Contabilitate+de+Gestiune+Si+Calculatia+Costurilor

5/7/2018 Contabilitate+de+Gestiune+Si+Calculatia+Costurilor - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/contabilitatedegestiunesicalculatiacosturilor 1/111

1

ACADEMIA COMERCIALĂ SATU MARE

FLAVIA NISTOR

CONTABILITATE DE GESTIUNE SI

CALCULATIA COSTURILOR

SUPORT DE CURS

- UZ INTERN-

2010



2

CAPITOLUL 1 CONCEPTUL, OBIECTIVELE ŞI METODACONTABILITĂŢII DE GESTIUNE

1.1. NOTIUNEA SI SFERA DE CUPRINDERE A COSTURILOR SI CONTABILITĂŢII

DE GESTIUNE

Desf ăşurarea procesului de producţie a bunurilor materiale se sprijină pe folosirea productivaa celor trei factori fundamentali ai săi :- natura, reprezentata prin pământ ce cuprinde : solul, aerul, mineralele, apa, etc.- capitalul reprezentat prin: capitalul fix respectiv maşini, utilaje, instalaţii de lucru, clădiri,

mijloace de transport, etc.; adică mijloacele de munca necesare procesului de producţie sicapitalul circulant format din materii prime, materiale auxiliare, combustibil, piese schimb incalitate de obiecte ale muncii;

- munca omului.Participarea acestor trei factori la procesul de producţie are loc in mod diferit, iar ca efect

al consumării lor productive ia naştere cheltuielile de producţie.Totalitatea cheltuielilor de producţie efectuate intr-o întreprindere pentru producerea sidesfacerea producţiei intr-o anumita perioada de timp reprezintă costul de producţie .

Contabilitatea de gestiune poate fi definita ca având drept obiectiv in principal reflectareatuturor operaţiilor de colectare si repartizare a cheltuielilor pe destina ţii respectiv pe produse,lucrări, servicii, comenzi bază de fabricaţie, activităţi, secţii, etc.Decontarea produselor obţinute si calculul costului de producţie al produselor fabricate,lucrărilor executate si serviciilor prestate ,inclusiv a producţiei in curs de execuţie.

Modul de organizare a contabilităţii de gestiune este la atitudinea fiecărei întreprinderi infuncţie de specificul activităţii, respectiv de obiectul de activitate, particularităţile tehnologiei siorganizarea producţiei, tipul de producţie ,mărimea si structura organizatorica a întreprinderii.Caracterul de producţie si gradul sau de mecanizare si automatizare ,necesităţile informaţionale

ale organelor de decizie, având din acest punct de vedere o răspândire mai mare decâtcontabilitatea financiara ce este strict reglementata din punct de vedere normativ.

1.2. CLASIFICAREA PRODUCŢIEI SI IMPORTANTA ACESTEIA PENTRUCONTABILITATEA DE GESTIUNE

Pentru calcularea corecta a costului de producţie este necesar ca la înregistrareacheltuielilor ocazionate de aceasta sa se tina seama de destina ţia si importanta ei , de locurile deproducţie care au ocazionat cheltuielile respective, felul lor si particularităţile pe care le prezintă.

Astfel după destinaţie si importanta, producţia întreprinderilor este de trei feluri : producţia debază, auxiliara si anexa.

Producţia de bază ( activitate) este aceea care formează obiectul activităţii principale a întreprinderii si consta din obţinerea de produse finite, semifabricate, lucrări si servicii ce suntdestinate in majoritatea cazurilor vânzării in aff ără către alte unitati patrimoniale. Obţinerea eiare loc in cadrul secţiilor principale de producţie ale întreprinderii ce se mai numesc si secţii debază. In contabilitate acestea sunt cunoscute ca : locuri (centre) principale de produc ţie sau decheltuieli.



3

Activitatea auxiliară este aceea ce asigura desf ăşurarea normala a producţiei activităţiide bază, motiv pentru care se mai numesc si producţie sau activitate ajutătoare. Cuprinde :fabricarea de produse secundare sau servicii si lucrări ca :producţia secţiei de sculărie, centraleielectrice, de apa, de aburi, de întreţinere si reparaţii, etc. In contabilitate ele sunt cunoscute subdenumirea de locuri sau centre secundare de producţie sau de cheltuieli.

