CONTABILITATE_Exercitii_Rezolvate_2010

7/28/2019 CONTABILITATE_Exercitii_Rezolvate_2010

http://slidepdf.com/reader/full/contabilitateexercitiirezolvate2010 1/15

Contabilitate 2010

CONTABILITATE – EXPERTI CONTABILI 2010

9. O societate prestează servicii de curierat pe plan intern şi internaţional. Pe 5 decembrie N,consiliul de administraţie decide ca, începând cu 1 ianuarie N+1, să lichideze activităţile externe. Pe 8decembrie N, s-a aprobat un plan detaliat pentru aplicarea acestei decizii. În zilele următoare s-a

procedat la informarea clienţilor şi a persoanelor asupra procesului de restructurare. Se estimează că pentru lichidarea activităţilor externe se vor angaja cheltuieli de 1.000.000um. Să se verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile de constituire a unui provizion în conformitate cu

OMFP nr. 3.055/2009.- Există o obligaţie prezentă ca rezultat al unui eveniment trecut: comunicarea deciziei de restructurare

clienţilor şi personalului – obligaţie implicită deoarece induce aşteptarea că activităţile externe pot filichidate.

- Este probabilă o ieşire de resurse generatoare de avantaje economice viitoare: cheltuielile culichidarea activităţilor externe;

- Este necesar un provizion pentru cea mai bună estimare acheltuielilor angajate de restructurare:1.000.000um

Cheltuieli cu provizioane pt. riscuri şi cheltuieli = provizioane pt. restructurare 1.000.000um

78. Care sunt principalele forme de înregistrare contabilă în partidă dublă, precum şi rolul registrelor si formularelor mai importante pe care acestea le utilizează în comun?

Formele de înregistrare contabilă sunt: forma de înregistrare contabilă „maestru-şah"; forma deînregistrare contabilă „pe jurnale"; forme de înregistrare contabilă adaptate la echipamentele moderne de

prelucrare a datelor. Potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, registrele decontabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi Cartea mare. Registrele de contabilitatese utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia acestora si se prezintă în mod ordonat şi astfel completateîncât să permită, în orice moment, identificarea şi controlul operaţiunilor contabile efectuate. Registrele decontabilitate se pot prezenta sub formă de registru, foi volante sau listări informatice, după caz.

Registrul-jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează, în mod cronologic, toateoperaţiunile economico-financiare. Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu în care se

înregistrează toate elementele de activ, capitaluri proprii şi datorii, grupate în funcţie de natura lor,inventariate de unitate, potrivit legii. Registrul-inventar se întocmeşte la înfiinţarea unităţii, cel puţin o dată pean pe parcursul funcţionării unităţii, cu ocazia fuziunii, divizării sau încetării activităţii, precum şi în altesituaţii prevăzute de lege, pe bază de inventar faptic.

Cartea mare este un registru contabil obligatoriu în care se înregistrează lunar şi sistematic, prin regrupareaconturilor, mişcarea şi existenţa tuturor elementelor de activ, capitaluri proprii şi datorii la un moment dat.Acesta este un document contabil de sinteză şi sistematizare şi conţine simbolul contului debitor şi alconturilor creditoare corespondente, rulajul debitor şi creditor, precum şi soldul contului pentru fiecare lună aanului curent. Registrul Cartea mare poate conţine câte o filă pentru fiecare cont sintetic utilizat de unitate.Cartea mare stă la baza întocmirii balanţei de verificare.

Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi registrul Cartea mare se păstrează în unitate timp de 10 ani de la data

încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, iar în caz de pierdere, sustragere saudistrugere trebuie reconstituite în termen de maximum 30 de zile de la constatare.

79. Care sunt principalele obligaţii privind reconstituirea documentelor justificative şi contabile pierdute, sustrase sau distruse?

Pentru a putea fi înregistrate în contabilitate, operaţiunile economico-financiare trebuie să fie justificate cudocumente originale, întocmite sau reconstituite potrivit normelor în vigoare. Orice persoană care constată

pierderea, sustragerea sau distrugerea unor documente justificative sau contabile are obligaţia săîncunoştinţeze, în scris, în termen de 24 de ore de la constatare, conducătorul unităţii (administratorulunităţii, ordonatorul de credite sau altă persoană care are obligaţia gestionării unităţii respective), în termende cel mult trei zile de la primirea comunicării, conducătorul unităţii trebuie să încheie un proces-verbal care

să cuprindă:a) datele de identificare a documentului dispărut;a) numele şi prenumele salariatului responsabil cu păstrarea documentului;

b) data şi împrejurările în care s-a constatat lipsa documentului respectiv.Procesul-verbal se semnează de către:

~ 1 ~



- conducătorul unităţii;- conducătorul compartimentului financiar-contabil al unităţii sau persoana împuternicită să

îndeplinească această funcţie;- salariatul responsabil cu păstrarea documentului; şi- şeful ierarhic al salariatului responsabil cu păstrarea documentului, după caz.Salariatul responsabil este obligat ca, odată cu semnarea procesului-verbal, să dea o declaraţie scrisă

asupra împrejurărilor în care a dispărut documentul respectiv.Când dispariţia documentelor se datorează însuşi conducătorului unităţii, măsurile prevăzute de normele

în vigoare se iau de către ceilalţi membri ai consiliului de administraţie, după caz. Ori de câte ori pierderea,sustragerea sau distrugerea documentelor constituie infracţiune, se încunoştinţează imediat organele deurmărire penală. Reconstituirea documentelor se face pe baza unui „dosar de reconstituire", întocmitseparat pentru fiecare caz.

Dosarul de reconstituire trebuie să conţină toate lucrările efectuate în legătură cu constatarea şireconstituirea documentului dispărut, şi anume:

a) sesizarea scrisă a persoanei care a constatat dispariţia documentului; procesul-verbal de constatare a pierderii, sustragerii sau distrugerii şi declaraţia salariatului respectiv;

b) dovada sesizării organelor de urmărire penală sau dovada sancţionării disciplinare a salariatului vinovat,după caz;

c) dispoziţia scrisă a conducătorului unităţii pentru reconstituirea documentului; o copie a documentului

reconstituit.În cazul în care documentul dispărut a fost emis de altă unitate, reconstituirea se va face de unitatea emitentă, prin realizarea unei copii de pe documentul existent la unitatea emitentă, în acest caz, unitatea emitentă va trimiteunităţii solicitatoare, în termen de cel mult 10 zile de la primirea cererii, documentul reconstituit. Documentelereconstituite vor purta în mod obligatoriu şi vizibil menţiunea „RECONSTITUIT", cu specificarea numărului şidatei dispoziţiei pe baza căreia s-a făcut reconstituirea.

Documentele reconstituite conform normelor în vigoare constituie baza legală pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitate. Nu se pot reconstitui documentele de cheltuieli nenominale (bonuri, bilete de călătorie nenominaleetc.) pierdute, sustrase sau distruse înainte de a fi înregistrate în contabilitate, în acest caz, vinovaţii de pierderea,sustragerea sau distrugerea documentelor suportă paguba adusă unităţii, salariaţilor sau altor unităţi, sumelerespective recuperându-se potrivit prevederilor legale.

Pentru pagubele generate de pierderea, sustragerea sau distrugerea documentelor se stabilesc răspunderimateriale, care cuprind şi eventualele cheltuieli ocazionate de reconstituirea documentelor respective. Găsireaulterioară a documentelor originale care au fost reconstituite poate constitui motiv de revizuire a sancţiunilor aplicate, în condiţiile legii.

În cazul găsirii ulterioare a originalului, documentul reconstituit se anulează pe baza unui proces-verbal şise păstrează împreună cu procesul-verbal în dosarul de reconstituire.

Conducătorii unităţilor vor lua măsuri pentru asigurarea înregistrării şi evidenţei curente a tuturor lucrărilor întocmite, primite sau expediate, stabilirea si evidenţa responsabililor de păstrarea acestora, evidenţa tuturor reconstituirilor de documente, precum si pentru păstrarea dosarelor de reconstituire, pe toată durata de păstrarea documentului reconstituit.

