crht

INFORMATICA APLICATA I – note de curs

Dragos NICULAE

Informatică aplicată I note de curs –

Dragoş NICULAE


Dragos NICULAE

CUPRINS

CUPRINS .................................................................................................................................................. 2

CURS 1 .................................................................................................................................................... 6

INTERNETUL ............................................................................................................................................ 6

Istorie şi evoluţie. ................................................................................................................................ 6

Reţele de calculatoare. ........................................................................................................................ 7

Infrastructura Internetului ................................................................................................................... 9

Dimensiunea Internetului .................................................................................................................. 10

Reprezentarea datelor ....................................................................................................................... 11

Adresele IP ........................................................................................................................................ 12

DNS (Domain Name System) .............................................................................................................. 14

Protocoalele Internetului ................................................................................................................... 15

Motoare de căutare ........................................................................................................................... 16

POŞTA ELECTRONICĂ ............................................................................................................................. 16

CURS 2 .................................................................................................................................................. 21

Limbajul HTML ...................................................................................................................................... 21

Ce este HTML? ................................................................................................................................... 21

Noţiuni de bază ................................................................................................................................. 22

Spaţii albe .......................................................................................................................................... 22

Titluri de pagină ................................................................................................................................. 23

Întreruperile de rând ......................................................................................................................... 24


Dragos NICULAE

Text preformatat ............................................................................................................................... 25

Stiluri pentru blocurile de text ........................................................................................................... 25

Stiluri logice de text ........................................................................................................................... 30

Culori................................................................................................................................................. 34

Atributele de margine ........................................................................................................................ 36

Liste................................................................................................................................................... 37

Tabele ............................................................................................................................................... 40

Imagini .............................................................................................................................................. 42

Metadate .......................................................................................................................................... 45

Legături ............................................................................................................................................. 45

Multimedia ........................................................................................................................................ 46

Imagini hărţi ...................................................................................................................................... 48

Formulare .......................................................................................................................................... 49

Cadre ................................................................................................................................................. 50

Introducere în CSS ............................................................................................................................. 51

CURS 3 .................................................................................................................................................. 54

Managementul datelor. ......................................................................................................................... 54

Sisteme de gestiune a bazelor de date ................................................................................................... 54

Ce este o bază de date? ..................................................................................................................... 54

Nevoia de baze de date. .................................................................................................................... 55

Sisteme de gestiune a bazelor de date ............................................................................................... 56

Structura unui SGBD .......................................................................................................................... 56

Tipuri de SGBD................................................................................................................................... 57

Modele de organizare a datelor în BD ................................................................................................ 57


Dragos NICULAE

Algebra relaţiilor ................................................................................................................................ 58

Utilizarea aplicaţiei Access ................................................................................................................. 61

Normalizarea bazei de date ............................................................................................................... 66

Crearea unei baze de date ................................................................................................................. 67

CURS 4 ....................................................................................................... Error! Bookmark not defined.

SQL ............................................................................................................. Error! Bookmark not defined.

Noţiuni elementare de baze de date ....................................................... Error! Bookmark not defined.

Ce este SQL? ........................................................................................... Error! Bookmark not defined.

Regăsirea datelor.................................................................................... Error! Bookmark not defined.

Sortarea datelor regăsite ........................................................................ Error! Bookmark not defined.

Sortarea în funcţie de mai multe coloane ............................................... Error! Bookmark not defined.

Sortarea în funcţie de poziţia coloanei .................................................... Error! Bookmark not defined.

Specificarea direcţie de sortare............................................................... Error! Bookmark not defined.

Filtrarea datelor ...................................................................................... Error! Bookmark not defined.

Operatorii clauzei WHERE ....................................................................... Error! Bookmark not defined.

Filtrarea avansată a datelor .................................................................... Error! Bookmark not defined.

Operatorul AND ...................................................................................... Error! Bookmark not defined.

Operatorul OR ........................................................................................ Error! Bookmark not defined.

Operatorul IN ......................................................................................... Error! Bookmark not defined.

Operatorul NOT ...................................................................................... Error! Bookmark not defined.

Operatorul LIKE ...................................................................................... Error! Bookmark not defined.

Crearea câmpurilor cu valoare calculată ................................................. Error! Bookmark not defined.

Utilizarea alias-urilor............................................................................... Error! Bookmark not defined.

Efectuarea calculelor matematice ........................................................... Error! Bookmark not defined.


Dragos NICULAE

Utilizarea funcţiilor de manipulare a datelor ........................................... Error! Bookmark not defined.

Sintetizarea datelor ................................................................................ Error! Bookmark not defined.

Utilizarea funcţiilor agregat .................................................................... Error! Bookmark not defined.

Gruparea datelor .................................................................................... Error! Bookmark not defined.

Lucrul cu sub-interogările ....................................................................... Error! Bookmark not defined.

Unirea tabelelor ..................................................................................... Error! Bookmark not defined.

Combinarea interogărilor........................................................................ Error! Bookmark not defined.

Inserarea datelor .................................................................................... Error! Bookmark not defined.

Actualizarea şi ştergerea datelor ............................................................. Error! Bookmark not defined.

Crearea şi manipularea tabelelor ............................................................ Error! Bookmark not defined.

Gestiunea prelucrării tranzacţiilor ........................................................... Error! Bookmark not defined.

Caracteristici avansate ale limbajului SQL ............................................... Error! Bookmark not defined.

Bibliografie ............................................................................................................................................ 80


Dragos NICULAE

CURS 1

INTERNETUL

Istorie şi evoluţie. Internetul îşi are originile în proiectele militare ale SUA din anii 60, perioadă de vârf a Războiului Rece, ca urmare a lansării primului satelit artificial (Sputnik)1 de către URSS (4 octombrie 1957).

Fig.1.

Acest fapt a declanşat o îngrijorare deosebită în Statele Unite şi se înfiinţează o agenţie specială subordonată Pentagonului ARPA (Advanced Research Projects Agency). Apărând primele calculatoare, s-a pus problema interconectării acestora, adoptându-se soluţia de interconectare prin comutare de pachete (packet switching). Astfel, pentru a transmite informaţia, aceasta este mărunţită în porţiuni mici, denumite pachete. Ca şi la poşta clasică, fiecare pachet conţine informaţii referitoare la destinatar, astfel încât el să poată fi dirijat corect prin reţea. La destinaţie întreaga informaţie este reasamblată.

În 1969 începe astfel să funcţioneze reţeaua ARPANET între 4 noduri: Universitatea California din Los Angeles (UCLA), Universitatea din Santa Ana, Universitatea din Utah şi Stanford Research Institute. Toate aceste reguli au fost codificate într-un protocol care

1 Al doilea satelit lansat de URSS – (Sputnik2) 3 noiembrie 1957- a purtat prima fiinţă pe orbită – un câine, Laika.


Dragos NICULAE

reglementează transmisia de date. În forma sa finală, acesta era TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol) şi care este şi acum baza Internetului. TCP/IP face posibil ca modele diferite de calculatoare, folosind sisteme diferite de operare să se „înţeleagă” unele cu altele.

Ca program al Ministerului Apărării al SUA, ARPANET s-a dezvoltat foarte repede, la el conectându-se din ce în ce mai multe calculatoare. În 1979 ARPA decide să separe reţeaua în două, una pentru lumea comercială şi universitară, şi una militară. Cele două reţele puteau comunica în continuare, construindu-se practic o inter-reţea (internet) denumită iniţial DARPA Internet şi consacrată ulterior sub denumirea Internet.

În 1978 se propune separarea protocolului de utilizare a reţelei în două părţi: un protocol TCP care ordonează pachetele de date în vederea unor legături fiabile între perechi de gazde şi un protocol IP care transmite pachetele individuale între calculatoare. Astfel protocolul TCP asigură partea de transport a informaţiei sub formă de pachete sau datagrame, făcând în aşa fel încât să ajungă la destinaţie. Pentru fiecare pachet de date transmis în reţea se primeşte „o confirmare de primire” iar dacă aceasta nu este primită pachetul este retransmis. Protocolul IP se ocupă de transportul datelor de la sursă la destinaţie, fiecare calculator din reţea având o adresă unică prin care poate fi identificat.

La începutul anului 1990 are loc încheierea oficială a ARPANET iar lumea a început să folosească furnizorii comerciali de Internet (ISP).

Internetul nu este proprietatea niciunei persoane sau organizaţii, autoritatea care dirijează evoluţia Internetului este ISOC (Internet Society), o organizaţie de voluntari înfiinţată în 1992. Răspândirea Internetului a atras după sine o explozie a infrastructurii de deservire, legată de creşterea permanentă a numărului de utilizatori şi a tipurilor de servicii oferite.

Pe scurt, Internet este numele dat unei imense interconectări de reţele de calculatoare şi calculatoare individuale, care formează un singur sistem global de comunicare.

Reţele de calculatoare. O reţea este un grup de calculatoare interconectate care partajează servicii şi care interacţionează prin intermediul unor legături de comunicaţie. Astfel, o reţea necesită două sau mai multe calculatoare care au ceva de partajat (date), sistemele trebuie să fie conectate printr-o cale fizică (mediu de transmisie) şi să respecte un set comun de reguli (protocoale) pentru ca informaţia să ajungă cum trebuie şi unde trebuie.

Scopul unei reţele de calculatoare nu este doar simplul schimb de date ci şi de a putea înţelege şi folosi datele primite de la elementele reţelei.


Dragos NICULAE

Reţelele permit calculatoarelor să partajeze resursele oferind servicii altor calculatoare. Câteva dintre motivele care determină conectarea calculatoarelor în reţele ar fi următoarele:

Partajarea fişierelor;

Partajarea imprimantelor şi a altor dispozitive;

Posibilitatea administrării în comun;

Folosirea aplicaţiilor de reţea gen poştă electronică, servicii de baze de date etc.

În general, reţelele de calculatoare pot fi grupate în două tipuri:

Reţele bazate pe server;

Reţele peer-to-peer.

Într-o reţea bazată pe server, resursele sunt localizate pe un server central sau un grup de servere. Un server este un calculator destinat să furnizeze servicii pentru celelalte calculatoare din reţea. Un client de reţea este un calculator care accesează resursele disponibile pe server. În general serverele sunt sisteme performante, optimizate pentru a furniza servicii altor calculatoare (servere de fişiere, servere de email, servere de printare, servere de aplicaţii).

Un server de fişiere este un server care stochează fişiere ale utilizatorilor reţelei. Sarcina unui server de fişiere este aceea de a acţiona ca un depozit pentru fişierele care sunt necesare utilizatorilor reţelei. Este posibil ca printre acestea să se găsească unele fişiere partajate de mai mulţi utilizatori. Aceste fişiere sunt de regulă depozitate într-un loc numit dosar public (public folder), care poate include şi dosare private, specifice unui anumit utilizator. Marele avantaj al utilizării unui server de fişiere este acela că fişierele importante se găsesc la un loc, făcând astfel extrem de uşoară salvarea periodică a datelor. Dezavantajul este acela că, atunci când serverul cade, utilizatorii nu-şi mai pot accesa fişierele.

Un server de tipărire organizează accesul la resursele reţelei de printare, astfel permiţând utilizarea unei imprimante de către mai mulţi clienţi.

Un server de aplicaţii este un server care rulează aplicaţii pentru calculatorul client. Un server de aplicaţii poate să caute într-o bază de date de dimensiuni considerabile pentru a răspunde unei cereri din partea unui client sau poate să fie parte a unei aplicaţii client/server în care atât clientul cât şi serverul execută anumite procese.

Într-o reţea peer-to-peer resursele sunt distribuite prin reţea pe calculatoare care pot să joace atât rolul de furnizori de servicii cât şi de clienţi. Utilizatorul fiecărui calculator este


Dragos NICULAE

responsabil cu administrarea şi partajarea propriilor resurse.

O clasificare a reţelelor după mărime ar fi următoarea:

LAN – local area network – este un grup de calculatoare şi dispozitive de interconectare desfăşurate pe o suprafaţă geografică restrânsă (clădire, campus). O astfel de reţea foloseşte de obicei un singur tip de transmisie (cablu).

