Facultatea de Stiinte si Litere. Specializarea: Relatii Internationale si Studii Europene.

REFERATDisciplina: Razboiul rece. Tema: Criza rachetelor din Cuba.

Coordonator: Prinau Razvan

Student: Mardari Nicolai Anul 3, Grupa 1

Targu Mures 2012 Cuprins

1

1. Introducere. 2. Apararea Cubei. 3. Politica Razboiului Rece 4. Puterea rachetelor 5. Berlin-castig,schimb sau capcana 6. Presiunile Politice 7. O apropiere secreta de Castro 8. Invazia 9. Lovitura aeriana 10.Blocada 11.Bibliografie

2

Introducere.Criza rachetelor din Cuba este considerata un eveniment important.Istoria nu ofera nici un eveniment asemanator cu cele 13 zile de octombrie din 1962,cand Statele Unite ale Americii si Uniunea Sovietica s-au aflat in fata unui dezastru nuclear.Niciodata nu a mai existat o asemenea probabilitate ca atat de multe vieti sa sfarseasca brusc.Daca ar fi izbucnite razboiul,ar fi putut duce la moartea a 100 de milioane de americani,a mai bine de 100 de milioane de rusi si de asemenea a milioane de europeni.In fata acestor cifre, alte calamitati naturale si cruzimi care au avut loc in istorie ar fi devenit nesemnificative.Data fiind probalitatea dezastrului-pe care presedintele Kennedy a estimate-o ca fiind na din treisalvarea noastra pare extraordinara.Acest eveniment simbolizeaza un fapt important,chiar daca doar partial imaginabil,despre existenta noastra in era nucleara. In vara anului 1962, toata lumea stia ca Uniunea Sovieica,transporta mari cantitati de arme si trimitea trupe in Cuba, spre a o proteja de un atac american.Intrebarea era daca aceste transporturi sovietice puteau include si arme nucleare.Moscova nu mai amplasase niciodata arme nucleare strategice in afara granitelor sale teritoriale-nici in statele comuniste pe calre le controla in Europa de Est, care erau sateliti ai Imperiului sovietic, nici chiar in China, cat timp aceasta tara comunista a fost un aliat apropiat al Uniunii Sovietice. Pe 11 septembrie, guvernul sovietic a emis o declaratie publica lunga si finala cu privire la activitatiile sale in Cuba.Desi isi afirma angajamentul in Cuba si avertiza SUA sa nu atace nici insula si nici navele sovietice care p aprovizionau, reafirma si politica privind transferul armelor nucleare catre terte state cu urmatorul anunt:Guvernul Uniunii Sovietice a autorizat agentia de stiri TASS sa declare ca Uniunea Sovietica nu are nevoie sa-si deplaseze armele,cu scopul respingerii unei agresiuni sau pentru o riposta in orice alta tara, de exemplu, Cuba. Armele noastre nucleare au o forta exploziva atat de mare iar Uniunea Sovietica are rachete atat de puternice, capabile sa poarte aceste focoase nucleare, incat nu are nevoie sa caute amplasamente pentru ele in afara frontierelor proprii.