Activitatea anexă este aceea care nu are legătura directa cu activitatea de bază, avânddrept scop satisfacerea anumitor nevoi socioculturale. Obţinerea ei are loc in cadrul unor secţii

neindustriale ce are caracter de anexa de unde le vine si denumirea de sec ţii anexe. In aceastacategorie se încadrează : gospodăria comunala anexa. Ca si auxiliarele si cele anexe suntconsiderate in contabilitate locuri sau centre secundare de producţie sau cheltuieli.

Administrarea producţiei din secţiile de bază auxiliare si ale întreprinderii in ansamblulsau se realizează de către sectorul administrativ si de conducere ce constituie un centru distinctde cheltuieli. Acesta conţine in structura sa o serie de unitati funcţionale (servicii, birouri) ce audrept scop îndeplinirea funcţiilor de bază ale întreprinderii ca cele de :aprovizionare, producţie,desfacere, prognoza, financiar contabila, etc.Desf ăşurarea activităţii in cadrul acestor funcţii ocazionează cheltuieli ce se pot include in cazulproducţiei fabricate de întreprindere după ce in prealabil au fost colectate intr-un cont distinctpentru sectorul respectiv.

1.3. CLASIFICAREA CHELTUIELILOR DE PRODUCŢIE

Pentru a putea urmări modul cum s-au consumat factorii de producţie de către întreprindere si pentru a se calcula corect costul producţiei si implicit rezultatele financiare,contabilitatea trebuie sa înregistreze la timp si in totalitatea lor cheltuielile de exploatare(producţie).Înregistrarea corespunzătoare a cheltuielilor de exploatare si calcularea cu exactitatea costului produselor fabricate trebuie sa aibă in vedere pe lângă clasificarea producţiei si

respectiv a centrelor de cheltuieli care au ocazionat cheltuielile in cauza si diferitele feluri decheltuieli împreuna cu particularităţile pe care le prezintă acestea.

a) Din punct de vedere al naturii respectiv al con ţ inutului economic, cheltuielile deproducţie se împart in:

- cheltuieli materiale reprezentate prin consumul de mijloace de producţie si- cheltuieli salariale reprezentate prin consumul de forte de munca.

b) După componenta sau omogenitatea con ţ inutului lor avem :

- cheltuieli simple cu conţinut omogen fiind formate dintr-un element de cheltuiala. Inaceastă categorie se cuprind cheltuieli cu salariile, cu consumul de materii prime, de materialeauxiliare, cu amortizarea, etc.

-cheltuieli complexe cu conţinut eterogen fiind formate din mai multe elemente decheltuieli simple. In aceasta categorie se cuprind cheltuielile de administraţie si de conducere aunităţii , cheltuieli cu întreţinerea si funcţionarea utilajelor, cheltuielile generale ale fiecărei secţiicare formează cheltuielile indirecte de producţie.

c) Din punct de vedere al importantei pe care o au in procesul de produc ţ ie si al legăturii

lor cu procesul tehnologic

- cheltuieli de bază sunt acelea ocazionate in mod nemijlocit de desf ăşurarea procesuluitehnologic de producţie. In acestă categorie se cuprind : consumurile de materii prime,salariile de bază ale muncitorilor direct productivi ,cheltuieli cu întreţinerea si funcţionareautilajelor din secţiile principale de producţie.



4

- cheltuielile de regie sunt acelea care nu au legătura directa cu procesul tehnologic fiindefectuate in scopul creării condiţiilor normale de desf ăşurare a muncii. In aceasta categorie secuprind cheltuielile cu iluminatul, cu încălzitul, salariile personalului tehnic, de conducere,administrativ, cheltuieli cu întreţinerea si repararea clădirilor, cheltuieli de birou.

d) După modul de repartizare si includere in costul obiectelor de calcula ţ ie (produse,comenzi, faze, activităţi, funcţii ) care le-au ocazionat cheltuieli de producţie se împart in

- cheltuieli directe si anume acele cheltuieli care se identifica pe un anumit obiect de

calculaţie (produse, servicii ) încă din momentul efectuărilor si ca atare se includ direct in costulobiectelor respective. Aici se cuprind : cheltuieli cu consumul de materii prime, energie sicombustibil in scopuri tehnologice, salariile muncitorilor direct productivi calculate pentrumunca de producţie.

