CUPRINSGENERALITĂŢI PRIVIND AGRICULTURA ECOLOGICĂConversia de la agricultura convenţională la agricultura ecologicăEtichetarea produselor ecologiceDEFINIŢIILE AGRICULTURII ECOLOGICEASPECTE GENERALE PRIVIND TEHNOLOGIA DECULTIVARE A PLANTELOR MEDICINALE ŞI AROMATICE ÎNSISTEMUL DE AGRICULTURĂ ECOLOGICĂTehnologia ecologică de cultivare a cimbrului de culturaMUSETEL - Tehnologia ecologică de cultivareTehnologia ecologică de cultivare a menteiTehnologia ecologică de cultivare a gălbenelelorTehnologia ecologică de cultivare a salvieiTehnologia ecologică de cultivare a lavandeiNegrilica- Tehnologia ecologică de cultivareTehnologia ecologică de cultivare a crăiţelorTehnologia ecologică de cultivare a fenicululuiTehnologia ecologică de cultivare a mustarului albTehnologia ecologică de cultivare a schindufuluiAnghinarea- tehnologia ecologică de cultivare1Coada şoricelului- Tehnologia ecologică de cultivareTehnologia ecologică de cultivare a armurariuluiTehnologia ecologică de cultivare a macului de grădinăTehnologia ecologică de cultivare a nalbei de gradinăTehnologia ecologică de cultivare a PATLAGINEITehnologia ecologică de cultivare a plantei de ECHINACEEATehnologia ecologică de cultivare a plantei de SUNATOAREVALERIANA- tehnologia ecologică de cultivareCULTURA SOFRANELULUIUSCAREA PLANTELOR – USCATOAREPASTRAREA PLANTELORCOMERCIALIZAREALegea plantelor medicinale si aromatice 491/2003LEGEA PLANTELOR MEDICINALE SI AROMATICE, LEGEA NR491/2003, PUBLICATA IN M.OF. PARTEA I NR 844/26.11.2003Colectarea si comercializarea plantelor medicinale. Firme.2GENERALITĂŢI PRIVIND AGRICULTURA ECOLOGICĂAgricultura ecologică (numită şi organică sau biologică) a apărut in Europaca urmare a unor probleme de sănătate apărute şi a unor experienţe negative

determinate de utilizarea produselor chimice de sinteză, generate de tehnologiile detip intensiv, industriale, bazate pe forţarea producţiei prin suprafertilizarea terenuluiagricol, precum şi prin folosirea de biostimulatori (antibiotice, hormoni etc.) inalimentaţia animalelor.La nivel mondial s-a conturat o cerinţă nouă, destul de puternică, care s-atransformat intr-o adevarată mişcare de nivel european pentru obţinerea de produseagroalimentare prin tehnologii curate, nepoluante, fără substanţe chimice. Calitateaproduselor este apreciată luand in considerare mai multe caracteristici, cele maiimportante fiind cele fizice, chimice şi tehnologice. Agricultura ecologică pune undeosebit accent pe calitatea igienică, ecologică şi biologică a produselor obţinute.Prin eliminarea totală a produselor chimice din viaţa fermei, agriculturaecologică poate contribui eficient la menţinerea unui mediu ambiant curat, favorizanddezvoltarea vegetaţiei naturale şi a lumii animale. Cu cat numarul fermelor ecologiceeste mai mare, cu atat efectul ecologic devine mai benefic. Dar şi din punct de vedereeconomic efectele sunt favorabile. Recoltele mai mici obţinute sunt compensate prinfaptul că, alimentele sau materialul vegetal obţinute de la plantele medicinale şiaromatice, datorită calităţii biologice superioare, au valoare nutritivă crescută şiprincipii active cu efect terapeutic benefic şi sunt mai sănătoase. Obiectiveleecologice trebuie combinate cu cele economice pentru obţinerea unor rezultatecorespunzătoare. Sistemele de producţie sunt optimizate in aşa fel incat să fie viabiledin punct de vedere economic, reproductibile, capabile să asigure o utilizarecorespunzătoare a teritoriului, cu un minim de consumuri şi respectand mediul.Printre principiile care stau la baza sistemului de agricultură ecologică ar puteafi amintite urmatoarele:protecţia mediului inconjurător;3menţinerea şi creşterea fertilităţii solului;respectul pentru sănătatea consumatorilor;menţinerea biodiversităţii ecosistemului agricol;reciclarea materiilor şi resurselor cat mai mult posibil in interiorul

exploataţiilor agricole;exploataţia agricolă trebuie sa fie o unitate in echilibru;menţinerea integrităţii produselor agricole ecologice, de la producerea acestoraşi pană la vanzare;cultivarea plantelor şi cresterea animalelor in armonie cu legile naturale;producţie optimă nu maximă;tehnologii noi şi potrivite sistemului de agricultură ecologică;creşterea animalelor corespunzător cerinţelor fiecărei specii.In ultimii ani acest tip de agricultură a inceput să capete o insemnătate din cein ce mai mare, atat din cauza creşterii numărului de suprafeţe cultivate in sistemecologic, cat şi prin sporirea numărului de producători şi consumatori. Astfel,agricultura ecologică este practicată astăzi in aproximativ 100 de ţări, pe o suprafaţăde aproximativ 24 milioane hectare.In Romania, principala organizaţie care coordonează activitatea agriculturiiecologice este Compartimentul Agricultură Ecologică din cadrul Direcţiei de calitateşi de cercetare agricolă a Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.Cheltuielile generate de sistemele de producţie ecologică constituie unimportant element al concurenţei pe pieţele agricole. In ţara noastră, baza legalăpentru organizarea producţiei şi desfacerii de produse ecologice o constituieOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2000, aprobată prin Legea nr. 38/2001 şiprin Hotărarea de Guvern 917/2001, care stabileşte Normele metodologice de aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2000. Cultivarea plantelor medicinale şi aromatice estecoordonată de Ministerul Agriculturii, prin Legea plantelor medicinale şi aromatice,nr. 554/2003.4Conversia de la agricultura convenţională la agricultura ecologicăTrecerea de la o exploatare convenţională la una ecologică trebuie să fie foartebine gandită, aplicată progresiv, datorită faptului că perioada de conversie este de 3ani, perioadă in care este obligatorie aplicarea principiilor agriculturii ecologice.Pentru a incepe o asemenea activitate trebuie luate in considerare uneleaspecte ce vizează ferma, ca de exemplu: climatul, relieful, solul, posibilitateaaplicării irigaţiilor, dar şi situaţia economică, in ceea ce priveşte piaţa de desfacere a

materialului vegetal obţinut, posibilităţile de procesare, preţurile şi structurilecomerciale existente.Conversia de la agricultură convenţională la agricultura ecologică necesită dinpartea agricultorului cunoştinţe privind acest tip de agricultură, o motivaţie puternicăpentru un mod de producţie in armonie cu legile naturii, care să protejeze mediulinconjurător şi sănătatea consumatorilor de produse agricole.Perioada de conversie este stabilită de legislaţia şi standardele in vigoare, fiinddiferită de la o ţară la alta. Pentru Romania, conform Ordonanţei de Urgenţă aGuvernului nr.34/2000 şi Normelor Metodologice din 13 septembrie 2001 de aplicarea acestei Ordonanţe de Urgenţă, perioada de conversie este următoarea:- 2 ani inainte de insămanţare, pentru culturile de camp anuale, pajişti şiculturi furajere;- 3 ani inainte de recoltare pentru culturile perene şi plantaţii.Produsele in conversie pot fi certificate numai după ce ferma a incheiatperioada de conversie. Inceputul perioadei de conversie este calculat, de obicei, de ladata cererii producătorului către organismul de certificare, cand fermierii se obligă sărespecte standardele. In timpul procesului de conversie, produsele pot fi etichetate ca“produse de agricultură ecologică in curs de conversie” cu condiţia ca cerinţele debază să fi fost satisfăcute timp de cel puţin 12 luni.După terminarea perioadei de conversie, exploataţia agricolă primeşte uncertificat de la instituţia autorizată la care este afiliată, urmand ca periodic să fieinspectată pentru a se verifica dacă se respectă regulile şi normele specificeagriculturii ecologice.In Romania, agricultorii care doresc să devină producători agricoli ecologicitrebuie să se inregistreze la Compartimentul Agricultură Ecologică din cadrul5Direcţiei de calitate şi de cercetare agricolă a Ministerului Agriculturii, Pădurilor şiDezvoltării Rurale, şi, trebuie să fie supuşi operaţiunilor de inspecţie şi certificare decătre instituţiile acreditate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Ruraleprin intermediul acestui departament.Inspecţia unităţilor/fermelor ecologice şi eliberarea certificatelor de control se

face in prezent de organisme de control acreditate in Uniunea Europeană, sau care auechivalenţa in U.E. In prezent, există acreditate să funcţioneze două organisme decertificare romaneşti, respectiv: Biocert şi Ecoinspect, iar in program de acreditare seaflă Institutul Naţional de Bioresurse.După obţinerea certificatului de producător agricol ecologic, produseleagricole pot fi vandute ca produse ecologice.6Etichetarea produselor ecologicePentru a arăta cumpărătorilor din piaţă sau din magazin că produsul esteecologic este nevoie de etichete sau de mărci de certificare. La fel ca şi numele demărci, etichetele sunt inregistrate şi protejate şi pot fi folosite numai de producătorii şiprocesatorii autorizaţi, certificaţi.Etichetarea produselor ecologice se face cu respectarea următoarelor reguli:numele şi adresa producătorului sau prelucrătorului;denumirea produsului, inclusiv metoda de producţie ecologică utilizată;numele şi marca organismului de inspecţie şi certificare;condiţiile de păstrare;termenul minim de valabilitate;interzicerea depozitării in acelaşi spaţiu a produselor ecologice alături de alteproduse.Etichetele vor conţine şi o siglă specifică produselor ecologice controlate,inregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, emisă şi aplicată pe bazasistemului de certificare, indicand că produsul respectiv este conform cu regulile deproducţie ecologică.De asemenea, pe eticheta unui produs ecologic poate apărea şi menţiunea„Agricultură ecologică Ecorom – Sistem de control RO”, numai dacă produseleindeplinesc următoarele cerinţe:au fost obţinute prin metode de producţie ecologică;au făcut obiectul inspecţiei pe tot parcursul ciclului de producţie, preparare şicomercializare;au fost produse sau preparate de operatori de produse agroalimentare care aufost supuse controlului de către organismele de inspecţie şi certificareacreditate;sunt ambalate şi transportate la punctul de comercializare in ambalaje inchise.Conform legislaţiei in vigoare este obligatorie inregistrarea operatorilor deproduse ecologice la Compartimentul Agricultură Ecologică din cadrul Direcţiei de

calitate şi de cercetare agricolă a Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi DezvoltăriiRurale.7DEFINIŢIILE AGRICULTURII ECOLOGICEDe-a lungul evoluţiei şi dezvoltării agriculturii ecologice pe plan mondial, unnumăr mare de ţări şi o multitudine de organizaţii private de certificare au dat definiţiiagriculturii ecologice. In trecut, diferenţele dintre aceste definiţii erau foarte mari, darcerinţele din comerţul internaţional şi organismele implicate in procesele de acreditareau dus la o uniformitate evidentă. Astfel, Federaţia Internaţională a Mişcărilor pentruAgricultură Organică (IFOAM), defineşte agricultura ecologică ca fiind "o abordareholistă a sistemului de management al producţiei, care promovează şi intreţinedezvoltarea sănătoasă a agro-ecosistemelor, incluzand biodiversitatea, ciclurilebiologice şi activitatea biologică a solului”. Ea incurajează cu prioritate utilizareamăsurilor agrotehnice, prin comparaţie cu utilizarea inputurilor din afara fermei,ţinand cont de faptul că, specificul zonal solicită sisteme adaptate condiţiilor locale.Aceasta se realizează prin utilizarea, acolo unde este posibil, a metodelor agrotehnice,biologice şi mecanice, prin contradicţie cu utilizarea produselor sintetice.(www.ifoam.ro)După Claude Aubert ("L'agriculture biologique", Paris 1970), agriculturaecologică este "agricultura bazată pe observarea legilor vieţii care constau in a nuhrăni direct plantele cu ingrăşăminte solubile ci fiinţele vii din sol care elaborează şifurnizează toate elementele de care plantele au nevoie".In cadrul regulametului UE nr. 2092/91 agricultura ecologică este definită cafiind un sistem de management al producţiei care promovează şi sporeştebiodiversitatea, ciclurile biologice şi activitatea biologică a solului. Ea se bazează peutilizarea la minimum a input-urilor din afara fermei şi pe practici de managementcare refac, menţin şi intăresc armonia ecosistemului. Principalele principiicălăuzitoare ale producţiei ecologice sunt utilizarea de materiale şi practici careconsolidează echilibrul ecologic al sistemelor naturale şi care integreazăcomponentele sistemului de agricultură intr-un ansamblu ecologic unitar.

(http://ccvista.taiex.be/download.asp)Conform definiţiei, dată de Organizaţia pentru Alimente şi Agricultura FAO(Food şi Agriculture organization), şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii OMS in8"Codex Alimentarius", agricultura ecologică reprezintă un "sistem integral degestionare a procesului de producţie, care contribuie la sprijinirea şi consolidarearezistenţei agroecosistemului, incluzand biodiversitatea, ciclurile biologice şiactivitatea biologică a solului. Agricultura ecologică pune accent pe folosirea unorpractici de gestionare corespunzătoare, in loc de introducerea unor produse fabricatein afara fermei respective şi ia in consideraţie faptul, că condiţiile din fiecare regiunein parte necesită sisteme, bine adaptate specificului acestei regiuni. Acest lucru sepoate realiza prin folosirea, unde este posibil, a metodelor agronomice, biologice şimecanice in loc de folosirea materialelor sintetice pentru anumite operaţii in cadrulsistemului. (www.fao.org)Standardele Generale Canadiene, definesc agricultura ecologică ca fiind unsistem holistic de producţie conceput să optimizeze productivitatea şi bunăstareadiferitelor asociaţii din cadrul agroecositemului, incluzand organismele din sol,plantele, animalele şi oamenii. Principalul obiectiv al agriculturii ecologice ilconstituie dezvoltarea unor exploataţii productive, care să se afle intr-o relaţiedurabilă şi armonioasă cu mediul inconjurător. (www.pwgsc.gc.ca)Conform Programului Naţional de Agricultură Organică, Departamentulpentru Agricultură al S.U.A. (U.S.D.A. National Organic Program) agriculturaecologică este definită ca orice metodă care ajută la creşterea şi dezvoltareaorganismelor vii in mediul lor natural, cu acţiune cat mai redusă asupra acestora, invederea obţinerii de produse agricole bogate in proteine, grăsimi, glucide, fibre,vitamine, minerale şi alte substanţe nutritive cu o compoziţie chimică corespunzătoareutilizării lor de către organismul uman, care pot asigura energia necesară unei vieţisănătoase şi echilibrate.In Romania, agricultura ecologică din punct de vedere legislativ presupune

obţinerea de produse agroalimentare fără utilizarea ingrăşămintelor, pesticidelor,hormonilor, substanţelor anabolizante, antibioticelor pentru stimularea producţiei şi aaltor produse convenţionale dăunătoare, in conformitate cu regulile de producţieecologică, care respectă standardele, ghidurile şi caietele de sarcini naţionale şi suntatestate de un organism de inspecţie şi certificare infiinţat in acest scop. Organismelemodificate genetic şi derivatele lor nu sunt permise in producţia ecologică.(www.maap.ro)Ion Toncea – preşedintele Asociaţiei Romane pentru Agricultură Ecologică(„Ghid practic de Agricultura ecologică”) defineşte agricultura ecologică ca fiind9ştiinţa, sau chiar arta, administrării sau intreţinerii organismelor agricole şi a mediuluilor de viaţă, pentru utilizarea lor pe termen lung de către natură şi de către oameni. Caştiinţă, agricultura ecologică se ocupă cu studiul sistematic al structurilor materiale(organismele vii şi mediul lor de viaţă) şi funcţionale (inclusiv interrelaţiile dintrestructurile materiale) ale sistemelor agricole; totodată, proiectează managementulacelor agroecosisteme care pot satisface, timp indelungat, nevoile umane de hrană,imbrăcăminte şi de locuit, fără a diminua potenţialul ecologic, economic şi social alresurselor naturale. Ca ocupaţie practică, agricultura ecologică reprezintă activitateade implementare a cunoştinţelor teoretice despre natură şi agricultură in sistemetehnologice durabile, bazate pe resursele materiale, energetice şi informaţionale. Deasemenea, agricultura ecologică se bazează pe inteligenţă şi ca atare, presupunecunoştinte amănunţite asupra pămantului, vieţuitoarelor şi altor factori economici şisociali, precum şi pe intuiţie, cumpătare in alegerea şi aplicarea măsurilor practice.10ASPECTE GENERALE PRIVIND TEHNOLOGIA DECULTIVARE A PLANTELOR MEDICINALE ŞI AROMATICE ÎNSISTEMUL DE AGRICULTURĂ ECOLOGICĂTehnologia cadru de cultivare a plantelor medicinale şi aromatice in sistemulde agricultură ecologic presupune următoarele aspecte:

Zonarea ecologică;Rotaţia culturilor şi asolamentul;Fertilizarea;Lucrările solului;Sămanţa şi semănatul sau plantatul materialului săditor;Lucrările de ingrijire (combaterea buruienilor, bolilor şi dăunătorilor şiirigarea);Recoltarea, condiţionarea, producţia.Zonarea ecologică. Aşa cum sunt specificate anumite areale de favorabilitatepentru plantele din cultura mare, aşa sunt prezentate zonele şi pentru plantelemedicinale şi aromatice. Astfel, există zone foarte favorabile unei anumite plante,zone favorabile, zone mai puţin favorabile sau zone nefavorabile.De asemenea, in funcţie de condiţiile climatice există o zonă umedă şirăcoroasă şi o zonă uscată şi mai călduroasă. In cadrul acestor zone sunt cuprinse 24de subzone, diferenţiate după tipul de sol şi microclimat. Astfel subzona I cuprinde:Brăila, Buzău, Ialomiţa, Călăraşi, sudul judeţului Vrancea, nordul judeţului Ilfov.Subzona II cuprinde: Constanţa, sudul judeţului Tulcea, etc., ajungand in final lasubzona XXIV cu zona de munte.Amplasarea culturilor. Rotaţia reprezintă ordinea (succesiunea) de cultivare aplantelor in timp pe aceeaşi solă (suprafaţă de teren). Pe o anumită solă, plantelealternează. Ordinea de rotire (de cultivare) a plantelor se face după anumite criterii,astfel incat fiecare cultură să intalnească in sol cele mai favorabile condiţii de creştereşi dezvoltare. Rotaţia culturilor se prezintă indicand prin numere ordinea in care secultivă. Numărul total de culturi ne indică durata rotaţiei sau perioada rotaţiei. Durata11rotaţiei poate fi de 2-6 ani. Asolamentul reprezintă una dintre cele mai importantemăsuri agrofitotehnice pentru sporirea producţiei.In orice fermă, dar mai ales in cele in care se practică agricultura ecologică, serecomandă să se cultive mai multe plante, pentru ca activitatea acelei ferme să devinăcat mai echilibrată. Asolamentul reprezintă una dintre cele mai importante măsuriagrofitotehnice pentru sporirea producţiei. De fapt, asolamentul reprezintă rotaţia

culturilor in timp, pe o anumită perioadă, dar şi in spaţiu, adică amplasamentul in carese va cultiva planta respectivă. Nu acelaşi in fiecare an. In cadrul fermei poate existaun asolament special numai de plante medicinale şi aromatice sau un asolament mixt,care să cuprindă pe langă aceste specii şi plante din cultura mare, ca de exemplu:cereale, leguminoase pentru boabe sau alte plante. Culturile agricole sunt alese infuncţie de anumite criterii, care privesc, condiţiile din zonă, tipul de sol, clima. Altecriterii se referă la cerinţele plantelor medicinale, la disponibilul de forţă de muncădin zonă. De asemenea, se va ţine cont de existenţa unor dotări pentru condiţionarearecoltei sau echipamente pentru distilarea uleiurilor volatile, precum şi spaţii sauinstalaţii pentru uscare, dar şi de bolile şi dăunătorii specifici fiecărei culturi in parte.Pot fi organizate ferme specializate sau ferme mixte care au in asolament doarplante medicinale. Una dintre dificultăţile cu care se confruntă ferma de plantemedicinale o constituie necesarul mare de forţă de muncă. De aceea, este de dorit ca,in zonele in care este posibil şi există un sistem de maşini agricole adecvat, să secultive plante care au o tehnologie mecanizată integral, ca de exemplu: coriandru,muştar, chimen, anason sau fenicul.Administrarea îngrăşămintelor. Fertilitatea solului in cadrul sistemului deagricultură ecologică trebuie să fie menţinută şi ameliorată printr-un sistem de măsuricare să favorizeze activitatea biologică maximă a solului, precum şi conservarearesurselor acestuia. Astfel, fertilitatea şi sănătatea solului sunt menţinute prin practicibiologice precum: rotaţia culturilor, lucrări manuale, prăşit, compostare şi mulcire.Prin folosirea ingrăşămintelor organice in agricultura ecologică, se măreşte şi semenţine procentul de materie organică a solului. De asemenea, prin cultivarea deplante leguminoase care fixează azotul atmosferic şi lasă terenul curat de buruieni,prin plante care pot constitui ingrăşăminte verzi sau alte plante cu inrădăcinare

adancă, se pot crea condiţii optime in nutriţia plantelor, prin punerea la dispoziţiaacestora a unor substaţe utilizate direct (azotul) sau de către microorganismele12prezente in sol (bacterii, ciuperici), care descompun materia organică şi au efectepozitive asupra sistemului radicular sau asupra fotositezei.Insă in agricultura ecologică, baza fertilizării o constituie ingrăşăminteleorganice naturale, pregătite după o tehnică specială, certificate şi ingrăşăminteleminerale naturale. Pentru reuşita agriculturii ecologice, materiile organice necesarepregătirii composturilor ecologice ar trebui să fie provenite din exploataţiile agricolece practică agricultura ecologică.Astfel, gunoiul de grajd, este considerat un ingrăşămant complex in cadrulsistemului de agricultură ecologică, şi poate fi constituit din amestec de bălegar şimaterii vegetale. Acesta conţine azot (5 kg/t gunoi), fosfor (2,5 kg/t gunoi), potasiu (6kg/gunoi) şi calciu (5 kg/t gunoi). Calitatea şi cantitea gunoiului depind de mai mulţifactori: specia şi varsta animalelor de la care provine gunoiul, furajele folosite şi felulaşternutului din grajduri, metoda şi perioada de păstrare a gunoiului. Gunoiul de grajdutilizat pentru fertilizare trebuie să provină de la exploataţii care practică sistemul deagricultură ecologică. Acest tip de ingrăşămant se aplică de obicei toamna, incorporatfiind apoi prin arătură, avand un efect complex asupra solului, influenţand insuşirileacestuia. Astfel, solurile care conţin argilă in cantitate mai mare devin maipermeabile, mai afanate, cele nisipoase devin mai structurate, mai legate, iarconţinutul in humus, component important al fertilităţii, creşte. De asemenea, esteimbunătăţită activitatea biologică a microorganismelor şi a microfaunei din sol.Pregătirea şi păstrarea gunoiului se fac la platforma de gunoi. Aceasta seprezintă sub forma unui loc special amenajat, departe de grajduri şi fantani, pentru anu răspandi mirosul sau diferite boli. Inălţimea stratului de gunoi in platformă poate fide 2,5-3 m şi se acoperă cu resturi vegetale sau cu pămant pană in momentuladministrării, pentru a fi evitate pierderile de amoniac, respectiv de azot. Transportul

in camp şi imprăştierea trebuiesc corelate cu lucrările solului, iar efectul gunoiului sepoate constata şi la 2-3 ani de la aplicare. Dozele in care se aplică se incadrează intre10 şi 30 de tone/ha, in funcţie de specia cultivată, condiţiile climatice şi fertilitateanaturală a terenului.In zonele umede şi răcoroase şi pe soluri grele se recomandă doze cuprinseintre 25 şi 35 t/ha, iar gunoiul poate fi folosit şi mai puţin fermentat decat in zonelecălduroase in care se manifestă seceta.Un alt tip de ingrăşămant organic mult utilizat in cadrul sistemului deagricultură ecologică este compostul. Acesta poate fi considerat un ingrăşămant13rezultat al fermentării aerobe (in prezenţa oxigenului din aer), a unui amestec dedeşeuri vegetale şi animale (frunze, coceni, paie, alte ierburi, mustul şi gunoiul degrajd), resturi menajere, nămoluri orăşeneşti sau zootehnice rezultate din epurareaapelor reziduale.In practica obişnuită, compostul se obţine prin aşezarea in straturi succesive amateriilor vegetale şi a gunoiului de grajd, pe un sol afanat la suprafaţă şi permeabil.Descompunerea acestor componente durează de la cateva săptămani pană la catevaluni, in funcţie de natura materiei organice şi de condiţiile climatice. De asemenea,este necesară udarea grămezii periodic şi acoperirea cu un strat de pămant sau de paie.Pentru a fi evitate unele pierderi de nutrienţi, compostul trebuie folosit imediat ce s-aincheiat procesul de fermentare, iar doza de aplicare va fi de 10-12 t/ha, datorităfaptului că, este mai sărac in azot, dar mai bogat in elemente precum fosfor, potasiu şicalciu. Compostul trebuie aplicat prin imprăştiere pe teren şi poate fi incorporat in solfie prin arătură, fie cu grapa cu discuri.Mraniţa, reprezintă un gunoi de grajd foarte bine descompus, fiind mai bogatăin elemente nutritive decat acesta, iar cantităţile utilizate pentru diverse culturi sunt de6-10 t/ha. Se poate aplica direct pe sol, sau doar la plantatul răsadurilor, putand fiutilizată şi in vegetaţie, deoarece se descompune repede, punand la dispoziţia

plantelor elementele nutritive necesare. Poate fi utilizată şi in răsadniţe pentruobţinerea de răsaduri pentru specii precum: menta, busuiocul, cimbrul de cultură.Turba, este, de asemenea, un ingrăşămant organic recomandat a fi folositpentru fertilizarea plantelor medicinale şi aromatice cultivate in sistemul deagricultură ecologică. Inainte de a fi utilizată, turba este extrasă din turbării, respectivdin zonele umede unde se formează, şi se păstrează in grămezi circa 6 luni, după carese utilizează drept ingrăşămant asemănător gunoiului de grajd.Îngrăşămintele verzi provin de la plante cultivate, ce se incorporează prinarătură in sol, in momentul in care ajung la maximum de cantitate de masă verde. Elese descompun in sol şi reprezintă o sursă deosebită de elemente nutritive. Binereprezentate de plante precum leguminoasele (lupinul, sulfina, măzărichea, trifoiul)sau altele precum rapiţa şi muştarul, care lasă in sol o mare cantitate de azot şi alteelemente nutritive. De asemenea, sunt recomandate pe solurile nisipoase, sărace inhumus, şi unde nu există alte posibilităţi de fertilizare organică, pentru a crea ostructură stabilă solului, a reduce eroziunea solului prin vant şi apă, a prevenilevigarea elementelor nutritve, in special a nitraţilor.14Pe langă ingrăşămintele organice naturale in agricultura ecologică suntacceptate şi îngrăşămintele de origine minerală. Conform legislaţiei in domeniu incadrul sistemului de agricultură ecologică sunt acceptate următoarele ingrăşăminteminerale:Ingrăşăminte minerale cu azot: azotatul de Chile (16% N);Ingrăşăminte minerale cu fosfor: fosfat natural cu conţinut in cadmiu -inferior sau egal cu 90 mg/kg de P2O5; fosfat aluminocalcic conţinut incadmiu - inferior sau egal cu 90 mg/kg de P2O5, (utilizare limitată pesolurile bazice (pH>7,5); zguri de fosfaţi (zgura lui Thomas), făina deoase;Ingrăşăminte minerale cu potasiu: sare brută de potasiu (kainit,silvinit), sulfat de potasiu care conţine sare de magneziu (derivat alsării brute de potasiu), cenuşile din lemne fără amestec de cărbune demină, cenuşa obţinută din arderea resturilor vegetale, gunoiului păios;Ingrăşăminte minerale cu calciu şi magneziu: carbonat de calciu deorigine naturală (calcar, piatră de var, roci calcice, cretă, cretăfosfatată), soluţie de clorură de calciu, carbonat de calciu şi magneziude origine naturală (cretă magnezică, roci calcice şi magnezice

măcinate), sulfat de calciu (ghips) numai de origine naturală, sulfat demagneziu (kieserit) numai de origine naturală;Ingrăşăminte minerale cu siliciu: silicaţi fin măcinaţi (cuarţ, feldspat,bazalt, ortoclas);Alte ingrăşăminte minerale: sulf elementar, clorură de sodiu numaisare din mină, pudră de roci, produse reziduale de la fabricareazahărului, drojdii de la distilare exclus distilatele amoniacale,oligoelemente (bor, cupru, fier, magneziu molibden, zinc).Lucrările solului. Acestea cuprind operaţiunile ce se execută cu diferitemaşini şi utilaje asupra solului şi sunt practicate cu scopul de a afana, mărunţi, nivelasolul, de a incorpora ingrăşămintele şi amendamentele şi de a combate prin metodepreventive buruienile, bolile şi dăunătorii din culturile de plante medicinale şiaromatice.O altă contribuţie semnificativă a acestor lucrări ale solului o reprezintă, faptulcă, semănatul sau respectiv plantatul se vor face in condiţii optime, iar plantele vor15avea condiţii bune de creştere şi dezvoltare şi se va obţine in final o recoltă bună şi decalitate superioară.In cadrul unei tehnologii de cultură, lucrările solului reprezintă o verigăimportantă şi de aceea este necesar să fie efectuate in cele mai bune condiţii. Astfel,fermierul trebuie să cunoască unele particularităţi ale terenului, tipul de sol, prezenţaburuienilor problemă, unele carateristici ale speciei cultivate pentru punerea la punct ametodelor de lucru, a utilajelor necesare şi a indicilor de execuţie. Pe terenurile inpantă, lucrările se vor efectua de-a curmezişul pantei pentru a nu apărea erodareaodată cu apa a stratului fertil de sol. De asemenea, resturile vegetale, trebuiescmărunţite foarte bine inainte de aratură cu o grapă cu discuri, pentru nu ingreunaefectuarea arăturii şi a celorlate lucrări. Lucrările solului trebuie să fie efectuate pe catposibil in intervalul de umiditate optim, pentru a avea un minim de consumurienergetice.In funcţie de specia cultivată, se execută mai multe lucrări ale solului.Numărul de lucrări şi ordinea de executare a acestora reprezintă sistemul de lucrări alesolului. Cea mai importantă lucrare este arătura, care se poate efectua, de obicei la 15-

