TEHNOLOGIA DE CULTURA A CAPŞUNULUI                                                                            Dr. ing. Nelu Orlaie

            Căpşunul este specia pomicolă care poate produce peste 20-25 tone de fructe la

hectar (în ţările vestice chiar peste 35-40 tone datorită unor fertilizări  puternice pe care noi

nu le recomandăm) şi se poate cultiva în majoritatea zonelor din România.

          Alegerea soiurilor

           În România se cultivă în prezent pe aproape 70% din suprafaţa cultivată cu căpşuni, soiul

Premial, urmat de Redgauntlet, Dana şi Elsanta. În ultimii ani au în ceput să fie lansate în cultură

soiurile Magic, Real şi Coral. Pe suprafeţe mici se mai întâlnesc soiurile: Senga Sengana,

Marmolada, Elsinore (indiferent la fotoperioada) şi altele. S-a observat, în ultimii ani, în plantaţiile

înfiinţate de românii care au lucrat în Italia sau alte ţări vestice şi care au adus plante din plantaţii

comerciale, cu plasa, două din cele mai păgubitoare boli: Verticillium şi Phytophtora cactorum.

          Pe plan mondial cele mai răspândite soiuri sunt Honeoye, Elsanta, Camorosa, Marmolada,

Chandler, Darselect.

          Soiuri precum Fresno, Madamme Moutot, Talisman, Tioga, Aiko, Totem, Brio, Pajaro, Bogota

şi multe altele, citate în unele lucrări, nu se mai găsesc în cultură de zeci de ani probabil unele fiind

dispărute şi din colecţiile ştiinţifice din ţară.

TEHNOLOGIA DE CULTURĂ ÎN SISTEM CLASIC

          Distanţele de plantare

          În funcţie de sistema de maşini agricole folosită în plantaţie, distanţele de plantare variază

între 70 şi 90 cm între rânduri şi 25-30 cm între plante pe rând. Pe suprafeţe mici, în grădină, când

se lucrează manual, se poate reduce distanţa de plantare între rânduri la 60-65 cm. Plantarea se

face pe rânduri echidistante. Sistemul de plantare în benzi noi nu îl recomandăm având posibilităţi

minime de mecanizare.

          Plantarea

          Se poate face manual sau mecanizat cu maşina de plantat răsaduri.

          Plantarea manuală este cea mai răspândită şi cu rezultate bune la prindere, deşi este mai

costisitoare. Plantarea manuală se poate face cu plantatoare speciale în formă de U, cu sapa sau

uneori cu plantatoare în formă de lingură. Nu se vor folosi plantatoarele conice care se folosesc în

legumicultură.

          Plantarea se face după o irigare prealabilă cu una-două zile înainte de plantat sau după o

ploaie, când terenul s-a zvântat la suprafaţă.

          Se marchează terenul cu ţăruşi, la distanţele de plantare între rânduri, iar apoi se întind sârme

sau sfori cu distanţa marcată între plante pe rând. Dacă nu sunt marcate sforile, se face o măsură

pe care o folosesc muncitorii la primele câteva zeci de plante. Se creează foarte repede obişnuinţa

iar apoi plantarea va decurge uşor fără să mai fie nevoie de măsură. Dacă se face plantarea cu

plantatorul special de căpşuni plantele nu se mai mocirlesc şi nu se mai fasonează rădăcina,

aceasta fiind fasonată în momentul plantării. Dacă se plantează cu lingura de plantat sau cu sapa,

se fac gropile înainte iar apoi se plantează stolonii cu rădăcina dreaptă până la nivelul coletului.

După plantare mugurele central trebuie să fie la nivelul solului.

          Greşeli care se fac frecvent la plantare:

Copca (gropiţa) din pământ nu este suficient de adâncă şi vârful rădăcinilor se îndoaie în sus.

Mugurele central (inima) rămâne cu 1-2 cm deasupra solului şi plantele înrădăcinează greu sau se

usucă.

Mugurele central este îngropat uşor în pământ şi planta se usucă.

Solul nu este bine tasat în jurul plantei, rădăcina nu are un bun contact cu solul şi plantele sufere în

dezvoltare sau se dezvoltă mucegaiuri pe rădăcină.

Nu se udă plantele după plantare şi acestea se ofilesc.

          Plantarea mecanică, se face cu maşina de plantat răsaduri de legume MPR 5 sau MPR6,

sau altă maşină de plantat răsaduri, iar concomitent se realizează şi udarea. Plantele trebuie

fasonate înainte, frunzele şi rădăcina, iar după plantare urmează o verificare a tuturor plantelor şi se

corectează manual greşelile de plantare. În ţările din vest, în special în SUA, sau perfecţionat maşini

care plantat care realizează o  plantare relativ uniformă. Totuşi, cele mai multe plantaţii, chiar şi în

ţările vestice, se realizează manual. Procentul de prindere în cazul plantării mecanice este mai

scăzut, având în vedere cauzele enumerate mai sus şi este necesară, după două săptămâni de la

plantare, completarea golurilor.

          Perioada de plantare          În România se plantează, în general, plante proaspete recoltate din pepinieră şi plantate direct

în câmp. Avem astfel două perioade de plantare:

-         toamna, între 15 septembrie şi 15 octombrie şi-         primăvara, în intervalul 10-30 aprilie.          În funcţie de condiţiile climatice ale fiecărui an şi de zona în care se plantează căpşunul,

aceste intervale pot să difere cu câteva zile, mai devreme sau mai târziu. În general, înfiinţarea

plantaţiilor cu plante proaspete prezintă dezavantajul că terenul este ocupat câteva luni în plus faţă

de plantarea de vară şi nu se obţine o producţie de fructe în primul an.

          Plantarea de vară se face în lunile iulie-august, cu plante recoltate primăvara timpuriu şi

păstrate în depozite frigorifice, aşa numitele plante „frigo”. Avantajul este că se obţine o producţie de

fructe în anul următor. Există şi posibilitatea înfiinţării de plantaţii de căpşuni cu plante ”frigo” foarte

bine dezvoltate, numite A+ , care plantate în luna mai asigură o producţie de fructe după 6-8

săptămâni de la plantare. În România plantele „frigo” se importă şi sunt mult mai scumpe.

1

1

1

1

1

1

1

1

Lucrări de întreţinere în anul I

 

          Completarea golurilor

          Se face după două săptămâni de la plantare cu plante din acelaşi soi. La plantarea manuală,

dacă s-au respectat normele de plantare prinderea este de peste 99% astfel că nu mai este

necesară completarea golurilor.

          Eliminarea inflorescenţelor şi stolonilor

          Apariţia a 1-2 inflorescenţe la plantele de căpşuni, în primul an de plantare, poate să ducă la

epuizarea plantei şi la o slabă diferenţiere în anul următor. Aceste inflorescenţe se elimină mai ales

la plantaţiile înfiinţate în primăvară. Dacă plantaţia s-a făcut toamna devreme, am avut o toamnă

lungă şi plantele s-au dezvoltat foarte bine se pot lăsa să producă în primăvara următoare. Apariţia

filamentelor, care produc plante noi, influenţează negativ dezvoltarea plantelor dacă nu sunt

eliminate. Odată cu prăşitul manual se vor elimina inflorescenţele şi filamentele apărute. Dacă

folosim plante „frigo” de tip A+, se elimină numai prima sau uneori a doua inflorescenţă, apoi

plantele se lasă să producă.

          Lucrările solului

          În primul an se fac două-trei praşile mecanice şi două-trei praşile manuale în funcţie de starea

de îmburuienare a solului. Dacă nu s-au folosit erbicide preemergente numărul praşilelor poate fi

mai mare, în funcţie de starea de îmburuienare a solului. Trebuie să menţionăm, că plantele de

căpşun, având o înrădăcinare superficială, sunt concurate puternic de buruieni, astfel că terenul

trebuie menţinut curat.