WAN – wide area network – interconectează LAN-uri. Se poate desfăşura în întregime în cadrul unei ţări sau poate să fie interconectată pe tot globul.

Infrastructura Internetului Am spus că istoria Internetului a început odată cu ARPAnet, dar uităm istoria de două

secole a telegrafului care a condus la dezvoltarea primelor reţele de comunicaţie.

Primele forme de trimitere a mesajelor la distanţă au fost vizuale şi acustice. Semnalele de fum ziua şi focurile noaptea au fost folosite de vechile popoare din China, Egipt, Grecia şi America.

Sistemele vizuale au avut o mai mare acoperire decât cele bazate pe sunete (tobe, clopote) fiind stimulate şi de descoperirea telescopului (secolul al XVII-lea). În 1791, inginerul francez Claude Chappe a inventat semaforul, un sistem optic de telegrafie care putea transmite mesaje de pe un deal pe altul utilizând telescopul.

Fig.2.


Dragos NICULAE

El a fost şi cel care a folosit termenul de telegraf, combinând cuvintele greceşti „tele” – distanţă şi „graphien” – scriere. Dezavantajul sistemului a fost dependenţa acestuia de condiţiile atmosferice şi de folosirea unui număr mare de operatori.

Dezvoltarea electricităţii a scos sistemul de pe piaţă. Un telegraf electric a fost dezvoltat şi patentat în SUA în 1837 de către Samuel Morse. Telegraful s-a răspândit foarte repede şi o reţea de sârme se întindea în întreaga lume. În 1866 s-a instalat un cablu transatlantic.

Fig.3.

Reţeaua de telegraf a reprezentat infrastructura fizică pe care s-a aşezat Internetul.

Dimensiunea Internetului Cât de mare este Internetul? Pare o întrebare simplă până încerci să răspunzi. Una dintre probleme ar fi că Internetul este un sistem distribuit şi nu centralizat (acesta fiind şi unul din motivele conceperii lui).

Conform internetworldstats.com în iunie 2010 existau 1.9 miliarde de utilizatori, la care putem adăuga 80 milioane servere, 700 000 de pagini web adăugate în fiecare minut, etc.


Dragos NICULAE

Fig.4.

Reprezentarea datelor Calculatoarele reprezintă datele reducând toate simbolurile sau cuvintele în şiruri de

numere binare. Starea de conducţie într-un circuit semiconductor reprezintă 1, iar când nu este în conducţie zero; în mediul magnetic, un fascicul magnetizat reprezintă 1 când câmpul magnetic este într-o direcţie şi zero când este în altă direcţie.

Unitatea de bază de memorare a informaţiei se numeşte bit (Binary DigIT). Altfel spus, bitul nu este decât starea de „închis – deschis” dintr-un circuit.

În 1964 proiectanţii calculatorului IBM System au stabilit drept convenţie folosirea grupurilor de 8 biţi ca unitate de bază a memoriei calculatorului. Astfel a apărut octetul sau byte-ul (1 Kilo octet (KB) = 210 octeţi, 1 Mega octet (MB) = 220octeţi (bytes) ).

Un sistem de numeraţie este format din totalitatea regulilor de reprezentare a numerelor cu ajutorul unor simboluri numite cifre. Se numeşte baza sistemului de numeraţie numărul total de cifre distincte utilizate într-un sistem de numeraţie.

Datele sunt reprezentate în calculator numai în sistem binar, sistemele octal, zecimal, hexazecimal fiind notţii folosite de către programatori pentru scurtarea notaţiilor prea lungi care ar rezulta în cazul reprezentării în binar a numerelor mari.

Ex. Să se convertească numărul N=779 din baza 10 în baza 2 şi 16.


Dragos NICULAE

B10->B2 779(10) = 1100001011(2)

779212120212020

20202121

01

2345

6789

B10->B16 779(10) = 30B(16)

77916)11(1601630

12

B

10211123032606212

012224024248148297

09721941194238913892779

30163031648

114816779

Adresele IP Fiecărui calculator conectat la Internet îi este atribuit un număr unic de identificare

cunoscut ca un IP Adress. Acest număr nu este folosit exclusiv de calculatoare, el poate fi folosit de toate dispozitivele ce aparţin de tehnologia informaţiei (imprimante, routere, modemuri, etc.).

Fig.5.


Dragos NICULAE

Adresa IP (conform standardului IPv4) se prezintă sub forma a patru numere zecimale, separate de câte un punct. Această notare zecimală ne arată, de fapt, adresa într-un format pe care noi îl înţelegem mai uşor. Calculatoarele şi alte dispozitive din reţea „văd” această adresă ca un flux de 32 de biţi, fiecare dintre cele patru părţi ale adresei fiind desemnate printr-un octet.

De exemplu, adresa IP 141.85.48.36 va fi folosită de dispozitivele din reţea după cum urmează: 10001101.01010101.00110000.00100100.

Dispozitivele dintr-o reţea trebuie să-şi poată spune ce parte din adresa IP furnizează informaţii despre reţeaua de care aparţine calculatorul cu o anumită adresă şi ce parte a adresei se referă de fapt la calculator sau la nodul în sine. Acest lucru se face prin masca de reţea (subnet mask). Dispozitivele din reţea folosesc masca de subreţea pentru a „masca” porţiunea din adresa IP care se referă la reţeaua în care se află calculatorul respectiv.

La început, adresele IP se împărţeau în 5 clase de adrese, notate de la A la E. Împărţirea se făcea în funcţie de configuraţia binară a primului octet al adresei:

Clasa Primul octet în binar Prima adresă Ultima adresă Observații

A 0xxxxxxx 0.0.0.1 127.255.255.255 folosește 8 biți pentru rețea și 24 pentru stația de lucru

B 10xxxxxx 128.0.0.0 191.255.255.255 folosește 16 biți pentru rețea și 16 pentru stație

C 110xxxxx 192.0.0.0 223.255.255.255 folosește 24 biți pentru rețea și 8 pentru stație

D 1110xxxx 224.0.0.0 239.255.255.255 folosită pentru adresarea de tip multicast

E 11110xxx 240.0.0.0 255.255.255.255 utilizată în scopuri experimentale

Această metodă risipea însă multe adrese IP, iar odată cu răspândirea Internetului a apărut pericolul epuizării spaţiului de adrese (232). Pentru a elimina această problemă au fost concepute mai multe soluţii:

- adrese private;

- subreţelele;


Dragos NICULAE

- IPv6 – acesta este un protocol dezvoltat pentru a înlocui IPv4. Adresele au o lungime de 128 biţi (16 octeţi) ceea ce este considerat suficient pentru o perioadă. Teoretic există 2128 ~3.4 1038 adrese unice. Adresele IPv6 sunt scrise de cele mai multe ori sub forma a 8 grupuri de câte 4 cifre hexazecimale, fiecare grup fiind separat de 2 puncte:

2001:0000:5EF5:73BA:2452:1B25:72AA:CFDB

DNS (Domain Name System) Utilizatorii preferă să folosească pentru adresare nu coduri numerice ci notaţii simbolice,

nume, care pot fi ţinute minte mai uşor. Un sistem de nume pentru adrese este folosit ca o carte de telefon, cunoscând numele persoanei se poate afla numărul de telefon. În felul acesta numele reprezintă un corespondent al adreselor numerice asigurând utilizatorului o formă mai convenabilă de adresare.

Sistemul de nume folosit pentru adresare în Internet se numeşte Domain Name System (DNS) şi este organizat pe domenii. Adresa numerică corespunzătoare unui nume se găseşte cu ajutorul unui server de nume ce păstrează corespondenţa nume – adresă numerică.

Un domeniu poate să conţină, la rândul său, mai multe niveluri, subdomenii.

www.elth.pub.ro 141.85.254.48

În internet există domenii dedicate (standardizate). Iată câteva dintre ele:

- .com folosit de companiile comerciale la început. Cu timpul extensia a început să fie folosită pe scară largă de site-uri cu orice profil;

- .net vine de la network şi se foloseşte în general pentru site-uri având ca domeniu de activitate internetul şi nişele aferente;

- .org prescurtare pentru organizaţie şi se presupune că îl folosesc doar organizaţiile non-profit;

- .mil organizaţiile militare;

- .gov domeniul guvernamental;

- .edu organizaţiile educaţionale;

- .ro, .es, .us, .at, .uk domenii folosite de anumite ţări ca şi domenii naţionale;


Dragos NICULAE

- .biz, .info, .name, .pro sunt extensii de domenii adăugate ulterior datorită faptului că au rămas puţine nume de domenii inteligibile.

Protocoalele Internetului TCP/IP (Transfer Control Protocol/Internet Protocol) conţine o serie de protocoale

membre care formează suita TCP/IP. Unele protocoale se ocupă de accesul la reţea, altele de transportul de date şi de adresarea logică a pachetelor de date când acestea sunt rutate printr-o reţea. TCP/IP asigură transmisia de date şi corectarea erorilor, permite transferul de date de la un calculator conectat la Internet la altul.

TCP descompune informaţia în mai multe piese mici, numite pachete. Fiecare pachet este introdus în câte un plic (IP Internet Protocol) ce conţine adresa IP a destinatarului. Un router primeşte pachetele şi determină cea mai eficientă cale de urmat pentru a ajunge la destinaţie. După ce au străbătut mai multe routere şi căi, pachetele ajung la destinaţie unde TCP verifică integritatea datelor din fiecare pachet. Dacă se găseşte o eroare, se trimite o cerere pentru a retransmite pachetul respectiv.

FTP (File Transfer Protocol) – reprezintă un set de reguli (protocoale) pentru a copia un fişier de pe un calculator conectat la Internet pe altul. Fişierele care pot fi transferate prin FTP se găsesc pe servere de FTP. Un program client de FTP este o interfaţă care permite utilizatorului să localizeze fişierul dorit şi să iniţieze transferul lui.

HTTP (HyperText Transfer Protocol) – protocolul de transfer al hypertextului defineşte formatul şi transmisia mesajelor utilizate de serverele web şi de browserele web. Conceptul de bază în definirea hypertextului este legătura (link-ul), fie în cadrul aceluiaşi document, fie către alt document. Un sistem hypertext permite autorului său să creeze aşa numite noduri şi să le lege între ele, iar unui utilizator navigarea de la un nod la altul.

Termenul World Wide Web numit scurt şi web este un sistem de documente şi informaţii de tip hypertext care pot fi accesate prin reţeaua Internet. Documentele care se află în diferite locaţii pe diverse calculatoare-server, pot fi găsite cu ajutorul unui URL (Uniform Resource Locator). Hypertextul este prelucrat cu un program de navigare numit browser care descarcă paginile web de pe un server web şi le afişează pe un terminal.

TELNET este protocolul care vă permite să conectaţi un calculator local la un calculator sau dispozitiv aflat într-un alt amplasament.

SMTP (Simple Mail Transport Protocol) – protocol ce oferă servicii de poştă electronică.


Dragos NICULAE

RIP (Routing Information Protocol) – este un protocol utilizat de rutere pentru a stabili traseul cel mai bun pentru pachetele cu informaţii.

Motoare de căutare Un motor de căutare este un program care accesează Internetul în mod automat şi frecvent şi care stochează titlul, cuvinte cheie şi parţial chiar conţinutul paginilor web într-o bază de date. În momentul în care un utilizator apelează la un motor de căutare pentru a găsi o anumită frază sau cuvânt, motorul de căutare se va uita în această bază de date şi în funcţie de anumite criterii de prioritate va crea şi va afişa o listă de rezultate.

POŞTA ELECTRONICĂ

Poşta electronică sau e-mail-ul reprezintă modalitatea electronică de corespondenţă prin care una sau mai multe persoane schimbă mesaje în format text, eventual cu ataşare de fişiere (grafice, audio etc.) într-o reţea.

E-mail-ul se bazează pe tehnologia client-server.

