CRESTEREA CIUPERCILOR...

download CRESTEREA CIUPERCILOR COMESTIBILEgombaforum.hu/.../uploads/2010/09/cresterea_ciupercilor_comestible.pdf · mineralizare a organismului, fiind recomandate in stari de oboseala si anemii.

If you can't read please download the document

Transcript of CRESTEREA CIUPERCILOR...

  • CRESTEREA CIUPERCILOR COMESTIBILE

    CRESTEREA CIUPERCILOR COMESTIBILE -Opinii si comentarii-

    Introducere

    Insemnari despre consumul ciupercilor comestibile, apreciate de vechii romani,din cele mai vechi

    timpuri s-au pastrat pina in zilele noastre. Referiri la aceasta pot fi intalnite si in operele unor renumiti oameni de stiinta ai antichitatii. Astfel, Pliniu cel Batran, istoric si literat roman, in

    lucrarea sa istoria naturalascrie si despre ciupercile bune de mancat, iar Dioscoride ,medic si botanist grec, originar din Asia Mica, trateaza in lucrarea sa Despre mijloacele de vindecare si

    medicamente de origine vegetala obtinute din ciuperci.

    La inceput, ciupercile au fost recoltate din flora spontana si consumate datorita gustului si aromei specifice.Mai tarziu,empiric s-a trecut si la introducerea unor speci

    i in cultura. La nivelul anului 1990 productia mondiala de ciuperci cultivate era de circa 3 763 000 t, China situandu-se pe primul loc, urmata de S.U.A.In anul 1991, venitul rezultat din comertul

    mondial cu ciuperci depasea 7,5 miliarde dolari. Dintre speciile cultivate, primul loc il ocupa

    Agaricus bisporus (champinion), urmata de Pleurotus sp.(bureti) si de Auricularia sp. si Lentinus sp.

    Pentru a veni in sprijinul celor ce doresc sa cultive ciuperci, cu investitii minime, in aceasta carte sunt prezentate sfaturi practice privind modul in care trebuie sa se lucreze pentru a obtine recolte

    bune, destinate consumului familial - si nu numai. Lucrarea de fata se adreseaza in egala masura cultivatorilor amatori si celor experimentati, atat

    de la sat cat si de la oras, din sudul si din nordul tarii. Totodata, vine in sprijinul tuturor

    amatorilor de ciuperci, prin indemnul de a nu se mai expune riscurilor consumului unor ciuperci toxice, ci obtinerii unor culturi sigure in gospodaria proprie. Adresez acest indemn cu atat mai

    mult, cu cat presa noastra a semnalat in ultimul timp numeroase cazuri de intoxicatii grave cu ciuperci recoltate in flora spontana, chiar mortale - de adulti si copii - in multe dintre judetele

    Romaniei.

    Valoarea alimentara a ciupercilor

    Ciupercile contin, pe linga apa intre 82 si 92%-substante proteice, hidrati de carbon, lipide,

    vitamine si saruri minerale. Proteinele sunt comparabile cu cele din carne si au un rol foarte

    important in organism, in ceea ce priveste cresterea si refacerea tesuturilor (rol plastic).De asemenea, proteinele participa la formarea enzimelor si hormonilor, la apararea organismelor

    impotriva infectiilor si pot folosi ca material energetic, in lipsa lipidelor si glucidelor. In structura proteinelor din ciuperci sunt prezenti 10 aminoacizi esentiali care se gasesc, de obicei, in

    albumina oului, caseina laptelui si gliadina din griu. Valorea nutritiva a proteinelor depinde de

    digestibilitatea lor ( posibilitatea de a fi transformate si absorbite de tubul digestiv ). Hidratii de carbon (manita, glucoza, trehaloza, glicogenul si celuloza ) apar in proportie de 6% in ciupercile

    uscate si de 0,9-1% in cele proaspete. Glucidele (2,5%) din ciuperci sunt formate din glicogen, asemanator cu cel din carnea animala.

    Ciuperca este singura planta din intreg regnul vegetal care contine glicogen, fiind denumita si carne vegetala.

    Unele specii de ciuperci mai contin si substante tanante, uleiuri eterice etc.

    Vitaminele au un rol complex in organism :contribuie la cresterea si dezvoltare, maresc rezistenta

  • acestuia, fortifica sistemul nervos etc. Ciupercile sunt singurele din regnul vegetal care contin

    vitamine din complexul B(thiamina, biotina, acidul nicotinic, acidul pantotenic), vitamina D (specifica pentru carnea de peste), vitaminele A1, C, K si PP.

    Lipidele (grasimi) din ciuperci proaspete (0,5%) sunt utilizate de organism ca sursa de energie.Un gram de lipide produce 9 calorii. Lipidele din organism transporta vitaminele A, D, B si

    le asigura absorbtia pri tubul digestiv. Mai au rol de regenerare a tesuturilor, intra in alcatuirea

    sistemului nervos, asigura buna functionare a glandelor(tiroida), contribuie la formarea anticorpilor si la functionarea normala a pielii etc.

    Substantele minerale (0,5% - 1,5%) din ciuperci, determinate in cenusa sunt: K(potasiu) 44 - 41%; P(fosforul) - 13,5 - 25%; SI(siliciu) - 8%. Dupa continutul in fosfor, ciupercile sunt

    comparate cu carnea de peste. Magneziu, sodiul, clorul si calciu sunt mai putin reprezentate in ciuperci, ceea ce le incadreaza printre alimentele putin sarate.

    Substantele minerale numite si catalizatorii vietii sunt absolut indispensabile pentru buna

    functionare a organismului. Ele fac parte din compozitia celulelor si a singelui. Ciupercile de cultura au o aciditate scazuta, fiind data de catre acidul malic si citric. Enzimele din ciuperci si, in

    special, tripsina, au rol important in digestie. Ciupercile au gust si aroma deosebite, pot fi consumate ca aliment de baza, atat de catre

    persoane sanatoase, cat si de catre diabetici (nu contin amidon). Lipidele se gasesc in ele numai

    sub forma combinata (agaricine, lecitine, ergosterine, fosfatide). Gama larga a preparatelor culinare (475 retete culinare cu ciuperci, Ioana Tudor,

    1996,Ed.Tehnica), precum si posibilitatea conservarii pentru iarna, explica interesul de care se bucura acestea.

    Valoarea terapeutica a ciupercilor

    Datorita faptului ca ciupercile inferioare au facut posibila producerea penicilinelor, streptomicinelor etc., intr-un cuvint, a antibioticilor, care au salvat milioane de vieti umane si

    animale,cercetorii sunt preocupati si acum de studiul ciupercilor superioare (macromicete). Dupa

    ce au fost valorificate ca aliment,ciupercile au inceput sa prezinte interes si pentru medicina, pentru prepararea diferitelor bauturi si pentru extragerea diferitelor arome.

    Traditional, ciupercilor li s-au acordat virtuti terapeutice antitumorale si imonologice care au inceput sa fie testate in mod stiintific. Astfel, s-a observat ca, datorita continutului lor ridicat in

    anumite polizaharite, au proprietati imunostimulente. Prin prezenta chitinei in peretii celulari,

    ciupercile produc un efect filmogen, utilizat in industria cosmetica. In trecut s-au studiat trufele, galbiori, ghebele, iutarii, nicoretii, rascovii s.a. Astfel, din Lactarius deliciosus (rascovi) si

    Clytocybe gigantea s-a izolat o substanta care s-a dovedit eficace impotriva bacilului tuberculozei; din Calocybe georgii (nicorete) si din Polyporus betulinus s-au izolat substante antibiotice, iar din

    Marasmius rameales-o substanta activa contra germenilor tifosului. Popularitatea ciupercii parfumate Lentinus edodes, este data de calitatile gastronomice, dar si

    de vitutile medicinale si anticolesterolice. Din aceasta ciuperca s-a extras polizaharidul lentinina,

    capabil sa produca o regresie a tumorilor canceroase benigne. Efectul clinic benefic al lentininei poate fi asociat cu operatii chirurgicale si terapia prin radiatii, sau cu alte imunostimulente,cind

    relatia gazda-tumoare permite un astfel de tratament. Din ciupercile Clitopilus prunulus s-a izolat, de asemenea, o substanta care inhiba dezvoltarea

    tumorilor canceroase;buretele de iasca prezinta calitati hemostatice; Marasmius oreades se

    recomanda pentru diabetici, iar Tricholoma sp. prezinta virtuti sudorifice, laxative, recomandate in cura de slabire.

    Cu circa 30 de ani in urma, dintr-o ciuperca japoneza (ciuperca de Honga), s-a produs un ceai care, supus analizelor, s-a dovedit ca contine 17 acizi aminici, cu efecte benefice asupra

    organismului uman. Ciupercile de cultura, champinion, datorita continutului bogat in substante minerale, au rol de

  • mineralizare a organismului, fiind recomandate in stari de oboseala si anemii. Tot acestor ciuperci

    li se atribuie si insusiri antibiotice.

    De ce sunt atat de cautate ciupercile?

    Pe linga valoarea lor alimentara, ciupercile constituie si o cultura rentabila, care asigura o

    productie ridicata, ce se obtine pe unitate de suprafata folosita, spatii special amenajate in acest scop. De retinut mai este si faptul ca in cultura ciupercilor nu se foloseste teren agricol ci, cu

    preponderenta, spatii dezafectate, adica spatii carora nu li s-a dat alta intrebuintare, iar pentru substratul nutritiv au fost luate in considerare materiale refolosibile, ieftine.

    Randamentul exprimat in kilograme de ciuperci recoltate de pe un metru patrat, in cazul speciei

    Agaricus bisporus este, in functie de sistemul de cultura si de conditiile de microclimat asigurate, intre 15 si 30 de kilograme. Daca intr-un an se realizeaza doua sau patru-cinci cicluri de cultura,

    reiese un randament de 30-80 kg/mp/ an. Un ciclu de cultura la ciuperci dureaza, in functie de specie, intre 70-100 de zile, aceasta facand

    ca amortizarea investitiei sa se faca intr-un timp scurt, fiind cea mai activa din cadrul sectorului

    vegetal. Ce ciuperci se pot cultiva

    In tara noastra se pot cutiva, cu rezultate bune, urmatoarele specii de ciuperci:

    - Ciuperca de balegar alba, crem sau bruna (Agaricus bisporus) - Ciuperca alba termofila (iubitoare de cultura) (Agaricus edulis)

    - Buretele vanat sau pastravul de fag (Pleurotus ostreatus )

    - Buretele rosiatic (Pleurotus florida) - Buretele brun (Pleurotus sajor-caju )

    - Buretele cornet (Pleurotus cornucopiae) - Buretele ciuciulete (Coprinus comatus )

    - Ciuperca de paie (Stropharia-rugoso-annullata )

    Aceste ultime doua specii se cultiva si pe suprafete mai restranse.

    In ce perioada a anului se pot cultiva ciupercile

    Ciupercile se pot cultiva in tot timpul anului, dar pentru a hotari, in mod concret, o perioada

    anume, trebuie sa tinem seama de urmatoarele conditii: zona geografica in care se realizeaza cultura;

    specia de ciuperci cultivate; gradul de dotare a spatiului de cultura.

    Studiati tabelele 1 si 2, in functie de zona in care locuiti (in nordul sau in sudul tarii), alegeti

    specia de ciuperci sau de bureti pe care doriti sa o cultivati, tinand cont de regimul de

    temperatura realizabil in localul de cultura utilizat. Odata ce ati facut alegerea, puteti trece efectiv la organizarea ciupercariei, aplicand cu strictete

    sfaturile cuprinse in prezenta lucrare.

    Se pot cultiva ciupercile in asociere?

    Raspunsul este afimativ, cu conditia de a fi respectate cerintele fata de substratul de nutritie, de

    caldura, umiditate si in special de lumina, deoarece in cazul asocierii ciupercilor de balegar cu una din speciile de bureti, aceasta cerinta este diferita.

    Astel, in timp ce buretii, de la perioada de formare si pana la recoltare, au nevoie de lumina, obligatoriu, ciupercilor de balegar acest factor le este indiferent.

