Cromatica bacoviana

7/16/2019 Cromatica bacoviana

http://slidepdf.com/reader/full/cromatica-bacoviana-563386b5b77f6 1/12

~Un univers inchis~



Am deschis din intamplare o carte de poezii de George Bacovia,iar prima poezie pe care am citit-o a fost poezia “Plumb”. Primullucru ce mi-a venit in minte a fost: “ Doamne, ce sumbru! Ce easta?!”. Nu-mi venea a crede ca cineva poate simti ceva atat deintunecat, atat de deprimant, de lugubru! Mi se parea odios!Credeam ca poezia, in general, trebuie sa fie calda, desi, poate ar fiavut ca tema iubirea neimplinita. Am lasat cartea deoparte, pebirou. Nu as fi suportat sa citesc acele poezii in acea zi…



Poezia “Plumb”, poezie de capatai al primului volum de poezii cu acelasi nume, apartineesteticii simboliste, in ea regasindu-se elementele de baza ale simbolismului precum: sugestia,simbolul, corespondenta, sinestezia si muzicalitatea.

Titlul poeziei reprezinta chiar simbolul acestei opere, ce sugereaza apasarea, greutateasufocanta, plumbul fiind un metal foarte greu.

Corespondenta este realizata prin prezentarea celor doua planuri: palnul obiectiv, sau exterior

simbolizat de cimitir si de cavou si planul eului liric, sau cel interior simbolizat de sentimenulde iubire ce ii provoaca eului o stare de tristete apasatoare: “amorul meu de plumb”.

Repetarea simetrica a simbolului prezent in opera, si anume cuvantul “plumb”, plasat ca rimain primele si ultimele versuri ale celor doua strofe, sugereaza durerea sufleteasca a eului liric,dar si neputinta de a evada dintr-o lume sufocanta.

Deasemenea, asezarea altor cuvinte alaturi de simbol formeaza sintagme sugestive precum:“flori de plumb” (viata-moarte), “amor de plumb” (sentiment apasator), “aripi de plumb”(imposibilitatea implinirii idealului).

Sinestezia este reprezentata de imaginile artistice ce contureaza tema singuratatii: “Stam singurin cavou… si era vant”, vantul fiind singurul element ce sugereaza miscarea, dar ce produce ostare de raceala. Din punct de vedere cromatic, repetarea obsesiva a cuvantului “plumb”,impreuna cu numeroase cuvinte ce fac parte din sfera mortii, creeaza cititorului o imaginevizuala inerta.



Intr-o zi oarecare am dat cu ochii peste cartea de poezii, acolo, intr-un colt, pe birou, parcaasteptand sa o deschid. Astfel, fara nici un gand in plus, am inceput sa citesc poezia “Decor”…

Avand ca tema moartea si singuratatea ca sugestii ale neputintei de comunicare ale poetului culumea exterioara, poezia “Decor” prezinta o lume sfasietor de trista. Titlul, “Decor”, semnificacadrul creeat special in care se desfasoara o actiune, in care omul se poate manifesta. Bacovia,

insa, ii da valoare de simbol, acest cuvant sugerand lumea exterioara in care poetul se simtestingher, singur si izolat. Decorul funerar al lumii exterioare simbolizeaza tristetea interioara aeului liric prin reducerea naturii la doua culori aparent opuse, albul si negrul. Repetarea celordoua culori la inceputul si sfarsitul primelor doua strofe si obsesiv in a treia strofa (ne luand inseama cele trei versuri libere) creeaza laitmotivul. Prin descrierea pesajului din incipit, eul liricisi pregateste asculatorii pentru a descoperirea durerii sfasietoare care se consuma in aceltopos. Aici, parcul este un spatiu care ii macina din punct de vedere psihic pe cei care stiu sa ilasculte. Strofa a doua a poeziei, are rol de recapitulare si intarire a sentimentelor decadente

expuse in prima strofa. Al doilea vers paralel se evidentiaza prin ceva cu totul special, sianume, motivul fantomelor. Fantomele, spirite vagi, neclare, nelamurite si albe, se incadreazaperfect in pesajul descris. Cu aceste noi aparitii, parcul devine un spatiu bantuit, in care spiriteblestemate sunt condamnate sa se chinuie. Peste acest pesaj, cade ninsoare rar, trist, ca nistelacrimi ce se scurg pe obraji, la unison cu plansetul regretelor. In decursul intregii poezii, eulliric reuseste sa adauge gradual noi trasaturi si caracteristici peisajului descris, clarificand si inacelasi timp cufundand cititoul in mesajul transmis.



Citeam rand cu rand, strofa cu strofa, atrasa de sentimentele acelea atat de intunecate, candbrusc m-am oprit cu ochii asupra unui titlu de poezie: “Lacustra”…

Poezia “Lacustra” este capodopera bacoviana in functie de care Bacovia a fost numit cel maimare autor de sonete pluviale. Chiar din titlu apare imaginea – simbol a spaţiului suspendat, acronotopului – refugiu din fata agresiunii materiei. Cele patru catrene au drept element de

rezistenta structura repetata din prima strofa in strofa a patra. Motivul central este ploaia / apainteleasa ca plans al materiei, care, spre deosebire de sensul general (element vital), setransforma aici in element desacralizant sau suport pentru metamorfoza. Ca elementdedescompunere, apa produce transferul in anistorie („un gol istoric se intinde”). Esentialramane sentimentul de incertitudine, starea de spaima primordiala. Cele doua motive cheie(somnul – prabusire, solitudine – izolare) sunt valorificate si in acest text cu accent peconcluzia: „tot tresarind, tot asteptand”. Folosirea gerunziului alternativ cu prezentul dramaticcreaza impresia parcurgerii ciclice a aceluiasi proces de disolutie / cunoastere. Se transmite

astfel senzatia de stereotipie / banal coplesitor a acestei lumi care “persecuta” la nesfarsit omulde geniu. Preluand elemente esentiale din curentul romantic, poezia lui Bacovia leabsolutizeaza intr-o forma inedita, unică, cu mijloacele esential simboliste.