- cheltuieli indirecte sunt acelea sunt acelea care privesc fie fabricarea mai multorproduse ,executarea mai multor lucrări, servicii sau comenzi in cadrul unui atelier, fie chiar

întreprinderea in ansamblul ei. Astfel de cheltuieli nu pot fi identificate pe un anumit obiect decalculaţie (produs, lucrare) in momentul efectuării lor si ca atare nu se pot include direct in costulacestora ci indirect pe bază unor criterii convenţionale după ce au fost colectate pe centrele decheltuieli care le-au ocazionat .Din aceasta categorie fac parte cheltuielile indirecte de producţie,de administraţie.

e) După comportamentul lor fa ţă de volumul fizic al produc ţ iei se împart in-cheltuieli variabile respectiv acelea care pe total işi modifica nivelul odată cu

modificarea volumului fizic al producţiei care le-a ocazionat, iar pe unitatea de produs rămân laacelaşi nivel. Avem :cheltuieli cu consumul de materii prime, combustibili in scopuritehnologice, salariile de bază ale muncitorilor productivi calculata pentru munca prestata inproducţie, cheltuieli cu întreţinerea si funcţionarea utilajelor si mijloacelor de transport alesectoarelor.

- Cheltuielile fixe sunt acelea care nu-si modifica nivelul lor total, rămânând fixeindiferent de modificarea volumului fix al producţiei. Aici avem : cheltuieli cu amortizareaimobilelor ( când se calculează in raport de tip : salariile personalului de conducere tehnic,economic, administrativ, de birou, cele pentru întreţinere si repararea birourilor, încălzit si

iluminat ).f) Din punct de vedere al modului cum participa la crearea de noi valori, cheltuielile deproducţie se împart in

- Cheltuielile productive sunt acelea ce au drept rezultat crearea de noi valori , inaceasta categorie se includ toate cheltuielile ocazionate de desf ăşurarea normala a procesului deproducţie, motiv pentru care sunt scutite cheltuielile eficiente.- Cheltuielile neproductive sunt cele care se datorează existentei unor lipsuri pe linia

organizării si conducerii producţiei, motiv pentru care se numesc si cheltuieli ineficiente (ex.: pierderi din întreruperi, din rebuturi ).

g) Din punct de vedere al scopului urmărit se pot clasifica după natura lor si după

destina ţ ie.

După natura lor se împart in : cheltuieli de exploatare, financiare, excepţionale.Cheltuielile de exploatare reprezintă cheltuielile privind consumurile de materii prime,materiale auxiliare, combustibil, energie, apa, uzura obiectelor de inventar, cheltuieli cupersonalul , asigurarea si protecţia sociala.

Cheltuielile financiare reprezintă pierderi din creanţe legate de participaţii ,diferentenefavorabile de curs valutar , dobânzile aferente împrumuturilor, etc.Cheltuielile excepţionale includ despăgubiri, amenzi, penalităţi, lipsuri de inventar , donaţii,subvenţii acordate, etc.După destinaţie cheltuielile se împart in : cheltuieli directe si cheltuieli indirecte de producţie (cheltuieli cu întreţinerea si funcţionarea utilajelor);cheltuieli de desfacere ce sunt ocazionate de



5

vânzarea produselor fabricate ;cheltuieli generale de administraţie ce sunt determinate deadministrarea si conducerea unităţii patrimoniale in ansamblul ei.