80. Care sunt condiţiile de lucru ce trebuie asigurate comisiei de inventariere anuală a elementelor de activ, capitaluri proprii şi datorii, potrivit normelor în domeniu?

În vederea bunei desfăşurări a operaţiunilor de inventariere, administratorii, ordonatorii de credite sau alte persoane care au obligaţia gestionării patrimoniului trebuie să ia măsuri pentru crearea condiţiilor cores- punzătoare de lucru comisiei de inventariere, prin:

a) organizarea depozitării valorilor materiale grupate pe sorto-tipo-dimensiuni, codificarea acestora şiîntocmirea etichetelor de raft;

b) ţinerea la zi a evidenţei tehnico-operative la gestiunile de valori materiale si a celei contabile şiefectuarea lunară a confruntării datelor dintre aceste evidenţe;

c) participarea la lucrările de inventariere a întregii comisii de inventariere;

d) asigurarea personalului necesar pentru manipularea valorilor materiale care se inventariază, respectiv pentru sortare, aşezare, cântărire, măsurare, numărare etc.;e) asigurarea participării la identificarea bunurilor inventariate (calitate, sort, preţ etc.) a unor

persoane competente din unitate sau din afara acesteia, la solicitarea responsabilului comisiei deinventariere, care au obligaţia de a semna listele de inventariere pentru atestarea datelor înscrise;

~ 2 ~



Contabilitate 2010f) dotarea gestiunii cu aparate şi instrumente adecvate şi în număr suficient pentru măsurare, cântărire

etc., cu mijloace de identificare (cataloage, mostre, sonde etc.), precum şi cu formularele şi rechizitelenecesare;

g) dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul şi de sigilare a spaţiilor inventariate;h) dotarea gestiunilor (magazine, depozite etc.) cu două rânduri de încuietori diferite.După primirea deciziei scrise, responsabilul comisiei de inventariere ridică, sub semnătura directorului

economic, a contabilului-şef sau a altei persoane numite să îndeplinească această funcţie, listele de inven-tariere, vizate şi parafate de către acesta, după care comisia se prezintă la sediul gestiunii care urmează a fi

inventariată în vederea efectuării inventarierii fizice.Principalele măsuri organizatorice care trebuie luate de către comisia de inventariere sunt următoarele:a) înainte de începerea operaţiunii de inventariere, se ia de la gestionarul răspunzător de gestiunea valorilor

materiale o declaraţie scrisă din care să rezulte dacă:- gestionează valori materiale si în alte locuri de depozitare;- în afara valorilor materiale ale unităţii patrimoniale respective, are în gestiune şi altele aparţinând terţilor,

primite cu sau fără documente;- are plusuri sau lipsuri în gestiune despre a căror cantitate sau valoare are cunoştinţă;- are valori materiale nerecepţionate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care s-au întocmit

documentele aferente;- a primit sau a eliberat valori materiale fără documente legale;

- deţine numerar sau alte hârtii de valoare rezultate din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa;- are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidenţa gestiunii sau care nu au fost predate la contabilitate.

De asemenea, gestionarul va menţiona în declaraţia scrisă felul, numărul şi data ultimului document de intrareşi de ieşire a bunurilor în/din gestiune.

Declaraţia se datează şi se semnează de către gestionarul răspunzător de gestiunea valorilor materiale şi de cătrecomisia de inventariere, care atestă că a fost dată în prezenţa sa.

b) Să identifice toate locurile (încăperile) în care există valori materiale care urmează a fi inventariate.c) Să asigure închiderea si sigilarea, în prezenţa gestionarului, ori de câte ori se întrerup operaţiunile de

inventariere si se părăseşte gestiunea.Dacă valorile materiale supuse inventarierii, gestionate de către o singură persoană, sunt depozitate în locuri

diferite sau când gestiunea are mai multe căi de acces, membrii comisiei care efectuează inventarierea trebuie săsigileze toate aceste locuri şi căile lor de acces, cu excepţia locului în care a început inventarierea, care sesigilează numai în cazul când inventarierea nu se termină într-o singură zi. La reluarea lucrărilor se verifică dacăsigiliul este intact; în caz contrar, acest fapt se va consemna într-un proces-verbal de desigilare, care se semneazăde către comisia de inventariere şi de către gestionar, luându-se măsurile corespunzătoare.

Documentele întocmite de comisia de inventariere rămân în cadrul gestiunii inventariate, în fişele, casete,dulapuri etc., încuiate şi sigilate. Sigiliul se păstrează, pe durata inventarierii, de către responsabilul comisieide inventariere.

d) Să bareze şi să semneze, la ultima operaţiune, fişele de magazie, menţionând data la care s-auinventariat valorile materiale, să vizeze documentele care privesc intrări sau ieşiri de valori materiale, existenteîn gestiune, dar neînregistrate, să dispună înregistrarea acestora în fişele de magazie şi predarea lor lacontabilitate, astfel încât situaţia scriptică a gestiunii să reflecte realitatea. Unităţile de desfacere cu amănuntulcare folosesc metoda global-valorică trebuie să asigure întocmirea de către gestionar, înainte de începereainventarierii, a raportului de gestiune în care să se înscrie valoarea tuturor documentelor de intrare şi deieşire a mărfurilor, precum şi cele privind numerarul depus la casierie, întocmite până în momentul începeriiinventarierii, precum şi depunerea acestui raport la contabilitate.

e) Să verifice numerarul din casă şi să stabilească suma încasărilor din ziua curentă, solicitândîntocmirea monetarului (la gestiunile cu vânzare cu amănuntul) şi depunerea numerarului la casieria unităţii;să ridice benzile de control de la aparatele de casă şi ştampila unităţii (acolo unde este cazul) şi să le păstrezeîn siguranţă.

f) Să controleze dacă toate instrumentele si aparatele de măsură sau de cântărire au fost verificate şi

dacă sunt în bună stare de funcţionare.În cazul în care gestionarul lipseşte, comisia de inventariere aplică sigiliul şi comunică aceastaconducerii unităţii patrimoniale. Conducerea unităţii are obligaţia să încunoştinţeze imediat în scris gestionaruldespre inventarierea care trebuie să se efectueze, indicând locul, ziua şi ora fixate pentru începerea lucrărilor.

~ 3 ~



Dacă gestionarul sau reprezentantul său legal nu se prezintă la locul, data si ora fixate, inventarierea seefectuează de către comisia de inventariere în prezenţa altei persoane, numită prin decizie scrisă, care să îlreprezinte pe gestionar.

Pentru desfăşurarea corespunzătoare a inventarierii este indicat, dacă este posibil, să se sistezeoperaţiunile de predare-primire a bunurilor supuse inventarierii, luându-se din timp măsurile corespunzătoare

pentru a nu se stânjeni procesul normal de livrare sau de primire a bunurilor.Dacă operaţiunile de predare-primire a bunurilor nu pot fi suspendate se prevede crearea unei zone-

tampon în care să se depoziteze bunurile primite în timpul inventarierii sau să permită expedieri la clienţi, iar

operaţiunile respective se vor efectua numai în prezenţa comisiei de inventariere, care va menţiona pedocumentele respective „primit sau eliberat în timpul inventarierii", după caz, cu evitarea inventarieriiduble sau a omisiunilor. Pe toată durata inventarierii, programul şi perioada inventarierii vor fi afişate la locvizibil.

81. Care sunt elementele patrimoniale care, aflate în anumite situaţii, se înscriu în liste deinventariere separate, potrivit normelor în domeniu?

Se înscriu în liste de inventariere separate:a) lucrările de investiţii sistate sau abandonate;

b) bunurile aflate temporar în afara unităţii;c) bunurile care aparţin altor unităţi;

d) bunurile aflate asupra angajaţilor;e) stocurile fără mişcare, de calitate slabă, depreciate, greu vandabile.

82. Care sunt modelele şi regulile corespunzătoare evaluării elementelor de activ, capitaluri proprii si datorii inventariate, potrivit normelor în domeniu şi reglementărilor contabile aplicate?

Evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală a fiecărui element,denumită şi valoare de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului, starea acestuia şi preţul pieţei, în cazulcreanţelor şi datoriilor această valoare se stabileşte în funcţie de valoarea lor probabilă de încasat, respectiv de

plată.La încheierea exerciţiului elementele patrimoniale se evaluează şi se reflectă în bilanţul contabil la valoarea

de intrare, respectiv valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii, în acest scop valoarea de intrare

sau contabilă se compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii astfel:a) Pentru elementele de activ diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi valoarea de

intrare nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare.Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere şi valoarea de intrare aelementelor de activ se înregistrează în contabilitate pe seama amortizării, în cazul când deprecierea esteireversibilă, sau se constituie o ajustare pentru depreciere, atunci când deprecierea este reversibilă, acesteelemente menţinându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare,

b) Pentru elementele de natura datoriilor diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şivaloarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente menţinându-se la valoarea lor deintrare. Diferenţele constatate în plus între valoarea stabilită la inventariere şi valoarea de intrare aelementelor de natura datoriilor se înregistrează în contabilitate prin constituirea unui provizion, acesteelemente menţinându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.

83. Care sunt condiţiile şi aspectele metodologice esenţiale privind efectuarea compensării lipsurilor cu eventualele plusuri constatate la inventariere, potrivit normelor în domeniu?

La stabilirea valorii debitului, în cazurile în care lipsurile în gestiune nu sunt considerate infracţiuni, se vaavea în vedere posibilitatea compensării lipsurilor cu eventualele plusuri constatate, dacă sunt îndepliniteurmătoarele condiţii:

a) existenţa riscului de confuzie între sorturile aceluiaşi bun material din cauza asemănării în ceea ce priveşte aspectul exterior: culoare, desen, model, dimensiuni, ambalaj sau alte elemente;

b) diferenţele constatate în plus sau în minus să privească aceeaşi perioadă de gestiune şi aceeaşi

gestiune.La stabilirea valorii de imputare nu se vor avea în vedere ajustările pentru depreciere constatate. Nu se admite compensarea în cazurile în care s-a făcut dovada că lipsurile constatate la inventariere

provin din sustragerea sau din degradarea bunurilor respective din cauza vinovăţiei persoanelor carerăspund de gestionarea acestor bunuri. Listele cu sorturile de produse, mărfuri, ambalaje şi alte valori

~ 4 ~



Contabilitate 2010materiale care întrunesc condiţiile de compensare datorită riscului de confuzie se aprobă anual de către admi-nistratori, respectiv de către ordonatorii de credite. Aceste liste sunt de uz intern, fiind numai la dispoziţiaadministratorului unităţii, respectiv a ordonatorilor de credite. Compensarea se face pentru cantităţi egaleîntre plusurile şi lipsurile constatate, în cazul în care cantităţile sorturilor supuse compensării la care s-auconstatat plusuri sunt mai mari decât cantităţile sorturilor admise la compensare la care s-au constatat lipsuri,se va proceda la stabilirea egalităţii cantitative prin eliminarea din calcul a diferenţei în plus. Aceastăeliminare se face începând cu sorturile care au preţurile unitare cele mai scăzute, în ordinea crescândă.

În cazul în care cantităţile sorturilor supuse compensării la care s-au constatat lipsuri sunt mai mari

decât cantităţile sorturilor admise la compensare la care s-au constatat plusuri, se va proceda, de asemenea, lastabilirea egalităţii cantitative prin eliminarea din calcul a cantităţii care depăşeşte totalul cantitativ al plusurilor. Eliminarea se face începând cu sorturile care au preţurile unitare cele mai scăzute, în ordinecrescândă.

Pentru valorile materiale la care sunt acceptate scăzăminte, în cazul compensării lipsurilor cu plusurilestabilite la inventariere, scăză-mintele se calculează numai în situaţia în care cantităţile lipsă sunt mai maridecât cantităţile constatate în plus.

În această situaţie, cotele de scăzăminte se aplică în primul rând la valorile materiale la care s-auconstatat lipsurile. Dacă în urma aplicării scăzămintelor respective mai rămân diferenţe cantitative în minus,cotele de scăzăminte se pot aplica şi asupra celorlalte valori materiale admise în compensare la care s-auconstatat plusuri sau la care nu au rezultat diferenţe.

Diferenţa stabilită în minus în urma compensării şi aplicării tuturor cotelor de scăzăminte, reprezentând prejudiciu pentru unitate, se recuperează de la persoanele vinovate, în conformitate cu dispoziţiile legale. Normele de scăzăminte nu se aplică anticipat, ci numai după constatarea existenţei efective a lipsurilor şinumai în limita acestora. De asemenea, normele de scăzăminte nu se aplică automat, aceste norme fiindconsiderate limite maxime.

Pentru pagubele constatate în gestiune răspund persoanele vinovate de producerea lor. Imputareaacestora se va face la valoarea de înlocuire, aşa cum a fost definită în normele în vigoare. Ajustările con-stituite cu ocazia inventarierii pentru deprecierile constatate şi pentru riscurile şi cheltuielile viitoare nu suntdeductibile fiscal, cu excepţia celor prevăzute în reglementările legale în vigoare. Rezultateleinventarierii trebuie înregistrate atât în evidenţa tehnico-operativă, cât şi în contabilitate, în termen de celmult 5 zile de la data terminării operaţiunilor de inventariere.

Pe baza registrului-inventar şi a balanţei de verificare se întocmeşte bilanţul contabil, ale cărui posturi, înconformitate cu art. 28 din Legea contabilităţii, trebuie să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate,

puse de acord cu situaţia reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului.Comisia de inventariere stabileşte caracterul plusurilor, lipsurilor şi deprecierilor constatate şi propune

modul de regularizare a diferenţelor de inventariere. In cazul în care lipsurile nu sunt considerate infracţiuni, se poate avea în vedere posibilitatea compensării lipsurilor cu plusurile constatate, dacă sunt îndepliniteurmătoarele condiţii:

1. să existe riscul de confuzie între costurile aceluiaşi bun material;2. diferenţele constatate în plus sau în minus să privească aceeaşi perioadă de gestiune şi aceeaşi

gestiune.

84. Care sunt lucrările premergătoare (preliminare) întocmirii situaţiilor financiare anuale?1. întocmirea balanţei conturilor înainte de inventariere;2. Inventarierea generală a patrimoniului;3. Contabilitatea operaţiilor de regularizare, cuprinzând:a) diferenţele de inventar;

b) amortizările;c) ajustările pentru deprecieri;d) provizioanele;e) diferenţele de curs valutar;f) delimitarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor;

4. Determinarea rezultatului exerciţiului şi distribuirea profitului sau finanţarea pierderilor.85. Care sunt destinaţiile, în ordinea în care acestea se au în vedere, pentru repartizarea profitului net

la entităţile economice cu capital integral sau majoritar de stat?

~ 5 ~



Profitul contabil net se repartizează, în mod provizoriu, de regulă la sfârşitul exerciţiului financiar, peurmătoarele destinaţii:

a) destinaţii prevăzute obligatoriu de lege: rezerve legale, acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi, vărsăminte la bugetul statului, surse proprii de finanţare aferente profitului rezultat din vânzări deactive, respectiv aferente facilităţilor fiscale la impozitul pe profit;

b) destinaţii stabilite prin actul constitutiv al societăţii: rezerve statutare;c) destinaţii hotărâte de adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor: surse proprii de finanţare, alte

rezerve, participarea salariaţilor la profit, dividende, capital social.

86. Care sunt reducerile de preţ pe care le pot acorda furnizorii pentru livrări şi încasări aferente, precum şi modul de realizare a operaţiunilor de această natură?

Reducerile comerciale îmbracă forma de rabaturi, remize şi risturne. Rabaturile se primesc pentru defecte de calitate şi se practică asupra preţului de vânzare, remizele se acordă

asupra preţului pentru vânzări superioare volumului convenit sau poziţia de transport preferenţială acumpărătorului, iar risturnele sunt reduceri de preţ calculate asupra ansamblului de operaţii efectuate cu acelaşiterţ în decursul unei perioade determinate.

Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare pentru achitarea datoriilor înainte de termenulnormal de exigibilitate.

