Criza financiara

Criza financiară actuală a avut ca punct de plecare prăbuşirea unei componente importante din cadrul sistemului financiar american – piaţa creditului ipotecar. Această criză s-a extins treptat la toate instituţiile financiare de pe piaţa americană mai mult sau mai puţin legate de activitatea de creditare în domeniul imobiliar. Lipsa de lichiditate în sistem pe fondul problemelor din sistemul financiar a antrenat în această criză o serie de companii private mai ales din domeniul construcţiilor şi din domeniul bunurilor de folosinţă îndelungată (industria constructoare de maşini, electronice). Criza s-a extins treptat la nivel global afectând majoritatea ţărilor angrenate în sistemul mondial.

Crizele financiare au in comun cateva elemente:

-s-au redus cantitatile de active din tarile respective deoarece se inregistra deja o scadere a indicatorilor de performanta nationala: a scazut increderea in cursul de schimb valutar, increderea in sistemul bancar, regimul fiscal precar ;

-factorul psihologic a avut o insemnatate destul de mare deoarece majoritatea investitorilor si-au retras activele de pe piata si au declansat efectul de „”domino”, fiind urmati si de alti investitori

- s-au scazut salariile reale, s-a cauzat o depreciere a ratei de schimb si astfel s-a agravat situatia economiilor in declin;

Ideea de contagiune s-a manifestat astfel la nivel international:.

Contagiunea poate aparea datorita socurilor economice comune si concomitente;

Aceasta se poate extinde prin intermediul cailor de schimb international;

Scaderea lichiditatii de pe piața poate induce un comportament al tarilor afectate care sa isi reduca pozitiile de pe pietele financiare, adancind in acest fel contagiunea;

Panica este un factor important prin care contagiunea se poate transmite si pe pietele care initial nu ar fi fost afectate;

Asteptările reputationale a tarilor pot fi un motiv importanat de contagiune

Canalele de raspandire ale crizei sunt urmatoarele:

• Interactiunea actorilor din piata. Lista institutiilor financiare expuse este extrem de larga, putand merge pana la cele mai izolate companii din lume

• Perceptia riscului. Este un canal indirect, dat de schimbarea de la o zi la alta a relatiilor globale ce are ca rezultanta incertitudinea cailor prin care riscul se poate raspandi

• Costul capitalui. Pretul riscului creste substantial, fapt care afecteaza toate tipurile de instrumente financiare, atat pe cele riscante, cat si pe cele sigure.

Metodele de prevenire a crizei financiare aplicate la nivel global si local pot fi:

La nivel local:

- existenta unui sistem financiar national puternic, cu institutii functionale si bine definite

-alegerea unui sistem de schimb valuar eficient;

-adoptarea unei politici macroeconomice functionale pentru a contracara politica fiscala si monetară deficenta;

-reducerea riscului de lichiditate, prin asigurarea resurselor necesare in cazul in care creditorii isi exercita dreptul de creanta

La nivel international, cea mai buna metoda este promovarea transparentei, pentru a incuraja praticile economice eficiente, beneficiind astfel de increderea creditorilor internationali.

Efectele crizei mondiale

"Comparativ cu 2007, numarul somerilor ar putea creste pe plan mondial cu 18-30 de milioane si chiar cu 51 de milioane, daca situatia continua sa se deterioreze", afirmau reprezentantii Biroului International al Muncii.

In conformitate cu acest scenariu, cel mai nefavorabil, numarul somerilor de pe plan mondial ar putea avansa la 230 de milioane, comparativ cu 190 de milioane in 2008 si 179 de milioane in 2007, estimeaza BIM, citata de NewsIn.

Raportul arata si ca "mai mult de 200 de milioane de oameni, cei mai multi din economiile in dezvoltare, ar putea ingrosa randurile muncitorilor extrem de saraci", daca se va concretiza "scenariul cel mai pesimist".

Reprezentantii BIM se vor "realisti", nu "alarmisti". BIM avertizeaza ca turbulentele economice au "intensificat nelinistea" cu privire la repercusiunile sociale ale globalizarii.

"Ne confruntam deja cu agitatie sociala", a observat directorul general al BIM, Juan Somavia, care a cerut guvernelor sa "nu uite de oameni" in planurile lor de relansare economica.

Potrivit sefului BIM, tarile membre ale grupului informal G20, ai caror reprezentanti se vor reuni in 2 aprilie la Londra, ar trebui sa cada de acord "in afara masurilor financiare si cu privire la masurile urgente care trebuie luate pentru promovarea investitiilor productive, obiectivelor muncii decente si ale protectiei sociale".

Grupul informal G20 regrupeaza tarile membre ale G7 - grupul celor mai dezvoltate sapte state ale lumii (Germania, Canada, Statele Unite, Franta, Marea Britanie, Italia si Japonia) - si Africa de Sud, Arabia Saudita, Argentina, Australia, Brazilia, China, Coreea de Sud, India, Indonezia, Mexic, Rusia, Turcia si Uniunea Europeana.

Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) estima, pe de alta parte, in 22 decembrie, ca pana in 2010 numarul somerilor va creste pe plan mondial cu "20-25 milioane", din care 8-10 milioane in tarile membre ale OCDE, potrivit declaratiilor secretarului general al organizatiei, Angel Gurria.

"Se vor pierde intre 8 si 10 milioane locuri de munca in spatiul OCDE", format in special din state dezvoltate, "si intre 20 si 25 milioane in toata lumea, pana in 2010", a declarat Gurria, pentru postul de radio BFM.

Sectorul constructiilor va fi cel mai afectat, dupa ce activitatea a fost "oprita brusc", lovind puternic economiile unor tari precum Spania si Irlanda, a adaugat el.

O posibila solutie pentru iesirea din criza…

Trebuie inceput cu eliminarea risipei prin reducerea cheltuielilor bugetare administrative. Cei mai ieftini bani sunt cei pe care ii ai deja si pe care ii poti economisi. Din economiile astfel facute se poate gandi un plan de investitii in infrastructura, pentru ca acestea aduc locuri de munca si au un efect important de antrenare in economie. Insa investitiile in infrastructura trebuie realizate in cadrul unei programari bugetare multianuale, singura solutie de a reduce costurile suplimentare si de a elimina alocarea gresita a banului public. Desigur, trebuie indreptate si greselile politicii fiscale - nu neaparat pentru a creste veniturile bugetare, ceea ce e greu in timp de criza, ci pentru a distribui mai echitabil povara fiscala si pentru a permite celor cu acces mai greu la creditare sa depaseasca cu bine perioada de criza.