Imobilizarile necorporale in Romania Structura imobilizarilor necorporale este urmatoarea : cheltuieli de constituire , cheltuieli de cercetare dezvoltare , concesiune , brevetele , licentele , marcile , fondul comercial si alte imobilizari corporale .Cheltuielile de constituire reprezinta cheltuielile ocazionate de infiintarea si modificarea unitatii patrimoniale : cheltuieli privind emiterea si vanzarea de actiuni si obligatiuni , cheltuieli de prospectarea pietei .Cheltuielile de cercetare dezvoltare cuprind acele cheltuieli care pot fi individualizate pe proiecte si care au succes comercial .Cheltuielile de cercetare dezvoltate se pot amortiza intr-o perioada de cel mult 5 ani .Brevete , licente , marci si alte drepturi de proprietate intelectuala si industriala aduse ca aport sau achizitionate se inregistreaza in conturile de imobilizari la valoarea de aport de utilitate sau la costul de achizitie dupa caz .Fondul comercial se determina ca diferenta intre valoarea de aport , de utilitate sau costul de achizitie , dupa caz , a fondului de comert si evaluare a elementelor de activ inregistrate in conturile corespunzatoare . Fondul comercial nu este de regula supus amortizarii daca se constata . Insa o depreciere ireversibila acesta poate fi supus amortizarii .Exista imobilizari necorporale care daca sunt create de societatea insasi , pot fi evaluate la costul de productie . Activele necorporale sunt evaluate distinct si inscrise in bilant . Pentru a fi inscris in bilant , un element necorporal trebuie sa indeplineasca cumulativ 4 conditii : 1. identificare exacta a elementului de activ printr-o denumire precisa , cum ar fi : marca comerciala , copyright , software , cheltuieli de cercetare dezvoltate , etc .2. modul de achizitionare , respectiv cumpararea sau procurarea din resurse proprii a elementelor necorporale , fie in mod individual si identificabil , fie in mod global si neidentificabil pentru fiecare element .3. posibilitate stabilirii unei durate de viata determinate a activelor necorporale ( brevetele de investitie protejate 17 ani in SUA si 20 de ani in Romania ) 4. posibilitatea de transfer a dreptului de proprietate in general prin vanzare in cazul in care componentele necorporale pot fi vandute in mod individual , iar atunci cand activul necorporal este intrinsec de afacerea principala avand o valoare inseparabila atunci cand se inregistreaza la pozitia de fond comercial. c) metodele de rentabilitate si randament : utilizarea acestor metode este conditionata de calcularea ANC , valorii de rentabilitate si a valorii de randament . Avantajul folosirii acestei metode consta in posibilitatea evitarii explicatiilor aferente unor notiuni de capitalizare care intotdeauna sunt puse sub semnul intrebarii . In schimb pentru determinarea valorii de rentabilitate sau de randament si a activului net corectat sunt necesare analize si o serie de ipoteze fezabile .Metodele directe de determinare a GWEvaluare directa a GW este aplicabila numai pentru societatile cu o activitate de comert cu amanuntul , inclusiv cele ce produc bunuri destinate vanzarii . Evaluarea directa este o evaluare rapida dar aproximativa . Exista o serie de baremuri practicate pentru evaluarea directa a GW . Aceste baremuri au un caracter mai mult orientativ , ele fiind folosite indeosebi de administratia financiara , abilitata sa controleze valoarea cu care a fost inregistrat GW ca activ net corporal .Evaluarea activelor necorporaleIn economia contemporana , de nenumarate ori unul din scopurile esentiale ale cumpararii unei inteprinderi este achizitionarea unor rezultate ale investitiilor nemateriale neinregistrate decat in mica parte a activului bilantului dar care sa reflecte in buna masura numele comercial sau marca , calitatea cercetarilor din activitatea de dezvoltate cercetare , calitatea retelei de distributie , gradul de audienta al firmei fata de client . In SUA , introducerea de piata a marcii comerciale