          Tratamente fitosanitare

          În primul an se fac trei-patru tratamente, în funcţie de starea fitosanitară a plantaţiei. Bolile şi

dăunătorii căpşunului, precum şi tratamentele care se aplică sunt prezentate în capitolul destinat

acestor aspecte.

          Irigarea

          În prezent, în zona Satu-Mare, unde se obţine aproape 70% din producţia de căpşuni din

România se folosesc sisteme de irigare pe suprafeţe mici. Totuşi noi nu recomandăm să se facă

plantaţii comerciale dacă nu este asigurată o sursă de apă pentru irigare. În timpul verii, atunci când

nu avem precipitaţii naturale, se recomandă să se facă o udare la fiecare 7-10 zile în funcţie de

starea de aprovizionare a solului cu apă. În timpul formării fructelor se udă la 3-7 zile. Irigarea se

poate face prin aspersiune sau prin picurare. Irigarea prin aspersiune prezintă avantajul că este mai

uşor de folosit, dar necesită norme mai mari de apă şi un control mai strict al bolilor. Irigarea prin

picurare necesită norme mai mici de apă, aduce apa la rădăcină, presiunea bolilor este mai mică dar

îngreunează mult lucrările mecanice şi manuale existând riscul să tăiem conductele de udare.

Lucrările de întreţinere în plantaţiile pe rod

          Eliminarea frunzelor uscate se face primăvara devreme prin greblarea plantaţiei. Este o

lucrarea obligatorie care favorizează pornirea plantelor în vegetaţie şi reduce rezerva de boli.

Frunzele uscate se adună, se scot din plantaţie şi se ard.

          Întreţinerea solului curat de buruieni şi afânat se face prin trei-patru praşile mecanice şi

două-trei praşile manuale. Folosirea erbicidelor este tratată în capitolul special destinat acestui

aspect.

          Combaterea bolilor şi dăunătorilor

          Descrierea pr.0.023incipalelor boli precum şi substanţele folosite sunt prezentate în capitolul

„Bolile căpşunului”. Se fac anual între patru şi şapte tratamente complexe în funcţie de starea

fitosanitară a culturii şi condiţiile climatice specifice fiecărui an.

 

           Mulcirea

          Prin mulcire se elimină riscul ca fructele să vină în contact cu solul, să se murdărească de

pământ (la căpşun fructele nu se pot spăla înainte de valorificare), se reduce riscul unei infecţii

puternice cu Botrytis (putregaiul cenuşiu) şi se împiedică parţial dezvoltarea buruienilor.

          Mulcirea se face în sistemul clasic cu paie. În general, în Germania, Austria, Polonia şi ţările

nordice se practică preponderent mulcirea cu paie, în timp ce în alte ţări, mari producătoare de

căpşuni din Europa, în special în Spania, Italia, Franţa se foloseşte mulciul din folie neagră de

polietilenă. La mulcirea cu paie se va avea în vedere ca paiele să fie balotate şi depozitate în anul

precedent producţiei. În cazul mulcirii cu folie neagră este obligatorie combinarea mulciului cu

irigarea prin picurare. Folia şi instalaţia de picurare se poziţionează înainte de plantare.

          Mulcirea cu paie se face în aprilie-mai şi constă în aşternerea unui strat de paie cât mai

aproape de plante şi printre plante pe rând. Această lucrare poate să înceapă în momentul înălţării

inflorescenţelor şi poate continua până la formarea primelor fructe. Se pot folosi paie de orz sau

grâu care să nu fie mucegăite.

 

Eliminarea stolonilor

          Se face odată cu praşilele mecanice să manuale. În sistemul clasic se pot lăsa una sau două

plante care să înrădăcineze aproape de plantele mamă asigurându-se o densitate mai mare de

plante pentru anul următor. Dacă lăsăm să crească plantele fiice printre rânduri vom obţine „iarbă de

căpşuni” şi nu vom avea decât o producţie foarte modestă. Mulţi ani, în unele zone, sau recoltat

mereu stoloni pentru înfiinţarea de plantaţii noi din vechile plantaţii comerciale şi astfel s-a ajuns la

producţii de 4-5 tone de căpşuni la hectar în loc de 20-25 de tone.

          Cosirea frunzişului

          Se face după recoltare. Se cosesc frunzele bătrâne cu atenţie pentru a nu rănii mugurele

central. Frunzişul se reface repede după o irigare sau o ploaie. Această lucrare se execută când

menţinem cultura de căpşuni timp de doi sau trei ani de producţie. Se elimină cu această ocazie şi o

parte din rezerva biologică de boli şi dăunători. Frunzele cosite se greblează, se scot din plantaţie şi

se ard.

          Fertilizarea

          Se face în funcţie de aprovizionarea solului şi îngrăşămintele organice aplicate la pregătirea

terenului. Se vor folosi aproximativ:

-         azot: – 100-120 kg/ha substanţă activă (s.a.)

-         fosfor: – 55- 60 kg/ha s.a.

-         potasiu: 100-150 kg/ha s.a.

          Se preferă îngrăşămintele îmbogăţite cu diferite elemente, în special magneziu şi zinc.

Fertilizarea se face fracţionat, de două-trei ori pe an, din care 1/3 se dau toamna (cele cu fosfor şi

potasiu) şi restul primăvara.

          Irigarea

          Udările se fac cu norme mici de apă de 300-350 mc/ha la irigarea prin aspersiune şi 100-120

mc/ha la udarea prin picurare.

          Perioada optimă de menţinere a unei plantaţii

          Deşi, în ţara noastră, în cultura clasică s-a menţinut cultura de căpşuni 4-7 ani, rezultatele au

demonstrat că o producţie economică se poate obţine doar în primii doi ani de producţie. Producţia

maximă de fructe se obţine în primul an de producţie (anul doi de plantare) şi o producţie

satisfăcătoare în anul doi sau uneori anul trei de producţie. Începând din anul trei fructele sunt mici,

producţia scăzută, atacul bolilor şi dăunătorilor mult mai mare. În ţările vestice se practică, pe

suprafeţe mari, cultura anuală a căpşunului în asolamente legumicole.

          Recoltarea

          În funcţie de soi şi tehnologia de cultură aplicată se obţin în România producţii medii de 12-20

tone în majoritatea zonelor de producţie şi producţii de 20-30 tone în plantaţiile intensive. Recoltarea

se face dimineaţa sau seara direct în caserole de plastic. Fructele se recoltează cu o codiţă de 1-2

cm.

    

 Forţa de muncă necesară la recoltare

          La o producţie medie de 15 tone/ha un muncitor poate recolta 8-10 kg/oră. Perioada de

recoltare este de aproximativ cinci săptămâni. La început producţia pe plantă este 30-40 g, iar în

săptămâna 2-3 producţia creşte până la 100-150g, în funcţie de soi. În săptămâna 4-5 producţia

scade din nou la 50-80g/plantă. Se poate astfel aproxima un necesar de 7-8 culegători la începutul

şi sfârşitul perioadei de recoltare şi o suplimentare cu patru culegători în toiul recoltării.

           Ambalaje

          Recomandăm pentru recoltare şi comercializare caserole de plastic de 500g. În aceste

caserole se recoltează direct din câmp pe două sau trei calităţi. După recoltare, caserolele cu fructe

se aşează în lădiţe şi sunt transportate imediat din câmp.

           Păstrarea şi transportul

          În cazul valorificării zilnice a recoltei, fructele de căpşun se pot păstra în încăperi răcoroase

timp de 24 de ore. Se pot transporta pe distanţe scurte cu un camion obişnuit, acoperit. Se va evita

expunerea fructelor la soare. În cazul în care nu se poate valorifica producţia imediat se face o pre-

răcire a fructelor până la 8-10° C în camere frigorifice iar transportul fructelor pe distanţe lungi se

face cu un camion frigorific. În acest fel producţia se menţine la parametrii optimi până la trei zile.