N-am stat mult pe ganduri dupa ce am terminat de citit, si, curioasa, m-aminformat despre viata celui ce a creeat aceste opere. Un geniu…

George Bacovia, pe numele adevarat Gheorghe Vasiliu, s-a nascut la 4 septembrie1881, la Bacau, “in lumea asta cu dugheni”, fiu al unui negustor, Dimitrie Vasiliu sial Zoitei Langa. Desi impovarata cu 8 copii, familia reuseste sa le ofere copiilor oeducatie onorabila, cu deosebire lui Iorgut (diminutivul poetului). Terminandliceul – “cimitir al tineretii” sale – urmeaza, cu intreruperi, Facultatea de Drept laBucuresti pe care o absolva abia la 30 de ani.

Isi face, la “Literatorul” (20 martie 1899), debutul poetic, cu poezia modesta “Sitoate”, semnata George. In 1916 apare primul volum, “Plumb”, urmand volumele“Scintei galbene” in 1926, “Cu voi” in 1930, “Comedii in fond” in 1936, “Stante

burgheze” in 1946 si “Stante si versete” (postum) in 1970. Deasemenea, in 1926apare un volum de poeme in proza, “Bucati de noapte”, dar ce nu atrage specialatentia. In 1956, apare volumul “Poezii” insotit de prefata lui Eugen Jebeleanu. Sestinge din viata la 22 mai 1957.



“In poezie m-a obsedat totdeuna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor sauauditia colorata […]. Imi place mult vioara. Melodiile au avut pentru mineinfluenta coloranta. Intii am facut muzica si dupa strunele vioarei am scris versuri.Fie dupa note, fie dupa urechea sufletului, acest instrument m-a insotit cu credintapana azi. Am facut si compozitii pentru mine. Pictorul intrebuinteaza inmestesugul sau culorile : alb, rosu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am cautat sa le redau

cu inteligenta, prin cuvinte. Fiecarui sentiment ii corespunde o culore. Acum inurma m-a obsedat galbenul, culoarea deznadejdii. De aceea si ultimul meu volumpoarta titlul “Scintei galbene”. Rosul e sangele, e viata zgomotoasa […]. In plumbvad culoarea galbena. Compusii lui dau precipitat galben. Temperamentului meu iiconvine aceasta culoare. Dupa violet si alb, am evoluat spre galben […]. Plumbulars e galben. Sufletul ars e galben.”

I. VALERIAN, “De vorba cu G. Bacovia”, “Viata literara”, Bucuresti, IV, nr. 107, 13-24 aprilie 1929, p.2.



“Numele meu, mai exact spus pseudonimul ce sta deasupra poeziei bacoviene, vine de lanumele roman al Bacaului, Care se zicea Bacovia, asa numindu-se probabil intreaga regiunedin aceasta parte a Moldovei. Eu l-am luat […] din dictionarul lui Hasdeu, cum credeam ca vafi facut si Arghezi in legatura cu riul Argesului. […]

Bacovia mai inseamna insa si altceva. Prescurtand pe Bachus in Baco si adaugand apoicuvantul latin Via, calea adica, ajungi sa vezi ca Bacovia infatiseaza pur si simplu Calea luiBachus. Pe calea aceasta am mers intr-adevar de foarte multe ori. De vina e si regiunea in carem-am nascut, viile de la Bacau avand renumele lor. […]

Daca as fi trait intr-o regiune de ses e sigur […] ca as fi avut o alta viziune asupra naturii decitcea cunoscuta. La Bacau, cenusiul e o culoare frecventa. Existand in natura, s-a strecuratnecalculat si in versurile mele. De asemenea violetul… Cine a privit larga vale a Bistritei de laBacau e imposibil sa nu-l fi intrezarit. Din turnul bisericii Precista, inca din copilarie, imi placeasa privesc zarile Bacaului. Dintr-o astfel de contemplare s-a nascut poezia “Amurg violet”…

Multe din poeziile din volumul “Scintei galbene” mi-au fost inspirate de privelistele din

gradina publica a Bacaului, iar poeziile bahice apartin celei mai immediate realitati. […] Una din obsesiile mele a alcatuit-o simbolismul decadent. Prin 1898-1903 m-am preoupat

adanc de Verlaine, Rimbaud, Baudelaire, Rollinat, Jean Moreas, pe care i-am descoperit incolectia “les hommes d’aujourd’hui”.”

VASILE NASTEA, “De vorba cu Bacovia”, “Vremea”, Bucuresti, XV, nr. 701, 6 iunie 1943, p. 8.



Am lasat cartea deoparte. Ma rascoleau zeci de ganduri… De unlucru eram sigura:

Bacovia a fost si va ramane un mare geniu, un om al sentimentelorapasatoare, al obsesiei, singurul ce a “coborat in infern” cuadevarat, cel ce a vazut ce este mai urat in lume, transpunand toateacestea in operele sale.



Proiect realizat de:Cretu Sofia

Maghiaru Georgiana

Petre AncutaPuiu RalucaPuiu Roxana

Cromatica bacoviana

Documents

Transcript of Cromatica bacoviana