Contaminarea radioactivă

Radionuclizii ajunşi în aer, apă sau sol sunt reţinuţi de plante sau direct de

animale, dispersându-se în natură sub influenţa a mai multor factori: mişcarea apei, a

vântului.

Contaminarea solului se poate realiza prin intermediul radionuclizilor utilizaţi

în agricultură sau din căderile prafului radioactiv.

Stronţiul 90 ocupă un loc special în radioecologie, datorită asemănării

caracteristicilor chimice cu ale calciului. Astfel, raportul Ca/Sr 90 este foarte apropiat

de cel din sol şi din unele plante - în caz de contaminare stronţiul înlocuieşte o parte

din calciu.

Contaminarea radioactivă a apei se datorează în mare parte capacităţii

planctonului de a concentra radiaţii. Probleme ecologice speciale sunt date de către

deşeurile lichide radioactive deversate în apele dulci de către instalaţiile nucleare.

Radionuclizii concentraţi în organismele vii pot fi clasificaţi în radionuclizi ai

elementelor de bază din constituţia materiei vii (ex. C 14, Ca 45, K 40, I 131 etc) şi

radionuclizi cu proprietăţi fizico-chimice asemănătoare elementelor de bază (ex. Sr

90 cu Ca, Cs137 cu K şi Na etc).

Dintre produsele de origine animală, laptele manifestă un fenomen de

concentrare ridicat pentru I 131, şi Sr 90. In cazul contaminării scoarţei terestre cu Sr

90 şi Cs 137, acestea pătrund în ciclurile ecologice prin care omul îşi obţine

alimentele, fiind expus la iradiere internă de lungă durată.

A fost descris tabloul general al metabolismului radioizotopilor Sr 90, Cs 137,

şi I 131 la diferite specii de animale şi om, exminându-se excreţia reanală, transferul

placentar, excreţia în lapte (pentru stronţiu), absorbţia pe diferite ţesuturi şi transferul

la fetus (pt. cesiu) şi acumularea la nivelul tiroidei (pt iod).

In studiul radioecologiei se folosesc următoarele noţiuni stricte: factorul de

concentrare sau de acumulare în biomasă, factorul de discriminare a radionuclidului

de către biomasă în raport cu suportul chimic neradioactiv, vectorul chimic şi lanţul

trofic critic spre organismul uman sau de blocare trofică a radionuclidului.1

Capacitatea de acceptare pentru un anumit radioelement, depinde numeroşi

factori: doza limită de iradiere a organismului sau organului, factorii biologici şi de

nutriţie ai individului, factorii de transfer ecologic mediu-om, factorii intrinseci ai

mediului receptor, care determină echilibrul şi concentraţia radionuclidului în mediu,

factorii intrinseci ai deşeului ca şi forma fizico-chimică a radionuclidului.

2