          În general, în România, desfacerea nu creează probleme datorită producţiei mici de căpşuni.

Cu toată creşterea suprafeţelor cultivate şi a producţiei, în România, se obţine o producţie de 0,5 kg

fructe de căpşuni/locuitor, din care o parte se exportă din zona Halmeu. Veniturile obţinute din

cultura căpşunului sunt mult mai consistente decât cele obţinute de tinerii români plecaţi la cules de

căpşuni în Spania.

BOLILE CĂPŞUNULUI

 

NELU ORLAIE

            Potenţialul biologic de producţie la căpşun, la fel ca la toate plantele cultivate, este pus în

valoare numai de plantele sănătoase. O plantaţie sănătoasă de căpşun, unde se respectă

principalele verigi tehnologice, poate să ofere peste 20-25 tone/ha. Atunci când am „scăpat” bolile în

plantaţie producţia scade simţitor putând duce, în unele cazuri, la compromiterea recoltei. În

continuare, dorim să vă prezentăm, principalele boli întâlnite în plantaţiile de căpşun din România.

 

 

VIROZELE

 

            Virozele se întâlnesc frecvent la căpşun, mai ales, în plantaţiile care au fost înfiinţate cu

stoloni proveniţi din câmpurile de producţie. Principalele simptome care se observă la plantele

virozate sunt: mozaicarea, îngălbenirea, decolarea şi/sau încreţirea frunzelor. Producţia plantelor

afectate de viroze scade simţitor şi în unele cazuri plantele se usucă. Există şi cazuri când

simptomele nu se văd cu ochiul liber.

Viruşii sunt paraziţi care se dezvoltă în ţesutul plantelor. Principalii vectori care transmit viruşii sunt

purecii, afidele şi alte insecte pentru organele superioare ale plantei şi nematozii în sol. Deoarece

căpşunul se înmulţeşte pe cale vegetativă, toate plantele afectate vor produce alte plante (stoloni)

bolnave.

Există în prezent un număr mare de viroze care afectează plantele de căpşun, dar în acest articol

vom prezenta doar trei care au fost mai des semnalate în România şi care pot afecta semnificativ

plantaţiile pe rod.

 

Îngălbenirea marginală a frunzei

Strawberry wild yellow edge – SWYE

Principalul vector de transmitere sunt purecii.

 

Simptome

Plantele sunt de talie mică, frunzele au peţiolul scurt. Marginea frunzelor are o bordură galbenă şi

foliolele se răsucesc în sus. Are loc o îngălbenire uşoară a frunzelor tinere care îşi reduc din

suprafaţă. Scade drastic producţia de fructe şi stoloni. Simptomele pe frunze sunt evidente încă din

primăvară.

Evidenţierea se face prin testul ELISA sau folosind ca tester specia Fragaria vesca L.

 

Pătarea (marmorarea) frunzelor

Strawberry mottle virus SMV

Este un virus transmis, de asemenea, prin pureci, dar şi alte insecte, şi este cel mai răspândit în

prezent pe glob.

 

Simptome

Se manifestă prin decolorarea nervurilor frunzei şi răsucirea frunzelor. Frunzele tinere se

decolorează, iar uneori apar pete cu contur neregulat dispuse de-a lungul nervurilor. În general

virusul este transmis prin afide.

 

 

Încreţirea frunzelor

Strawberry crinkel virus SCV

Este un virus foarte răspândit pe plan mondial şi se transmite în special prin afide şi pureci.

 

Simptome

Frunzele se deformează prin distorsiune, apar pete clorotice pe frunze. Creşterile foliolelor sunt

inegale, apare îngălbenirea nervurilor principale şi secundare.

 

MIJLOACE DE APĂRARE ÎN CAZUL VIROZELOR

 

            Nu există în prezent substanţe chimice care să ne ajute în lupta împotriva virozelor. Trebuie

luate măsuri profilactice, în primul rând procurarea de material săditor liber de viroze din pepiniere

autorizate.  Se va respecta rotaţia culturilor, combaterea purecilor, afidelor, nematozilor, curăţirea în

primăvară a plantaţiei de frunzele bolnave.

Cea mai importantă verigă este obţinerea de plante sănătoase pentru plantare. Aceasta se poate

face prin două metode:

Termoterapie: plantele sunt aşezate la lumină şi aer cald la 38° C, timp de 15-20 de zile. Este o

metodă discutabilă şi foarte rar folosită în prezent.

Cultura de meristeme: se prelevează din vârful filamentelor de creştere, porţiuni de 0,2-0,3 mm,

care nu sunt, în această fază, afectate de viruşi, în condiţii sterile. Aceste porţiuni se multiplică „in

vitro” iar plantele obţinute sunt folosite pentru obţinerea categoriei biologice „bază”. Din înmulţirea

acestor plante se obţine categoria biologică „certificat”, plante pe care le cumpără cultivatorii de

căpşuni din pepiniera autorizată. Această procedură trebuie repetată în fiecare an, nefiind permisă

înmulţirea plantelor „bază” în anul următor, fără riscuri majore de contaminare.

Pentru a evita riscul contaminării cu viroze a plantaţiilor comerciale se va lua în considerare:

Procurarea de material săditor din pepiniere specializate; Cultura anuală şi bianuală a căpşunului; Un control strict de carantină fitosanitară al plantelor introduse în ţară; Controlul plantaţiilor noi de către Unităţile Fitosanitare Judeţene.

 

 

BACTERIOZE

Arsura(bacteriană) a frunzelor

Xanthomonas fragariae Kennedy et King

 

Simptome

Pe faţa inferioară a frunzelor de căpşun şi de-a lungul nervurilor principale şi secundare apar pete

neregulate, translucide de un verde deschis. În stadiul evoluat simptomele apar şi pe faţa superioară

a frunzelor: pete galbene care devin apoi roşiatice sau brune. La umiditate se formează o scurgere

lichidă, caracteristică, de exudat bacterian. În ultimele stadii de dezvoltare ţesuturile necrozate se

distrug şi apar perforaţii pe frunză.

Se răspândeşte prin plantele bolnave, apa de irigat prin aspersiune, frunze purtate de vânt, iar de la

un an la altul prin frunzele bolnave căzute pe sol.

Protecţia fitosanitară

            a) Metode culturale Folosirea de plante sănătoase la plantat; Respectarea rotaţiei culturilor; Irigarea prin picurare acolo unde s-a semnalat bacteria; Curăţirea suprafeţelor de frunze uscate în primăvară.

 

            b) Metode chimice Se pot face tratamente cu antibiotice care sunt scumpe, iar folosirea lor tot mai mult

restricţionată în UE. Una-două tratamente cu produse cuprice poate asigura un control bun asupra bacteriei.

 

 

CIUPERCILE LA CĂPŞUN

            Există un număr mare de boli la căpşun produse de ciuperci care atacă toate organele

plantelor: rădăcini, colet, frunze, flori şi fructe. Aceste boli s-au răspândit mai ales în plantaţiile

multianuale, iar de aici, din cauza rezervei mari de agenţi patogeni care s-au acumulat, se

răspândesc cu uşurinţă şi în plantaţiile noi.

În ultimii 15 ani s-au înfiinţat relativ puţine plantaţii noi cu plante provenite din pepiniere autorizate în

care se respectă toate verigile tehnologice, începând cu înmulţirea „in vitro”.

Cele mai grave probleme pe plan mondial le reprezintă atacul de Verticillium dahliae Kreb care

provoacă veştejirea plantelor şi Phytophtora cactorum (L. et C.) Schroet. Aceste boli nu au fost

semnalate până în ultimii 5-6 ani în zonele din centrul Transilvaniei, dar au fost prezente în sudul

României (Teodorescu, 1999).