1.4 PRINCIPIILE CALCULAŢIEI COSTURILOR.

Calcularea cat mai exacta a costului producţiei fabricate are la bază următoarele principiiteoretice si metodologice :

1.Determinarea obiectului calculaţiei reprezintă punctul de plecare in organizarea calculaţieicosturilor si este delimitat prin obiectul pentru care se efectuează calculaţia astfel : in sectorulaprovizionării obiectul calculaţiei este reprezentat de o materie prima, un material consumabil,de o anumita marfa sau grupa de marfa pentru care se face calculaţia; in sectorul producţieiobiectul calculaţiei poate fi un produs sau o grupa de produse, o lucrare, un serviciu, o comanda ,un loc de cheltuieli, etc.

2. Alegerea metodei de calculaţie reprezintă o problema cu implicaţii deosebite indeterminarea conţinutului si exactităţii indicatorului ce constituie obiect de calculaţie.Organizarea calculaţiei contabile in concordanta cu celelalte forme de calculaţie economica (previzional si statistica ).Potrivit acestui principiu datele furnizate de diferitele componente ale sistemului informaţional sieconomic se pot centraliza pentru calculul, analiza si controlul indicatorilor respectivi pe

întreprinderi, ramuri si pe întreaga economie naţionala.Astfel ,in conformitate ,cu acest principiu, organizarea contabilităţii de gestiune si de calculaţie acosturilor este necesar sa se facă potrivit obiectivelor urmărite si după aceeaşi metodologie decalculare a costului de producţie folosita cu ocazia programării acesteia.

In acest sens se impune ca la organizarea contabilităţii de gestiune sa se tina seama deaceeaşi divizare a întreprinderii pe secţii, faze de fabricaţie, instalaţii, etc.; ca centre de cheltuielicare au fost avute in vedere cu ocazia programării costurilor de producţie sa se folosească aceeaşinomenclatura a produselor lucrărilor si serviciilor, precum si articolelor de calculaţie care s-auutilizat cu ocazia întocmirii antecalculaţiilor pe produs, aceleaşi criterii de repartizare a

cheltuielilor indirecte de producţie si daca este cazul a cheltuielilor generale de administraţie prinrespectarea stricta a acestui principiu se creează premisele necesare comparabilităţii datelorefective din contabilitate cu datele antecalculate si asigura contabilităţii rolul de principalinstrument de efectuare a controlului cu privire la modul de îndeplinire a indicatorilor programaţiin scopul determinării abaterilor.

3. Delimitarea pe feluri de activităţi a indicatorilor economico-financiari care fac obiectulcalculaţiei costurilor. Potrivit acestui principiu este necesar ca datele si informa ţiile furnizate decontabilitate sa fie delimitate si localizate pe feluri de activităţi, iar urmărirea si determinareindicatorilor economico-financiari sa se facă in aceeaşi structura; aşadar costul producţiei nutrebuie sa cuprindă decât cheltuielile de exploatare grupate după destinaţia lor, restul cheltuielilor

care privesc activitatea întreprinderii in ansamblul ei si anume :cheltuieli financiare si celeexcepţionale, cele cu impozit pe profit care nu au legătura cu activităţile de exploatare; nutrebuie sa se includă in costul producţiei obţinute, acestea se suporta direct din rezultatelefinanciare ale unităţii patrimoniale.

4. Delimitarea in timp a datelor si informaţiilor pe baza cărora se calculează calculaţiacosturilor. Datele si informaţiile ce stau la bază calculării costului producţiei trebuie sa provină numai din perioada la care se refera cheltuielile in cauza.

Astfel trebuie menţionat ca exista unele cheltuieli care deşi se efectuează in perioadacurenta, ele privesc si producţia din perioada viitoare cunoscute sub denumirea de cheltuieli

înregistrate in avans după cum exista cheltuieli ce se vor efectua efectiv in perioada viitoare de



6

gestiune dar privesc si perioada curenta de calcul. Potrivit acestui principiu includereacheltuielilor in costul de producţie trebuie efectuata in perioada de gestiune ( luna, trimestru ,an) când are loc fabricarea efectiva a producţiei de care sunt legate.

5.Delimitarea in spaţiu sau pe centre de cheltuieli a datelor si informaţiilor ce stau la bază calculării costurilor.- presupune înregistrarea in mod separat pentru fiecare din cheltuielile de productie a tuturor

cheltuielilor si veniturilor in vederea calculării eficientei activităţii acestora.

