Universitatea din Bucureşti Facultatea de Filosofie

REZUMAT

Titlu: Origen, „Contra lui Celsus”Doctorand: Marius COSTACHECoordonator: acad. prof. dr. Gheorghe VLĂDUŢESCUCatedra: Catedra de Istoria Filosofiei şi Filosofia Culturii

Introducere. În contextul istoric al conflictului ideologic între cultura antică şi creştinismul nou format, au apărut o serie de lucrări filosofice, valoroase pentru ambele domenii. Adepţii culturii antice au folosit toate informaţiile conţinute de ştiinţele, artele, cultura, filosofia şi literatura vremii. Unul dintre adversarii creştinismului a fost Celsus. Creştinismul a răspuns şi pe plan ideologic, prin faptul că a asimilat uşor o mare parte din cultura antică, fapt evident şi în discursul din Contra lui Celsus al lui Origen, unul dintre cei mai importanţi apologeţi. Contextul istoric în care au fost scrise cele două cărţi era unul anti-creştin, cele două scrieri reprezentând reacţia societăţii politeiste la creştinism şi respectiv apologetica fruntaşilor acestuia.

Identitatea lui Celsus. Nu sunt cunoscute foarte multe despre Celsus, singurele date provenind de la Origen şi din dedicaţia unei cărţi pe care o face Lucian din Samosata. Cel mai probabil, Celsus a trăit la Roma, în secolul al II-lea d. H., fie în timpul lui Nero, fie în timpul lui Adrian. Celsus este autorul Discursului adevărat şi a unor cărţi împotriva magiei. El deţinea o vastă cultură, asimilase cunoştinţe din toate domeniile gândirii. Nu s-a limitat doar la studiu, ci a practicat un fel de cercetare la faţa locului a templelor, a sanctuarelor şi a comunităţilor religioase, fiind vizibil îndrăgostit de cultura şi de civilizaţia Antichităţii. De aceea a văzut creştinismul ca pe un fenomen dăunător valorilor trecutului şi chiar Imperiului Roman.

Discursul adevărat. Discursul adevărat a fost scris de Celsus în jurul anului 180 d. Hr., în Roma sau în Alexandria. Textul cărţii este cunoscut doar prin intermediul fragmentelor citate de către Origen în Contra lui Celsus. Citarea este incompletă şi inexactă: fragmentele nu sunt integrale şi nici în ordinea textului original. Există şi idei ale lui Celsus pe care Origen le redă în vorbire indirectă, astfel că este imposibilă alcătuirea unui text critic plecând de la această singură sursă. Titlul cărţii (Alethes Logos) nu poate fi tradus în mod cuprinzător. Prin titlu, Celsus fie anunţă un pamflet la adresa noi religii, fie sugerează că aceasta este eronată şi că alta este cea veritabilă. Celsus anunţă prin titlu că

1

intenţia sa este de a spune adevărul, de a-l spune creştinilor, despre creştini şi împotriva creştinilor. Structura cărţii se poate diviza din punct de vedere ideatic într-un atac împotriva creştinismului şi într-o expunere polemică, folosind valorile filosofiei laice. Postura lui Celsus de polemist, de savant şi de filosof, conferă textului trei nivele de lectură.

Filosofia lui Celsus. Problema clasică este dacă filosofia lui Celsus provine de la Platon sau de la Epicur. Origen şi Lucian din Samosata îl prezintă pe Celsus ca epicurian. Realitatea e mai nuanţată, fiind vorba fie de un Celsus epicurian disimulat, fie un epicurian trecut la platonism. Ca majoritatea contemporanilor săi, filosofia lui Celsus este una eclectică. Concepţiile lui Celsus: există un zeu suprem, imuabil, cauză a tuturor lucrurilor; universul este etern şi necesar; există o ordine universală; timpul este ciclic; neagă teocentrismul şi providenţa; fenomenele naturale se explică prin conceptul de hazard; acceptă dualitatea fiinţei umane; sufletul este nemuritor; crede într-o cunoaştere noetică imediată; virtutea îşi are scopul în ea însăşi; virtutea supremă este de natură intelectuală; răul e necesar în lume; evitarea durerii şi căutarea plăcerii; negarea întrupării lui Dumnezeu sau a Fiului lui Dumnezeu; promovarea unui cult religios al imaginii, eminamente exterior; existenţa unor agenţi intermediari între Dumnezeu şi om. Toate punctele specifice ale filosofiei lui Celsus se leagă de ideile lui Platon. Aşadar, Celsus este epicurian disimulat şi platonician în esenţă.