O asemenea declaratie publica,formala,parea sa rezolve problema.In mod natural, toti oficialii sovietici au preluat aceasta asigurare in conversatiile cu oficialii americani. Semnalul sovietic era clar.La fel de limpede era si avertismentul american.Princanale publice si private, Casa Alba a avertizat guvernul sovietic ca Statele Unite nu vor tolera arme ofensive in Cuba, ambele parti intelegand ca americanii defineau rachetele balistice drept arme ofensive.Acest punct a fost facut clar si public, in declaratia Casei Albe din 4 septembrie, cat si in particular.Statele Unite si-au riscat prestigiul prin aceasta avertizare.Pe 7 septembrie, Congresul a acordat presedintelui autorizatia prealabila de a mobiliza rezervisti suplimentari pentru fortele armate.Pe 13 septembrie , presedintele Kennedy a sustinut o conferinta de presa si, pentru prima data, a vorbit direct americanilor despre concentrarea sovietica din Cuba.Kennedy a promis ca nu va ordona o invazie a Cubei daca aceasta tara nu va ameninta alte natiuni din America Latina sau daca nu va devenii o baza ofensiva pentru Uniunea Sovietica. Daca,totusi, Cuba devenea o baza militara ofensiva cu o capacitate semnificativa pentru Uniunea Sovietica ,atunci [America] va face tot ceea ce trebuie pentru a proteja securitatea sa si a aliatilor sai. Hrusciov a auzit cu certitudine avertismentul.Din cauza acestuia s-a plans manios lui Kennedy, intr-o scrisoare particulara, trimisa pe 28 septembrie. Trebuie sa va spun direct, domnule presedinte, ca declaratia dumneavoastra, care cuprinde amenintari la adresa Cubei, este pur si simplu de neconceput. Mobilizarea rezervistilor a infierbantat si mai mult atmosfera si a turnat gaz peste foc.Aceste amenintari la adresa Cubei seamana mai mult cu comportamentul briganzilor din Evel Mediu, scria Hrusciov.

3

Pe 15-16 octombrie ,cand Kennedy si consilierii sai au fost informati ca Statele Unite au descoperit rachete balistice in Cuba, presedintele si majoritatea celor prezenti au fost socati.Discutiile la aceasta intalnire si la cele ce au urmat au generat patru ipoteze:

Ipoteza 1 : Apararea CubeiUna dintre primele note apartinant CIA, dupa ce rachetele au fost descoperite in Cuba, a explicat: Decizia liderilor sovietici de a desfasura rachetele balistice in Cuba dovedeste hotararea lor de a descuraja orice interventie americana care li s-ar parea probabila sau iminenta si ar avea ca scop slabirea sau inlaturarea regimului Castro. Desi efortul din 1961 de a invada Cuba cu o forta alcatuita din exilati cubanezi antrenati de CIA esuase dezastruos, Uniunrea Sovietica avea un motiv sa creada ca Statele Unite ar putea repeta actiunea, de data asta cu succes.Episodul din Golful Porcilor demonstrase ca Statele Unite puteau actiona.Dupa ce Kennedy a facut publica desfasurarea de rachete, replica sovietica a accentuat ca orice ajutor sovietic catre Cuba este exclusiv destinat imbunatatirii capacitatii defensive a Cubei.Aceasta a ramas pozitia sovietica pe tot parcursul crizei.In memoriile sale Hrusciov nota: Intr-o vizita oficiala in Bulgaria [intre 14 si 20 mai 1962] , ma gandeam intruna: Ce se va intampla daca vom pierde Cuba? Din punct de vedere sovietic, apararea Cubei era o problema serioasa.Autoproclamat stat socialist, Cuba era singura reprezentanta a comunistiilor in lumea occidentala.Acum stim, ca relatiile sovieto-cubaneze erau mai profunde si mult mai complexe decat realiza America.Sovieticii au inceput sa furnizeze in secret asistenta regimului Castro inca din primavara anului 1959 si au aranjat tot in secre primele vanzari de armament din toamna anului 1959,cu mult inainte ca un asemenea ajutor sa fie detectat de Guvernul Statelor Unite, care inca nu se decisese sa-l considere pe Fidel Castro prieten sau dusman. In iunie 1960, Castro s-a gandit ca decizia sa de a nationaliza rafinariile americane de petrol (care refuzasera sa rafineze pacura sovietica) ar putea provoca o iminenta invazie americana.Hrusciov a tinut un discurs aratand ca Uniunea Sovietica ar putea lansa un atac nuclear asupra Americii daca Washingtonul alegea sa invadeze Cuba.Discursul nu a avut nici un efect asupra unor planuri americane inexistente, dar i-a incantat pe liderii cubanezi, care au crezut ca rusii au descurajat un atac american.A mai existat o alta teama de invazie , in octombrie 1960,Cuba se temea de un atac din partea exilatilor cubanezi antrenati de catre CIA in Guatemala.Astfel de antrenamente au avut loc , intr-adevar, dar ar fi durat luni intregi inainte ca o asemenea forta sa fie gata sa invadeze Cuba.Cu toate acestea cele doua guverne,cel sovietic si cel cubanez, au crezut in mod eronat , ca un atac era iminent. Moscova a facut din nou aluzie la armele sale nucleare .Cand invazia nu s-a produs ,cubanezii au crezut din nou ca amenintarea sovietica a descurajat-o.( De fapt CIA abia incepea planificarea operationala pentru invazia pe care cubanezii credeau ca tocmai o descurajasera.) Atat cubanezii cat si sovieticii au fost luati prin surprindere cand exilatii cubanezi au descins cu adevarat in Golful Porcilor, in aprilie 1961.Hrusciov a acordat intregul sau sprijin Cubei si l-a avertizat pe Kennedy ca orice asa numit poate provoca o reactie in lant in toate colturile lumii.Soarta Cubei devenea un test pentru puterea si credibilitatea sovietica globala.Daca aceasta tara ar fi fost pierduta,remarca Hrusciov, stiam ca ar fi fost o lovitura teribila pentru marxism-leninism.Ar fi redus dramatic pozitia noastra in lume dar mai ales in America Latina. In noiembrie 1961, Statele Unite au autorizat operatiunea Mongoose, un plan condus in secret de CIA, cu scopul de a provoca o revolutie interna in Cuba.Mongoose a fost supervizata prin intermediul unui grup format din reprezentanti ai mai multor agentii, prezidat 4