 

Mana căpşunului produsă de ciuperca Phytophtora fragariae C.J. Hickman.

 

Simptome

La plantele de căpşun atacate de Ph. fragariae simptomele apar prima dată primăvara târziu sau

vara devreme. Plantele atacate nu se mai dezvoltă şi nu mai produc stoloni sau produc foarte puţini.

Frunzele tinere sunt de o culoare verde albăstrui iar cele bătrâne: roşiatice, galbene sau portocali.

Plantele atacate puternic de Ph. fragariae produc puţine fructe sau nu mai produc deloc şi adeseori

se veştejesc şi mor în lunile de vară. În primele stadii rădăcinile tinere încep să putrezească de la

vârf. Pe măsură ce putrezirea avansează sunt distruse rădăcinile laterale. Una din cele mai

caracteristice simptome este decolorarea rădăcinilor, iar cilindrul central rămâne roşcat.

Ciuperca se conservă în sol cel puţin 10 ani sub formă de oospori, iar penetrarea se face datorită

zoosporilor prin extremităţile rădăcinilor.

 

Protecţia fitosanitară

a)      Metode culturale: Irigarea prin picurare (irigarea prin aspersiune favorizează răspândirea zoosporilor) Eliminarea plantelor bolnave Dezinfecţia solului înainte de plantare (unde s-a semnalat ciuperca) Cultura anuală în zonele de risc Folosirea de plante sănătoase la plantare

 

b) Metode chimice Dezinfecţia solului (cloropicrină, dazomet, bromura de metil, metan sodium, abur, etc.) Fosetil de aluminiu (Aliette 80 WG), se fac 2-3 tratamente cu 2 kg/ha la două, respectiv

trei luni de la plantare; Metalaxyl (Apron) una sau două tratamente din care unul primăvara după îndepărtarea

frunzelor uscate, dar cu cel puţin o lună înainte de înflorit. 

Putregaiul cenuşiu

Botrytis cinerea Pers.

 

Este una din cele mai răspândite boli la căpşun şi care poate cauza pierderi importante în anii cu

precipitaţii bogate. Sunt atacate părţile aeriene ale plantei: frunzele, florile, pedunculii florali, dar mai

ales, fructele.

 

Simptome

Primele semne de atac apar, în general, în perioada înfloritului. Apar pete brune care se dezvoltă

destul de rapid pe organele atacate. În condiţii umede apare un înveliş cenuşiu format din

conidioforii şi conidiile ciupercii. Fructele atacate putrezesc rapid şi nu sunt comestibile.

Infecţia are loc mai ales în perioadele umede şi cu temperaturi ridicate, cu frecvenţă mai mare în

sere şi solarii. Diseminarea sporilor se face prin ploaie, vânt, acţiunea umană etc.

 

Protecţia fitosanitară

a)      Metode culturale Eliminarea frunzelor uscate primăvara şi a celor bolnave în timpul verii Folosirea de paie sănătoase (cele mucegăite favorizează răspândirea ciupercii) sau a

mulciului de plastic negru Fertilizarea echilibrată NPK Asigurarea unei densităţi optime (densităţile mari asigură un mediu propice pentru

putregai) Aerarea corespunzătoare a serelor şi solariilor.

 

b)     Metode chimice

Există o paletă largă de fungicide pe bază de fenarimol, procimidon, iprodion, clorotalonil, etc., care

pot fi folosite în controlul putregaiului cenuşiu. Se fac în general două-trei tratamente, din care, unul

înainte de înflorit şi unul după înflorit. În anii ploioşi şi în cazul culturilor protejate se fac trei-patru

tratamente.

 

Pătările la căpşun

 

Pătarea albă produsă de Mycospheraella fragariae (Tull) Lindau foma

conidiană Ramulariatulasnei Sacc.

Pătarea roşie (purpurie) produsă de Diplocarpon erliana (Ell. et Ev.) Wolf

Pătarea brună produsă de Dendrophoma obscurans (Ell. et Ev.) Sutton.

 

Primele două pătări sunt cele mai răspândite în România şi apar mai ales în zona Satu-Mare

datorită practicii de cultură multianuală la căpşun.

Pătările se manifestă prin apariţia unor pete circulare de 2-3 mm (M. fragariae) până la 3-5 mm (D.

erliana, D. obscurans) pe limbul frunzelor şi uneori pe peţiol şi pedunculi unde apar pete alungite

până la 1 cm. Uneori, la un atac puternic, petele se unesc şi acoperă o bună parte din limbul frunzei,

care se usucă. Petele sunt de culoare roşie-violacee (M. fragariae, D. obscurans) sau brun-roşcată

(D. earliana).

Răspândirea ascosporilor şi infecţiile sunt favorizate de căldură şi umiditate. Un atac puternic se

manifestă în verile umede, după recoltat.

 

Protecţia fitosanitară

a)      Metode culturale

Cele prezentate anterior la mana căpşunului şi putregaiul cenuşiu.

 

b)     Metode chimice

Există un spectru larg de pesticide care pot fi utilizate. Se pot face tratamente cu produse pe bază

de cupru, maneb, mancozeb, carbendazim, tiofanat metilic, iprodion, diclofluamid, etc.

 

Făinarea produsă de ciuperca Shaerotheca macularis (Wallroth et Fries) Magnus forma

conidianăOidium fragariae Harz.

Boala se recunoaşte uşor prin pâsla albicioasă care apare vara pe frunze care se deformează. Când

atacul este sever, timpuriu, poate apărea şi pe fructe, care nu se mai dezvoltă. În toamnă apar, pe

faţa inferioară, puncte mici negre, periteciile, ca formă de rezistenţă. Boala apare în verile

călduroase, cu nopţi umede sau dimineţi cu ceaţă prelungită.

 

Protecţia fitosanitară

Se folosesc practicile culturale de prevenire prezentate la bolile anterioare şi se fac tratamente

preventive sau de combatere cu unul din fungicidele recomandate pentru făinări, cum sunt cele pe

bază de sulf, procimidon, triforin, triadimeton, propiconazol, fenarimol etc.

 

Veştejirea plantelor produsă de Verticillium dahliae Kleb.

Este o boală mai puţin răspândită în România, dar apariţia ei, poate determina pierderi importate în

plantaţiile de căpşun.

 

Simptome

Începe o ofilire a frunzelor mai bătrâne la periferia plantei. Treptat ofilirea se extinde şi la frunzele din

centrul plantei. Acest proces poate dura câteva săptămâni. Unele plante se ofilesc total. În anul doi

dezvoltarea plantelor atacate este foarte lentă şi apare o mare neuniformitate în cultură.  Rădăcinile

se brunifică progresiv fapt ce duce la veştejirea plantei (V. dahliae este în special o ciupercă de

rizom şi rădăcină).

Ciuperca are numeroase plante gazdă şi se transmite prin sol şi plantele bolnave.

 

Protecţia fitosanitară

a)      Metode culturale: Rotaţia culturilor şi evitarea în asolament a solanaceelor care sunt gazde pentru V.

dahliae; Dezinfectarea solului în cazul monoculturii sau, în zonele de risc, folosirea solurilor

„virgine”, necultivate unu sau doi ani; Cultura anuală sau bianuală; Folosirea de plante sănătoase.

 

b)     Metode chimice: Dezinfecţia solurilor infestate cu bromură de metil + cloropicrină (2/3 + 1/3) cu  80 g/m2 ; În timpul vegetaţiei la irigare se poate folosi 125 mg benomyl s.a. per plantă, la udare.

Se pot face două trei tratamente. 

