Cufărul Zburător - HC Andersen

3
Cufărul zburător de HC Andersen Era odată un negustor așa de bogat încât ar fi putut să pardosească cu bani de argint toată strada lui și pe lângă asta și o ulicioară aproape toată, dar nu le pardosea pentru că-și întrebuința altfel banii și când dădea o para, lua înapoi un galben, fiindcă era priceput; dar într-o bună zi a murit. Fecioru-su a moștenit toată averea și când s-a văzut cu atâta bănet a început să ducă o viață de petreceri; făcea zmee din banii de hârtie și arunca în apă galbeni în loc de pietre. Cu asemenea îndeletniciri, paralele s-au isprăvit repede și nu i-au mai rămas decât patru bănuți de aramă, iar haine nu mai avea decât un halat vechi și o pereche de papuci. Prietenii acuma nici nu mai voiau să știe de el, pentru că nu puteau să iasă pe stradă cu dânsul așa îmbrăcat. Numai unul din ei, care era mai bun la suflet, i-a trimis un cufăr vechi cu o scrisorică: "Fă-ți bagajul!" Dar el n-avea ce bagaj să-și facă și de aceea s-a băgat chiar el în cufăr. Acuma, să vedeți, cufărul acesta era tare ciudat. Cum îl încuiai, putea să zboare. Așa a făcut și feciorul de negustor; l-a încuiat și îndată a zburat cu cufărul pe horn, deasupra norilor, tot mai departe și mai departe. Când fundul cufărului scârțâia, feciorul negustorului se temea să nu se spargă în bucăți și să trebuiască să facă o tumbă cumplită și asta nu-i prea plăcea. Și a mers așa cât a mers și a ajuns în țara turcilor. A ascuns cufărul într-o pădure și a intrat în oraș. Nu s-a uitat nimeni la dânsul. Fiindcă turcii umblau ca și el, cu halat și cu papuci. Cum mergea el așa, a întâlnit în drum o doică cu un copil la piept. - Ascultă, doică turcească, a întrebat-o el, ce palat e acela de colo, cu ferestre așa de înalte? - Acolo stă fata sultanului, a răspuns femeia. S-a prorocit că are să fie foarte necăjită din pricina unui iubit și de aceea n-are voie nimeni să stea de vorbă cu ea, decât numai dacă sunt de față sultanul și sultana. - Bine, mulțumesc! a spus feciorul de negustor; s-a dus în pădure, s-a băgat în cufăr, a zburat până pe acoperișul palatului și s-a strecurat la prințesă pe fereastră. Prințesa dormea pe o sofa și era atât de frumoasă încât feciorul de negustor nu s-a putut opri și a sărutat-o. Ea s-a trezit și s-a speriat, dar el i-a spus că e dumnezeul turcilor și a venit prin văzduh la dânsa și ea a fost foarte măgulită. Pe urmă au stat împreună de vorbă și el i-a spus tot lucruri minunate, i-a spus că ochii ei sunt două lacuri adânci în care gândurile înoată ca niște zâne ale apei și i-a spus că fruntea ei e un palat de gheață cu încăperi frumoase și tablouri și i-a mai spus de barza care aduce copii mititei și drăgălași. Frumoase lucruri spunea! Și pe urmă i-a cerut prințesei mâna și ea îndată a spus da! - Să vii sâmbătă seara, a zis ea; sâmbătă seara, sultanul și sultana vin la mine la ceai. Au să fie foarte mândri că mi-a cerut mâna dumnezeul turcilor; caută numai și învață bine o poveste frumoasă, pentru că tatei și mamei le plac foarte mult poveștile; mama vrea să audă povești cu tâlc și cuviincioase, iar tata vrea să fie vesele. - Bine, n-am să aduc alte daruri decât o poveste, a spus el și a plecat, dar înainte de plecare prințesa i-a dat o sabie împodobită cu bani de aur și de asta avea el nevoie. Și-a luat zborul, și-a cumpărat un halat și după aceea s-a dus în pădure și acolo s-a apucat să născocească o poveste; până sâmbătă trebuia să fie gata și nu era chiar așa de ușor. Sâmbătă seara povestea era gata. Sultanul, sultana și toată curtea erau la ceai la prințesă. Toți l-au întâmpinat cu prietenie. - Nu vrei să ne spui o poveste? a spus sultana; dar una care să fie cu tâlc. - Dar să fie și cu haz, a zis sultanul. - Da, da! a răspuns el. Ascultați: era odată un mănunchi de chibrituri și chibriturile acestea erau foarte mândre de originea