de Robert Kennedy.Mai multe incercari de a-l asasina pe Castro au fost intreprinse cel putin din 1960, unele cu stiinta si sprijinul SUA, altele fara. Mongoose a suferit totusi de un defect tipic acestui gen de operatiuni sub acoperire.Desii puteau trimite agenti in Cuba si pune la cale cateva operatiuni de sabotaj la nivel scazut,cei mai multi oficiali au considerat ca o revolta interna nu va reusii niciodata pe contr propiu.Rebelii ar fi trebuit sa fie salvati printr-o invazie americana.Armata SUA a initiat planuri pentru o asemenea invazie, dar, in primavara lui 1962, multi din consilierii lui Kennedy, nu numai ca se opuneau unei invazii, ci se opuneau si provocarii unei revolte suficient de puternice, incat sa oblige SUA sa ia in calcul o invazie.Sovieticii aveau o vaga banuiala ca se producea o operatiune sub acoperire de mica intensitate, de infiltrare si sabotaj in Cuba.Ei aveau de asemenea informatia despre un plan care trebuia sa pregateasca fortele americane pentru o posibila invazie.Ginerele lui Hrusciov, directorul cotidianului Pravda, a relatat, de asemenea, despre o conversatie particulara cu Kennedy in care acesta facea o analogie intre cuba si invazia sovietica din Ungaria din 1956. In februarie 1962, dupa raportul ginerului lui Hrusciov , Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a aprobat , in sfarsit, costisitorul pachet de masuri de livrare a rechetelor de aparare antiaeriana SA-2 , luand decizia politica importanta de a expedia Cubei un transport de rachete care fusesera anterior promise Egiptului.Pe 12 aprilie Prezidiul a confirmat decizia de a furniza Cubei aproximativ 180 de rachete SA-2 si o baterie de rachete de croaziera pentru apararea de coasta, insotite de instructori, precum si desfasurarea unui regiment de trupe sovietice regulate.O misiune militara a fost de asemenea trimisa in Cuba pentru a analiza nevoile suplimentare.Daca apararea Cubei a fost obiectivul sovietic, actiunea, in aparenta a reusit . L-a finalul crizei rachetelor , presedintele Kennedy promitea ca in cazul in care Cuba nu-si ameninta vecinii nu va fii invadata de catre SUA sau de oricare alta tara din emisfera vestica.