 

 

 

Mana coletului produsă de Phytophtora cactorum (L. et C.) Schroet

Este o boală care s-a răspândit foarte mult în Europa de vest şi SUA distrugând, în unii ani,

suprafeţe mari cultivate cu căpşuni sau reducând producţia în parcelele infectate. Este o boală

specifică de rădăcină dar atacă toate organele plantei. În România, nu s-a răspândit deoarece în

deceniul trecut, în cultură, a fost răspândit soiul Redgauntlet, soi care are o bună rezistenţă  la

această ciupercă. Soiul Premial, care este răspândit în prezent, este mai sensibil dar nu s-au

semnalat focare de infecţii decât în câteva centre unde au fost aduse plante infectate, din Vest, din

plantaţii comerciale.

 

Simptome

Se manifestă o ofilire şi uscare a frunzelor tinere, necrozarea rizomului care poate duce la uscarea

plantei. Pe fructe pot apărea pete necrotice, brun-ciocolatii, de mărimi şi forme diferite. La un atac

puternic fructele se usucă, se zbârcesc, rămân tari şi cu un gust amar. Pe timp ploios pe suprafaţa

fructelor se dezvoltă un miceliu alb care duce la înmuierea fructelor.

 

Protecţia fitosanitară

Metodele culturale şi chimice sunt cele prezentate la mana căpşunului cu accent pe folosirea de

plante sănătoase.

Am prezentat şi metodele culturale fiindcă, în anii următori, va urma o restricţionare puternică, în

Uniunea Europeană, a numărului de pesticide folosite în agricultură. Aceasta va impune

implementarea unui sistem complex de prevenire şi combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor.

Elsanta, soiul de căpşun care a cucerit Europa

1

 Dr. Ing. Nelu Orlaie

Horticultura,07 Jun 2010

1

1

Căpşunul este un hibrid interspecific şi nu se găseşte în natură, decât în stare cultivată. În anul

1715, inginerul Frezier a adus în Franţa cinci plante de căpşun din specia Fragaria chiloensis, o

specie sălbatică specifică Americii de Nord.

Toate aceste plante, fiind femele, nu au fructificat, de aceea specialiştii au recurs la înmulţirea lor pe

cale vegetativă. Totul a fost posibil datorită faptului că într-o grădină din Bretagne, plantele de F.

chiloensis aflate în vecinătatea celor din F. virginiana, o altă specie sălbatică originară din America,

au început să fructifice.

Din seminţele obţinute a rezultat specia Fragaria x ananasssa, care este chiar căpşunul cultivat în

zilele noastre. De atunci, această specie s-a răspândit pe tot globul, iar în prezent ea poate fi

cultivată chiar şi în apropierea cercului polar, până aproape de tropice (între 15 şi 55 grade

latitudine). Nici altitudinea nu este un factor limitativ: în Elveţia căpşunul se cultivă la peste 1500 m

altitudine, iar în Chile, până aproape de 4000 m.

 

Productivitate, durabilitate şi aromă, deosebite

Până în prezent, s-a făcut selecţia a peste 3000 de soiuri de căpşun,

cele mai multe fiind de interes local. Puţine soiuri au reuşit să se impună de-a lungul acestei istorii a

căpşunului pe plan mondial. În secolul trecut, soiurile cele mai cultivate în Europa au fost: Madame

Moutot, Gorella, Redgauntlet, Pocahonthas.

Dar soiul care a reuşit să cucerească cel mai rapid interesul cultivatorilor şi să-şi consolideze poziţia

în cea mai mare forţă în Europa a fost Elsanta. De peste 20 de ani, această varietate s-a răspândit

în multe ţări din Europa, acoperind, în prezent, până la 80 la sută din suprafaţa cultivată cu căpşuni

în ţări precum sunt Olanda, Belgia, Germania, Austria, etc.).

Deşi există programe impresionante de cercetare în ţări ca Italia, Franţa, Spania şi Marea Britanie

pentru ameliorarea căpşunului, deşi, anual, sunt lansate zeci de soiuri noi în Europa, încă nici unul

nu a reuşit să detroneze supremaţia soiului olandez Elsanta.

Soiul este căutat atât de producători, cât şi de consumatori, datorită productivităţii ridicate, a gustului

deosebit şi a duratei lungi de păstrare după recoltare.

Elsanta poate fi cultivat în condiţii foarte diferite de climă şi de sol. Poate fi cultivat în câmp deschis

şi în cultură protejată, dar şi pe suprafeţe mici în grădina de lângă casă. Plantarea se poate face

eşalonat, pentru extinderea perioadei de recoltare, însă nu se pretează culturii multianuale (4-5 ani),

care se mai practică în unele zone ale ţării.

Soiul a fost selectat de către Plant Research International B.V. din Olanda, pe atunci IVT, dintr-o

încrucişare Gorella şi Holiday.

 

Cultivatori autohtoni: apelaţi la pepiniere autorizate

În România, soiul Elsanta se cultivă pe suprafeţe reduse. O parte din plantele prezente la noi în ţară

a fost introdusă via Ungaria sau Italia şi nu provine din pepiniere autorizate, ci din plantaţii

comerciale. Acest fapt le-a adus o serie de probleme cultivatorilor, mai ales din cauza bolilor pe care

le-au importat odată cu plantele.

Paginile web din România abundă de anunţuri privind comercializarea de plante Elsanta. De aceea

este bine să verificăm paşaportul fitosanitar şi certificatul de calitate, atunci când hotărâm să

cumpărăm materialul săditor.

Soiul Elsanta este marcă înregistrată şi protejată. În România, acordul pentru multiplicarea soiului

Elsanta a fost obţinut de subsemnatul, dr. ing. în cadrul Pepinierelor Hida, judeţul Sălaj, iar plantele

bază, din care se obţin stolonii pentru comercializare, sunt cumpărate, în fiecare an, din Olanda.

În numerele viitoare ale revistei Ferma vom încerca să prezentăm o sinteză a principalelor soiuri

care se cultivă în prezent în Europa.

 

PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE SOIULUI ELSANTA

Productivitate: foarte ridicată, cu un procent ridicat al

fructelor de calitate;

Creştere: puternică, tufă laxă, deschisă, cu inflorescenţe înalte care asigură o recoltare uşoară şi

rapidă;

Înflorire: flori mari, cu antere bine dezvoltate (anterele primelor flori sunt mai puţine);

Rezistenţa la boli: este un soi tolerant la făinare şi la putregai, mai sensibil la Colletotrichum şi destul

de sensibil la Werticillium wilt. Sensibilitatea se manifestă şi la gerurile din iarnă, mai ales în lipsa

zăpezii, de aceea nu se recomandă cultivarea în depresiunile cu ierni foarte reci;

Coacerea: este cu 2-3 zile mai tardiv decât soiul Premial şi poate fi considerat un soi semi-timpuriu;

Calitatea fructelor: nu sunt fragile, se păstrează bine, au un miros bun şi o aromă puternică;

Aspectul fructelor: mari, uniforme, conic rotunjite, culoare roşu strălucitor, uneori vârful nu este bine

copt.

Investiţii pentru înfiinţarea unei plantaţii de căpşun…

            Se estimează o creştere continuă a suprafeţelor cultivate cu căpşuni în ţară …

…

            Cea mai frecventă întrebare care mi-a fost adresată în ultimii ani cu privire la cultura

căpşunului a fost:

            Cât costă înfiinţarea unui hectar de căpşuni?

            Răspunsul meu a fost acelaşi: depinde. Depinde de ce?

            În primul rând, depinde de tehnologia de cultură pe care dorim să o folosim.

            Am prezentat în numerele trecute ale revistei Ferma trei posibilităţi de bază pentru a

cultiva căpşunul, fiecare dintre acestea având numeroase variante de adaptare la condiţiile

specifice.