Putem spune daca ne referim la contabilitatea de gestiune ca in raport cu procesele care leocazionează, cheltuieli de exploatare se împart din punct de vedere al calcula ţiei in patru grupe :cheltuieli de aprovizionare, de producţie, de desfacere, de administraţie si conducere.

In ceea ce priveşte cheltuieli de producţie delimitarea si localizarea lor trebuie sa se facă inprimul rând pe fiecare secţie a activităţii de bază si auxiliare deci delimitarea in spaţiu sau pecentre a cheltuielilor, a datelor si informaţiilor furnizate de contabilitate se face atât in scopulnecesitaţilor de evidenta si calculaţie care constau in stabilirea cat mai justa a indicatoriloreconomico-financiari privind costurile la nivelul fiecărei structuri funcţionale ,cat si in scopfuncţional de conducere eficienta a activităţii desf ăşurate in locurile respective pe bază criteriilorde rentabilitate care impun responsabilităţi conducătorului.



7

CAPITOLUL 2 ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII DE

GESTIUNE SI A CALCULAŢIEI COSTURILOR

2.1. CONTURILE DE GESTIUNE. CONTINUTUL ECONOMIC. FUNCTIA

CONTABILA.

Conturile cu ajutorul cărora se realizează contabilitatea cheltuielile de producţie sicalculaţia costurilor sunt conturile de gestiune. Aceste conturi au menirea de a preluacheltuielile de exploatare din contabilitatea financiara unde s-au înregistrat după natura lorpentru a le coordona după destinaţie in vederea calculării costului efectiv al producţiei obţinutedecontării acestei producţii si stabilirii abaterilor costurilor efective de la cele prestabilite. Infelul acesta se creează independenta contabilităţii de gestiune faţă de contabilitatea financiară.

In planul de conturi general, aceste conturi sunt cuprinse in clasa 9 "Conturi de gestiune"si ele au caracteristica generala ca la sfârşitul exerciţiului financiar nu apar in bilanţul contabil

întrucât datele si informaţiile pe care le reflecta au fost deja înregistrate in contabilitateafinanciara .Clasa 9 de conturi este structurata pe trei grupe :- grupa 90 Decontări interne cuprinde conturile: 901 Decontări interne privind cheltuielile ,

902 Decontări interne privind producţia obţinuta, 903 Decontări interne privind diferenţe depreţ ;

- grupa 92 Conturi de calculaţie : 921 Cheltuielile activităţii de bază,922 Cheltuielile activităţii auxiliare,923 Cheltuieli indirecte de producţie,924 Cheltuieli generale de administraţie,925 Cheltuieli de desfacere ;

- grupa 93 Costul producţiei : 931 Costul producţiei obţinute,933 Costul producţiei in cursde execuţie

Schema funcţionarii conturilor din clasa 9 “Conturi de gestiune”

D 901 “Decontări interne privind cheltuielile” CCostul efectiv al produselor finite obţinute (cont 931)

Cheltuieli de producţie din contabilitateafinanciara înregistrate in conturi după naturaeconomica

(cont : 921,922,923,924,925)

Sold final creditor (costul efectiv al producţieiin curs de execuţie)

D 902 “Decontări interne privind producţia obţinuta “ CCostul efectiv al producţiei finite obţinute (cont 921)

Costul standard al producţiei finite obţinute(cont 931 )

Diferenţe de preţ aferente producţiei finiteobţinute (cont 903)



8

D 903 “Decontări interne privind diferenţele de preţ ” CDiferenţe de preţ aferente producţiei finiteobţinute (cont 902)

Diferenţe de preţ aferente producţiei finiteobţinute, repartizate (cont 931)

D 921 “Cheltuielile activităţii de bază” CCheltuieli directe (cont 901 )Cheltuielile activităţii auxiliare (cont 922 )Cheltuieli indirecte de producţie (cont 923 )Cheltuieli generale de administraţie (cont 924)Cheltuieli de desfacere (cont 925)