20 cm adancime, iar pentru unele specii trebuie executată mai adanc la 20-30 cm.Lucrările solului trebuie să cuprindă obligatoriu un dezmiriştit, imediat dupărecoltarea plantei premergătoare, executat cu grapa cu discuri, pentru mărunţirearesturilor vegetale şi a buruienilor..Arătura de bază, efectuată vara sau toamna, este obligatorie, iar cele dintimpul anului, necesare pentru infiinţarea unor culturi succesive, pot fi inlocuite cutrecerea cu cultivatorul sau cu plugul fără cormană pentru a mobiliza solul pe oadancime de 18-22 cm. Atunci cand solul este prea uscat după recoltarea planteipremergătoare, in toamnă, se poate inlocui arătura cu lucrări cu grapa cu discuri grea.Întreţinerea arăturii şi nivelarea terenului se pot executa, imediat dupăarătură sau primăvara concomitent cu pregătirea patului germinativ.Pregătirea patului germinativ se realizează chair inainte de semănat, pentru anu crea condiţii de pierdere a apei din sol. Acestă lucrare se poate face cu uncombinator, pentru mărunţirea terenului foarte bine, mai ales pentru speciile care auseminţe foarte mici (muştar alb, măghiran, salvie, negrilică), precum şi cu o grapă cudiscuri in agregat cu o grapă cu colţi reglabili. In practica curentă este recomandatcombinatorul.16Tăvălugitul se poate executa atunci cand terenul este prea afanat inainte desemănat sau atunci cand seminţele speciei cultivate sunt prea mici şi trebuie să secreeze condiţii optime de umiditate pentru germinaţie.Sămânţa şi semănatul sau plantatul materialului săditor. Materialul deinmulţire, trebuie să provină conform legii, din culturi semincere sau răsaduri obţinuteprin metode de producţie ecologică şi să nu provină din organisme modificate geneticsau orice produse derivate din astfel de organisme. Aceste seminţe sau materialulsăditor, trebuie să corespundă unor standarde sub aspectul germinaţiei, purităţii,componenţei botanice, stării sanitare. De asemenea, trebuie să provină din recolta

anului precedent, deoarece se pierde foarte repede facultatea germinativă. Metodelede producţie ecologică pentru răsaduri, trebuie să respecte următoarele condiţii: să nufie tratate la insămanţare decat cu produse admise pentru producţia ecologică şi săprovină de la un productor care a practicat tehnicile de producţie ecologică.LUCRARI D3E IMBUNATATIRE A SOLULUIDegradarea starii fizice a solului este definita prin distrugerea sa practic ireversibilasau usor reversibila. In aceasta sectiune sunt prezentate procedee privind reducerea oriprevenirea degradarii fizice a solului. Nu sunt prezentate detaliat in acest Codlucrarile de drenaj si de mentinere a acestora. Totusi, pe multe soluri, este important ane asigura ca aceste sisteme functioneaza eficient si controleaza apa din sol.Eroziunea este un proces geologic complex prin care particulele de sol sunt dislocatesi indepartate sub actiunea apei si a vantului ajungand in mare parte in resursele deapa de suprafata. La aceste cauze se adauga si activitatile umane, prin practicareaagriculturii intensive si prin gestionarea defectoasa a terenurilor agricole. Este foarteimportant de retinut ca pe masura ce creste nivelul degradarii terenului agricol,fertilitatea solului se micsoreaza in aceeasi masura, influentand negativ nivelulrecoltelor. Intensitatea eroziunii de suprafata (spalarea particulelor de sol prin siroiredifuza), este in functie de viteza de scurgere, care la randul ei depinde de marimea silungimea pantei. Pe terenurile agricole situate in panta procesul este accelerat prinefectuarea lucrarilor agricole pe directia pantei.Tasarea (compactarea) solului este un proces fizic prin care are loc cresterea exagerataa masei de sol pe unitatea de volum. Compactarea solului este clasificata din douapunct de vedere: a originii si a localizarii sau adancimii la care se manifesta. In raportcu originea compactarea sau tasarea solului este naturala (primara) si antropica(artificiala, secundara).Compactarea naturala este datorata factorilor si proceselor care au condus la formarea

solului, fiind specifica unor anumite categorii de soluri, adesea in cazurile respective17se formeaza straturi sau orizonturi de sol foarte compacte, cel mai evident esteorizontul Bt al solurilor argiloiluviale.Compactarea artificiala, antropica sau secundara este datorata, de regula, greselilortehnologice din sistemul agricol: trafic exagerat si nerational efectuat pe teren pentrulucrari agricole, hidroameliorative, transport, in special in conditii inadecvate deumiditate a solului.Compactarea secundara sau antropica este specifica agriculturii intensive, puternicmecanizata, avand tendinta de a se accentua odata cu cresterea gradului demecanizare, adica a masei masinilor agricole, a presiunii din pneuri si a intensitatii sifrecventei de lucrare a solului, fiind deosebit de importanta pentru fiecare fermier .Cauze ale compactarii- In ferma, compactarea antropica este favorizata de urmatoarele cauze:18Tehnologia ecologică de cultivare a cimbrului de culturaCIMBRU DE CULTURA - THYMUS VULGARISNume engleza : Thyme Alte nume : Cimbru Partea folosita :Frunzele. Frecvent se vinde intreaga planta (frunze si tulpina).Familia de plante : Lamiaceae (familia mentei).Descrierea plantei si cultivare : Cimbrul de cultura este o planta cepoate atinge inaltimi de 50-100 cm. Tulpinile lungi si subtiri poarta frunze deforma ovala, prelungi; acestea pot atinge 5 cm lungime si 1-1,5 cm latime.Culoarea frunzelor este verde aprins. Descrierea condimentului : Cimbrulde cultura este o planta intens aromata, care poate fi comparata cu cimbrul degradina (mai ales daca acesta este recoltat vara), ajowa sau spanacultamaios. Cimbrul de cultura este folosit atat proaspat cat si uscat; in stareuscata este folosit si sub forma de pudra.Cimbrul de cultura are o aroma specifica, destul de puternica si un gust fin,usor iute, usor amarui, un pic afumat. In stare uscata cimbrul de cultura arearoma si gust mai puternica decat in stare proaspata.Pregatire si depozitare : Cimbrul de cultura proaspat poate fi pastrat catevazile la temperatura camerei, sau in frigider. Daca este uscat isi pierde in timp

aroma si gustul; rezista astfel cca. 3-4 luni. Origine : Cimbrul de cultura esteoriginar din Europa de sud. Este mult cultivat in Europa de sud si de est, si innordul Africii, dar si in SUA.19Din multele alte specii ale genului Thymus, numai Thymus zygis (cimbrulspaniol) este un substitut acceptabil. Celelalte specii (Thymus satureoides,Thymus mastichina, Thymus. broussonetti, Thymus maroccanus, Thymus.pallidus and Thymus. algeriensis) sunt considerate inferioare, din cauzacontinutului scazut de timol si a faptului ca mai contin si alte componente alearomei, mai ales carvacol (vezi cimbrul de gradina). Thymus serpyllum(cimbrul salbatic, o planta de munte din zona temperata a Europei) are numaivaloare locala ca mirodenie; florile sale se folosesc la prepararea unui siropcu parfum puternic de cimbru. Un amanunt interesant: Thymus herba-baronacopiaza aproape perfect mirosul de chimen.O alta varietate gasita uneori pe piata este cimbrul portocaliu (Thymusvulgaris var. odoratissimus), care are parfum puternic de cimbru, cu o nuantade coaja de portocala.In ultimul rand, cimbrul lamaios (Thymus citriodorus) are o aroma neobisnuita,combinand parfumul de cimbru cu cel de lamaie; este putin comercializat sieste bun mai ales proaspat. Cimbrul lamaios se potriveste cel mai bine cupestele si legumele fructate si proaspete.Etimologie : Numele cimbrului de cultura este imprumutat din latinul“thymus”, care la randul sau se trage din grecescul “thymon”. Numele grecescal plantei este de obicei pus in legatura cu “thymos”, adica “spirit”, care la20origini insemna “fum” (inrudit cu latinul fumus “fum”; de unde “parfum”), si cuverbul “thyeim”, adica “a afuma, a oferi ofrande de tamaie”. Referinta se faceprobabil la parfumul puternic al cimbrului. Mai exista si o alta explicatie, aceeaca numele grecesc vine de fapt din egipteana veche (“tam”), care denumea oplanta folosita in procesul de mumificare.In cele mai multe limbi europene se folosesc nume derivate din latinescul“thymus”. Exemplele sunt “Thymian” in germana, “timo” in italiana, “timjami” infinlandeza, “tijm” in olandeza, “timyan” in rusa, “thimari” in greaca si “timin” inebraica.

Pentru un grup de limbi slavice, exemplificat de “mateřídouška” in ceha si de“mashterka” in bulgara, numele pare sa derive din cuvantul local pentru“mama”.Utilizari culinare : Cimbrul de cultura este un condiment important inbucatariile europene, mai ales in sud. Este tipic in special pentru Franta, underamurele proaspete de cimbru, legate in buchet cu alte ierburi proaspete, seadauga la supe, sosuri si tocanite, din care se scot inainte de servire (bouquetgarni). Cimbrul de cultura uscat face de asemenea parte din “herbes deProvence”, amestec din sudul Frantei (vezi LEVANTICA).Cimbrul este popular si in zonele non-europene ale Mediteranei; de exemplu,condimentul iordanian “zahtar” contine cimbru. Alt exemplu este “dukka”,amestec de condimente tipic egiptean. Este o combinatie relativ sarata deseminte prajite (susan, alune), coriandru, chimion, piper negru si cimbru decultura, folosit mai ales pentru aromatizarea painii. Painea alba egipteana,mancata cu ulei de masline si dukka, este o masa simpla, dar delicioasa.In Europa centrala cimbrul de cultura este folosit mai ales pentru supe, peste,carne si oua. Cimbrul de cultura, mai ales cimbrul lamaios, este un ingredientminunat pentru otetul aromat. Industrial, cimbrul de cultura este deseoricombinat cu maghiranul pentru carnati si merge bine cu foile de dafin, sau deboldo. Uneori si branza se aromatizeaza cu cimbru de cultura.In Anglia cimbrul de cultura este, dupa menta, cea mai populara iarba. Joaca21un rol important si in bucataria Statelor Unite, mai ales pe Coasta de Est.Bucataria creola din New Orleans este celebra pentru utilizarea extensiva acimbrului de cultura. O tehnica specifica bucatariei creole este asa-numitainnegrire: carnea, sau pestele, se inmoaie in unt topit, apoi se imbraca intr-unamestec de condimente si se prajesc foarte rapid la temperaturi inalte, intr-otigaie, fara alt adaos de ulei. Condimentele se inchid foarte tare la culoare (se“innegresc”), dar nu este de dorit sa se carbonizeze. Un amestec tipic decondimente folosit in acest scop poate include, pe langa multa sare si cimbrude cultura, ardei iute, piper alb, oregano, usturoi si praf de ceapa.Popularitatea cimbrului de cultura depaseste mult Sudul: este un condimentobisnuit in bucataria Americii Centrale. Jerk, cel mai celebru produs de export

din Jamaica (pe langa rom, desigur), contine de multe ori cimbru de cultura;vezi ienibahar pentru mai multe informatii.Exista multe controverse pe tema folosirii verdeturilor aromate: proaspete sauuscate? Multe isi pierd partial sau total aroma prin uscare; exemplele includcoriandrul, patrunjelul, tarhonul, usturoiul salbatic si mararul, dar si frunzelede curry si lemongrass-ul. Tehnologiile moderne de uscare pot ajuta in unelecazuri la pastrarea aromei originale, cel putin partial; dar aceste verdeturisunt, chiar si cu cel mai bun echipament de deshidratare, mai bune in stareproaspata. Cea mai buna conservare se poate obtine prin preparare speciala(de exemplu, sosul pesto facut cu busuioc). Pierderea aromei se produce dindoua motive: fie componentii aromei se evapora, fie sunt distrusi in modchimic, mai ales prin oxidare.Alte ierburi insa au un comportament diferit, chiar paradoxal: aroma lorsporeste prin uscare. O explicatie a acestui efect ar putea fi crestereamobilitatii si disponibilitatii uleiurilor esentiale, care se pot difuza mai usor inmancaruri. Pe langa cimbrul de cultura, acest fenomen se poate observa laoregano si la rozmarin: toate cele trei ierburi, uscate cu pricepere, sunt dedoua sau trei ori mai aromate decat in stare proaspata.Cimbrul de cultura proaspat nu este numai mai putin intens decat cel uscat, ciare si un gust mai slab, si se potriveste perfect cu legumele mediteraneene22(de exemplu ratatouille) sau cu pestele. Cimbrul de cultura uscat, pe de altaparte, are un gust de fum dominant, care iese in evidenta cel mai bine inmancarurile picante, mai ales in cele cu carne.Amplasarea culturii. Cimbrul de cultură este o plantă perenă şi trebuiecultivat in afara asolamentului. Nu este pretenţios faţă de planta premergătoare,reuşind după orice altă cultură. Cele mai bune premergătoare sunt leguminoaselepentru boabe, cerealele, borceagurile sau alte plante care lasă solul curat de buruieni şifără resturi vegetale. Poate să revină pe acelaşi teren după 6-7 ani. Trebuie evitateterenurile imburuienate cu buruieni perene.Administrarea îngrăşămintelor. Cimbrul de cultură răspunde foarte bine laaplicarea ingrăşămintelor organice de tipul gunoiului de grajd, plantele reacţionand

prin creşterea producţiei de herba şi prin sporirea conţinutului in ulei volatil. Acestava fi aplicat vara sau toamna, inainte de arat. Cantitatea de gunoi de grajdrecomandată este de 20-30 t/ha. In următorii ani, poate fi aplicată şi o suplimentare cufosfat natural (in doze de 40 kg P2O5 /ha), precum şi cu mraniţă sau compost.Lucrările solului. Sistemul de lucrări pentru infiinţarea culturii depinde deperioada de recoltare a plantei premergătoare şi de faptul că, cimbrul de cultură sepoate inmulţi atat pe cale generativă prin seminţe, cat şi pe cale vegetativă. Dupărecoltarea plantei premergătoare este recomandat dezmiriştitul, urmat de arăturaadancă, executată la 22-25 cm. După arătură, terenul va fi mărunţit cu grapa cudiscuri şi apoi se pregăteşte patul germinativ cu un combinator.Sămânţa şi semănatul. In cazul semănatului direct in camp, dacă solul esteafanat şi există pericolul ca seminţele să fie semănate prea in adancime, atunci inaintede semănat, se recomandă nivelarea şi tasarea terenului cu tăvălugul, iar apoi,eventual, să se grăpeze uşor. Sămanţa utilizată pentru infiinţarea culturii trebuie să fiesănătoasă, produsă din loturi semincere cultivate in sistem ecologic, să fie certificatăşi să provină din cultura precedentă, deoarece facultatea germinativă se poate pierdefoarte uşor. Soiurile recomandate in cultură sunt „De Dolj” şi „Smarald”. Puritateafizică minimă a seminţelor trebuie să fie de 75%, iar germinaţia de minimum 65%. Sepoate semăna toamna tarziu (in luna noiembrie) sau primăvara in prima urgenţă (inluna martie). Cantitatea de sămanţă utilizată pentru un hectar este de 3-4 kg, iar23adancimea de semănat va fi de 0,5-1 cm. Se seamănă cu semănători universale (de tipSUP-21, SUP-29), la distanţa intre randuri de 50 cm, necesară pentru executareapraşilelor şi a buchetării după răsărire.Dacă cultura este infiinţată prin răsaduri, atunci acestea pot fi obţinute instraturi reci, in vară, pentru plantările de toamnă, sau in răsadniţe calde sau semicalde,pentru plantarea din primăvară. Semănatul in straturile reci va fi realizat in luna iulie,

folosind 0,3-0,6 kg de sămanţă, iar suprafaţa necesară pentru infiinţarea unui hectar decultură este de 60 m2. In răsadniţele calde se va semăna in luna februarie, folosindaceeaşi tehnică din straturile reci. Cu scopul de a fi grăbită incolţirea, esterecomandată umectarea seminţelor timp de 24 de ore in apă, la temperatura de 18-20oC (Fl. Crăciun şi colab., 1977).Se plantează la 50 cm intre randuri, 20 cm intre cuiburi pe rand şi 100.000cuiburi la ha. Pentru un hectar sunt necesare circa 200.000 fire de răsad, deoarecerăsadurile vor fi plantate cate două la cuib; in acest scop, se udă la fiecare cuib şi seefectuează fasonarea răsadurilor şi mocirlirea rădăcinilor pentru o prindere mai rapidăşi sigură. După 6-7 zile de la plantat, va fi verificată prinderea răsadurilor şi vor ficompletate golurile.La inmulţirea vegetativă, materialul provine din despărţirea tufelor de laplantaţiile vechi care sunt desfiinţate. Ramurile de la baza tufei care au formatrădăcini pot fi folosite la plantare, existand posibilitatea de inrădăcinare a lăstarilor. Inacest scop, in luna octombrie, tufa este tăiată la 8-10 cm deasupra solului şi esteacoperită cu pămant. In anul următor, pe ramurile imbătranite se formează lăstari noi,bine inrădăcinaţi. In cursul primăverii, aceştia sunt muşuroiţi, iar toamna sunt scoşi şidesfăcuţi in mai mulţi puieţi, care sunt trecuţi in şcoala de fortificare un an. De la otufă pot fi obţinuţi pană la 200 puieţi (Fl. Crăciun şi colab., 1977). Plantarea in loculdefinitiv se va efectua ca şi cea pentru răsadul obţinut prin sămanţă. Această metodăeste destul de laborioasă şi necesită o cantitate mare de forţă de muncă, astfel că estemai puţin recomandată in practica obişnuită.Lucrările de îngrijire. Imediat după plantare este recomandată o praşilă, iarin timpul vegetaţiei sunt recomandate praşile şi pliviri repetate intre plante pe rand, oride cite ori este necesar, pentru combaterea buruienilor. După recoltare, se va intervenicu o lucrare de prăşit, iar in toamnă, trebuie efectuată muşuroirea plantelor pentru arezista mai bine peste iarnă. Completarea golurilor se va face cu răsad păstrat specialin acest scop, din răsadul iniţial folosit la plantare.24

Recoltarea. Se recomandă ca recoltarea să inceapă din faza de butonizarepană la deschiderea primelor flori, atunci cand există conţinutul maxim in ulei volatil.In primul an, se va recolta o singură dată, dar in anii următori se poate recolta de 2-3ori.Se recoltează manual cu secera, tăind lăstarii la 10-15 cm de la sol, cu atenţiepentru a nu se disloca tufa. Recoltarea trebuie efectuată pe timp frumos, după ce s-aridicat roua. Imediat după recoltare, produsul proaspăt va fi transportat la distilerii saupentru condiţionare şi uscare. Uscarea la umbră se realizează in strat subţire, inincăperi bine aerisite, uscate şi curate. Uscarea artificială va fi efectuată la temperaturide cel mult 35oC. Randamentul de uscare este de 4:1.Condiţiile de recepţionare pentru produsul uscat sunt următoarele: maximum2% tulpini lignificate şi frunze brunificate; maximum 1% tulpini lipsite de frunze;maximum 2% corpuri străine organice şi minerale; maximum 13% umiditate;minimum 1% conţinutul in unei volatil.Pentru produsul in stare proaspătă, se admit: maximum 1% tulpini lignificateşi frunze brunificate; maximum 1% tulpini lipsite de frunze; maximum 1% corpuristrăine organice şi minerale; minimum 0,3% conţinutul in ulei volatil.Producţiile de herba uscată, in primul an sunt de circa 500 kg/ha, iar in anul aldoilea pot fi obţinute aproximativ 2000-3000 kg/ha (E. Păun, 1988).Muşţelul - Tehnologia ecologică de cultivare25Amplasarea culturii. Cele mai bune premergătoare pentru muşeţel suntplantele recoltate mai devreme şi care lasă solul curat de resturi vegetale şi deburuieni.Nu este recomandată cultivarea muşeţelului după floarea-soarelui sau dupăporumb, deoarece acestea secătuiesc solul in elemente nutritive şi lasă o cantitatemare de resturi vegetale pe teren. Muşeţelul poate reveni pe acelaşi teren după 4-5 ani.Cele mai indicate plante premergătoare sunt leguminoasele pentru boabe,borceagurile, precum şi cerealele păioase sau muştarul.Administrarea îngrăşămintelor. Muşeţelul valorifică bine ingrăşămintele

organice; de aceea se recomandă ca, la infiinţarea culturii, să se aplice 15-20 t/hagunoi de grajd, bine fermentat şi cat mai uniform imprăştiat, care va fi incorporat subarătură. Odată cu gunoiul de grajd, pot fi aplicaţi şi fosfaţi naturali, in doze moderate,de 40-50 kg P2O5/ha.Lucrările solului. După eliberarea terenului de resturile vegetale ale planteipremergătoare, este recomandat un dezmiriştit, apoi arătura adancă. Dacă solul esteprea uscat, se recomandă mai intai o lucrare de discuire, apoi, după ce cad precipitaţiimai abundente, poate fi efectuată arătura. Dacă nu poate fi efectuată o arătură decalitate, atunci terenul poate fi pregătit cu grapa cu discuri grea, care mobilizeazăsolul la peste 10 cm adancime.In vederea semănatului, terenul trebuie foarte bine pregătit şi nivelat, deoareceseminţele de muşeţel sunt foarte mici. Din acelaşi motiv, este recomandat tăvălugitulatat inainte de semănat cat şi după semănat, pentru a asigura semănatul superficial şi orăsărire cat mai uniformă.Sămânţa şi semănatul. Sămanţa utilizată pentru infiinţarea culturii trebuie săfie sănătoasă, să provină din loturi semincere cultivate in sistem ecologic, să fiecertificată şi să fie produsă din cultura precedentă, deoarece facultatea germinativă sepoate pierde foarte uşor. Soiurile recomandate sunt „Mărgăritar” şi „Flora”. Puritateafizică a seminţelor trebuie să fie de minimum 70%, iar germinaţia de minimum 50%.Semănatul se va efectuat cu semănători universale (de tip SUP-21, SUP-29),adaptate pentru seminţe mici, la distanţa de 50 cm intre randuri şi cu o normă desămanţă de 2-3 kg/ha. Adancimea de semănat trebuie să fie de circa 0,5 cm. Seminţelepot fi amestecate cu nisip, cenuşă sau rumeguş, pentru o distribuire cat mai uniformă.26Densitatea optimă a culturii este de 12-16 plante/m2. Se va semăna direct in camp, inlunile august-septembrie. Este de dorit ca, pană la venirea iernii, plantele să formeze orozetă de frunze bine dezvoltate, care să le asigure o trecere bună peste iarnă.

Lucrările de îngrijire. Datorită răsăririi tarzii (circa 50 zile) şi ritmului lentde creştere a plantelor de muşeţel la inceputul perioadei de vegetaţie, există pericolulimburuienării culturii.De aceea, este necesar să fie menţinută sub control apariţia buruienilor şi să fierealizată combaterea acestora prin praşile şi pliviri repetate.Atunci cand plantele au 5-8 cm se va efectua răritul acestora. In fiecare an vorfi executate praşile şi pliviri pe rand, ori de cite ori este necesar, in funcţie de gradulde imburuienare a culturii. In loturile semincere, vor fi eliminate din lan plantelenetipice, cele atacate de boli sau dăunători sau cele slab dezvoltate.Pentru combaterea bolilor, ca de exemplu mana muşeţelului (Peronosporaleptosphera), sunt recomandate tratamente in vegetaţie cu produse pe bază de cupru,precum zeama bordeleză, in concentraţie de 1%, sau oxiclorura de cupru (Champion70 PU), in concentraţie de 0,4%. Pentru prevenirea atacului altor boli, cum esteputregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum), sunt recomandate respectarea rotaţiei,măsuri de ingienă culturală, realizarea unei densităţi optime şi a unei fertilizăriechilibrate.Ca dăunători, pot fi intalnite larvele unor acarieni (Apion şi Tripeta), care potfi combătuţi prin stropiri cu preparate obţinute din crăiţe sau coada şoricelului.Recoltarea. Florile de muşeţel vor fi culese in zile insorite, in timpulpranzului cand florile ligulate au poziţie perpendiculară pe capitul şi cand 50% dinflorile tubuloase sunt deschise.Recoltarea la muşeţel este o operaţiune dificilă, care necesită un volum marede forţă de muncă, deoarece florile se deschid aproape in fiecare zi in perioada deinflorire maximă (lunile mai, iunie, iulie).Este recomandat ca recoltările să fie efectuate la intervale de 2-3 zile, deoarecedacă se intarzie o parte din florile tubuloase se scutură. Se recoltează manual direct cumana sau cu recoltatorul metalic prevăzut cu un pieptăne. Recoltarea se efectueazăprin balansarea recoltatorului la nivelul inflorescenţelor, care se rup, se strang şi secolectează in cutie (L. Muntean, 1990).27

Pentru ceaiuri se recomandă ca inflorescenţele să aibă un peţiol de 2 cm(Anela Dumitrescu, 1988). Dacă muşeţelul este recoltat pentru obţinerea de uleivolatil, atunci se poate recolta şi cu o maşină de recoltat furaje.După recoltare, este recomandat ca materialul vegetal să fie transporat lacentrul de prelucrare, pentru condiţionare şi uscare.Uscarea la umbră este metoda cea mai răspandită, care este realizată in locuricurate şi bine aerisite, inflorescenţele fiind intinse in strat subţire pe o panză sau pe ohartie albă. Revistele, ziarele şi tipăriturile sunt contraindicate pentru acest scopdeoarece materialul vegetal poate absorbi cerneala tipografică, ce este toxică. Poate fiuscat 1 kg de produs proaspăt la 1 m2 de spaţiu, iar randamentul de uscare este de 5:1pentru inflorescenţe şi de 3-4:1 pentru herba. In timpul uscării, inflorescenţele vor fiintoarse din cand in cand pentru a nu se innegri. Inflorescenţele nu trebuie sătranspire, să mucegăiască sau să fermenteze prin incingere. Uscarea artificială trebuierealizată la cel mult 30-35oC.Condiţiile de recepţionare pentru inflorescenţe prevăd următoarele: maximum5% flori brunificate; nu se admit resturi de plantă sau tulpini; maximum 10% florisfăramate care trec prin site cu ochiuri de 3 mm; maximum 1% corpuri străineorganice; maximum 0,25% corpuri străine minerale; cel mult 13% umiditate. In plus,conţinutul in ulei volatil trebuie să fie de minimum 0,4%.Pentru herba proaspătă, se admit: maximum 0,1% corpuri străine minerale;maximum 1% corpuri străine organice; maximum 1% rădăcini. Pentru herba uscată,umiditatea trebuie să fie de cel mult 13%.Producţia poate fi de 2000-3000 kg/ha inflorescenţe proaspete sau 800-1000kg/ha inflorescenţe uscate.MusetelulMusetelul este o specie anuala, erbacee.Radacina este pivotanta, fusiforma, cu putine ramificatii repartizate in stratulsuperficial al solului. Tulpina este erecta, rotunda glabra sau fin pubescenta si foarteramificata, inalta de 30-50 cm la populatiile locale si 50-75 cm la soiurile amelioratepoliploide.