Ipoteza 2: Politica Razboiului ReceTrasatura definitorie a Razboiului Rece a fost competitia globala intre Statele Unite, dintre interesele si valoriile pe care le reprezentau, pe de o parte, si agenda comunista a Uniunii Sovietice pe de alta parte. In 1962, liderii americani au vazut Raboiul Rece ca pe o lupta pe termen lung pentru superioritatea globala.Decizia lui Kennedy de a lasa sa esueze invazia in Golful Porcilor a fost interpretata ca lipsa de vointa, iar Hrusciov a incercat sa-i forteze mana liderului american in singura intalnire intre patru ochi pe care au avut-o, la Viena in 1961.Intr-un sens general, scria mai tarziu Arthur Schlesinger Jr., istoricul si consilierul lui Kennedy, desfasurarea rachetelor nucleare in Cuba de catre Hrusciov evident ca a reprezentat supremul test sovietic al intentiilor americane.Facut in secret si prin duplicitate, succesul planului lui Hrusciov cerea un fait accompli.Confruntate cu rachetele operationale, Statele Unite puteau reactiona nehotarat.Protestele diplomatice ar fi dovedit slabiciunea Washingtonului si inutilitatea amenintarilor lui Kennedy.Prin dezvaluirea unei Americi nehotarate , Uniunea Sovietica ar reduce drastic credibilitatea angajamentelor luate de SUA fata de alte natiuni.Daca n-au actionat in Cuba, cine s-ar mai astepta ca SUA sa actioneze in alta parte? Desi era in mod clar,o actiune riscanta victoria ar demonstra ca vantul bade din cealalta directie in Razboiul Rece. Kennedy constientiza aceste mize globale.Pe 21 octombrie cand Schlesinger l-a intrebat de ce sovieticii au amplasat rachetele in Cuba , Kennedy a indicat potentialele castiguri sovietice:1. apropierea Rusiei de China, din nou, ajutand astfel la vindecarea unei fisuri care devenise din ce in ce mai vizibila din 1959 sau, cel putin la intarirea pozitiei sovietice in lumea comunista, aratand ca Moscova era capabila de o actiune indrazneata in sprijinul unei reveolutii 5

comuniste; 2. redefinirea radicala a cadrului in care problema Berlinului putea fi redeschisa dupa alegerile americane pentru Congres din noiembrie; si 3. administrarea unei puternice lovituri politice Statelor Unite.

Ipoteza 3: Puterea rachetelorIn mod concret, Uniunea sovietica a facut fata in 1962 unor circumstante in care Statele Unite ar fi putut avea, ori ar fi putut crede ca au, capacitatea unei minunate prime lovituriimpotriva Uniunii Sovietice.Asa cum este descrisa de catre Herman Kahn in bestsellerul sau din 1960, On Thermonuclear War, capacitatea unei prime lovituri exista atunci cand statul A poate, lovind primul , sa distruga capacitatea statului B de a riposta impotriva teritoriului statului A. Cea mai mare parte a capacitatii nucleare sovietice consta nu din amenintari nucleare cu raza lunga de actiune, ci mai degraba din rachete balistice cu raza de actiune medie sau intermediara (MRBM si IRBM).Aceste rachete functionau bine si fusesera produse cu stele.De pe teritoriul Uniunii Sovietice, ele puteau lovi aliatii Statelor Unite, dar nu America. Mai erau bombardierele cu raza mai mica de actiune, purtatoare de bombe nucleare, dar la fel puteau lovi numai alitii SUA.Poza 1: Bombardier cu raza mica de actiune in timpul incarcarii cu rachete de croaziera.