consta intr-o cifra de afaceri de aproximativ de 20 de milioane de dolari . Pretul unui supraprofit este de obicei teoretic , el fiind inclus in pretul de vanzare formand astfel asa numitul price premium . Acesta este un pret al inteprinderii care rezulta din efectul de piata pe care il are inteprinderea achizitonata , efect de piata care in fapt consta in firma si in brand-ul pe care ea il promoveaza . Efectul de piata se rasfrange si in preturi , deoarece existenta unui price premium permite practicarea unor preturi superioare fata de concurenta astfel : 1. Ca urmare a marcii comerciale din obtinerea unor costuri de productie si de comercializare mai mici pe unitatea de produs datorata economiilor de daca si tehnologiilor de distributie precum si a altor performante .Firmele care dispun de un mare potential financiar si tehnologic , stiintific sau managerial sau de informatii acumulate au posibilitate sa practice preturi de monopol de un tip deosebit respectiv nu in sensul clasic al acestei notiuni , adica dictarea pretului pe piata ca unic conducator al bunului , ci in sensul unui pret care asigura obtinerea unui profit net superior mediei concurentilor .

2. Calitatea activelor Ratingul calitatii activelor reflecata riscul potential al creditelor , al investitiilor , si al altor active precum si al tranzactiilor extrabilantiere . Evaluarea calitatii activelor trebuie analizata si in functie de gradul de provizionare a acestora . De asemenea este necesar sa se ia in calcul toate celelalte riscuri care pot afecta valorificarea activelor bancii incluzand riscurile de exploatare pe piata , de reputatie si strategie . Capacitatea managementului este reflecatata de masura in care reuseste sa identifice , sa urmareaasca si sa controleze aceste riscuri . Clitatea activelor bancii este evaluata in functie de urmatorii factori : practici sanatoase de administrare a creditului si de identificare a riscului ; nivelul , distributia , gravitatea si trendul activelor neperformante atat pentru tranzactiile bilantiere cat si extrabilantiere ; adecvarea provizioanelor si a altor rezerve ; riscul de credit rezultat din tranzactii extrabiliantiere cum ar fi : scrisori de garantie bancara , acreditive , linii de credit etc ; varietatea si calitatea portofoliilor de credite si investitii ; capacitatea managementului de administrare corespunzatoare a activelor inclusiv identificarea si colectarea activelor problema ; adecvarea controlului intern si a sistemelor informatice manegeriale .3. Profitabilitatea Calitatea si cantitatea veniturilor sunt evaluate in functie de capacitatea de a asigura adecvarea capitalului prin reinoirea profitului , nivelul , trendul si stabilitatea veniturilor , sursele veniturilor , nivelul cheltuielilor de operarea , vulnerabilitate veniturilor la expunerile riscului de piata , adecvarea provizioanelor pentru pierderile la credite si alte rezerve , tranzactiile cu titlul de valori , efectele de taxare asupra veniturilor , procesele provizioniste si sistemele informatice ale managementului . In consecinta , acest rateing reflecta nu numai volum si trendul veniturilor , dar si factorii care pot afecta sustinerea sau calitatea veniturilor . Volum la fel ca si calitate veniturilor pot fi afectate de administrarea excesiva si inadecvata a riscului de credit care poate conduce la alocari de provizioane suplimentare pentru pierderi din credite sau de nivelurile ridicate ale riscului pietei care pot expune nejustificat veniturile institutiei la fluctuatiile ratei de dobanda . De asemenea calitatea veniturilor poate fi diminuata de o incredere nejustificata in castiguri extraordinare . Veniturile viitoare pot fi afectate de incapacitatea de a prevedea si controla fondurile si cheltuielile de operare , strategii de afaceri executate defectuos , sau prost consiliate , un slab management sau expunere necontrolata la riscuri .4. Lichiditate Lichiditate si administrare resurselor si plasamentelor