lor. Se făleau fiindcă se trăgeau dintr-un brad bătrân și înalt, din care fiecare din ele era o așchie. Chibriturile ședeau pe masă între o scăpărătoare veche și o tigaie tot veche de fier. Își aduceau aminte de tinerețe și povesteau tigăii: "Când eram noi în copac, stăteam într-o creangă verde. Dimineața și seara beam ceai de diamant, adică rouă, toată ziua ne îmbăiam în soare, când era soare, și păsările ne spuneau povești. Vedeam că suntem bogate prin faptul că fagii și mestecenii și ceilalți copaci numai vara erau îmbrăcați și iarna erau goi, pe când familia noastră avea mijloace să se îmbrace în verde și vara, și iarna. Dar iată că într-o bună zi a venit un tăietor de lemne și familia noastră s-a împrăștiat în toate părțile. Trunchiul familiei a ajuns catarg pe o corabie mare, care dacă voia putea să facă și înconjurul lumii, ramurile celelalte s-au dus care încotro, iar noi avem acuma menirea să aprindem oamenilor lumina; de aceea noi, obraze subțiri, am ajuns să stăm la bucătărie." "Soarta mea s-a desfășurat altfel, a spus tigaia de fier lângă care ședeau chibriturile. De la început, Povesti | Cufărul zburător - HC Andersen http://e-povesti.ro/povesti/hc_andersen/cufarul_zburator 1 din 3 23.11.2014 08:48

description

povesti

Transcript of Cufărul Zburător - HC Andersen

Cufrul zburtorde HC AndersenEra odat un negustor aa de bogat nct ar fi putut s pardoseasc cu bani de argint toat stradalui i pe lng asta i o ulicioar aproape toat, dar nu le pardosea pentru c-i ntrebuina altfel baniii cnd ddea o para, lua napoi un galben, fiindc era priceput; dar ntr-o bun zi a murit.Fecioru-su a motenit toat averea i cnd s-a vzut cu atta bnet a nceput s duc o via depetreceri; fcea zmee din banii de rtie i arunca n ap galbeni n loc de pietre. !u asemeneandeletniciri, paralele s-au isprvit repede i nu i-au mai rmas dect patru bnui de aram, iar ainenu mai avea dect un alat veci i o perece de papuci. "rietenii acuma nici nu mai voiau s tie deel, pentru c nu puteau s ias pe strad cu dnsul aa mbrcat. #umai unul din ei, care era mai bunla suflet, i-a trimis un cufr veci cu o scrisoric$ %F-i baga&ul'% (ar el n-avea ce baga& s-i fac ide aceea s-a bgat ciar el n cufr.)cuma, s vedei, cufrul acesta era tare ciudat. !um l ncuiai, putea s zboare. )a a fcut ifeciorul de negustor; l-a ncuiat i ndat a zburat cu cufrul pe orn, deasupra norilor, tot mai departei mai departe. !nd fundul cufrului scria, feciorul negustorului se temea s nu se sparg n bucii s trebuiasc s fac o tumb cumplit i asta nu-i prea plcea. *i a mers aa ct a mers i a a&unsn ara turcilor. ) ascuns cufrul ntr-o pdure i a intrat n ora. #u s-a uitat nimeni la dnsul. Fiindcturcii umblau ca i el, cu alat i cu papuci. !um mergea el aa, a ntlnit n drum o doic cu un copilla piept.- )scult, doic turceasc, a ntrebat-o el, ce palat e acela de colo, cu ferestre aa de nalte+- )colo st fata sultanului, a rspuns femeia. ,-a prorocit c are s fie foarte nec&it din pricinaunui iubit i de aceea n-are voie nimeni s stea de vorb cu ea, dect numai dac sunt de fa sultanuli sultana.- -ine, mulumesc' a spus feciorul de negustor; s-a dus n pdure, s-a bgat n cufr, a zburatpn pe acoperiul palatului i s-a strecurat la prines pe fereastr."rinesa dormea pe o sofa i era att de frumoas nct feciorul de negustor nu s-a putut opri i asrutat-o. Ea s-a trezit i s-a speriat, dar el i-a spus c e dumnezeul turcilor i a venit prin vzdu ladnsa i ea a fost foarte mgulit. "e urm au stat mpreun de vorb i el i-a spus tot lucruriminunate, i-a spus c ocii ei sunt dou lacuri adnci n care gndurile noat ca nite zne ale apei ii-a spus c fruntea ei e un palat de gea cu ncperi frumoase i tablouri i i-a mai spus de barzacare aduce copii mititei i drglai.Frumoase lucruri spunea' *i pe urm i-a cerut prinesei mna i ea ndat a spus da'- , vii smbt seara, a zis ea; smbt seara, sultanul i sultana vin la mine la ceai. )u s fiefoarte mndri c mi-a cerut mna dumnezeul turcilor; caut numai i nva bine o poveste frumoas,pentru c tatei i mamei le plac foarte mult povetile; mama vrea s aud poveti cu tlc icuviincioase, iar tata vrea s fie vesele.