Cu aceste echipamente, in 1962, liderii sovieticii s-au confruntat cu un arsenal nuclear strategic militar de cel putin 180 de ICBM-uri(reprezentate prin Poza nr 2,in care se afla o racheta ICBM tip TITAN),12 submarine Polaris (fiecare purtator a 12 rachete) si 630 de bombardiere strategice , stationate nu numai in in SUA, ci si in intraga Europa si ASIA, de unde puteau ataca tintele sovietice din toate punctele cardinale.In plus pentru a face fata amenintarilor nucleare sovietice cu raza scurta si intermediara la adresa Europei si Asiei, Sua si NATO au mentinut sute de avioane inarmate cu rachete nucleare la bazele din Europa si Asia , si desfasurasera in Marea Britaniei, Italia si Turcia IRBM-uri mai vechi, de tip Thor si Jupiter,de acum depasite.(Poza 3 Racheta Clasa Jupiter) Americanii au obtinut informatii mult mai clare despre progresele militare efective ale Uniunii Sovietice prin supravegherea aeriana efectuata cu parate U-2(poza 4 alaturata),incepand din 1956, iar mai tarziu- dupa ce un 6

astfel de parat a fost doborat,iar zborurile directe pe deasupra teritoriului sovietic au fost suspendate prin programul CORONA, care incepuse sa foloseasca sateliti pentru a fotografia din spatiu, teritoriul sovietic, in vara anului 1961.Primele imagini din satelit au furnizat o mai mare acoperire decat facusera toate zborurile cu U-2 de pana atunci. Desi s-a vazut efortul sovietic pentru noile ICBM-uri , imaginile au furnizat si dovada ca arsenalul de ICBM-uri existent era mic.Dovada a fost confirmata de rapoartele unui ofiter sovietic, Oleg Penkovski, care spiona pentrul serviciul de informatii american. Singur printre consilierii de varf ai lui Kennedy, John McCone, director al CIA, a anticipat desfasurarea rachetelor, existand inregistrarea declaratei sale.Avea o banuiala, bazat nu atat pe calcule abstracte de tipul celor de mai sus, cat pe marimea si caracterul armelor sovietice furnizate Cubei.Semnificative pentru el, erau cele mai moderne rachete antiaeriene sol-aer (SAM).Este dificil pentru mine sa explic sistemele de aparare foarte costisitoare stabilite in Cubaspune el, cu exceptia cazului in care sovieticii vor instala MRBM-uri dupa ce faza actuala va fi terminata, iar tara va devenii protejata de zborurile de supraveghere U-2. Pe masura ce intraga dimensiune a desfasurarii sovietice avea sa devina evidenta in zilele urmatoare,dezacordurile privind semnificatia sa militara au iesit din discutie.Ipoteza puterii rachetelor a fost sustinuta de catre experti de rang inferior din guvernul SUA.Ei au observat abilitatea de a lansa 40 de rachete impotriva SUA din Cuba(cu o capacitate de reincarcare pentru un nou atac) ar creste cu cel putin 50% puterea sovieticilor de a lovi SUA cu rachete.

