etc.

Tarsonemus fragariae are 6-7 generatii pe an. Corpul femelei este oval de culoare alb sidefie in momentul aparitiei,

apoi se brunifica cu timpul. Masculul este mai mic decat femela. Acarianul ierneaza ca femela adulta in inima

plantei, in mugurele central. Primavara cand capsunul porneste in vegetatie femelele parasesc acest loc si incep sa

depuna oua pe frunzulitele tinere. Dupa 15-20 de zile din oua apar larvele care prefera frunzele din interiorul tufei

unde umiditatea este usor mai ridicata. Frunzele atacate se incretesc, devin brune si casante.

Tetranychus urticae are 5-6 generatii pe an. Femela are corpul ellipsoidal, galben roziu apoi portocaliu. Masculul are

corpul piriform, galben verzui apoi brun. Acarianul ierneaza ca adult in resturi vegetale. Primavara femelele

parasesc locul de iernare si depun oua pe fata inferioara a frunzelor unde se vor dezvolta apoi coloniile. Pe frunzele

atacate apar pete galbui, corespunzatoare locurilor de hranire ale paianjenilor. Cand atacul este foarte puternic,

petele acopera frunza in intregime, frunza care se usuca in final. La combaterea lor trebuie tinut cont si de prezenta

albinelor, deoarece multe produse toxice pentru acesti acarieni sunt toxice si pentru albine. Pe cat posibil se vor

utiliza produse cu netoxice fata de fauna utila, iar daca nu, se vor adresa note de prevenire stuparilor din zona, in

timp util inainte de aplicarea tratamentului.

3. Gargarita neagra sau Anthomus rubi.

Ataca frunzele si florile, din mai pana in iunie, in cursul noptii. In restul anului, larvele traiesc in sol unde ataca

radacinile provocand uscarea plantelor.

4. Gandacul capsunului, sau Galerucella tenella.

Este o insecta mica ce ierneaza sub resturi vegetale. Primavara gandacul iese si se hraneste cu frunzele tinere.

Depune ouale in tot cursul lunii mai. Larvele apar esalonat, incat pe plante se pot gasi concomitent larve dar si

gandaci din generatia a doua. Daca atacul este puternic, plantele se usuca si pier.

5. Gandacul paros – Epicometis hirta.

Distruge staminele si pistilele florilor si in cazul unui atac puternic poate compromite recolta, chiar daca plantele

supravietuiesc.

6. Nematozii.

Sunt o clasa de viemri cilindrici cu corp lung si nesegmentat, care prezinta dimorfism sexual. Se inmultesc sexuat si

sunt vectori ai unor virusuri. Traiesc in organele plantei pe care o paraziteaza. Dintre acestia, cele mai importante

specii sunt:

- Meloidogyne hapla. Femela matura are corpul in forma de para, cu o protuberanta in partea

anterioara care reprezinta capul. Atacul se manifesta mai ales pe radacini nde se formeaza gale,

datorate celulelor polinucleate care inconjoara corpul nematodului, servindu-i drept protectie si

sursa de hrana. In final plantele atacate se usuca.

- Aphelenchoides fragariae. Are aspectul unui vierme microscopic subtiat la ambele capete si

transparent. Traieste in toate organele plantei, in care patrunde prin stomate si prin rani. Atacul

lui produce zbarcirea si inrosirea frunzelor, precum si rasucirea lor. Florile se deformeaza si se

atrofiaza. Plantele atacate nu mor, dar raman debile si nu mai produc aproape deloc. Nematodul

se poate perpetua o perioada lunga de timp in sol.

- Ditylenchus dipsaci. Este un nematod polifag. Exemplarele acestei specii sunt foarte mici, cu

aspect viermiform. Frunzele plantelor atacate raman mici cu limbul deformat si ingrosat, cu

petiolul scurt si rasucit. In final plantele mor.

