Cugetari despre iubire

Sunt un fulg de nea care încearcá sá îti mângâie fata... Doamne ce as vrea sá má scurg în pielea ta si sá nu mai ies niciodatá, asa as avea certitudinea cá nu am sá te pierd... Marea este complicea mea, ea este aláturi de mine mereu, ea este singura care nu m-a trádat si nu má va tráda niciodatá...

Sunt o adiere de vânt sálbaticá... Eu sunt lumina caldá a diminetii ce-ti gâdilá genele lungi pentru a-ti deschide ochii sá vezi splendoarea ce te înconjoará. Eu sunt o razá de soare caldá si firavá ce-ti mângâie obrajii fini; eu sunt roua de pe firele de iarbá ce-ti sárutá gleznele; eu sunt un cânt al pásárilor ce te încântá cu ciripitul lor vioi; eu sunt o floare micá si tácutá ce îti implorá mângâierea, sunt un gând ráslet ce te face sá tresari când esti singur, iar tu esti sprijinul meu în lumea cea realá cufundatá în visare...

Niciodatá nu voi avea destul timp sá îti redau în cuvinte tot ce simt pentru tine... iubire, pasiune, dorintá... tot ce stiu e cá voi încerca mereu sá fac mai mult, mai mult decât e posibil, pentru a te pástra aici într-un coltisor al inimii mele, un coltisor pe care ti-l rezerv tie draga mea... pentru cá tu esti tot ce mi-am dorit vreodatá! Ochii tái pátrunzátori m-au fascinat din prima clipá, buzele tale senzuale m-au cucerit... párul táu atât de fin, îmi mângâie obrajii... iar mâna ta caldá o simt pe fruntea mea rece...

La atingerea ta totul renaste, îmi revine pofta de viatá, îmi dai un motiv de a trece biruitor prin toate, ba chiar mai mult... sá uit de toti si de toate... si sá rámânem doar noi doi... în lumea asta parcá purtatá pe aripi de basm... Nu voi uita niciodatá acea clipá în care te-am zárit pentru prima datá, clipa magicá în care TU m-ai fermecat... Cu sigurantá cá meriti tot ce e mai bun...

Cineva va fi întotdeauna aici sá te iubeascá, cineva va pretui întotdeauna cáldura zâmbetului táu si fericirea inimii tale... Cineva va incerca întotdeauna sá gáseascá cuvinte sá-ti multumeascá pentru cá ai umplut viata cu vise devenite realitate si amintiri frumoase...

TE IUBESC nu doar pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt eu când sunt cu tine... TE IUBESC pentru cá má ajuti sá fac din viata mea nu o taverná, ci un templu, din faptele mele de zi cu zi... nu un repros, ci un cântec...

Stii sá asculti? Auzi vântul la fereastrá? Auzi pásárile care vin si pleacá ducând si aducând primávara? Stii ce-i nostalgia? Numai sufletul meu te trezeste, cáci se aude din depártare un strigát: TE IUBESC!

Tráiesc din amintiri, vise si sperante. Dacá mi s-ar lua acest mod de a trái as muri precum moare o floare atunci când este prea mult udatá. Inima mea a fost udatá cu lacrimile deziluziei create la sfârsitul acestei

relatii. Tot ce stiu este ca el reprezintá tot ce e mai bun pentru mine, un mic ideal de frumusete si bunátate. De ce oare n-a fost sá fie asa cum a spus el? Oare voi mai iubi vreodatá?!

Cu tine am descoperit fericirea. Fericirea care má face sá simt cá tráiesc cu adevárat esti tu. Tu dimineata, tu când má alinti, tu când má certi, tu când má atingi. Implinirea si fericirea au venit o datá cu tine, si dacá tu n-ai fi, n-as mai fi nici eu, pentru cá eu... am devenit tu. Tráiesc prin tine, fiecare clipá a vietii si o voi trái pâná la moarte. Te iubesc de un infinit de universuri plus încá unul. Mereu!

Tu esti iubirea mea, esti raza de soare care îmi lumineazá fiecare clipá a vietii, fiecare zi, fiecare minut si secundá, esti cel care a sádit pentru prima oará în sufletul meu iubirea.