Programul client facilitează interacţiunile dintre utilizator şi serverul de e-mail şi poate fi:

- gen aplicaţie – instalată pe computerul utilizatorului (Microsoft Outlook, Eudora, ş.a.);

- gen pagină web – apare în fereastra unui browser web (Yahoo mail, Gmail, Hotmail, etc).

Funcţiile clientului de email includ abilităţi de a crea noi mesaje, afişarea şi salvarea mesajelor primite, gestionarea listelor de adrese, calendare, etc.

Serverele de e-mail funcţionează pe baza a câtorva protocoale din suita TCP/IP:

- SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) – scopul protocolului este acela de a transfera mesajele de la un calculator expeditor la un calculator destinatar (server SMTP). Internetul nu este un mediu în care toate calculatoarele sunt online tot timpul. A trebuit să


Dragos NICULAE

se dezvolte un protocol în care mesajele să poată fi păstrate pe un server până când un anumit utilizator se conectează pentru a-şi recupera mesajele – POP3;

- POP3 (Post Office Protocol) – serverul POP3 funcţionează precum o cutie poştală. El va avea o conexiune permanentă la Internet, care îi va permite să accepte şi să păstreze mesajele destinate clienţilor care folosesc serverul. În momentul în care clientul se conectează, toate mesajele de poştă electronică sunt eliminate de pe server şi descărcate pe calculatorul client.

- IMAP (Internet Message Access Protocol) – serverele IMAP nu descarcă imediat pe clientul IMAP toate mesajele disponibile atunci când clientul se conectează. El trimite o listă cu mesajele în aşteptare şi cu cele vechi, ele fiind pătrate pe server. IMAP este util atunci când un cont de poştă electronică poate fi accesat de pe mai multe calculatoare sau dispozitive.

O adresă de e-mail are două părţi: nume_utilizator@nume_domeniu.

Prima parte conţine identificatorul utilizatorului, după cum este el înregistrat pe serverul unde este creată căsuţa poştală, iar a doua parte reprezintă informaţiile de identificare în internet a serverului pe care este căsuţa poştală ([email protected]).

E-mailul este un mesaj format din trei zone distincte:

- antetul (header);

- corpul (body);

- semnătura (signature).

Antetul este o secvenţă standard de informaţii cu care începe mesajul poştal:

- autorul (From) – defineşte expeditorul şi va conţine o adresă e-mail ce trebuie folosită dacă se doreşte trimiterea unui răspuns la mesaj;

- destinatarul (To) – defineşte destinatarul mesajului prin adresa de e-mail (din fericire, programele actuale ne permit să exprimăm adresa şi sub o formă mai inteligibilă, adică scriind în clar numele persoanei, dacă aceasta există în lista de adrese). De remarcat că aici pot fi trecute mai multe adrese de e-mail separate prin virgulă, efectul fiind acela că mesajul este transmis tuturor celor din listă;


Dragos NICULAE

- copie la indigo (Cc) – este prescurtarea de la Carbon copy, locul unde putem scrie adresele persoanelor care vrem să primească o copie a mesajului. Persoanele ale căror adrese sunt trecute în câmpul Cc se mai numesc şi destinatari secundari;

- copie confidenţială (Bcc) – este prescurtarea de la Blind carbon copy. Ca şi în cazul precedent, câmpul poate cuprinde adresele unor destinatari secundari. Diferenţa faţă de copia simplă constă în faptul că destinatarii primari şi secundari ai mesajului nu vor şti că mesajul este recepţionat de aceşti corespondenţi;

- trimis (Sent) – afişează data şi ora transmisiei mesajului;

- subiectul (Subject) – locul unde este descris pe scurt conţinutul mesajului.

Corpul este mesajul propriu-zis. Marea majoritate a aplicaţiilor de poştă electronică au propriul editor de texte cu care poate fi scris mesajul, iar ultimele versiuni de programe permit inserarea în mesaje a informaţiilor reprezentate în format multimedia şi a secvenţelor HTML, la fel ca în orice pagină web.

Semnătura este o secvenţă standard de informaţii (nume autor, afilierile, date de contact) care se adaugă la sfârşitul mesajului poştal. Toate aceste informaţii pot fi înregistrate într-un fişier şi adăugate automat la sfârşitul mesajului.

În linii mari, un client de e-mail trebuie să permită:

- să comunicăm cu serverul;

Fig.6.


Dragos NICULAE

- să vizualizăm mesajele pe care le primim;

- să compunem mesajele pe care le expediem;

- să răspundem la mesajele primite – comandă disponibilă când citim un mesaj sau când am selectat un mesaj dintr-unul dintre dosarele tematice. Rezultatul comenzii este lansarea compunerii unui nou mesaj, completându-se automat anumite câmpuri ale antetului;

- să trimitem acelaşi mesaj mai multor destinatari;

- să retransmitem corespondenţa (citeşte şi dă mai departe) – se generează un mesaj în corpul căruia este citat întregul mesaj original, iar subiectul este prefixat cu „FW” (Forward);

- ataşarea fişierelor – posibilitatea de a ataşa unui mesaj fişiere de orice fel.

După o perioadă de folosire intensivă a poştei electronice, numărul mesajelor primite şi trimise creşte şi gestionarea contului devine dificilă. Acest aspect este bine cunoscut de producătorii de programe client de e-mail şi avem la dispoziţie diferite posibilităţi de organizare. Soluţia de bază o reprezintă crearea unor directoare în care putem plasa aceste mesaje. Conţinutul unui director este vizualizat sub formă de tabel, cu un mesaj pe fiecare rând.

Cele mai multe programe dispun de câteva directoare predefinite. Astfel, există întotdeauna un director unde sunt automat plasate noile mesaje primite (Inbox), un director unde sunt plasate copii ale mesajelor trimise (Outbox) şi un director pentru ciorne, cu mesaje neterminate care vor fi trimise mai târziu (Draft). În fine, un alt director predefinit este cel în care se păstrează mesajele pe care le-am şters (Deleted Items – Trash). Este bine de ştiut că mesajele pe care le ştergem mai sunt disponibile până când le ştergem definitiv (Empty trash).

În afară de directoarele predefinite, avem posibilitatea de a ne crea propriile directoare, specifice activităţilor pe care le desfăşurăm.

Spamming-ul (spam) este procesul de expediere a mesajelor electronice nesolicitate, de cele mai multe ori cu caracter comercial, de publicitate pentru produse şi servicii dubioase.

Detalii legale referitoare la spam sunt prevăzute în Legea 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice.

Spamming-ul este o metodă foarte ieftină de a face reclamă în Internet, succesul campaniei este de obicei proporţional cu numărul de destinatari, de aceea mesajul respectiv este transmis la mii de adrese simultan.


Dragos NICULAE

Adresele de e-mail sunt colectate automat, în cea mai mare parte a cazurilor, deoarece spam-ul apare imediat după ce adresa de e-mail a fost folosită în spaţiul public al Internetului. Există câteva modalităţi prin care vă puteţi proteja de spam:

- Mascaţi-vă adresa de e-mail – implică introducerea unui cuvânt sau grup de cuvinte care va păcăli un program de colectare a adreselor dar nu şi o persoană ([email protected]).

- Folosiţi un nume pentru discuţiile online diferit de cel al adresei de e-mail.

- Creaţi-vă adrese de e-mail de care vă puteţi debarasa ulterior.

- Folosiţi servicii de e-mail care au în sistem mecanisme de protecţie împotriva spamului.

- Creaţi-vă adrese de e-mail folosind atât litere cât şi cifre – anumite programe folosesc cuvinte din dicţionar în căutarea şi colectarea de adrese.


Dragos NICULAE

CURS 2

Limbajul HTML

Ce este HTML? Unul dintre primele elemente fundamentale ale World Wide Web (www) este HTML

(HyperText Markup Language), care descrie formatul primar în care documentele sunt distribuite şi văzute pe Web.

HTML a fost dezvoltat iniţial de Tim Berners Lee la CERN în 1989 fiind văzut ca o posibilitate pentru fizicienii care utilizau computere diferite să schimbe între ei informaţie utilizând Internetul. Erau necesare câteva trăsături:

independenţa de platformă – înseamnă că un document poate fi afişat în mod asemănător pe calculatoare diferite;

posibilităţi hypertext;

structurarea documentelor.

Hypertext înseamnă că orice cuvânt, frază, imagine sau al element al documentului văzut de utilizator poate să facă referinţă la un alt document, ceea ce uşurează mult navigarea între documente multiple sau chiar în interiorul aceluiaşi document.

Tim Berners Lee a utilizat ca model SGML (Standard Generalized Markup Language), un standard internaţional în plină dezvoltare. SGML avea avantajul unei structurări avansate şi al independenţei de platformă. Flexibil, SGML putea fi descris ca o aplicaţie pentru descrierea altor formate. Utilizatorii puteau crea noi formate (DTD Document Type Definitions) care puteau fi înţelese de orice produs SGML pur şi simplu prin citirea mai întâi a definiţiilor noilor formate. HTML este un DTD, deci o aplicaţie a SGML.

Documentele HTML sunt documente în format ASCII şi prin urmare pot fi create cu orice editor de texte. Au fost însă dezvoltate editoare specializate care permit editarea de tipul WYSIWYG.


Dragos NICULAE

Noţiuni de bază Orice document HTML începe cu notaţia <html> şi se termină cu notaţia </html>.

Acestea se numesc în literatura de specialitate TAG-uri. Prin convenţie, toate informaţiile HTML încep cu o paranteză unghiulară deschisă “<” şi se termină cu o paranteză unghiulară închisă „>”. TAG-urile (etichetele) dintre aceste paranteze transmit comenzi către browser pentru a afişa pagina într-un anumit mod. Unele blocuri prezintă delimitatori de sfârşit de bloc, în timp ce pentru altele acest delimitator este opţional sau chiar interzis.

Între cele două marcaje <html> şi </html> vom introduce două secţiuni:

secţiunea de antet <head> … </head>;

corpul documentului <body> … </body> - ce cuprinde conţinutul propriu-zis al paginii HTML.

O etichetă poate fi scrisă atât cu litere mari cât şi cu litere mici. Adică: <HTML> = <HtMl>=<html>.

Spaţii albe Browserul ignoră toate spaţiile albe introduse în fişierul HTML.

(ex1.html, ex2.html)

<html><head></head><body>Prima pagina web </body></html>


Dragos NICULAE

<html> <head> </head> <body> Prima pagina web </body> </html>

Titluri de pagină Puteţi ataşa un titlu unei pagini Web. Acest titlu va apărea în bara de titlu a browserului. În acest scop introduceţi un bloc nou <title>…</title> în interiorul blocului <head>…</head>. Dacă blocul <title>…</title> lipseşte, în bara de titlu va apărea calea şi numele fişierului.

(ex3.html)

<html> <head> <title> Acesta este titlul de pagină </title> </head> <body> Prima pagina web </body> </html>


Dragos NICULAE

Întreruperile de rând Browserele ignoră caracterul CR/LF. Pentru a obliga browserul să afişeze un element la începutul rândului următor, trebuie să introduceţi o comandă utilizând eticheta <br>. Eticheta <br> nu are etichetă de închidere </br>.

(ex4.html, ex5.html)

<html> <head> </head> <body> Prima restanta A doua restanta … A opta restanta </body> </html>

<html> <head> </head> <body> Prima restanta <br> A doua restanta<br> …<br> A opta restanta <br> </body> </html>


Dragos NICULAE

Text preformatat Pentru a păstra formatarea utilizată în cursul editării documentului sursă, putem folosi eticheta <pre>…</pre>. (ex6.html)

<html> <head> </head> <body> <pre> ------ ------- | | | | | | | --- | | |--| | | | | | ------ |---- | | | </pre> </body> </html>

Stiluri pentru blocurile de text - Eticheta <i>…</i>

Blocul <i>…</i> este utilizat pentru afişarea textului cu stilul cursiv (italic) (ex7).