7. Alti daunatori. - Cartita – Talpa europaea Este un mamifer mic, insectivor, subteran, cu corpul cilindric, blana neagra si catifelata, ochi mici acoperiti de o membrana. Picioarele anterioare sunt scurte cu gheare puternice, adaptate sapatului de galerii. Aceste galerii de mare intindere sunt circulare etajate si ramificate. Cartita este folositoare pentru ca distruge anumite insecte, si dreneaza si aereaza solul. Daca se inmulteste insa excesiv produce pagube capsunului pe care il dezradacineaza. Se poate combate prin momeli toxice. - Coropisnita - Gryllotalpa grylootalpa O insecta din ordinul Ortoptera, cu corpul greoi si cu picioarele din spate adapatate pentru sapat, de forma unor lopeti. Cu ajutorul lor isi sapa galerii in sol, care se termina printr-o camera in care femela depune anual in fiecare primavara circa 200-300 de oua. Larvele naparlesc de 5-6 ori pana la maturitate. Coropisnitele traiesc mai ales pe terenurile ingrasate cu gunoi putred, paios. Ataca indeosebi capsunii si legumele carora le rod radacinile. Coropisnita se poate combate prin momeli toxice. - Limaxul – Agriolimax agrestis Melcul fara cochilie ataca inflorescentele si fructele capsunului. Se combate prin prafuirea solului cu var proaspat stins. - Carabusul de mai – Melolontha melolontha Larvele acestuia traiesc circa 3 ani in sol, unde rod radacinile plantelor. - Viermele sarma – Agriotes vestulatus Traieste in sol si roade radacinile plantelor. (Grigore Mihaescu)

Masuri de prevenire si combatere Masurile culturale : Controlul solului, inca de la infiintarea plantatiei, privitor la existenta larvelor de carabus de mai, a rozatoarelor, coropisnitelor si nematozilor. Masurile fizico-mecanice : Eliminarea si arderea plantelor infectate. La terminarea recoltarii, este bine sa se coseasca pentru ca miceliul ciupercilor fitopatogene eventual aflate pe frunze sa nu declanseze o infectie tardiva. Frunzele cosite vor fi arse. Masuri chimice: in luna aprilie, de la inceputul vegetatiei, se vor face 2-3 tratamente pentru prevenirea fainarii, patarii albe si a putregaiului. Tratamentele se repeta si de-a lungul fazelor fenotipice, la nevoie sau profilactic. In ultima perioada se acorda o importanta deosebita agriculturii organice a capsunului, agricultura lipsita de tratamente chimice de fertilizare si combatere a bolilor si daunatorilor. (Nick Waipara, SFF Project, NZ) In anul 2002, cultura organica a capsunilor fusese deja abordata de peste 130 de fermieri din 35 de tari, cu o productie per total estimata la 10 milioane de dolari. (Sean L. Swezey, University of California)

Recoltarea capsunelor

La capsun maturarea este esalonata prin urmare recoltarea acestora se face in mai multe reprize. Capsunele nu mai evolueaza in coacere dupa recoltare, ele raman exact in stadiul in care au fost culese. Datorita continutului mare in apa, capsunele sunt fructe foarte perisabile. Mai ales in conditii cu umiditate excesiva,

Acest neajuns poate fi eliminat prin utilizarea unor ambalaje corespunzatoare, cum ar fi cutiile din plastic. Fructele destinate consumului direct in stare proaspata se culeg cu tot cu caliciu, acesta se indeparteaza daca fructele urmeaza a fi procesate. Studii asupra comportarii fructelor in depozitele frigorifice au fost realizate si in Romania inca din deceniile trecute. Astfel, unii autori recomanda pentru congelare soiurile Talisman si Senga Sengana, cu mentiunile ca aroma, gustul si continutul de vitamina C nu sunt influentate negativ, ci numai consistenta si forma. (R. Vieru, Gh. Hedesan, E. Panait) Scaderea in greutate a fructelor imediat dupa cules se datoreaza pierderii apei. Astfel, daca fructele sunt mentinute in camp 3 ore de la recoltare acestea pierd in greutate pana la 1, 8%. Refrigerarea capsunilor imediat dupa recoltare la temperatura

de 8-9°C asigura reducerea pierderilor de 2 ori si prelungirea duratei de pastrare de peste doua ori. Capsunele recoltate in parga cu 50% pigmentare pierd in greutate cu pana la 23% mai mult, dar au deprecieri de calitate mai reduse comparativ cu cele recoltate la maturitatea de consum, adica la 75% pigmentare. (V. Gherghi, P. Elisabeta, K. Millim, I. Burzo)

Compozitia biochimica a fructelor si valoarea lor in alimentie

Procentual capsunele in stare proaspata contin: - 87-91% apa - 4,5-9,7% glucide (glucoza, fructoza) - 0,72-1,19% acizi organici - 0,1-0,5% pectine - 0,94-1,74% proteine - saruri minerale, in special potasiu, fier, fosfor, mangan, calciu - vitamine (continutul in vitamina C este egal cu cel al lamailor si in plus, au un continut ridicat de