- -ine, n-am s aduc alte daruri dect o poveste, a spus el i a plecat, dar nainte de plecareprinesa i-a dat o sabie mpodobit cu bani de aur i de asta avea el nevoie.*i-a luat zborul, i-a cumprat un alat i dup aceea s-a dus n pdure i acolo s-a apucat snscoceasc o poveste; pn smbt trebuia s fie gata i nu era ciar aa de uor.,mbt seara povestea era gata. ,ultanul, sultana i toat curtea erau la ceai la prines. .oil-au ntmpinat cu prietenie.- #u vrei s ne spui o poveste+ a spus sultana; dar una care s fie cu tlc.- (ar s fie i cu az, a zis sultanul.- (a, da' a rspuns el. )scultai$ era odat un mnunci de cibrituri i cibriturile acestea eraufoarte mndre de originea lor. ,e fleau fiindc se trgeau dintr-un brad btrn i nalt, din carefiecare din ele era o acie. !ibriturile edeau pe mas ntre o scprtoare vece i o tigaie totvece de fier. /i aduceau aminte de tineree i povesteau tigii$%!nd eram noi n copac, stteam ntr-o creang verde. (imineaa i seara beam ceai de diamant,adic rou, toat ziua ne mbiam n soare, cnd era soare, i psrile ne spuneau poveti. 0edeam csuntem bogate prin faptul c fagii i mestecenii i ceilali copaci numai vara erau mbrcai i iarnaerau goi, pe cnd familia noastr avea mi&loace s se mbrace n verde i vara, i iarna. (ar iat cntr-o bun zi a venit un tietor de lemne i familia noastr s-a mprtiat n toate prile. .runciulfamiliei a a&uns catarg pe o corabie mare, care dac voia putea s fac i ncon&urul lumii, ramurilecelelalte s-au dus care ncotro, iar noi avem acuma menirea s aprindem oamenilor lumina; de aceeanoi, obraze subiri, am a&uns s stm la buctrie.%%,oarta mea s-a desfurat altfel, a spus tigaia de fier lng care edeau cibriturile. (e la nceput,Povesti | Cufrul zburtor - HC Andersen http://e-povesti.ro/povesti/hc_andersen/cufarul_zburator1 din 3 23.11.2014 08:48de cnd am venit pe lume, am fost de o mulime de ori curit i nclzit; eu fac treab cu temei isunt la loc de cinste aici n cas. ,ingura mea bucurie este s ed dup mas la locul meu, curat ifrecat, i s scimb vorbe nelepte cu tovarele mele. )far de cldarea de ap, care se ducecteodat n curte i se ntoarce, toi ci suntem aici stm mereu n cas. #umai conia ne aducenouti i trebuie s spun c vorbete cu prea mult ndrzneal despre cele ce se petrec afar.(eunzi, o oal btrn s-a speriat aa de tare de ceea ce vorbea conia, c a czut de la locul ei is-a spart; era o femeie aezat i cu preri sntoase, asta pot s v-o spun.%%1ai taci acuma, c ai vorbit destul%, i-a tiat vorba scprtoarea i a izbit o dat n cremene cau srit scntei n toate prile. %1ai bine s ne veselim oleac.%%(a, aide s vedem care dintre noi e de neam mai bun%, au spus cibriturile.%-a nu, mie nu-mi place s vorbesc de mine, a zis oala de lut. 2ai mai bine s povestim cte ontmplare. 3ite, ncep eu. )m s spun ceva care s-a ntmplat oricui; aa fiecare are s neleag mairepede despre ce-i vorba i are s se bucure. 1i-am petrecut tinereea pe marginea mrii, ntr-ofamilie linitit...%%/ncepe foarte frumos, au spus farfuriile. !u siguran c povestea are s ne plac.%%/n casa aceea, mobilele erau terse de praf, duumelele mturate i splate i la fiecare dousptmni se puneau perdele curate.%%!e frumos povesteti, spuse mtura. ,e vede imediat c povestete o femeie, e ceva delicat ifin...% %(a, da, se vede asta'%, a spus cldarea de ap i de plcere a srit n sus i apa a curs pe &ospleoscind. 4ala a povestit mai departe i la sfritul povetii a fost tot aa de frumos ca i la nceput.Farfuriile au zngnit de bucurie i mtura a scos cteva fire de ptrun&el verde din ligeanul cunisip i a ncununat oala, fiindc tia c asta are s-i nec&easc pe ceilali.