Contaminarea apelor cu mercur

Student: Radulescu Marius Profesor:Covaliu Cristina

Grupa: 1142 CEPA

Cuprins1.Contaminarea cu mercur a Ecosistemelor Acvatice..................................................................................3

2.Cum devine mercurul o problema toxicologica atat de mare?.................................................................4

3.Efectele toxice ale mercurului asupra omului..........................................................................................5

4.Mercurul in lantul trofic...........................................................................................................................6

5.Mercurul- Problema recenta sau o problema de cand lumea..................................................................7

6.Concluzii...................................................................................................................................................8

Bibliografie..................................................................................................................................................9

1.iPoluarea cu mercur- De unde provine?Cea mai mare sursa de emisie in atmosfera este la ora actuala statiile

electrice alimentate cu carbune, dar si spitalele cu crematorii reprezinta unul dintre mari contribuitori la aceasta problema. Aproximativ 70% din emisiile de mercur provin din activitati umane incluzand o multitudine de procese industriale: arderea de carbune, incinerarea de produse care contin mercur, productia de zinc, otel si alte aliaje, productia de ciment, minerit. Mercurul este de asemeana folosit in diferite produse industriale si medicale. Este de asemenea eliberat in mediu prin procese naturale: eruptii vulcanice, degradarea mineralelor. Exemple de astfel de produse includ: Becuri florescente si baterii, termometre, intrumente de masurat tensiunea, barometre, senzori de caldura.

2.iiContaminarea cu mercur a Ecosistemelor Acvatice Se stie de foarte multa vreme ca mercurul este o sursa de poluare pentru mediul inconjurator.Inca din 1950 s-a stabilit ca emisiile de mercur in mediu pot avea efecte serioase asupra sanatatii omului. Aceste studii timpurii au demonstrat ca pesti si alte tipuri de viata subacvatica din diverse ecosisteme acvatice, acumuleaza usor doze toxice de mercur rezultat din activitatile umane care au ca rezultat acest poluant. Apar probleme legate de sanatatea umana cand pestele si viata subacvatica din aceste ecosisteme sunt consumate de catre om.

In ultimul deceniu, un nou trend a aparut in ceea ce priveste poluarea cu mercur. Investigatiile initiate la inceputul anilor 80’ in statele nordice ale Statelor Unite, Canada si in tarile Nordice au relatat faptul ca, pesti, in principal cei proveniti din lacurile sarace in nutrienti au nivele mari de mercur inmagazinate. Monstre mai recente in alte regiuni din Statele Unite au aratat o raspundire a

contaminarii cu mercur in rauri, rezervoare si lacuri. Pana in aceasta zi 33 de state au eliberat avertismente privind consumarea de peste privind contaminarea cu mercur. Aceste aparitii continentale si globale de contaminare cu mercur nu pot fi legate de emisii de mercur individuale, dar in majoriteatea cazurilor se datoreaza poluarii puternice a aerului. Cand cercetatorii au masurat nivelele de mercur din aer si cele de la suprafata apelor au realizat ca acestea sunt foarte mici. De fapt cercetatorii trebuie sa fie foarte atenti in a nu face contact direct cu mostrele de apa sau containerele care se folosesc pentru recoltarea acestora. De aici apare si intrebarea: De ce pesti si alte animale subacvatice prezinta urme de contaminare atat de mari cu mercur cand contaminarea in mediu nu este foarte mare.

Fig1. Picatura de mercur aratata in aceasta poza este de aproximativ 1 gram,aceiasi cantitate care se depoziteaza in fiecarea an in lacul Wisconsisn cu o suprafata de 27 de acri

3.Cum devine mercurul o problema toxicologica atat de mare?

Ca multe alte contaminari ale mediului, mercurul trece prin procesul numit bioacumulare. Bioacumularea este procesul prin care organsimele (inclusiv oamenii) pot acumula contaminanti mult mai rapid decat organismul lor il pot elimina, asadar cantitatea de mercur in corpul lor creste in timp.

Daca pentru o perioada de timp un organism nu ingereaza mercur, cantitatea continuta in organism incepe sa scada. Dar daca organismul primeste constant, cantitatea stocata poate ajunge la nivele toxice. Rata de crestere a cantitatii de mercur in organism difera de la specie la specie. Pentru oamneni, in jur de jumatate din cantitatea toxica de mercur poate fi eliminata in 70 de zile daca in acest timp organismul nu este expus la nici o sursa de contaminare.

Biomagnificarea reprezinta cresterea in concentratie a unui contaminant cu fiecare nivel din lantul trofic.Acest fenomen apare cand sursa de hrana a unui organism prezinta nivele din ce in ce mai mari de contaminant, asadar magnificand bioacumularea in verigile din varful lantului trofic. Bioacumularea este direct legata de durata de viata a organismului, asadar cu cat durata de viata a pestelui pradator este mai mare cu atat este mai probabil ca acesta sa acumuleze nivele mult mai mari de mercur in corpul sau. Cu atat mai mult cantitatea de mercur in muschii pestilor este mult mai mare. Fata de contaminantii organici care se concentreaza in piele si grasime, mercurul nu poate fi gatit sau filetat din pestele destinat consumului.