  • Pot fi realizate, in acelasi spatiu, urmatoarele asocieri de ciuperci: - Ciuperca de balegar alba, crem sau bruna cu buretele vanat;

    - Ciuperca alba termofila cu una din speciile de bureti rosiatic, brun sau cornet; - Ciuperca de balegar alba, crem sua bruna cu buretii ciuciulete.

    Capitolul 1

    Cultura ciupercilor de balegar sau de strat

    1.1.Descrierea ciupercilor albe, crem sau bruna Agaricus bisporus, sinonim Psalliota hortensis (Cook ) Lange ciuperca de balegar, de strat sau champinion

    Este ciuperca de cultura cea mai raspandita in tara noastra si pe glob, fiind cel mai mult studiata

    si prezentand un numar mare de tulpini (suse). Ciuperca, indiferent de culoare, prezinta doua

    parti distincte: o parte in substrat (ingropata) si o parte aeriana. Partea ingropata este reprezentata printr-un postament micelian ce rezulta din impletitura hifelor

    crescute din miceliul insamantat. Din aceste hife, in amestecul de acoperire iau nastere primordiile sau butnii de fructificare.

    Partea aeriana sau ciuperca propri-zisa, se numeste basidiofruct (de la familia din care face parte ) sua carpofor. Acesta este format din: picior (stipes ) si palarie (pileus ).

    In tara noastra sunt create tulpini de Agaricus bisporus de culoare alba, crem si bruna, pretabile

    atat la cultura clasica(in sistem gospodaresc), cat si la cea intensiva (in ciupercarii industriale).

    1.2. Spatiul de cultura Pentru cultura ciupercilor se pot folosi spatii existente dar nefolosite pentru alte activitati, sau

    spatii existente dar nefolosite pentru alte activitati, sau spatii special construite in vederea

    infiintarii unei microciupercarii.

    1.2.a Spatiile existente pot fi: pivnite, subsoluri ale locuintelor sau alte constructii, cladiri vechi, balcoane, magazii, soproane, garaje, grajduri, sere, solarii, depozite, hale, forturi, umbrare s.a.

    1.2.a.1 Pregatirea spatiilor de cultura in vederea folosirii lor ca ciupercarie consta in: - repararea, daca este cazul, a acoperisurilor, peretilor, pardoselii, usilor, ferestrelor etc. si

    astuparea gaurilor facute de rozatoare: - igienizarea spatiului, care consta in curatirea de resturi vegetale, deratizare;

    - spalarea cu apa curata si dezinfectarea cu una din solutiile: soda calcinata 5% ( 50g soda la 1 litru de apa); Formalina ( 40%) solutie cu concentratia 2-5 % (20 50 ml la 1 litru de apa ).

    Peretii si pardoseala se varuiesc, adaugandu-se in zeama de var si 20-30 g piatra vanata (sulfat

    de cupru ) la 1 litru de emulsie. Dezinfectarea spatiului de cultura este obligatorie dupa fiecare ciclu de cultura.

    1.2.a.2 Amenajarea spatiului de cultura

    Se pot intalni doua situatii:

    - Cand spatiul este suficient de mare (solarii,sere, depozite,hale) cultura se poate amplasa in straturi direct pe sol sau pardoseala. Latimea straturilor trebuie astfel dimensionata incat sa

    permita executarea lucrarilor in conditii optime (1,40 1,60 m ), grosime sa fie de 25-30 cm, astfel ca pe un metru patrat sa se repartizeze 80 100 kg de compost, lungimea stratului fiind in

    functie de marimea spatiului de cultura. - In spatiile mici, pentru a mari suprafata utila de cultura, se pot instala rafturi sau stelaje

  • suprapuse pe doua sau trei nivele.

    Rafturile pot fi fixe,confectionate din beton, sau mobile, cand sunt din metal (de preferinta din aluminiu sau fier ) vopsit cu vopsea de ulei, din lemn sau din alt material rezistent.

    In cazul rafturilor din beton, compostul se aseaza direct pe parapet, in strat gros de 25 30 cm. Pe rafturile executate din alte materiale se amplaseaza lazi de cultura de diferite tipuri.

    Lazile confectionate din lemn, din cauza umezelii ridicate, au o perioada scurta de utilizare, de

    aceea se recomanda lazile din PVC sau sacii de polietilena.Cultura in saci de polietilena prezinta avantajul ca se poate realiza direct pe pardoseala, chiar atunci cand aceasta este din pamant sau

    pe nivelele stelajelor.Se utilizeaza saci cu diametrul de 40 50 cm, lungimea de 60 70 cm si grosimea foliei de 0,1 mm, transparenti pentru a se putea observa eventualele infectii si

    cresterea miceliului.Cantitatea de substrat repartizat intr-un sac poate fi de 15, 20, 25 kg . In cazul folosirii sacilor, grosimea substratului nu trebuie sa depaseasca 20 25 cm, deoarece un

    strat mai gros (30 40 cm ), mai ales in sezon cald, poate duce la declansarea fenomenului de

    autoaprindere, in substratul insamantat, temperatura putand ajunge sau chiar depasi 30 C, distrugand miceliul.

    Daca nu exista posibilitatea utilizarii lazilor sau sacilor din polietilena, compostul se poate aseza direct pe raft, peste o folie de polietilena asternuta pe el .

    1.2.a.3 Alte amenajari necesare localului de cultura - sursa de apa curata in interiorul spatiului sau in apropierea

    - canalizare posibilitatea de scurgere a apei rezulta dupa spalare, udare etc.; - sursa de curent electric de 220V pentru un ventilator si de 24V pentru iluminat, in conditii de

    umiditate excesiva(cu lampa portabila); - sursa de caldura si instalatie de incalzire sau racire pentru sezonul rece sau cald;

    - amenajarea unei camere-tampon in fata intrarii, cu dimensiunea de 2X2 m din folie de

    polietilena sau din zid, cu scop de paravan; - amplasarea unei ladite din lemn, cu latimea de 60 70 cm, inaltimea de 10 15 cm, iar

    lungimea egala cu latimea usii de acces, in care se pune rumegus sau un burete imbibat cu solutie de sulfat de cupru (piatra vanata ) in concentratie de 5%;

    - instalarea unui ventilator si a tubulaturii aferente.

    In spatiile unde cultura ciupercilor se amplaseaza pe stelaje, aerisirea libera prin deschiderea usilor si ferestrelor nu este suficienta. De aceea, se va recurge la o aerisire dirijata in care scop

    sunt necesare urmatoarele amenajari:instalarea unui ventilator cu filtru special(de la Institutul de Fizica Atomica Magurele Bucuresti ) sau un filtru improvizat, pentru absorbtia si curatirea

    aerului introdus in ciupercarie, tubulatura prin care aerul este condus prin incaperea de cultura si

    unul sau mai multe ventilatoare exhaustoare pentru evacuarea aerului vicit (incarcat de carbon si spori).

    Filtrul improvizat se poate realiza din doua straturi de tifon, intre care se intercaleaza un strat de vata in grosime de 1 cm . Acest filtru se leaga afara, la gura ventilatorului (la admisie). Dupa ce

    se murdareste, se schimba poate fi folosit aproximativ 30 de zile, aceasta depinzand si de gradul de poluare a aerului atmosferic.

    Tubulatura se confectioneaza din tabla ca un burlan, rotund sau patrat, cu laturile de 20 cm

    latime, iar lungimea egala cu cea a spatiului de cultura . Tubulatura se poate confectiona si din folie de polietilena, cu diametrul de 20 40 cm, ca un pantalon. Aceasta se fixeaza pe tavan, la o

    distanta de cel putin 60 70 cm deasupra stratului de ciuperci de pe stelajul superior. De-a lungul tubulaturii se deschid niste orificii (fante ) laterale prin care patrunde aerul proaspat.

    Dimensiunea acestor deschizaturi este 5x5 cm, cu posibilitate de micsorare pana la inchiderea

    completa, cu ajutorul unor suruburi, la tubulara din tabla si cu niste ghemotoace din vata curata, la tubulatura din polietilena.

    Ventilatoarele exhaustoare, pentru evacuarea aerului viciat, se instaleaza la 10 15 cm deasupra pardoselii (1 2 buc.). In spatiile mici situate la nivelul solului, evacuarea aerului se poate face

    prin deschiderea usilor sau prin orificii de evaluare amplasate tot la partea inferioara a peretilor (aerul iese prin suprapresiune ).

  • 1.2.b Spatii noi de cultura a ciupercilor (construirea unei microciupercarii ).Un viitor cultivator de ciuperci, care nu dispune de nici un fel de spatiu din cele enumerate anterior, isi poate construi

    unulde dimensiunile dorite. Amplasarea noii constructii se va face pe un teren solid, cu apa freatica la adancime, adapostita

    de curentii puternici de aer, la distanta de sursele poluante, in apropierea cailor de acces.Pentru

    toate zonele din tara noastra recomandam construirea unor microciupercarii ingropate sau semiingropate. Acestea au avantajul de a beneficia de difernte mici de temperatura de la un

    anotimp la altul si intre zi si noapte, fiind cunoscut faptul ca aceste diferente nu trebuie sa depaseasca 3 4C.

    Prezentam in continuare schita unei ciupercarii, cu camere de tampon la intrare si dimensiunile rafturilor, precum si distanta dintre ele:

    - lungimea spatiului de cultura 6m;

    latimea 4m; inaltimea 2,5m;

    dimensiunile camerei tampon 2x2 m din fata usii de acces; adincimea la care este ingropata 1-2 m;

    suprafata localului de cultura 24 mp (6x4 );

    suprafata utila de cultura 37 mp ; rafturi (stelaje) cu 3 nivele 3 randuri :

    din care simple la peretii laterali 2 buc (4,4x0,7m); duble la mijloc,1buc (4,4x1,4m);

    distanta de la pardoseala la primul raft 0,2m; distanta ditre rafturi 0,5-0,6 m(socotit si cu grosimea compostuluide 20-25 cm);

    distanta de la suprafata culturii de pe ultimul raft pana la tubulatura de ventilatie 1,1 m;

    aleile dintre rafturi au latimea de 80 cm.

    Impotriva umezelii, construtia trebuie in mod obligatoriu izolata cu carton si smoala. Acoperisul se face din placi de azbociment, tigla sau stuf, care asigura o buna izolatie contra variatiilor de

    temperatura.

    Pentru cei cu posibilitati materiale, ciupercaria poate fi de dimensiuni mai mari (trebuie consultat un proiectant si construita de specialisti), insa recomandam aceleasi distante intre nivelele de

    cultura,astfel lucrarile de intretinere care se executa sunt ingreunate. 1.3.Pregatirea compostului

    Pregatirea compostului reprezinta o veriga importanta pentru reusita culturii ciupercilor. Pentru

    obtinerea unui compost de buna calitate se folosesc o serie de materiale.

    1.3.a Materiale folosite la prepararea compostului Acestea sunt de doua feluri :

    Materiale prime de baza : - paie de griu (orz sau orez );

    - gunoi de cal cu asternut de paie (proaspat de maximum o luna ), nefermentat, de culoare

    galbena, continand 25-30% fecale; - gunoi de pasari pe suport solid,format din unul din urmatoarele materiale:paie, rumegus sau

    talas de esente foioase, coji de floarea-soarelui; - gunoi de porc (uscat ).

    Cea mai larga utilizare la pregatirea compostului o au paiele de grau, deoarece au o elasticitate mai mare si un continut mai bogat de glucide si substante minerale. Paiele, inainte de a fi

    folosite, se zdrobesc cu furca sau se calca cu tractorul. Materii auxiliare:

    La materiile de baza prezentate mai sus,in functie de reteta de compost utilizata, se mai adauga urmatoarele materii auxiliare :

  • - ipsos (pentru constructii );

    - ingrasaminte chimice (superfosfat, sulfat de amoniu, uree tehnica)sau ingrasaminte complexe cu N si P

    -colti de malt (de la fabricile de bere ); -sulfat de cupru (piatra vanata ).