Costul producţiei in curs de execuţie (cont933)Costul efectiv al producţiei finite obţinute(cont 902)

D 922 “Cheltuielile activităţii auxiliare” CDecontări interne privind cheltuielile (cont 901)Decontări reciproce (cont 922 in analitic )

Decontări reciproce (cont 922 in analitic )Repartizarea cheltuielilor pe locuriconsumatoare ( cont 921,923,924,925 )Costul producţiei in curs de execuţie (cont 933)

Costul efectiv al producţiei marfa (cont 902 )

D 923 “ Cheltuieli indirecte de producţie” CDecontări interne privind cheltuielile (cont901 )Cheltuielile activităţii auxiliare (cont 922)

Cota de cheltuieli indirecte ale secţiilorrepartizate pe obiecte de calculaţie ( cont 921)

D 924 “ Cheltuieli generale de administraţie” CDecontări interne privind cheltuielile (cont

901 )Cheltuielile activităţii auxiliare (cont 922)

Cota de cheltuieli generale de administraţie

repartizate pe obiecte de calculaţie ( cont921, 922 )

D 925 “Cheltuieli de desfacere” CDecontări interne privind cheltuielile(cont 901 )Cheltuielile activităţii auxiliare (cont 922)

Cota de cheltuieli de desfacere repartizate peobiecte de calculaţie ( cont 921 )

D 931 “Costurile producţiei obţinute” CCostul standard al producţiei finite obţinute(cont 902 )

Diferenţe de preţ aferente producţiei finiteobţinute (cont 903 )

Costul efectiv al producţiei obţinute (cont 901)

D 933 “ Costul producţiei in curs de execuţie” CCostul efectiv al producţiei in curs de execuţie Costul efectiv al aceleaşi producţii decontata



9

(cont 921) pe seama cheltuielilor efectuate ( se creditează numai la sfârşitul lunii)(cont 921 )

După înregistrarea in contabilitatea de gestiune a cheltuielilor de producţie după destinaţia lor pelocurile care le-au ocazionat si pe obiecte de calculaţie in raport de posibilităţile de identificare inmomentul efectuării acestora, urmează la sfârşitul lunii, calculul costului efectiv al producţiei

obţinute in cursul lunii prin procesul de fabricaţie .Calculaţia costurilor este o activitate practica, complexa, ce se desf ăşoară in continuarea

înregistrării cheltuielilor de exploatare cu ajutorul contabilităţii de gestiune si permite delimitareaacestora după destinaţie pe loturi de producţie produsesi feluri de cheltuieli.

2.2. ETAPELE METODOLOGICE PRIVIND CONTABILITATEA DE GESTIUNE SICALCULATIA COSTURILOR DE PRODUCŢIE

Etapa I reprezintă colectarea cheltuielilor de producţie. Aici are loc colectarea cheltuielilordirecte pe purtători de costuri (produse, lucrări, servicii, comenzi, etc.)Ca obiecte de calculaţie si a cheltuielilor indirecte pe secţii si sectoare de activitate in funcţie deposibilităţile de identificare si localizare a lor pe destinaţie.Aceasta operaţie se realizează cu ajutorul conturilor de calculaţie prin preluarea cheltuielilor deexploatare prin contabilitatea financiara si ordonarea lor după destinaţie in conturi de gestiune,debitându-se conturile de calculaţie pe analiticele corespunzătoare fiecărui cont in parte sicreditându-se contul 901 “ Decontări interne privind cheltuielile”

Etapa II. Se începe calculaţia costului efectiv cu decontarea livrărilor reciproce de produse,lucrări si servicii intre activităţile auxiliare pentru nevoile lor de producţie.Efectuarea Decontării livrărilor reciproce dintre secţiile auxiliare necesita cunoaşterea costuluiefectiv al producţiei care face obiectul livrărilor respective, dar pentru calculul acestuia estenecesara decontarea livrărilor reciproce .In astfel de situaţii, întrucât costul efectiv al prestaţiilor

reciproce dintre secţiile auxiliare este greu de stabilit, acestea se decontează fie la costul efectival perioadei precedente, fie la un cost prestabilit al perioadei curente.Reflectarea in contabilitate a Decontărilor reciproce dintre secţiile auxiliare se face cu ajutorulconturilor analitice ale contului sintetic 922 “ cheltuielile activităţilor auxiliare care corespundfiecărei secţii in parte “. Astfel se debitează conturile ce reprezintă secţiile auxiliareconsumatoare de produse, lucrări, servicii si se creditează conturile analitice corespunzătoaresecţiilor auxiliare furnizoare ale producţiei respective f ără ca prin aceasta sa se altereze rulajulcontului sintetic.