87. Care sunt componentele actuale ale situaţiilor financiare anuale conform OMFP nr. 3.055/2009?Persoanele juridice care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre următoarele trei criterii: totalactive 3.650.000 euro; cifră de afaceri netă 7.300.000 euro; număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiuluifinanciar 50, întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:

a) Bilanţ prescurtat; b) Cont de profit şi pierdere;c) Situaţia modificărilor capitalului propriu;d) Situaţia fluxurilor de trezorerie;e) Note explicative la situaţiile financiare anuale.Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de mărime

specificate anterior întocmesc situaţii financiare anuale simplificate care cuprind:

a) Bilanţ; b) Cont de profit şi pierdere;c) Note explicative la situaţiile financiare anuale simplificate.

204. La închiderea exerciţiului N, activele societăţii ALFA cuprind:- un utilaj a cărui valoare netă contabilă este de 30.000 $; acest utilaj a fost achiziţionat la

01.04.N-2, atunci când un dolar valora 2,8 lei;- un teren achiziţionat la un cost de 10.000 $, în N-4 (cursul dolarului la data achiziţiei fiind de 2,5

lei), şi reevaluat la 31.12.N-1 la nivelul sumei de 20.000 $, dată la care dolarul valora 3 lei;- un stoc de mărfuri cumpărat la 30.08 .N la un cost de 4.000 $ (cursul zilei: 3,1 lei/$) şi depreciat pentru

10% din valoare la închiderea exerciţiului N;- o creanţă de 8.000 $ privind drepturile asupra unui client străin, corespunzătoare unei vânzări

efectuate la 01.11.N, atunci când dolarul era cotat la nivelul de 3,18 lei;- suma de 1.000 $, în casierie.Cursul dolarului la 31.12.N este de 3,2 lei/$.Cum sunt evaluate aceste elemente în bilanţ conform OMFP nr. 3.055/2009?La fiecare dată a bilanţului:a) elementele monetare exprimate în valută trebuie evaluate la cursul de închidere;

b) elementele nemonetare înregistrate la cursul istoric şi exprimate în valută trebuie evaluate la cursulde schimb de la data efectuării tranzacţiei; şi

c) elementele nemonetare înregistrate la valoarea justă şi exprimate în valută trebuie evaluate la cursul

de schimb existent în momentul determinării valorilor respective.În bilanţul de la 31.12.N, elementele prezentate anterior sunt evaluate după cum urmează:

Elementele bilanţiereSuma îndolari

Cursulde

schim

Suma în unitatea demăsură (u.m.) în care

se face conversia~ 6 ~



Contabilitate 2010*) 4.000 $ - 4.000 $ x 10% = 3.600 $

214. Care sunt prevederile OMFP nr. 3.055/2009 pentru contractele de leasing financiar? Existădiferenţe faţă de prevederile IAS 17 „Contracte de leasing"?

La recunoaşterea în contabilitate a contractelor de leasing vor fi avute în vedere prevederile contractelor încheiate între părţi, precum şi legislaţia în vigoare. Entităţile ţin cont şi de cerinţele principiului prevalenteieconomicului asupra juridicului.

Înregistrarea în contabilitate a amortizării bunului care face obiectul contractului se efectuează în cazul

leasingului financiar de către locatar/ utilizator, iar în cazul leasingului operaţional, de către locator/finanţator.Achiziţiile de bunuri imobile şi mobile, în cazul leasingului financiar, sunt tratate ca investiţii, fiind supuseamortizării pe o bază consecventă cu politica normală de amortizare pentru bunuri similare.

În înţelesul OMFP nr. 3.055/2009, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:a) Contractul de leasing este un acord prin care locatorul cedează locatarului, în schimbul unei plăti sau

serii de plăţi, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă stabilită. b) Leasingul financiar este operaţiunea de leasing care transferă cea mai mare parte din riscurile şi

avantajele aferente dreptului de proprietate asupra activului.c) Leasingul operaţional este operaţiunea de leasing care nu intră în categoria leasingului financiar.Se observă că în ordin au fost preluate definiţiile din IAS 17.Un contract de leasing poate fi recunoscut ca leasing financiar dacă îndeplineşte cel puţin una dintre

următoarele condiţii:a) Leasingul transferă locatarului titlul de proprietate asupra bunului până la sfârşitul durateicontractului de leasing. Această caracteristică este preluată ca atare din IAS 17.

b) Locatarul are opţiunea de a cumpăra bunul la un preţ estimat a fi suficient de mic în comparaţie cuvaloarea justă la data la care opţiunea devine exercitabilă, astfel încât, la începutul contractului de leasing,există în mod rezonabil certitudinea că opţiunea va fi exercitată. Această caracteristică este preluată ca ataredin IAS 17.

c) Durata contractului de leasing acoperă în cea mai mare parte durata de viaţă economică a bunului,chiar dacă titlul de proprietate nu este transferat. Această caracteristică este preluată ca atare din I AS 17.

d) Valoarea totală a ratelor de leasing, mai puţin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoareade intrare a bunului, reprezentată de valoarea la care a fost achiziţionat bunul de către finanţator, respectiv

costul de achiziţie. Această caracteristică este diferită de cea prevăzută de LAS 17 care precizează căvaloarea actualizată a plăţilor minimale acoperă cea mai mare parte a valorii juste.

e) Bunurile care constituie obiectul contractului de leasing sunt de natură specială, astfel încât numailocatarul le poate utiliza fără modificări majore.

215. Care sunt particularităţile bilanţului contabil întocmit conform OMFP nr. 3.055/2009?1. Formatul este predefinit, întreprinderile neputând detalia sau restrânge posturile bilanţiere; sursa

acestui model se găseşte în articolul 10 al Directivei a IV-a a CEE.2. Cheltuielile de constituire sunt recunoscute în activul bilanţului chiar dacă nu răspund criteriilor de

recunoaştere stabilite de IASB în cadrul conceptual.3. Fondul comercial negativ este considerat venit în avans şi nu este recunoscut ca venit, aşa cum

solicită practica internaţională.4. Activele pe termen lung destinate vânzării nu sunt prezentate separat, ci sunt cumulate cu cele

deţinute pentru a fi utilizate.5. Creanţele (altele decât cele financiare) cu scadenţa mai mare de un an sunt prezentate distinct în masa

activelor circulante.6. Cheltuielile în avans şi provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli nu se împart în funcţie de scadenţe.

Veniturile în avans sunt separate în partea ce va fi reluată la venituri într-o perioadă de până la un an şisume de reluat într-o perioadă mai mare de un an.

7. Primele de rambursare a împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni se deduc din împrumutulobligatar.

8. Acţiunile proprii se deduc din capitalurile proprii.9. Prezenţa la poziţiile E şi F a doi indicatori de analiză financiară relevanţi în aprecierea modului în

care întreprinderea îşi asigură continuitatea activităţii.Continuitatea activităţii se apreciază pe baza unui cumul de factori. Un criteriu relevant în aprecierea

continuităţii este modul în care întreprinderea îşi asigură echilibrul financiar. Se consideră că întreprinderea îşi

~ 7 ~



asigură minimul de echilibru financiar dacă îşi finanţează activele pe termen lung din surse de finanţare petermen lung şi respectiv activele pe termen scurt din surse pe termen scurt.

Să procedăm în cele ce urmează la modelarea bilanţului OMFP nr. 3.055/2009 pentru a pune înevidenţă echilibrul financiar. Vom aşeza faţă în faţă activele pe termen lung cu sursele pe termen lung şiactivele pe termen scurt cu sursele pe termen scurt:

Active pe termenlung:

Activeimobilizate (A)- Subvenţii

pentru investiţii

Surse pe termen lung:Capitaluri şi rezerve (J)

Datorii care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an (G)Provizioane pentru riscuri şi

cheltuieli (H)

↑

|||Capitaluri permanente (F)

↑|Fond de rulment(E)

Active pe termenscurt:

Active circulante(B)

Cheltuieli înavans (C)

Surse pe termen scurt:Datorii care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an (D)

Venituri în avans (I exclusivsubvenţiile pentru investiţii)

La poziţia E „Active circulante nete / Datorii curente nete" se află fondul de rulment al întreprinderii.