sunt evaluat in functie de trenduri si stabilitate depozitelor , gradul si trendul utilizarilor pe termen scurt , sursele volatile de fonduri , finantarea activelor pe termen lung , accesul la pietele monetare si alte surse de finantare . Lichiditatea este componenta care creeaza fluxul necesar pentru un comportament normal al activelor , pentru adecvarea surselor si abilitatea de a face fata nevoilor de lichiditate .Eficienta politicilor si practicilor de lichiditate , strategiilor de administrare a fondurilor , sistemelor de administrare si planurile de finantare , capacitatea managementului de a identifica , masura , monitoriza si controla lichiditatea si nivelul de diversificare al surselor de finantare . In evaluarea adecvarii pozitiei de lichiditate a unei institutii financiare , o atentie deosebita ar trebui acordata nivelului curect si viitor al surselor de lichiditati comparativ cu nevoile de fonduri precum si adecvarii practicilor de administrare a fondurilor in functie de marimea, compexitatea si profilul de risc al institutiei . In general , practicile de constituire a fondurilor ar trebui sa confere certitudinea ca o institutie este capabila sa mentina un nivel al lichiditatii suficient pentru a face fata in timp obligatiilor sale financiare si sa raspunda nevoilor legitime bancare . Practicile ar trebui sa reflecte capacitatea insitutiei de a administra schimbarile neplanificate cu privire la sursele de consituire a fondurilor ca si reactie la modificarile conditiei pietei care pot afecta posibilitatea unei lichidari rapide a activelor cu pierderi minime . In plus , practicile de constituire a fondurilor ar trebui sa confere certitudinea ca lichiditatea nu a fost mentinuta cu costuri inalte sau printr-o incredere excesiva in sursele de . care se dovedesc a nu fi utilizabile in timp datorita stresului financiar sau schimbarilor adverse in conditiile pietei . 3. Valoarea la inchiderea conturilor impune comparatia intre valoarea de inventar si valoarea de intrare in contextul aplicarii principiului prudentei . Plusurile sau minusurile de valoare se stabilesc pe categorii de titluri de aceeasi natura si care confera aceleasi drepturi , cu alte cuvinte ele au un caracter global .Este si motivul pentru care in determinarea eventualelor provizioane pentru depreciere evaluarea se va face la pretul mediu ponderat . 4.Valoarea la iesirea din patrimoniu : cesiunea titlurilor de plasament presupune interventia a 2 operatii : vanzarea titlurilor in caz ca se pune problema anularii valorii contabile ; diferenta intre pretul de cesiune si valoarea contabila constituie rezultatul cesiunii care imbraca forma de + si de valoare ; pretul de cesiune este cel mai indicat in actul de vanzare cumparare el nefiind afectat de cheltuielile de vanzare . Ca si in cazul achizitionarii , aceste cheltuieli fac obiectul cheltuielilor de exploatare , fiind inregistrate prin intermediul contului cheltuieli cu servicii bancare si asimilate .Valoarea contabila cu ocazia cesiunii este data de valoarea bruta a titlurilor netinanduse cont de un eventual provizion pentru depreciere . Valoarea bruta este in principiul costul de livrare al titlurilor cedate .Evaluarea activelor financiareSe realizeaza cu ajutorul unui sistem de rating CAMPL ( adecvarea capitalului , calitatea activelor , management , profitabilitatea , lichiditatea ) . Cele cinci compomente sunt evaluate pe o scara de la unu la cinci . Sistemul se bazeaza pe analizarea si aprecierea pe baza de indicatori a celor cinci componente care caracaterizeaza activitatea si conditia financiara a unei banci , tinand cont de reglementarile In vigoare privind activitatea bancara . Fiecare din cele cinci componente sunt evaluata pe o scara de evaluari cumprinsa intre unu si cinci , astfel incat 1 reprezinta nivelul cel mai performant si 5 reprezinta nivelul cel mai slab . De asemenea fiecarei banci I se scorda un grad compus de clasificare pentru care de