Frunzele sunt sesile, inserate altern, leifidat compuse, leisan tri-penat sectate, glalere,frunzele de la baza tulpinii fiind mai lungi de 12-18 cm. Frunzele sunt dispuse altern,de la subsoara lor dezvoltandu-se ramuri terminate printr-un capitul.28Florile reprezentate prin inflorescente, sunt grupate in capitule terminale cu diametrulde 1,5-2 cm situate pe un peduncul lung de 5-10 cm. Florile marginale sunt de culoarealba, iar cele interne sunt galben-aurii.Capitulul este compus din 12-18 flori ligulate, de culoare alba, lungi de 5-9 mm, culatimea de 3-4 mm, prevazute cu nervuri longitudinale si cu 3-4 zimti.Receptaculul este format din flori tubulare, de culoare galbena-aurie, are o forma platala inceputul infloririi, devine apoi semisferic iar spre sfarsitul perioadei de infloriredevine conic, fiind conic in interior.Infloreste din luna mai pana in iulie.Fructul este o achena mica putin arcuita, de culoare argintie, lunga de 1-2 mm. Oplanta poate sa produca aproximativ 45000 fructe.I . 2 . RaspandireMusetelul este o specie spontana, raspandita in intreaga Europa mai ales in zonacentrala si meridionala, in Asia Centrala si zona sudica a Siberiei, in Asia Mica, inAmerica de Nord si in Australia.In cultura s-a extins intr-o serie de tari ca Germania, Ungaria, Iugoslavia, Rusia,Bulgaria, etc.La noi in tara musetelul creste in toate zonele tarii fiind o specie cu o mare plasticitateecologica.Cele mai favorabile conditii de cultura sunt in Campia Crisurilor si in CampiaTimisului. De asemenea poate fi cultivat cu bune rezultate in sudul si estul tarii, inCampia Burzanului, Campia Baraganului, Campia Moldovei.I . 3. Particularitati si cerinte biologiceFactorii de mediu diferiti de la unul la altul influenteaza habitusul plantei si continutulin principii active. In climat continental continutul in ulei volatil si cel in azulene estemai redus.Temperatura - musetelul este o specie iubitoare de caldura. Semintele rasar mai binela temperaturi ridicate, in conditii de laborator la 28

Tehnologia ecologică de cultivare a menteiAmplasarea culturii. Se recomandă ca menta să fie cultivată ca plantă anualăşi să intre in cadrul asolamentului. Dacă menta este menţinută in cultură pe acelaşiteren mai mulţi ani, creşte exagerat de mult densitatea tulpinilor, in dauna producţiei29de frunze şi de ulei volatil, solul se compactează, se imburuienează, se inmulţescdăunătorii şi bolile, ca de exemplu rugina (Puccinia menthae), care poate compromiterecolta. De asemenea, in anii următori se formează stoloni scurţi, in cantitate maimică, ce nu pot fi valorificaţi.`Există şi posibilitatea menţinerii mentei 2 ani pe acelaşi teren. In acest caz, serecomandă ca, in anul al doilea, la inceputul vegetaţiei să fie lucrată plantaţia cu uncultivator, pentru afanarea solului şi combaterea buruienilor. Cele mai bunepremergătoare pentru mentă sunt leguminoasele pentru boabe, borceagurile şicerealele păioase. Nu se recomandă să fie cultivată mentă după lucernă, trifoi saugraminee perene care lăstăresc şi necesită, deci, lucrări suplimentare de intreţinere (E.Păun, 1986). La randul ei, menta este bună premergătoare pentru unele prăşitoare sauplante de nutreţ, care, prin tehnologie, permit distrugerea plantelor de mentă careregenerează din părţile subterane.Administrarea îngrăşămintelor. Menta este o plantă care valorifică bineingrăşămintele organice, deoarece sistemul radicular nu este foarte bine dezvolat, iarritmul de creştere a plantelor este foarte rapid. Este recomandată folosirea gunoiuluide grajd, foarte bine fermentat şi aplicat cat mai uniform, care contribuie laimbunătăţirea stării de fertilitate a solului, favorizează dezvoltarea masei vegetative şicreşterea conţinutului in ulei volatil. Pot fi aplicate 25-40 t/ha gunoi de grajd, toamnasub arătură, inainte de infiinţarea plantaţiei. Mai pot fi folosite mraniţă sau compost,administrate pe rigole, odată cu plantatul stolonilor.Lucrările solului. După cereale păioase sau leguminoase pentru boabe care

sunt recoltate devreme va fi executat un dezmiriştit, după care se va ara adanc, la 25-30 de cm, cu plugul in agregat cu o grapă. Pană in toamnă vor fi efectuate grăpărirepetate, prin care este conservată umiditatea şi sunt distruse buruienile.După premergătoare tarzii va fi executat un dezmiriştit, apoi arătura adancă;pană la plantarea stolonilor terenul va fi intreţinut prin treceri cu grapa cu discuri,pentru mărunţirea bulgarilor şi distrugerea buruienilor.Pentru plantare, solul va fi foarte bine mărunţit şi nivelat cu grapa cu discuri inagregat cu o grapă reglabilă şi bară nivelatoare. In cazul in care, din anumite motive,plantarea nu a fost realizată toamna, atunci pregătirea terenului trebuie efectuatăprimăvara foarte devreme, atunci cand condiţiile climatice permit acest lucru, prin 1-2lucrări cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colţi.30Înfiinţarea culturii. Menta se inmulţeşte prin stoloni sau prin inrădăcinareabutaşilor tulpinali porniţi din nodurile stolonilor. Materialul de inmulţire trebuie săprovină de la culturi ecologice de mentă care sunt desfiinţate. Recoltarea stolonilorpentru infiinţarea noii culturi trebuie realizată in ritmul plantărilor. Datorităinrădăcinării superficiale, stolonii pot fi scoşi cu o furcă pe suprafeţe mici, sau printrolucrare efectuată fie cu plugul fără cormană, fie cu o lamă dislocator sau cu maşinade scos cartofi, pe suprafeţe mai mari.De la loturile speciale pot fi obţinute circa 6-8 t stoloni/ha, iar cantitatea destoloni recoltată de pe un hectar poate constitui material de inmulţire pentru pană la 6hectare. In cazul in care stolonii trebuie păstraţi peste iarnă, aceasta se poate realiza insilozuri special amenajate, prevăzute cu instalaţii de aerisire, iar stolonii vor fi udaţipermanent pentru a nu se deshidrata.Plantarea este recomandat să fie efectuată toamna, deoarece astfel serealizează o mai bună inrădăcinare şi se obtine o densitate corespunzătoare a plantelorin camp. In acest fel, lăstarii pornesc in vegetaţie mai devreme, in primăvară, au odezvoltare mai rapidă şi rezultă producţii mai bune şi de calitate superioară.Inainte de plantare, trebuie aleşi stoloni viguroşi, turgescenţi, care suntfasonaţi cu foarfeci de vie, la 12-15 cm lungime şi la care se inlătură porţiunile

brunificate. Plantarea stolonilor poate fi efectuată fie manual, fie semimecanizat.Plantarea manuală solicită o cantitate mare de forţă de muncă, in medie 15-17muncitori pentru un hectar. Distanţele recomandate dintre randuri sunt de 70 cm laspecia Mentha piperita, iar pentru Mentha crispa de 60-65 cm. Deschiderea rigolelorse va efectua in ritmul plantării pentru a nu se evapora apa din sol. Stolonii se inşirăpe fundul brazdei, petrecandu-se caţiva cm şi imediat sunt acoperiţi cu pămant,manual cu sapa sau printr-o nouă trecere cu rariţa pe intervalul dintre randuri, urmatde un tăvălugit sau grapat superficial pentru a se evita uscarea solului. Norma destoloni este de 1400 kg/ha.La plantarea semimecanizată sunt necesari doar 3 muncitori pentru infiinţareaunui hectar de cultură. Pentru plantarea semimecanizată, sunt deschise rigole cu rariţa,la adancimea de 15 cm; pe bara cultivatorului sunt montate cutiile cu stoloni şi scaunepentru muncitori.In cultură există soiurile „Columna”, „Cordial” şi „Cristal”, la Menthapiperita, respectiv „Mencris” şi „Record”, la Mentha crispa.31Lucrările de îngrijire. După plantarea din toamnă nu mai sunt necesare altelucrări. In primăvară, vor fi executate lucrări de prăşit intre randuri şi de plivit perand, pentru a ţine sub control buruienile. In anumite situaţii, se recomandă un grăpatperpendicular pe direcţia randurilor, cu grapa cu colţi reglabili, obligatoriu cu colţiiindreptaţi inapoi, astfel incat să nu fie scoşi stolonii din pămant. Praşilele vor fiefectuate pană in faza de ramificare a plantelor; mai tarziu, igiena culturală va firealizată prin lucrări repetate de plivit.In condiţii de insuficienţă a apei, este necesară irigarea. Sunt recomandatenorme cuprinse intre 300 şi 350 m3/ha pentru prima parte a vegetaţiei şi apoi, pe lainceputul perioadei de inflorire, norme de 500-600 m3 apă/ha. Intotdeauna, dupărecoltare menta trebuie să fie irigată. Cele mai bune metode de irigare sunt irigarea pebrazde şi irigarea prin picurare. Irigarea prin aspersiune nu este recomandată deoarece

există pericolul favorizării atacului de rugină (Puccinia menthae), care poatecompromite recolta.Controlul bolilor (rugină, antracnoză), se realizează prin măsuri preventivecare se referă la: plantarea in toamnă a stolonilor sănătoşi, curăţaţi bine de resturivegetale; fertilizarea raţională cu ingrăşăminte organice; distrugerea mentei sălbaticemai ales pentru zonele in care apa poate bălti şi solul este umed; revenirea culturii dementă pe acelaşi teren după 5-6 ani.Cei mai frecvenţi dăunători din culturile de mentă sunt păianjenul mentei,păduchele frunzelor sau puricele mentei, care nu provoacă pagube importante şi, deaceea, pot fi controlaţi prin metodele preventive menţionate şi in cazul bolilor.Recoltarea. In situaţia in care materia primă va fi folosită pentru extragereauleiului volatil, atunci recoltarea va fi efectuată cand 50% din inflorescenţe suntdeschise; dacă se doreşte ca materia primă să intre in componenţa unor ceaiuri, camaterial uscat, atunci recoltarea va fi efectuată cand 30-40% din plante au inflorit.Recoltarea masei vegetative aeriene se efectuează prin cosit cu o cositoare mecanică.Se recomandă să se recolteze in ritmul distilării, pentru a nu se produce pierderi deulei volatil.Metoda de recoltare pentru suprafeţe mici poate fi cea manuală, cu coasa saucu secera, cu care se taie lăstarii (herba). Pot fi utilizate pentru tăiere şi cositoareamecanică sau vindroverul, care lasă masa vegetală tăiată in brazde, de unde, cuajutorul maşinii de incărcat furaje, aceasta este incărcată in mijloacele de transport.32Recoltarea frunzelor poate incepe atunci cand frunzele au lungimi de 5-6 cm şise realizeaza in mai multe etape. Se poate recolta frunză cu frunză şi se obţine, astfel,un material vegetal de cea mai bună calitate, care este aşezat in coşuri şi estetransportat la locurile de uscare; această lucrare poate dura 14-15 zile. Nu se varecolta prea devreme, in faza de butonizare, deoarece uleiul volatil este in cantitatescăzută şi de calitate slabă.

Se mai poate recolta şi prin strunjire, prin trecerea mainii de-a lungul lăstarilorşi detaşarea frunzelor, dar materialul vegetal este parţial distrus, zdrobit şi aparpierderi de ulei volatil.Trebuie să se recolteze in miezul zilei, intre orele 10 şi 14, pe timp insorit şicălduros, fără vant, rouă sau ceaţă, iar frunzele trebuie să fie zvantate pentru a aveaconţinutul maxim in ulei volatil.Uscarea materialului vegetal se va efectua natural la umbră, in şoproane,poduri, pe o perioadă de 5-6 zile. Frunzele şi herba pot fi uscate şi artificial, latemperaturi de maximum 35oC.Condiţiile de recepţionare prevăd următoarele: maximum 14% umiditate;maximum 3-5 frunze brunificate pe fiecare tulpină; maximum 1,5% corpuri străineorganice; maximum 0,5% corpuri străine minerale; minimum 1% conţinutul in uleivolatil.Producţiile pot fi de 10-20 t/ha herba proaspătă, respectiv 2,5-3 t/ha herbauscată sau 1-1,3 t/ha frunze uscate.Distilarea. Obţinerea pe cale industrială a uleiului volatil de mentă serealizează prin distilarea masei vegetative proaspete sau uscate, cu ajutorul vaporilorde apă. Cele mai bune rezultate se obţin prin distilarea mentei lăsată să se ofilească inbrazde, timp de 24-48 de ore (E. Păun, 1988). Din totalul uleiului volatil prezent inmaterialul vegetal supus distilării, 75% se obţine in prima oră de distilare, iar dupăcirca 2 ore de distilare, este extrasă intreaga cantitate de ulei volatil. In timpulprocesului de distilare trebuie să fie menţinuţi următorii parametrii: temperatura apeicare intră in refrigerent trebuie să fie de maximum 15-20oC; temperatura distilatuluiformat din apă şi ulei volatil, la ieşirea din refrigerent, trebuie să fie de 35-40oC, ceeace va permite o decantare rapidă a uleiului volatil. Uleiul extras şi decantat, pentrueliminarea apei, va fi pus spre păstrare şi transportat in butoaie inoxidabile, care vor fidepozitate in incăperi răcoroase, ferite de foc (E. Păun, 1998).33MentaMenta este una dintre cele mai vechi plante medicinale cunoscute. Mentha piperitaeste o planta anuala, erbacee, considerata insa de multi autori ca fiind perena.

Radacina, este formata dintr-un numar foarte mare de radacini adventine fibroase,care ajung in profunzime pana la 40-60 cm.Tulpina este anuala, patrunghiulara, compusa din noduri si internoduri, mai mult saumai putin erecta, puternic ramificata. In functie de conditiile pedoclimatice, poatecreste pana la 1 m si chiar mai mult. Din mugurii situati pe portiunea lignificata atulpinii de sub nivelul solului se formeaza stolonii. In functie de locul unde cresc,stolonii sunt de 2 feluri: aerieni si subterani. Acestia sunt, in general, formatiunitulpinale asemanatoare ramificatiilor. Stolonii aerieni formeaza la noduri radaciniadventine si tulpini. Stolonii subteranii sunt de culoare albicioasa si prezinta la noduriradacini adventine. Stolonii apar la inceputul fazei de ramificare a tulpinii centrale,cresc in lungime, traiesc pana in anul urmator cand, dupa ce dau noi tulpini si dupaacestea se inradacineaza mor.Datorita faptului ca stolonii subterani se formeaza in fiecare an s-a creat o parere falsacu privire la perenitatea mentei. Stolonii subterani nu contin ulei volatil, in timp cetulpinile si ramificatiile contin cantitati foarte reduse. Dupa cosire din mugurii situatipe nodurile stolonilor aerieni, pe o parte din stolonii subterani, precum si pe resturilede tulpini netaiate, se formeaza o a doua recolta (otava).Frunza este oval-lanceolata si este prinsa printr-un peduncul scurt. Pe parteasuperioara sunt netede, iar pe cea inferioara au nervuri proeminente, sunt colorate inverde inchis si sunt prevazute cu glande oleifere, in numar mult mai mare pe parteainferioara.Inflorescenta este de forma unui spic, conic, alungit, de 4-10 cm lungime. Floarea estecompusa dintr-un caliciu cilindric, cangranulat cu 5 dinti, violacei, o corola violetadeschis, formata din 4 lolei, dintre care unul este de obicei lat, stamine in numar de 4si un ovar superior cu stigmat bifurcat.Fructul este format din 4 micule mici, acoperite cu caliciul persistent. Greutatea a1000 de seminte este de 0,065 g. Infloreste in luna iulie.Mentha cripsa are tulpinile erecte, cu ramificatii grupate, inalte de pana la 120 cm si

colorate in verde cu nuante antocianice.Frunzele sunt mari, glabere, de culoare verzui inchis, lipsite de petiol, ovale, cumarginea puternic dintata si suprafata limbului incretita.Inflorescentele sunt grupate in spice mari, asezate in varful tulpinii si ramificatiilor.Corola este colorata in roz-violaceu.I . 2. Raspandire34In general, cultura mentei este mult faramitata, aceasta ocupand, in foarte multeunitati, suprafete de pana la 10 ha. Totusi, in ultimii ani, se contureaza o concentraremai accentuata si in judetele din jurul capitalei (Calarasi, Giurgiu, Ialomita).Menta crispa ocupa suprafete neinsemnate.I . 3. Particularitati si cerinte biologiceSterilitatea - ca rezultat al hibridarii indepartate si al incompatibilitatii cromozomilorin formarea gametilor, confirmata de o serie de cercetatori, Mentha piperita secaracterizeaza printr-o sterilitate considerata practic totala. Sterilitatea mentei semanifesta prin nedezvoltarea organelor mascule ale florii, staminele se dezvoltaanormal, raman scurte, uneori sunt degenerate sau se usuca chiar din mugure, nuproduc polen normal, in timp ce stigmatul este apt pentru polenizare. Cu toate acestea,specia Mentha piperita nu este un hibrid absolut steril. Elucidarea partiala a cauzelorsterilitatii mentei a permis obtinerea prin diferite metode a o serie de linii fertile, caredeschid posibilitati nelimitate de aplicare a metodei hibridarii sexuate in procesul deproducere a materialului initial de menta.Inmultirea vegetativa - lipsita de posibilitatea de fructificare, menta se inmulteste inpractica agricola exclusiv pe cale vegetativa, prin stoloni. Plantele erbacee perene secaracterizeaza prin existenta unei parti subterane multianuale si a unei parti aerieneanuale. Stolonii subterani ai mentei nu cresc continuu decat in anul aparitiei. Acestiaapar in a doua jumatate a verii si asemenea tulpinilor aeriene traiesc un singur an.Perioada de vegetatie a stolonilor nu coincide cu cea a tulpinilor aeriene, iar stoloniinerecoltati dezvolta in anul urmator tulpini aeriene, pe care se formeaza noi stoloni,

fapt care a determinat aparitia unei false pareridupa care menta este considerata planta perena.Multiple cercetari au stabilit ca stolonii nu au o crestere continua si traiesc un singuran.Dupa ce au dat nastere tulpinilor aeriene si dupa ce acestea si-au format radaciniproprii, stolonii batrani putrezesc, in locul lor formandu-se altii noi. Aceste constatariau permis ca menta sa fie de fapt planta anuala.Epoca de formare a stolonilor la menta depinde de adancimea de plantare. Crestereastolonilor incepe in momentul aparitiei pe tulpina centrala a primului etaj deramificatii si continua pana la sfarsitul vegetatiei.Stolonii mentei nu au o perioada de repaus absolut, mai mult, menta niciodata nuopreste complet procesele de crestere a stolonilor si nici intensitatea schimbului desubstante.Lipsa unei perioade de repaus duce la pornirea in vegetatie a mugurilor de pe stolonichiar in perioada de iarna, in timpul zilelor mai calduroase, dar la cea mai micascadere a temperaturii acestia pier. De asemenea, acest fapt implica greutati deosebitela insilozarea stolonilor, atunci cand ei se depoziteaza pentru a fi plantati primavara.In mod obisnuit, incepand cu prima decada a lunii octombrie stolonii nu mai cresc. Inaceasta perioada se schimba mersul proceselor legate de sinteza substantelor nutritive,35acumulandu-se in special zaharoza, oligozaharide si substanta uscata, ceea cecontribuie la sporirea rezistentei la ger, ca o adaptare complexa a speciei la conditiilede iernare.Stolonii mentei sunt amplasati, pe verticala, intr-un strat superficial de sol binedeterminat (0-6 cm).S-a stabilit de asemenea ca prin plantarea mai adanca, la 15-20 cm, stolonii crescvertical pana la stratul de la 3 la 5 cm, unde se amplaseaza orizontal.In plan orizontal stolonii mentei se amplaseaza in functie de structura solului:- pe soluri usoare la 43-63 cm in jurul plantei- pe soluri grele se gasesc la numai 24-38 cmAmplasarea bipozitionala a stolonilor reprezinta o caracteristica specifica fiecarui soi

de menta.TemperaturaMenta, incepe sa vegeteze primavara devreme, cand temperatura medie este in jur de3-5 C. Acoperiti bine cu zapada, stolonii de menta rezista la temperaturi foartescazute, pana la -26 C si chiar la -30 C.Mugurii care au inceput sa vegeteze si care nu au suportat o perioada prealabila declimatizare nu rezista la scaderea brusca a temperaturii sub - 7 C.Temperatura optima de crestere a mentei in timpul verii este de 18-20 C, maxim 22-25 C. Temperatura influenteaza de asemenea si continutul in ulei volatil. Sa stabilit camenta cultivata in casa de vegetatie la temperatura medie de 17-18 C, a avut uncontinut de 2,07 % ulei volatil, in timp ce la acelasi fel de menta cultivata in sera undetemperatura medie a fost cu 4-6 C mai ridicata, continutul in ulei volatil a fost de 2,85%.Intotdeauna in regiunile cu temperaturi mai ridicate se obtine o materie prima cucontinutul in ulei volatil sporit, dar cu un continut in mentol mai scazut.ApaCerintele deosebite ale mentei fata de umiditatea solului se explica prin marimeadeosebita a suprafetei foliare si prin prezenta radacini slab dezvoltate si superficiale.Este gresita parerea multor cultivatori si cercetatori care considera menta ca planta debalta.Lipsa umiditatii este foarte daunatoare culturilor de menta, deoarece duce lamicsorarea taliei plantelor de 1,5 ori si la o scadere a greutatii de cca 4 ori. Nevoia deapa a mentei se manifesta cel mai pregnant in prima jumatate a perioadei de vegetatiepana la butonizare. De asemenea, umiditatea solului este factorul care poate decidemomentul optim de plantare. Este foarte important de stiut ca la o umiditate a soluluisub 30%, menta nu trebuie plantata, deoarace cea mai mare parte a stolonilor seusuca, indiferent de continutul initial de apa al acestora.36In sfarsit, trebuie sa mentionam ca menta irigata, in special prin aspersiune, indiferentde anul de cultura in care se gaseste, este mai puternic atacata de rugina.Lumina

Menta este planta de zi lunga, insa da productii satisfacatoare atat in conditiile cetoasesi umede ale Marii Britanii, cat si in conditiile insorite ale multor tari. Pentru crestereasi dezvoltarea normala menta are nevoie de iluminare continua timp de cel putin 12h.Reducerea timpului de iluminare determina o incetinire a cresterii plantei, odezvoltare defectuoasa, iar ramificatiile inferioare se transforma in formatiuniasemanatoare stolonilor aerieni, ceea ce contribuie la scaderea productie de uleivolatil.Curentii de aerCulturile de menta trebuie amplasate pe soluri ferite de curentii de aer,preintampinandu-se prin aceasta si dezgolirea campului de stratul protector de zapada.Altitudinea-latitudineaMenta se poate cultiva pana la altitudinea maxima de 1000 m. S-a constatat o crestereevidenta a continutului in ulei volatil si descresterea continutului in mentol pe directiaN-S.SolulMenta creste si se dezvolta cel mai bine pe soluri afanate si permeabile, cu ocompozitie mecanica usoara si bine aprovizionate cu materii nutritive. Cele maipotrivite sunt solurile aluvionale si cele turboase. Rezultate foarte bune se pot obtinesi pe toate tipurile de soluri cernoziomice. Nu sunt propice culturii mentei solurilegrele, fara structura, argiloase si impermeabile. Totusi menta cultivata pe nisipuri dauulei volatil de calitate superioara. Menta creste cel mai bine atunci cand Ph-ul arevalori intre 5 si 7.Elementele nutritiveIn decursul intregii perioade de vegetatie menta extrage din sol urmatoarele elementenutritive: N16, P2O510, K2O21, CaO11, MgO 10 kg/ha. Pentru 1 kg substanta uscatarevin in medie 2,03 kg de N, 0,73 kg de P2O5 si 2,23 kg K2O. Perioada maxima deabsorbtie a N, P, K este la inceputul fazei de ramificare pana la inceputul inflorituluicand plantele acumuleaza intreaga cantitate de substante nutritive necesare formariiproductiei. Azotul folosit singur sau in combinatie cu alte elemente contribuie la

sporirea masei vegetative, dar si la o reducere a continutului in ulei volatil. Azotulmareste continutul in mentona si scade continutul in mentol, iar culturile fertilizate cuazot in exces sunt mult mairezistente la atacul de rugina.Fosforul corecteaza intrucatva efectul nefavorabil al azotului manifestat prinmicsorarea continutului in ulei volatil si sporeste continutul in piene si limonene.37Potasiul actioneaza asemanator cu fosforul.Excesul de potasiu reduce continutul in ulei volatil si depreciaza calitatea acestuiaprin sporirea continutului in mentona.TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A MENTEIII . 1 . Locul de ansolamentCele mai bune premergatoare pentru menta sunt acelea care elibereaza terenultimpuriu, il lasa curat de buruieni, bine aprovizionat cu substante nutritive, afanat sicu umiditate suficienta.Dintre plantele de cultura, cele mai bune premergatoare sunt cerealele de toamna si inmod deosebit leguminoasele timpurii. Porumbul siloz este de asemenea opremergatoare adevarata.Celelalte culturi nu sunt potrivite, deoarece elibereaza terenul tarziu si nu mai permito pregatire corespunzatoare a solului. Pentru a realiza productii mari si constante inulei volatil, menta trebuie sa fie considerata din punct de vedere agronomic culturaanuala (in mod exceptional bianuala, dar arata) si inclusa in asolamntelecorespunzatoare.Bazandu-se pe o practica agricola indelungata, in lipsa unor studii aprofundate se potrecomanda pentru conditiile tarii noastre urmatoarele tipuri de asolament:1) pentru zona nordica si sud-vestica in conditiile de cultura irigata:-cereale de toamna (grau, orz)-degetel lanos sau anghinare (numai in anul 1)-porumb boabe-mustar sau coriandru-leguminoase pentru boabe(mazare, fasole)-menta2) pentru zone umede si racoroase:-cereale de toamna-mac in cultura dubla cu chimion-chimion-secara pentru corn (claviceps purpurea)