    1.3.b Calculul necesarului de compost Necesarul de compost se calculeaza in functie de suprafata utila ce urmeaza a fi insamantata,

    socotind cate 80-100 kg compost la mp.Tinand seama de aceste date, se va trece la aprovizionarea cu materialele necesare. Atentie! Se vor procura numai jumatate din cantitatile de

    materiale rezultate din calcule, deoarece prin procesul de prezatire preinmuiere,compostare anaeroba, compostare aeroba,pasteurizare -compostul isi va dubla greutatea.

    Exemplu de calcul.Pentru a insaminta 10 mp cu ciuperca de balegar vom avea nevoie de

    aproximativ 800-100 kg compost. Pentru a obtine 1000 kg compost trebuie sa punem la preinmuiere circa 500 -700 kg material initial uscat (paie de griu , gunoi de cal pe asternut de

    paie, gunoi de pasari, ginoi de porc ) conform retetei. Nu se recomanda pregatirea unei cantitati mai mici de o tona de compost, deoarece exista riscul

    ca aceasta sa nu se incalzeasca in procesul pasteurizarii.

    1.3c Tehnologia pregatirii compostului

    Pregatirea compostului dureaza 28 -30 zile si se face, pe cat posibil, in apropierea ciupercariei, pe o suprafata betonata (platforma) pentru a impiedica infiltrarea in pamant a mustului de balegar

    rezultat la udare. Platforma trebuie sa aiba o suprafata de aproximativ 10 mp (pentru o tona de compost ), cu inclinare spre mijloc (cu panta de 2-3%),iar la capete sa fie prevazuta cu doua

    bazine pentru colectarea mustului .

    Se recomanda ca aceasta platforma sa fie protejata de un acoperis (sopron ), pentru a feri compostul de uscaciune in timpul calduros si de spalare prin precipitatii. In perioadele reci ale

    anului este necesar ca aceasta ca aceasta platforma sa fie inchisa cu ajutorul unor pereti mobili glisanti, pentru a nu permite coborarea temperaturii sub cea de inghet.

    1.3d Retete de compost si fazele tehnologice de pregatire Reteta nr.1 (compost clasic ) - pe baza de gunoi de cal

    Pentru pregatire unei tone de compost se folosesc 700 kg gunoi de cal, care este alcatuit din balegar de cal si paie de grau din asternut, 70-75 %. La o tona de compost se mai adauga

    urmatoarele materiale: ipsos -25 kg, superfosfat (simplu concentrat) - 7 kg, sulfat de amoniu 7

    -8 kg sau ingrasamant comples cu N si P, cantitatea fiind in functie de concentratie.

    Fazele tehnologice de pregatire Preinmuierea. Gunoiul de cal (balegar +paie) se asaza pe platforma betonata sub forma de

    gramada si se uda zilnic, cu furtunul, se taseaza. Se uda pana in momentul in care apa incepe sa se scurga de sub gramada. Aceasta operatie dureaza 5 zile .

    Omogenizarea (amestecarea) compostului debuteaza din ziua a 6-a de la inceperea pregatirii.

    Dupa ce se amesteca bine componentele, cu furca, din nou se aseaza in gramada si se uda, de asemenea zilnic, timp de inca 4 zile. Aceste doua faze tehnologice fac parte din compostarea

    anaeroba (fara aer ), pentru ca se taseaza si se uda in vederea declansarii fenomenului de compostare.

    Asezarea la compostarea aeroba (cu aer)-afanat.

    Compostul se ia cu furca din gramada si se asaza afanat intr-oplatforma cu urmatoarele dimensiuni: latimea 1,8-2 m, inaltimea 1,7-1,8 m, iar lungimea in functie de cantitatea de

    compost. In aceasta faza nu se mai uda (cu mici exceptii) si nu se mai taseaza. Se lasa astfel 4-5 zile, dupa

    care incep intoarcerile. Atentie! Daca nu puteti procura ingrasamintele recomandate se pot inlocui cu uree tehnica (cu 40 % azot ), 3-5 kg la tona de compost, presarata la asezare,deci la aceasta

  • faza.Tot la asezare se pun si 5 -6 kg ipsos.

    Intoarcerea compostului din platforma incepe din a 15 -a zi de la momentul declansarii pregatirii compostului. Se fac 4 -5 intoarceri, la intervale de 3-4 zile . La primul intors se administreaza 5 -6

    kg ipsos /t compost, la intorsul al 2-lea si al 3-lea se adauga,de asemenea, ipsos si ingrasaminte, cate 3-4 kg . Intorsul 4 se executa atunci cand paiele nu s-au innegrit si nu se rup usor (deci

    compostul are o compostare insuficienta). Intorsul se executa cu furca, practic se muta vechea

    platforma alaturi, pastrandu-i dimensiunile in asa fel incat gunoiul de pe margini side la capete sa se aseze in interiorul noii platforme. Compostul clasic necesita unele tratamente prevenite, cu

    substante dezinfectate sau cu pesticide. La intorsul al 3-lea se recomanda aplicarea prin imprastiere a unui kg de CUSO4 sulfat de cupru (piatra vanata) la o tona de compost.

    Pentru dezinfectie se poate folosi si Formalina, solutie in concentratie de 2-3 %,cu care se stropesc marginile platformei si pardoseala din beton,inainte de asezare. Ca pesticide se pot

    utiliza Benlate 0,2 %, care prezinta actiune fungicida (combate ciupercile patogene) precum si

    Dimilin 0,2 % ca insecticid. Cu aceste substante se stropesc platforma la intorsul al 4-lea. Pasteurizarea naturala. Dupa ultimul intors, in platforma de compost se fac niste canale de

    aerisire (ca la silozul de cartofi), cu burlane perforate pentru evacuarea aerului incalzit din interior. Platforma in intregime se acopera cu folie de polietilena pentru o perioada de 48 de ore

    decupand folia la gurile burlanelor. Se controleaza temperatura in interior (trebuie sa ajunga la

    65 -72^C .

    Reteta nr.2 (compost mixt ) pe baza de paie, gunoi de porc si gunoi de pasari. Pentru a obtine o tona de compost se vor folosi urmatoarele materiale:

    -gunoi de porc -250 kg; -gunoi de pasari -100 kg;

    -paie de grau -150 kg.

    La acestea se vor mai adauga 2kg de uree la asezare si 24 kg de ipsos repartizat la fiecare intors. Fazele tehnologice de pregatire a compostului

    Preinmuierea se face ca la reteta nr.1 si dureaza 12 zile. Omogenizarea (amestecarea ) la preinmuiere se face in cea de-a 6-a zi de la primul udat. Cele

    trei materiale se amesteca bine, apoi se asaza si se taseaza. Se uda in continuare inca 6 zile.

    Asezarea la compostarea aeroba se face in cea de-a 13-a zi si consta in afanarea materialui. Se aduga ureea.

    Executarea intoarcerilor se face tot la intervale de 3-4 zile,intr-un numar tot de 3-4.Se adauga ipsos la fiecare intors.

    Pasteurizarea naturala este identica cu cea prezentata la reteta nr.1.

    Reteta nr.3 (compost sintetic ) pe baza de paie si gunoi de pasari. Pentru obtinerea unei tone de

    compost sunt necesare: -paie de grau -350 kg

    -gunoi de pasari -150 kg La aceste componente principale se mai adauga urmatoarele materiale auxiliare: colti de malt

    50 kg , uree tehnica -7 kg si ipsos 20 kg.

    Fazele tehnologice de pregatire a compostului Preinmuierea se face, de asemenea, pe o suprafata betonata sau in bazin (din beton ).Dureza 1-2

    zile. Asezarea compostului in platforma de preinmuiere. Compostul se asaza intr-o forma

    dreptunghiulara cu latimea de 1,8-2 m si inaltimea de 1,7 -1,8 m; se uda zilnic, iar mustul se

    recircula, timp de 7 zile. In ultima zi de preinmuiere se adauga jumatate din cantitatea de uree (3,5 kg ).Se taseaza.

    Omogenizarea (amestecarea) compostului din platforma de preinmuiere o zi. Se mai uda in continuare timp de 4 zile, in cea de-a patra adaugindu-se cealalta jumatate de uree. Se taseaza.

    Asezarea lacompostarea aeroba. Prin aceasta lucrare compostul se va aseza afanat cu furca,fara a se mai tasa.Deci, se desface platforma anterioara (executata la preinmuiere ) si se lasa dupa

  • dimensiunile clasice : latime -1,8 -2,0 m,inaltime 1,7 -1,8 m si lungimea cat este necesar.

    Executarea intoarcerilor. Acestea se executa la intervale de 3 -4 zile,in numar de 4. La intoarcerile 1 si 2 se adauga coltii de malt si ipsosul.

    Pasteurizarea naturala se face in mod asemanator cu cea de la retetele anterioare.

    1.3.e. Aprecierea calitatii compostului

    - Gradul de umiditate a compostului. Umiditatea optima a unui compost de calitate este cuprinsa

    intre limite foarte stranse:63-65 %. Practic,continutul in apa al unui compost bun se verifica foarte simplu: se ia in mana o cantitate din compost (cat sa se umple pumnul ), se strange

    puternic in pumn: daca nu curge apa printre degete dar mana ramane umeda, atunci compostul are umiditatea optima.

    - Culoarea caracteristica este cafeniu inchis.

    - Textura elastica, se verifica practic prin strangerea in mana; daca aceasta nu se face bolovann, ci isi revine dupa strangere si nici nu se lipeste de mana este un compost bun.

    - Paiele se rup cu usurinta. - Mirosul sa fie de paine coapta, in nici un caz de amoniac.

    - Sa contina ctinomicete, adica microorganisme mineralizate care isi manifesta prezenta prin

    aparitia unor pete cenusii-albicioase pe marginea platformei cu compost. Reactia chimica (constatata prin analize de laborator ) sa fie usor alcalina, cu pH cuprins intre

    7,2-7,6. Reactia acida nu este favorabila culturii ciupercilor. La un laborator de agrochimie se poate face analiza compostului privind azotul total, care trebuie

    sa aiba valori de peste 1,8-2,2mg% s.u. si amoniacul liber de 0,03-0,07% s.p., cu limita maxima 0,1 mg% s.p.

    1.3.f Alte sfaturi practice privind obtinerea sau corectarea compostului - iarna, la preinmuiere se poate folosi apa calda;

    - vara, pentru o buna aerisire a compostului, acesta se poate aseza pe capre de lemn (cand cantitatea o permite);

    - daca compostul prezinta miros de amoniac, se vantura cu furca inainte de a fi introdus in spatiul

    de cultura; - daca are o reactie acida, I se mai adauga ipsos;

    - daca este prea umed si reactia lui nu mai permite adaugarea de ipsos, se vantura cu furca; - la asezarea pentru compostarea aeroba, daca este uscat, I se mai adauga apa sau mist de

    gunoi, insa cu foarte multa grija.

    1.3.g Pregatirea compostului pentru ciuperca Agaricus edulis

    Tehnologia pregatirii compostului pentru ciuperca alba termofila prezinta unele particularitati, dupa cum urmeaza:

    Pentru insamintarea unei suprafete de 10 mp este necesara o cantitate de compost de 700-800 kg ( 70-80 kg/mp).

    In vederea obtinerii unei tone de compost se utilizeaza:

    - gunoi de cal pe suport de paie 400 kg. - adaos de paie de griu (12 15 %)-60 kg.

    Fazele tehnologice de pregatire

    Preinmuierea, se face timp de 12 14 zile.

    Compostarea aeroba dureaza 16 18 zile, timp in care se executa 5 intoarceri, pentru a rezulta un compost bine fermentat, de culoare bruna negricioasa.

    Aprecierea calitatii :

    - fara miros de moniac - ph-ul 7,5-8,0

  • - umiditatea 62-65%

    - paiele sa se rupa usor.