vitamina B si vitamina K, acid pantotenic, vitamina E) In tratamentul insomniilor, se recomanda consumul de capsune proaspete datorita procentului ridicat de vitamina B si de mangan, care regleaza activitatea sistemului nervos. In tratamentul anemiilor capsunele sunt deopotriva indicate din pricina continutului lor in fier si cupru, iar datorita vitaminei K ajuta la buna functionare a ficatului. Sistemul imunitar este stimulat de prezenta acidului pantotenic, un acid indispensabil formarii anticorpilor. Iodul dupa cum este bine cunoscut are un rol esential in fucntionarea glandei tiroide. Efectul remineralizant al capsunelor deriva din continutul mare in magneziu si calciu, fosfor dar si provitamina A. Din aceasta cauza capsunele sunt recomandate in alimentatia bolnavilor de TBC, in tratamentul osteoporozei. Tratamentul poate capata mai multe forme. Prima, consumul de fructe in stare proaspata reprezentat printr-o cura de capsune consta in consumul a 250-500 g fructe proaspete pe zi, in special dimineata, timp de 1-2 saptamani. Aceasta cura de fructe duce la eliminarea toxinelor din organism, la stimularea sistemului imunitar si are efect diuretic. Ca tratament impotriva oxiurilor se recomanda consumul a 500 g capsune proaspete dimineata pe stomacul gol, timp de cateva zile, prioada in care nu se va mai consuma nimic altceva. Actiunea terapeutica se explica prin prezenta unor substante bactericide in pulpa fructului, acidul citric si fragarolul. Acidul citric a fost de altfel introdus in tratamentul fitosanitar al culturilor organice sub denumirea comerciala de Citrol. Rezultatele au fost bune, dar inca nu poate egala pesticidele clasice. Capsunele sunt contraindicate doar persoanelor hiperalergice, carora le poate provoca urticarie, si in cazuri severe se poate ajunge chiar la soc anafilactic. Alte forme de tratament sunt reprezentate prin prepararea unor infuzii si decocturi din frunzele de capsun. Acestea sunt indicate in tratamentul diabetului zaharat, al enteritelor si enterocolitelor, si al altor efectiuni gastrointestinale.

Cultura protejată a căpşunului

Horticultura,18 Jan 2009 - 18:00,1 comentarii

Cultură de căpşun în câmp (tuneluri) - plantaţie Hida,

judeţul Sălaj

Potenţialul de producţie ridicat al căpşunului, care poate asigura peste 25 de tone/ha, în condiţii

favorabile de cultură, preţurile bune de valorificare, o producţie de 0,5 kg/locuitor şi exportul fără

piedici, vor menţine această specie încă mulţi ani în atenţia cultivatorilor.

Căpşunii sunt primele fructe care apar pe piaţă, din câmp liber, odată cu cireşele cele mai timpurii, şi se

valorifică la preţuri avantajoase.

Unul dintre inconvenientele pieţei este că perioada de recoltare la căpşun, la tehnologia clasică, se

întinde doar câteva săptămâni, începând cu 15-20 mai, până în jur de 15 iulie, aceasta în cazul în care

folosim soiuri de la cele mai timpurii până la cele mat tardive. Pentru extinderea perioadei de recoltare

se pot folosi plante „frigo", de vigoare mare, care, plantate în câmp începând din luna mai, pot să

asigure o producţie de fructe începând cu luna iulie.

O altă posibilitate este plantarea de soiuri indiferente la fotoperioadă, care asiguriă o producţie de

fructe începând cu sfârşitul lunii mai, până în octombrie. Trebuie menţionat că aceste soiuri nu produc

mai mult, pe o plantă, decât soiurile obişnuite, dar tehnologia de cultură este mult mai pretenţioasă,

având în vedere că trebuie să asigurăm recoltatul pentru o lungă perioadă de timp, se efectuează

tratamente costisitoare, mai ales datorită presiunii putregaiului cenuşiu (Botrytis cinerea), iar

valorificarea nu se poate face în timpul verii la preţuri mult mai mari decât în sezon, datorită concurenţei

cu alte fructe.

Cultura protejată

O altă posibilitate pentru extinderea perioadei de cultură a căpşunului este folosirea spaţiilor protejate,

a solariilor (tunelurilor) şi a serelor. Preţurile de valorificare, în extrasezon, primăvara timpuriu, sunt

mult mai bune decât cele din vară.

Cultura protejată a căpşunului se face în tuneluri de plastic (solarii) şi în sere, care pot fi reci sau

încălzite. În ambele cazuri, avantajele pentru a alegerea acestui sistem de cultură, care, evident, este

mai scump, sunt multiple:

- obţinerea unei precocităţi mai accentuate, valorificarea fructelor fiind făcută la preţuri mari în

extrasezon; această precocitate se obţine prin reţinerea energiei solare şi păstrarea acesteia în spaţiul

închis;

- obţinerea unei producţii tardive în toamnă, datorită aceluiaşi efect;

- protejarea florilor de îngheţurile timpurii şi tardive (până la -4oC, -5oC), protejarea recoltei de grindină

şi alte accidente climatice; în toate cazurile se recomandă mulcirea cu folie neagră de plastic şi irigarea

prin picurare.