-menta-cartofi, sfeclaDesigur, aceste rotatii pot fi modificate in functie de conditiile si cerintele locale.Oricum, revenirea mentei pe acelasi loc dupa minimum 4 ani contribuie in maremasura la evitarea atacului de boli (in special de rugina) si daunatori, factorii uneorideterminanti ai nivelului si calitatii productiei.II . 2 . FertilizareaGunoiul de grajd bine fermentat, ca ingrasamant complex, aplicat sub aratura de bazaare un efect deosebit asupra productiei de masa verde la menta. Utilizarea38ingrasamantului organic pe un sol cu fertilitate scazuta de tip brun de padure, lutonisipos,a dat insemnate sporuri de productie care au variat intre 20-40%, in functie deconditiile climatice ale anului. In lipsa gunoiului de grajd, sporirea productiei sicalitatii acesteia la menta se va realiza prin administrarea ingrasamintelor minerale.Marirea cantitatilor de ingrasamant sporeste productia continuu, dar economic numaipana la un anumit nivel, fapt care a determinat sa se ajunga la concluzia ca dozarecomandata sa fie N90P120K90 kg/ha substanta activa. Ingrasamintele ar trebui sa seadministreze primavara, la plantare, alaturi de rand.Pentru conditiile din Romania ar fi de preferat, dat fiind plantatul din toamna, cafosforul si potasiul sa se administreze inaintea plantatului si sa se incorporeze o datacu ultima discuire. Ingrasamintele azotoase trebuie sa se administreze primavaratimpuriu, in mustul zapezii. De regula, atunci cand dozele de ingrasaminte aplicateprimavara au fost reduse sau cand menta se cultiva pe soluri sarace, se executafertilizarea suplimentara.Azotatul de amoniu este ingrasamantul cel mai adecvat pentru ingrasareasuplimentara si se administreaza in doze de pana la 150 kg/ha.Epoca de aplicare este in faza de ramificare pana cel mai tarziu la inceputulbutonizarii. La inceputul butonizarii se va aplica numai in culturile irigate. In toatecazurile se va incorpora printr-o prasila superficiala. Pentru obtinerea otavei, imediatdupa recoltare, se va fertiliza cu 150-200 kg azotat de amoniu /ha.II . 3 . Pregatirea solului

Pregatirea de baza a solului se face in functie de umiditatea acestuia in momentuleliberarii. Atunci cand solul este uscat si nu se poate executa aratura adanca perfectmaruntita, dupa cereale sau leguminoase se va efectua o lucrare de dezmiristire, cuplugul la 8-10 cm adancime, dupa care atunci cand solul are umiditatea suficienta, seva executa aratura adanca la cca. 30 cm, lucrarea ce se realizeaza cu plugul urmatobligatoriu de grapa stelata.Modelul de pregatire a solului nu influenteaza insa continutul in ulei volatil.Efectul favorabil al lucrarii solului se manifesta cel mai mult prin pastrarea umiditatiisi structurii solului, prin distrugerea sau stagnarea in crestere a buruienilor. De aceea,este bine ca dupa recoltarea plantei premergatoare, concomitent cu aceasta sa seexecute eliberarea de resturi vegetale si aratura adanca. Aratura de baza se va efectuacu plugul urmat de grapa stelata, pentru maruntirea si asezarea solului. Prin toatelucrarile care se vor executa pana la plantare, una-doua discuiri se vor avea in vederepentru minerarea solului si distrugerea buruienilor perene.II . 4 . Modul de inmultireMenta este un hibrid steril, care in practica agricola se inmulteste exclusiv pe calevegetala, prin folosirea stolonilor subterani. Uneori, in scopuri stiintifice, menta seinmulteste prin stoloni aerieni, prin inradacinarea butasilor tulpinali sau chiar afrunzelor.39II . 5 . Recoltarea stolonilorCu toate ca stolonii subterani se formeaza in stratul superficial al solului, recoltareaacestora constituie cea mai grea lucrare din tehnologia de cultivare a mentei. Scosulstolonilor subterani se poate face manual cu furca, cu plugul fara cormana, cu ajutorulmasinii de scos cartofi sau ceapa.Se poate realiza o productivitate foarte mare (de peste 5 ori) care se realizeaza prinfolosirea masinii de scos cartofii adaptata, precum si consumul de forta de munca depeste 7 ori mai mic comparativ cu scosul cu furca dupa plug fara cormana.II . 6. Calitatea materialului pentru plantatStolonii subterani folositi ca material din inmultire trebuie sa fie albi, turgescenti si

lipsiti de urmele vreunui atac de boli sau daunatori.O importanta deosebita asupra calitatii stoloniilor subterani o au:-modul de intretinere a culturii-modul de fertilizare si de exploatare a acesteia-varsta plantatieiIn general, plantatiile de menta intretinute necorespunzator, puternic imburuienate,neingrasate si neirigate produc stolonii subtiri, firavi si cu dimensiuni reduse. Deasemenea, plantatiile din anul II si in mod deosebit cele din anii III si IV de culturaproduc stoloni de foarte slaba calitate, neputand fii utilizati ca material saditor.Stolonii trebuie sa fie din plantatiile din anul I de vegetatie, sa aiba o lungime deminim 15 cm, 5 noduri, iar in masa lor sa nu existe mai mult de 10% resturi de tulpini,ramificatii si stoloni aerieni de culoare verde.Pregatirea materialului saditor pentru plantat se poate efectua direct in camp subumbrare sau sub diferite soproane, pentru a se evita evaporarea apei din stoloni.Urmeaza apoi operatia denumitaTehnologia ecologică de cultivare a gălbenelelorAmplasarea culturilor. Plantele de gălbenele nu sunt pretenţioase faţă deplanta premergătoare, reuşind după orice cultură, şi sunt, la randul lor, bune plantepremergătoare pentru alte culturi.40Figura 1. Cultură ecologică de gălbenele(Câmpul experimental Moara Domnească, 2008)Nu trebuie să revină pe acelaşi teren decat după 4-5 ani, deoarece se inmulţescbolile şi dăunătorii specifici.Administrarea îngrăşămintelor. Gălbenelele răspund foarte bine la aplicareaingrăşămintelor organice de tipul gunoiului de grajd. Acesta va fi aplicat toamnainainte de arat, in doze de 10-20 t/ha, in stare bine fermentată. Plantele beneficiază deefectul ingrăşămantului prin creşterea producţiei de inflorescenţe, dar şi prin creştereaconţinutului in substanţe active, precum principiile amare şi carotenul.Lucrările solului. După recoltarea plantei premergătoare şi distrugerea prindiscuit a resturilor vegetale, se va efectua o arătură la 20-25 cm cu plugul in agregat

cu grapa, după care se poate intreţine arătura prin lucrări repetate cu grapa cu discuriin agregat cu grapa cu colţi şi lamă nivelatoare. Primăvara se va pregăti patulgerminativ cu combinatorul.Sămânţa şi semănatul. Sămanţa utilizată pentru infiinţarea culturii trebuie săfie sănătoasă, să provină din loturi semincere cultivate in sistem ecologic şi să fiecertificată. Totodată, sămanţa trebuie să provină din cultura precedentă, deoarecefacultatea germinativă se poate pierde foarte uşor. In cultură există numeroasepopulaţii locale, precum şi soiul „Petrana”. Puritatea fizică a seminţelor trebuie să fie41de minimum 85%, iar germinaţia de minimum 70%. Cantitatea de sămanţă utilizatăpentru un hectar este de 5-6 kg, prin care se realizează o densitate la răsărire de 40-50plante/m2. Adancimea de semănat este de 2-3 cm. După lucrarea de buchetare,densitatea plantelor trebuie să rămană in jur de 30-35 plante/m2.Semănatul se efectuează cu semănători universale (de exemplu, SUP-21, SUP-29), la distanţa intre randuri de 50 cm, ceea ce permite executarea praşilelor şi abuchetării după răsărire.Pe suprafeţe mici se poate semăna şi manual, in cuiburi, la 40 cm intre randurişi 30 cm intre cuiburi pe rand (Fl. Crăciun şi colab., 1986). Pe de altă parte, pentru căla recoltare este nevoie de o mare cantitate de forţă de muncă şi pentru o mai bunăcorelare a recoltării cu celelalte operaţiuni postrecoltare, respectiv, condiţionare,uscare, infiinţarea culturii se poate face eşalonat, la intervale de 7-10 zile.Cultura de gălbenele poate fi infiinţată şi prin răsad, in aceleaşi condiţii decultivare. Răsadurile dau posibilitatea selecţionării materialului de plantat, asigurăuniformitatea culturii şi reducerea consumului de sămanţă, permit obţinerea unorproducţii mai timpurii şi pot contribui la eşalonarea producţieiLucrările de îngrijire. După răsărirea plantelor sunt recomandate lucrări decombatere a buruienilor prin praşile şi pliviri intre plante pe rand, ori de cite ori estenecesar. De asemenea, vor fi indepărtate din lan florile care nu corespund din punct de

vedere al culorii, respectiv au culoare galbenă-deschis. Dacă sunt respectate măsurilepreventive, precum rotaţia, igiena culturală, nu apar boli sau dăunători care săafecteze producţia.Recoltarea. Recoltarea gălbenelelor constituie o operaţiune dificilă, carepresupune multă forţă de muncă manuală. Operaţiunea se face in mai multe etape, diniunie pană in octombrie, pe măsură ce se deschid primele flori ligulate aleinflorescenţelor, de regulă incepand cu 65-70 de zile de la răsărire.In prima perioadă, intervalul dintre recoltări este de 3-4 zile. Sunt recoltateinflorescenţele intregi sau florile ligulate, pe timp frumos, după ce s-a ridicat roua.Imediat după recoltare, produsul este aşezat in coşuri şi este transportat pentrucondiţionare şi uscare.Materialul vegetal va fi uscat in strat subţire la umbră, in incăperi bine aerisite,uscate şi curate. După uscare, produsul va fi ambalat in lăzi căptuşite şi va fi păstrat laintuneric pentru a-şi conserva culoarea naturală portocalie.42Condiţiile de recepţionare sunt următoarele: maximum 3% flori brunificate;maximum 7% flori cu codiţa de pană la 3 cm; nu se admit corpuri străine; maximum13% umiditate; minimum 35% conţinutul in substanţe active.Producţiile de inflorescenţe proaspete pot ajunge la 4000-9000 kg/ha, iarproductiile de flori ligulate proaspete pot fi de 1500-3000 kg/ha. Randamentul deuscare este de 8:1, rezultand astfel producţii medii de inflorescenţe uscate de 1000-1500 kg/ha sau de flori ligulate uscate de 200-300 kg/ha.Tehnologia ecologică de cultivare a salvieiAmplasarea culturii. Salvia este plantă perenă şi, ca urmare, trebuie cultivatăin afara asolamentului, putand fi menţinută in cultură chiar şi 10 ani.Cele mai bune premergătoare pentru salvie sunt leguminoasele pentru boabe,borceagurile, cerealele păioase sau alte culturi fertilizate cu gunoi de grajd. La randulei, salvia este bună premergătoare pentru plantele prăşitoare sau pentru plantele denutreţ. Se recomandă să revină pe acelaşi teren după 8-9 ani.Administrarea îngrăşămintelor. Se recomandă ca, la infiinţarea culturii, săfie aplicat gunoi de grajd, in doze de 30-35 t/ha, bine fermentat, care va fi incorporat

sub arătura adancă. Anual se poate fertiliza cu doze moderate de ingrăşăminte de tipulmraniţei sau compostului, in doze de 10 t/ha. Pot fi utilizaţi şi biofertilizanţi foliari,precum „Azotofertil” (produs de „Antibiotice” Iaşi), in doze de 10 litri/ha.Lucrările solului. După cereale păioase sau după leguminoase care serecoltează devreme se va executa un dezmiriştit, după care se va ara adanc la 25-30 decm, cu plugul in agregat cu o grapă stelată. Arătura va fi lucrată pană in toamnă, pringrăpări repetate.După premergătoare tarzii se va discui, apoi va fi executată arătura adancă.Dacă cultura urmează să fie infiinţată in toamnă, atunci inainte de semănat solul va fifoarte bine mărunţit şi nivelat cu grapa cu discuri in agregat cu o grapă reglabilă şibară nivelatoare. In cazul in care semănatul sau plantatul vor fi efectuate in primăvară,atunci, solul poate fi lăsat in brazdă crudă peste iarnă şi va fi pregătit inainte deinfiinţarea culturii, cu o grapă cu discuri şi apoi cu un combinator.Sămânţa şi semănatul (plantatul). Cultura de salvie poate fi infiinţată prinsemănat directă in camp sau prin răsad, fie toamna, fie primăvara. Sămanţa utilizată43pentru infiinţarea culturii trebuie să fie sănătoasă, să fie produsă pe loturi semincerecultivate in sistem ecologic, să fie certificată şi să provină din cultura precedentă,deoarece facultatea germinativă se poate pierde foarte uşor. Este recomandat incultură soiul „De Răsmireşti”. Puritatea fizică a seminţelor trebuie să fie de minimum85%, iar germinaţia de minimum 50%.Semănatul se va efectua cu semănători universale (de tip SUP-21, SUP-29),adaptate pentru seminţe mici şi cu limitatoare de adancime ataşate la brăzdare. Normade sămanţă trebuie să fie de 10-12 kg/ha, iar adancimea de semănat de 3-4 cm.Seminţele pot fi amestecate cu nisip, cenuşă, rumeguş sau seminţele unei planteindicator (salată) pentru o distribuire cat mai uniformă. Distanţa intre randurirecomandată este de 50-62,5 cm, iar densitatea optimă este de 9-10 plante/m2. Plantaindicatoare răsare mai repede şi permite inceperea lucrărilor de prăşit mai devreme.

Răsadurile pot fi obţinute in straturi reci, in vară pentru plantările de toamnăsau in răsadniţe pentru plantarea din primăvară. Semănatul in straturile reci va fiefectuat in luna iulie, folosind 1,5-2 kg de sămanţă, iar suprafaţa necesară pentruinfiinţarea unui hectar de cultură este de 150 m2. Pentru răsadniţele calde se vasemăna in luna februarie, folosind aceeaşi tehnică ca şi in cazul straturilor reci. Pentrua fi grăbită incolţirea, este recomandată umectarea seminţelor timp de 24 de ore, inapă la 18-20oC (Fl. Crăciun şi colab., 1977). La plantare, răsadul trebuie să fiesănătos, cu rădăcini bine dezvoltate, cu 3-4 frunze. Plantarea poate fi efectuatăsemimecanizat sau manual, pe suprafeţe mai restranse.Lucrările de îngrijire. In cazul culturilor infiinţate prin semănare directă incamp, după răsărit, atunci cand sunt vizibile randurile pot fi executate praşile şi pliviripe rand, pentru distrugerea buruienilor. După răsărirea plantelor, trebuie executatepliviri pe rand pentru indepărtarea plantelor indicatoare şi pentru distrugereaburuienilor. In cazul infiinţării culturii prin răsaduri, printre lucrările de ingijire esteinclusă şi completarea golurilor, alături de praşile şi pliviri, ori de cate ori estenecesar.Incepand cu anul al doilea de cultură, se recomandă tăierea lăstarilor carelignifică, pentru intinerirea culturii; lucrarea conduce la creşterea producţiei de frunzeşi a dimensiunilor acestora (E. Păun, 1988).Combaterea bolilor (rugină, făinare), se realizează prin măsuri preventive deigienă culturală şi prin stropiri in vegetaţie cu produse pe bază de cupru (zeamăbordeleză in concentraţie de 1%) sau sulf muiabil (in concentraţie de 0,4%).44Recoltarea. Dacă pentru extragerea uleiului volatil va fi folosită herba, atunciaceasta trebuie să fie recoltată in faza de inflorire. Dacă uleiul volatil este extras dinfrunze şi lăstari, atunci recoltarea trebuie să se execute in faza de butonizare.Recoltarea frunzelor poate fi realizată manual, frunză cu frunză, sau prin tăiere cu

cuţitul sau foarfeca. Lăstarii sunt tăiaţi cu secera, iar plantele intregi sunt recoltate cumaşina de recoltat furaje, cu masa de tăiere reglată la inălţimea de 15 cm de sol (E.Păun, 1988).Trebuie să se recolteze in miezul zilei, intre orele 10 şi 14, pe timp insorit şicălduros, fără vant, rouă sau ceaţă, iar frunzele trebuie să fie zvantate pentru a aveaconţinutul maxim de ulei volatil.Uscarea materialului vegetal se va realiza la umbră, in şoproane, poduri sauprin uscare artificială, la temperaturi de maximum 35oC. Randamentul de uscare estede 4:1.De la culturile semincere, frunzele nu sunt recoltate pană la recoltareaseminţelor. Datorită coacerii eşalonate a seminţelor pot apărea pierderi prin scuturare;de aceea, momentul optim de recoltare a semintelor este atunci cand partea inferioarăa florilor a inceput să se usuce.Condiţiile de recepţionare prevăd următoarele:- pentru frunze: maximum 3% frunze brunificate; maximum 1% resturi detulpini; maximum 1% corpuri străine organice; maximum 0,5% corpuri străineminerale; maximum 13% umiditate;- pentru herba: maximum 3% frunze brunificate; maximum 1% resturi detulpini; maximum corpuri străine organice; maximum 0,5% corpuri străine minerale;cel mult 13% umiditate; nu sunt admise fructificaţii in produs.Conţinutul in ulei volatil trebuie să fie de minimum 0,39% in lăstarii proaspeţişi in frunze, iar pentru produsul uscat, cantitatea de ulei volatil trebuie să fie deminimum 0,8%.Producţia de frunze uscate, in anul I de cultură, poate fi de 300-600 kg/ha, iarin anii următori de 600-1200 kg/ha. La herba uscată pot fi realizate producţii de 2000-3000 kg/ha.Distilarea. Obţinerea pe cale industrială a uleiului volatil este realizată prindistilarea plantelor intregi, imediat după recoltare, cu ajutorul cazanelor cu abur direct(E. Păun, 1988). Durata distilării este de circa o oră pentru plantele uscate sau in jurde două ore la materialul vegetal proaspăt. Uleiul extras şi decantat, pentru eliminarea45

apei, va fi pus spre păstrare şi transportat in butoaie inoxidabile, care vor fi depozitatein incăperi răcoroase, ferite de foc (E. Păun, 1998).Negrilica- Tehnologia ecologică de cultivareAmplasarea culturii. Plantele de negrilică nu sunt pretenţioase faţă de plantapremergătoare, reuşind după orice cultură. Nu se recomandă să revină pe acelaşi terendecat după 5 ani. De asemenea, nu trebuie cultivată după unele plante uleioase caresărăcesc solul in elemente nutritive, aşa cum este floarea-soarelui.Administrarea îngrăşămintelor. Negrilica nu este pretenţioasă la aplicareaingrăşămintelor deoarece are consumuri moderate de substanţe nutritive. Pot fiutilizate doze moderate de gunoi de grajd, de 10-15 t/ha, foarte bine mărunţit şifermentat, aplicat toamna sub arătură. Odată cu aplicarea gunoiului, pot fi administraţişi fosfaţi naturali, in doză de 30-40 kg P2O5/ha.Lucrările solului. După recoltarea plantei premergătoare şi distrugerearesturilor vegetale prin discuit, se va executa o arătură la 20-25 cm adancime, dupăcare arătura va fi intreţinută prin lucrări cu grapa cu discuri, in agregat cu grapa cucolţi reglabili. Primăvara patul germinativ va fi pregătit cu combinatorul sau cu ograpă cu discuri in agregat cu grapa cu colţi, in funcţie de starea terenului.Sămânţa şi semănatul. Sămanţa utilizată pentru infiinţarea culturii trebuie săfie sănătoasă, produsă in loturi semincere cultivate in sistem ecologic, să fie certificatăşi să provină din cultura anului precedent, deoarece facultatea germinativă se poatepierde foarte uşor. Soiul recomandat este „De Brăila”. Puritatea fizică a seminţelortrebuie să fie de minimum 85%, iar germinaţia de minimum 75%.Cantitatea de sămanţă utilizată pentru un hectar este de circa 10 kg, prin carepoate fi realizată o densitate la răsărire de 140-150 plante/m2. Se va semăna cusemănători universale (de tip SUP-21, SUP- 29), la distanţa dintre randuri de 50 cm(pentru executarea praşilelor şi a buchetării după răsărire), la adancimea de 1-2 cm.Lucrările de îngrijire. După răsărirea plantelor sunt recomandate praşile intreranduri şi pliviri intre plante pe rand, ori de cate ori este necesar, pentru combaterea

buruienilor.46In culturile de negrilică nu sunt semnalate boli sau dăunători care să scadăproducţia in mod semnificativ.Pentru o polenizare mai bună pot fi amplasaţi 1-2 stupi/ha, in apropiereaculturii.Recoltarea. Recoltarea poate incepe cand 60-70% din plantele aflate in lan auajuns la maturitate, capsulele au culoare galbenă, iar seminţele au culoare neagră.Recoltarea va fi efectuată cu combina pentru cereale, cu reglări specifice la aparatulde treier, pentru a nu afecta integritatea seminţelor.Pe suprafeţe mici, se poate recolta şi manual, cu secera; după uscareaplantelor, se treieră la staţionar pentru separarea seminţelor.Tehnologia ecologică de cultivare a lavandeiLavanda este o planta aromatica cunoscuta si utilizata inca din antichitate.Romanii foloseau lavanda pentru a-si parfuma baile si se considera ca origineacuvantului “lavandula” vine de la latinescul “lavare”= a spala.Cultura lavandei in Romania este relativ recenta. Primele tufe de lavanda si in specialde lavandin se gaseau razlete in jurul capitalei si au fost probabil aduse de gradinariide origine bulgara.47Uleiul volatil, obtinut prin distilarea inflorescentelor proaspete de lavanda si lavandineste produsul principal al acestei plante si are largi utilizari in industria parfumurilorsi a produselor cosmetice.Lavandula este un subarbust cu o inaltime de pana la 50 cm cu tulpini subtiri silemnoase, frunze mici de un verde-cenusiu, flori liliachii-rosietice si cu radacinalignificata, groasa pana la 2-3 cm. In primul an dupa plantare, lavanda dezvoltaradacina principala mai mult in profunzime, ajungand in functie de tipul de sol, panala 1,20 cm, iar dupa 5 ani pana la 2,80 cm la plantele obtinute prin butasi inradacinatisi pana la 2,20 m adancime la rasadul produs pe cale generativa, prin seminte.Profunzimea si bogatia sistemului radicular confera lavandei rezistenta la seceta.Tulpina ramificata puternic la baza, formeaza o tufa aproape globuloasa, semisferica,inalta de 30-70 cm sau mai inalta. Tulpina batrana este bruna, cu scoarta exfoliata, iar

tulpinile (ramificatiile) tinere sunt patrunghiulare, pubescente.Ramificatiile care poarta inflorescentele sunt lungi de 25-35 cm si prezinta frunzenumai in partea inferioara.Frunzele opuse, sunt linear-lanceolate, acute, pe margini ciliate, cele inferioarecenusii, de 1-2 cm lungime si 1,5-2 mm latime, pe ambele fete paroase, cu periramificati, stelati, de cele superioare cenusii-verzi, de 2-3,5 cm lungime si 3-6 mmlatime, mai putin paroase. Frunzele lavandei nu cad toamna la sfarsitul vegetatiei.Florile de tipul bobiatelor, cu miros aromatic datorita glandelor oleifere, sunt grupateintr-o inflorescenta speciforma. Florile prezinta un caliciu lung de 5-6 cm, cilindric,usor latit spre varf, cu 4 dinti scurti, obtuzi si cu un bobisor lat-oval, de cca 1 mm;caliciul este des paros si glandulos, albastru-cenusiu. Corola este de culoare violetaalbastruieuneori albastra deschis pana la alba. Infloreste in luna iulie.Fructele sunt 4 mucule, situate la baza caliciului persistent, cu suprafata bruna saucenusie, neteda si lucioasa. Greutatea a 1000 de seminte este de 0,873 g.I . 2 . Particularitati si cerinte biologiceLavanda este o specie montana, putin pretentioasa. Este o planta alogoma, entomofilasi prin inmultire generativa produce numerosi indivizi cu variabilitate morfogeneticachimica si cu eficienta economica diferentiata.Semintele lavandei sunt tari, acoperite cu o membrana slab permeabila, fapt pentrucare germineaza si rasar intr-o perioada indelungata. Dupa rasarire plantele de lavandaformeaza tufe, ca urmare a aparitiei de noi ramificatii, sporind totodata productia deinflorescente.Cresterea numarului de ramificatii ajunge la un nivel maxim, dupa care aceste incepsa se usuce, ceea ce sa impune ca periodic, o data la 7-10 ani, executarea lucrarilor deintretinere.Taierile de intinerire si mentinerea culturii in bune conditii contribuie la lungirea vietiiplantatiilor de lavanda pana la 20-30 ani.48Lavanda este o planta permanent verde. Schimbarea frunzelor se realizeaza treptat, intimpul perioadei de repaus o parte din frunzele batrane se usuca si cad.