Ipoteza 4: Berlin-castig,schimb sau capcanaIn 1945, Berlinul a fost divizat in zone de ocupatie intre americani,britanici, francezi si sovietici.Dupa ce Germania ocupata a devenit o Germanie divizata , sectoarele vestice ale Berlinului au devenit o metropola capitalista democratica, din nefericire blocata in inima statului comunist est-german.Est-germanii considerau Berlinul de Vest o amenintare mortala la adresa fragilei lor creatii. Din aceasta cauza, dar si din altele , Hrusciov a decis, in 1958, sa transforme Berlinul de Vest in campul de lupta central al Razboiului Rece.El a remis un ultimatum, cerand , de fapt retragerea Occidentului din Berlin.Dupa o perioada de confruntare intensa cu Administratia Eisenhower, Hrusciov a fost de acord sa retraga ultimatumul inainte de summitul din 1960 cu Eisenhower.Pana la ruma, summitul a fost anulat dupa ce un avion de recunoastere U-2 a fost doborat deasupra Uniunii Sovietice.Hrusciov si a inoit ultimatumul catre Kennedy cand s-au intalnit la Viena in iunie 1961.Trupele occidentale trebuie sa iasa din Berlin pana la sfarsitul anului , a anuntat el.Kennedy a raspuns cu o intarire majora a fortelor americane, dar stia ca nu erau destul. In termeni militari, faptele erau clare. Statele Unite si aliatii NATO nu puteau apara Berlinul cu forte conventionale.Cand Hrusciov s-a intalnit cu un membru al cabinetului Kennedy, secretarul Afacerilor Interne, Stewart Udall, pe 6 septembrie, el a avertizat ca intentiona sa rezolve chestiunea Berlinului odata pentru totdeauna.Daca americanii doreau sa inceapa un razboi nuclear, aceasta va fi alegerea lor.Hrusciov era aspru si direct. A trecut mult timo de cand ne puteati plesni ca pe un baietel acum putem sa va lovim. Asa ca sa nu vorbim despre forta.Suntem egali in forta.Vreti Berlinul. Accesul la el trece prin Germania de Est.Noi suntem in avantaj.Daca vreti sa faceti ceva, trebuie sa porniti razboiul. Pentru Kennedy , manevra lui Hrusciov avea sens, pusa in relatie cu o victorie la Berlin.Daca americanii nu ar fi facut nimic, Hrusciov ar fi fortat plecarea americanilor occidentali din berlin, increzator ca rachetele din Cuba i-ar fi descurajat pe americani.sa porneasca un razboi.Daca americanii ar fi incercat sa negocieze , schimbul ar fi implicat Cuba si Berlinul.Pentru ca Berlinul era mult mai important decat Cuba, aceasta negociere ar fi fost de 7