            Este greu de stabilit un preţ fix pentru un hectar de căpşuni, fiindcă totul depinde de

dotarea fermei, sursa de apă pe care o folosim, costul mâinii de lucru în fiecare zonă şi aşa mai

departe.

            În cele ce urmează vom încerca să schiţăm principalele verigi tehnologice şi preţurile pe

care le implică acestea.

Deci, avem terenul, să presupunem un hectar.

            Calculul investiţiei

            - Fertilizarea de bază implică 60-80 tone gunoi de grajd, transportate în câmp şi împrăştiate.

La 3-4 km transport cu remorca şi încărcat mecanic, plătim în jur de 600-700 lei.

            - Împrăştiat gunoi manual: circa 10 zile om (z.o.) x 50 lei = 500 lei.

            - Arătura de bază se face la o adâncime de minim 28-30 cm, în funcţie de zonă, şi costă în

jur de 550 lei.

- Lucrarea de pregătire a solului pentru plantat se face cu combinatorul sau cu freza. Nu

recomandăm discul decât în cazul în care nu avem altă posibilitate. Preţul este de circa 400 lei.

            - Investiţia în plante de calitate: 40.000 plante x 0,45 lei = 18.000 lei.

            Plantarea se face cu plantatoare speciale (se pot vedea la pepinierele Hida, judeţul Sălaj).

Cu plantatoarele sunt necesare circa 20 z.o./ha. Dacă facem plantarea manual, la copcă, şi cu

mocirlirea plantelor, sunt necesare circa 80-100 z.o./ha.

            Varianta optimă, cu plantatoare, costă circa 800 lei.

            - Fertilizarea cu îngrăşăminte:             anul I: cca 6 saci complex x 120 = 720 lei             anul II: cca 8 saci complex x 120 = 960 lei             anul III: cca 6 saci îngrăşăminte cu azot x 100 = 600 lei

 

            - Tratamente:             pesticide anul I: aprox. 1.500 lei             pesticide anul II: aprox. 1.700 lei             pesticide anul III: aprox. 1.700 lei

 

            - Lucrări de îngrijire mecanice (cu motocultorul)             anul I: 7 z.o. x 50 = 350 lei             anul II: 7 z.o. x 50 = 350 lei             anul III: 7 z.o. x 50 = 350 lei

 

            - Necesar de paie în anul doi şi trei circa şapte tone:             balotat paie: 700 lei             transport paie în câmpul de producţie 400 lei             împrăştiat paie pe parcelă manual 10 z.o. x 50 lei = 500 lei

            - Recoltat anul I, la producţie de 20 tone/ha: 220 z.o. x 50 = 11.000 lei

            -Recoltat anul II la producţie de 10 tone/ha: 120 z.o. x 50 = 6.000 lei

            - Alte cheltuieli pot fi cele cu ambalajele, transportul producţiei din câmp şi desfacerea.

            Total cheltuieli şi venituri pentru un hectar

            Toate cheltuielile se ridică undeva la 45.000 până la 48.000 lei pentru un hectar, cu

menţiunea că aceste cheltuieli sunt variabile şi variază de la o zonă la alta.

            Şi producţia de căpşuni poate fi mai mare în mod obişnuit, sau poate fi mai mică, din cauza

unor incidente climatice sau unui atac masiv de boli sau dăunători.

            La un preţ minim de valorificare de 4 lei la 30 tone/ha, în doi ani se obţine un venit

de120.000 RON. Anul trecut, preţul mediu de valorificare a fost mai mare de 6 lei.

            Dacă scădem cheltuielile, rămâne un profit de circa 70.000 lei/ha în 3 ani.

            Există si anumite cheltuieli pentru investiţii de lungă durată, cum ar fi achiziţia unei

motosape, circa 2000 lei, sau a unei motopompe cu aripa de udare cu 10 aspersoare, circa 3000 lei.

De asemenea, dacă nu avem sursă de apă, trebuie să vedem cât ne costă forarea unui puţ.

            Luând în considerare toate aspectele chiar şi unele cheltuieli neprevăzute, cultura

căpşunului  rămâne o cultură rentabilă.

            La cultura pe folie neagră se reduc cheltuielile cu forţa de muncă manuală în timpul anului

cu paiele şi erbicidarea, dar cresc cheltuielile cu folia neagră, furtunele de irigare prin picurare,

conectori, instalaţia de fertilizare şi irigare. Este bine, în acest caz, să ne informăm bine, înainte de

achiziţionarea acestor materiale şi echipamente, fiindcă preţurile variază mult de la un distribuitor la

altul.

            Vă dorim succes!

Moment de bilanţ pentru cultura căpşunului

 

            Anul 2008 a fost unul bun şi încurajator pentru cultura căpşunului, iar perspectivele

pentru 2009 sunt optimiste, chiar în conjunctura crizei economice prin care trecem. Oamenii

pot să renunţe la multe din lucrurile care acum par o necesitate, dar niciodată nu vor renunţa

la hrană.

            Până în anul 1990, în România se produceau în jur de 35-38.000 tone de fructe de căpşuni.

Cele mai multe culturi se aflau pe teritoriul CAP-urilor. Odată cu dispariţia colectivelor a avut loc o

prăbuşire a producţiei de căpşuni, ajunsă la 5-6.000 de tone, ceea ce echivala cu mai puţin de un

sfert de kilogram de căpşuni pe cap de locutor.

            După 1996, a început o uşoară creştere a producţiei de căpşuni, mai ales datorită

programelor de dezvoltare a producţiei căpşunului derulate în judeţele Argeş, Vâlcea şi în jurul

municipiului Bucureşti, coordonate parţial de ICPP Piteşti-Mărăcineni. Începând din anul 2004,

cultura căpşunului a cunoscut o dezvoltare accentuată în vestul României, în special în judeţele

Bihor şi Arad.

            Anul 2008 a însemnat startul pentru dezvoltarea căpşunului în judeţele din Moldova, mai cu

seamă în Vaslui, Botoşani şi în Suceava. Un alt pol secundar pentru dezvoltarea căpşunului,

intensificată în ultimii ani, este zona legumicolă Brăila-Galaţi.

            Lider în producţia de căpşuni în România se menţine, însă, judeţul Satu-Mare.

            În prezent, se estimează că producţia de căpşuni a ajuns undeva la 12-15.000 de tone

anual. Cu toată această creştere spectaculoasă a producţiei de căpşuni din ultimii ani, în România

se obţine mai puţin de un kilogram de fructe de căpşuni/locuitor. Judeţele Sălaj şi Mureş au deja

suprafeţe importante cultivate cu căpşuni, înfiinţate în ultimii trei ani, majoritatea având soiuri de

bună calitate, care asigură o desfacere la preţuri mari.

            Perspectiva dezvoltării căpşunului în ţara noastră            Cerere favorabilă unei producţii sporite

            Pentru următoarea perioadă, se estimează o creştere continuă a suprafeţelor cultivate cu

căpşuni în ţara noastră. Căpşunul prezintă o mare plasticitate ecologică, astfel că se poate cultiva în

toate judeţele din România. Preţul kilogramului de căpşun este stimulativ pentru

întoarcerea ,,căpşunarilor” din Spania şi Italia, care pot începe propria afacere în România.

            Căpşunul produce peste 20-25 tone/ha în majoritatea zonelor de cultură, dacă se aplică o

tehnologie corespunzătoare.

            Deocamdată, există o cerere importantă neacoperită de fructe de căpşuni pe piaţa

românească. Având în vedere că mâna de lucru este mai ieftină în România decât în ţările din vestul

Europei, considerăm că producţia de căpşun se poate dezvolta în perspectivă pentru export pe piaţa

europeană.

            Există deja societăţi din Italia, Austria şi Germania care înfiinţează plantaţii de căpşuni în

România, pentru ca fructele să fie exportate în ţările lor de origine.