In populatiile de lavanda predomina formele in care infloresc o singura data in an, darse gasesc si forme care infloresc esalonat sau de 2 ori in timpul vegetatiei. In decursulperioadei de vegetatie lavanda parcurge urmatoarele faza:- infrunzire- butonizare- inflorit- maturarea semintelorFactorul principal care limiteaza raspandirea diferitelor specii de lavanda estetemperatura. Plantele de lavanda pornesc in vegetatie la temperaturi medii zilnice aleaerului in jurul a 10 C. Samanta semanata in pragul iernii direct in camp sau in straturireci rasare in masa primavara, la 12-15 C, daca are umiditatea necesara.Plantele care au iernat in conditii neprielnice ies din iarna slabite si pornesc invegetatie mai tarziu, cand tamperatura aerului ajunge in jur de 14 C. Lavanda rezistafoarte bine la temperaturi de -15 C, fara a fi acoperita cu un strat de zapada si latemperaturi de -31 C, atunci cand stratul de zapada are grosime de 40-50 cm.Cultivatorii au ajuns la concluzia, confirmata astfel si de practica, ca plantatiilerealizate in zone cu temperaturi medii zilnice ridicate (peste 20 C) imbatranesc maitimpuriu, din care cauza continutul in ulei volatil scade. Temperaturile medii maiscazute in zone situate la altitudini ridicate explica imbatranirea mai lenta aplantatiilor, precum si calitatea superioara a uleiului volatil obtinut in aceste zone.Lavandinul este mult mai sensibil la actiunea temperaturii scazute.Lavanda este o planta specifica biotopilor uscati si a climei calde, avand si caracteremorfogenetice adecvate, care ii dau posibilitatea sa suporte bine seceta. Cultivata pelocuri cu exces de umiditate, lavanda sufera prin putrezirea radacinilor, ceea cedetermina imbatranirea si uscarea rapida a tufelor. Semintele de lavanda rasar numaicand stratul superficial de sol in care sunt incorporate are umiditatea suficienta. Deasemenea, in cazul producerii de butasi inradacinati, atat pentru lavanda cat si pentrulavandin, umiditatea este un factor hotarator.Transplantarea la loc definitiv a butasilor inradacinati sau a rasadului se va face numai

in sol umed. In cazul lipsei umiditatii plantele vor fi in mod obligatoriu udate la cuib.Lavanda si lavandinul sunt specii iubitoare de lumina. Plantele de lavanda crescute lasoare infloresc intotdeuna intr-un procent mai mare, dezvolta tufe mari, cu de peste 3ori mai multe inflorescente. Lumina conditioneaza formarea cantitatii de masa foliara,precum si asimilarea si producerea uleiului volatil. Pentru a spori cantitatea de luminase recomanda ca in tara noastra plantatiile de lavanda sa fie amplasate pe terenuri cuexpozitie sudica, sud-vestica sau chiar estica.Lavanda este o specie de mare altitudine, ea putand fi gasita in zona de origine, inmod spontan, pana la 1700-1800 m inaltime. Atat procentul de ulei volatil cat sicontinutul in acetat linalil nu sunt influentate de altitudine. Cu cat lavanda creste pe49locuri mai inalte, cu atat productia de ulei volatil este mai scazuta, dar de o calitatemai superioara, dat fiind continutul mai mare in acetat de linalil.Lavanda poate creste pe soluri sarace si uscate, soluri caracteristice pentru plantelecolinare sau muntoase. Rezultatele cele mai bune se obtin atunci cand lavanda secultiva pe soluri adanci, bogate in calcar, permeabile si cu apa freatica la adancime decel putin 2-2,5 m.Solurile foarte nisipoase, solurile grele, lutoase, reci si umede nu sunt indicate pentrucultura lavandei.Comparativ cu alte specii medicinale sau aromatice, lavanda nu extrage din solcantitati mari de substante nutritive. Numeroase experiente pentru clarificareainfluentei diferitelor substante nutritive asupra productiei si calitatii au stabilit ca pesolurile usoare, podzolice, cel mai important efect il are azotul, iar pe soluri mai grele,carbonatice, fosforul. Azotul, are un efect de intinerire a tufelor, deoarece activeazacresterea , fapt pentru care plantele tinere vor fi asigurate cu mai mult fosfor incomplexul de ingrasaminte, iar la plantatiile batrane se va asigura mai mult azot.Capitolul II : TEHNOLOGIA DE CULTIVAREII . 1 . Locul in ansolament

Lavanda si lavandinul sunt subarbusti pereni. Acestia se cultiva pe acelasi loc 20-30de ani, deci nu pot intra in rotatia culturilor. Pentru a raspunde cerintelor biologice aleacestor specii, se vor alege parcele de teren protejate de vanturi, calde si insorite, cusol profund si permeabil. Nu sunt recomandate terenurile puternic erodate, celenepermeabile si supuse vanturilor si curentilor de aer puternici deoarece in acesteconditii se vor obtine productii slabe.Lavanda este un bun mijlocitor antierozional si de aceea ea poate ocupa terenuri inpanta dar al caror unghi de inclinare sa nu depaseasca 15. De asemenea se vor alegeterenuri absolut curate de buruieni perene.II . 2 . FertilizareaPrin administrarea ingrasamintelor se creeaza posibilitatea imbunataririi fertilizariisolului, se realizeaza conditii de viata si de activitate microorganismelor din sol, seasigura o buna crestere si dezvoltare a plantelor, implicit sporirea productiei.Este cunoscut faptul ca majoritatea plantelor de cultura au nevoie pentru crestere de oreactie a solului neutra sau slab acida. Pentru dezvoltarea normala plantele de lavandaau nevoie de o seria de elemente nutritive, dintre care cele mai importante sunt:azotul, fosforul, zinc, borul, magneziul.Dat fiind faptul ca lavanda este o cultura multianuala se recomanda folosirea deingrasaminte pe baza de azot mai greu solubil.50Superfosfatul, precum si celelalte ingrasaminte cu fosfor sporesc aproape de doua orinumarul de inflorescente pe tufa de lavanda.Gunoiul de grajd, administrat la plantare, impreuna cu ingrasamintele minerale dincursul vegetatiei actioneaza favorabil asupra plantelor de lavanda. In concluzie,ingrasamintele organice se aplica la infiintarea plantatiei, ingrasamintele pe baza defosfor si potasiu (pe solurile sarace in aceste elemente) se administreaza atat lainfiintarea cat si toamna, o data cu ultima prasila, iar cele pe baza de azot primavaratimpuriu, in mustul zapezii.II . 3 . Pregatirea solului

Toate lucrarile solului au ca scop afanarea acestuia in profunzime, nivelarea sidistrugerea buruienilor. Numai pe asemenea soluri se pot realiza plantatii cu randuridrepte, ceea ce va permite efectuarea mecanizata a lucrarilor de intretinere si arecoltarii.Primavara terenul va fi grapat si discuit de mai multe ori pentru mentinerea umiditatii,dar mai ales pentru distrugerea buruienilor anuale.Este recomandat a se cultiva cu plante furajere cu perioada de vegeratie scurta, caborceagul pentru masa verde sau alte culture (cereale) la care se pot alica erbicidepentru distrugerea buruienilor.Dupa recoltarea acestora, in iulie-august cel mai tarziu se va executa aratura dedesfundare la 50-70 cm in functie de adancimea solului. Imediat dupa aratura dedesfundare, terenul se va nivela perfect, iar apoi se va mentine curat de buruieni prindiscuiri si grapari repetate.Toamna, inainte de plantare, terenul se va discui din nou mai adanc, iar in cazul candnu este suficient mobilizat se va executa o aratura superficiala la 20 cm, dupa care seva pregati pentru plantare cu ajutorul discului in agregat cu grapa.In cazul terenurilor infectate de buruieni perene, dupa desfundare solul se va mentinecurat de buruieni inca un an prin lucrari repetate cu plugul urmat de discuiri. Serecomanda folosirea erbicidelor pentru combaterea buruienilor perene aparute peogor.II . 4 . Modul de inmultireLavanda se poate inmulti atat generativ, prin producerea de rasad din seminte, cat sivegetativ, prin butasi inradacinati sau prin musuroirea si despartirea tufelor batrane.Producerea rasadului din seminte: Semintele lavandei sunt mici, tari si cu germinatiaredusa si lenta, fapt pentru care, de regula, nu se seamana direct in camp, ci in straturireci in vederea obtinerii rasadului. Semanatul se poate efectua atat toamna tarziu,octombrie-noiembrie cat si primavara devreme, februarie- martie, dar numai instraturi special pregatite, care trebuie sa aiba o latime de 1-1,2 m si o lungime 8-10 m

si chiar mai mult, intre straturi lasandu-se poteci late de 40- 50 cm. Semanatul se51executa imediat dupa pregatirea stratului in randuri distantate la 10-15 cm. La 1 mpsunt necesare 3-5 g seminte cu germinatie de minum 50%.Atat inainte, cat si dupa semanat stratul va fi bine tasat. Semintele puse in santuletefoarte superficiale, lasate de marcator (0,5-1 cm) vor fi acoperite cu un strat demranita, curata de buruieni, bine maruntita si cernita, in grosime de 1-1,5 cm.Rasarirea semintelor incepe primavara cand temperatura aerului se va mentineconstant la 14-15 C. La semanatul de primavara semintele germineaza incet si rasargreu, ceea ce impune inmuierea acestora timp de 3-4 zile in apa sau stratificarea lor,operatie care trebuie sa inceapa cu 1,5-2 luni inainte. In acest scop semintele seamesteca cu nisip de rau umed in proportie de 1 : 5-6 si se pastreaza afara pana lasemanat, timp in care se amesteca pentru a nu mucegai. Spre sfarsitul perioadei destratificare semintele incoltesc si vor fi semanate imediat in sol cald.Dupa rasarire, atunci cand plantele au 2-3 perechi de frunze se aplica raritul, lasanduseintre plante 3-5 cm. Pana la sfarsitul vegetatiei, in toamna, rasadul trebuie mentinutcurat de buruieni, prin pliviri repetate, udat, ingrasat si prasit. De asemenea, cel putinde 2 ori se vor taia toate tijele florale aparute pentru a obliga planta sa formezeramificatii cat mai aproape de sol. Inaltimea de taiere a tulpinilor florifere este de cca.8-10 cm de la nivelul solului.Rasadul este gata de transplantare, la loc definitiv, la sfarsitul lunii septembrie siinceputul lunii octombrie, cand se scoate, se sorteaza si se pastreaza stratificat in nisipsau in sol umed, pana la plantare.Rasadul din clasa 1 obtinut din seminte are urmatoarele caracteristici:- lungimea partii aeriene 12 cm- lungimea radacinii principale 15 cm- diametrul colatului minim 4 mm si 3 ramificatiiProducerea rasadului prin seminte este o metoda ieftina si rapida de inmultire alavandei.Inmultirea prin butasi inradacinati: Recoltarea butasilor se face toamna, in lunile

septembrie-octombrie sau in primavara in martie-aprilie, in timpul perioadei de repausvegetativ. Butasii se recolteaza de la plante sanatoase, bine dezvoltate, in varsta de 3-5ani. Taierea butasilor se face cu un cutit foarte bine ascutit sau cu lama, sub mugur.Indepartarea frunzelor se va face cu mare atentie pentru a nu se distruge muguriivegetativi.La baza butasului se face o singura taietura in forma de pana, imediat dupa mugur.Butasii astfel pregatiti au o lungime de aproximativ 5-6 cm si sunt gata de plantare, ceurmeaza a se efectua in decurs de 1-2 h. In cazul pastrarii mai indelungate, dar nu maimult de o zi, butasii se mentin in vase cu apa curata.Terenul ales pentru straturile in care vor fi plantati butasii va fi curat de buruieni,situat in apropierea unei surse de apa, dar fara pericol de baltire. Se va ara la 30 cmadancime, se va nivela, marunti si apoi se va tasa usor, dupa care se vor aranjatocurile de rasadnita, avandu-se grija sa se lase intre acestea 40-50 cm. In tocuri se52aseaza un strat de nisip bine cernut, gros de 8-10 cm, care dupa nivelare se uda dinabundenta. Dupa udare, pentru usurarea plantarii, se vor marca viitoarele randuri,utilizandu-se marcatoare special pregatite pentru aceasta lucrare.Plantarea se face manual, asezandu-i la distanta de 10*5 cm. Operatia de presare abutasilor in nisip se va face cu multa grija, pentru a nu distruge frunzele din varfulacestora.Imediat sau concomitent cu plantarea, butasii vor fi udati din abundenta, iar tocul derasadnita se va acoperi cu rame ale caror geamuri au fost in prealabil varuite siacoperite cu rogojini pana la aparitia primelor radacini pe butasi.Odata cu formarea primelor radacini se va incepe calirea butasilor prin deschiderearasadnitelor la inceput cateva ore, numai in cursul diminetii sau serii.In momentul aparitiei tijelor florale, acestea se vor reduce la jumatate pentru aprovoca ramificarea butasilor.II . 5 . Lucrarile de intretinere-completarea golurilor, care trebuie facuta imediat in toamna anului urmator, oriceintarziere nu este buna

-taieri pentru formarea tufei, sunt recomandate numai in primul an de vegetatie, prinaceasta lucrare urmandu-se realizarea formei globuloase a tufelorLucrarile propriu-zise de intretinere a plantatiilor de lavanda incep primavara timpuriusi constau in prasitul intervaleleor dintre randuri, care se executa cu prasitori cutractiune animala pe terenurile in panta si in plantatiile in varsta sau cultivatorul purtatpe tractor.Lucrarile pe randul de plante se fac manual cu sapa, de 2-3 ori in cursul anului.Combaterea buruienilor pe cale chimica a constituit obiectul a numeroase experienteefectuate in multe tari. In Romania pentru lavanda este omologat erbicidul Gesagard50, in doza de 8-10 kg/ha si se poate aplica toamna tarziu cand plantele sunt in repaussau primavara timpuriu inainte de pornirea in vegetatie a plantelor.II . 6 . Regenerarea plantatiilorCand tufele incep sa se usuce si productia incepe sa scada se executa regenereareaplantatiilor.Din datele experimentale de la diferiti autori, se poate recomanda ca epoca optima ataierilor de regenerare perioada de repaus, luna februarie, inaintea inceperii vegetatiei,sau noiembrie, dupa incetarea vegetatiei, dar numai atunci cand solul are umiditatesuficienta si permite maruntirea acestuia pentru acoperirea plantelor taiate.Cea mai potrivita inaltime de taiere este de 5-10 cm de la suprafata solului.Imediat dupa taiere plantatiile vor fi ingrasate cu 20-25 t/ha gunoi de grajd foarte binefermentat amestecat cu 100-120 kg sulfat de amoniu/ha si 250kg/ha superfosfat. Dupa53administrare, ingrasamintele se vor incorpora pe intervalele dintre randuri printr-oprasila adanca la 15-18 cm.II . 7 . Boli, daunatori, combatereBoli: Septorizza cu patarea frunzelor produsa de septoria lavandulae. Ataca frunzele,fiind evidenta pe partea superioara a lor sub forma unor pete rosii-cafenii la inceput,care cu timpul devin albicioase cu o dunga rosiatica pe margine. In centrul petelorapar puncte negre care reprezinta picmidiile. Frunzele atacate se usuca si cad.

Se combat prin:- igiena culturala si incorporarea adanc in sol a tuturor resturilor vegetale- stropiri cu Dithane M-45 0,2%Daunatori: Isophya tenuicerca, ataca in luna mai cand depune ouale izolat sau ingrupe in sol la cca 1 cm adancime. Pentru combatere plantatiile de lavanda vor firiguros mentinute curate de buruieni. Un efect deosebit in combaterea daunatorului ilau lucrarile de maruntire a solului dupa recoltare, pentru a distruge o parte din oualedepuse in sol. Combaterea chimica se realizeaza cu Lindatox 3 PP, Wofatox 30 CE 0,1%.Daunatori: Lacusta verde de pasune (Tettigonia viridissima). Se hraneste cu frunzelede lavanda. O femela depune cca 250 de oua, in iunie si iulie, asezandu-le izolat inportiunile de sol nelucrat. Masurile de combatere sunt aceleasi ca la Isophyatennicerca.Daunatori: Viermele radacinilor (Heterodera mariori Schm). Dezvolta 3-4 generatiipe an. Din ouale depuse in sol apar larvele care intra in radacinile plantei, hranindu-secu sucul acestora. Combaterea este extrem de greoaie. Se recomanda folosirea unuimaterial saditor absolut sanatos.II . 8 . RecoltareaPentru suprafetele mici, unde recoltatul se poate executa rapid, epoca cea maipotrivita pentru recoltare este in faza de inflorire 75%. Acolo insa unde din diferitemotive perioada de recoltare se va prelungi (suprafete mari, capacitati reduse deprelucrare), se recomanda ca recoltatul sa inceapa in faza de inflorire 50% si sa setremine cel mai tarziu in faza de inflorire 100%.Inflorescentele de lavanda se recolteaza manual cu secera sau cu ajutorul masinilorspeciale montate pe tractoare. Inflorescentele recoltate se pun in cosuri si se transportaimediat la unitatile de distilare.Capitolul III : PRELUCRAREA MATERIEI PRIMEIn cazul lavandei materia prima se prelucreaza imediat dupa recoltareIII . 1 . Distilarea54

Inflorescentele plantei de lavanda se folosesc aproape in exclusivitate pentru obtinereauleiului volatil. Obtinerea uleiului volatil de lavanda se poate realiza prin distilareainflorescentelor dupa 3 metode diferite:- distilarea in apa - prin aceasta metoda materia prima se introduce in cazan si seacopera cu apa. Incalzirea apei poate fi facuta la foc direct, sau aburi produsi directsau indirect.- distilarea in apa si cu aburi - in cazan sub materia prima se pune apa. Aburi trec maiintai prin apa si apoi prin materia prima din care preiau uleiul volatil- distilarea cu aburi - materia prima se pune in cazan uscat, fara apa. Aburii suntprodusi in afara cazanului in instalatii speciale si se introduc direct sub materia prima.Capitolul IV : RETETE PE BAZA DE LAVANDA- Tinctura de lavandaSe obtine prin macinarea partilor aeriene uscate, (poate fi folosita rasnita electrica decafea pentru cantitati mici), dupa care pulberea obtinuta se pune in borcane care vor fiumplute pana la o treime, restul fiind completat cu alcool de 70 de grade. Dupaadaugarea alcoolului peste pulberea de planta, borcanele se inchid ermetic si se lasa lamacerat vreme de 14 zile, agitand din cand in cand continutu pentru o mai bunasolubilizare a principiilor active. Dupa trecerea intervalului de timp necesar macerarii,preparatul se filtreaza prin tifon, iar tinctura obtinuta se pastreaza in sticlute mici siinchise la culoare. Se administreaza pe stomacul gol, de trei-patru ori pe zi, cate olingurita dizolvata in jumatate de pahar de apa.- Otetul aromatic de lavandaIntr-o sticla cu gatul larg se pun 10 linguri de lavanda maruntita, peste care se adaugajumatate de litru de otet de mere. Se lasa sa se macereze vreme de 10 zile latemperatura camerei, dupa care se filtreaza. Se foloseste pentru frictionari sicomprese.- Uleiul gras de lavandaLa jumatate de litru de ulei de floarea-soarelui rafinat se adauga 5 linguri de lavandauscata si maruntita. Se pune intr-un borcan inchis ermetic si se lasa sa se macereze la

soare sau in apropierea unei surse de caldura vreme de 5 zile, dupa care se filtreaza.Uleiul usor aromatizat obtinut se mai pune la macerat cu alte 5 linguri de lavandavreme de inca 5 zile, dupa care se filtreaza s.a.m.d., pana cand capata un miros foarteputernic de lavanda. Se foloseste pentru masaje si frictionari.- Bai cu lavandaDoua maini de lavanda se lasa la macerat in 2 litri de apa, vreme de 8-10 ore (dedimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Planta ramasa dupa filtrare se oparestecu inca 2 litri de apa clocotita, dupa care se acopera, se lasa sa se raceasca si sefiltreaza. In final, se combina cele doua extracte, preparatul obtinut fiind adaugat inapa din cada de baie.55Capitolul V : UTILIZAREA LAVANDEIRecomadari majore: in tratarea hiperexcitabilitate, migrene, insomnii.Alte recomandari pentru tratamente:Intern:- Dischinezie biliara, balonarea la bolnavii de bila, crizele biliare insotite de dureri decap. Se ia lavanda sub forma de pulbere, administrata pe stomacul gol, cate o linguritade patru ori pe zi. Datorita principiilor sale active amare, lavanda mareste secretia debila si ajuta la evacuarea ei, calmand durerile abdominale si activand digestia.- Depresia, anxietatea - in cazurile usoare se ia lavanda sub forma de tinctura - 1lingurita dizolvata in jumatate de pahar de apa, de 3-4 ori pe zi, in cure de lungadurata (3 luni minimum). Uleiul volatil de lavanda se administreaza in depresiile sicrizele de anxietate severe: doua picaturi de ulei volatil amestecate cu putina miere seiau de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Studiile facute pana in prezent au aratat ca existao anumita selectivitate a pacientilor tratati cu aceasta planta, unii neavand o reactiespeciala la uleiul volatil, in timp ce la altii s-a observat o ameliorare clara a stariilauntrice, ameliorare tradusa prin reducerea sensibilitatii psihice, estomparea fricilorsi angoaselor, reaparitia dorintei de viata.- Aritmie cardiaca, adjuvant in ischemia cardiaca aparuta pe fond de stres. Lavanda

este prin excelenta o planta antistres, motiv pentru care, administrata in cure de lungadurata, amelioreaza si, gradat, conduce la vindecarea bolilor produse de acesta. Inproblemele cardiace s-a observat o actiune deosebit de favorabila a tincturii delavanda, care actioneaza direct la nivelul sistemului nervos central. Se administreazade trei-patru ori pe zi cate o lingurita de tinctura diluata in jumatate de pahar de apa.- Viermi intestinali, infectii cu protozoarul Giardia lamblia. Se combina in proportiiegale tinctura de lavanda, de pelin si de cimbru (toate tincturile se prepara la fel ca ceade lavanda). Se ia din aceasta combinatie de tincturi cate o lingurita diluata in putinaapa, de patru ori pe zi, inainte de masa. O cura dureaza minimum doua saptamani.Acest tratament este eficient atat singur, cat si in combinatie cu remediile alopate, acaror eficienta o mareste.- Oboseala, iritabilitatea psihica, insomnia. Cele mai bune rezultate se obtin facandbai cu lavanda, cu jumatate de ora inainte de culcare. Suplimentar, este bine sa punetisub perna un mic saculet (ceva mai plat) cu lavanda. Somnul va fi mai odihnitor simai lin, iar peste zi veti remarca o mult mai buna rezistenta psihica si stapanire desine. Intern, se ia tinctura de lavanda: o lingurita de trei ori pe zi.- Dureri de cap, migrena, ameteala. Ca remediu de urgenta se iau 1-2 picaturi de uleivolatil de lavanda cu putina miere. Ca tratament pe termen lung se recomandapulberea de lavanda: o lingurita de patru ori pe zi, administrata pe stomacul gol.- Reumatism. Se face un ceai din o parte flori de soc si doua parti lavanda, o linguritadin acest amestec fiind oparita cu o cana de apa, dupa care se lasa sa se raceasca putinsi se filtreaza. Se beau pe zi 2-3 cani din acest ceai, cat mai cald (pentru ca efectul56sudorific si depurativ sa fie mai intens). Are un gust destul de greu de suportat, dar ocura de 10 zile cu acest ceai are efecte antireumatice exceptionale. Tuse convulsiva,gripa, bronsita - 2 picaturi de ulei volatil se amesteca cu o lingura de miere si se

administreaza cate putin din acest amestec, care nu va fi inghitit direct, ci va fi lasat saalunece pe gat pentru a-si exercita din plin efectele antiinfectioase si calmante. Se iaumaximum 6 picaturi de ulei de lavanda pe zi la adulti si doua picaturi pe zi la copii.Extern:- Adjuvant in pneumonie si bronsita cronica. La 4 linguri de lavanda proaspatmacinata se adauga apa, amestecand progresiv, pana cand se formeaza o pasta, care seinveleste in tifon si se aplica pe piele. Deasupra cataplasmei se pune o sticla cu apafierbinte si se acopera cu o patura, ca sa pastreze caldura. Cataplasma se tineminimum o jumatate de ora.- Contra paduchilor si a altor insecte parazite. 3-4 picaturi de ulei volatil de lavanda seamesteca cu o lingurita de otet si se aplica pe par (sau pe zona afectata), dupa carecapul se acopera vreme de cateva ore, pentru a se forma un mediu de vapori de uleivolatil care vor elimina insectele. Se aplica tratamentul 7-10 zile la rand.- Pentru cresterea parului. Se face un masaj la radacina parului cu otet de lavandaobtinut prin macerare dupa metoda de mai sus.- Intretinerea pielii uscate. Imediat dupa baie se aplica uleiul gras de lavanda (obtinutprin macerarea plantei in ulei de floarea-soarelui, dupa metoda de mai sus) pe toatapielea, facandu-se in acelasi timp un masaj usor. Eczeme uscate, tumefactii produsede loviri - Se aplica uleiul gras de lavanda pe zona afectata de 3-4 ori pe zi.UTILIZARI CASNICE ALE LAVANDEI:- Condiment de lavanda - amestecati in cimbrul cu care condimentati mancarurileputina lavanda (intr-o proportie aproximativa de 1:5). Mancarurile vor capata o aromadeopotriva delicioasa si rafinata, fiind, in plus, si mai usor digerabile. In zona sudica aAlpilor, cimbrul amestecat cu lavanda se da mancaciosilor pentru a le regla apetitul sia-i ajuta astfel sa scada spontan in greutate.- Pentru a scapa de molii - se pun in dulap saculeti cu inflorescente de lavandauscata. Zilnic, continutul saculetilor se freaca in palme pentru ca astfel sa se degajecat mai mult ulei volatil, care alunga insectele.

- Furnicile, puricii si gandacii fug de mirosul de lavanda. Pentru a scapa de musafiriinepoftiti, stropiti de doua ori pe zi locurile in care acestia se ascund sau traseele pecare vin, cu o solutie formata din 6 linguri de apa si 10 picaturi de ulei volatil delavanda.- Pentru a scapa de mirosurile neplacute din casa - puneti intr-o cana de apa 10picaturi de ulei volatil de lavanda si 10 picaturi de ulei volatil de menta. Stergeti cuaceasta solutie peretii, podelele toate zonele care degaja mirosuri neplacute. Evitatisuprafetele lacuite, pentru ca uleiurile volatile sunt un dizolvant redutabil si stricalacul.571. Super articolul, pina la daunatori si combaterea lor.Produsele recomandate nuse mai folosesc , sunt interzise. Reactualizati cu produse admise in agriculturaecologică, mai mult ca este vorba de plante medicinale.daca cineva poate sa-mi spuna citi butasi de lavanda trebuie la o suprafata de0.50 ha, care ar fi pretul lorsi de unde se pot achizitiona,va rog sa ma contactati.pot sa ii spun ca la 0.5 ha de ii trebuie aprox 10000 de butasi.pentru o suprafata de 5000mp e nevoie de circa 6.000 de plantevand butasi lavanda eco,pt mai multe detali si informatii nu ezitati sa macontactati la tel : 0740025977Amplasarea culturii. Lavanda este o specie perenă, care poate fi cultivată peacelaşi loc timp de 8-10 de ani.Pentru prelungirea duratei de exploatare sunt necesare tăieri de intinerire atufelor, executate la 10-15 cm de la sol, in aşa fel incat să nu fie produs undezechilibru in biologia plantei, intre dezvoltarea părţii aeriene şi a celei subterane.Este recomandată amplasarea plantaţiilor pe sole protejate de vanturi, insorite, cuexpoziţie sudică, cu sol profund şi permeabil (Gh.V. Roman, 2002).Vor fi evitate suprafeţele imburuienate cu buruieni perene.Administrarea îngrăşămintelor. Lavanda este o plantă care valorifică bineingrăşămintele organice. Se recomandă folosirea gunoiului de grajd, foarte binefermentat şi aplicat cat mai uniform, care contribuie la dezvoltarea masei vegetative şila creşterea conţinutului in ulei volatil. Pot fi aplicate 25-40 t/ha gunoi de grajd,

toamna, sub arătură, inainte de infiinţarea plantaţiilor. Mai pot fi aplicate mraniţă saucompost, la fiecare cuib, odată cu plantatul răsadurilor.Lucrările solului. Pentru infiinţarea culturii de lavandă este recomandată oarătură adancă, precedată eventual de o afanare adancă la 50-70 cm (desfundare), apoiterenul trebuie foarte bine mărunţit, nivelat şi menţinut fără buruieni, prin discuiri şigrăpări repetate.58Toamna, inainte de plantare, terenul va fi discuit adanc şi va fi pregătitsuperficial, cu un combinator.Înfiinţarea plantaţiei. Lavanda se poate inmulţi prin sămanţă (semănat directin camp sau prin răsad) sau vegetativ (prin butaşi inrădăcinaţi sau prin despărţireatufei). Atat sămanta cat şi materialul vegetativ de inmulţire trebuie să provină dinculturi certificate ecologic.Cea mai frecvent folosită metodă de infiinţare a culturii este cea prin răsad,deoarece pot fi obţinute culturi incheiate, fără goluri, cu plante viguroase şi cuproductivitate bună. Răsadurile pot fi produse in straturi reci, prin semănare inseptembrie-octombrie sau primăvara, foarte devreme. Se recomandă ca straturile săfie de 1 m lăţime şi 8-10 m lungime, cu poteci de 50 cm intre ele. Suprafaţa straturilorva fi cu 10 cm sub nivelul terenului şi trebuie să fie foarte bine nivelată cu grebla,apoi se trasează sănţuleţe la 10-15 cm intre randuri, in care se va semăna. Sămanţautilizată trebuie să fie cu puritatea de minimum 70% şi germinaţia de minimum 50%.După semănat, randurile vor fi acoperite cu mraniţă pentru a nu se forma crustă. Candplantele au 2-3 perechi de frunze formate se va efectua răritul, lăsand circa 5 cmdistanţă intre plante pe rand; plantuţele smulse la rărit pot fi replantate. Pană intoamnă, suprafaţa stratului va fi plivită de buruieni, va fi udată, iar plăntuţele pot fifasonate prin tăierea tijelor florale care se formează.Materialul de plantat va fi gata pentru infiinţarea culturii la inceputul luniiseptembrie. In acest scop, materialul va fi scos din straturi, va fi sortat şi stratificat innisip sau sol umed, pană la plantare. De pe un hectar de straturi pot fi obţinute

400.000 de răsaduri, iar pentru 1 hectar sunt necesare 20.000 de răsaduri (Gh.V.Roman, 2002).Există posibilitatea inmulţirii lavandei prin butaşi inrădăcinaţi sau materialulpoate proveni din despărţirea tufelor de la plantaţiile vechi care sunt desfiinţate.Ramurile de la baza tufei care au format rădăcini pot fi folosite la plantare, existandposibilitatea de inrădăcinare a lăstarilor. In acest scop in luna octombrie tufa va fităiată la 8-10 cm deasupra solului şi va fi acoperită cu pămant. In anul următor, peramurile imbătranite se formează lăstari noi, bine inrădăcinaţi. In cursul primăverii,aceştia vor fi muşuroiţi, iar toamna sunt scoşi şi desfăcuţi in mai mulţi puieţi care sunttrecuţi in şcoala de fortificare un an. De la o tufă pot fi obţinuţi pană la 200 puieţi (Fl.Crăciun şi colab., 1977).59Plantarea se efectuează fie manual, fie semimecanizat. Se folosesc răsadurisănătoase, cu partea aeriană de 10-12 cm lungime. Lavanda se plantează la 100 cmintre randuri şi la 50 cm intre cuiburi pe rind. Dacă terenul este in pantă, atunciplantarea trebuie efectuată pe curbele de nivel. Inainte de plantare, terenul va fimarcat la distanţele de plantare recomandate, apoi se udă şi se administrează mraniţăla cuib. Răsadul se fasonează, prin tăierea varfurilor lăstarilor şi rădăcinilor la 15 cmlungime, apoi se mocirleşte şi se plantează. Completarea golurilor se va face inprimăvară, după pornirea in vegetaţie a plantelor şi poate fi repetată in toamnă,folosind răsaduri special păstrate din materialul iniţial.Lucrările de îngrijire. In culturile de lavandă sunt necesare lucrări decompletare a golurilor şi combaterea buruienilor. Incă din primul an, vor fi executatelucrări de prăşit şi de plivit, pentru a fi ţinute sub control buruienile. In plantaţiiletinere sunt necesare 4-6 praşile, iar la plantaţiile mai bătrane, 2-3 praşile. In primul an,va fi acordată o atenţie deosebită distrugerii buruienilor perene de genul costreiului,pirului, volburei pentru a se simplifica lucrările in anii următori.Lavanda este considerată o specie rezistentă la boli şi dăunători, dar există

unele boli, precum septorioza (Septoria lavandulae), ce pot ataca frunzele, care seusucă şi cad. Pentru combaterea acestor boli, este recomandată igiena culturală şiincorporarea in adancime a resturilor vegetale, dar pot fi aplicate şi stropiri invegetaţie cu zeamă bordeleză, in concentraţie de 1%.In anii umezi sau in zonele umede pot apărea dăunători, aşa cum este lăcustaverde de păşune (Tettygonia viridissima). Pentru prevenirea atacului, in plantaţiile delavandă trebuie distruse foarte bine buruienile şi trebuie executate lucrări de afanare asolului după recoltare.Recoltarea. Se recomandă recoltarea la inflorire deplină (75% inforescenţedeschise), atunci cand conţinutul in ulei volatil este maxim. Trebuie să se recolteze inmiezul zilei, intre orele 10 şi 14, pe timp insorit şi călduros, fără vant, rouă sau ceaţă,pentru a exista maximum de ulei volatil in inflorescenţe.Recoltarea se efectuează manual cu secera; cu o mană se apucă mănunchiul delăstari şi se taie lăstarii avand grijă să nu se taie porţiuni cu frunze. După recoltare,lăstarii vor fi puşi in coşuri şi vor fi transportaţi imediat la distilare.Recoltarea se mai poate realiza şi cu maşini speciale, a căror productivitateeste mare, reducand astfel consumul de muncă de la 20 muncitori pentru 1 ha, la 0,5ha/oră recoltare mecanizată.60Pentru a fi obţinute infloresceţe uscate, se recomandă ca uscarea să seefectueze la umbră, in şoproane sau poduri, intinse in straturi subţiri, pe rame, pe operioadă de 5-6 zile, pentru a fi evitată brunificarea. Inflorescenţele pot fi uscate şiartificial, la temperaturi de maximum 35oC. Randametul de uscare este de 5-7:1.Condiţiile de recepţionare prevăd următoarele:- pentru produsul in stare proaspătă: maximum 2% resturi de tulpini florale,flori brunificate, fructificaţii; maximum 0,25% corpuri străine organice; maximum0,5% corpuri străine minerale; minimum 0,55% conţinutul in ulei volatil;- la produsul in stare uscată: maximum 5% resturi de tulpini forale, floribrunificate, fructificaţii; nu se admit corpuri străine organice; maximum 0,5% corpuristrăine minerale; maximum 11% umiditate; minimum 1% conţinutul in ulei volatil.