asemenea se acorda un punctaj de la 1 la 5 , unde 1 reprezinta gradul compus cel mai stabil si consolidat , iar 5 reprezinta gradul compus cu nivelul de risc cel mai ridicat a entitatii financiar bancare . In determinarea gradului compus de clasificare 4 din cele 5 elemente sunt analizate in functie de o serie de indicatori financiari . Pentru fiecare indicator de analiza sunt stabilite 5 intervale si 5 ratinguri corespunzatoare . Astfel , fiecare banca primeste cate un rateing pentru fiecare indicator de analiza , pentru fiecare componenta CAMPL , si in final cate un grad compus de clasificare .Caracterizarea componentelor care stau la baza determinarii gradului compus de clasificareO entitate bancara este de asteptat sa-si mentina un capital corespunzator in raport cu natura si limitele de risc precum si de capacitatea conducerii de a indentifica , masura , si controla aceste riscuri . Pentru stabilirea gradului de adecvare a capitalului se are in vedere efectul riscului de credit , de piata si a altor riscuri asupra conditiei financiare a bancii . Tipurile si marimea riscurilor in activitatea bancii determina in ce se masoara capitalul care ar trebui sa se situeze deasupra nivelului minim cerut de reglementari pentru a face fata unor consecinte nedorite . Adecvarea capitalului unei banci este evaluata in functie de urmatorii factori : nivelul si calitatea capitalului si conditia generala financiara a bancii ; capacitatea managementului de a face fata nevoilor curente de majorare a capitalului social ; natura , trendul si volumul activelor problema si previzionarea corespunzatoare a acestora ; structura bilantului incluzand natura si sumele imobilizarilor corporale , riscul pietei si concentrarea riscului ; expunerea riscului din activitati extrabilantiere ; perspectiva si planul de crestere precum si experienta trecuta ; accesul la piata de capital si alte surse de capital ; fluxul general al capitalurilor pe pietele internationale . In perioada in care banca realizeaza performante slabe , capitalul actionand ca un tampon , mentine increderea publicului in sistemul bancar , promoveaza stabilitatea fondurilor depozitelor si suporta dezvoltarea rezonabila a institutiilor. 1.Evaluarea societatilor com cotateSocietatile comerciale cotate sunt societati pe actiuni care sunt listate la cota bursei . In evaluarea acestor societati exista 3 abordari : abordarea patrimoniala / pe active ; abordarea bazata pe venit ; abordarea comparativa care tine seama de valorile de tranzactionare ale inteprinderilor similare .1. Abordarea patrimoniala / bazata pe active se bazeaza pe valoarea elementelor fiantate de capital , care urmeaza a fi tranzactionate respectiv pe evaluarea separata a tuturor stocurilor de care dispune o societate la un momentdat . Metoda este fundamentata pe principiul substitutiei : un activ nu valoreaza mai mult decat costul de inlocuire a tuturor partilor sale componente . Aceasta metoda se sprijina pe conceptele , valorile de schimb , valorile de inlocuire si pe valorile de utilizare atasate tuturor elementelor care se afla la dispozitia societatii . Dintre metodele patrimoniale utilizate enumeram : activul net corectat , activul net reevaluat . 2. Abordarea bazata pe venit : utilizeaza metode bazate pe venit , care mai pot fi denumite si metode de randament , in care se estimeaza valoarea unei afaceri , a unei participatii sau a unei actiuni prin calcularea valorii prezente a beneficiilor viitoare anticipate . Metodele au in vedere abordarea dinamica a capitalurilor , respectiv fluxurile pe care acestea le genereaza pentru investitori . Aceste metode asimileaza valoarea unei inteprinderi , sumei fluxurilor de care poate dispune proprietarul capitalului in utilizarea sa intr-o durata de timp rezonabila tinand seama de riscurile asociate de alternativele disponibile . Dintre metodele de randament enumeram : metode bazate pe profit , pe fluxul de dividende , pe fluxul de disponibilitati .3. Metodele de comparatie : denumite si metode ale pietei in evaluarea de afaceri prin care se compara subiectul de evaluat cu alte afaceri similare cu participatii la afaceri si cu actiuni care au fost vandute pe piata libera . Dintre metodele de comparatie enumeram : metoda multiplicatorului P.E.R ( comparatii bursiere ) , metoda multiplicatorului P.S.R ( comparatii ale cifrelor de afaceri ) grupa metodelor de comparatii multifactoriale .2. Metoda P.E.R este o metoda utilizata pentru evaluarea companiilor pe actiuni cotate sau necotate . Per-ul este un indicator bursier calculat ca raport intre pretul actiunii si castigul adus , este coeficient multiplicator care indica de cate ori profitul este dispus sa plateasca un investitor la achizitia unei actiuni. ( Pa= Pf net pe actiuni x P.E.R ) . PER-ul poate fi calculat la nivel de bursa , la nivel de sector sau chiar ca medie pentru mai multe inteprinderi . Aprecierea P.E.R se face pornind de la 3 criterii imporante: randamentul obtinut in conditii de risc nul , cresterea previzionata a inteprinderii , estimarea riscurilor . Aceasta metoda foloseste elemente de calcul al titlurilor cotate in bursa ce pot fi exprimate in valori trecute , actuale sau previzionate . Evaluatorii au intentia sa utilizeze P.E.R in evaluare atunci cand trebuie analizata influenta exercitata asupra evolutiei pietei titlului evaluat de catre evenimente ce au loc pe celelalte segmente ale pietei financiare . Daca un eveniment va intervenii , factorul de impact va afecta activitatea tuturor inteprinderilor , atunci evaluatorul va fi influentat in modul cum foloseste P.E.Rul ca reper cu rol de multiplicator 3. Evaluarea valorilor mobiliare sau a titlurilor de plasament1. La momentul achizitiei : spre deosebire de alte categorii patrimoniale , achizitia titlurilor de plasament `se evalueaza fara sa se tina cont de cheltuieala accesoriilor de achizitie. Ele nu fac parte din costul de achizitie fiind inregistrate in cheltuieli de exploatare , respectiv cheltuieli de servicii bancare si asimilate .2. La valoarea de inventar : titlurile de plasament sunt evaluate la valoarea lor finala astfel : pentru titlurile cotate se calculeaza fluxul mediu al ultimei luni ; pentru titlurile necotate se evalueaza la valoarea probabila de negociere . Valoarea probabila de negociere a titlurilor necotate se determina pe baza uneia sau mai multor criterii de obiective ceea ce presupune utilizarea datelor din ultimele conturi anuale si a celor privind modalitatile de cesiune eventuale : preturile stipulate cu ocazia celor mai recente tranzactii cu aceste titluri , valoarea matematica a titlurilor a unui pachet de criterii .3. Valoarea la inchiderea conturilor impune comparatia intre valoarea de inventar si valoarea de intrare in contextul aplicarii principiului prudentei . Plusurile sau minusurile de valoare se stabilesc pe categorii de titluri de aceeasi natura si care confera aceleasi drepturi , cu alte cuvinte ele au un caracter global .Este si motivul pentru care in determinarea eventualelor provizioane pentru depreciere evaluarea se va face la pretul mediu ponderat . 4.Valoarea la iesirea din patrimoniu : cesiunea titlurilor de plasament presupune interventia a 2 operatii : vanzarea titlurilor in caz ca se pune problema anularii valorii contabile ; diferenta intre pretul de cesiune si valoarea contabila constituie rezultatul cesiunii care imbraca forma de + si de valoare ; pretul de cesiune este cel mai indicat in actul de vanzare cumparare el nefiind afectat de cheltuielile de vanzare . Ca si in cazul achizitionarii , aceste cheltuieli fac obiectul cheltuielilor de exploatare , fiind inregistrate prin intermediul contului cheltuieli cu servicii bancare si asimilate .Valoarea contabila cu ocazia cesiunii este data de valoarea bruta a titlurilor netinanduse cont de un eventual provizion pentru depreciere . Valoarea bruta este in principiul costul de livrare al titlurilor cedate ..