Pe baza acestui indicator se apreciază modul în care întreprinderea îşi asigură continuitatea activităţii petermen scurt.

Fondul de rulment reprezintă excedentul de capitaluri permanente (surse de finanţare pe termen lung)rămas după finanţarea integrală a activelor pe termen lung şi care poate fi utilizat pentru finanţarea activelor

pe termen scurt (active circulante şi cheltuieli în avans).Din schema de mai sus, fondul de rulment se poate deduce astfel:(1) Fond de rulment (E) = Surse pe termen lung (J + G + H) – Active pe termen lung (A - Subvenţiile

pentru investiţii), sau(2) Fond de rulment (E) = Active circulante (B) + Cheltuieli în avans (C) - Datorii care trebuie plătite

într-o perioadă de până la un an (D) - Venituri în avans (I exclusiv subvenţiile pentru investiţii).A doua relaţie de calcul a fost reţinută în modelul de bilanţ conform OMFP nr. 3.055/2009.Această relaţie trebuie interpretată cu prudenţă deoarece are la bază ipoteza că întotdeauna cheltuielile în

avans şi veniturile în avans sunt elemente pe termen scurt, în mod normal, înainte de a calcula acestindicator se fac o serie de retratări si reclasificări ale elementelor de bilanţ. Ar trebui luate în consideraredoar cheltuielile şi veniturile în avans pe termen scurt, dar si datorii precum provizioanele pentru riscuri şicheltuieli care au scadenţa foarte probabil într-o perioadă mai mică de un an.

Se consideră că dacă întreprinderea are fond de rulment aceasta îşi asigură continuitatea pe termenscurt fără a fi dependentă de finanţarea prin credite pe termen scurt.

La poziţia F „Total active minus datorii curente" se află sursele de finanţare pe termen lung aleîntreprinderii, numite şi capitaluri permanente. Pe baza acestui indicator se apreciază în ce măsură întreprindereaîşi asigură continuitatea activităţii pe termen lung. Din schema de mai sus, capitalurile permanente se pot determina

astfel:(i) Capitaluri permanente (F) = Capitaluri şi rezerve (J) + Datorii care trebuie plătite într-o perioadă maimare de un an (G) + Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli(H), sau

(ii) Capitaluri permanente (F) = Total activ (A + B + C) - Surse pe termen scurt (D +1 exclusiv subvenţiile pentru investiţii), sau

(iii) Capitaluri permanente (F) = Fond de rulment (E) + (Active imobilizate - Subvenţii pentruinvestiţii).

A treia relaţie de calcul a fost reţinută în modelul de bilanţ conform OMFP nr. 3.055/2009.

216. Care sunt particularităţile contului de profit şi pierdere întocmit conform OMFP nr. 3.055/2009?1. Acest model de cont de profit şi pierdere are ca sursă articolul 23 din Directiva a IV-a a CEE.

2. Cifra de afaceri netă include şi veniturile din subvenţii dacă au fost primite pentru cifra de afaceri, precum si veniturile din dobânzi înregistrate de societăţile de leasing, deşi ele sunt contabilizate ca veniturifinanciare pentru entităţile radiate din Registrul general şi care mai au în derulare contracte de leasing.

3. Variaţia stocurilor şi producţia de imobilizări sunt asimilate veniturilor din exploatare şi sunt consideratevenituri latente sau nerealizate, şi nu transferuri de cheltuieli.

~ 8 ~



Contabilitate 20104. La postul „Alte venituri din exploatare" se găsesc o serie de venituri sau câştiguri care pot fi semnificative,

precum câştigurile din vânzarea de imobilizări corporale şi necorporale, veniturile din subvenţii pentru investiţii,din despăgubiri etc.

5. Veniturile din subvenţii primite pentru acoperirea unor cheltuieli se deduc din cheltuielile pentru care s-au primit, iar cheltuielile se prezintă în mărime netă.

1. Existenţa posturilor de ajustare a valorii activelor şi provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli învederea prezentării lor în bilanţ. Pentru a fi prezentate în bilanţ, activele sunt ajustate cu amortizarea şi cueventualele deprecieri constatate la data bilanţului. Aceste ajustări generează cheltuielile cu amortizarea şi

cheltuielile cu ajustările pentru deprecierea activelor. De asemenea, se poate întâmpla ca un activ depreciatîn trecut să înregistreze o creştere de valoare, în acest caz se va recunoaşte în contabilitate un venit dinajustarea pentru depreciere. Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli sunt măsurate pe baza unor estimări.La fiecare dată de bilanţ trebuie refăcute estimările şi, după caz, majorate sau diminuate aceste datorii.Majorarea provizioanelor va determina o cheltuială cu ajustarea, iar diminuarea lor va genera un venit din

provizioane.2. La o simplă lectură a OMFP nr. 3.055/2009 se poate constata că normalizatorii au preluat

definiţiile activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii prevăzute în cadrul conceptual al IASB, precum şidefiniţiile cheltuielilor şi veniturilor şi criteriile de recunoaştere. Ordinul prevede ca în contul de profit şi

pierdere să fie recunoscute câştigurile şi pierderile din cesiunea de imobilizări. Cu toate acestea, venituldin vânzare este recunoscut la nivelul preţului de vânzare şi cheltuiala la nivelul costului diminuat cu

amortizarea înregistrată, iar în contul de profit şi pierdere se prezintă câştigul sau pierderea rezultat(ă).De asemenea, vânzarea de active financiare pe termen lung are alt tratament contabil decât vânzareacelor pe termen scurt.

8. În acest model cheltuielile şi veniturile extraordinare sunt prezentate distinct.

238. La 31.12.N, există indicii că un utilaj şi-a pierdut din valoare. Informaţiile disponibile privind utilajul respectiv sunt:

- costul de achiziţie al utilajului 4.000.000 u.m.;- pentru achiziţia utilajului s-a făcut apel la un credit care generează cheltuieli anuale cu

dobânzile de 20.000 u.m.;- preţul de vânzare al unui produs realizat cu ajutorul utilajului 1.000 u.m.;

- costul de producţie pe unitatea de produs 750 u.m. Se estimează că toate veniturile şi cheltuielile vor creşte cu 3% pe an din cauza inflaţiei. În anul N, s-au vândut 2.000 bucăţi de produs, dar societatea estimează că volumul vânzărilor va

creşte cu 5% pe an. În anul N+2, utilajul va face obiectul unei revizii prin care se doreşte menţinereaacestuia la nivelul performanţelor estimate iniţial. Cheltuielile estimate cu revizia sunt de 15.000 u.m.

De asemenea, în anul N+3, se va proceda la o reparaţie capitală prin care să se mărească performanţele utilajului. Cheltuielile cu reparaţiile sunt estimate la 25.000 u.m.

Utilajul va fi vândut la sfârşitul exerciţiului N+6. Valoarea reziduală a utilajului este estimată la30.000 u.m.

Să se identifice fluxurile de trezorerie care vor fi utilizate pentru calculul valorii de utilitate înconformitate cu IAS 36 „Deprecierea activelor".

Fluxurile de trezorerie luate în calcul:- nu includ investiţiile viitoare (care ameliorează nivelul de performanţă), costurile finanţării (dobânda),

impozitul asupra rezultatului;- includ reparaţiile curente, fluxurile care vor fi recuperate prin vânzare la sfârşitul duratei de utilitate.

AniVenit net pe unitatea de

produsCantitate Flux de trezorerie

0 1 2 3 = 1x2

N+l 257,5 2.100 540.750,0

N+2 265,2 2.205 584.766,0

N+3 273,1 2.315 632.226,5

N+4 281,3 2.431 683.840,3

N+5 289,8 2.552 739.569,6

~ 9 ~



N+6 298,4 2.552 761.516,8

1. Subtotal reprezentând intrări de numerar ce rezultădin vânzarea produselor fabricate cu activul în cauză

3.942.669,2

2. Ieşiri de numerar ce rezultă din folosirea activuluireprezentate de revizia plătită actualizată pe 2 ani,respectiv anii N+l şi N+2 = 15.000 u.m. x (1 + 3%)2

(15.913,5)

3. Intrări de numerar ce rezultă din ultima vânzare aactivului reprezentate de valoarea reziduală actualizatăe 6 ani anii N+l ână la N+6 inclusiv = 30.000 u.m.