Producţia de inflorescenţe proaspete in primii 2-3 ani este de 2-3 t/ha, iar inanii următori poate ajunge la 5-6 t/ha. Dintr-o tonă de inflorescenţe proaspete rezultăpană la 10 kg ulei volatil (L. Muntean, 1999).Distilarea. Obţinerea pe cale industrială a uleiului volatil de lavandă serealizează prin distilarea in apă, in apă şi cu aburi, sau cu aburi, aceasta din urmă fiindmetoda cea mai răspandită.Durata distilării va fi de circa 90 de minute, dar trebuie reţinut că, peste 90%din totalul cantităţii de ulei se distilă in primele 60 de minute. In timpul procesului dedistilare, trebuie să se urmărească ca temperatura aburului care intră in cazan să fie demaximum 150-160oC. Uleiul volatil extras şi decantat, pentru eliminarea apei, va fipus spre păstrare şi transportat in butoaie inoxidabile, care vor fi depozitate in incăperirăcoroase, ferite de foc (E. Păun, 1998).61Tehnologia ecologică de cultivare a crăiţelorAmplasarea culturii. Crăiţele nu sunt pretenţioase faţă de plantapremergătoare, reuşind după orice cultură. Totuşi, nu trebuie să revină pe acelaşi terendecat după 4-5 ani, deoarece se inmulţesc bolile şi dăunătorii specifici.Administrarea îngrăşămintelor. Crăiţele nu sunt pretenţioase la fertilizare,reuşind şi in condiţiile in care pot valorifica fertilitatea naturală a terenului sau dupăplante care au fost fertilizate cu gunoi de grajd. Gunoiul de grajd poate fi aplicat şidirect culturii, foarte bine mărunţit şi fermentat, imprăştiat toamna, inainte de arat,după care este incorporat in sol. Se pot adăuga 30 kg P2O5/ha, sub formă de fosfaţinaturali.Lucrările solului. După recoltarea plantei premergătoare şi distrugerearesturilor vegetale, prin lucrări cu grapa cu discuri, se execută o arătură la 20-25 cmadancime. In continuare, arătura poate fi intreţinută prin lucrări repetate de grăpat.Primăvara, patul germinativ va fi pregătit cu combinatorul sau cu grapa cu discuri inagregat cu grapa cu colţi reglabili.Sămânţa şi semănatul. Infiinţarea culturii de crăiţe poate fi efectuată directprin sămanţă sau prin răsad. Sămanţa utilizată pentru infiinţarea culturii trebuie să fie

sănătoasă, să provină din loturi semincere cultivate in sistem ecologic, să fiecertificată şi să fie produsă in anul precedent, deoarece facultatea germinativă sepoate pierde foarte uşor. Soiurile existente in cultură sunt „Tages” şi „De Chiajna”.Puritatea fizică a seminţelor trebuie să fie de minimum 65%, iar germinaţia deminimum 50%.Semănatul direct in camp se execută primăvara, in luna aprilie, atunci cand insol se inregistrează 8-10oC. Densitatea recomandată este de 50-60 plante/m2.62Cantitatea de sămanţă corespunzătoare acestei densităţi este de 4-5 kg/ha, iaradancimea de semănat este de 2-2,5 cm. Pentru o răsărire cat mai uniformă, seminţelede crăiţe pot fi amestecate cu un material inert de tipul rumeguşului, cenuşii saunisipului. Distanţa intre randuri trebuie să fie de 50 cm.Infiinţarea culturii prin răsad presupune producerea materialului săditor inrăsadniţe calde. Semănatul in răsadniţă se va face spre sfarşitul lunii martie, folosindcirca 0,5 kg sămanţă pentru o răsadniţă cu suprafaţa de 100 m2, cat este necesar pentruun hectar de cultură. Plantatul răsadurilor in camp se va efectua la sfarşitul luniiaprilie, respectandu-se distanţele recomandate la semănatul direct in camp.Lucrările de îngrijire. După răsărirea plantelor se recomandă praşile şi pliviriintre plante pe rand, ori de cite ori este necesar, pentru combaterea buruienilor.Totodată, vor fi indepărtate din lan plantele netipice sau cele slab dezvoltate. Bolilecare apar in culturile de crăiţe sunt putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum) şi, maipuţin frecvent, putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea). Aceste boli pot fi controlate prinmetode preventive ce ţin de respectare rotaţiei, igiena cultură şi lucrările solului. Dacăsunt respectate măsurile preventive, precum rotaţia şi igiena culturală, nu apardăunători care să afecteze producţia.Recoltarea. Momentul optim de recoltare il constituie deschiderea a peste70% din florile ligulate. Se recoltează pe timp frumos, cand s-a ridicat roua,

dimineaţa, deoarece mai tarziu plantele işi pierd turgescenţa şi recoltarea se va face cudificultate. După recoltarea manuală, materialul vegetal va fi pus in coşuri şi va fitransportat spre locurile de uscare, unde sunt indepărtate receptaculul, impurităţile şicorpurile străine.De obicei, uscarea se efectuează natural, la umbră, in spaţii curate, aerisite,materialul vegetal fiind aşezat in straturi subţiri. Se poate usca şi la soare, deoarececompoziţia chimică nu este afectată, sau se poate usca artificial la temperaturamaximă de 30-35oC, timp de 4-6 ore. Randamentul de uscare este de 5:1. Dupăuscare, produsul va fi ambalat in saci de hartie şi va fi păstrat in condiţii cat mai bunepană la livrare.Condiţiile de recepţionare impun următoarele: maximum 3% flori brunificatesau decolorate; maximum 3% resturi de plantă, bractei şi receptacul; nu se admitcorpuri străine organice; maximum 0,25% corpuri străine minerale; maximum 12%umiditate; minimum 0,7% conţinut in heleniene.Producţiile pot ajunge la 4000-5000 kg/ha flori ligulate proaspete.63Tehnologia ecologică de cultivare a fenicululuiAmplasarea culturii. Cele mai bune premergătoare pentru fenicul suntplantele care lasă terenul fără resturi vegetale, curat de buruieni şi bogat in elementenutritive. Cele mai bune premergătoare sunt leguminoasele pentru boabe şi cerealelepăioase (ca, de exemplu: graul, secara, triticale sau orzul, bine intreţinute şifertilizate). Feniculul nu suportă monocultura, deoarece pot apărea bolile şi dăunătoriispecifici, astfel că este recomandat să revină pe acelaşi teren după 4-5 ani.Administrarea îngrăşămintelor. Feniculul valorifică bine ingrăşăminteleorganice de tipul gunoiului de grajd, aplicat in doze de 20-22 t/ha la plantapremergătoare sau direct culturii, foarte bine fermentat şi cat mai uniform imprăştiat.Sunt recomandaţi şi fosfaţii naturali aplicaţi, ca şi gunoiul de grajd, toamnasub arătură.Lucrările solului. După cereale păioase este necesar să se efectueze undezmiriştit cu grapa cu discuri şi apoi arătura de bază, la adancimi de 22-25 cm. Pană

in toamnă, terenul se intreţine prin grăpări repetate. După premergătoare tarzii, arăturava fi lăsată nelucrată peste iarnă. Primăvara inainte de semănat, va fi efectuată olucrare cu grapa cu discuri, pentru mobilizarea solului compactat peste iarnă, dupăcare va fi pregătit patul germativ cu un combinator, chiar inainte de semănat.Sămânţa şi semănatul. Semănatul se efectuează primăvara cat mai devreme,atunci cand evoluţia vremea permite. Terenul trebuie să fie foarte bine pregătit, fărăresturi vegetale şi fără buruieni răsărite, iar solul să aibă umiditate suficientă pentru carăsărirea să aibă loc cat mai repede şi mai uniform.Sămanţa utilizată pentru infiinţarea culturii trebuie să fie produsă in loturisemincere cultivate in sistem ecologic, să fie certificată, să fie sănătoasă şi să provină64din cultura precedentă, deoarece facultatea germinativă se poate pierde uşor. Puritateafizică minimă a seminţelor trebuie să fie de 95%, iar germinaţia de minimum 60%.Se recomandă semănatul cu semănători universale (de tip SUP-21, SUP-29), la50 cm intre randuri. Cantitatea de sămanţă utilizată pentru un hectar este de 8-10 kg,prin care se realizează o densitate de 35-40 plante/m2. Adancimea de semănat va fi de3-4 cm.Lucrările de îngrijire. In fiecare an, pentru a fi ţinute sub control buruienile,sunt recomandate 2-3 praşile mecanice intre randuri. La inceputul vegetaţiei, se poateface buchetarea plantelor la distanţe de 30-35 cm. După primul an de cultură, toamna,este recomandat ca plantele să fie protejate prin bilonare cu pămant, pentru a rezistagerurilor de peste iarnă.Din anul al doilea, datorită scuturării seminţelor, o parte dintre acesteagerminează şi culturile devin mai dese; plantele tinere trebuie protejate in timpullucrărilor de ingrijire.Primăvara devreme se poate efectua o tăvălugire a plantelor, pentru a fidistruse resturile tulpinilor vechi. Pană la inflorire se efectuează 3-4 lucrări de prăşit.Boala care produce an de an pagube importante la fenicul (chiar de peste50%), este cercosporioza feniculului, produsă de ciuperca Cercospora depressa.

Apariţia bolii poate fi prevenită prin metode culturale ce ţin de indepărtarea şidistrugerea resturilor vegetale care sunt purtătoare ale bolii, precum şi prin utilizareala semănat de sămanţă sănătoasă, liberă de agenţi patogeni.Dăunătorii care pot apărea in culturile de fenicul - omida de stepă şi viespeacoriandrului - nu provoacă pagube importante şi de aceea nu sunt necesare tratamentespeciale.Recoltarea. Datorită coacerii eşalonate, la recoltare pot apărea pierderiimportante. Recoltarea poate fi efectuată dintr-o singură trecere, cu combina pentrucereale. Se poate opta şi pentru recoltarea in două treceri, prima in care sunt tăiateplantele, iar a doua, după 2-3 zile, cand se face treieratul plantelor cu combinaprevăzută cu ridicător de brazde. Dacă se doreşte recoltarea intregii plante pentruobţinerea de ulei volatil, atunci se poate recolta cu combina pentru furaje, care taie,toacă şi incarcă plantele direct in cazanul mobil, destinat extragerii uleiului.Uscarea şi condiţionarea recoltei sunt obligatorii deoarece in masa vegetalărecoltată, pe langă fructele mature se intalnesc şi unele nemature, cu umiditate ridicată65şi care pot provoca incingerea şi deprecierea calităţii producţiei. Temperatura deuscare trebuie să fie de maximum 35-40oC.Condiţiile de recepţionare sunt următoarele: maximum 12% umiditate;miminum 3% conţinutul in ulei volatil; maximum 1,5% corpuri străine organice;maximum 0,5% corpuri străine minerale; maximum 1% codiţe sau alte părţi deplantă; maximum 0,5% fructe zdrobite, seci sau innegrite.Producţile pentru primul an pot fi de 500-800 kg fructe/ha, iar incepand cuanul al doilea de cultură se poate ajunge la producţii de 1000-1800 kg/ha. Cantitateade ulei volatil rezultat prin distilare este de 30-50 l/ha, in funcţie de condiţiileclimatice şi de starea culturii (E. Păun, 1986).Tehnologia ecologică de cultivare a mustarului albAmplasarea culturii. Muştarul alb nu este pretenţios faţă de plantapremergătoare. Cele mai bune rezultate se obţin atunci cand este semănat dupăleguminoase pentru boabe sau după cereale păioase, care lasă terenul curat, fără

resturi vegetale sau buruieni şi bogat in elemente nutritive, indeosebi azot.Figura 9 - Plante de muştar la înflorire(Câmpul experimental Moara Domnească, 2007)66Nu suportă monocultura sau cultivarea după alte plante din familiaBrassicaceae (Crucifereae). Se recomandă să revină pe acelaşi teren după 4-5 ani.Va fi evitată amplasarea muştarului pe terenurile imburuienate cu cruciferesălbatice (Sinapis spp.), care sunt dificil de identificat şi de combătut in culturile demuştar şi impurifică recolta.Administrarea îngrăşămintelor. Muştarul este sensibil la imburuienareaprovenită din seminţele din gunoiul de grajd folosit ca ingrăşămant. De aceea, serecomandă administrarea gunoiului de grajd la planta premergătoare. Mai pot fiaplicate diverse alte ingrăşăminte organice, cum ar fi mraniţa sau compostul, foartebine mărunţit şi fermentat, in doză de 10-15 t/ha. Pe terenurile unde au fostimprăştiate amendamente calcaroase, pentru corectarea reacţiei solului, esterecomandat aplicarea ingăşămintelor cu oligoelemente, ca de exemplu bor, care aducesporuri importante de producţie.Lucrările solului. După recoltarea premergătoarelor timpurii este necesar săse efectueze un dezmiriştit cu o grapă cu discuri şi apoi urmează arătura, la adancimide 22-25 cm. Pană in toamnă, arătura trebuie intreţinută prin lucrări repetate degrăpat. După premergătoare tarzii, arătura va fi executată cat se poate de repede,incorporand bine resturile vegetale.Primăvara se va efectua o trecere cu grapa cu discuri, urmată de pregătireapatului germinativ cu combinatorul sau cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cucolţi reglabili.Sămânţa şi semănatul. Sămanţa utilizată pentru infiinţarea culturii trebuie săfie sănătoasă, să provină din loturi semincere cultivate in sistem ecologic, să fiecertificată. Puritatea fizică minimă a seminţelor trebuie să fie de 95%, iar germinaţiade minimum 90%. Dacă muştarul alb va fi cultivat in randuri rare (45-50 cm),

cantitatea de sămanţă utilizată pentru un hectar este de 10-15 kg, pentru a realiza odensitate de 120-140 plante/m2.Dacă terenurile nu sunt imburuienate şi lucrările solului au fost făcute incondiţii foarte bune, atunci se poate semăna şi in randuri dese (ca şi cerealelepăioase), cu distanţe intre randuri de 12,5 cm sau 25 cm. In acest caz, densitatea va fide 500-550 plante/m2. Se seamănă cu semănători universale (de tip SUP-21, SUP-29),la adancimi de 2-3 cm.Lucrările de îngrijire. In culturile semănate in randuri rare pot fi aplicate 3-4praşile intre randuri şi tot atatea pliviri intre plante pe rand.67Principalele boli care produc pagube importante asupra producţiei de muştaralb sunt: mana cruciferelor (Peronospora brassicae), albumeala cruciferelor (Albugocandida) şi făinarea (Erysiphe communis). Combaterea acestora poate fi realizată prinmetode culturale, cum sunt: amplasarea pe terenuri favorabile; respectarea rotaţiei;folosirea seminţelor sănătoase; indepărtarea cruciferelor sălbatice din jurul culturilor.Pentru mană şi albumeală se recomandă combaterea cu oxiclorură de cupru 0,5%(Turdacupral 50 PU, Oxicid 50 PU), iar pentru combaterea făinării poate fi utilizatSulf muiabil 80%, in concentraţie de 0,3-0,4%, administrat in 2-3 stropiri.Dăunătorii de genul puricilor de pămant, care iernează in sol (Phyllotreta atraşi Ph. nemorum) pot produce, in anumite situaţii, compromiterea recoltei, prindistrugerea in totalitate a frunzelor. Un alt dăunător important este gandacul lucios alcruciferelor (Melingethes adonidis), care atacă butonii florali şi poate distruge butoniiflorali, florile, polenul, anterele, pedunculii. Aceşti dăunători pot fi combătuţi prinlucrările solului, igienă culturală şi prin rotaţii corespunzătoare, precum şi prinindepărtarea cruciferelor sălbatice din apropierea culturilor.Recoltarea. Operaţiunea de recoltare poate incepe cand 70% din plantele demuştar au ajuns la maturitate şi au culoarea galbenă, iar silicvele au culoarea galbenăaurie.Recoltarea se poate efectua cu combina universală (combina pentru cereale),

dintr-o singură trecere. Poate fi practicată şi recoltarea in două faze, mai intai tăiereaplantelor şi apoi treieratul cu combina.Condiţiile de recepţionare pentru muştarul alb prevăd următoarele: maximum3% impurităţi (resturi de plantă, seminţe zdrobite); maximum 1% corpuri străineorganice; maximum 1% corpuri străine minerale; maximum 2% umiditate.Producţiile pot fi de 1500-2000 kg seminţe/ha.Tehnologia ecologică de cultivare a schindufuluiAmplasarea culturii. Plantele de schinduf nu sunt pretenţioase faţă de plantapremergătoare, reuşind după orice cultură. Poate intra in sole cultivate cu leguminoaseanuale pentru nutreţ.Schinduful nu trebuie cultivat după plante care sunt atacate de fuzarioză,deoarece această boală poate determina compromiterea culturii.68Figura 10. Cultură ecologică de schinduf(Câmpul experimental Moara Domnească, 2008)Administrarea îngrăşămintelor. Schinduful nu este pretenţios faţă defertilizare. Fiind o leguminoasă pentru boabe, are capacitatea de a fixa azotulatmosferic cu ajutorul bacteriilor fixatoare de azot, prezente in nodozităţile de perădăcină. Planta este recunoscătoare la administrarea fosforului sub forma de fosfaţinaturali, incorporaţi toamna sub arătură.Lucrările solului. După recoltarea plantei premergătoare şi distrugerearesturilor vegetale, se va executa o arătură la 20-25 cm, care va fi intreţinută prinlucrări cu grapa cu discuri, urmată de o grapă cu colţi. Primăvara va fi pregătit patulgerminativ cu combinatorul sau cu o grapă cu discuri in agregat cu grapa cu colţi, infuncţie de starea terenului (umiditate, mărunţire, nivelare, prezenţa bulgărilor).Sămânţa şi semănatul. Sămanţa utilizată pentru infiinţarea culturii trebuie săfie sănătoasă, să provină din loturi semincere cultivate in sistem ecologic, să fiecertificată şi să fie din cultura precedentă. Puritatea fizică a seminţelor trebuie să fiede minimum 85%, iar germinaţia de minimum 75%. Semănatul se execută primăvarain prima urgenţă, cat pămantul este incă reavăn. Se va semănă la o distanţă intreranduri de 50 cm, permiţand astfel să se realizeze prăşitul ori de cate ori este nevoie.

Se va semăna cu semănători universale (de tip SUP-21, SUP-29), cu o cantitate desămanţă de 20-25 kg/ha. Adancimea de semănat va fi de 1-1,5 cm.69Lucrările de îngrijire. După răsărirea plantelor se recomandă praşile intreranduri şi pliviri intre plante pe rand, ori de cate ori este necesar, pentru combatereaburuienilor.In culturile de schinduf nu sunt semnalate alte boli, in afara fuzariozei, saudăunători care să scadă producţia in mod semnificativ. Pentru fuzarioză suntrecomandate măsurile preventive, respectiv respectarea rotaţiei şi utilizarea unuimaterial semincer sănătos.Recoltarea. Recoltarea poate incepe inainte de maturitatea deplină, candpăstăile s-au ingălbenit deoarece intarzierea poate duce la scuturarea seminţelor. Sepoate cosi manual sau cu cositoarea pentru fan, plantele fiind lăsate să se usuce inbrazde, după care se treieră cu combina prevăzută cu ridicător de brazde. Se poaterecolta şi direct cu combina universală, la care se operează reglaje speciale pentru anu fi fisurate sau sparte seminţele.Producţiile de seminţe obţinute pot fi de 700-1300 kg/ha, in funcţie decondiţiile tehnologice şi de cele climatice.Anghinarea- tehnologia ecologică de cultivareAmplasarea culturii. Cele mai bune premergătoare sunt leguminoaselepentru boabe care se recoltează devreme, precum mazărea şi fasolea, dar şi cerealelepăioase sau culturile pentru masă verde. Pentru a fi prevenită apariţia infestării cu bolişi dăunători, este recomandată revenirea pe acelaşi teren după 4-5 ani. La randul ei,anghinarea este bună premergătoare pentru majoritatea plantelor, dar trebuie avută invedere combaterea samulastrei.Administrarea îngrăşămintelor. Anghinarea nu este pretenţioasă la aplicareaingrăşămintelor şi valorifică bine elementele nutritive provenind din gunoiul de grajdaplicat la planta premergătoare. Pentru anghinare, datorită faptului că se doreşte orecoltă cat mai mare de frunze, sunt recomandate şi ingrăşămintele foliare de tipul„Bionat” (produs de „Panetone” SRL Timişoara) in doză de 10 l/ha, dizolvat in 500

litri de apă, sau „Azotofertil (produs de „Antibiotice” Iaşi), utilizat in aceleaşicantităţi.Lucrările solului. După eliberarea terenului de resturile vegetale ale plantelorpremergătoare care se recoltează devreme, este recomandat să se efectueze un70dezmiriştit, apoi arătura adancă, la 28-30 cm. In continuare, pană in toamnă se aplicălucrări de intreţinere a arăturii. La desprimăvărare este recomandată o lucrare dediscuit. Chiar inainte de semănat se va efectua nivelarea, mărunţirea şi afanareasolului la adancimea de semănat, cu combinatorul sau cu grapa cu discuri in agregatcu grapa cu colţi reglabili.Sămânţa şi semănatul. Anghinarea se inmulţeşte prin sămanţă. Soiurileexistente in cultură sunt „Flavia”, „Celesta” şi „Unirea”. Semănatul se efectueazăprimăvara, spre sfarşitul lunii aprilie, cu semănători pentru semănat in cuiburi (de tipSPC-8), iar densitatea plantelor trebuie să fie de 6-7 plante/m2. Distanţa intre randuriva fi de 70 cm şi adancimea de semănat de 3-5 cm. Pentru un hectar este necesară ocantitate de 4-5 kg de sămanţă. Sămanţa trebuie să provină din loturi semincerecultivate in sistem ecologic şi să fie certificată, cu puritatea fizică de minimum 90% şigerminaţia de minimum 50%.Lucrările de îngrijire. Sunt recomandate 3-4 praşile mecanice, in funcţie degradul de imburuienare a culturii. Pe randuri se vor efectua praşile manuale şi pliviri,ori de cite ori este necesar. Cand plantele au 2-3 frunze adevărate este obligatoriurăritul, astfel incat, intre plante pe rand să fie lăsată o distanţă de 25-30 cm. In aniisecetoşi sunt recomandate 4-5 udări, cu nome de 600 m3 apă/ha.Pentru culturile semincere, in vederea obţinerii seminţelor, se recomandă ca,in anul al doilea de cultură, rădăcinile să fie scoase, să fie insilozate cu nisip in şanţurisau pivniţe şi apoi, in primăvară, să fie plantate la distanţe de 50 cm intre randuri şi 50cm intre plante pe rand (L. Muntean, 1990).Anghinarea poate fi atacată de boli precum: pătarea brună (Ramularia spp.)