    1.4.Insamintarea ciupercilor Agaricus spp In vederea insamintarii, compostul finalizat se repartizeaza in recipientii de cultura si se introduce

    in local. Deci, insamintarea se executa direct in lada, sac pe patul asezat pe stelaj sau pardoseala

    (dupa caz). Dupa introducerea compostului in local, se lasa 24 sua 48 ore pentru a se raci (in anotimpul

    calduros ). Ttemperatura in interiorul compostului, la insamintare, nu trebuie sa depaseasca 27-28^C. Pentru a asigura racirea, compostul poate fi amestecat cu mana sau cu furcile.

    1.4.a.Norma de miceliu (cantitatea de miceliu folosita ) la ciupercile de balegar este de 700-1000 g (0,7 1,0 kg la 100 kg compost ), repartizat uniform pe un mp. Inainte de efectuarea

    insamantarii, se opreste o cantitate de 100 g miceliu, din fiecare kilogram, care se imprastie la

    suprafata straturilor gata insamantate (asa-numitul miceliu de control). Insamantarea propriu-zisa consta in introducerea miceliului in compost (care, dupa insamantare,

    se va numi substrat nutritiv). Miceliul se marunteste cu grija, cu mana curata si se imprastie ( jumatate din cantitate ) deasupra stratului. Se cuprinde o cantitate de compost cu mana si se

    intoarce, introducand miceliul in interior. Se imprastie apoi alt strat de miceliu si se repeta

    operatia, dar mai adanc, pana la fundul recipientului. Se niveleaza apoi stratul, se taseaza usor cu o drisca de lemn si se imprastie miceliul de control.

    Dupa incheierea insamantarii se acopera straturile cu hirtie tip ziar (absorbanta), nu lucioasa, nici prea groasa si nici prea subtire. Nu se foloseste hartie murdara, rupta sau din doua bucati.

    Aceasta hartie se mentine in permanenta umeda, prin stropiri fine, zilnice sau mai des, intotdeauna pe suprafata, efectuandu-se in acelasi timp si tratamentele preventive cu Formalina,

    Mirage, Karate. Hartia se mentine pe straturi timp de 7-8 zile, dupa care se indeparteaza si se

    aplica amestecul de acoperire. Dupa insamantare si acoperire cu hartie, in ciupercarie se mentine o curatenie stricta si se amplaseaza termometre in aer si in substrat, pentru urmarirea

    temperaturii.

    1.5. Acoperirea straturilor insamantate

    Operatiunea de acoperire a straturilor se executa la 7-8 zile de la insamantare. Daca se intarzie executia lucrarii peste 10 zile, productia scade proportional cu numarul de zile intarziate. Lucrarea

    se poate executa si imediat dupa insamantat, eliminandu-se utilizarea hartiei. Lucrarea de acoperire a straturilor insamantate se face cu un amestec de materiale avand ca

    baza turba iar, in lipsa acesteia, pamantul de telina.

    1.5.a. Principalele componente ale amestecului de acoperire si conditiile pe care trebuie sa le

    indeplineasca Turba (poate fi neagra sau rosie ) trebuie sa fie fibroase, sa nu prezinte exces de umiditate (sa

    se prezinte ca un pamant jilav ). Daca este prea umeda se usuca, se marunteste si se cerne (particulele care o compun sa nu depaseasca dimensiunea de 5 mm ).

    Nisipul. Se recomanda nisipul calcaros, deoarece prezinta o capacitate mai mare de retinere a

    apei. Nu se foloseste singur, ci numai in amestec cu alte materiale. Daca contine pietre mari, se cerne.

    Pamantul de telina. Se prefera pamantul din lucerniere, in care scop se decoperteaza stratul de deasupra solului pe o adincime de 20 30 cm, marunteste si se cerne.

    Piatra calcaroasa (tuful calcaros ). Se va evita, pe cat posibil, folosirea pietrei calcaroase,

    preferand piatra de culoare alba, care prezinta avantajul ca nu murdareste ciupercile cu oxizii continuti. Se foloseste numai in amestec.

    Perlitul e o roca sticloasa formata in medii acvatice. La noi se gaseste in nordul tarii, in Maramures. Bine maruntit, poate fi inclus in alcatuirea unui amestec de acoperire curat.

    Perlit expandat sau perliflor. Este obtinut din tuf vulcanic prin tratare termica. Prezinta granule cu diametrul de circa 3 mm, favorabile realizarii unui suport granulat pentru producerea miceliului,

  • cat si pentru realizarea unui amestec de acoperire de calitate, datorita capacitatii ridicate de

    retinere a apei. Se poate folosi in amestec cu turba sau chiar singur.

    1.5.b Retete de amestec de acoperire Retete pe baza de turba

    Reteta nr. 1

    - turba 3 parti - nisip 1 parte

    - creta furajera 5%

    Reteta nr. 2 - turba 3 parti

    - piatra calcaroasa 1 parte

    - creta furajera 5% Retete pe baza de pamant de telina

    Reteta nr. 3

    - pamant de telina 3 parti

    - nisip 1 parte - praf de carbune 2 parti

    Reteta nr. 4

    - pamant de telina 3 parti - nisip 1 parte

    - creta furajera 10 %

    De retinut ca, dupa cum se poate vedea si din retetele prezentate aici, nisipul nu trebuie sa depaseasca 25% din volumul amestecului.

    1.5.c. Pregatirea amestecului si tehnica de acoperire

    Dupa ce a fost aleasa convenabila, se trece la amestecarea celor 2 3 componente (omogenizare

    ). Daca sunt uscate, se umezesc pana se obtine un amestec jilav la pipait. I se adauga creta furajera si se amesteca din nou .

    Amestecul obtinut trebuie dezinfectat. Acolo unde exista posibilitati se face o dezinfectare termica (cu abur la temperatura de 60^C, timp de 5-6 ore ). In cele mai frecvente cazuri, in cultura

    clasica a ciupercilor se practica dezinfectia chimica a amestecului, cu Formalina ( cu concentratia

    de 40 % s.a ). Pentru un 1 mc amestec de acoperire se folosesc 2 litri Formalina. Daca amestecul nu a fost umezit initial, Formalina se dilueaza cu apa in proportie de 1/1 sau 1/2 .Se stropeste

    gramada de amestec, se lopateaza, apoi iar se stropeste pana se foloseste toata cantitatea de solutie chimica. Dupa amestecul chimic, amestecul se acopera cu o folie din polietilena si se lasa

    acoperit timp de 8 10 zile. Inainte de fi folosit, amestecul se lopateza de cateva ori pana cand dispare mirosul de Formalina.

    Tehnica acoperirii. Se strang hartiile si se verifica mai intai daca incubarea miceliului a decurs fara

    aparitia de infectii cu diferite mucegaiuri (verzi,negre,cenusii,rosii). Daca se constata astfel de infectii, se indeparteaza zonele de substrat contaminate, pe o

    adancime de 1-2 cm, iar locul respectiv se dezinfecteaza chimic cu o solutie de Formalina 2% ( cu ajutorul unui tampon de vata sau un tifon ),sau se prafuieste cu un fungicid 1-2 g/mp

    (Dithane M45 sau Benlate s.a ). Pentru dezinfectie se poate utiliza si Mirage 45 EC in concentratie

    de 0,6%. Se aseaza amestecul in grosime de 4-5 cm,se niveleaza cu mana sau cu o drisca de lemn.Nu se taseaza. Verificarea grosimii amestecului de acoperire se face cu degetul aratator,

    care se introduce in amestec trebuie ca prima falanga a degetului sa intre complet in amestec. Dupa incheierea lucrarii, in tot spatiul de cultura se face un tratament preventiv cu Formalina, in

    concentratie de 1%, aplicat pe peretii lazilor, pe stelaje,pe pardoseala, deci peste tot. Pe o suprafata de 1 mp de cultura se utilizeaza 300 500 ml solutie, iar in restul spatiului, pana cand

  • se umezeste totul.

    Unde exista posibilitati, amestecului de acoperire I se pot face si urmatoarele analize chimice, inainte de a fi folosit, pentru a i se aplica corecturile necesare astfel:

    - pH ul 7,2-7,6 (daca este acid se va corecta cu creta ); - continutul in calciu activ 5-10% pentru retinerea apei ;

    - continutul in azot organic 0,18%;

    - fara continut in mangan sau fier; - umiditatea 67-70%.

    Rolul amestecului de acoperire este acela de a regla umiditatea din substratul nutritiv precum si concentratia in bioxid de carbon, degajat prin cresterea miceliului. Pe el se fac si toate

    tratamentele preventive si curative din perioada cresterii ciupercilor.

    1.6.Lucrari de ingrijire a culturii de ciuperci si conditiile de microclimat recomandate

    1.6.a.Dupa insamantare

    Temperatura in ciupercarie trebuie sa fie mentinuta intre 20 24^C, pentru a se realiza incubarea

    (impanzirea moceliului in substrat). Diferentele de temperatura intre zi si noapte sa nu fie, in spatiul de cultura, mai mari de 3 4^C.

    De mare importanta este mentinerea intre limite normale a concentratiei in bioxid de carbon(CO2 ) a aerului din spatiul de cultura. Aceste limite sunt cuprinse intre 0,03 0,1%. Daca aceasta

    concentratie este mai mare de 0,5%, dezvoltarea si fructificarea ciupercilor este stanjenita si chiar oprita, iar cultura compromisa. De aceea, sistemul de ventilatie trebuie sa aiba un debit de

    0,5-a mc aer/ora/mp de cultura care se poata asigura un schimb optim al aerului din

    ciupercarie.Umiditatea relativa a aerului din spatiul de cultura trebuie mentinuta la 85%. Hartia cu care sunt acoperite straturile se mentine in permanenta umeda, prin pulverizarea fina a apei,

    fara ca aceasta sa balteasca. Daca hartia s-a rupt, din diferite cauze, se inlocuieste in totalitate pe sacul sau lada respectiva. Se mentine, de asemenea, umeda si pardoseala din ciupercarie.

    Pentru udat se va folosi o pompa tip Vermorel, pentru dispersarea foarte fina a apei. Nu se

    folosesc stropitorile sau alte vase deoarece stropii mari si grei rup hartiile si distrug miceliul. De asemenea, toate tratamentele chimice se vor executa cu Vermorelul sau pompa Kalimax.

    Daca nu intervin atacuri de boli si daunatori in aceasta faza, de la insamantat si pana la acoperit se fac numai tratamente preventive cu Formalina 0,5-1% (2 tratamente la interval de 5 6 zile )

    si 2 tratamente cu Mirage si Dithane 0,2%. Cantitatea de apa pentru stropit, precum si de solutie

    pentru tratamente, nu trebuie sa depaseasca 100 ml/mp de cultura, aplicata o singura data.

    1.6.b.Dupa acoperire Temperatura in spatiul de cultura se scade la 18 20^C,umiditatea relativa a aerului trebuie sa

    fie de 85%, prin mentinerea amestecului de acoperire si a pardoselii permanent umede. Ventilatia se mareste la 1-2 mc aer/ora/mp. Cantitatea de apa la o stropire sau tratament se

    mentine in limitele de 50-100 cm/mp de cultura, ca o conditie obligatorie pentru impanzirea

    amestecului de acoperire cu miceliul ciupercii cultivate. Dupa aproximativ 5 zilede la acoperire miceliul ciupercii incepe sa patrunda in amestecul de acoperire, iar dupa 10 12 zile incep sa se

    formeze fructificatiile. Recoltarea primelor ciuperci are loc dupa 18 20 zile de la acoperirea straturilor si dupa 30 34 zile de la insamantare.In faza in care incepe formarea primelor

    fructificatii,adica la 10-12 zile de la acoperire, temperatura in localul de cultura se scade la 16

    18 ^C. Daca aceasta conditie nu este indeplinita, ciupercile aparute se inmoaie, pier, apar din ce in ce mai putine,pana cand cultura se compromite in totalitate (apar numai 2, maximum 3 valuri

    de cultura ).Aici intervine principala deosebire intre cele doua specii de ciuperci care se cultiva pe compost asemanator. Ciuperca Agaricus bisporus prefera temperatira scazuta, chiar pana la

    10^C,iar ciuperca termofila Agaricus edulis se dezvolta la un optim al temperaturii de 24 26^C . De la acoperire si pana la aparitia primelor fructificatii se fac, de asemenea, tratamente

  • preventive cu Formalina 0,5%, Nogos 0,2%, intercalat, la interval de 4 5 zile . La interval de 3

    zile,inlocuind stropitul obisnuit pentru mentinerea umiditatii, se recomanda a se face stropiri cu suspensie de drojdie de bere, in concentratie de 0,5% -1%. Aceasta are loc de a stimula

    impanzirea miceliului in amestecul de acoperire si este bine sa se faca saptamanal, pe toata perioada recoltarilor.

