8/9/2019 Copcel

1/1

COPCEL

i iubesc sufletul tnr i ochii negri, adncin care m pierd cnd i ating cu privireaDar pot eu oare s urc printre attea stnciCnd sentimentele mi altereaz gndirea?

Cum s i spun c mi-e greu s fiu un numeC nu doresc putere, ci dragoste s-mi alineTremur tot privind-o i nu-i pot spuneToate amintirile sunt de chipul tu pline

Nu am nici un drept, nici o putere asupra ta

Dar te-a nchide ntr-un pandantiv s asculiInima cum tresare i se zbate ca nebunaDe dorul tu, de anii triti i-att de muli

Sau s-i dau drumul s zbori, pasre miastrS ncni lumea i s o faci mai bun poateCu zmbetul tu n viaa-mi lung, sihastrntinde-mi aripa i m-nvelete n noapte

Mi-am dorit s m opresc cndva din a iubii-ai topit gheaa neagr de atta pmnt

Ai ascuns o smn acolo, fr a priviCum n mine crete ceva puternic, sfnt.

Mi-ai redat i zmbetul pe care l-am tinuitAtt de binede teama s nu rd singurDar pn la urm tot pustnic i chinuitO s rmn, dar nu mai sunt aa de sigur

Poate mai trziu o s te ascunzi sub umbra meaDar acum nu-mi strivi mldia cu tcereCe-mi usuc rdcinile slabe ce ridica iubireaLa ceruri, prin dragoste i durere.