sau septorioza (Septoria spp), dar aceste boli nu provocă pagube importante. La unatac puternic pot fi utilizate tratamente in vegetaţie cu zeamă bordeleză in doză de1%, administrate la inceputul vegetaţiei plantelor.Pentru combaterea dăunătorilor, de tipul omizii scaieţilor (Pyrameis cardui),sunt recomandate măsurile preventive, aşa cum sunt rotaţia sau măsurile de igienăculturală, referitoare la indepărtarea din lan a plantelor atacate şi distrugerea acestora.Recoltarea. Recoltarea frunzelor de anghinare poate fi efectuată de 2-3 ori peintreaga perioadă de vegetaţie şi reprezintă o lucrare care necesită o cantitate mare deforţă de muncă. Se va acorda o atenţie deosebită recoltării deoarece, de la bazacoletului pornesc in permanenţă noi frunze. Din acest motiv, la prima şi a douarecoltare, practic nu se recoltează şi mijlocul rozetei de frunze, ci numai frunzele care71au ajuns la maturitatea tehnică de 35-40 cm lungime, iar peţiolul şi nervura acestorasunt incă fragede (A. Mihalea, 1986). Pentru evitarea inţepăturilor, la recoltareamanuală este recomandată utilizarea mănuşilor de protecţie. Recoltarea va fi executatăin zile insorite, după ce s-a ridicat roua, prin tăierea frunzelor cu secera sau cuţitul.După recoltare, materialul vegetal va fi transportat pentru prelucrare in stareproaspătă sau pentru uscare. Uscarea artificială trebuie să se efectueze la temperaturide maximum 50-60oC. Uscarea pe cale naturală trebuie realizată in straturi subţiri(circa 5 cm), in incăperi curate şi bine aerisite. Randamentul de uscare este de 7:1.Condiţiile de recepţionare pentru frunzele uscate sunt următoarele: maximum5% frunze brunificate sau pătate; maximum 0,5% corpuri străine organice; maximum1% corpuri străine minerale; maximum 13% umiditate. Conţinutul in flavone trebuiesă fie de minimum 0,12%, iar cel in cinarină de minimum 0,9%.Coada şoricelului- Tehnologia ecologică de cultivareAmplasarea culturii. Coada şoricelului nu este pretenţioasă faţă de planta

premergătoare. Datorită faptului că este o specie perenă, trebuie cultivată in afaraasolamentului. Poate reveni pe acelaşi teren după 4-5 ani. Cele mai indicate plantepremergătoare sunt leguminoasele pentru boabe, precum şi cerealele păioase, culturiagricole care lasă terenul curat de buruieni şi fără resturi vegetale.Administrarea îngrăşămintelor. Coada şoricelului valorifică bineingrăşămintele organice; de aceea, la infiinţarea culturii se recomandă să se aplice 15-20 t/ha gunoi de grajd, bine fermentat şi cat mai uniform imprăştiat, care va fiincorporat sub arătura de toamnă. Odată cu gunoiul de grajd, pot fi aplicaţi şi fosfaţinaturali in doze de 50-60 kg P2O5/ha. In următorii ani pot fi aplicate mraniţă saucompost, pe suprafeţele mai mici, dar şi alţi biofertilizanţi, ca de exemplu Azotofertil(produs de Antibiotice SA Iaşi), in doză de 10 litri de preparat/ha, dizolvaţi in 500 litride apă.Lucrările solului. Imediat după eliberarea terenului de resturile vegetale aleplantei premergătoare, este recomandat să se efectueze un dezmiriştit, apoi arăturaadancă. Arătura va fi intreţinută pană in toamnă prin lucrări repetate de grăpat.72Pentru pregătirea patului germinativ se va folosi un combinator, pentru caterenul să fie cat mai bine pregătit şi nivelat. Terenul poate fi tăvălugit inainte desemănat, deoarece seminţele sunt mici şi adancimea de semănat trebuie să fie foartemică, de circa 0,5 cm.Sămânţa şi semănatul. Sămanţa utilizată pentru infiinţarea culturii trebuie săfie sănătoasă, să provină din loturi semincere cultivate in sistem ecologic, să fiecertificată, şi să fie produsă in cultura precedentă, deoarece facultatea germinativă sepoate pierde foarte uşor. Soiul existent in cultură este „De Bujoreni”. Puritatea fizică aseminţelor trebuie să fie de minimum 70%, iar germinaţia de minimum 50%.Semănatul se va efectua cu semănători universale (de tip SUP-21, SUP-29),adaptate pentru seminţe mici, la distanţa de 50 cm intre randuri, cu o normă de 3 kgsămanţă/ha. Seminţele pot fi amestecate cu nisip, cenuşă sau rumeguş, pentru o

distribuire cat mai uniformă pe teren. Se va semăna direct in camp, in lunile augustseptembriecu densitatea optimă de 12-16 plante/m2.Lucrările de îngrijire. Datorită germinării şi răsăririi tarzii (circa 50 zile) şiritmului lent de creştere la inceputul perioadei de vegetaţie, există pericolulimburuienării culturii. De aceea, este necesar să fie ţinute sub control buruienile prinpraşile şi pliviri repetate.Atunci cand plantele au 5-8 cm inălţime se va efectua rărirea plantelor, iar inurmătorii ani vor fi executate praşile şi pliviri pe rand, ori de cite ori este necesar, infuncţie de gradul de imburuienare a culturii.Recoltarea. Recoltarea in condiţii optime, cu maximum de acumulare şiconţinut in principii active, se realizează la inceputul infloririi.Inflorescenţele se recoltează sub ultima ramificaţie, iar herba se taie la circa 20cm deasupra solului, pentru ca planta să poată regenera. De asemenea, se recomandă,să se recolteze pe timp frumos, cu temperaturi ridicate, in orele amiezii, cand existăinsolaţie puternică.După recoltare, materialul vegetal trebuie uscat pe cale naturală in incăperiuscate, curate, aşezat in strat subţire. Uscarea artificială trebuie realizată latemperaturi de maximum 33-35oC; randamentul de uscare este de 3,5-4:1. Dupărecoltarea din vară, la un interval de 35-40 de zile, se mai poate obţine incă o recoltă.Pentru herba, recoltarea se poate efectua cu o cositoare mecanică, la care se varegla masa de tăiere la inălţimea de 20-25 cm, pentru nu fi recoltată şi partea73lignificată a plantei. Dacă suprafaţa cultivată este mică, recoltarea se poate efectua şimanual, cu secera sau cu coasa.Condiţiile de recepţionare a inflorescenţelor sunt următoarele: maximum 5%flori brunificate; maximum 0,5% corpuri stăine; maximum 13% umiditate. Pentruherba, umiditatea trebuie să fie maximum 13%, corpurile străine minerale maximum0,5%, iar corpurile străine organice maximum 1%.Tehnologia ecologică de cultivare a armurariului

Amplasarea culturii. Armurariul trebuie cultivat după plante care lasă terenulcurat de buruieni şi fără resturi vegetale. Cele mai bune premergătoare suntleguminoasele pentru boabe, cerealele păioase, dar poate fi cultivat şi după planteprăşitoare sau plante furajere, bine intreţinute şi fertilizate. După cultura de armurariu,din fructele scuturate răsare foarte multă samulastră, ceea ce poate impune o grijăspecială pentru combatere.Armurariul nu va fi cultivat după plante atacate de putregaiul alb (Sclerotiniasclerotiorum) cum sunt floarea-soarelui, soia, fasolea sau rapiţa. Este recomandat sărevină pe acelaşi teren după 4-5 ani.Administrarea îngrăşămintelor. Armurariul valorifică bine ingrăşăminteleaplicate in doze moderate. Se recomandă ingrăşăminte cu fosfor, sub formă de fosfaţinaturali, in doze de 40-50 kg P2O5/ha. Ingrăşămintele organice de tipul gunoiului degrajd, foarte bine mărunţit şi fermentat, vor fi aplicate toamna impreună cuingrăşămintele cu fosfor şi vor fi incorporate sub arătură.Lucrările solului. După premergătoarele recoltate mai devreme, in lunile devară, trebuie să fie efectuat mai intai un dezmiriştit şi apoi arătura. După74premergătoarele tarzii, arătura va fi executată la adancimi de 22-25 cm şi va fi urmatăde lucrări de intreţinere pentru distrugerea buruienilor care răsar şi a crustei. Se vaurmări incorporarea resturilor vegetale şi realizarea unui teren foarte bine nivelat şiuniform.La desprimăvărare, se va lucra cu grapa cu discuri pentru mobilizarea soluluicompactat peste iarnă. Inainte de semănat, patul germinativ va fi pregătit cu uncombinator, sau cu o grapă cu discuri in agregat cu grapa cu colţi reglabili.Sămânţa şi semănatul. Sămanţa utilizată pentru infiinţarea culturii trebuie săprovină din loturi semincere cultivate in sistem ecologic, să fie certificată, să fiesănătoasă şi să fie produsă in anul precedent.Semănatul poate fi efectuat primăvara, in prima urgenţă, cu semănătoriuniversale (de tip SUP-21, SUP-29), utilizand pentru semănat soiul „De Prahova”.

Puritatea fizică a seminţelor trebuie să fie de minimum 90%, iar germinaţia deminimum 75%.Datorită faptului că in sistemul de agricultură ecologică erbicidele suntinterzise, combaterea buruienilor se va efectua doar prin praşile, astfel că distanţaintre randuri recomandată este de 50 cm. Adancimea de semănat trebuie să fie de 3-4cm, iar densitatea plantelor la răsărire de 15-18 plante/m2, ceea ce corespunde cu ocantitate de sămanţă este de 6-8 kg/ha.Lucrările de îngrijire. Imediat după răsărire sunt recomandate praşile şipliviri pe rand pentru combaterea buruienilor. Datorită ritmului rapid de creştere,armurariul dezvoltă destul de devreme o rozetă de frunze, ce acoperă intervalul dintreranduri şi innăbuşă astfel buruienile.O boală periculoasă, care poate compromite cultura este putregaiul alb(Sclerotinia sclerotiorum). Această boală atacă la colet, iar plantele au aspect deofilire şi se frang uşor. Pentru combaterea bolii sunt recomandate măsuri preventive,cum ar fi respectarea rotaţiei şi măsurile de igienă culturală.Controlul dăunătorilor, precum viermii sarmă (Agriotes spp.) sau răţişoara(Tanymecus spp.), se realizează prin măsuri preventive care ţin de rotaţie şi decombaterea buruienilor atacate de aceşti dăunători.Recoltarea. Armurariul poate fi recoltat cu combina, atunci cand 80% dinfructe au ajuns la maturitate şi sunt uscate. Dacă se intarzie recoltarea apar pierderimari de producţie datorită scuturării fructelor. Poate fi executată şi recoltarea in două75faze: intai plantele sunt tăiate şi lăsate in brazde 3-4 zile, pană cand umiditatea ajungela 13%, şi apoi este executat treieratul cu combina prevăzută cu ridicător de brazde.Pe suprafeţe mai mici este posibilă şi recoltarea manuală a inflorescenţelor,realizată in mai multe treceri, deoarece fructele se coc eşalonat; in felul acesta suntdiminuate pierderile prin scuturare.Imediat după recoltare este recomandată condiţionarea şi reducerea umidităţii,cu ajutorul uscătoarelor artificiale, la temperaturi de maximum 30-40oC, sau prinexpunere la soare sau in magazii acoperite.Producţiile de fructe pot fi de 1000-1500 kg/ha. Condiţiile de recepţionareprevăd: maximum 12% umiditate; maximum 1,5% corpuri străine organice;

maximum 0,5% corpuri străine minerale.Tehnologia ecologică de cultivare a macului de grădinăAmplasarea culturii. Bune premergătoare pentru macul de grădină suntplantele prăşitoare, dar şi unele plante medicinale de tipul valerianei, feniculului saumentei (A. Mihalea, 1988). Poate reveni pe acelaşi teren după 5 ani. Fiind o plantă ceeste recoltată devreme, macul de grădină este o bună premergătoare pentru alteculturi; poate fi cultivat şi ca plantă asociată cu chimenul (in cultură intercalată).Administrarea îngrăşămintelor. Macul valorifică bine elementele nutritivedin ingrăşăminte, care aduc sporuri de producţie ridicate. Planta răspunde bine laaplicarea gunoiului de grajd bine fermentat şi in cantităţi moderate, de 10-12 t/ha,toamna, inainte de arătură. Efectul gunoiului este mai bun dacă este aplicat planteipremergătoare. De asemenea, pot fi folosite şi alte ingrăşăminte cum ar fi compostulsau mraniţa, pe suprafeţe mai mici. Pentru cultura macului se recomandă şi aplicareamicroelemenelor de tipul borului, sub formă de borat de potasiu (5 kg/ha), administratin vegetaţie.Lucrările solului. Imediat după recoltarea plantei premergătoare serecomandă ca lucrare obligatorie dezmiriştitul, apoi o arătură adancă la 25-30 cm.76Deoarece in Romania, macul este cultivat, prin tradiţie, in zonele umede şirăcoroase (Transilvania şi Bucovina), se recomandă ca arătura să rămană in ogornegru peste iarnă. In primăvară, cat de devreme posibil şi cand vremea permite,terenul va fi mărunţit cu grapa cu discuri şi apoi va fi pregătit patul germinativ invederea semănatului, cu un combinator. In cazul in care solul este afanat şi existăpericolul ca seminţele să fie semănate prea in adancime, inainte de semănat serecomandă nivelarea şi tasarea terenului cu tăvălugul, iar apoi, eventual, să se grăpezeuşor.Sămânţa şi semănatul. Sămanţa utilizată pentru infiinţarea culturii trebuie săprovină din loturi semincere cultivate in sistem ecologic, să fie certificată, să fie

sănătoasă şi să aparţină unor soiuri sau populaţii ameliorate. Este recomandat soiullocal „De Călăraşi”. Datorită faptului că se pierde repede facultatea germinativă, estenecesar ca sămanţa să fie produsă in anul precedent.Semănatul se efectuează primăvara, in prima urgenţă, cu semănătoriuniversale (de tip SUP-21, SUP-29), la care se montează limitatoare de adancime şidistribuitoare pentru seminţe mici. Distanţa dintre randuri trebuie să fie de 50 cm, iaradancimea de semănat de 1-2 cm. Cantitatea de sămanţă necesară in cultură pură estede 2-3 kg/ha, iar in cultură intercalată (dacă se seamănă cu chimion), va fi de 1-2kg/ha. Densitatea la semănat trebuie să fie de 300-400 boabe germinabile/m2. Pentru odistribuire cat mai bună a seminţelor pe teren şi pentru a fi evitată lucrarea de rărirecare necesită o cantitate mare de forţă de muncă manuală, sămanţa poate fi amestecatăcu un material inert, de tipul nisipului sau rumeguşului. Puritatea fizica trebuie să fiede minimum 90%, iar germinaţia de minimum 80%.Lucrările de îngrijire. Prin lucrările de intreţinere se urmăreşte combatereaburuienilor şi menţinerea solului in stare afanată. Acestea se realizează prin praşilerepetate intre randuri şi pliviri pe rand. Praşilele se efectuează cu ajutorulcultivatoarelor sau manual cu sapa, pe suprafeţele mai mici. Pot fi efectuate 2-4praşile şi tot atatea pliviri pe rand.Controlul bolilor şi al dăunătorilor se efectuează prin metode preventive careţin de rotaţie, lucrările solului şi igiena culturală, prin indepărtarea din lanuri aplantelor atacate şi ditrugerea lor.Dintre bolile care pot provoca pagube importante se numără uscarea frunzelor(Helminthosporium papaveris) şi făinarea (Erysiphe communis), care se transmit maiales prin seminţe şi prin resturile de plante atacate. Contra acestor boli se recomandă77utilizarea de preparate pe bază de Cu, precum oxiclorura de cupru (Turdacupral 50PU, in concentraţie de 0,4-0,5%) şi sulf muiabil, in concentraţie de 0,4%.Recoltarea. Momentul cel mai potrivit pentru recoltarea macului este atuncicand aproximativ 80% din capsule au ajuns la maturitate şi au o coloraţie brună. Dat

fiind faptul că fructele (capsulele) se scutură destul de uşor, se recomandă carecoltarea cu combina să aibă loc intr-un timp cat mai scurt şi cu foarte multă atenţie.Reglajele pentru treierat se referă la reducerea turaţiei, schimbarea unor site şiposibilitatea de recoltare la inălţime cat mai mare. Este bine ca recoltarea să se facădimineaţa, după ce s-a evaporat roua, trebuind să inceapă cat mai devreme posibilpentru a se evita pierderile.Producţia de capsule variază intre 3500 şi 4500 kg/ha, iar producţia de seminţepoate să fie de 500-1200 kg/ha.Tehnologia ecologică de cultivare a nalbei de gradinăAmplasarea culturii. Nalba de grădină este o plantă perenă şi din acestconsiderent trebuie cultivată in afara asolamentului. O cultură rentabilă durează intre3 şi 5 ani. Această specie nu este pretenţioasă faţă de planta premergătoare. Cele maiindicate plante premergătoare sunt leguminoasele pentru boabe, cerealele păioase,precum şi alte culturi care au fost fertilizate cu gunoi de grajd şi care lasă terenul curatde buruieni şi fără resturi vegetale.Administrarea îngrăşămintelor. Nalba de grădină valorifică bineingrăşămintele organice; de aceea, se recomandă ca la infiinţarea culturii să se aplice15-20 t gunoi de grajd/ha, bine fermentat şi cat mai uniform imprăştiat, care va fiincorporat sub arătura in toamnă. Odată cu gunoiul de grajd, pot fi aplicaţi şi fosfaţinaturali in doze de 30-40 kg P2O5/ha. In următorii ani vor fi administrate mraniţă şifosfaţi, dar in doze mai reduse, deoarece azotul şi fosforul in exces induc sensibilitatela rugină.Lucrările solului. După eliberarea terenului de resturile vegetale ale planteipremergătoare, este recomandat să se efectueze un dezmiriştit, apoi arătura adancă la28-30 cm. Pentru pregătirea patului germinativ va fi folosit un combinator, pentru ca78terenul să fie cat mai bine pregătit şi nivelat. Inainte de semănat, terenul va fităvălugit, deoarece seminţele sunt mici şi adancimea de semănat trebuie să fie foartemică, de numai 0,5 cm.

Sămânţa şi semănatul. Sămanţa utilizată pentru infiinţarea culturii trebuie săfie sănătoasă, produsă in loturi semincere cultivate in sistem ecologic, să fie certificatăşi să provină din cultura precedentă, deoarece facultatea germinativă se poate pierdefoarte uşor. Soiul recomandat este „De Buzău”, care formează flori negre-purpurii, culuciu metalic. Puritatea fizică a seminţelor trebuie să fie de minimum 95%, iargerminaţia de minimum 65%.Este recomandat semănatul in toamnă tarziu (in luna noiembrie) sau inprimăvară in prima urgenţă (in luna martie). Semănatul se efectuează cu semănătoriuniversale (de tip SUP-21, SUP-29), adaptate pentru seminţe mici, la distanţa de 75cm intre randuri, la adancimea de 1,5-2 cm şi cu o normă de sămanţă de 6-8 kg/ha.Densitatea optimă trebuie să fie de 5-7 plante/m2. Unii cercetători (Evdochia Coiciu şiG.Racz, 1962; Fl.Crăciun şi colab., 1977) recomandă cultivarea intre randurile denalbă, in primul an, a altor plante medicinale precum macul, muştarul sau gălbenelele.Figura 1. Plante de nalbă de grădină, la înflorire(Biobaza Facultăţii de Agricultură Bucureşti, 2007)79Lucrările de îngrijire. Atunci cand plantele au răsărit şi randurile se observăbine, va fi efectuată o praşilă mecanică, urmată la interval de 10 zile de a doua praşilăşi de plivitul buruienilor intre plante pe rand. In următorii ani, vor fi executate praşileşi pliviri pe rand, ori de cite ori este necesar, in funcţie de gradul de imburuienare aculturii.La sfarşitul perioadei de vegetaţie, tulpinile vor fi cosite şi vor fi indepărtatedin lan, iar solul va fi afanat adanc, bilonandu-se uşor randurile de plante pentru a fiferite de ingheţ (Maria Verzea, 1988).Cele mai păgubitoare boli sunt rugina (Puccinia malvacearum) şi antracnoza(Colletotrichum malvarum). Acestea se transmit prin resturile vegetale infectate şiprin seminţe provenite din culturile atacate. Controlul bolilor va fi realizat prin măsuripreventive ce ţin de igiena culturală, rotaţie şi sănătatea materialului semincer. Pot fi

aplicate şi tratamente in vegetaţie cu produse pe bază de cupru (de exemplu, zeamăbordeleză in concentraţie de 1%).Dăunătorii cei mai periculoşi sunt puricii mari şi mici (Podagrica nalba,respectiv P. fuscicornis), care atacă puternic frunzele, florile şi chiar scoarţa tulpinii.Combaterea acestora poate fi realizată prin folosirea de preparate pe bază de plante, cade exemplu extractul de pelin, cu care se aplica stropiri, in cazul unui atac puternic.Recoltarea. Florile sunt recoltate incepand cu anul al doilea de cultură, in fazade inflorire, in zilele cu soare, după ce s-a ridicat roua. Florile, fără caliciu, trebuierecoltate in momentul cand incep să se inchidă, deoarece atunci se desprind cel maiuşor. Recoltarea este efectuată manual, in mai multe etape, deoarece inflorirea esteeşalonată.După recoltare, materialul vegetal trebuie uscat pe cale naturală in incăperiuscate, curate, aşezat in strat subţire, sau pe cale artificială. Uscarea artificială trebuierealizată la temperaturi de maximum 40-45oC. Randamentul de uscare este de 5-6:1.Păstrarea materialului se va face in incăperi uscate, aerisite şi intunecoase, pentru caflorile să-şi păstreze culoarea naturală.Condiţiile de recepţionare a florilor fără caliciu sunt următoarele: maximum1% flori brunificate; maximum 0,5% resturi de caliciu; nu se admit corpuri străine;maximum 11% umiditate. La florile cu caliciu, prevederile sunt următoarele:maximum 11% umiditate; maximum 0,25% corpuri străine minerale; nu se admitcorpuri străine organice; maximum 1% florile brunificate sau decolorate.80Producţiile obţinute in mod obişnuit sunt de 600-800 kg/ha flori uscate fărăcaliciu sau 1000-1200 kg/ha flori uscate cu caliciu.Tehnologia ecologică de cultivare a pătlagineiAmplasarea culturii. Pătlagina ingustă nu este pretenţioasă faţă de plantapremergătoare, dar este bine să fie semănată după culturi ce lasă terenul curat deburuieni şi fără resturi vegetale. Este o plantă perenă, fiind menţinută in cultură 4-5ani şi ca atare trebuie cultivată in afara asolamentului.Administrarea îngrăşămintelor. Valorifică bine elementele nutritive

provenind din ingrăşăminte, care aduc sporuri de producţie deosebite. Planta răspundebine la aplicarea gunoiului de grajd bine fermentat şi in cantităţi moderate de 10-12t/ha, aplicat toamna, inainte de arătură. De asemenea, pot fi folosite şi alteingrăşăminte organice, cum ar fi compostul sau mraniţa, pe suprafeţe mai mici. Odatăcu aplicarea gunoiului poate fi suplimentată fertilizarea cu fosfaţi naturali (in doze de40 kg P2O5/ha).Lucrările solului. Lucrările pentru infiinţarea culturii depind de perioada derecoltare a plantei premergătoare şi de faptul că, această plantă poate fi semănată intoamnă sau in primăvară, cat mai devreme posibil.Atunci cand se seamănă după cereale, sistemul de lucrări incepe cudezmiriştitul efectuat imediat după recoltarea plantei premergătoare (in lunile iulieaugust),urmat de arătura adancă, executată la 22-25 cm. După arat, terenul va fimărunţit cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colţi reglabili şi lamă nivelatoare,şi apoi va fi pregătit patul germinativ, cu un combinator, chiar inainte de semănat. Incazul in care solul este afanat şi există pericolul ca seminţele să fie semănate prea inadancime, inainte de semănat sunt recomandate nivelarea şi tasarea terenului cutăvălugul, iar apoi, eventual să se grăpeze uşor. Dacă se va semăna primăvara, atuncila desprimăvărare va fi efectuată o lucrare de grăpat pentru mobilizarea soluluicompactat peste iarnă, urmată de pregătirea patului germinativ cu combinatorul.Sămânţa şi semănatul. Sămanţa utilizată pentru infiinţarea culturii trebuie săprovină din loturi semincere cultivate in sistem ecologic, să fie certificată, să fiesănătoasă şi să aparţină unor soiuri sau populaţii ameliorate. Este recomandat pentru81semănat soiul local „De Cluj”. Datorită faptului că se pierde repede facultateagerminativă, este necesar ca sămanţa să provină din recolta precedentă.Semănatul se efectuează toamna sau primăvara in prima urgenţă, cusemănători universale (de tipul SUP- 21, SUP-29), la care se montează limitatoare deadancime şi distribuitoare pentru seminţe mici. Distanţa dintre randuri va fi de 50 cm,

iar adancimea de semănat de 1 cm. Cantitatea de sămanţă necesară la hectar este de 5-6 kg, prin care poate fi asigurată densitatea optimă de 60-70 plante/m2. Esterecomandată, de asemenea, amestecarea seminţei cu material inert (nisip, rumeguş),pentru o distribuire cat mai uniformă pe suprafaţa terenului. Puritatea fizică a seminţeitrebuie să fie de minimum 85%, iar germinaţia de minimum 75%.Lucrările de îngrijire. După ce se disting randurile, se recomandă executareapraşilelor intre randuri şi a plivirilor pe rand, pentru distrugerea buruienilor şi acrustei. In anii următori, se efectuează praşile repetate intre randuri şi pliviri pe rand,ori de cate ori este necesar. Praşilele se execută mecanic la o adancime de 10-12 cmsau manual cu sapa, pe suprafeţele mai mici. Prima praşilă va fi efectuată primăvaracat mai devreme posibil, iar ultima praşilă toamna inainte de venirea timpului rece.Odată cu ultima praşilă, vor fi muşuroite plantele, cu scopul de a fi mai bine apăratede ger.In cultura de pătlagină nu au fost remarcate boli sau dăunători care să producăpagube importante.Recoltarea. Recoltarea frunzelor se efectuează cu secera, inainte de apariţiatulpinilor florifere, atunci cand acestea au ajuns la maturitatea tehnică (la lungimeafrunzelor de 12-15 cm) (L. Muntean, 1990).Prima recoltare va fi executată in luna mai, urmand ca pană in toamnă, să semai recolteze de 3-4 ori. Este bine ca recoltarea să fie efectuată pe timp insorit, dupăce s-a evaporat roua.Uscarea poate fi făcută natural, la umbră, sau artificial, la temperaturi maximede 45-50oC. Randamentul de uscare este de 6:1. Culoarea frunzelor după uscaretrebuie să se menţină verde.Condiţiile de recepţionare sunt următoarele: maximum 3% frunze brunificate;maximum 1% resturi de inflorescenţă; maximum 0,5% corpuri străine anorganice;maximum 0,5% corpuri străine minerale; maximum 13% umiditate.Producţia anuală care poate fi obţinută este de circa 10-12 t/ha frunzeproaspete, respectiv 1,5-2 t/ha frunze uscate (L. Muntean, 1990).82

Tehnologia ecologică de cultivare a plantei de echinaceaAmplasarea culturii. Cele mai bune plante premergătoare sunt leguminoaselepentru boabe sau alte plante care sunt recoltate devreme şi lasă solul curat de buruienişi fără resturi vegetale.Administrarea îngrăşămintelor. Speciile de Echinacea răspund bine laaplicarea ingrăşămintelor organice de tipul gunoiului de grajd, in doze de 15-20 t/ha,incorporate toamna sub arătură.Lucrările solului. După eliberarea terenului de resturile vegetale ale planteipremergătoare, este recomandat să se efectueze un dezmiriştit, apoi arătura adancă la25-30 cm. Pană in toamnă, terenul va fi menţinut curat de buruieni şi fără crustă. Ladesprimăvărare, solul va fi mobilizat printr-o lucrare cu grapa cu discuri. Pentrupregătirea patului germinativ va fi folosit un combinator sau o grapă cu discuri inagregat cu grapa cu colţi reglabili.Sămânţa şi semănatul (plantatul). Culturile de echinacea pot fi infiinţateprin sămanţă sau prin răsad. Pentru o cultură mai sigură şi mai eficientă esterecomandată infiinţarea culturii prin răsad.Sămanţa utilizată pentru obţinerea de răsaduri trebuie să fie sănătoasă, săprovină din loturi semincere cultivate in sistem ecologic şi să fie certificată.Răsadul poate fi produs in răsadniţe incălzite sau semiincălzite; pentru unhectar de cultură este necesar răsad produs pe circa 100 m2 de substrat. Plantarearăsadului se va efectua la sfarşitul lunii aprilie sau inceput de mai, la distanţe de 50cm intre randuri şi 40 cm intre plante pe rand, deoarece plantele au nevoie de spaţiupentru creşterea sub formă de tufă. In acest caz, densitatea culturii este de 50.000plante/ha. După plantat, trebuie aplicată o udare pentru prinderea răsadurilor, cu onormă de 400-500 m3 apă/ha.Lucrările de îngrijire. Pentru combaterea buruienilor vor fi executate praşileşi pliviri repetate, ori de cate ori este nevoie, in funcţie de gradul de imburuienare şistarea culturii.In culturile de Echinacea nu apar boli sau dăunători care să provoace pagubeimportante.