35.821,5

Total fluxuri de trezorerie care vor fi utilizateentru calculul valorii de utilitate = 1-2 + 3

3.962.577,2

Explicaţii:Pentru anul N, venitul net din vânzarea unui produs = l .000 u.m. preţul de vânzare - 750 u.m. costul de

producţie = 250 u.m. Pentru anii următori, venitul net din vânzarea unui produs se va calcula ţinând cont decreşterea datorată inflaţiei, de 3%, astfel:

- Pentru anul N+l: 250 u.m. + 250 u.m. x 3% = 257,5 u.m.;- Pentru anul N+2: 257,5 u.m. + 257,5 u.m. x 3% = 265,2 u.m.Pentru anul N, cantitatea vândută este de 2.000 bucăţi.

Pentru anii N+l-N+5, cantitatea vândută se calculează ţinând cont de estimarea creşterii volumuluivânzărilor cu 5% pe an, respectiv:- Pentru anul N+l: 2.000 bucăţi + 2.000 bucăţi x 5% = 2.100 bucăţi;- Pentru anul N+2: 2.100 bucăţi + 2.100 bucăţi x 5% = 2.205 bucăţi.Algoritmul continuă pentru anii N+3-N+5.În anul N+6 cantitatea rămâne aceeaşi ca în anul N+5, respectiv 2.552 bucăţi, deoarece creşterile pot

fi estimate fiabil pe o durată de 5 ani, dincolo de această durată trebuind justificată utilizarea unei rate decreştere.

262. O societate din industria petrolieră a instalat o rafinărie pe un teren închiriat, în contract se precizează că, la sfârşitul perioadei de închiriere, rafinăria va fi mutată într-o altă locaţie strategică. Se

estimează că pentru mutarea rafinăriei sunt necesare cheltuieli de 200.000 u.m. Să se verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile de constituire a unui provizion în conformitate cu OMFP nr. 3.055/2009.

• Există o obligaţie prezentă ca rezultat al unui eveniment trecut: instalarea rafinăriei creează o obligaţielegală deoarece contractul de licenţă prevede înlăturarea acesteia.

• Este probabilă o ieşire de resurse generatoare de avantaje economice viitoare: costurile cu mutarearafinăriei.

• Este necesar un provizion pentru cea mai bună estimare a costurilor cu mutarea rafinăriei: 200.000 u.m.Active imobilizate = Provizioane pentru dezafectare imobilizări corporale şi alte acţiuni legate de acestea

200.000 u.m.263. Un magazin de vânzări cu amănuntul are o politică de rambursare a contravalorii bunurilor

returnate de către clienţii nemulţumiţi, chiar şi atunci când nu are obligaţia legală de a o face. Politica saeste cunoscută pe piaţă. Statisticile arată că anual sunt returnate produse a căror valoare reprezintă 3% dincifra de afaceri, în anul N, cifra de afaceri a fost de 10.000.000 u.m.

Să se verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile de constituire a unui provizion în conformitate cuOMFP nr. 3.055/2009.

●Există o obligaţie prezentă ca rezultat al unui eveniment trecut: vânzarea produselor - obligaţie implicitădeoarece politica anterioară a magazinului i-a făcut pe clienţi să spere că în caz de nemulţumire le va firambursată contravaloarea mărfurilor cumpărate.

● Este probabilă o ieşire de resurse generatoare de avantaje economice viitoare: contravaloarea mărfurilor returnate.

● Este necesar un provizion pentru cea mai bună estimare a contravalorii bunurilor returnate: 3% x10.000.QOO u.m. = 300.000 Um.

Cheltuieli cu provizioane pentru riscuri şi cheltuieli = Alte provizioane pentru riscuri şi cheltuieli300.000 u.m

~ 10 ~



Contabilitate 2010264. O societate din industria chimică poluează mediul prin activităţile sale. Deşi ţara în care îşi

desfăşoară activitatea nu dispune de o reglementare care să prevadă obligativitatea societăţilor poluante dea suporta costurile cu decontaminarea, există dezbateri asupra unui proiect de lege în acest sens şi esteaproape sigur că proiectul respectiv va fi în curând promulgat. Se estimează costuri cu decontaminareaîn valoare de 600.000 u.m.

Să se verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile de constituire a unui provizion în conformitate cu OMFP nr. 3.055/2009.

• Există o obligaţie prezentă ca rezultat al unui eveniment trecut: contaminarea mediului -

obligaţie legală deoarece este în curs adoptarea unei reglementări în acest sens.• Este probabilă o ieşire de resurse generatoare de avantaje economice viitoare: costurile cudecontaminarea.

• Este necesar un provizion pentru cea mai bună estimare a costurilor de decontaminare: 600.000 u.m.Cheltuieli cu provizioane pentru riscuri şi cheltuieli = Alte provizioane pentru riscuri şi cheltuieli riscuri şi

cheltuieli 600.000 u.m.

265. Conform contractului, o societate acordă garanţie de un an tuturor bunurilor pe care le vinde. Statisticile arată că 70% dintre produsele vândute nu prezintă defecte, 25% prezintă defecte minore şi 5% prezintă defecte majore. Dacă toate produsele ar avea defecte minore, cheltuielile cu reparaţiile ar fi de200.000 u.m. Dacă toate produsele ar avea defecte majore, cheltuielile cu reparaţiile ar fi de 1.000.000 u.m.

Să se verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile de constituire a unui provizion în conformitate cu OMFP nr. 3.055/2009.• Există o obligaţie prezentă ca rezultat al unui eveniment trecut: vânzarea produselor, care dă naştere

unei obligaţii legale.• Este probabilă o ieşire de resurse generatoare de avantaje economice viitoare: costurile cu reparaţiile.• Este necesar un provizion de 70% x 0 + 25% x 200.000 u.m. + 5% x 1.000.000 u.m. = 100.000 u.m.Cheltuieli cu provizioane pentru riscuri şi cheltuieli = Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor 100.000

u.m.

266. La sfârşitul anului l, societatea X a achiziţionat dreptul de a exploata o mină timp de 5 ani. Princontract, ea este obligată ca la sfârşitul perioadei de exploatare să îndepărteze echipamentele şi să recoperteze

solul. Se estimează că pentru îndeplinirea obligaţiilor contractuale sunt necesare cheltuieli de 600.000 u.m. Presupunem o rată de actualizare de 5%.

Să se verifice dacă la sfârşitul anului l sunt îndeplinite condiţiile de constituire a unui provizion înconformitate cu OMFP nr. 3.055/2009.

• Există o obligaţie prezentă ca rezultat al unui eveniment trecut: instalarea echipamentului creează oobligaţie legală deoarece contractul prevede înlăturarea acestuia şi recopertarea solului.

• Este probabilă o ieşire de resurse generatoare de avantaje economice viitoare: costurile cu îndepărtareaechipamentului şi cu recopertarea solului.

• Este necesar un provizion pentru valoarea actualizată a costurilor estimate a se angaja cuîndepărtarea echipamentului şi cu recopertarea solului: 600.000/1,055 = 470.116 u.m.

Cheltuieli cu provizioane pentru riscuri şi cheltuieli = Provizioane pentru dezafectare imobilizăricorporale şi alte acţiuni legate de acestea 470.116 u.m.

267. La începutul exerciţiului N-2, societatea X a semnat un contract de închiriere a unei clădiri în care

să funcţioneze sediul societăţii. Durata contractului: 5 ani. Redevenţa anuală: 150.000 u.m. în contract se precizează că spaţiul nu poate fi subînchiriat altui beneficiar, iar în caz de reziliere se vor plăti penalizări de140.000 u.m. pentru fiecare ari de neîndeplinire a contractului. La sfârşitul exerciţiului N, societatea şi-a mutat sediul într-un centru administrativ prestigios, care corespunde mai bine noii imagini pe care aceasta doreştesă o promoveze.