Dragos NICULAE

<html> <head> </head> <body> Text normal <i> Text cursiv </i> Text normal </body> </html>

- Eticheta <b>…</b>

Textul din interiorul unui bloc <b>...</b> va fi afişat cu text îngroşat (aldin) (ex8).

<html> <head> </head> <body> Text normal <b> Text ingrosat </b> Text normal </body> </html>

- Etichete imbricate

Stiluri de text pot fi imbricate (ex9):


Dragos NICULAE

<html> <head> </head> <body> Text normal, <b> ingrosat, <i> italic si ingrosat, </b> italic, </i> normal. </body> </html>

- Eticheta <big>…</big>

Textul din interiorul unui bloc <big>…</big> va fi afişat cu un font mai mare decât cel current (ex10):

<html> <head> </head> <body> Text normal, <big> mai mare, </big> <big> <big> mult mai mare, </big> </big> normal. </body> </html>


Dragos NICULAE

- Eticheta <small>…</small>

Textul din interiorul unui bloc <small>…</small> va fi afişat cu un font mai mic decât cel current (ex11):

<html> <head> </head> <body> Text normal, <small> mai mic, </small> <small> <small> mult mai mic, </small> </small> normal. </body> </html>

- Eticheta <s>…</s>

Textul din interiorul unui bloc <s>…</s> va fi afişat tăiat cu o linie (ex12):

<html> <head> </head> <body> Text normal, <s> text taiat, </s> text normal. </body> </html>

- Eticheta <u>…</u>

Textul din interiorul unui bloc <u>…</u> va fi afişat subliniat (ex13):


Dragos NICULAE

<html> <head> </head> <body> Text normal, <u> text subliniat, </u> text normal. </body> </html>

- Etichetele <sub> şi <sup>

Textul din interiorul unui bloc <sub>…</sub> va fi afişat ca indice iar textul din interiorul unui bloc <sup>…</sup> va fi afişat ca exponent (ex14):

<html> <head> </head> <body> Puterea absorbita de resistor P<sub>R</sub> = RI<sup>2</sup. </body> </html>

Unele dintre stilurile de text sunt considerate depăşite şi se recomandă folosirea tehnologiei CSS (Cascading Style Sheets) în locul lor.


Dragos NICULAE

Stiluri logice de text – sunt utilizate pentru a preciza o destinaţie specifică unui anumit bloc de text (paragraph, titluri, citate etc.).

- Eticheta <p>…</p>

În cazul unui text mai lung, este recomandat împărţirea lui în paragrafe (<p>…</p>). Eticheta <p> are un atribut numit align care se utilizează la definirea unui tip de aliniere a textului (left, center, right, justify), valoarea prestabilită fiind left. Ca să precizaţi o valoare pentru atributul align, utilizaţi sintaxa <p align=”center”>…</p> (ex15) :

<html> <head> </head> <body> <p> Acesta este un prim paragraf aliniat implicit la stanga. </p> <p align=right> Acesta este un alt paragraf la care am impus alinierea la dreapta.</p> <p align=center> Iar acesta este un paragraf cu alinierea centrata. </p> </body> </html>

- Titlurile

HTML vă permite introducerea de titluri într-o pagină web, afişarea lor diferă de restul paginii şi depinde de browserul utilizat. Există 6 tipuri de titluri predefinite: <h1>…</h1>, <h2>…</h2>,<h3>…</h3>,<h4>…</h4>,<h5>…</h5>,<h6>…</h6>, primul fiind afişat utilizând cel mai mare font şi îngroşat. Toate titlurile prezintă atributul align (cu valori posibile: left, right, center, justify) (ex16).


Dragos NICULAE

<html> <head> </head> <body> <h1 align=center> TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE </h1> <h2 align=center> Regimuri de functionare.</h2> <h3> Regimul de curent continuu. </h3> <h4> Elemente de circuit. </h4> <h5> Rezistorul. </h5> <h6 align=right> Figura 1.</h6> </body> </html>

- Citate

Eticheta <blockquote>…</blockquote> permite introducerea unor citate lungi în cadrul paginii web. Citatul este afişat pe un rand nou înconjurat de un spaţiu alb suplimentar (ex17).


Dragos NICULAE

<html> <head> </head> <body> Franz Kafka: <blockquote> Sunt doua pacate principale din care toate celelalte pacate se nasc: nerabdarea si lenea.</blockquote> </body> </html>

Eticheta <q>…</q> este destinată introducerii citatelor în interiorul rândului (fără să se înceapă un rând nou) (ex18).

<html> <head> </head> <body> Albert Einstein spunea: <q>Pune mana pe o soba fierbinte un minut si ti se va parea o ora. Stai cu o fata frumoasa o ora si ti se va parea un minut. Asta e relativitatea. </q> </body> </html>

- Linii orizontale


Dragos NICULAE

Putem separa diferite părţi ale unei pagini web prin linii orizontale folosind eticheta <hr> (nu necesită o etichetă de închidere). O linie orizontală începe pe un rând nou şi poate avea mai multe atribute:

- align – valori posibile left, right, center;

- width – dacă îi atribuim un număr va reprezenta lungimea liniei în pixeli; dacă îi atribuim un procent va reprezenta o fracţiune din lungimea implicită;

- size – reprezintă grosimea liniei în pixeli (valoarea implicită 2);

- noshade – dacă acest atribut este prezent, linia va fi afişată fără umbră (nu 3D);

- color – valoarea implicită este „black” (ex19).

<html> <head> </head> <body> <hr> <hr align=right width=30% size=7> <hr align=right width=25 size=5> <hr align=center color=blue width=10 noshade size=6> <hr width=35 color=yellow size=8> <hr align=left color=red size=10 width=50%> <hr size=5> </body> </html>

- Eticheta <div>...</div>

Elementul <div> defineşte o porţiune (o diviziune) a paginii şi are mai multe atribute:

- align – cu valorile posibile left,right, center, justify;

- title – impune afişarea unei sugestii pe ecran atunci când mouse-ul rămâne timp de câteva secunde deasupra conţinutului;

- style, onclick etc (ex20).


Dragos NICULAE

<html> <head> </head> <body> Si daca... <div title="De ce nu tai copacul?"> Si daca ramuri bat in geam... </div> </body> </html>

- Elementul <span>…</span>

Toate observaţiile prezentate pentru <div> sunt valabile şi pentru elementul <span>, diferenţa fiind că <span> este un element inline. (ex21)

<html> <head> </head> <body> Pagina web <br> <span title="http://www.electro.pub.ro/">a Facultatii de Inginerie Electrica este OK.</span> </body> </html>

Culori Culorile pot fi utilizate pentru a defini un fundal sau un tip de literă. O culoare poate fi definită prin:

- un nume de culoare. Există 16 nume de culori standard şi implementate de toate browserele: aqua, black, blue, fuchsia, gray, green, lime, maroon, navy, olive, purple, red, silver, teal, white şi yellow.


Dragos NICULAE

- modelul de culoare RGB. Conform acestui model, o culoare poate fi obţinută prin amestecul a trei culori fundamentale: roşu (Red), verde (Green) şi albastru (Blue). Sintaxa este “#rrggbb” unde r,g şi b sunt cifre hexazecimale.

Alb este #ffffff – un amestec al tuturor culorilor.

Black este #000000 – absenţa oricărei culori.

Verde este #00ff00.

Atributele elementului <body>

Eticheta <body> are două atribute care se aplică în cazul culorilor.

- bgcolor – defineşte culoarea de fundal a paginii web;

- text – defineşte culoarea textului din pagina web. (ex22)

<html> <head> </head> <body bgcolor=red text=#FFFF00> <b>Acesta este un text galben pe un fundal rosu.</b> </body> </html>


Dragos NICULAE

Atributele de margine Browserele utilizează atribute de margine diferite: leftmargin, rightmargin, topmargin, bottommargin, marginwidth, marginheight. Valoarea fiecărui atribut este un număr întreg, care reprezintă distanţa în pixeli între conţinut şi marginea ferestrei browserului. (ex23)

<html> <head> </head> <body leftmargin=150 rightmargin=50 topmargin=0> In lumea stiintifica creditul ii apartine celui care convinge lumea si nu celui caruia ii vine prima data ideea (Darwin). </body> </html>

Eticheta <basefont> sau <font>

Browserul va afişa textul dintr-o pagină în funcţie de parametrii săi prestabiliţi (size=3, color=black, style=Times New Roman). Aceşti parametri pot fi redefiniţi folosind eticheta <basefont> sau <font>. Aceste etichete au următoarele atribute:

- color – defineşte culoarea literei;

- face – defineşte tipul de literă, având valori posibile serif, sans-serif, monospace;

- size – defineşte dimensiunea literei (1,2,...,7 sau +1, +2,...-1,-2).

Elementul <basefont> nu are etichetă de închidere, efectul elementului rămânând până la apariţia unui alt element <basefont> sau până la sfârşitul paginii web. (ex24)


Dragos NICULAE

<html> <head> </head> <body> A gresi e omenesc. <font color=navy size=+3>A da vina pe altcineva este si mai omenesc. </font> </body> </html>

Liste O listă reprezintă o serie de articole. Într-o pagină pot fi inserate mai multe tipuri de liste:

- Liste fără o ordine specificată

Într-o astfel de listă fiecare articol are acelaşi simbol introductiv. Articolele vor fi afişate în ordinea în care au fost introduse. Pentru a insera o astfel de listă utilizaţi eticheta <ul></ul>, iar pentru a insera un articol în listă folosiţi eticheta <li>. În faţa fiecărui articol din listă există un simbol introductiv care poate fi modificat cu ajutorul atributului <type> (disc, circle, square). (ex25)

<html> <head> </head> <body>UPB <ul type=circle> Facultatile Universitatii Politehnica sunt: <li> Facultatea de Inginerie Electrica; <li> Facultatea de Automatica; <li> Facultatea de Electronica; <li> etc. </ul> </body> </html>


Dragos NICULAE

- Liste ordonate

Într-o listă ordonată, fiecare articol are un simbol introductiv, secvenţial. Pentru a insera o astfel de listă utilizaţi eticheta <ol></ol>, iar pentru a insera un articol în listă folosiţi eticheta <li>. În faţa fiecărui articol din listă există un simbol introductiv secvenţial care poate fi modificat cu ajutorul atributului <type>. Valorile posibile sunt:

- 1 – pentru cifre arabe (1, 2, 3,…) – valoare prestabilită;

- a – pentru litere mici (a, b, c,…);

- A – pentru litere mari (A, B, C,…);

- i – pentru cifre romane scrise cu litere mici (i, ii, iii,…);

- I – pentru cifre romane scrise cu litere mari (I, II, III,…). (ex26)

<html> <head> </head> <body> <h3>Reteta de gogosi</h3> <ol type=I> Pasii de lucru: <li> Se inmoaie drojdia cu laptele; <li> Se bat ouale cu zaharul; <li> Se amesteca si se framanta; <li> Se taie rondele; <li> Se pun la copt in ulei incins. </ol> </body> </html>

Primul simbol dintr-o listă ordonată este 1,a, A, i sau I. Puteţi modifica acest parametru prestabilit impunând o valoare numerică atributului start. (ex27)


Dragos NICULAE

<html> <head> </head> <body> <ol type=I start=10> Ultimele trei luni ale anului sunt: <li> Octombrie; <li> Noiembrie; <li> Decembrie; </ol> </body> </html>

- Liste ordonate şi neordonate imbricate

Pentru a putea imbrica listele, inseraţi a doua listă ca un element al primei liste. (ex28)

<html> <head> </head> <body> <ol type=a> Elementele de circuit sunt: <li> Rezistorul <ul> Specificatii: <li> valoare nominala <li> toleranta <li> putere nominala </ul> <li> Condensatorul <ul> Specificatii: <li> valoare nominala <li> toleranta <li> putere nominala </ul> </ol> </body> </html>


Dragos NICULAE

- Liste de definiţii

O listă de definiţii reprezintă o serie de termeni împreună cu definiţiile acestora. Pentru a insera o astfel de listă utilizaţi eticheta <dl>…</dl>, iar pentru termenul de definit eticheta <dt> şi pentru descriere eticheta <dd>. (ex29)