Cultura în tuneluri de plastic

Pe piaţă există o diversitate foarte mare în ceea ce priveşte construcţiile care să asigure o protecţie

suplimentară a plantelor. Ele pot să asigure protecţia plantelor de la suprafeţe de câţiva zeci de metri

pătraţi până la suprafeţe de câteva hectare.

Este greu, de asemenea, de făcut o clasificare sau de recomandat o anumită soluţie pentru cultura

protejată a căpşunului. Se poate face o clasificare în funcţie de mărimea tunelurilor, în tuneluri mici, cu

înălţimea de până la l,2 m, unde accesul se face numai din exterior şi tuneluri mari, cu înălţimea de peste

2 m, unde omul are acces direct. În funcţie de această clasificare se pot prezenta şi principalele avantaje

şi dezavantaje ale culturii protejate.

Tunelurile mici: sunt făcute din arce, cu o înălţime variabilă, şi pot fi fixate direct în pământ sau în

suporţi speciali, care au fost fixaţi, în prealabil, în locul de poziţionare a tunelului. Înălţimea variază între

0,8 şi 1,1 m, dar trebuie asigurată o înălţime de cel puţin 0,7-0,8 m de la suprafaţa stratului de plantare,

pentru a avea o aerisire corespunzătoare şi o circulaţie bună a aerului, care asigură polenizarea. De

asemenea, în contact cu folia de plastic, plantele pot să sufere arsuri importante în zilele călduroase.

Fiecare tunel acoperă un singur strat, pe care se plantează două rânduri de căpşuni. În funcţie de

distanţa de plantare între rânduri, arcele pot avea o deschidere de 0,9- l,1 m. Spaţiile între două tuneluri

variază în funcţie de configuraţia terenului şi de posibilităţile de efectuare a lucrărilor, şi pot fi între 0,8 şi

l,5 m.

Lungimea tunelului depinde de posibilitatea de irigare, lungimea plasticului, configuraţia terenului etc.

Aerisirea tunelului se face prin ridicarea foliei de plastic în timpul zilei, în funcţie de temperatură sau prin

perforarea foliei.

Avantajele tunelurilor mici sunt că pot valorifica şi apa de ploaie, posibilitatea de aerisire este mai

uşoară şi sunt mai ieftine.

Dezavantajele: protecţia climatică este mai redusă, în cazul unor temperaturi scăzute plantele sunt mai

expuse îngheţului, se lucrează mai greu, oamenii fiind expuşi direct condiţiilor climatice (frig, ploaie etc.),

protecţia fitosanitară este mai dificilă, fiind necesară ridicarea foliei pentru a efectua tratamentele

fitosanitare.

Pentru valorificarea unor spaţii mai puţin productive, în multe ţări din Europa de vest, se foloseşte

cultura căpşunului în saci de turbă neutră, care sunt protejaţi cu tuneluri de plastic mici, mobile, care pot

fi mutate cu uşurinţă dintr-un loc în altul.

Tuneluri mari: există în prezent numeroase tipuri de tuneluri mari, în funcţie de producător, de la

deschideri de 4-5 m până la 8-8,5 m, şi chiar mai mari. Lungimea, în majoritatea cazurilor, este de 50 m

(uneori de 60 m), dar poate fi scurtată în funcţie de necesităţi sau configuraţia terenului. În funcţie de

deschiderea arcelor şi înălţimea tunelului, variază şi lăţimea foliei de acoperire care va fi utilizată.

Avantajele tunelurilor mari sunt multiple: asigură o producţie ridicată şi stabilă, o protecţie climatica mai

bună, tratamentele fîtosanitare sunt mai uşor de făcut, recoltarea mult mai uşoară, cu randament

ridicat.

Dezavantajele tunelurilor mari sunt: costul ridicat, mobilitate mai redusă, aerisirea este mai greoaie,

necesită un bun sistem de irigare.

Pentru acoperirea tunelurilor există, în prezent, pe plan european, o ofertă foarte bogată de folii, de la

cele obişnuite până la cele termorezistente sau cu substraturi pentru selecţia luminii.

Înfiinţarea culturilor

Tehnologia de înfiinţare a plantaţiei de căpşun este asemănătoare cu cea prezentată în tehnologia de

cultură în câmp deschis, în teren modelat, acoperit cu folie de plastic neagră, prezentată în numerele

trecute ale revistei Ferma.