    1.6.c.In perioada recoltarilor Temperatura aerului se mentine, pe cat posibil,la pragul de 15-17^C (minimum 10-12^C si

    maximum 19^C). Umiditatea relativa va fi mentinuta intre limitele de 80-95%, corelata cu temperatura din local.

    Ventilatia va fi de 1 2 mc aer/ora/mp de cultura la 8 10 12 m3 aer/mp, dar viteza aerului nu trebuie sa fie mai mare de 0,3m/sec.Acest lucru se verifica, practic,prin mentinera unei lumanari

    aprinse la suprafata stratului cu ciuperci cand viteza de patrundere a aerului este sub 3

    m/sec.flacara nu palpaie.In caz contrar,straturile se usuca prea repede, se administreaza o cantitate prea mare de apa care se acumuleaza in interiorul straturilor, impiedicand astfel

    formarea butonilor de fructificare (se distruge zona fructifera a miceliului). Opusul acestei situatii, cand ventilatia este insuficienta: piciorul ciupercilor aparute se alungeste,

    iar palaria ramane mica in diametru si se deschide prematur,scazand astfel in mod substantial,

    valoarea comerciala a ciupercilor recoltate.Tot in cazul unei ventilatii insuficiente, pe suprafata straturilor de cultura isi fac aparitia si diverse mucegaiuri (ciuperci parazite ), favorizate insa si de

    umiditatea excesiva. Din momentul aparitiei ciupercilor, nu se mai fac tratamente cu substante pesticide. Daca acest lucru se impune in mod absolut obligatoriu, atunci se recolteaza toate

    ciupercile (lasand substratul negru ) si se aplica tratamentul recomandat. Datorita faptului ca in sistem gospodoresc se utilizeaza compost clasic, cu pasteurizare naturala, vor apare in cultura si

    musculitele negre ( Phorideae ), care se vor combate cu Decis 0,1 %, Karate 0,2 % sau mai nou

    Dimilin 0,15 0,2%. Preventiv, intre valurile de cultura, se fac tratamente cu Formalina 0,5 %, care prezinta o actiune bactericida, fungicida si chiar nematocida .Se continua stropirile cu

    suspensie de drojdie de bere.

    Alte lucrari ce se executa in perioada recoltarilor sunt:

    Plivitul butonilor si ciupercilor bolnave (inmuiate, patate, negre). Aceasta lucrare se executa acolo unde si daca este cazul, dupa fiecare recoltat. Odata cu aceasta se scot si cotoarele sanatoase

    ramase de la recoltarea ciupercilor (se scot numai cotoarele care nu mai au butoni in crestere din aceste cotoare nu se mai dezvolta ciuperci). Operatia se executa cu varful unui cutit. Locurile

    goale dupa aceasta operatie se acopera cu amestec de acoperire. Se va folosi acelasi amestec

    pregatit pentru acoperire. In cazul in care amestecul s-a terminat, se va face altul, dupa aceeasi reteta,dezinfectat in mod identic, in cantitate suficienta pentru a ajunge pe toata perioada

    recoltarii de aproximativ 45 50 zile. Lucrarea este absolut necesara, se executa dupa fiecare recoltare,urmata de stropit sau tratamente chimice.

    1.6.d. Particularitatile microclimatului pentru ciuperca Agaricus edulis

    In tara noastra este recomandata pentru sezonul cald tulpina ameliorata 303 de Agaricus edulis,

    de culoare alba. Cultura clasica in sistem gospodaresc

    Pentru insamantat se foloseste o norma mai redusa de miceliu de 0,6 0,7% (600-700 g la 100 kg compost ).

    Incubarea. Temperatura optima in localul de cultura se va situa intre 25-28^C; necesarul de aer

    va fi de 05,-1 mc/ora/mp iar umiditatea relativa a aerului de 95-100% . Stropitul hartiilor se face la 1-2 zile.

    In primele 15 zile de la insamantare nu este obligatorie ventilatia dirijata. Dupa acoperire. Grosimea amestecului de acoperire va fi de 3,5-4 cm. Temperatura optima va fi

    dirijata intre 23-25^C (maxima in aer 38^C iar in substrat 40^C ). Ventilatia va fi de 2-2 mc aer/ora/mp in primele 10 zile, cu o functionare de 15 minute pe ora, marindu-se treptat la 30 de

  • minute si un necesar de 5-6 mc/ora/mp. Concentratia in bioxid de carbon in localul de cultura

    poate fi de 0,2 0,3 %, deci mai ridicata de cateva ori decat la Agaricus bisporus. Umiditatea relativa a aerului se mentine la 95-100%.

    Recoltarea se intinde pe o perioada mai lunga, pana la 80-100 zile, incluzand 6-7 valuri de ciuperci, cu un randament mai ridicat situandu-se intre 25-30%.

    Ciuperca Agaricus eduluis este mai rezistenta la atacul unor boli produse de virusuri, bacterii si

    ciuperci parazite, decat ciuperca Agaricus bisporus, iar tratamentele preventive sunt identice cu cele aplicate acesteia.

    1.7. Tehnica recoltarii

    Ciupercile apar in 5-6 valuri, fiecare val necesitand 3-5 recoltari la intervale de 2-3 zile. Tehnica recoltarii consta in desprinderea prin rasucire, cu mana dreapta, a ciuprecilor, iar cu

    mana stanga se tine buchetul pentru a nu se smulge cu totul. Daca intr-un buchet sunt mai multe

    ciuperci, recoltarea lor se face esalonat, in momentul ajungerii la maturitate. Dupa ce s-au recoltat toate ciupercile din buchet, se scoate cotirul cu ajutorul cutitului. Inainte de recoltare nu

    se fac stropiri cu apa, deaorece ciupercile se smulg cu mult substrat, provocandu-se pierderi si depreciindu-se calitatea celor recoltate, prin patare,murdarire.

    Momentul optim al recoltarii corespunde aparitiei velumului. Pentru conservare, ciupercile se

    recolteaza in faza de butoni cu dimensiunea de 1-2 cm. Daca momentul optim al recoltarii a fost depasit, velumul se rupe, palaria se deschide si incepe sa se rasuceasca si sa se

    inegreasca;ciupercile pierd din greutate si , mai ales, din valoarea lor comerciala. Pentru ca ciupercile sa nu se murdareasca la recoltare, recomandam ca taiera piciorului sa se

    faca de la baza impreuna cu postamentul micelian. Randamentul in cultura ciupercilor in sistem clasic este de 8-10 kg ciuperci la 100 kg substrat

    insamantat. Tinand seama de toti factorii enumerati mai inainte si respectand cu strictete toate

    conditiile de microclimat, utilizand un compost clasic pe gunoi de cal, cu pasteurizare naturala (in conditii de cercetare si nu numai ) s-au obtinut si 20-25 kg ciuperci/100 kg substrat sau de pe

    mp. Dupa ultimul recoltat nu se mai uda si se desfiinteaza cutura.

    Substratul uzat se scoate din local si poate fi folosit fie ca ingrasamant natural pentru alte specii

    de plante de cultura, de preferinta pentru legume, fie se depoziteaza in vederea obtinerii de mranita.

    Spatiul de cultura se curata, se dezinfecteaza in mod asemanator cu cel aratat la infiintarii culturii. Lazile si sacii se spala si se dezinfecteaza in vederea refolosirii.

    Capitolul 2

    CULTURA BURETILOR PLEUROTUS SPP

    2.1. Importanta culturii Buretii Pleruotus sunt tot ciuperci comestibile ca si Agaricus sp.,apartinand, din punct de vedere

    sistematic, aceleeasi clase si aceluiasi ordin; fac , insa, parte din familii si genuri diferite. Difera si

    ca alcatuire exterioara, dar se aseamana in ceea ce priveste valoarea alimentara; contin proteine, glucide, acizi organizi, aproape toate vitaminele cunoscute, saruri minerale si altele.

    Importanta cultivarii lor consta in faptul ca substantele nutritive pe care le contin se realizeaza pe seama unor materiale cu valoare energetica scazuta sau aproape nula.

    Astfel, un amestec constand din 150 kg rumegus obtinut din esente foioase, paie de griu sau ciocalai de porumb poate produce aproximativ 30 kg bureti, care aduc aport in hrana omului de

  • peste 1 kg substante proteice, ceea ce echivaleaza cu 4-5 kg carne de porc sau vita.

    Buretii Pleurotus prezinta calitati importante pentru pastrare. La temperatura de 10^C pot fi pastrati 10 zile, tinuti in ambalaj din polietilena. De asemenea, se preteaza la uscare, avand

    avantajul ca in momentul folosirii pot resorbi apa, fara a prezenta mirosul caracteristic al ciupercilor deshidratate,vechi.

    La recoltare, buretii raman curati, fara pamant, turba sau nisip. In schimb,la bureti nu se

    consuma piciorul, care este celulozic (tare ) la maturitate. Printre speciile noi de ciuperci comestibile introduse in cultura in tara noastra, alaturi de Pleurotus

    ostreatus sau pastravul de fag si Pleurotus florida sau buretele rosietic, se afla si Pleurotus cornucopiae sau buretele cornet, de culoare galbena si Pleurotus sajor-caju sau buretele brun.

    2.2. Buretele cornet

    Face parte din MACROMICETE,Clasa BASIDIOMICETES, Ordinul AGARICALES, Familia

    PLEURATACEAE, Genul PLEUROTUS. In tara noastra, din acest gen au fost identificate patru specii si doua varietati ale speciei

    Pleurotus ostreatus.Dintre acestea trei sunt comestibile,cu valoare alimentara mare si foarte mare. In cadrul speciei Pleurotus cornucopiae,prin ameliorare,s-a obtinut Tulpina 386-care s-a

    dovedit a fi cea mai productiva si cu o intrare timpurile in fructificatie . Aparitia ciupercilor se face

    in buchete de 2-40 indivizi. Prima cultura de Pleurotus cornucopiae a fost obtinuta in anul 1983 la Ciupercaria Mogosoaia a I.C.L.F.Vidra,de catre autoare, sub indrumarea regretatului Dr.Mateescu

    N., fiind semnalata pentru prima data in revista Productia vegetala, Horticultura/1983. Caracterizarea morfologica a ciupercii

    Palaria este infundibuliforma (in forma de cornet) avand un diametru de 3-20 cm, cu marginile rasfrante in afara. Aceasta caracteristica este mai pronuntata la exemplarele mature. Culoarea

    cuticulei variaza de la cenusie galbuie pana la galbuie alutacee (culoarea pielii tabacite ), la

    exemplarele crescute in flora spontana si galben ca lamaia la Tulpina 386. Piciorul este prins excentric de palarie: nu exista o linie vizibila de demarcatie intre cele doua

    parti componente ale ciupercii. Este curbat, mai subtire la baza si mai ingrosat spre palarie.Dimensiunile variaza intre urmatoarele limite: inaltimea 4-8 cm, iar grosimea 0,8-1,5 cm.

    Are culoarea alb-murdar,este lipsit de perisori,la baza fiind alb paslos, cu suprafata striata.

    Lamelele sunt inguste, adeseori spre varf anastomozate,formand o retea cu ochiuri largi. Carnea este frageda, de culoare alba, cu miros placut de pepene verde. Este apreciata pentru

    valoarea ei alimentara mare. Se preteaza si pentru conservat. Carnea din picior este fibroasa,celulozica, fara valoare alimentara.