<html> <head> </head> <body> ********************** <dl> Cateva definitii hazlii: <dt> Nanosecunda <dd> Fractiune de timp intre momentul in care semaforul devine verde si claxonul masinilor din spate. <dt> Hardware <dd> Partea unui calculator pe care o lovesti cand apar probleme de software. <dt> Bancher <dd> Cineva care iti imprumuta umbrela lui cand afara e soare si o cere inapoi cand incepe sa ploua. </dl> </body> </html>

Tabele Orice tabel este compus din:

- un element <table>…</table> - acesta este cadrul pentru celelalte elemente;

- etichete <tr> - care definesc linii din tabel;

- etichete <td> - care definesc celulele din tabel. (ex30)


Dragos NICULAE

<html> <head> </head> <body> Un exemplu de tabel: <table> <tr> <td>Euro <td>Lira <td>Dolar <tr> <td>Leu <td>Leva <td>Rubla </table> </body> </html>

Implicit un tabel este afişat fără borduri, aliniat la stânga şi pe un rând nou. Atributele etichetei <table> sunt:

- border – fixează bordura tabelului şi poate lua valori întregi pozitive (reprezentând grosimea bordurii în pixeli);

- frame – vă permite să precizaţi ce părţi din bordură vor fi afişate (bellow, hsides, box);

- rules – vă permite să precizaţi modul în care vor fi afişate bordurile pentru celulele tabelului (groups, rows, cols);

- bordercolor – pentru a seta culoarea bordurii unui tabel („red”, „#0000ff”);

- align – pentru a preciza poziţia tabelului în pagină (left, center, right);

- hspace, vspace – vă permite să precizaţi spaţiul alb din jurul unui tabel;

- bgcolor – stabileşte culoarea de fundal, ea putând fi utilizată pentru întreg tabelul (<table>) sau pentru o linie (<tr>) sau pentru o celulă (<td>);

- background – stabileşte o imagine de fundal şi poate fi aplicată atât tabelului cât şi unui rând sau unei celule;

Pentru a extinde conţinutul unei celule peste conţinutul celulelor adiacente se utilizează atributele colspan şi rowspan (valorile lor reprezentând numărul de coloane sau linii ocupate de celula extinsă) în cadrul elementelor <td>. (ex31)


Dragos NICULAE

<html> <head> </head> <body> <table border bgcolor=gray> <tr> <td colspan=3 align=center> <b>Clasament</b> <tr> <td rowspan=2 align=right >1. <td rowspan=2 align=center background=steaua.jpg> STEAUA <td>10j <tr> <td> 20p <tr> <td rowspan=2 align=right >2. <td rowspan=2 align=center background=dinamo.jpg> DINAMO <td>10j <tr> <td> 18p <tr> <td rowspan=2 align=right >3. <td rowspan=2 align=center background=rapid.jpg> RAPID <td>9j <tr> <td> 15p </table>

Imagini HTML vă permite să inseraţi imagini, sunete, animaţii, filme şi alte tipuri de conţinut multimedia într-o pagină web. Formatele de imagini acceptate (de majoritatea browserelor) sunt:

- GIF (Graphic Interchange Format);

- JPEG (Joint Photographic Experts Group);


Dragos NICULAE

- PNG (Portable Network Graphics);

- TIFF (Tagged Image File Format);

- BMP (BitMaP format).

Utilizând eticheta <img> putem insera o imagine într-o pagină web. Eticheta <img> este un element inline. Un atribut al etichetei este src care defineşte numele şi locaţia fişierului imagine (URL – Uniform Resource Locator, reprezintă o modalitate standard de identificare a resurselor în internet şi poate fi absolută sau relativă – „http://www.pub.ro/images/stories/camine.jpg”, „/curs/imagini/poza1.jpg”). (ex32)

<html> <head> </head> <body> In primul an studentii Facultatii de Inginerie Electrica sunt cazati in camine <img src=http://www.pub.ro/images/stories/camine.jpg width=20%><br> iar dupa sesiune, in functie de numarul restantelor, li se va schimba locatia. <img src=campus.jpg width=20%> </body> </html>

Alte atribute ale etichetei <img> sunt:

- align (left, center, right, top, baseline, middle) – pentru a stabili alinierea pe orizontală sau verticală;


Dragos NICULAE

- hspace, vspace – definesc dimensiunile spaţiului alb dintre imagine şi conţinutul paginii;

- alt – permite să se ataşeze o descriere la o imagine. Dacă browserul nu poate descărca o imagine el va afişa valoarea atributului alt în locul imaginii. (ex33)

<html> <head> </head> <body> Gaudeamus igitur,<br> Juvenes dum sumus;<br> Post jucundam juventutem,<br> Post molestam senectutem<br> Nos habebit humus!<br> <br> <img src=diploma.jpg width=50% alt="SCOPUL SUPREM" align=right hspace=20> Vita nostra brevis est,<br> Brevi finietur,<br> Venit mors velociter,<br> Rapit nos atrociter,<br> Nemini parcetur.<br> <br> Vivat academia,<br> Vivant professores,<br> Vivat membrum quodlibet,<br> Vivant membra quaelibet,<br> Semper sint in flore! <br> </body> </html>

Dragos NICULAE

Metadate Metadatele sunt informaţii inserate în antetul <head> pentru descrierea paginii web şi care transmit date motoarelor de căutare. Metadatele nu sunt afişate de către browser. Pentru a insera metadata, se utilizează o pereche de atribute: name şi content sau http-equiv şi content.

Atributul name este utilizat pentru insera date cum ar fi description (pentru introducerea unei descrieri), keywords (pentru a defini un set de cuvinte cheie), author (pentru a adăuga informaţii despre autor), refresh (pentru a actualiza o pagină în mod automat, după un anumit număr de secunde). Atributul content conţine datele propriu-zise.

Pentru a insera un comentariu într-o pagină web utilizaţi sintaxa:

 (ex34)

<html> <head> <meta name=author content=Dragos NICULAE> <meta http-equiv=refresh content="10; url='http://www.upb.ro/'"> </head> <body>  Text scris dupa comentariu! </body> </html>

Legături Legăturile sunt utilizate pentru a face posibilă navigarea prin resursele Internetului. O legătură poate fi inserată folosind eticheta <a>. Resursa din internet indicată de către legătură este precizată de atributul href. Legăturile pot fi definite folosind adrese URL absolute sau relative.

Pentru a defini o legătură la o resursă de pe sistemul local, utilizaţi file:///.

Pentru a defini o imagine ca legătură, inseraţi elementul <img> în interiorul etichetei <a>.

Pentru a defini o legătură la o adresă e-mail, utilizaţi mailto:.


Dragos NICULAE

Pentru a naviga în interiorul unei pagini web, utilizaţi elementul <a> împreună cu atributul name.

Pentru a defini fereastra în care va fi încărcată noua resursă indicată de către legătură, folosiţi atributul target al etichetei <a>. (ex35, ex36)

<html> <head> </head> <body> <a href=#p1> Legatura catre paragraful 1. </a> <br> <a href=#p2> Legatura catre paragraful 2. </a> <br> <a href=#p3> Legatura catre paragraful 3. </a> <br> <a href=file:///E:\Dragos\Facultate\curs-informatica-aplicata\curs2\ex36.html> Legatura catre pagina ex.36. </a> <br> <a name=p1>Pargaraf 1</a> Paragraf 1. Paragraf 1. Paragraf 1. <br> … </body> </html>

Puteţi defini legături către orice tip de fişier, nu doar către fişiere HTML. Dacă browserul cunoaşte şi poate lucra cu respectivul tip de fişier, el va afişa corect fişierul în fereastra sa. Dacă browserul nu cunoaşte tipul de fişier, el va încerca să descarce fişierul pe sistemul client.

Multimedia Limbajul HTML are capacitatea de a îngloba fişiere multimedia. Browserele rezolvă fişierele multimedia utilizând programe de completare (plug-in-uri) sau aplicaţii ajutătoare. Tipul unui fişier


Dragos NICULAE

multimedia este determinat de extensia de nume sau de tipul MIME ataşat (Multipart Internet Mail Extensions – organizează extensiile de fişiere de date în tipuri şi subtipuri de fişiere(image/jpeg, application/pdf)). Puteţi crea o legătură la un fişier multimedia utilizând elementul <a> împreună cu atributul href.

O resursă multimedia poate fi înglobată într-o pagină web utilizând elementul <embed> împreună cu atributele specifice: src, type, width, height.

O metodă generală de inserare a oricărui tip de resurse (fişiere multimedia, controale ActiveX, miniaplicaţii Java) constă în utilizarea elementului <object> împreună cu atributele specifice: data, type, classid, width, height, align, border. (ex.37)

<html> <head> </head> <body> <object classid="clsid:8E27C92B-1264-101C-8A2F-040224009C02" id="Calendar1"> <param name="BackColor" value="-2147483633"> <param name="Year" value="2010"> <param name="Month" value="10"> <param name="Day" value="13"> <param name="DayLength" value="1"> <param name="MonthLength" value="1"> <param name="DayFontColor" value="0"> <param name="FirstDay" value="7"> <param name="GridCellEffect" value="1"> <param name="GridFontColor" value="10485760"> <param name="GridLinesColor" value="-2147483632"> <param name="ShowDateSelectors" value="-1"> <param name="ShowDays" value="-1"> <param name="ShowHorizontalGrid" value="-1"> <param name="ShowTitle" value="-1"> <param name="ShowVerticalGrid"


Dragos NICULAE

value="-1"> <param name="TitleFontColor" value="10485760"> <param name="ValueIsNull" value="0"> </object> </body> </html>

Imagini hărţi Puteţi utiliza o imagine hartă pentru a defini mai multe legături către diferite resurse internet. Pentru a declara o imagine ca imagine hartă, utilizaţi eticheta <img> împreună cu atributul usemap. Pentru a descrie o hartă, utilizaţi elementul <map> împreună cu atributul name şi inseraţi în el elemente <area> pentru fiecare zonă activă.

Atributul <shape> al etichetei <area> se utilizează la definirea tipului de zonă (rect, circle, poly).

Atributul <coords> al etichetei <area> se utilizează la definirea coordonatelor zonei active.

Atributul <href> al etichetei <area> se utilizează la definirea adresei URL a resursei indicate de zona activă.

<html> <head> </head> <body> <img src="vaca.jpg" usemap="#vaca_id"> <map name="vaca_id"> <area href="ex1.html" shape=polygon coords="220, 180, 250, 180, 250, 330" title="rasol"> <area href="ex2.html" shape=rect coords="300, 70, 400,170" title="antricot"> <area href="ex3.html" shape=circle coords="500, 150, 100" title="fleica">


Dragos NICULAE

</map> </body> </html>

Formulare Formularele sunt utilizate pentru transmiterea datelor către o aplicaţie sau la o adresă de e-mail. Pentru a insera un formular, se utilizează elementul <form> împreună cu atributele specifice.

Atributul action al elementului <form> stabileşte destinatarul datelor transmise de către formular (aplicaţie pe partea de server sau adresă e-mail). Atributul method al elementului <form> determină metoda prin care datele sunt transmise de către formular (metoda GET adaugă datele la adresa URL, metoda POST transmite datele într-o tranzacţie separată.)

Atributul enctype al elementului <form> determină metoda de codificare utilizată la transmiterea datelor (text/plain utilizată pentru trimiterea datelor prin poştă electronică, multiform/form-data utilizată pentru trimiterea imaginilor sau a altor fişiere către server).

Puteţi adăuga tipuri diferite de elemente de formular precizând diferite valori pentru atributul type al elementului <input>: text pentru câmpuri de text, password pentru parole, checkbox pentru casete de validare, radio pentru butoane radio, file pentru încărcarea de fişiere, button pentru butoane generice, submit pentru butoane de tip transmitere, etc.