%(ac o ncununez, mine m ncununeaz i ea pe mine%, s-a gndit mtura.%1ie mi-a venit poft s dansez.%, a spus vtraiul i a nceput s danseze. (oamne, iart-m, cummai ridica piciorul n sus' 4 pern vece care zcea aruncat ntr-un col a plesnit cnd a vzut.%Ei, m ncununai i pe mine+%, a ntrebat vtraiul.*i l-au ncununat i pe el.%#eam prost'%, i-au spus n gnd cibriturile.)cuma samovarul trebuia s cnte, dar a spus c-i rcit i nu poate dac nu fierbe. (ar asta eranumai sclifoseal. #u voia s cnte dect pe masa din sufragerie. "e marginea ferestrei era o pan descris, vece, cu care scria scrisori buctreasa. #-avea nimic deosebit, doar atta c fusese bgatprea tare n cerneal, dar era mndr de asta.%(ac samovarul nu vrea s cnte, spuse ea, n-are dect s nu cnte. )far la fereastr e oprivigetoare n colivie i tie ea s cnte. E drept c n-a nvat nicieri, dar putem s trecem asta cuvederea.%%Eu cred c nu se cuvine s facem una ca asta, a zis ceainicul de tabl 5cnta i el i era vr bun cusamovarul6 cred c nu-i bine s ascultm cum cnt o pasre strin. !e fel de patriotism e sta+ ,spun conia dac am sau n-am dreptate'%%,unt foarte suprat, zise conia, sunt cum nu se poate de suprat pe voi toi. )a nelegei vois v petrecei seara+ #-ar fi mai nelept lucru s facem puin ordine+ , stea fiecare la locul lui ieu am s v art ce s facei. )vei s vedei ce frumos are s fie'%%, facem ct mai mult zarv'%, au spus cu toii./n clipa aceea a intrat buctreasa i toi au amuit i nu s-au mai micat. (ar nu era oal care snu tie ce e n stare s fac i ct e de nobil. Fiecare se gndea$ %2ei, dac-a fi vrut, s vezi cepetrecere ar fi fost'%-uctreasa a luat cibriturile i a fcut focul. !um s-au mai aprins toate i cum au mai ars' *i segndeau$%)cuma poate oricine s vad c noi suntem mai de pre dect toate celelalte. 3ite cum strlucimi ce lumin dm'%(ar repede-repede au ars i n-a mai rmas nimic din ele.- Frumoas poveste, a spus sultana. "arc a fi fost i eu n buctrie cu cibriturile. (a, acumapoi s-o iei pe fiica noastr de soie.- (a, da' a spus sultanul, luni te-nsori cu fiica noastr. /l tutuiau acum, fiindc curnd avea s facparte din familie.!u o zi nainte de nunt, seara, a fost iluminaie n tot oraul. ,-au mprit pesmei i covrigi icopiii pe strad uierau din degete i era minunat de frumos.%.rebuie s fac i eu ceva%, s-a gndit feciorul de negustor i a cumprat racete, pocnitori iartificii, le-a pus cu el n cufr i i-a luat zborul.Era o zarv cumplit' .oi turcii opiau i &ucau de le sreau papucii pn peste cap; asemeneaminunie cum era cufrul zburtor nu mai vzuser niciodat. )cuma vedeau i ei c ntr-adevrdumnezeul cel turcesc avea s-o ia pe fata sultanului.Feciorul de negustor s-a ntors cu cufrul n pdure i pe urm ce i-a spus el$ %2ai s m duc prinPovesti | Cufrul zburtor - HC Andersen http://e-povesti.ro/povesti/hc_andersen/cufarul_zburator2 din 3 23.11.2014 08:48ora, s vd ce spune lumea%. #u-i de mirare deloc c era curios s afle. !te i mai cte nu spuneauoamenii' Fiecare vzuse n felul lui, dar tuturor li se pruse frumos ce vzuser.- )m vzut pe dumnezeul turcilor, zicea unul, ocii i strluceau ca nite stele i barba lui e ca ospum.- 7bura mbrcat cu o mantie de foc, zicea altul. *i pe pulpanele mantiei edeau ngeri. 1inunatelucruri mai spuneau oamenii i a doua zi avea s fie nunta.Feciorul de negustor s-a dus iar n pdure, ca s se bage n cufr, dar cnd a a&uns n pdure, iacufrul de unde nu-i' !ufrul arsese tot. ,e aprinsese de la nite artificii i nu mai rmsese din eldect scrum. )cum feciorul de negustor nu mai putea s zboare i nu se mai putea duce la fatasultanului.Ea l-a ateptat pe acoperi toat ziua. 8-o mai fi ateptnd i acuma, dar el cutreier lumea ispune poveti; povetile lui ns nu mai sunt aa de frumoase ca aceea cu cibriturile pe care a spus-ocnd era dumnezeul turcilor.Povesti | Cufrul zburtor - HC Andersen http://e-povesti.ro/povesti/hc_andersen/cufarul_zburator3 din 3 23.11.2014 08:48