Statele in care exista macar o avertizare privind consumul de peste

4.Efectele toxice ale mercurului asupra omului

Oamenii in general sunt contaminati cu mercur in doua feluri:Cu metilmercur din consumul de peste sau prin inhalare de vapori de mercur emisi de diferite surse cum ar fi mercur metalic, plombe dentare sau aerul ambiental. Corpurile noastre sunt mai bine adaptate sprea a reduce potentialul toxic de la vapori de mercur, asadar efectele asupra sanatatii sunt rare din aceasta sursa. Metilmercurul pe de alta parte afecteaza sistemul nervos central si in cazuri severe cauzeaza daune ireversibile asupra anumitor parti ale encefalului. Cel mai bine documentat caz de otravire cu metilmercur este din Minamata Bay, Japonia in 1956(eliberare industriala de metilmercur) si in Iraq in 1971( grau tratat cu metil mercur). In fiecare caz, sute de oamnei au murit, si alte mii au fost afecatati, majoritatea cu daune permanente. In cazurile medii de otravire cu mercur adultii s-au plans de reducerea in functiile motorii, simt tactil scazut, gust, si vedere.

Aceste cazuri nu foarte grave au simptome care sunt de cele mai multe ori reversibile daca expunerea la mercur este oprita. Copii inca nenascuti au cel mai mare risc in ceea ce priveste expunerea minima la mercur. Cercetari recente au aratat ca efectele prenatale apar la nivele de 5 pana la 10 ori mai mici decat cele normale. Daca aceste rezultate sunt confirmate, o fractiune destul de mare de copii inca nenascuti sunt in pericol.

5.Mercurul in lantul troficMecanismul exact prin care mercurul intra in lantul trofic ramane din

pacate necunoscut la momentul actual, si probail acesta variaza de la ecosistem la ecosistem. Se stie in acest moment ca anumite tipuri de bacterii joaca un rol important in inceputul acestui lucru. Studiile au aratat ca bacteriile care

proceseaza sulfati in mediu, preiau mercurul in forma lui anorganica si prin procese metabolice in convertesc in metilmercur. Avem doua mari probleme, metil mercurul este mult mai toxic decat mercurul in forma lui anorganica si organismele au nevoie de mult mai mult timp pentru a elimina metil mercurul. In acest moment aceste bacterii sunt consumate de urmatoarea veriga pe lantul trofic sau bacteria elibereaza metil mercurul in apa unde este rapid absorbit de plancton,care de asemnea este consumat de urmatoarea veriga in lantul trofic.

6.Mercurul- Problema recenta sau o problema de cand lumea

In acest moment este greu sa ne pronuntam pe aceasta problema, in mare parte din cauza lipsei specimenelor de peste conservate din era preindustriala pentru a le compara cu specimenele actuale. Dar cateva studii cu privire la lacul

Wisconsin sugereaza ca emisiile crescute in atmosfera si nivelele recente in ape sunt legate de nivele crescute de mercur in peste. Chiar daca nivelele de mercur absorbite de catre ape in fiecare an sunt relativ mici, mercurul este puternic absorbit de organismele ce traiesc in apa cum ar fi bacteriile si planctonul. Aceste microorgansime sunt apoi consumate de alte organsime si prin acest proces apare fenomenul de Bioacumulare. Sedimentele recente de bacterii si plancton arata concentratii de 3-5 ori mai mari decat starturile de sedimente preistorice de pe fundul lacurilor. Asadar putem spune cu incredere ca nivele actuale de mercur din ape sunt mult mai mari decat cele din era preindustriala.

7.ConcluziiIn conluzie putem observa clar ca poluarea ecosistemelor acvatice cu

mercur nu este neaparat una directa. Contaminarea cu mercur apare ca urmare a contaminarii aerului cu mercur, microorganismele si alte organisme preiau mercurul din aer il inmagazineaza si astfel introducand in lantul trofic acest agent toxic care prin bioacumulare ajunge in organismele subacvatice si implicit prin bioacumulare in cantitati care se pot dovedi letale la om. Trebuie luat in serios aceasta problema,mai ales avand in vedere faptul ca aceasta problema este una care a luat amploare in ultimul secol, ea datorandu-se in special boomului tehnologic care societatea umana l-a suferit odata cu era industriala. Trebuie sa luam masuri si sa urmarim aceasta problema de actualitate intrucat dupa cum am vazut, contaminarea cu mercur poate avea efecte grave si cateodata ireversibile, in cele mai grave cazuri, intoxicarea cu mercur poate duce la deces

Bibliografie

i http://www.env-health.org/IMG/pdf/mercury_chapter2.pdf

ii http://water.usgs.gov/wid/FS_216-95/FS_216-95.pdf