Elementul <select> vă permite să alegeţi dintr-o listă de opţiuni definite cu elementul <option>.


Dragos NICULAE

<html> <head> </head> <body> <form name="f1" method="POST" enctype="text/plain" action=mailto:[email protected]> Nume: <input type="text" name="nume"> <br> Prenume: <input type="text" name="prenume"> <br> Sex: <select name="sex"> <option value="1">Masculin</option> <option value="2">Feminin</option></select> Click pentru trimitere: <input type="submit"> </form> </body> </html>

Cadre Cadrele sunt utilizate pentru afişarea simultană a mai multor pagini web în aceeaşi fereastră de browser.

Cadrele se definesc utilizând elementul <frame> în interiorul etichetei <frameset>, care înlocuieşte elementul <body>.

Atributele cols şi rows ale elementului <frameset> vă permit să împărţiţi fereastra browserului în cadre verticale şi orizontale.

Elementul <frameset> are şi alte attribute, cum ar fi border (ataşează o bordură), bordercolor (atribuie o culoare bordurii), frameborder (stabileşte vizibilitatea bordurilor).

Elementul <frame> are atribute similare, cum ar fi bordercolor şi frameborder, pe lângă acestea ar mai fi marginheight şi marginwidth (care definesc spaţiul alb dintre conţinut şi marginile cadrului), noresize (dezactivează redimensionarea cadrelor cu ajutorul mouse-ului), scrolling (ataşează bare de derulare) şi src (defineşte adresa URL a paginii care va fi încărcată în respectivul cadru).


Dragos NICULAE

<html> <head> </head> <frameset cols="210,*,20%" frameborder ="yes"> <frame src="ex16.html" scrolling="yes" noresize> <frameset rows="100,*" > <frame src="ex28.html" scrolling="yes"> <frame src="ex26.html" scrolling="yes"> </frameset> <frame src="ex31.html"> </frameset> </html>

Introducere în CSS CSS înseamnă Cascading Style Sheets (foi de stil în cascadă) şi vă permite să îmbunătăţiţi prezentarea unei pagini web.

O foaie de stil constă într-o serie de reguli. O regulă este definită de un selector (care precizează unde se aplică regula) şi o declaraţie. Declaraţia este o serie de perechi proprietate:valoare.

Pentru a defini un stil in-line, precizaţi proprietatea style a unui element HTML. Pentru a defini un stil în interiorul unui document HTML, utilizaţi un element <style> plasat în interiorul etichetei <head>. Pentru a defini un stil într-un fişier extern, creaţi o foaie de stil şi, utilizând un element <link> plasat în interiorul elementului <head>, cereţi browserului să afişeze documentul care face referire la foia de stil.

Atributele obligatorii pentru elementul <link> sunt: rel cu valoarea stylesheet, type cu valoarea text/css şi href care are ca valoare adresa URL a fişierului care conţine foaia de stil.


Dragos NICULAE

<html> <head> </head> <body> <h3 style="font-size:24pt; font-style:italic"> Un titlu de 24 italic.</h3> <img src="vaca.jpg" width=250 style= "cursor:move> </body> </html>

<html> <head> <style> p {font-size:18pt; background:red} ol {background : yellow; color : green} </style> </head> <body> <p>Acesta este un paragraf formatat. <ol>Urmeaza o lista ordonata <li>ala <li>bala <li>portocala</ol> </body> </html>


Dragos NICULAE

<html> <head> <LINK REL= "stylesheet" TYPE= "text/css" HREF= "stil.css"> <title>Pagina de text stilizat</title> </head> <body> <p>Acesta este un paragraf</p> <table width="100%" border="1"> <tr> <td align="left">Nume</td> <td align="left">Prenume</td> <td align="left">Telefon</td> <td align="left">E-mail</td> <li>Program dupamiaza</li> ……. </ul> </body> </html>


Dragos NICULAE

CURS 3

Managementul datelor.

Sisteme de gestiune a bazelor de date

Ce este o bază de date?

În general, bazele de date sunt percepute ca nişte depozite uriaşe informaţionale în care sunt introduse tot felul de cifre, caractere, texte, imagini etc., cu scopul de a putea fi regăsite ulterior, ordonate şi grupate în funcţie de nevoile utilizatorilor.

Avantajele organizării informaţiilor în baze de date decurg din existenţa unui fişier de descriere globală a bazei de date, denumit dicţionar de date sau catalog de sistem. Extragerea şi modificarea datelor, sau altfel spus lucrul cu fişierele de date se derulează prin intermediul dicţionarului în care se găsesc informaţii privitoare la structura datelor şi restricţiile îndeplinite de acestea.

O bază de date este un fişier sau un grup de fişiere în care este înregistrată o mulţime centralizată de date organizată, în scopul prelucrării acestora în contextul unui set de aplicaţii.

Atunci când vorbim despre o bază de date, trebuie avute în vedere două aspecte fundamentale ale acesteia, schema şi conţinutul. Organizarea bazei de date se reflectă în schema sau structura sa, ce reprezintă un ansamblu de instrumente pentru descrierea datelor, a relaţiilor dintre acestea, a semanticii lor şi a restricţiilor la care sunt supuse. Ansamblul informaţiilor stocate în bază la un moment dat constituie conţinutul, instanţierea sau realizarea acesteia. În timp ce conţinutul prezintă o evoluţie spectaculoasă în timp, schema unei baze rămâne relativ constantă pe tot parcursul utilizării acesteia. Corespunzător celor două aspecte complementare schemă / conţinut, limbajele de programare dedicate bazelor de date se împart în limbaje de definire a datelor (DDL – Data Definition Language) şi limbaje de manipulare a datelor (DML – Data Manipulation Language).


Dragos NICULAE

Nevoia de baze de date.

Folosim bazele de date deoarece avem memoria prea scurtă, trăim într-o lume plină de hârtii şi hârţoage şi ne este aproape imposibil să reconstituim ceea ce am făcut în urmă cu 5 zile sau 5 ani.

Încă de la începuturi, informatica nu s-a confruntat numai cu efectuarea de calcule sofisticate, ştiinţifice, ci şi cu stocarea şi gestionarea unui volum de informaţii din ce în ce mai mare. Astfel, apariţia unor instrumente software dedicate gestiunii şi prelucrării datelor a fost doar o problemă de timp.

Prin urmare, avem nevoie de baze de date pentru a păstra, într-un format utilizabil, date şi informaţii legate de evenimente, tranzacţii etc., şi, la nevoie, de a le regăsi şi de a le prelucra după cum ne cer împrejurările.

Înainte de folosirea bazelor de date, datele erau organizate în fişiere independente – flat files. Specific acestui mod de lucru este faptul că fiecare dată este descrisă autonom, în toate fişierele în care apare. Mai mult, descrierea fiecărui fişier de date (câmpurile care-l alcătuiesc, tipul şi lungimea fiecăruia) este obligatorie în toate programele care îl citesc sau modifică.


Dragos NICULAE

Se pot desprinde câteva dezavantaje ale organizării datelor după modelul fişierelor independente:

- redundanţa şi inconsistenţa datelor – o aceeaşi dată apare în mai multe fişiere; există riscul modificării acesteia într-un fişier fără a face modificările în toate celelalte fişiere;

- dificultatea accesului – nu facilitează accesul datelor după mai multe criterii, specifice diferiţilor utilizatori sau grupuri de utilizatori;

- izolarea datelor – când datele sunt stocate în formate diferite, este dificil de scris programe care să realizeze accesul într-o manieră globală;

- problemele de securitate ţin de dificultatea creării unui mecanism care să protejeze pe deplin datele din fişiere de accesul neautorizat;

- inflexibilitatea faţă de schimbările ulterioare, ce sunt inerente oricărui sistem informaţional.

Sisteme de gestiune a bazelor de date

Sistemele de gestiune a bazelor de date reprezintă un ansamblu de programe ce permit utilizatorilor să interacţioneze cu o bază de date în vederea creării, actualizării şi interogării acesteia.

Principalele funcţii ale unui SGBD vizează:

- descrierea ansamblului de date la nivel fizic şi conceptual; - crearea (iniţializarea) şi exploatarea (consultarea şi actualizarea) bazei de date; - controlul integrităţii bazei; - confidenţialitatea informaţiilor conţinute în bază; - accesul simultan al mai multor utilizatori la informaţii; - securitatea în funcţionare; - furnizarea unui set de comenzi şi instrucţiuni, necesare atât utilizatorilor pentru consultarea

directă a bazei, prin intermediul unui limbaj de manipulare, cât şi programatorilor, pentru redactarea programelor de lucru cu baza de date;

- revizia şi restructurarea bazei.

Structura unui SGBD

Structura unui SGBD poate fi reprezentată astfel:

- Interfaţă (user interface) – asigură interfaţa între utilizator şi motorul bazei de date. Pot fi interfeţe tip „linie de comandă”, interfeţe grafice.

- Motorul BD (Database Engine) – realizează operaţiile de gestionare a informaţiilor stocate în baza de date:


Dragos NICULAE

o Structura bazei de date: Crearea/ modificarea/ ştergerea tabelelor; Crearea/ modificarea/ ştergerea indecşilor.

o Operaţii asupra datelor: Inserarea datelor; Modificarea datelor; Ştergerea datelor; Controlul integrităţii referenţiale; Interogări.

- Datele (Data Store) – aici sunt stocate datele din BD.

Tipuri de SGBD

Putem împărţi sistemele de gestiune a bazelor de date în două categorii:

- baze de date monolitice – motorul bazei de date şi interfaţa se află pe acelaşi sistem de calcul; - baze de date client-server – unde clientul poate fi: client „greu” – un program dedicat, specific

bazei de date; client „uşor” – un browser care interacţionează cu baza de date prin intermediul unei interfeţe software.

Modele de organizare a datelor în BD

Nucleul unei baze de date îl reprezintă dicţionarul de date ce conţine structura bazei. Analiza, proiectarea şi implementarea structurii bazei de date se realizează utilizând un model de date, ce reprezintă un ansamblu de instrumente care permit descrierea datelor, a relaţiilor dintre ele precum şi a restricţiilor la care sunt supuse.

Modelul ierarhic – primele SGBD – uri lucrau cu baze de date ierarhice. Structura datelor este prezentată sub forma unui arbore. Un nod-tată poate avea mai multe noduri-fii. Un fiu nu poate exista independent de tatăl său.

Modelul reţea – este o dezvoltare a modelului ierarhic, cu ajutorul căruia se pot reprezenta şi situaţiile în care un fiu „posedă” mai mulţi taţi. Înregistrările sunt privite ca o colecţie de grafuri.


Dragos NICULAE

Modelul relaţional – a fost următorul în ordinea cronologică şi rămâne cel care domină piaţa bazelor de date. O bază de date relaţională este alcătuită din relaţii (tabele) aflate în legătură. Stabilirea legăturii se bazează pe mecanismul cheii străine şi a restricţiei referenţiale.

Modelul obiectual – model ce îşi are originile în programarea orientată pe obiecte.

Modelul relaţional-obiectual – este un model mai recent ce încearcă să valorifice deopotrivă avantajele relaţionalului şi ale orientării pe obiecte.

Algebra relaţiilor

Restricţie (selecţie) – selectarea acelor înregistrări care satisfac anumite criterii de selecţie.

Proiecţie – Selectarea anumitor câmpuri din toate înregistrările.


Dragos NICULAE

Produs cartezian – concatenarea tuturor înregistrărilor din primul tabel cu toate înregistrările din cel de al doilea tabel.

A 1

A 1 => A 2

B 2 B 1

C B 2

C 1

C 2

Join – combinarea între produsul cartezian şi restricţie.

1 A 1 M 1 A M

2 B 2 N => 2 B N

1 C 3 P 1 C M

3 D 4 Q 3 D P


Dragos NICULAE

Uniune – reunirea într-un singur tabel a tuturor înregistrărilor din cele două tabele.

=>

Intersecţie – extragerea înregistrărilor comune din două tabele.

=>

Diferenţa – extragerea înregistrărilor dintr-un tabel care nu se găsesc în cel de-al doilea.