    2.3.Pleurotus sajor caju pastravul brun Din literatura de specialitate rezulta ca nu creste spontan in tara noastra. Prezenta lui in Colectia

    de ciuperci macromicete de la I.C.L.F. Vidra se datoreaza schimburilor de material biologic cu alte tari. Originea ciupercii se situeaza in Extremul Orient, respectiv Japonia si China.

    Caracteristici morfologice Aspect general. Este o ciuperca xilofaga, care creste de obicei sub forma de buchete, alcatuite

    din 2-5 indivizi, dar poate apare si solitar . Greutatea ciupercii se situeaza intre 10-50 grame .

    Palaria- are forma asimetrica, asemanatoare valvelor cochiliilor de scoica, avand diametrul mare de 8-14 cm, iar diametrul mic de 6-9 cm. Culoarea este brun inchis spre cenusiu, cu nuante mai

    inchise spre margini si mai deschise spre centru, la insertia cu piciorul.Cuticula este lipsita de perisori sau de resturi de val.

    Lamele sunt si formeaza o retea regulata in partea de jos, spre picior, spre deosebire de partea

    superioara, spre palarie, unde formeaza o retea cu ochiuri largi. Piciorul este mai scurt decat la celelalte specii de Pleurotus, avand inaltimea de 2-5 cm si

    grosimea sau diametrul de 1,5-2,7 cm. Are culoare alba, cu usoara nuanta spre brun. La baza este mai mult sau mai putin curbat, in functie de numarul de indivizi care cresc in buchet . Este

    glabru (lipsit de perisori ). Carnea are culoare alba, cu miros de ciuperca, cu o consistenta ferma, pretandu-se la manipulari

  • si conservare.

    In productie Pleurotus sajor-caju prezinta cea mai inalta capacitate de impanzire a substratului celulozic si cu grad ridicat de utilizare a surselor bioenergetice din paiele de grau. Ciuperca are un

    caracter termofil, care o caracterizeaza drept o specie de ciuperci subtropicala. Potentialul de fructificare obtinut la noi (Ioana Tudor, Mateescu N., 1986, Vol.8 Anale I.C.L.F. Vidra ) a fost de

    peste 21 kg ciuperci la 100 kg substrat umed insamantat.

    2.4 Spatiul de cultura

    Buretii se pot cultiva in : sistem gospodaresc, folosind spatii mici existente si nefolosite;

    sistem intensiv industrial, in spatii special construite si amenajate in acest scop.

    Pentru relizarea unei culturi de bureti in sistem gospodaresc se pot amenaja si folosi urmatoarele

    spatii:rasadnite, solarii, sere, soproane, magazii, depozite de legume si fructe, hale, constructii vechi, grajduri, puiernite etc.

    2.4.a. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca spatiul de cultura

    sa se afle in apropierea unei surse de apa potabila sau sa existe instalatie de apa in functiune,

    chiar in interiorul spatiului respectiv (debitul de apa sa fie de 60-80 litri/mp/ciclu de cultura ); sa fie luminat natural (prin ferestre ) sau artificial, prin amplasarea de tuburi fluorescente sau de

    becuri obisnuite; sa se poata mentine o te,peratura cat mai constanta- iarna de 14-20^C, iar vara sa nu

    depaseasca 30^C; sa poata fi aerisit,fie prin ventilatie libera (prin deschiderea usilor si ferestrelor ) in spatiile mici,

    fie prin ventilatie dirijata (cu ventilatoare ), pentru spatii care depasesc suprafata de 10 mp de

    cultura.

    2.4.b.Curatirea si dezinfectarea spatiului de cultura Repararea, curatirea si dezinfectarea chimica a spatiului de cultura se executa in mod

    asemanator cu cea descrisa la ciupercile de balegar sau de strat. Desi buretii, in perioada lor de

    incubare si de crestere, sunt atacati de mai putine boli si daunatori decat celelalte ciuperci, este necesar ca spatiul sa fie dezinfectat dupa fiecare ciclu de cultura, mentinandu-se o igiena

    riguroasa. Amatorii de ciuperci care nu detin spatii de cultura isi pot construi o mica ciupercarie dupa

    modelul prezentat anterior, la descrierea ciupercilor Agaricus sp. In acest caz, se va tine seama

    de cerintele speciilor Pleurotus sp (distanta mai mare intre straturile de cultura, pentru a se putea asigura iluminatul obligatoriu ). Aceasta distanta poate sa ajunga la 1,00-1,20 m.

    2.5. Substratul de cultura

    Substratul de cultura pentru bureti poate fi alcatuit din materiale cu un bogat continut celulozic

    sau din butuci de diferite esente lemnoase, din specii de foioase.

    2.5.a.Substratul din materiale celulozice

    Acest substrat contine : - materii prime

    - materii auxiliare

    - amendamente.

    2.5.a.1 Materiile prime Sunt reprezentate de deseuri celulozice provenite din agricultura, silvicultura, industria prelucrarii

    lemnului, industria textila si a prelucrarii plantelor medicinale. Astfel, in functie de specificul zonei de cultura, se pot folosi: paie de grau, orz sau orez; ciocalai si tulpini de porumb; talas, rumegus,

  • scoarta si frunze de foioase; scoarta de rasinoase; vreji de soia, fasole, mazare si rapita; paie de

    lucerna uscata;puzderie de in si canepa; iarba de marar. Toate aceste materiale, precum si cele auxiliare, trebuie pastrate la loc uscat,ferite de

    precipitatii,iar cele mucegaite sau innegrite nu se folosesc. Ele trebuie sa prezinte culoarea lor specifica si sa nu fie mai vechi de un an .

    Trecerea cu vederea a acestor defecte poate duce la compromiterea partiala sau totala a culturii

    de bureti . Materiile prime intra in componenta substratului maruntite sau zdrobite, pentru a putea retine

    apa si a crea spatii de aerisire pentru miceliul introdus la insamantare . Acestea pot fi folosite combinat, cate 2-3 intr-o reteta si reprezinta 75-80% din total sau singure.

    2.5.a.2. Materii auxiliare

    Materiile auxiliare reprezinta deseuri de la axtragerea uleiului vegetal, de la fabricile de chibrituri,

    hartie si bumbac. Semintele de orz, ovaz, porumb, tarate de grau, malai, sroturi de soia se folosesc in scopul imbunatatirii substratului in proteine. Recomandam ca toate semintele sa se

    transforme in uruiala, altfel existand posibilitatea sa incolteasca in substratul de cultura. Materiile auxiliare reprezinta 5-30% dintr-o reteta de substrat celulozic si nu sunt obligatorii.

    2.5.a.3.Amendamentele sunt reprezentate prin: - carbonat de calciu (CaCO3 sau creta furajera )

    - var stins (sub forma de pasta, ca o smantana )

    Indiferent de reteta folosita, ca amendament se foloseste unul singur, in proportie de 5-6%, astfel ca reactia (pH-ul ) substratului insamantat sa fie cuprinsa intre 5,0-7,0 (acid neutru ).

    Pentru 100 kg material dezinfectat si stors se folosesc 5-6 kg furajera sau o cantitate de 2 litri de

    var stins de consistenta smantanii.

    2.5.a.4.Retete de substrat de cultura Retetele de substrat pentru cultivatorii din mediul rural (16 ) sunt redate in tabelul nr.3 iar,

    pentru cei din mediul urban (16 ) in tabelul nr.4. Precizam ca la alcatuirea acestor retete am avut

    in vedere materialele care pot fi procurate in mediul respectiv. Aceasta nu inseamna ca un cultivator din mediul rural nu poate folosi o reteta recomandata pentru mediul urban si invers.

    Materialul lemnos, ca substrat nutritiv de crestere va fi tratat intr-un capitol separat.

    2.5.b. Pregatirea substratului de baza din materiale celulozice

    Pregatirea materialului se face intr-o hala acoperita si prevazuta cu pereti mobili pentru inchidere sau deschidere, in functie de anotimp,sau intr-o incapere. Spatiul de pregatire trebuie sa fie

    amplasat in imediata apropiere a ciupercariei, a unei surse de apa, de abur sau apa fiarta. Pardoseala spatiului trebuie sa fie betonata .

    In vederea insamantarii, materialele trec printr-un flux tehnologic care parcurge urmatoarele etape :

    maruntire,zdrobire sau macinare ;

    omogenizare ( amestecare ); imbibare sau umectare ;

    dezinfectare termica ; scurgere sau stoarcere;

    racire ;

    cantarire ; aprecierea calitatii ;

    administrarea amendamentelor ; - insamantarea;

    - repartizarea in recipienti ; - transportul si asezarea in ciupercarie sau in camera de incubare .

  • 2.5.b.1 Maruntirea, zdrobirea sau macinarea

    Recomandam ca aceste operatii sa se execute la formarea amestecului, separat pentru fiecare material, si nu inainte de depozitare, pentru ca se pot amesteca intre ele de diferite cauze si este

    greu apoi sa fie separate si cantarite. Paiele de grau, orz, orez sau lucerna se toaca la

    dimensiunea de 2-3 cm sau se zdrobesc cu furca. Pentru cantitati mari se desfac balotii si se trece peste ei cu rotile unui tractor sau a altui utilaj greu. Ciocalaii si cocenii de porumb se

    maruntesc la dimensiunea de 0,5 2 cm cu ajutorul unei mori sau cantitati mici, se zdrobesc si se maruntesc in gospodarie cu ciocanul sau cu alta unealta. Coaja sau scoarta de copac se

    maruntesc la dimensiunea de 0,5-2 cm. Vrejurile de soia ,fasole ,mazare, rapita etc. se zdrobesc prin batere cu furca.

    Puzderia de in si canepa se foloseste ca atare, dar inainte de a fi umectata sau imbibata se

    scarmana cu mana si se scurteaza astfel suvitele. Deseurile din plante medicinale si aromatice nu necesita nici o pregatire inainte de imbibare.

    2.5.b.2. Omogenizare (amestecare)

    In vederea executarii acestei faze tehnologice se alege mai intai reteta dorita, in functie de materialele procurate, dupa care se trece la cantarirea lor in stare uscata. Se amesteca intre ele (

    cu mana ) pentru cantitati reduse, sau cu furca, lopata ori cu greifer, pentru cantitati mari. Trebuie avut in vedere ca pentru a obtine o cantitate 100 kg substrat celulozic pentru insamantat

    avem nevoie de aproximativ 30 50 kg material initial uscat. Exemplu: pentru a obtine 100 kg material de insamantat, utilizand reteta nr. 10 din mediul urban,

    vom cantari urmatoarele materii prime si auxiliare:

    - 20-25 kg puzderie - 8-10 kg deseuri de bumbac

    - 10-12 kg coji de floarea-soarelui - 4-5 kg malai

    2.5.b.3 Imbibarea sau amestecarea Se executa in bazine, cazi, butoaie sau in alte vase existente in gospodarie, insa numai pentru

    cantitati mici de materiale. Pentru cultura intensiva (cantitati mari de materiale si in flux continuu ) operatia se executa pe o suprafata betonata, prin udarea cu furtunul si recircularea apei.

    Suprafata trebuie sa prezinte, ca si in cazul pregatirii compostului pentru ciuperca de balegar, o

    inclinatie de 2-3 grade, cu doua bazine colectoare a apei, amplasate la capete. Din aceste bazine, cu ajutorul unei pompe, apa recircula (se foloseste din nou pentru udat ). Daca apa de udare nu

    se refoloseste (materialul se spala ) se ajunge la scaderea productiei de bureti cu 3-5 kg la 100 kg recoltare.

    Un bazin din beton, cu suprafata de 10 mp, cu inclinare de 10^ iar inaltimea marginilor a peretilor de circa 50 60 cm.

    Imbibarea dureaza 24 de ore, asezandu-se deasupra bazinului, a vasului, un gratar pe care se

    pun greutati, pentru mentinera materialului in apa. Cand se face umectarea cu furtunul, materialele se uda in straturi succesive,la asezare (in grosime de circa 20 cm),tasandu-se. Se

    amesteca si se taseaza de cateva ori, udand cat mai des in decursul celor 24 ore, pentru ca umectarea sa fie uniforma si suficienta. Nu se prelungeste imbibarea sau umectarea

    deoarece,mai ales in sezonul calduros, poate duce la intrarea in fermentatie a materialului. Este

    de preferat ca iarna sa se foloseasca apa calda iar vara apa rece.