• Există o obligaţie prezentă ca rezultat al unui eveniment trecut: semnarea contractului de închirierecare dă naştere unei obligaţii legale.• Este probabilă o ieşire de resurse generatoare de avantaje economice viitoare: redevenţele aferente ultimelor

două exerciţii sau penalizările în caz de reziliere a contractului.• Este necesar un provizion pentru cea mai bună estimare a plăţilor inevitabile aferente contractului: 2 x

~ 11 ~



140.000 u.m. = 280.000 u.m.Cheltuieli cu provizioane pentru riscuri şi cheltuieli = Alte provizioane pentru riscuri şi cheltuieli

280.000 u.m.

268. O societate îşi desfăşoară activitatea în domeniul prelucrării laptelui. Din cauza concurenţei pe piaţă, rezultatele ultimelor exerciţii au fost mult mai mici decât cele bugetate. Din acest motiv, în exerciţiul N, consiliul de administraţie a decis să renunţe la fabricarea iaurtului cu aromă de fructe şi să înceapă producţia de cremă de brânză, în planul de restructurare sunt prevăzute următoarele:

- indemnizaţii pentru concedierea unei părti din salariaţi: 2.000.000 u.m.;- cheltuieli cu achiziţia de instalaţii pentru producerea cremei de brânză: 9.000.000 u.m.;- cheltuieli cu recalificarea personalului în vederea utilizării noilor instalaţii: 300.000 u.m.;- profituri estimate a se obţine din vânzarea instalaţiilor utilizate în producerea iaurtului cu aromă de

fructe: 900.000 u.m.;- cheltuieli cu promovarea noilor produse: 800.000 u.m.

La sfârşitul exerciţiului N s-au anunţat public principalele caracteristici ale planului de restructurare. Acest anunţ a indus salariaţilor, clienţilor şi furnizorilor aşteptarea că societatea va implementa procesul de re-structurare.


- Există o obligaţie prezentă ca rezultat al unui eveniment trecut: comunicarea deciziei de restructuraresalariaţilor, clienţilor şi furnizorilor - obligaţie implicită deoarece induce aşteptarea că procesul de restructurare vafi implementat.

- Este probabilă o ieşire de resurse generatoare de avantaje economice viitoare: cheltuielile directe generatede restructurare.

- Este necesar un provizion pentru cea mai bună estimare a cheltuielilor directe generate de restructurare:2.000.000 u.m. (indemnizaţiile pentru concedierea salariaţilor).

Un provizion de restructurare nu trebuie să includă costuri precum cele implicate de: recalificarea saumutarea personalului care nu este afectat de restructurare (300.000 u.m.); marketing (800.000 u.m.); sauinvestiţiile în noi sisteme şi reţele de distribuţie (9.000.000 u.m.). De asemenea, câştigurile din înstrăinarea

preconizată a activelor (900.000 u.m.) nu sunt luate în considerare la evaluarea provizionului, chiar dacă

vânzarea activelor este o componentă a restructurării.Cheltuieli cu provizioane pentru riscuri şi cheltuieli = Provizioane pentru restructurare 2.000.000 u.m.

269. Pe 01.06.N, societatea X garantează creditele bancare contractate de societatea Y. La acea dată,situaţia financiară a societăţii Y era solidă, în cursul exerciţiului N+l, situaţia financiară a societăţii Y seagravează, iar pe 30.11.N+l se declară falimentul. La 31.12.N+1, se estimează că sumele ce trebuie acoperiteîn numele societăţii Y sunt de 800.000 u.m.

Să se verifice dacă, pentru societatea X, sunt îndeplinite condiţiile de constituire a unui provizion, înconformitate cu OMFP nr. 3.055/2009, la31.12.Nşila31.12.N+l.

La 31.12.N:• Există o obligaţie actuală ca rezultat al unui eveniment trecut: garantarea creditelor - obligaţie

contractuală.• Nu este probabilă o ieşire de resurse generatoare de avantaje economice viitoare deoarece situaţia

financiară a societăţii Y este solidă.• Nu este necesară recunoaşterea unui provizion, dar există o datorie contingenţă.La 31.12.N+l:• Există o obligaţie actuală ca rezultat al unui eveniment trecut: garantarea creditelor - obligaţie

contractuală.• Este probabilă o ieşire de resurse generatoare de avantaje economice viitoare: resursele necesare acoperirii

creditului garantat.• Este necesar un provizion pentru cea mai bună estimare a costurilor necesare acoperirii creditului

garantat: 800.000 u.m.Cheltuieli cu provizioane pentru riscuri şi cheltuieli = Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor 800.000 u.m.

270. În luna februarie exerciţiul N, o societate a fost acţionată în instanţă de către un fost angajat. Reclamantul solicită despăgubiri pentru daunele suferite în timpul unei accidentări în perioada în care

~ 12 ~



Contabilitate 2010lucra pentru societate, susţinând că aceasta nu a respectat regulile prevăzute de legislaţia în domeniul

protecţiei muncii. La 31.12.N, avocaţii societăţii sunt de părere că aceasta nu va fi făcută responsabilă. La31.12.N+1, ţinând cont de evoluţia procesului, avocaţii consideră că societatea va fi făcută răspunzătoareşi va trebui să plătească despăgubiri în valoare de 700.000 u.m.

Să se verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile de constituire a unui provizion, în conformitate cu OMFP nr. 3.055/2009, la 31.12.N si la 31.12.N+1.

La 31.12.N:• Pe baza datelor disponibile se constată o obligaţie probabilă a cărei existenţă nu va fi confirmată decât de

decizia tribunalului.• Nu este necesară recunoaşterea unui provizion, dar există o datorie contingenţă.La31.12.N+l:• Pe baza datelor disponibile există o obligaţie prezentă.• Este probabilă o ieşire de resurse generatoare de avantaje economice viitoare: resursele necesare acordării

despăgubirilor.• Este necesar un provizion pentru cea mai bună estimare a costurilor necesare acoperirii despăgubirilor:

700.000 u.m.Cheltuieli cu provizioane pentru riscuri şi cheltuieli = Provizioane pentru litigii 700.000 u.m.

271. în cursul exerciţiului N, societatea X a acţionat în instanţă un concurent pentru utilizarea ilegală a unei

licenţe. Tribunalul a decis că societatea concurentă îi va plăti lui X despăgubiri în valoare de 100.000 u.m.Concurentul a făcut recurs la o instanţă superioară. Până la închiderea exerciţiului N, recursul nu a fost soluţionat.

Să se verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile de recunoaştere a unui activ în bilanţul societăţii X, înconformitate cu OMFP nr. 3.055/2009.

• Pe baza datelor disponibile se constată un activ probabil a cărui existenţă nu va fi confirmată decâtde (decizia instanţei cu privire la recursul formulat de către concurent.

• Nu se poate recunoaşte un activ în bilanţ deoarece decizia tribunalului ar putea să fie modificată deinstanţa superioară, dar există un activ contingent.

377. Definiţi caracteristicile calitative ale informaţiei contabile aşa cum sunt ele prezentate în Cadrul

general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare elaborat de IASB.Situaţiile financiare sunt utile dacă îndeplinesc o serie de patru caracteristici calitative: inteligibilitatea,

relevanţa, credibilitatea şi compa-rabilitatea.1. Inteligibilitatea

O calitate esenţială a informaţiilor furnizate de situaţiile financiare este aceea că ele pot fi uşor înţelese deutilizatori, în acest scop, se

presupune că utilizatorii dispun de cunoştinţe suficiente privind desfăşurarea afacerilor şi a activităţilor economice, de noţiuni de contabilitate şi au dorinţa de a studia informaţiile prezentate. Totuşi, informaţiile

privind unele probleme complexe, care ar trebui incluse în situaţiile financiare datorită relevanţei lor înluarea deciziilor economice, nu ar trebui excluse doar pe motivul că ar putea fi prea dificil de înţeles pentruanumiţi utilizatori.