Dragos NICULAE

=>

Utilizarea aplicaţiei Access

Tabele

Obiectele cele mai importante, memorate într-o bază de date sunt tabelele bazei. În accepţiunea programului Access, un tabel este format dintr-un număr de linii (rânduri) şi dintr-un număr de coloane. Prima linie a tabelului are un rol special, ea este linia de antet a tabelului. Fiecare celulă a liniei de antet conţine un nume de câmp. Celelalte linii ale tabelului sunt înregistrările tabelului. Fiecărui nume de câmp îi este asociat un tip de dată şi o dimensiune, exprimată în octeţi. Numele trebuie să fie uşor de ţinut minte precum şi descriptiv, pentru a putea recunoaşte funcţionalitatea câmpului după numele său. Access permite utilizarea a maxim 64 de caractere pentru numele câmpului.

De asemenea, trebuie ales tipul de dată memorată pentru fiecare câmp în parte. În Access se pot folosi următoarele tipuri de date:

- Text – caractere alfanumerice; până la 255 de caractere; - Memo – caractere alfanumerice; şiruri de până la 64000 de caractere; - Number – valori numerice de diferite tipuri şi formate; - Date/Time – formate de dată; - Currency – date monetare; - AutoNumber – contor numeric incrementat automat; - Yes/No – valori logice; - OLE object – fişiere audio, video, foi de calul tabelar.

Lookup Wizard nu este chiar un tip de dată ci o modalitate de a memora un câmp într-un anumit fel şi de a afişa valori asociate din alt tabel.


Dragos NICULAE

Validarea datelor devine importantă când populaţi baza de date. Se doreşte ca numai anumite date să intre în sistem – date ce trec anumite teste definite. Se pot forma diferite teste de validare a datelor (date dintr-o listă predefinită sau valori într-un anumit interval de valori).

NumeCâmp1 NumeCâmp2 ... NumeCâmpN

Inreg.1

Inreg.2

...

Inreg.M

Unui tabel îi pot fi adăugate nu numai articole noi, ci şi câmpuri noi, iar unele câmpuri pot fi desfiinţate, structura tabelului putând fi modificată (în cazul modificării structurii unui tabel, interogările, formularele şi rapoartele care se bazează pe tabelul reproiectat trebuie refăcute!).

O bază de date poate conţine mai multe tabele. Aceste tabele sunt, de regulă, tabele asociate (între ele există o anumită relaţie). Astfel, un prim tabel poate să conţină informaţii referitoare la modelele de


Dragos NICULAE

autoturisme achiziţionate, un alt tabel poate conţine informaţii despre datele tehnice ale autoturismelor, iar un al treilea tabel poate conţine informaţii referitoare la şoferii repartizaţi autoturismelor.

Interogări

Interogările servesc la selectarea – pe baza anumitor criterii – a anumitor articole din tabele sau alte interogări. Articolele selectate pot fi afişate într-o ordine stabilită de utilizator. Există posibilitatea combinării datelor provenite din mai multe tabele asociate, rezultatele interogării putând fi vizualizate într-o singură fereastră. Programul Access permite editarea datelor afişate într-o interogare, modificările efectuate fiind salvate în tabelul care a furnizat datele.

În acest exemplu, am selectat autoturismele cumpărate după 01-01-1990.

Formulare

Formularele servesc în primul rând pentru a facilita introducerea articolelor unui tabel, cu ajutorul unui şablon vizibil pe ecran. Folosindu-le, este posibilă şi navigarea între articolele deja introduse şi editarea articolelor. Formularele pot afişa câte un singur articol odată, în ordinea definită de utilizator. Programul Access realizează o înlănţuire între formular şi tabel, informaţia tastată în formular va fi memorată în tabelul aferent formularului. Există posibilitatea utilizării unui singur formular pentru a introduce articole, simultan, în mai multe tabele.

Formularele sunt înzestrate cu o bară de instrumente, prevăzute cu butoane de comandă pentru parcurgerea articolelor deja introduse, precum şi cu un buton pentru introducerea unui articol nou. Pe bară se afişează numărul articolului actual precum şi numărul total de articole.


Dragos NICULAE

Rapoarte

Rapoartele servesc la extragerea datelor din tabele şi interogări şi trimiterea lor la imprimantă sau în vederea afişării pe ecranul monitorului. Articolele imprimate pot fi grupate şi sortate. Rapoartele pot conţine antete şi subsoluri de pagină (afişate la începutul şi la sfârşitul fiecărei pagini, în care pot fi introduse, de exemplu, nume de câmpuri, numărul paginii curente) precum şi un antet şi un subsol de raport (afişate pe prima, respectiv ultima pagină a raportului, în care se poate include, de exemplu, sigla unei instituţii sau un rezumat al tuturor datelor, ca sumă a valorilor dintr-un câmp specificat).

Cheia primară


Dragos NICULAE

Puterea sistemelor care gestionează baze de date relaţionale constă în faptul că, în astfel de sisteme, este posibilă căutarea şi prelucrarea simultană a informaţiilor care sunt memorate în mai multe tabele distincte, prin intermediul diferitelor interogări, formulare şi rapoarte. Pentru realizarea tratării simultane a informaţiilor provenite din mai multe tabele distincte, fiecare tabel trebuie să aibă cel puţin un câmp (sau un număr de câmpuri) care să conţină o valoare unică pentru fiecare articol din tabel. Astfel, prin conţinutul acestui câmp fiecare articol memorat în tabel poate fi identificat în mod unic. Informaţia memorată în câmpul respectiv este denumită valoarea cheii primare, iar despre câmp se spune că are atributul de cheie primară.

Indexarea

Un câmp al unui tabel este „indexat” atunci când se cere ca programul să ataşeze câmpului respectiv anumite tabele interne, prin care se realizează accelerarea căutărilor, sortărilor, grupărilor şi filtrărilor de articole.

Tabele asociate

Proiectarea eficientă a unei baze de date implică separarea datelor în mai multe tabele, fiecare tabel având o temă bine definită. Prin separarea datelor în mai multe tabele se evită repetarea informaţiei şi utilizarea datelor redondante, astfel că se minimizează spaţiul necesar memorării datelor.

Datele izolate în tabele distincte, în momentul prelucrării lor (când se creează interogări, formulare şi rapoarte), trebuie să fie reunite. În operaţia de reunire a tabelelor se va comunica programului legăturile logice existente între tabele. Astfel va fi posibilă tratarea simultană a informaţiilor, care provin din mai multe tabele. În marea majoritate a cazurilor, între două tabele ale unei baze de date se stabilesc relaţii de tipul „de la unul la mai mulţi”. Există şi relaţii de tipul „de al mai mulţi la mai mulţi” şi „unu la unu”.

Relaţia de tipul „de la unu la mai mulţi” (one-to-many).

Într-o relaţie de tipul „de la unu la mai mulţi”, un articol din tabelul A poate avea mai multe articole asociate în tabelul B, dar un articol din tabelul B poate avea un singur articol asociat în tabelul A. Tabelul A este denumit tabel primar, iar tabelul B este denumit tabel asociat. O cheie străină a unui tabel este un câmp care asociază articolul actual al tabelului respectiv (B) cu cheia primară a unui alt tabel (A).

Relaţia de tipul „de la mai mulţi la mai mulţi” (many-to-many).

Într-o relaţie de tipul „de la mai mulţi la mai mulţi”, un articol din tabelul A poate avea mai multe articole asociate în tabelul B şi un articol din tabelul B poate avea mai multe articole asociate în tabelul


Dragos NICULAE

A. Acest tip de relaţie poate fi reprezentat numai atunci când se defineşte şi un al treilea tabel C, denumit tabel de joncţiune. Rolul acestui tabel este de a sparge relaţia „de la mai mulţi la mai mulţi” în două relaţii de tipul „de la unu la mai mulţi”.

Relaţia de tipul „unu la unu” (one-to-one).

Într-o relaţie de tipul „unu la unu”, un articol din tabelul A poate avea un singur articol asociat în tabelul B şi un articol din tabelul B poate avea un singur articol asociat în tabelul A. Acest tip de relaţie este utilizat destul de rar, deoarece informaţiile asociate în acest fel pot fi memorate în acelaşi tabel. Relaţia de tipul „unu la unu” este utilizată în următoarele cazuri:

- numărul câmpurilor fiind foarte mare se doreşte divizarea tabelului în mai multe subtabele; - se doreşte izolarea unor câmpuri ale unui tabel, din motive de siguranţă; câmpurile care se

izolează se vor memora într-un alt tabel.

Normalizarea bazei de date

Normalizarea bazei de date poate fi definită ca procesul de optimizare a modului în care sunt înregistrate şi folosite datele în tabelele bazei de date. E. F. Codd (IBM) a propus procesul de normalizare în 1972, definind iniţial trei forme normale: prima, a doua şi a treia formă normală. Mai târziu s-au propus alte două forme, a patra şi a cincia, bazate pe concepte mai obscure de dependenţă.

Prima formă normală

Prima formă normală presupune că există o singură valoare la fiecare intersecție dintre un rând și o coloană din tabel, și niciodată o listă de valori. De exemplu, nu poate exista un câmp denumit Preț în care să plasați mai multe prețuri. Dacă priviți intersecția dintre un rând și o coloană ca pe o celulă, atunci fiecare celulă poate conține o singură valoare.

A doua formă normală

A doua formă normală necesită ca fiecare coloană care nu este cheie să depindă complet de cheia primară, nu doar de o parte a cheii. Această regulă se aplică când se utilizează o cheie primară


Dragos NICULAE

care conține mai multe coloane. De exemplu, să presupunem că aveți un tabel care conține următoarele coloane, dintre care ID comandă și ID produs alcătuiesc cheia primară:

ID comandă (cheie primară) ID produs (cheie primară) Nume produs

Acest proiect încalcă a doua formă normală, deoarece Nume produs depinde de ID produs, dar nu și de ID comandă, așadar nu depinde de întreaga cheie primară. Nume produs trebuie eliminat din tabel. Aparține de alt tabel (Produse).

A treia formă normală

A treia formă normală necesită ca fiecare coloană care nu este cheie să depindă de întreaga cheie primară, dar și ca toate coloanele care nu sunt chei să fie reciproc independente.

Un alt mod de a spune aste este că fiecare coloană care nu este cheie trebuie să depindă de întreaga cheie primară și numai de cheia primară. De exemplu, să presupunem că aveți un tabel care conține următoarele coloane:

ID produs (cheie primară) Nume PSV Reducere

Să presupunem că Reducere depinde de prețul sugerat de vânzare (PSV). Acest tabel încalcă a treia formă normală, deoarece o coloană care nu este cheie, Reducere, depinde de altă coloană care nu este cheie, PSV. Independența coloanelor înseamnă că se poate modifica orice coloană care nu este cheie fără a afecta alte coloane. Dacă se modifică o valoare din câmpul PSV, se modifică în mod corespunzător Reducere, așadar încălcându-se regula. În acest caz, Reducere trebuie mutat în alt tabel pentru care PSV este cheie.

Crearea unei baze de date

În cele ce urmează să încercăm să realizăm o bază de date pentru o clinică veterinară. O primă formă a bazei de date ar reprezenta-o un tabel cu următoarele câmpuri:

Nume_Animal Tip_Animal DataN_Animal Culoare_Anm Lung_Anm


Dragos NICULAE

Greutate_Anm Boli_Anm Alergii_Anm Fotogr_Anm Nume_Prop

Adresa_Prop Telefon_Prop Tip_vizita Tip_Med Pret_Vizita

Numărul câmpurilor putând creşte, devine aproape imposibil de completat toate câmpurile la fiecare vizită a unui animal la clinică. Astfel, împărţim acest tabel în mai multe tabele relaţionale (un tabel cu descrierea animalului, altul cu datele proprietarului, un tabel cu apartenenţa animalelor, un tabel cu informaţiile legate de vizită, etc.).