fapt un castig pentru Hrusciov.Daca americanii ar fi recurs la o blocada sau la un atac asupra Cubei, Hrusciov ar fi putut folosi aceasta ca pe o scuza pentru o blocada sau un atac echivalent asupra Berlinului. Prin urmare, orice am face cu privire la Cubaremarca Kennedy , ii dadea sansa de a face la fel in ceea ce priveste pierderea Berlinului pe seama Statelor Unite, pentru ca nu vor intelege de ce America a simtit nevoia sa atace Cuba.Alianta ar fi divizata de o amenintare sovietica serioasa si din nou Moscova ar fi castigatorul final. Cu un an inainte , in septembrie 1961, dupa ce fuses ridicat Zidul Berlinului, Hrusciov stabilise un canal confidential, privat,de corespondenta cu Kennedy, despre subiecte in termeni pe care nici unul dintre ei nu se simtea obligat sa le impartaseasca cu ceilalti membrii ai guvernului.Dar in primavara anului 1962, din perspectiva lui Hrusciov, el a lasat inca o data sa-i scape un termen-limita privind rezultatele, termen care fusese deja facut public.Pozitia politica a lui Hrusciov acasa si in lumea comunista era deja in pericol din cauza esecului sau a retragerii unora dintre cele mai importante initiative in politica fiscala si agricola,Americanii pareau sa creada ca erau destul de puternici pentru a ameninta in mod credibil ca ar incepe un razboi nuclear, daca sovieticii si-ar folosii superioritatea militara locala pentru a captura pozitiile occidentale din Berlin.Pentru Hrusciov, disponibilitatea Washingtonului de a ameninta cu un asemenea razboi poate avea la baza iertata fie-mi judecata aspra numai megalomania, intentia de a actiona de pe o pozitie de forta. Pe 12 mai, intr-un moment critic al analizei lui Hrusciov privind trimiterea rachetelor in Cuba, liderul sovietic a avut oportunitatea sa vorbeasca cu cineva de la Casa Alba.El a profitat de ocazie si a petrecut 14 ore in doua zile vorbind cu secretarul de presa a lui Kennedy, Pierre Salinger.Subiectul principal a fost Berlinul, care parea o obsesie, dar a fost abordata si problema puterii rachetelor.Kennedy tocmai daduse un interviu in care recunoscuse ca Statele Unite s-ar putea sa fie nevoite sa foloseasca primele armele nucleare cu scopul de a apara zone vitale de interes.Kennedy se referise la Berlin si la sporirea graduala ,nu la un atac preemtiv general, Hrusciov stia asta. Dar era suparat din cauza remarcilor facute de Kennedy in presa. Nici un nebun nu vrea sa lupte pentru Berlin. Statele unite au nevoe de Berlin asa cum un caine are nevoie de cinci picioare. Hrusciov a spus:Cheia se afla in mainile presedintelui Kennedy, pentru ca va trebui sa apese primul pe tragaci. Uniunea sovietica , adaugat el , cu convingere, era gata sa primeasca aceasta lovitura.Poate ca Hrusciov nu era atat de increzator.A doua zi, el a plecat intr-o vizita in Bulgaria, in timpul careia s-a decis, potrivit propriei relatari, sa trimita rachete in Cuba.Noua zile mai tarziu, Consiliul de Aparare al Kremlinului a ratificat aceasta decizie. In martie 1962, in timp ce noul sau ambasador pleca la Washington, Hrusciov ii spunea lui Dobrinin ca problema Berlinului era o chestiune principala in relatiile sovietoamericane.Increderea SUA in presupusa lor superioritate nucleara le facea sa actioneze, asa cum s-a exprimat Hrusciov deosebit de arogant.Hrusciov a concluzionat ca este timpul ca bratele lor lungi sa fie scurtate. Ii placea de Kennedy si il considera un om de caracter.Cu toate acestea, isi aminteste Dobrinin, Hrusciov nu si-a ascuns convingerea ca, punand presiune asupra lui Kennedy, am putea sa obtinem un oarecare succes. In Caraibe superioritatea americana era coplesitoare: putea fi initiata la un nivel redus, in paralel formulandu-se cu mare credibilitate amenintarea unei succesiuni ascendente de pasi fara a se stinge pragul nuclear.Tot ceea ce se cerea era ca Statele Unite sa-si foloseasca superioritatea strategica si locala intr-un mod care sa demonstreze hotararea americana de a vedea rachetele mutate, in acelasi timp oferind Moscovei timp si spatiu de retragere fara a fii umilita.Blocada navala( eufemistic numita carantina, pentru a specula subtilitatile dreptului international) a permis tocmai acest lucru.Statele Unite s-au gandit la contramiscarile logice ale sovieticilor, in special la Berlin.Neatacand Cuba, Statele Unite au evitat provocarea unui atac impotriva Berlinului.Presedintele Kennedy a respins sugestiile conform carora blocada ar fi trebuit extinsa pana la a afecta necesitatiile vietii in Cuba,motivand ca astfel sovieticii ar avea

8

mai putin motive sa raspuna cu o blocada identica asupra Berlinului, iar pericolul unei escaladari pana la razboi ar fi redus.O blocada sovietica pentru a impiedica intrarea armelor si materialelor nucleare in Berlin ar fi fost fara sens, din moment ce Statele Unite nu trimiteau astfel de arme la Berlin. Primele cinci zile dupa descoperirea rachetelor sovietice au fost petrecute dezbatand toate variantele posibile si cantarind argumentele pro si contra.Sase categorii de actiuni majore au fost luate in considerare ,inainte de a se alege o solutie mixta. Situl de lansare al rachetelor MRBM 23.10.1962

Presiunile PoliticeDoua tipuri de presiuni politice au fost luate in considerare.Fostul ambasador in Uniunea Sovietica Charles Bohlen si Thompson au propus un ultimatum secret adresat lui Hrusciov, in care sa ceara retragerea rachetelor, dandu-i posibilitatea sa se conformeze fara o confruntare publica sau o actiune militara. O alta versiune diplomatica sugerata de Adlai Stevenson, ar fi fost un apel la Natiunile Unite sau la Organizatia Statelor Americane pentru efectuarea unor inspectii in Cuba,precum si un efort de ambele parti de a negocia retragerea rachetelor, posibil in cadrul unui summit.Intelegerea finala ar fi putut include transformarea Cubei in stat neutru, cu retragerea Statelor Unite de la baza din Guantanamo sau retragerea rachetelor americane Jupiter din Turcia sau Italia sau ambele.