    2.5.b.4. Dezinfectarea termica Se aplica in scopul distrugerii florei si faunei daunatoare; este o etapa obligatorie si se face cu

    apa fiarta sau cu abur fierbinte. Recomandam unul din cele trei procedee cunoscute: direct pe flacara, cu abur sub presiune sau

  • cu apa fierbinte.

    - Direct pe flacara. In sistem gospodaresc, pentru cantitati mici de substrat, se recomanda

    dezinfectarea termica cu apa fierbinte la 80^C, timp de 3-4 ore, prin asezarea unui vas rezistent direct pe flacara. Dezinfectarea se face cu multa atentie, masurand in permanenta temperatura

    apei cu termometrul, tinand seama ca la gura vasului temperatura este mai scazuta fata de

    partea de deasupra flacarii. Se amesteca continuu. Apa nu trebuie sa firba (sa atinga 100^C, ceea ce este total neindicat).In momentul atingerii temperaturii de 90^C se opreste focul si se

    reaprinde cand temperatura a scazut sub 75^C. - Cu abur sub presiune. Cantitati mari de materiale se dezinfecteaza cu abur presiune, avand

    temperatura de 80^C,prin mentinerea materialului timp de 3-4 ore la aceasta temperatura sau avand temperatura de 55-60^C si mentinand materialul 20-24 ore. Aburul se injecteaza intr-o

    camera special amenajata si nu direct in materialul celulozic.

    Materialul in interiorul camerei se asaza in vrac (gramada),cu grosimea de 40-50 cm,sau se repartizeaza in lazi din lemn, suprapuse,cu intervale intre ele de circa 20 cm, pentru patrunderea

    aburului. O astfel de camera este prevazuta cu pereti grosi din beton, izolati,pentru a rezista la temperatura ridicata si umiditate. Usa se inchide ermetic.

    La executarea acestei faze tehnologice, trebuie avut in vedere sa nu se depaseasca temperatura

    mentionata, pentru ca atunci materialul se sterilizeaza si se distrug microorganismele utile uncubarii si cresterii miceliului. Totodata, un material steril este rapid infectat de agentii patogeni

    daunatori culturii ciupercilor. Inainte de asezarea materialului la dezinfectarea cu aburi se poate adauga substanta proteica

    umezita in prealabil: sroturi, tarate, etc. - Cu apa fierbinte. Cea de-a treia metoda de dezinfectare termica imbina intr-o singura operatie

    faza de umectare cu cea de dezinfectare. Aceasta se practica, deasemenea, in sistem

    gospodaresc, pentru cantitati reduse de materiale. Intr-un cazan sau butoi din tabla sau lemn se introduce materialul maruntit, omogenizat si cantarit, iar peste el se toarna apa fierbinte la 60

    grade Celsius (trei parti de apa la o parte de material), tinand cont la din capacitatea vasului sa fie lasat gol pentru imbibarea materialelor.Vasul se acopera, iar peretii exteriori se protejeaza

    cu paturi, carpe, pentru a nu pierde caldura. Din cand in cand se mai completeaza cu apa

    fierbinte, astfel incat temperatura de 60^C sa fie mentinuta timp de 24 ore. In scopul reducerii consumurilor energetice (fara dezinfectare termica) s-a studiat si definitivat

    tehnologia culturii buretilor pe substrat format din puzderie de in si canepa si pe deseuri din industria prelucrarii plantelor medicinale si aromatice.

    2.5.b.5. Scurgerea sau stoarcerea Materialul dezinfectat in apa fiarta se scoate si se lasa la scurs, pe o suprafata curata, sau se

    poate tasa cu scanduri pe care se amplaseaza diferite greutati. Operatia se poate executa si cu un tasator confectionat special.

    Umiditatea materialului se incearca cu mana ca la compostul pentru Agaricus sp. Atentie! Puzderia de in si canepa trebuie stoarsa foarte bine uneori se recurge la stoarcerea in mana a

    suvitelor ca la storsul rufelor.

    2.5.b.6. Racirea materialului O cantitate mica de material se raceste mai usor prin intoarcere.

    Cantitatile mari de material, care au fost dezinfectate cu abur,se scot din camera respectiva si se intind pe o suprafata curata si dezinfectata in prealabil cu o solutie de Formalina 2% sau sulfat

    de cupru (CuSO40)-piatra vanata 5%. Pentru racire, stratul trebuie sa aiba grosimea de 25-30

    cm. Se lopateaza pana cand in interiorul lui temperatura ajunge la 24-26^C. Vara operatia de racire trebuie facuta rapid,mai ales noaptea, pentru ca substratul sa nu intre in fermentatie. Daca

    acest proces se intampla (constatat prin miros neplacut,acru),materialul nu se mai poate insamanta, dandu-i-se alta intrebuintare (de exemplu,se pune in compost pentru Agaricus sp.).

    Pentru racirea acestui material,iarna este suficienta deschiderea usii camerei de dezinfectare pentru 10-15 ore, in functie de cantitatea de material.

  • 2.5.b.7. Cantarirea materialului

    In vederea respectarii cantitatii optime de amendament si de miceliu, materialul se va cantari dupa ce s-a racit. Aceasta operatie se executa chiar daca s-a facut si la materialul initial uscat,

    deoarece componentele care au intrat in alcatuirea retetei absorb apa in proportii diferite.De regula aceste materiale,in procesul de pregatire,isi maresc greutatea de 2-3 ori.

    Materialele bogate in proteine:sroturi, malai, tarate, uruiala din diferite seminte, nu se pot

    adauga in reteta de substrat celulozic, nici la imbibare umectare, nici la fiert, deoarece odata cu scurgerea si stoarcerea materialelor ele s-ar pirde in apa. Aceste materiale se oparesc separat cu

    putina pa, dupa acelasi regim de dezinfectare termica si se adauga in retea inainte de aplicarea amendamentelor.

    2.5.b.8 Aprecierea calitatii substatului

    Pentru unitatile care executa o suprafata mai mare de cultura a buretilor Pleurotus

    sp.recomandam sa se efectueze urmatoarele analize fizico-chimice-in cadrul unui laborator de Agrochimie:

    -ph-ul 5-7; -continutul in apa 65-75% (optim 70-72% );

    -azot total 0,7-1,3%mg/100 g s.u.);

    -fara daunatori (carieni, larve, nematozi). Pentru micii cultivatori, in sistem gospodaresc, calitatea amestecului celulozic se apreciaza astfel:

    -sa nu prezinte miros greu, respingator, acru; -strans in mana sa apara picaturi;

    -strans intre degete, un pai sau alt fragment,sa se vada ca musteste apa; -culoarea sa fie cat mai apropiata de cea avuta initial.

    2.5.b.9. Administrarea amendamentului si insamantarea Aplicarea amendamentului se face concomitent cu insamantarea. Lucrarea se executa in cazi sau

    bazine de diferite capacitati. Cazile pot fi confectionate si din lemn tras la rindea. In vederea unei bune amestecari nu se recomanda insamantarea si aplicarea amendamentului unei cantitati mai

    mari de 100 kg material celulozic la o transa. Norma de amendament este de 5-6% iar cea de

    miceliu de 3-4%. Materialul celulozic cantarit se pune in apa, se imprastie deasupra creta sau var (pasta) si se

    amesteca bine cu lopeti din lemn. Se repartizeaza apoi miceliul, de asemenea cantarit, (din care se retine 10% pentru control) si din nou se amesteca.

    Cantitati mici de material pot fi insamantate si intr-o lada capitonata cu folie de polietilena sau

    direct jos, pe pardoseala, pe o folie de polietilena. Daca miceliul prezinta bolovani (aglomerari din mai multe seminte de griu sau orz) se desfac usor

    cu mana. Nu se freaca miceliul prea tare in mana,pentru ca se distruge bifa lui de pe semintele pe care a crescut.

    2.5.b.10.Repartizarea in recipienti sau direct in strat plan

    Daca stelajul, lada sau cosul utilizate sunt rare la impletitura acestea se capitoneaza cu folie de

    politilena. Grosimea amestecului celulozic sa nu depaseasca 25-30 cm, deci se repartizeaza o cantitate de 8-12 kg substrat, in functie de capacitatea recipientului. Daca se folosesc saci,

    acestia se asaza lasand distante de 10-15 cm intre ei; nu se suprapun, pentru a preintampina fenomenul de autoincingere (temperatura sa nu depaseasca 29-30^C in substrat).

    Dupa repartizarea substratului insamantat in recipienti se taseaza bine cu mana, iar pe deasupra

    se presara putin miceliu (5-10% din cantitatea cantarita initial), asa-numitul miceliu de control, deoarece eventualele infectii (mucegaiuri) apar si se pot observa in primul rand pe miceliu. Dupa

    presarareacontrolului,sacii se leaga la gura. Deasupra lazilor sau a stratului plan se pune folie din polietilena curata, pentru a se preintampina evaporarea apei.

    Dupa insamantare, recipientii sunt dusi in ciupercarie sau in camere de incubare (acolo unde exista), si vor fi asezati pe stelaje sau direct pe pardoseala.

  • Daca pentru insamantare se folosesc saci din polietilena, recomandam ca acestia sa fie din

    material incolor, transparent, pentru a se putea observa cu usurinta eventualele infectii. Sacii se perforeaza in prealabil (cu o preducea). Orificiile sunt repartizate la o distanta de 12-15 cm,

    intercalat, avand un diametru de 1-2 cm. Perforarea sacilor ajuta la aerisirea miceliului in timpul incubarii si la eliminarea apei de

    mentabolism (rezultata din cresterea miceliului). Trensportul recipientilor insamantati in

    ciupercarie sau in camera de incubare se face concomitent cu insamantatul. In mod special,acestia se feresc de insolatie. Pentru asezarea in strat plan, substratul insamantat se

    transporta in ciupercarie cu ajutorul unor vase curate. Se intinde in strat gros de 20-25 cm. Se taseaza puternic, se imprastie miceliul de control si se acopera cu folie din polietilena.

    2.6.Tehnologia de cultura a buretilor pe puzderie de in si canepa

    In vederea transformarii materialelor celulozice in substrat nutritiv de cultura, prin tehnologia

    clasica se consuma o cantitate apreciabila de energie si carburanti. In scopul reducerii pana la eliminare a acestor consumuri, cercetarile noastre s-au orientat spre noi resurse, ieftine si fara

    consumuri insemnate in procesul de pregatire. Astfel, s-a obtinut un substrat pentru cultura ciupercilor Pleurotus spp. pe baza de reziduuri si anume puzderia. Aceasta reprezinta un reziduu

    inutilizabil pentru filaturi, de care trebuie sa se debaraseze prin evacuare si incinerare.

    Prin operatia de filare a fibrelor, puzderia care rezulta reprezinta 0-15%, fiind formata din lemn, maduva si fibre rezultate din tulpinile si inflorescentele plantelor.

    Ciupercile Pleurotus poseda un echipament enzimatic cu ajutorul caruia sunt capabile sa asimileze hidratii de carbon din substrat. Continutul de celuloza din agricultura, este mai ridicat, ca si cel de

    substante proteice. In procesul tehnologic de pregatire a substratului se elimina tocarea sau maruntirea si

    dezinfectarea termica. Puzderia se imbiba cu apa, se stoarce, se destrama cu mana (se afaneaza)

    si, dupa cantarire, se omogenizeaza cu amendament in aceeasi proportie ca la tehnologia clasica. Norma de miceliu a fost de 4%, iar dupa insamantare, materialul in greutate de 20 kg s-a

    introdus in saci din polietilena transparenti si perforati.Din 650 kg de puzderie s-au obtinut 2000 kg substrat. Toate ciupercile obtinute s-au dezvoltat normal in conditiile existente de solar.