Dar acuma suntem despártiti de distanta dintre noi, o distantá dureroasá, care má face sá plâng cu lacrimi de sânge când mi-aduc aminte clipele petrecute împreuná, clipe în care ca doi copii ne jucam cu iubirea, cu acest sentiment máret care ne uneste, sper însá cá va veni timpul n care amintirile frumoase vor reveni, vom fi iar împreuná pe tárâmul iubirii, spunându-ne frumoase cuvinte de amor si simtind iarási pasiunea din sufletele noastre!

Sufletul meu se hránea cu imaginea ta, cu imaginea chipului táu angelic, cu speranta ce încá îmi tinea SUFLETUL întreg, o datá ce sufletul nu mai are hraná... acesta moare si o datá cu el moare si dorinta si speranta de a trái. SUFLETUL meu e acoperit cu un voal negru ce nu-mi permite sá zâmbesc... Nu credeam cá... dragostea ce ti-o port îmi va omorâ sufletul cândva, dar totusi destinul mi-a jucat cea mai urâtá festá, cel mai mare blestem a fost sá te IUBESC si sá te plâng!

Privesc spre cer si simt cum má cuprinde singurátatea, îmi aduc aminte cum priveam în doi si nu eram singuri, cáci ne aveam unul pe altul. Timpul însá te-a îndepartat de mine si mai uitat, ai uitat cá undeva, cineva priveste spre cer si e singur... singur cu iubirea sa pentru tine, sperând sá te întorci la el, ca pásárile cálátoare, sperând cá în sufletul táu mai arde mácar o micá flacárá plápândá, ca aceastá flacárá se va transforma într-un foc mare si puternic cum e dragostea mea pentru tine...!

...tu esti raza mea de soare, ce lumineazá întunericul sufletului meu; tu esti aerul pe care-l respir,... clipá de clipá si apa fárá de care as muri; as mai vrea sá pot spune cá esti si jumátatea inimii mele, dar nu pot pentru cá tu esti chiar inima mea... si ia gândeste-te... crezi cá as putea trái fárá ea?!

Al sufletului zbucium, nu-l cunoaste nimenea, destinul nu îl stie, poate doar eu... poate si tu... însá se oglindeste durerea în tot ceea ce fac si mátasea albastrá a florilor de vará, má vor chema iará spre infinit.

Si voi cunoaste poate odatá o altá iubire, ce se naste iubind spre nemurire, o dragoste uitatá undeva, în haosul de nedescris, visând la clipe dintr-un tárâm de vis, doar pentru mine... interzis!... cáci si astázi si mâine, la poarta sufletului meu... rámâi doar tu stápân mereu...

Iubirea e o gingasá floare, care surâde numai atunci când este privitá de doi îndrágostiti, de douá suflete...

Oare iubirea asemeni unei flori se va usca? Poate,... dar amintirea ei va rámâne ca o petalá a sperantei, si a asteptárii... Viseazá dacá poti... în aceastá cupá a dragostei!

Am alergat prin viatá fárá sá-i stiu adevárata-i fatá, simteam cá ceva din mine lipseste... am cáutat, am cáutat si am gásit un suflet bun, curat! Am stiut din prima clipá cá viata mea-i acuma întregitá. Pentru tine am sá fiu un râu de lacrimi uneori, pentru tine am sá fiu o scará ce urcá pân'la nori, pentru tine am sá fiu flacára ce persistá prin apá, voi fi o lacrimá de dor ce curge nemângâiatá!

Te rog, priveste înapoi si spune dacá má mai iubesti...

Stau acum singurá, plâng si amintirile si vorbe pe care mi le-ai soptit cândva le aud în noapte,... încerc sá te caut printre ele, dar totul îmi apare ca un cosmar, un vis urât din care nu má pot trezi oricât de mult eu as încerca... singura scápare este prezenta ta, dar tu esti atât de departe,... departe, dar nu si de inima mea, cáci niciodatá nu am încetat sá te iubesc. De aceea mi-as mai dori un singur lucru... sá te am aproape pentru a te privi în ochi si asta mi-ar fi de-ajuns sá nu te mai las sá pleci!