O apropiere secreta de Castro

Criza oferea posibilitatea de a desparti Cuba de comunismul sovietic, oferindu-i-se lui Castro doua variante: rupi relatiile sau esuezi.Prezentand ideea, Rusk credea ca exista o sansa la o suta, dar Castro poate ca ar rupe relatiile cu Moscova daca ar sti ca se afla intr-un pericol de moarte.Cu toate acestea, grupul nu a crezut ca Fidel Castro va fi tentat de oferta.O asemenea oferta putea fi si un avertisment cu privire la intentiile americane, in acelasi timp producand aceleasi complicatii diplomatice care dadusera peste cap si ideea ultimatumului adresat lui Hrusciov.Intr-un final, desigur, era vorba de rachete sovietice aflate sub un control sovietic ferm.

9

InvaziaStatele Unite puteau folosi aceasta ocazie nu numai pentru indepartarea rachetelor, ci si pentru a scapa de Castro.Planuri de urgenta cara vizau o invazie fusesera intocmite si exersate.in prima zi a deliberarilor din timpul crizei, Kennedy remarca faptul ca descoperirea rachetelor in Cuba arata ca tot ce s-a intamplat in Golful Porcilor a fost justificat.

Planurile de invazie a CubeiLocul de parasutare a divizie 101 Aeropurtata in cazul unei

invazii.Fabrica de procesare a focoaselor nucleare de langa pista Mariel.

Invazia a fost considerata ultima solutie.Era o operatiune masiva,costisitoare, care ar fi scufundat America in ceea ce Taylor numea noroiul adancal Cubei.Ar fi pus trupele americane si sovietice in prima situatie de confruntare directa a fortelor celor doua superputeri din timpul Razboiului Rece.O asemenea politica pe muchie de cutit ar fi putut duce la un dezastru nuclear, inclusiv la o miscare echivalenta a sovieticilor la Berlin.

Tabara trupelor sovietice de la Holguin.

: Lovitura aerianaMult mai curata decat o invazie ar fi fost distrugerea siturilor rachetelor printr-un atac aerian conventional.Aceasta era contraactiunea efectiva,ferma,pe care o merita actiunea 10

sovietica.O astfel de lovitura ar fi indepartat rachetele inainte ca acestea sa devina operationale si sa poata lansa focoasele nucleare impotriva americanilor.Pusa in practica imediat , ar fi eliminat riscul ca sovieticii sa realizeze descoperirea americana si sa actioneze primii, ascunzand rachetele si facand imposibila o lovitura usoara, si initiind contramiscari diplomatice si militare.O lovitura aeriana ar fi asigurat avantajul surprizei. Kennedy a preferat aceasta optine de la inceput si a ramas tentat de ea.Totusi patru probleme iau schimbat parerea initiala. In primul rand era posibil ca lovitura sa fie concentrata foarte strict si sa nu ia amploare?Chiar daca locurile in care erau amplasate rachetele ar fi fost distruse, bombardierele sovietice MIG-21 si IL-28 ar fi putut ataca sud-estul Statelor Unite.In al doikea rand, un atac aerian surpriza ar fi ucis rusii aflati in zonele in care erau amplasate rachetele -, dar si din alte locuri, daca atacul ar fi fost masiv.Un atac asupra trupelor si civililor unei superputeri nu poate fi tratat cu usuratate.Kennedy se temea ca rachetele ar fi putut fi lansate impotriva Statelor Unite si a ordonat de urgenta un plan de aparare civila fara precedent pentru a proteja si evacua orasele importanet.