Origen. Origen, numit şi Adamantinus („omul de oţel”) pentru caracterul său nobil, s-a născut în 185 în Alexandria. Învăţătorul său în materie de teologie a fost Sfântul Clement Alexandrinul, iar neoplatonicul Ammonius Sacca i-a completat cunoştinţele filosofice. În 203 este numit în fruntea şcolii catehetice Didascaleion din Alexandria. Între anii 218 şi 230 scrie Hexaplele şi Octaplele, iar către 230, scrie opera să cea mai importantă: Peri-Archon. În urma anatemizării din 231, se stabileşte la Cezareea, unde deschide o şcoală teologică similară. În vremea persecuţiilor lui Deciu, se ascunde doi ani în casa nobilei Iuliana şi scrie două tratate: Despre rugăciune şi Îndemn la mucenicie. Se stinge din viaţă în cetatea feniciana Tyr, în anul 254, la vârsta de 69 de ani. Origen este cel mai prolific scriitor pe care l-a avut antichitatea creştină, scrierile sale fiind grupate în următoarele categorii: biblice; exegetice; teologice; scrieri practice şi epistole.

Contra lui Celsus. Origen răspunde cărţii lui Celsus în anul 248, datorită rugăminţii părintelui său Ambrozie. Cartea cuprinde opt cărţi în limba greacă şi este o operă contra-argumentativă, dar conţine şi un vast expozeu al creştinismului. Direcţiile pe care s-a axat apologia au fost: critica şi apărarea iudaismului, apărarea Mântuitorului Hristos, apărarea Bisericii. Demonstraţia „adevărurilor creştinismului” este fără îndoială expunerea raţională a credinţei creştine. Origen nu uită însă exigenţele critice necesare interpretării unui text. Metoda lui e constantă: micşorarea importanţei sensului propriu al Scripturii, căutarea sensului simbolic, descoperirea adevăratului sens al poruncilor: cel spiritual.

Filosofia lui Origen. La baza teologiei lui Origen stau trei izvoare: Sfânta Tradiţie, Biblia şi Filosofia. El consideră că un criteriu de adevăr trebuie crezut şi acceptat numai dacă nu se deosebeşte cu absolut nimic de Tradiţia Bisericească şi Apostolică. În Scriptură, Origen găseşte două sensuri (literal şi spiritual sau

2

mistic) care stau la baza alegorismului său. Concepţiile lui Origen din care deriva toate argumentele sale: Dumnezeu este treimic, bun, atotputernic, infinit, atoatecunoscător; materia este creată din nimic şi nu e eternă; pre-existenţa sufletului; Iisus este om şi Dumnezeu adevărat. Apologia sa a avut o influenţă reparatorie asupra creştinismului şi asupra adepţilor săi, a reuşit să răspândească noua credinţă, a iniţiat o nouă mişcare în Biserica creştină: origenismul.

Concluzii. Contra lui Celsus este cea mai importantă apologie a creştinismului incipient. Tratând subiecte precum originea universului şi a timpului, Discursul adevărat inaugurează polemica dintre religie şi ştiinţă. Opera polemică a lui Origen scoate la iveală un Celsus intelectual de anvergură, împotriva căruia a adus a adus propriile sale presupoziţii filosofice. Particularitatea scrierii sale este că, fiind ultima din seria neoplatonică, a contribuit la formarea filosofiei creştine prin sinteza critică a filosofiei antice.

3