    Productia obtinuta a fost de 15%, rezultand un beneficiu de peste 5 ori mai mare fata de

    tehnologia clasica, pe langa economia de materiale si energie (Ioana Tudor, N.Mateescu,1987). Puzderia de in si de canepa poate fi, deci, utilizata in cultura ciupercilor Pleurotus de catre

    cultivatorii care locuiesc in apropierea topitoriilor sau a filaturilor de in si canepa.

    2.7.Tehnologia de cultura a buretilor pe deseuri din plante medicinale

    Prin valorificarea corespunzatoare a unor deseuri din industria prelucrarii plantelor medicinale si aromatice s-a cercetat capacitatea de impanzire a miceliului si de fructificare a ciupercilor

    Pleurotus ostreatus pe substrat din tulpini de marar si leventica. Tupinile de marar, cunoscute in industria prelucrarii plantelor medicinale sub nume de iarba de

    marar, rezulta din prelucrarea mararului prin distilare fractionata, respectiv autoclavare in faza de inflorire, pentru extragerea uleiului volatil. Operatia de prelucrare a mararului se desfasoara in

    perioada 1.07-15.09 pe tot teritoriul tarii, la intreprinderile de plante medicinale. Tulpinile de

    marar, cu lungimea de 70-120 cm, sunt introduse la distilarea fractionata si sunt transportate in vrac la statiile de extractie. Autoclavele mobile au capacitatea de umplere de 1 000 kg iarba de

    marar, iar regimul termic cu abur dureaza 46 ore, la temperatura de 100^C. Zilnic, la statiile de extractie se executa 4 pana la 6 autoclavari. Dupa autoclavare, tulpinile de marar sterilizate sunt

    depozitate pe un teren betonat si pregatit pentru eliminare, nemaiavand alta intrebuintare.

    Procesul de industrializare ca planta medicinala a lavandulei pentru extragerea uleiurilor volatile, se desfasoara la fel ca la marar si rezulta, in final, 300 t deseu autoclavat.

    Tulpinile de marar si de lavandula rezultate dupa distilarea fractionata reprezinta un material liber de agenti patogeni, respectiv ciuperci saprofite si daunatori. Astel, tulpinile rezultate avand

    umiditatea corespunzatoare nu s-au mai imbibat ci numai s-au tocat la dimensiunea de 1-3 cm, tocarea reprezentand singura operatie tehnologica inainte de insamantare..

  • S-a adaugat 6% carbonat de calciu si 3% miceliu pe suport granulat.

    Variantele executate au aratat ca se poate realiza un suport de crestere pentru ciupercile Pleurotus spp. si din amestecul de tulpini de marar si lavandula in proportii egale, competitiv cu

    fiecare material luat in parte, fapt care permite si folosirea combinata a celor doua deseuri. Folosind pentru cultura ciupercilor aceasta cantitate de deseuri din industria plantelor medicinale

    si aromatice ar putea rezulta, in cursul unui an, minimum 300 t de ciuperci Pleurotus, fara

    consumuri energetice (abur, energie electrica), care, valorificate la pretul actual, ar permite realizarea unui venit de peste 1,5 miliarde lei la un randament de 15 kg ciuperci la 100 kg

    material insamantat.

    2.8. Insamantarea butucilor din diferite esente lemnoase Metoda este folosita mai ales in cadrul Ocoalelor silvice si consta in insamantarea cu miceliu a

    trunchiurilor vii, in crestere, sau pe butuci detasati, inainte de a fi folositi drept combustibil.

    2.8.a. Alegerea materialului lemnos

    Se intrebuinteaza pentru insamantare butuci din urmatoarele specii de esenta moale: plop, tei, mesteacan, salcie etc. si din esenta tare: stejar, salcam, fag, cires, carpen, frasin, castan etc. Se

    pot folosi si butci proveniti din pomi fructiferi (unde se iveste cazul) cum ar fi: mar, par, prun,

    visin, nuc etc. Miceliul impanzeste (creste) mai rapid intr-un lemn de esenta moale decat in cel de esenta tare,

    astfel ca fructificarea apare din primul an pe esentele moi si in cel de-al doilea an pe esentele tari.Productia obtinuta este, insa, mai ridicata pe esentele tari si invers si dureaza 3-4 ani, fata de

    1-2 ani pe cele cu lemn moale. Insamantarea butucilor, indiferent de esenta de lemn folosita sau de metoda utilizata, se face

    primavara, in martie-aprilie, cand incepe sa circule seva (pentru cei pe radacina). Butucii detasati

    se taie din padure in perioada februarie-martie si se protejeaza impotriva uscaciunii, pana la insamantare. Lemnul se fasoneaza de ramurile laterale, cele groase se pot folosi. Se sectioneaza

    la o lungime de 40-50 cm si diametrul cuprins intre 20-40 cm, pentru a fi usor de manipulat. Se elimina partile putrede. Daca butucii nu s-au pastrat corespunzator si sunt uscati, inainte de

    insamantare se imbiba in apa timp de 24-36 ore,apoi se pot lasa la scurs.

    2.8.b.Inocularea butucilor

    Se practica trei metode de inoculare: prin rondea

    in pana

    in orificii

    Metoda prin rondea detasata. La unul din capetele butucului se detaseaza cu un fierastrau o rondea cu grosimea de 3 cm. Dupa cantarirea butucului se calculeaza cantitatea de miceliu de

    4% din greutatea lui, din care duoa parti se pun pe capatul butucului, peste care se fixeaza rondeaua cu 1-2 cuie. Exemplu:pentru un butuc de salcam cu dimensiunile de :50 cm lungime,

    15 cm diametru si greutatea 10 kg se va folosi o cantitate de miceliu de 400 g, din care 270 g se

    pun sub rondea, iar 130g se aseaza sub butuc la incubat. Metoda prin orificii. Orificiile se executa intercalat, de-a lungul butucului, cu ajutorul unui burghiu,

    avand distanta intre ele de circa 10 cm, iar diametrul fiecaruia de 1-2 cm si adancimea de 2-3. Se scoate rumegusul si se introduce miceliul granulat pana se umplu orificiile. La suprafata,

    miceliul se protejeaza cu vata curata. De mentionat ca, utilizand aceasta metoda nu se poate

    introduce in orificii tot miceliul calculat, ramanand mai mult pentru a se pune la uncubat sub butuc, in sant.

    Metoda prin pana. De-a lungul unui butuc se fac 5-6 despicaturi in pana, cu adancimea de 3-4 cm, in care se introduce miceliul. Peste acesta se fixeaza pana de lemn, tot cu ajutorul unui cui.

    2.8.c. Asezarea butucilor la incubat

  • Incubarea butucilor are loc intr-o perioada de 6 luni, intr-un sant de incubare, in pamant.

    Se alege un loc ferit de insolatie si de inundatii, unde se sapa un santtg cu adancimea de 60 cm (mai adanc cu 10 cm fata de lungimea butucilor), latimea de aproximativ 1 m, iar lungimea- in

    functie de numarul de butuci. Inainte de asezarea butucilor se pregateste santul astfel: se umezesc peretii si fundul

    santului,daca se prezinta uscati. Se aseaza pe fundul lui un strat de nisip jilav, in grosime de 1-2

    cm, sau rumegus de lemn, de asemenea umezit. Se presara miceliul retinut (o parte din cel calculat), apoi se asaza butucii vertical, unul langa altul. Se are in vedere la asezare sa nu fie

    spatii mari intre ei. Dupa umplere, santul se acopera, mai intai cu un rand de scanduri asezate orizontal, sprijinite pe marginile lui,fara spatii intre ele. Deasupra scandurilor se realizeaza, din

    crengi mai groase, o coama in doau pante, peste care se pune un strat de paie de circa 10-15 cm grosime, care se acopera cu o folie din polietilena perforata, iar la sfarsit un strat de pamant gros

    de 15-20 cm, care se inierbeaza cu gazon. Acest gazon va fi mentinut umed,pentru ca butucii sa

    nu se usuce. In jurul santului, la o distanta de 20-30 cm, se sapa rigole pentru scurgerea apei din precipitatii.

    Periodic, la interval de o luna, se verifica incubarea butucilor, deschizandu-se cu grija un capat al santului; se ia temperatura si se acopera imediat. Santul se deschide definitiv dupa 6 luni, in

    septembrie- octombrie, cand butucii se scot si se asaza intr-o camera de cultura, asigurand

    conditii de microclimat specifice buretilor care au fost inoculati (umiditate, ventilatie, lumina ). Daca se constata ca sunt putin cam deshidratati, se infasoara in hartie, care se mentine tot

    timpul umeda, iar capatul de jos al butucului se introduce in nisip umed. La circa 30 de zile de la scoaterea de la incubat se poate recolta primul val de bureti, iar in cazul folosirii unei tulpini

    precoce, chiar si la 15 zile (Pleurotus ostreatus-T. 421). Pe lemnul de esenta tare cultura dureaza 3-4 ani iar pe cel de esenta moale 1-2 ani, aparitia buretilor facandu-se primavara si toamna.

    Randamentul total este de 20-30 kg bureti la 100 kg lemn inoculat.

    Insamantarea cu miceliu poate fi aplicata si buturugilor pe radacini, direct in padure. Buturugile nu trebuie sa fie putrede, li se improspateaza taietura sau se fasoneaza astfel ca sectiunea sa fie

    neteda si plana, se asaza miceliul pe sectiune, care se protejeaza prin legare cu o folie. Impotriva insolatiei se acopera cu crengi si frunze.

    Aceasta metoda este folosita in distrugerii buturugilor,obtinand astfel un dublu avantaj: primul

    recolta de bureti, iar al doilea economie de forta de munca pentru scoaterea lor.

    2.9.Conditii de microclimat dupa insamantarea ciupercilor Pleurotus spp

    2.9.a. Incubarea miceliului in substrat nutritiv incepe din a doua zi de la insamantare, prin aparitia unui puf alb in jurul bobului de grau sau orz, pe care este fixat miceliul. Acest proces se

    observa la cultura in saci prin folia din polietilena sau la miceliul de control, pus deasupra recipientilor.

    Incubarea este perioada cuprinsa intre data insamantarii si aparitia primelor fructificatii. In acest rastimp substratul se bricheteaza(se intareste), se compacteaza astfel incat se poate scoate din

    sac sau din lada si el isi pastreaza forma.

    Substratul impanzit (alb), avand forma sacului sau a lazii in care a fost asezat, se numeste bricheta.

    Daca exista pericolul deshidratarii brichetelor (in sezonul cald) atunci nu se indeparteaza ambalajul si cresterea si recoltarea se desfasoara ca atare, prin orificii sau numai pe deasupra.

    Incubarea poate avea loc direct in ciupercarie, sau in sistem intensiv in 1-2 camere speciale

    pentru acest scop. In perioada incubarii, temperatura in localul de cultura trebuie sa fie mentinuta la 20-22^C

    pentru Pleurotus ostreatus si de 24-26^C pentru celelalte trei specii de bureti (Pleurotus florida, Pleurotus sajor-caju si Pleurotus cornucapiae). In esenta, acesta este una dintre cele doua mari

    deosebiri dintre aceste specii.Cea de a duoa deosebire consta in aplicarea socului termic de frig, care va fi tratat separat.

  • Daca temperatura este mai redusa, incubarea intarzie si exista pericolul aparitiei diferitelor

    infectii. Incubarea dureaza 15-20 zile si este finalizata cand intreg substratul nutritiv celilozic este compactizat si de culoare alba. In aceasta faza nu se uda, fiind una din greselile mari care se mai

    practica de catre cultivatorii particulari neinitiati; prin aceasta miceliul se distruge in totalitate. Umiditatea relativa a aerului va fi de 75-80%, mentinuta prin umezirea pardoselii si a peretilor.

    Umiditatea din substrat este suficienta pentru cresterea miceliului.

    Ventilatia este absolut obligatorie si trebuie sa asigure 6-7 schimburi de aer pe ora la Pleurotus ostreatus si 8-10 schimburi la celelalte specii (fiind corelata si cu temperatura). Concentratia in

    bioxid de carbon (aer viciat) nu trebuie sa depaseasca 0,08% la Pleurotus ostreatus si 0,03% la celelalte specii.

    Lumina nu este necesara in acea