Sunt mai multe variante pentru a crea o bază nouă de date în Access. Vom urma calea meniului File - New – Blank Database, o vom numi PetVet.mdb şi o vom salva apăsând butonul Create.

Fereastra ce se deschide este formată din trei părţi principale. O bară de meniu pentru diferite obiecte ale bazei de date (tabele, formulare, rapoarte, macrouri, etc.), o bară de instrumente cu butoanele Open, Design, New şi o parte în care sunt afişate toate obiectele tipului afişat (tabele, rapoarte, etc.).


Dragos NICULAE

Meniul Groups este folosit pentru a păstra legături către diferite obiecte ale bazei de date (tabele, formulare) cu scopul de a avea un acces mai rapid la acestea dintr-un singur loc.

Crearea unui tabel nou

Crearea unui nou tabel este un proces cu mai mulţi paşi:

- introducerea numelor pentru fiecare câmp, tipul de dată şi descrierea; - setarea unei chei primare; - crearea de indecşi pentru anumite câmpuri; - salvarea tabelului.

Se poate alege una din cele patru metode de creare a unui tabel:


Dragos NICULAE

Butonul New din bara de instrumente

Meniul Insert - Table


Dragos NICULAE

Butonul New Object – New Table

Create table in Design view

Când creaţi un tabel nou, puteţi introduce în fiecare câmp, tipul de dată, dimensiunea şi alte informaţii sau puteţi folosi Table Wizard pentru a selecta dintr-o listă lungă de tabele şi câmpuri predefinite.

Puteţi folosi caseta de dialog pentru a selecta una din cele cinci variante:

- Datasheet View – Pentru a introduce datele într-o foaie de calcul; - Design View – Creaţi tabelul în Design view; - Tabel Wizard – Selectaţi un tip de tabel predefinit; - Import Table – Importaţi formate de date externe; - Link Table – Realizează legătura către o sursă de date externe.


Dragos NICULAE

Crearea unui tabel nou cu Datasheet view:

Apare un tabel gol, pregătit pentru introducerea datelor şi crearea de noi înregistrări. Fiecare coloană va deveni un câmp şi fiecare linie va deveni o înregistrare. Antetele coloanelor ce vor deveni câmpuri sunt etichetate Field1, Field2, Field3, etc. Se pot schimba numele câmpurilor printr-un dublu-click şi editând valoarea respectivă.

Fereastra Table Design

Fereastra Table Design este împărţită în două zone:

- zona pentru introducerea câmpurilor – se introduc numele, tipul de dată, precum şi o scurtă descriere;


Dragos NICULAE

- zona cu proprietăţile câmpurilor – pentru introducerea altor opţiuni pentru fiecare câmp (dimensiunea câmpului, formatul, masca, valori implicite, reguli de validare, etc.).

Pentru completarea acestor câmpuri trebuie respectate următoarele reguli:

- numele câmpului poate avea de la 1 la 64 de caractere; - numele câmpului poate include litere, cifre şi caractere speciale; - numele câmpului nu trebuie să conţină (.), (!), ([]) sau (`) şi nu trebuie să înceapă cu spaţiu alb.

După ce aţi numit câmpurile, trebuie să selectaţi tipul de date ce vor fi memorate în câmpul respectiv.

Tipul de dată Tipul de dată memorată Dimensiunea datei

Text Caractere alfanumerice 0-255 caractere

Memo Caractere alfanumerice 0-65.536 ch.

Number Valori numerice 1, 2, 4, 8, 16B

Date/Time Data 8B


Dragos NICULAE

Currency Valori monetare 8B

AutoNumber Numere automate 4B

Yes/No Valori logice 1 bit

OLE Object Figuri, imagini, video Până la 1GB

Hyperlink Legătură către o resursă Internet

0-64000 ch

Lookup Wizard Afişează date din alt tabel 4B

Descrierea câmpului este opţională, se foloseşte pentru a reaminti scopul pentru care a fost creat câmpul respectiv.

Fiecare câmp are anumite proprietăţi şi diferă de la un tip la altul:

- Field Size – pentru un câmp de tip text limitează dimensiunea câmpului la un anumit număr de caractere (1-255), valoarea implicită este 50;

- Format – Modifică modul de afişare a datelor introduse; - Input Mask – este folosit pentru a introduce datele într-un format predefinit; - Decimal Places – specifică numărul de zecimale; - Default Value – valoarea completată automat în câmpul respectiv; - Validation Rule – validează datele pe baza unor reguli create cu ajutorul expresiilor sau

macrourilor; - Validation text – afişează un mesaj când data introdusă nu este validă; - Etc.

Determinarea cheii primare

Fiecare tabel trebuie să aibă o cheie primară – unul sau mai multe câmpuri cu o valoare unică pentru fiecare înregistrare (principiul integrităţii entităţii). Dacă nu atribuiţi unui câmp o cheie primară, Access creează un câmp nou de tip AutoNumber şi îl adaugă la începutul tabelului.

Manipularea tabelelor în BD.

Odată create mai multe tabele, se pot executa mai multe operaţii asupra acestora:


Dragos NICULAE

- redenumirea tabelelor; - ştergerea tabelelor; - copierea tabelelor în baza de date (doar structura, structura şi datele, adăugarea datelor la un

tabel existent); - copierea tabelelor dintr-o altă bază de date.

Setarea relaţiilor între tabele

Pentru a stabili relaţii între tabele, trebuie stabilită o legătură între câmpuri ce conţin informaţii comune. Câmpurile nu trebuie să aibă acelaşi nume, dar este necesar să fie acelaşi tip de dată şi lungime. În general, o relaţie este stabilită prin legarea câmpului cheie primară dintr-un tabel cu cheia străină din alt tabel. Cheia primară garantează unicitatea înregistrărilor din tabel, iar câmpul comun din celălalt tabel de care se leagă este cunoscut ca fiind cheie străină.

Se pot crea relaţii între tabele în două locuri – 1 – în fereastra Relationship denumite şi legături la nivel de tabel; 2- când creaţi interogări pentru a afişa informaţii din aceste tabele – cunoscute ca legături la nivel de interogări.

Când tabelele sunt legate, unul din tabele este denumit părinte iar celălalt (tabelul legat de primul) este denumit copil. Integritatea referenţială garantează că nu va exista niciun „orfan”, o înregistrare-copil fără o înregistrare-părinte.

Fereastra de definire a relaţiilor între diferite tabele în Access este prevăzută şi cu o casetă de selectare, etichetată cu Enforce Referential Integrity (impunerea integrităţii referenţiale a relaţiei) prin care utilizatorul poate să stabilească tipul de asociere predefinit.

Caseta de selectare poate fi folosită numai atunci când sunt îndeplinite următoarele trei condiţii:

- câmpul care a fost selectat din tabelul primar al relaţiei are atributul de cheie primară (sau are un index unic);

- câmpurile puse în corespondenţă au acelaşi tip; - atât tabelul primar cât şi tabelul asociat sunt memorate în aceeaşi bază de date.

În aceste condiţii, impunerea integrităţii referenţiale a relaţiei ne asigură următoarele trei verificări:

- în câmpul tabelului asociat pot fi introduse numai valori care aparţin mulţimii de valori a cheii primare din tabelul primar. Se permite însă introducerea unei valori nule, ceea ce înseamnă că se permite necompletarea valorii – articolul respectiv fiind interpretat ca fiind un articol neasociat;


Dragos NICULAE

- dacă unui articol din tabelul primar îi corespunde unul sau mai multe articole din tabelul asociat, atunci utilizatorul nu poate şterge sau modifica articolul respectiv. Această verificare poate fi abrogată, ceea ce va permite ştergerea în cascadă a articolelor asociate, dacă se selectează caseta Cascade Delete Related Records;

- Dacă unui articol din tabelul primar îi corespunde unul sau mai multe articole din tabelul asociat, atunci valoarea cheii primare nu poate fi modificată. Această verificare poate fi abrogată, ceea ce va permite editarea cheii primare şi actualizarea automată, în cascadă, a valorilor din câmpurile asociate, dacă se selectează Cascade Update Related Fields.

Formularele

Formularele furnizează calea cea mai uşoară pentru vizionarea, adăugarea, editarea şi ştergerea datelor. Există mai multe tipuri de formulare:

- columnar; - datasheets; - tabular; - pivot table forms; - pivotchart.

Pentru crearea unui formular puteţi alege mai multe metode:

- butonul New din bara de instrumente;


Dragos NICULAE

- meniul Insert – Form; - butonul New Object – New Form

Form Wizard simplifică procesul de creare al unui formular. Fereastra de selectare a câmpurilor vă permite să alegeţi orice câmp din mai multe tabele sau interogări. Cu ajutorul a patru butoane se pot alege sau şterge diferite câmpuri selectate (> adaugă câmpul selectat, >> adaugă toate câmpurile, < şterge câmpul selectat, << şterge toate câmpurile).

Interogări

Scopul primar al unei baze de date îl reprezintă stocarea şi extragerea de informaţii. Adevărata putere a bazelor de date constă în capacitatea de a examina informaţiile introduse, în orice modalitate dorită de utilizator. Interogările, prin definiţie, formulează cerinţe asupra datelor memorate. După ce s-a format o interogare, puteţi folosi datele extrase pentru rapoarte, formulare sau grafice.

Instrumentele interogărilor sunt cele mai puternice caracteristici ale bazei de date. Iată câteva metode:

- alegerea tabelelor – puteţi să obţineţi informaţii dintr-un singur tabel sau din mai multe tabele ce sunt legate prin anumite date comune.

- alegerea câmpurilor – puteţi specifica ce câmp din ce tabel vreţi să vedeţi; - alegerea înregistrărilor – puteţi selecta înregistrările prin specificarea anumitor criterii;


Dragos NICULAE

- sortarea înregistrărilor – puteţi vedea informaţiile obţinute sortate după o ordine specificată; - efectuarea de calcule – puteţi folosi interogările pentru a efectua diferite calcule asupra datelor

rezultate; - crearea de tabele – puteţi forma un nou tabel în baza de date cu rezultatele obţinute din

interogare; - crearea de formulare şi rapoarte bazate pe o interogare; - crearea de grafice bazate pe interogări; - utilizarea unei interogări ca sursă pentru o altă interogare; - efectuarea de modificări în tabele.

Rapoarte

Rapoartele sunt folosite pentru a prezenta o formă personalizată a datelor. Raportul poate fi vizualizat pe ecran sau imprimat. Se poate calcula totalul, media sau alte valori statistice şi afişa datele grafic.

Diferenţa dintre formulare şi rapoarte este că primele sunt folosite cu precădere pentru introducerea datelor, iar celelalte pentru vizualizarea datelor.

Puteţi alege din mai multe variante de a crea un nou raport:


Dragos NICULAE

- meniul Insert – Report; - butonul New din fereastra obiectului Report; - butonul New Object – New Report.

Operatori, funcţii şi expresii

Tipuri de operatori folosiţi în Access:

- aritmetici (*, +, -, /, ^, Mod) - relaţionali (=, <>, !=, <, >, <=) - operatori pentru şiruri de caractere (&, Like, NOT Like) - logici (And, Or, Eqv, Not)

Funcţiile sunt mici programe care, prin definiţie, returnează o valoare bazată pe anumite calcule, comparaţii sau evaluări. Valorile returnate pot fi şiruri, valori logice, valori numerice, depinzând de tipul de funcţie.


Dragos NICULAE

Bibliografie

[1] Teodoru Gugoiu – „HTML, XHTML, CSS si XML prin exemple” – Teora, 2009;

[2] Ben Forta – „SQL in lectii de 10 minute” – Teora, 2008;

[3] Marin Fotache – „SQL, Dialecte DB2, Oracle, PostgreSQL si SQLServer” – Polirom, 2009;

[4] Cezar Fluerasu – „Managementul datelor si al cunostintelor” – note de curs, Bucuresti, 2003;

[5] Douglas Comer – „Internetworking with TCP/IP” – vol.1, Prentice Hall, New Jersey, 2000.

crht

Documents

Transcript of crht