            Obstacole uşor de depăşit

            Principalele piedici în calea dezvoltării culturii căpşunului sunt:

- investiţiile mari, care trebuie făcute pentru înfiinţarea unei plantaţii investiţiile mari. Acest obstacol

poate fi depăşit prin înfiinţarea de plantaţii pe suprafeţe mai mici, folosind o tehnologie clasică de

cultură a căpşunului care necesită costuri mai mici, sau prin accesarea fondurilor europene.

- lipsa de cunoştinţe privind tehnologia de cultură a căpşunului. În acest caz, se pot organiza, pe

plan local (DADR, OJCA, primării sau iniţiative ale cetăţenilor), simpozioane sau cursuri care să

promoveze tehnologiile de cultură a căpşunului şi a altor specii care pot să reprezinte o nişă de piaţă

favorabilă agriculturii din România.

            Pepinierele Hida, din judeţul Sălaj, au organizat împreună cu instituţiile judeţene şi locale,

în 2007-2008, mai mult de zece astfel de întâlniri, finalizate de fiecare dată cu câteva plantaţii noi

de căpşuni în fiecare localitate.

            Mai mult în piaţă, decât în supermarket

            În anul 2008, preţul kilogramului de căpşuni a crescut uşor comparativ cu anii precedenţi.

Producţia autohtonă a fost valorificată pe piaţa liberă şi în magazine specializate în comerţul de

legume-fructe. În magazinele de tip supermarket s-au valorificat preponderent căpşunii proveniţi din

import.

            În România, producătorii de căpşuni nu sunt organizaţi pentru a putea comercializa fructele

în loturi mari, uniforme, ambalate corespunzător, astfel încât producţia să se vândă şi în magazinele

mari. Un alt incovenient este preţul mic oferit de comercianţi, fermierii având puţine şanse să

pătrundă în pieţe pentru a-şi putea valorifica producţia.

            Calitatea, înainte de toate

            În ultimii trei-patru ani, s-a conturat tendinţa consumatorului român de a opta pentzru

calitate în alegerea fructelor. Astfel, fructele de calitate, mari, frumos colorate, aromate, cu fermitate

corespunzătoare s-au vândut la un preţ de la 80 până la 100 la sută mai mare, comparativ cu

fructele moi, strivite sau recoltate în ambalaje mari. Din păcate, încă o bună parte din suprafeţele

cultivate cu căpşuni, mai ales în zona Satu-Mare, sunt ocupate de soiurile Premial, Redgauntlet,

Dana, Senga-Sengana, soiuri cu o slabă fermitate a fructului.

            Un an bun, dar cu probleme pe măsură

            În general, 2008 se poate considera un an bun pentru cultura căpşunului. Ploile din prima

parte a anului au determinat o bună dezvoltare a plantelor şi o creştere semnificativă a producţiei,

chiar în condiţii de neirigare. Una din problemele majore a fost apariţia bolilor au creat probleme

cultivatorilor: putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea) – cel mai frecvent, pătările de frunze şi făinarea.

            Acolo unde nu s-a stropit la timp, producţia a fost de slabă calitate şi o parte din fructele

comercializate au fost atacate de putregai, astfel că preţul s-a prăbuşit pentru câteva zile.

            Cele mai grave probleme au apărut însă în cazurile în care fermierii nu au schimbat de mult

timp materialul săditor şi au încercat să-şi producă singuri plantele pentru cultură.

            Culturi bune, din plante certificate

            Un aspect pozitiv în anul 2008 a fost creşterea semnificativă a cererii pentru plante

certificate de căpşun, atât din producţia internă, cât şi din import. O bună parte din cultivatorii de

căpşuni au remarcat că folosirea unor plante libere de viroze poate să determine sporuri importante

de producţie. O calitate slabă a materialului de plantare duce automat la obţinerea unor recolte mult

mai modeste sau chiar neeconomice, în unele cazuri. Acest lucru este explicat ştiind că planta

mamă, pe lângă transmiterea fidelă a caracterului de soi, transmite către stoloni bolile, virozele,

nematozii şi dăunătorii de care aceasta este afectată.

            Din cercetările efectuate la ICPP Piteşti-Mărăcineni, rezultă că producţia obţinută în

căpşunăriile înfiinţate cu stoloni liberi de agenţi patogeni (în special viroze) este de la dublu la de

şapte ori mai mare în comparaţie cu stolonii recoltaţi din pantaţii comerciale.

            Fructificare şi productivitate

            Spre deosebire de alte specii pomicole, la care prima recoltă economică se obţine în anul al

III-lea sau al IV-lea de la plantare, căpşunul produce economic de la prima fructificare, când are

vârsta de un an, sau, uneori, la câteva luni de plantare.

            Precocitatea accentuată permite:

- înfiinţarea de plantaţii anuale şi multianuale;

- introducerea căpşunului în asolamente de legume şi flori, în câmp sau protejat, în sere şi solarii;

- precum şi recuperarea rapidă a cheltuielilor făcute cu înfiinţarea plantaţiilor.

            Căpşunii ajung la maturitate la sfârşitul lunii mai, odată cu cireşele cele mai timpurii, iar

în cazul culturilor protejate, cu 2-3 săptămâni mai repede, producţia fiind valorificată avantajos,

realizându-se venituri înaintea altor specii pomicole. Este specia care poate să valorifice la

maximum mica proprietate privată din România, dacă se aplică o tehnologie corespunzătoare.

            Cultura căpşunului poate să dea o producţie de peste 25 tone la hectar (până la 35-40

tone în ţările din Europa de vest şi în SUA, datorită fertilizărilor masive).

 

STOLONI DE CAPUNI

SOIUL CANTITATEA PRET

ELSANTA

HONEOYE

SUB 1000 PLANTE 0,6 LEI

1000-5000 PLANTE 0,55 LEI

5000-10000 PLANTE 0,52 LEI

10000-20000 PLANTE 0,50 LEI

PESTE 20000 PLANTE 0,48 LEI

  

Preturile pot fi negociate la cantitati mai mari.

 

Tratamente cheie la culturile de capsun

Nr

crt Perioada/fenofaza Boala si daunatorul Tratament + ingrsamant foliar

1 Pornirea in vegetatie

Perioada:  1-30 martie

-Patarea alba,

Patarea rosie,

T1: 30g Alcupral / 10 l apaIngr.

Foliar Foliq Ascovigor separat

Patarea bruna, Arsura

bacteriana,  Vestejirea

plantei

- Acarianul capsunului

T2: 50g Zeama bordeleza / 10 l apa

T3: 25g Dithane M45 + 6 ml Demitan

200 SC/ 10 l apa + Ingr. Foliar (Foliq

Ascovigor)

2

Crestere- buton floral

– inflorire

Perioada: 20 martie –

20 aprilie

In perioada maximei

infloriri se evita

tratamentele pentru

asigurarea polenizarii

de catre albine

-Patarea alba,

Patarea bruna,

Fainare, Putregai

-Acarianul capsunului-

Gargarita capsunului

T4: 8 ml Topsin 500 SC + 20 ml Bravo

500 SC + 3 mlCalypso 480 SC/ 10 l apa

+ ingr foliar Foliq Mikromix sau

Universal

T5: 6 ml Demitan 200 SC + 4 ml

Bumper 250 EC / 10 l apa + Ingr

foliar Foliq Ascovigor sau Mikromix

3

Scuturarea petalelor

cresterea fructelor

Perioada: 20 aprilie-

10 mai

-Putregaiul

capsunului-patarile

frunzelor-insecte

defoliatoare

T6: 8 ml Topsin + 25 g Dithane /10 l apa

+ Ingr Foliar Foliq Calmax sau

Universal

T7: 2 ml Fastac + 20 ml Bravo 500 SC +

15 ml Teldor 500 SC + Ingr foliar Foliq

Calmax sau Universal

4

Coacerea fructelor

Perioada: 20 mai – 20

iunie -putregaiul capsunului

10 ml Teldor in caz de atac puternic

dupa o recoltare- timp de pauza 2-3 zile

+ Ingr Foliar Foliq Calmax

5

Dupa cosire pana in

toamna

Perioada 10 iulie – 10

septembrie

-Patarea alba, rosie ,

vestejire, fainare

T8: 50 g Zeama bordeleza / 10 l apa – 2

tratamenteIngr foliar Universal sau

Kombimax separat

T9: 25 g Dithane M45 + 20 g Captan 80

WDG+ Ingr foliar Foliq Universal sau

Kombimax

T1- primul tratament, T2 – al doilea tratament s.a.m.d

Tratamentele sunt valabile pentru orice suptafata iar la un volum de solutie de 10 l ar ajunge pentru aprox 500-600 mp in functie si de marimea plantelor.