Elemente specifice de tehnologie

- Montarea tunelurilor se face după înfiinţarea culturii la tunelurile mari şi toamna târziu pentru

tunelurile mici. Şi în cazul tunelurilor mari, când cultura a fost înfiinţată, se recomandă montarea

suporturilor pentru arce toamna târziu, iar montarea arcelor se poate face toamna târziu sau în timpul

iernii. Acest lucru va uşura efectuarea lucrărilor de întreţinere până toamna târziu, fără a fi stânjeniţi de

existenţa scheletului de tunel.

Dacă tunelul există, şi înfiinţăm cultura ulterior, în timpul iernii, se recomandă să lăsăm deschis tunelul

până la sfârşitul lunii februarie. O pornire în vegetaţie foarte devreme în timpul iernii poate crea

inconveniente:

- o pornire rapida în vegetaţie a plantelor, datorită temperaturilor mai ridicate, determină, în cazul

apariţiei unor geruri de -6oC...-7oC, brunificarea florilor şi este compromisă prima sau chiar a doua

recoltare;

- în cazul iernilor foarte blânde, în sudul României, nu va putea fi satisfăcută nevoia de frig a plantelor,

dacă plantarea s-a făcut toamna, cu plante proaspete.

- Plantarea se poate face primăvara, cu plante proaspete, sau vara cu plante „frigo". Producţia maximă

se obţine în primăvara următoare. Se poate face şi o plantare timpurie de toamnă, cu plante proaspete,

la începutul lunii septembrie. În acest caz, producţia obţinută va fi ceva mai mică, dar va asigura o

folosire mai eficientă a tunelului pentru altă cultură. În general, în cazul culturii protejate, s-a generalizat

cultura anuală a căpşunului. Astfel, după recoltare, se defrişează cultura la sfârşitul lunii mai şi se poate

înfiinţa a doua cultură cu legume, în luna iunie. În general, preţul unei plante certificate de căpşun, de

foarte bună calitate, este sub preţul unei seminţe hibride de legume, astfel că investiţia în materialul

săditor nu este foarte mare.

- Polenizarea: una din problemele majore care apare, mai ales în tunelurile mari de plastic, este

polenizarea slabă a florilor.

Pentru a sprijini o polenizare bună a florilor, se recomandă:

- o aerisire bună a tunelului;

- folosirea albinelor (în ţările vestice se folosesc bondarii, produşi de firme specializate);

- folosirea unui ventilator;

- manual, pe suprafeţe mici, se poate folosi un atomizor, ca cel folosit la lucrările de stropit; se foloseşte

numai jetul de aer, cu care se trece de două sau trei ori pe deasupra plantelor, în timpul înfloritului.

Cultura în seră

Pentru a obţine o bună producţie în seră, la fel ca şi în tunelurile de plastic, se face plantarea de vară, la

sfârşitul lunii august, cu plante "frigo" sau cu plante foarte viguroase, obţinute prin înrădăcinare în

ghivece nutritive. Spre deosebire de tunelurile de plastic, cultura în seră este mult mai uşor de controlat,

dar şi mult mai scumpă.

Se pot folosi sere reci şi sere calde. În cazul utilizării serelor calde, încălzirea va începe doar la sfârşitul

lunii ianuarie sau la începutul lunii februarie, după ce plantele îşi vor fi satisfăcut nevoia de frig.

Mulcirea cu plastic negru, plus efectul de seră, vor asigura o recoltă cu cel puţin zece zile mai timpurie

decât în tuneluri, în cazul serelor reci. În cazul serelor calde, în funcţie de materialul de plantat utilizat,

perioada când se face plantarea şi când începe încălzirea, se poate obţine o recoltă de căpşuni oricând în

cursul anului.

Aspectele fitosanitare

Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea) şi făinarea (Oidium fragariae) pot să creeze probleme deosebite în

spaţii protejate, fiind favorizate de mediul umed, cu temperatură ridicată. Cele două boli pot provoca

sterilitatea staminelor, atacul asupra plantei şi asupra fructelor. Se recomandă tratamente preventive pe

tot parcursul perioadei de vegetaţie. După începerea înfloritului, se va acorda o atenţie deosebită

aerisirii în timpul zilei, mai ales în zilele însorite.

Valorificarea producţiei

Cele mai utilizate ambalaje pentru cultura extratimpurie sunt caserolele de plastic 200 sau 250 g. La

sfârşitul recoltării, ne putem gândi şi la ambalaje de 500 g/caserolă fiindcă, uneori, ultimele recoltări

coincid cu cele mai timpurii fructe obţinute din câmp.