Te iubesc atât de mult... te vreau lângá mine, te doresc si astázi în preajma mea, fiecare clipá o numár, fiecare cuvânt al táu îl aud soptind, rásunând în gândurile mele. Te doresc din nou în viata mea, pentru cá nu pot trái în lipsa ta...

Imi inchipui cá suntem doar noi doi, dansám pe stele si pásárile, ploaia, vântul, toate... s-au oprit... pentru noi. Pentru NOI DOI!

Te iubesc cum soarele iubeste cerul... cum stelele iubesc universul... cum pásárile iubesc cântatul... cum nimeni nu va putea iubi niciodatá... te iubesc!

As vrea sa fiu o lacrimá, sá curg încet pe obrazul táu... ca râul în valurile sale ondulate si sá te pot sáruta mereu. Pentru tine printesa mea iubitá, as vrea sá fiu o floare... sá má porti mereu în inima ta pentru o eternitate...

Luminile dictau luminii constante si sárace, sá treacá cu mine prin toate ecluzele vietii, iar tu te disimulai ca un om în derutá, te imobilizai, orgolis, pe larga fatá a celor înselátori si mascati... Tot, stralucind de iubire, fascinai Universul ignorant. Buzele tale de aur nu mai sunt pentru mine ca sá râdá...si cuvintele tale de aureolá au un sens asa de perfect, încât în noptile de tinerete si moarte, îti ascult vocea vibrând în zgomotele lumii... si astfel m-am închis în dragostea ta, visând...

Dragostea este o dulce iluzie ce se naste din lumina razelor de luná... cáldura pámântului si lacrimile norilor... E o adiere de vânt cu nuantá, un râset de frunze... un cântec care rásuná... un drum anume... care te poartá în visele cele mai profunde. Fiecare gând al meu cátre tine... se va lása usor din mine... va pleca în zári si va lása în urmá un soare ce-o s-apuná... si poate tu má vei uita cáci visul trecátor a fost..., dar tot ce-am spus e-adevárat cáci eu te-am iubit neîncetat...!

Dragostea este o iluzie opticá ce duce la orbire, o multitudine de calitáti si chiar defecte îmbálsámate într-un trup cu umbre si oglindiri irezistibile... Dragostea poate fi TOTUL sau NIMIC... alegerea iubire, e numai a ta!

Nu mint când îti spun cá te iubesc, nu mint când îti spun cá îmi lipsesc îmbrátisárile tale, tandretea ta, dragostea ta, tot ceea ce esti tu. As vrea sá pot pleca într-un loc cât mai departe, sá pot uita tot ce mi se întâmplá, sá încep o viatá nouá, sá te cunosc pe tine acolo... nu aici în lumea asta nebuná din care eu nu mai am scápare.

Acum nu îmi rámâne decât sá tráiesc aceeasi viatá monotoná pe care o am de ani, sperând cá într-o zi se va termina totul si voi avea un alt început, un început numai al meu...

Când te vád, simt cum pámântul îmi fuge de sub picioare, parcá totul se roteste în jurul meu, parcá eu sunt centrul universului, dar... deodatá totul fuge spre un alt centru... acolo esti tu, má faci sá má învârt în jurul táu, má domini... nu má mai pot stápâni...

Mi-ai fost cântecul ce m-adormea noaptea, vocea ce-mi mângâia tristetea, vântul ce-mi înváluia pielea, dar nu ai fost decât un vis. Pentru mine esti mai scump ca aerul pe care îl respir, esti mai pretios decât orice bijuterie scumpá, esti mai presus de propria mea persoaná si nu îti voi putea explica niciodatá, nici prin mii si mii de cuvinte cât de mult te iubesc!

Dragostea ta má face sá má topesc ca o bucatá de gheatá în a ta palmá de foc si sá má înalt fárá aripi spre luná, spre infinit.

Ti-am spus vreodatá cá te iubesc? Ti-am spus vreodatá cum te iubesc? Nu? Atunci:... Te iubesc!

Nu este destul?... sá îti spun cum te iubesc? Cum te iubesc... lasá-má sá numár...

Te iubesc cum nu am mai iubit pe nimeni... Poate crezi cá nu e destul?! Te iubesc cum numai un înger

poate iubi...