Plantarea cu plantatorul 

Plantarea capsunului prezinta o importanta deosebita pentru reusita unei culturi de succes.

Pentru o plantare corecta si sigura la culturile moderne se foloseste plantatorul special construit

pentru capsun.

Atentie!!! Plantatorul conic din legumicultura nu este bun pentru capsun deoarece radacinile nu vor

ramane drepte in sol.

Reusita infintarii unei culturi depinde de 3 factori in momentul plantarii.

1. Radacina capsunului dupa plantare trebuie sa ramana dreapta in sol deoarece daca varfurile

vor sta indoite in sus planta nu se va mai dezvolta iar la urma se usuca de aceea trbiue efectuata

fasonarea inainte de plantarea fara plantator cu o foarfeca se reteaza toate varfurile cam la 10-15

cm in functie de vigoarea plantei. La plantarea cu plantatorul se fasoneaza cu acesta dupa ce planta

este introdusa in sol pana la nivelul coletului. Acesta are o lama in varf cu care se apasa radacinile

in jos in sol la nivelul 10-15 cm si apoi se reteaza dupa care se taseaza usor pamantul langa planta.

              

          corect                                               corect                                            

GRESIT

2. Planta dupa plantare sa fie cu coletul exact la nivelul solului. Daca radacina ramane putin

descoperita in cateva zile planta se va usca. Chiar daca se uda plantele dupa plantare si solul se

mai aseaza si se desco[ere radacina trebuie revenit si acoperit cu pamant incat sa nu se vada deloc

radacina descoperita.

.                                        

                                                corect                                               gresit

3. “Inima plantei” sa nu fie acoperita cu pamant deoarece de acolo pornesc toate frunzele si

inflorescentele. Daca se accpere cu pamant planta sufera si moare.

.                                        

                                           corect                                                    gresit

Plantatorul pentru capsuni

         

Va oferim plantatoare pentru capsun la pretul de 20 lei/buc. Etapele plantarii cu plantatorul

1 Se repartizeaza plantele inainte la 25-30 cm pe langa ata. Intre randuri se lasa 70-90 cm.

 

2 Cu o mana se tine planta de la nivelul coletului iar cu cealalta se prinde varful radacinii cu lama de

la plantator cam la 2 -3 cm de la varful radacinii.

 

3 Se apasa cu plantatorul planta in sol pana ajunge la nivelul solului cu nivelul coletului iar cu

cealalta mana se tine usor de planta.

       

4 Se tine de planta bine iar cu plantatorul se apasa brusc ca radacina sa fie retezata.

5 Se taseaza usor pamantul langa planta.

6 Se uda obligatoriu daca in ziua respectiva nu ploua iar solul nu este saturat de apa.

    

 

ELSANTA 

       Este un soi de capsun olandez, foarte cultivat in Europa datorita productivitatii ridicate si

rezistentei la boli.

       Planta are vigoare mijlocie-mare, creşte sub formă de tufă globuloasă având frunzele lung

peţiolate ceea ce determină ca tufa să fie destul de înaltă. Produce multe inflorescente si

deasemenea un numar mare de fructe care in conditii bune de irigare si ingrasamant pot ajunge

majortatea la marime mare.

       Calitatea fructelor: mari (20-25g), uniforme, conic rotunjite, culoare roşu strălucitor, cu

fermutate ridicată, uneori vârful nu este bine copt.

        Coacerea: este un soi semi-timpuriu se recoltează în prima decadă a lunii iunie. Periada

recoltarii fructelor este de aproximativ 20-30 zile in ficntie de coditiile climatice.

       Productia medie pe planta 500 g sau poate fi si mai mare in conditii de tehnologie avansata.

        Productivitate: foarte ridicată, ajunge la producţii de 18-20t/ha şi chiar mai mult în condiţii

optime de climă şi sol.

       Vezi articol: Elsanta, soiul de căpşun care a cucerit Europa

HoneoyeOrigine: SUA

Apreciere generala: Este un soi foarte productiv si se poate utiliza pentru urmatoarele sisteme de

cultura: tunel, solar, câmp liber, gradină.Este un soi timpuriu si asigura productii mari.

Caracteristicile plantei: este de vigoare mare, cu frunze de marime medie cu numar mare de

inflorescente la o planta.

Honeoye este un soi de capsun bine adaptat la conditiile pedoclimatice din Romania si se poate

cultiva in toate zonele de la cea montana pana la campie.

Este un soi cu rezistentă ridicata la cele mai multe boli comune de rădăcină, torelant la fainare si

putregai dar usor sensibil la antracnoza.

Este un soi autofertil dar productiile sunt mai mari si de calitate superioara in prezenta

polenizatorilor.

Fructul: este de dimensiuni medii-mari (25-30g), de formă conică, iar culoarea este roşu închis.

Pulpa este ferma de culoare rosu deschis cu gust dulce aromat.

Epoca de  coacere Este un soi timpuriu, se coace la iunceputul lunii iunie.

Puncte forte: timpurietate, productivitate bună, fructe uniforme,  frumoase, marimea fructelor: mare,

cu o aromă plăcută. Este rezistent la fainare si putregaiul cenusiu al fructelor.

Folie de mulcire pentru capsuni 

         Folie de mulcire pentru capsuni de calitate

ridicata, rezistenta la radiatiile UV, este ideala pentru culturile multianuale de capsuni, isi pastreaza

calitatile 3-4 ani pe sol fara sa se deterioreze, este rezistenta la rupere fiind elastica, se poate instala

in camp cu masina de pus folie sau manual.

       Grosimea foliei este de 35 microni. Latimea poate fi de 120 cm pentru solarii si de 140 cm

pentru culturiile din camp. Folia poate fi preperforata pentru capsuni cu 2 randuri/strat la distante de

30 cm x 30 cm intercalate.

        Se vinde doar la role de 1000 m liniari.

Avantajele foliei:

-Pastreaza solul curat de buruieni si astfel plantele se dezvolta mult mai viguros nefiind concurate de

acestea.

-Asigura productii mai timpurii cu aproximativ 10 zile fata de culturile clasice.

-Fructele se pastreaza mai curate si sanatoase nefiind atacate de putregaiul cenusiu (Botrytis)

-Apa se pastreaza mai bine in sol pierderile prin evaporare fiind foarte mici.

-Productiile sunt mai ridicate atat cantitativ cat si calitativ

-Cheltuieliile cu forta de munca sunt mult mai mici iar cultura capsunului de vine mai profitabila.

http://pepinierelehida.ro/php/wp-content/uploads/2012/08/capsuni-7.jpg

http://pepinierelehida.ro/php/wp-content/uploads/2012/08/shapeimage_2.png

http://pepinierelehida.ro/php/wp-content/uploads/2012/08/P8290072.jpg

http://pepinierelehida.ro/php/wp-content/uploads/2012/08/800px-Fendt_Xylon.jpg