83Recoltarea. La speciile E. angustifolia şi E. pallida este recoltată herbaincepand cu anul al doilea de cultură, in faza de inflorire. In anul al treilea, respectival patrulea de cultură, la inflorire vor fi recoltate, atat partea aeriană cat şi rădăcina.De la E. purpurea este recoltată an de an herba, la inflorire, iar la desfiinţareaculturii (după 4-5 ani), pot fi recoltate şi rădăcinile.După recoltare, materialul vegetal va fi condiţionat, inlăturandu-seimpurităţile, şi apoi acesta va fi supus operaţiunii de uscare. Uscarea poate fi efectuatăla umbră sau artificial, la temperaturi de maximum 35-45oC. Randamentul de uscareeste de 4:1 pentru herba şi de 3:1 pentru rădăcini.Producţia de herba proaspătă poate fi la E. angustifolia şi E. pallida de circa 5t/ha, in anul doi de vegetaţie, şi de 10-12 t/ha, in următorii ani.Pentru E. purpurea, producţia de herba proaspătă din anul doi de cultură poatefi de 10 t/ha, iar in următorii ani de circa 20 t/ha.Producţia de rădăcini proaspete poate ajunge la 5 t/ha.Tehnologia ecologică de cultivare a plantei de sunătoareAmplasarea culturii. Fiind sensibilă la imburuienare in primele faze decreştere, sunătoarea preferă premergătoarele care lasă solul curat de buruieni, aşa cumsunt, de exemplu, leguminoasele pentru boabe, cerealele păioase sau prăşitoarele curecoltare timpurie.Pentru că este o plantă perenă, va fi amplasată in afara asolamentului. Serecomandă să revină pe acelaşi teren după 5-6 ani.Administrarea îngrăşămintelor. Sunătoarea valorifică bine ingrăşăminteleorganice; de aceea se recomandă ca, la infiinţarea culturii, să fie aplicate 15-18 t gunoide grajd/ha, bine fermentat şi cat mai uniform imprăştiat, care va fi incorporat subarătură in toamnă. Pot fi aplicate şi ingrăşăminte cu fosfor de tipul fosfaţilor naturali,in doze de 50-60 kg P2O5/ha, precum şi sulfat de potasiu (conţine şi sare demagneziu), in doze de 25-30 kg K2O /ha. Pentru primul an, este recomandatăaplicarea acestor ingrăşăminte odată cu gunoiul de grajd, iar in următorii aniadministrarea ingrăşămintelor minerale va fi efectuată odată cu ultima praşilă.Lucrările solului. După eliberarea terenului de resturile vegetale ale plantei

premergătoare care vor fi recoltate cat mai devreme, este recomandat să se efectueze84un dezmiriştit, apoi arătura adancă. După arat şi pană la semănat, arătura trebuie să fieintreţinută prin discuiri repetate, pentru a fi distruse buruienile şi pentru a fi menţinutărezerva de apă din sol. Dacă se va semăna după plante care eliberează terenul tarziu,atunci va fi efectuat un dezmiriştit, apoi va fi executată direct arătura.Pentru pregătirea patului germinativ va fi folosit un combinator, pentru caterenul să fie cat mai bine pregătit şi nivelat, iar terenul va fi tăvălugit inainte desemănat, deoarece seminţele sunt mici şi adancimea de semănat trebuie să fie, deasemenea, foarte mică, de numai 0,5 cm.Sămânţa şi semănatul. Sămanţa utilizată pentru infiinţarea culturii trebuie săfie sănătoasă, să provină din loturi semincere cultivate in sistem ecologic, să fiecertificată, şi să fie produsă in cultura precedentă, deoarece facultatea germinativă sepoate pierde foarte uşor. In cultură există soiul local „De Secuieni”. Puritatea fizică aseminţelor trebuie să fie de minimum 70%, iar germinaţia de minimum 50%.Perioada de semănat este toamna tarziu, in noiembrie, dar se poate semăna şiin primăvară, foarte devreme. Semănatul se efectuează cu semănători universale (detip SUP-21, SUP-29), adaptate pentru seminţe mici, la distanţa de 50 cm intre randuri,cu o normă de sămanţă de 4 kg/ha. Seminţele pot fi amestecate cu nisip, cenuşă saurumeguş, pentru o distribuire cat mai uniformă.Lucrările de îngrijire. Datorită ritmului lent de creştere de la inceputulperioadei de vegetaţie, există pericolul imburuienării culturii. De aceea, este necesarsă fie ţinută sub control dezvoltarea buruienilor, acestea fiind combătute prin praşile şipliviri repetate.Recoltarea. Recoltarea in condiţii optime, cu maximum de acumulare şiconţinut in principii active, se realizează de la inceputul infloririi şi pină la inflorireadeplină. Se recomandă, de asemenea, ca recoltarea să fie efectuată pe timp frumos, cutemperaturi ridicate, in orele amiezii, cand există insolaţie puternică.După recoltare, materialul vegetal trebuie uscat natural, in incăperi uscate,

curate, aşezat in strat subţire, manipulat cu atenţie pentru ca frunzele să nu se scuture;uscarea artificială trebuie realizată la maximum 35oC. Randamentul de uscare este de3-4:1.După recoltarea din vară, la un interval de 35-40 de zile, se mai poate obţineincă o recoltă.85Recoltarea poate fi efectuată cu o cositoare mecanică, la care va fi reglatăinălţimea de tăiere la 20-25 cm, pentru nu fi recoltată şi partea lignificată a plantei.Dacă suprafaţa cultivată este mică se poate recolta şi manual, cu secera sau cu coasa.Condiţiile de recepţionare sunt următoarele: maximum 5% flori brunificate;maximum 5% tulpini ce depăşesc diametrul de 2 mm; maximum 1% tulpini fără florişi frunze; maximum 13% umiditate; maximum 0,5% corpurile străine minerale;maximum 1% corpurile străine organice.Valeriana- tehnologia ecologică de cultivareAmplasarea culturii. In funcţie de perioada de infiinţare a culturii va fi aleasăşi succesiunea corespunzătoare a culturilor. Astfel, in cazul in care cultura esteinfiinţată in toamnă, cele mai bune premergătoare sunt leguminoasele pentru boabecare sunt recoltate devreme (mazărea şi fasolea), dar şi cerealele păioase sau culturilefurajere pentru masă verde. Dacă va fi infiinţată cultura in primăvară, atunci poate fiamplasată şi după specii care sunt recoltate mai tarziu in toamnă, precum soia sauporumbul. Pentru a fi prevenită infestarea cu boli şi dăunători, este recomandatărevenirea valerianei pe acelaşi teren după 5-6 ani.Administrarea îngrăşămintelor. Valeriana răspunde bine la aplicareaingrăşămintelor. Este recomandată aplicarea a 15-20 t gunoi de grajd/ha, binefermentat, mărunţit şi cat mai uniform aplicat. Gunoiul trebuie aplicat vara sautoamna şi va fi incorporat sub arătură.Lucrările solului. După eliberarea terenului de resturile vegetale ale planteipremergătoare care sunt recoltate cat mai devreme, este recomandat să fie efectuat undezmiriştit, apoi urmează arătură adancă, efectuată cu plugul in agregat cu o grapă.

După arat şi pană la semănat, arătura trebuie să fie intreţinută prin discuiri repetate,pentru a fi distruse buruienile care răsar şi pentru a fi conservată rezerva de apă dinsol. Pentru pregătirea patului germinativ va fi folosit un combinator, pentru ca terenulsă fie cat mai bine nivelat. Inainte de semănat se va tăvălugi, deoarece seminţele suntmici şi adancimea de semănat trebuie să fie foarte mică, de 1-2 cm.Sămânţa şi semănatul. Cultura de valeriană poate fi infiinţată prin semănatdirect sau prin răsad.86Sămanţa utilizată pentru infiinţarea culturii trebuie să fie sănătoasă, să fieprodusă in loturi semincere cultivate in sistem ecologic, să fie certificată şi să provinădin recolta precedentă, deoarece facultatea germinativă se poate pierde foarte uşor. Incultură există soiul local „Măgurele 100”. Puritatea fizică a seminţelor trebuie să fiede minimum 80%, iar germinaţia de minimum 50%.Semănatul va fi efectuat cu semănători universale (de tip SUP-21, SUP-29),adaptate pentru seminţe mici, la distanţa de 50 cm intre randuri, cu o normă desămanţă de 4-6 kg/ha. Va fi urmărită realizarea la răsărit a unei densităţi de 20-30plante/m2. Seminţele pot fi amestecate cu nisip, cenuşă sau rumeguş, pentru odistribuire cat mai uniformă.Infiinţarea culturii prin răsad este mai sigură şi presupune consumuri mici desămanţă. Răsadul poate fi produs in straturi reci, in răsadniţe incălzite sausemiincălzite; pentru un hectar de cultură este necesar răsadul produs pe circa 100 m2de substrat. Cantitatea de sămanţă necesară este de 1-1,5 kg. Se poate semăna in lunaaugust, pentru infiinţarea culturii in toamnă, sau in luna februarie, pentru infiinţareaculturii in primăvară.Se recomandă ca, la plantare, răsadul să fie sănătos, turgescent, să fie scos incamp in ritmul plantărilor, pentru a nu se ofili, şi să fie fasonat inainte de plantare. Lafiecare cuib pot fi adăugate mraniţă sau compost, pentru a se favoriza dezvoltareaarmonioasă a plantelor.Se plantează la distanţa de 50 cm intre randuri, asigurandu-se o densitate de 9-10 plante/m2. După plantare, se udă pentru prinderea cat mai bină a răsadului.

Ulterior, este necesară completarea golurilor pentru realizarea densităţilorcorespunzătoare.Lucrările de îngrijire. Datorită ritmului lent de creştere de la inceputulperioadei de vegetaţie, există pericolul imburuienării culturii. Din acest motiv, suntnecesare praşile şi pliviri repetate, pentru controlul buruienile.Cele mai periculoase boli, care pot produce pagube importante, sunt făinarea,rugina şi mana. Aceste boli pot fi combătute prin aplicarea unor produse pe bază desulf muiabil in concentraţie de 0,6%, zeamă bordeleză in concentraţie de 1% sau alteproduse pe bază de cupru (Champion 0,2%). Pentru combaterea dăunătorilor, de tipulviermilor sarmă şi larvelor cărăbuşului de mai, se recomandă respectarea unor măsuripreventive cum sunt rotaţia corespunzătoare şi lucrările corecte ale solului.87Recoltarea. Recoltarea in condiţii optime, cu maximum de acumulare şiconţinut in principii active, se realizează toamna, cand procesele de bioacumulare asubstanţelor incetează, iar partea aeriană se ofileşte. Pentru recoltarea rădăcinilorpoate fi folosit un dislocator pentru sfeclă sau plugul fără cormană. După recoltare,rădăcinile trebuie decoletate şi apoi spălate, pentru a fi indepărtat pămantul,operaţiune obligatorie, dar foarte laborioasă.Uscarea poate fi efectuată pe cale naturală, in straturi subţiri (circa 5 cm), inincăperi curate, bine aerisite, sau artificial, la temperaturi de maximum 35-40oC.Randamentul de uscare este de 4-4,5:1.Seminţele vor fi obţine in loturi special organizate in acest scop, de la culturide doi ani.Condiţiile de recepţionare pentru produsul uscat sunt următoarele: maximum5% rizomi cu resturi de tulpini; maximum 5% rădăcini mai subţiri de 1 cm; maximum0,5% corpuri străine organice; maximum 4% corpuri străine minerale; cel mult de14% umiditate. Conţinutul in ulei volatil trebuie să fie de minimum 0,3%, iar cel insubstanţe extractive de minimum 25%.CULTURA SOFRANELULUIUtilizareSofranelul este cultivat in principal pentru uleiul comestibil obtinut din seminte.

Acest ulei contine un procent ridicat de acizi grasi nesaturati fata de alte uleiurivegetale. Uleiul este de culoare alba-galbuie, este clar, si este utlizat ca atare, pentruprepararea salatelor sau pentru gatit. Indicele de iod al acestui ulei se situeaza intre140 si 150. Mai este folosit pentru fabricarea lumanarilor parfumate, la fabricareamargarinei, in industria chimica ca baza pentru fabricarea unor vopseluri.Semintele pot fi consumate ca atare, sau pot fi adaugate unor aluaturi in patiserie.Uleiul de sofranel reduce nivelul colesterolului, de aceea este utilizat si in scopuriterapeutice.Planta a fost cultivata si pentru florile sale, utilizate drept colorant si aromatizant.Numele de sofranel deriva din faptul ca el a fost cultivat ca o alternativa mai ieftina asofranului. In engleza el se mai numeste sugestiv si false saffron, sau bastard saffron.Aceasta datorita continutului de cartamina al florilor, ca si sofranul. Dupa aparitiaproduselor mai ieftine obtinute prin sinteza chimica, planta nu a mai fost cultivata inacest scop.88Din seminte se obtine o faina de calitate, cu ridicat continut proteic. Faina are scopfurajer, dar poate fi inclusa si in retete de panificatie pentru hrana omului.Continutul acestei faini va fi descris la punctul corespunzator.In Europa, acesta este utilizat pentru flori de taiat, proaspete, dar si pentru florileuscate, folosite in galanterii. Olanda este unul dintre promotorii acestei noi utilizari.In Statele Unite inca se fac studii pentru gasirea unor genotipuri valoroase din punctde vedere al aspectului floral.In Canada se considera ca introducerea la scara larga a sofranelului in cultura poateavea un impact major asupra industriei alimentare canadiene, in special privinduleiurile comestibile si faina furajera.Medicina traditionalaSemintele sunt folosite in tratamentul tumorilor, mai ales in cazul celor localizate lanivelul ficatului. Florile sunt considerate ca avand proprietati laxative, sedative, si seutilizeaza in tratamentul scarlatinei. Uleiul este folosit ca leac pentru durerile

reumatismale. Medicina chinezeasca recomanda semintele in tratamentuldismenoreeila femei, ele avand un efect astringent la nivel uterin.ChimieIn afara continutului de acizi grasi de 32-40%, semintele contin si un procent proteicde 11-17% si 4-7% apa.Din analiza chimica a 100 g seminte s-au obtinut rezultatele: 482 calorii, 4.8 g apa,12.6 g proteine, 27.8 g lipide, 50.5 g glucide, 25.1 g fibra, 4.3 g cenusa, 126 mg Ca,310 mg P, 9,7 mg Fe, 0.59 mg tiamina, 0.14 mg riboflavina, 0.5 mg niacina.Continutul uleiului este: 1,5% acid miristic, 3% acid palmitic, 1% acid stearic, 0,5%acid arachidic, 33% acid oleic, 61% acid linoleic.Indicele de iod al acestui ulei este de 115,1-155,2, aciditatea specifica de 0,78- 5,76,indicele de saponificare 194,0-203,0. Este un ulei semisicativ.Semintele decorticate contin: 8,7% apa, 10% lipide, 45.4% proteina, 20.1 glucide,8.3% fibra, 7.5% mineraleFlorile sofranelului contin cartamina (C21H22O11 H2O) o substanta rosie, insolubilain apa, si un alt colorant, denumit galben de sofranel (C16H20O11) solubil in apa.Descrierea specieiEste o planta erbacee anuala, cu aspect de ciuline, cu talia de pana la 1.5 m, cu otulpina principala puternic ramificata. Prezinta numerosi spini la nivelul frunzelorcare sunt alungite, oval-lanceolate, puternic cuticulate, cu marginea dintata.89Sofranelul este un membru al familiei Compositae, o planta erbacee anuala, carecreste de regula in zonele aride.FlorileFloarea de sofranel este mica, tubulara, alcatuita pe tipul 5. Florile sunt grupate incapitule tot mai mici, cu diametrul de 1,5-3,5 cm. Fiecare formeaza circa 15-20seminte. Pe o planta se pot forma 14-60 de capitule iar intr-un capitul se gasesc 25- 60de flori.Corola este alcatuita din 5 petale de culoare de la alb-galbui pana la rosu intens.Corola este inconjurata de 5 sepale caracteristice pentru sofranel, lungi de 6-7 mm. In

jurul capitulului se gasesc frunze dispuse in rozeta. Urmeaza apoi involucrul alcatuitdin mai multe bractei, ce pot avea ghimpi pe margini. Bracteile care invelesc capitululimpiedica scuturarea semintelor.Staminele in numar de 5 au anterele strans unite formand un manson prin care trecestilul (androceu sinanter). Ovarul este prevazut cu un stil lung.FructulFructul este o achena alungita cu marginile putin proeminente, ce se aseamana inmare masura cu cel de floarea soarelui, numai ca este mult mai mic. Culoareafructului este alba. In multe cazuri semintele de sofranel sunt prevazute cu un papuscompus din membrane inguste provenite din sepalele care devin persistente.Invelisul reprezinta 50-60% din greutatea fructului.Greutatea a 1000 seminte = 24-40 g.Greutatea hectolitrica = 39-55 kg.TulpinaTulpina este erecta, glabra, cu numerose ramificatii.RadacinaRadacina principala este puternic dezvoltata, poate penetra pana la 2.5 m in sol.Este de asemenea puternic ramificata, ca si tulpina.Dupa germinatia achenei de culoare alba, cu greutatea cuprinsa intre 0,03 si 0,04 g,plantula trece printr-un stadiu de rozeta, care se caracterizeaza prin cresterea redusa ininaltime si aparitia a numeroase frunze aproape de nivelul solului. Tot in acest stadiuse dezvolta si un puternic sistem radicular. In timpul acestui stadiu planta esterezistenta la frig, chiar si la inghet, dar sofranelul este mai putin tolerant fata deburuienile cu crestere rapida. Dupa acest stadiu, tulpina incepe sa se alungeasca si sase ramifice treptat. Ramurile formeaza unghiuri de 30 pana la 7090Legea plantelor medicinale si aromatice 491/2003LEGEA PLANTELOR MEDICINALE SI AROMATICE, LEGEA NR491/2003, PUBLICATA IN M.OF. PARTEA I NR 844/26.11.2003Colectarea si comercializarea plantelor medicinale. Firme.Lista firmelor din domeniul plantelor medicinale poate avea unele erori.Va invitam sa adaugati la cometarii alte firme ce colecteaza sau comercializeazaplante medicinale.VANIROMA SRLNEAMT, ROMAN

0722/379445vaniromasrl@yahoo.comDescriere: Comercializeaza plante medicinale si aromatice, comercializam plantemedicinale : paducel(flori si frunze), rostopasca, floare de soc, coada calului, vasc,menta, galbenele, ciubotica cucului, coada soricelului, usturoita, floare de tei, catina,leurda. Comercializam atat pentru import cat si pentru export.Domeniu activitate: Plante MedicinaleSC MEDPLANT SRLBIHOR, ORADEASTR. HASDEU BOGDAN PETRICEICU, Nr. 60259/411487blagamedplant@yahoo.comwww.medplant.rdsor.roDescriere: firma noastra se ocupa de producerea plantelor medicinale pt intern siexport,ceaiuri,condimente(mustar pasta,ketchup) siropuri concentrateDomeniu activitate: Plante MedicinaleANIMA PLANTBUCURESTISTR. SPATARULUI, Nr. 17 bis021/2105941, 0744/303463, 0745/098911http://www.anima-plant.roDescriere: Producator si distribuitor de plante medicinale si aromatice, plantemedicinale si aromatice, plante condimentareDomeniu activitate: Plante Medicinale, Produse naturisteSanto Raphael SRLBUCURESTI,BD. POMPEIU DIMITRIE,PROF., Nr. 3-5021/2331950, 0788/423760, 0788/283292office@santo-raphael.rohttp://www.santo-raphael .roDescriere: Centru naturist de sanatate si laboratoare de produce naturale, ca ofera de91remedii naturale din plante medicinale si produse apicole, suplimente alimentare sicosmetice naturale recomandate intr-o serie foarte larga de afectiuni, Tincturi simple,tincturi compuse, tincturi pentru echilibrarea meridianelor si organelor energetice,plante medicinale si amestecuri de plante medicinale, capsule, vitalizante sienergizante, siropuri naturale, unguente naturale, produse cosmetice de tratament si deintretinere, afrodisiace feminine si masculine, uleiuri volatile naturale, Steaua divina

Domeniu activitate: Produse naturiste, medicina naturista, medicamenteMedplantBIHOR, ORADEASTR. HASDEU BOGDAN PETRICEICU, Nr. 60259/411487blagamedplant@yahoo.comwww.medplant.rdsor.roDescriere: Societatea a luat fiinta in anul 1998 avand ca obiect de activitate plantelemedicinale si ceaiurile medicinale si aromate. In prezent si-a largit gama de activitateproducand ketchup, mustar si siropuri., Producem ceaiui medicinale, aromate si ceainegru , plante medicinale , mustar, ketchup si siropuri., Pentru ceaiuri :Medplant siKavaler , ketchupurile top, siropurile top si mustarul medplant.Domeniu: Plante medicinaleS.C. M.A. CRISTINA S.R.L.IASI, IASI SOS. NATIONALA, Nr. 1940232/233159, 0724/251860office@market-pharma.comhttp://www.market-pharma.comDescriere: Producator de CEAI la pliculete utilizand materie prima de cea mai bunacalitate . distributor de lapte praf antidot , cacao; IMPORTATOR de linii procesareplante medicinale., CEAI DE TEI, MENTA, SUNATOARE , MUSETEL.,ROMANIADomeniu activitate: Distribuitori, Plante MedicinalePF Alecu GinaBUCURESTISTR. GHIOCEI, Nr. 13021/2109854, 0721/252008www.slabirefarafoame.roDescriere: SLABIRE, SUPLIMENTI DE NUTRITIE, PRODUSE ENERGIZANTE,DETOXIFIERE, PRODUSE CE COMBAT CELULITA, COSMETICE EXTRALUXCU REZULTATE VIZIBILE IN 3 ZILE., PRODUS E HERBALIFECONSULTANTA DE NUTRITIE GRATUITA, HERBALIFEDomeniu activitate: Produse naturisteOHMEDIUM SIN INVEST S.R.L.BUCURESTI, STR. ABRUD, Nr. 140, Apt. 2021/2228118, 0744/811537office@ohmedium.ro, ohmedium@fx.rohttp://www.ohmedium.ro/electronica, http://www.ohmedium.roDomeniu activitate: Plante MedicinalePHYTOCARITAS S.R.L.HARGHITA, MIERCUREA CIUC92STR. VLADIMIRESCU TUDOR, Nr. 21, Apt. 220266/312695, 0744/875950

ezolya@hr.astral.roDomeniu activitate: Plante Medicinale, CeaiFARMACIA CHAMOMILLA S.R.L.DAMBOVITA, GAESTISTR. 13 DECEMBRIE, Nr. 400245/711768, 0245/710790Domeniu activitate: Farmacii, Plante MedicinaleFARMAPLANT S.R.L.DOLJ, CRAIOVASTR. UNIRII, Nr. 38-400723/358575, 0251/310020farmaplant@rdscv.roDomeniu activitate: Plante medicinale, Farmacii, Produse NaturisteFARMACIA BALSAM S.R.L.ARAD, ARADSTR. SPITALULUI, Nr. 5,0257/228800, 0257/233332Domeniu activitate: Farmacii, Plante MedicinalePRODPLANT IMPEX S.R.L.MURES, REGHINSTR. ARGESULUI, Nr. 50 0265/512426, 0744/607502, 0265/512436prodplant@rdslink.rohttp://www.netsoft.ro/prodplantDomeniu activitate: Plante Medicinale, Silvicultura in Maramures si MuresPENEXPORT S.R.L.ARGES, MICESTICAL. CAMPULUNG, Nr. 100248/219081dieter.barolf@t_online.de, penexport@artelecom.nethttp://www.penexport.roDomeniu activitate: Plante Medicinale in BucurestiS.N. PLAFAR S.A.BUCURESTISPL. INDEPENDENTEI, Nr. 202A021/3167105, 021/2248427cabinet@plafar.com, sales@plafar.rohttp://www.snplafar.roDomeniu activitate: Plante Medicinale, CeaiBIONET S.R.L.ARAD, ARADCAL. ROMANILOR, Nr. 38-40, Bl. A3, Intr. B, Apt. 4930257/280363, 0724/513125Domeniu activitate: Produse naturiste, Plante medicinaleONEDIA DISTRIBUTION S.R.L.ILFOV, PANTELIMONSTR. COPOSU CORNELIU, Nr. 4021/3046211, 0725/197800http://www.onedia.ro

Domeniu activitate: Plante Medicinale, Ceai, Produse Parafarmaceutice, ProduseNaturiste in BucurestiHERBARUM VERONICAE IMPORT-EXPORTBUCURESTIBD. UNIRII, Nr. 19, Bl. 4B, Intr. 1, Et. 5, Apt. 17021/3365681herbarum@mb.roknet.rohttp://www.herbarum.roknet.roDomeniu activitate: Plante MedicinaleENDOCRIN DIAGNOSTIC SI TRATAMENTBIHOR, ORADEASTR. PASTEUR LOUIS, Nr. 90259/436007, 0744/829411Domeniu activitate: Medicina - Endocrinologie, Plante MedicinaleA.D. HANA S.R.L.BUCURESTISTR. LIZEANU, Nr. 21021/2117143, 0723/261567Domeniu activitate: Plante Medicinale, ApiculturaOM VEGA S.R.L.CLUJ, CLUJ-NAPOCA STR. VLAHUTA ALEXANDRU, Nr. 150264/375077, 0740/954843Domeniu activitate: Produse Naturiste, Plante MedicinaleLIBRA S.R.L.CONSTANTA, CONSTANTASTR. ALECSANDRI VASILE, Nr. 100241/613119Domeniu activitate: Produse Parafarmaceutice, Plante MedicinaleFLORASAN EXIM S.R.L.CLUJ, CLUJ-NAPOCASTR. BUCIUM, Nr. 5, Apt. 360264/562803Domeniu activitate: Plante MedicinaleSALMED PLANT S.R.L.CONSTANTA, CONSTANTA94STR. DUMBRAVA ROSIE, Nr. 680241/542566, 0722/455764Descriere: Distributie parafarmaceutice, ceaiuri, plante medicinaleDomeniu activitate: Produse Parafarmaceutice, Plante MedicinaleNONINO TRADING S.R.L.CONSTANTA, CONSTANTASTR. SOVEJA, Nr. 85, Bl. DR29, Intr. A, Apt. 40241/511707, 0722/630690Domeniu activitate: Produse Parafarmaceutice, Plante MedicinaleNUTRI PLANT FARM S.R.L.CARAS-SEVERIN, RESITAAL. TINERETULUI, Nr. , Bl. 3, Intr. 1, Apt. 40255/212255, 0746/117575

Domeniu activitate: PLante Medicinale, Produse naturisteALFARCO S.R.L.ALBA, ALBA-IULIASTR. GOLDIS VASILE, Nr. 400258/820788Domeniu activitate: Farmacii, Plante MedicinaleNATURA DISTRIBUTION S.R.L.BUCURESTISTR. DELEA NOUA, Nr. 19021/3231001Domeniu activitate: Plante medicinaleLIOVI COM S.R.L.DOLJ, CRAIOVASTR. UNIRII, Nr. 460251/534658, 0744/796609Domeniu activitate: Plante medicinale, Produse naturisteRADIX S.R.L.BUCURESTISTR. VALEA CASCADELOR, Nr. 21 021/4447766, 0722/377773, 0788/384120http://www.radixplant.roDomeniu activitate: Plante medicinaleFARMENA S.R.L.CARAS-SEVERIN, RESITAPTA REPUBLICII, Nr. 29, Apt. 20255/211393Domeniu activitate: Farmacii, Plante MedicinaleBIO SANATATE S.R.L.BUCURESTISTR. DELEA NOUA, Nr. 1995021/3231001contact@bio-sanatate.ro, cristi@bio-sanatate.rohttp://www.bio-sanatate.roDomeniu activitate: Medicina naturistaCICLON COM S.R.L.MEHEDINTI, DROBETA-SEVERINSPL. MIHAI VITEAZU, Nr. 30, Bl. B4, Intr. 1, Apt. 30746/051898, 0740/837132Domeniu activitate: Produse naturiste, Plante medicinaleVANDA PLANT S.R.L.DOLJ, CRAIOVASTR. UNIRII, Nr. 12A0251/432382, 0743/900974, 0741/040946Domeniu activitate: Produse naturiste, Plante medicinale1. Exista o firma foarte serioasa,care se ocupa cu achizitia,prelucrarea sivalorificarea plantelor medicinale,in cantitati mari de tot.Firma se numesteFLOPEDA com srl,si se afla in judetul Bihor,localitatea Diosig.Firma estefoarte serioasa,cumpara de la oameni,atat in stare cruda cat si uscata si plateste

pe loc.Cine este interesat,poate sa contacteze la tel.0744705549….2. Firma FLOPEDA com srl,din Diosig-Bihor,cumpara in anul2011 diferiteplante medicinale,cum ar fi;Flori de ciubotica cucului,arnica,tei;Iarba de pedicuta,cretisoara,sunatoare;Frunza de podbal,afin,papadienalba…;Radacina de osul iepurelui,ghintura,nalba…Coaja de crusinsalcie alba;MUSCHI de piatra;Muguri de pin si altele.Pret negociabil,plata peloc.Avem nevoie de cantitati mari,tone.baloghioan@ymail.com 0744705549http://plantemedicinale.crestere-melci.ro/96Este sectiunea unde specialistii nostri descriu pascu pas:- aspectele generale privind tehnologia cultivariide plante medicinale si plante aromatice ecologice:amplasare, lucrarile solului, samanta si semanatul,combaterea buruienilor in sistem ecologic, masuride preventie si curative, administrareaingrasamintelor admise;- tehnologia de productie, tratata separatpentru mai multe tipuri de plante medicinale siplante aromatice (coada soricelului, salvie,galbenele, echinaceea, rozmarin, busuioc, musetel,menta, sunatoare, valeriana, lavanda, mustar simulte altele);- metodele de combatere a bolilor si adaunatorilor care pot afecta productia de plantemedicinale si plante aromatice (metode exclusivecologice).97