2. RelevanţaInformaţiile sunt relevante atunci când influenţează deciziile economice ale utilizatorilor, ajutându-i pe

aceştia să evalueze evenimente trecute, prezente sau viitoare, confirmând sau corectând evaluările lor anterioare.Relevanţa informaţiei este influenţată de natura sa şi de pragul de semnificaţie. Informaţiile sunt

semnificative dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor luate pe baza situaţiilor financiare. Pragul de semnificaţie depinde de mărimea elementului sau a erorii,

judecată în împrejurările specifice ale omisiunii sau declarării eronate.3. Credibilitatea (fiabilitatea)

Informaţia este credibilă atunci când nu conţine erori semnificative, nu este părtinitoare, iar utilizatorii pot avea încredere că reprezintă corect ceea ce şi-a propus să reprezinte sau ce se aşteaptă în mod

rezonabil să reprezinte.Informaţia poate fi relevantă, dar atât de puţin credibilă sub aspectul naturii sau reprezentării încâtrecunoaşterea acesteia să poată induce în eroare.

a) Reprezentarea fidelă

~ 13 ~



Pentru a fi credibilă, informaţia trebuie să reprezinte cu fidelitate tranzacţiile şi alte evenimente pe careaceasta fie şi-a propus să le reprezinte, fie pe care ar putea fi de aşteptat, în mod rezonabil, să le reprezinte. Ceamai mare parte a informaţiilor financiare este supusă unui anumit risc de a da o reprezentare mai putincredibilă decât ar trebui. Aceasta nu se datorează părtinirii, ci mai degrabă dificultăţilor inerente, fie înidentificarea tranzacţiilor şi a altor evenimente care urmează a fi evaluate, fie în conceperea şi aplicareatehnicilor de evaluare şi prezentare care pot transmite mesaje care corespund acestor tranzacţii şi evenimente.

În anumite cazuri, măsurarea efectelor financiare ale elementelor poate fi atât de incertă încât întreprinderile, îngeneral, să nu le recunoască în situaţiile financiare (de exemplu, fondul comercial generat intern), în alte cazuri,

totuşi, poate fi relevantă recunoaşterea elementelor respective si prezentarea, în acelaşi timp, a riscului de eroare care planează asupra recunoaşterii şi evaluării.b) Prevalenta economicului asupra juridicului

Pentru ca informaţia să prezinte credibil evenimentele şi tranzacţiile pe care le reprezintă este necesar caacestea să fie contabilizate şi prezentate în concordanţă cu fondul lor si cu realitatea economică, si nu doar cuforma lor juridică.

Fondul tranzacţiilor sau al altor evenimente nu este întotdeauna în concordanţă cu ceea ce transpare dinforma lor juridică. De exemplu, o întreprindere înstrăinează un activ altei părţi într-un astfel de mod încâtdocumentele să susţină transmiterea dreptului de proprietate părţii respective şi cu toate acestea contractul încheiat săasigure întreprinderii dreptul de a se bucura în continuare de avantaje economice viitoare de pe urma activuluirespectiv, în astfel de circumstanţe, raportarea unei vânzări nu ar reprezenta, credibil, tranzacţia încheiată.

c) NeutralitateaPentru a fi credibilă, informaţia cuprinsă în situaţiile financiare trebuie să fie neutră, adică lipsită de influenţe.

Situaţiile financiare nu sunt neutre dacă, prin selectarea şi prezentarea informaţiei, influenţează luarea uneidecizii sau formularea unui raţionament pentru a realiza un rezultat sau un obiectiv predeterminat.

d) Prudenţa

Cei care elaborează situaţii financiare se confruntă cu incertitudini care, inevitabil, planează asupra multor evenimente şi circumstanţe, cum ar fi încasarea creanţelor îndoielnice, durata de utilitate probabilă aechipamentelor etc. Astfel de incertitudini sunt recunoscute prin prezentarea naturii si valorii lor, dar si prinexercitarea prudenţei în întocmirea situaţiilor financiare.

Prudenţa înseamnă includerea unui grad de precauţie în exercitarea raţionamentelor necesare pentru a faceestimările cerute în condiţii de incertitudine, astfel încât activele şi veniturile să nu fie supraevaluate, iar datoriile si

cheltuielile să nu fie subevaluate.Totuşi, exercitarea prudenţei nu permite, de exemplu, constituirea de rezerve ascunse sau provizioane

excesive, subevaluarea deliberată a activelor sau a veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberată a datoriilor sau a cheltuielilor, deoarece situaţiile financiare nu ar mai fi neutre şi astfel nu ar mai avea calitatea de a ficredibile.

e) Integralitatea

Pentru a fi credibilă, informaţia din situaţiile financiare trebuie să fie completă, în limitele rezonabileale pragului de semnificaţie şi ale costului obţinerii acelei informaţii. O omisiune poate face ca informaţia săfie falsă sau să inducă în eroare şi astfel să nu mai aibă un caracter credibil şi să devină defectuoasă din

punctul de vedere al relevanţei.4. Comparabilitatea

Utilizatorii trebuie să poată compara situaţiile financiare ale unei întreprinderi în timp pentru a identificatendinţele în poziţia financiară şi performanţele sale. Utilizatorii trebuie, totodată, să poată comparasituaţiile financiare ale diverselor întreprinderi pentru a le evalua poziţia financiară, performanţa acestora şimodificările poziţiei financiare.

Astfel, măsurarea şi prezentarea efectului financiar al aceloraşi tranzacţii şi evenimente trebuieefectuate într-o manieră consecventă în cadrul unei întreprinderi si de-a lungul timpului pentru acea între-

prindere şi într-o manieră consecventă pentru diferite întreprinderi. O implicaţie importantă a calităţiiinformaţiei de a fi comparabilă este ca utilizatorii să fie informaţi despre politicile contabile utilizate înelaborarea situaţiilor financiare şi despre orice schimbare a acestor politici, precum şi despre efectele unor astfel de schimbări. Utilizatorii trebuie să fie în măsură să identifice diferenţele între politicile contabile

pentru tranzacţii şi alte evenimente asemănătoare utilizate de aceeaşi întreprindere de la o perioadă la alta,cât şi de diferite întreprinderi. Nu este indicat pentru o întreprindere să continue să evidenţieze în contabilitate, în aceeaşi manieră, o

tranzacţie sau alt eveniment dacă metoda adoptată nu menţine caracteristicile calitative de relevanţă şicredibilitate.

~ 14 ~



Contabilitate 2010 Nu este indicat pentru o întreprindere nici să lase politicile sale contabile neschimbate atunci când există

alternative mai relevante şi mai credibile.

378. Care sunt elementele care definesc performanţa financiară a întreprinderii în viziunea Cadrului general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare elaborat de IASB? Definiţi aceste elemente şi explicităţi definiţiile.

Elementele care definesc performanţa financiară sunt veniturile şi cheltuielile.Veniturile sunt creşteri de avantaje economice viitoare în cursul perioadei contabile care au ca rezultat o

creştere a capitalurilor proprii, diferită de cea care provine din contribuţiile proprietarilor capitalului. Cheltuielilesunt diminuări de avantaje economice în cursul perioadei contabile care au ca rezultat o diminuare a capitalurilor proprii, diferită de cea care provine din distribuirile în favoarea proprietarilor de capital.

Definiţiile propuse de cadrul conceptual sunt foarte cuprinzătoare, refe-rindu-se atât la veniturile/cheltuielileangajate în cursul normal al activităţilor, cât şi la câştigurile/pierderile, plusurile/minusurile de valoare survenite pe

parcursul perioadei, indiferent dacă sunt latente sau realizate. Există însă şi elemente care, deşi corespunddefiniţiilor veniturilor şi cheltuielilor deoarece generează creşteri sau diminuări de capitaluri proprii, nu suntincluse în contul de profit şi pierdere, ci figurează printre elementele capitalurilor proprii (după cum aţi pututobserva, rezervele din reevaluare răspund definiţiei veniturilor, dar nu sunt trecute în contul de profit şi pierdere

pentru a nu fi distribuite, ci sunt recunoscute în masa capitalurilor proprii). Aceste definiţii acoperă mai multdecât elementele recunoscute drept venituri şi cheltuieli în contul de profit şi pierdere. La definiţiile de mai sus

răspund:i) veniturile şi cheltuielile în mărime brută;ii) câştigurile şi pierderile;iii) plusurile şi minusurile de valoare.

CONTABILITATE_Exercitii_Rezolvate_2010

Documents

Transcript of CONTABILITATE_Exercitii_Rezolvate_2010