Etapa III După efectuarea decontărilor reciproce dintre activităţile auxiliare se trece la calcululefectiv al producţiei auxiliare si repartizarea cheltuielilor aferente producţiei respectiveconsumata pentru nevoile activităţii de bază si ale celorlalte sectoare de activitate din cadrul

întreprinderii. Aceasta operaţie de repartizare a cheltuielilor activităţii auxiliare se reflecta incontabilitate prin debitarea conturilor corespunzătoare locurilor de activitate consumatoare.921 “Cheltuielile activităţii de bază “923 “Cheltuieli indirecte de producţie “924 “Cheltuieli generale de administraţie “925 “Cheltuieli de desfacere pe analiticele corespunzătoare “si creditarea contului 922 “Cheltuielile activităţilor auxiliare “

Etapa IV.O alta etapa a calculaţiei costului o constituie repartizarea cheltuielilor indirecte deproducţie asupra produselor fabricate in cadrul activităţii de bază .



10

Aceasta operaţie se face proporţional cu o anumita bază sau criteriu convenţional de repartizarecare exprima cel mai bine legătura de cauzalitate dintre cheltuielile de repartizat si bază derepartizare aleasa .

In funcţie de particularităţile tehnologiei si organizării producţiei drept criterii sau bazede repartizare pot fi cheltuieli cu consumuri de materii prime si materiale directe.

Salariile directeTotalul cheltuielilor de prelucrareNumărul orelor de funcţionare a utilajelor

Bază de repartizare trebuie sa fie aceeaşi ca natura pentru toate produsele asupra cărora serepartizează o anumita categorie de cheltuieli indirecte dintr-o perioada de gestiune.Se calculează mai întâi pentru fiecare secţie in parte un coeficient de repartizare K

∑

∑

=

==

m

j

j

n

i

i

CIP

b

CIP

K

1

1

unde:CIP reprezintă cheltuielile indirecte de producţieb – bază de repartizarei - secţia

j – obiectul de calculaţie (produsul, lucrare, serviciu, comanda )

Se înmulţeşte apoi coeficientul astfel calculat au bază de repartizare a fiecărui obiect decalculaţie in parte si se obţine cota de cheltuieli indirecte de producţie de repartizat C :

jCIPiCIPj bK C ×=

Cota de cheltuieli indirecte de producţie astfel determinata se adaugă la cheltuielile directe aleprodusului respectiv ce se găsesc deja înregistrate in debitul contului 921 “Cheltuielile activităţiide bază” si se obţine costul de producţie al acesteia.

In situaţia in care condiţiile de exploatare justifica luarea in considerare la calcululcostului efectiv al producţiei si al cheltuielilor generale de administraţie precum si a cheltuielilor

de desfacere ,etapele calculaţiei trebuie completate cu repartizarea acestor cheltuieli.

Etapa V. Repartizarea cheltuielilor generale de fabricaţie asupra produselor de fabricaţie asupraproduselor fabricate reprezintă o alta etapa de calculaţie a costului efectiv.

Coeficientul de repartizare se calculează ca si in cazul precedent in funcţie de o anumita bază de repartizare care in general este costul de producţie.

Coeficientul obţinut se înmulţeşte cu costul de producţie folosit ca bază de repartizare afiecărui produs si rezulta cota de cheltuieli generale de administraţie ce se adaugă la costul deproducţie al produsului respectiv.

Etapa VI. Repartizarea cheltuielilor de desfacere asupra produselor fabricate reprezintă deasemenea o etapa necesara in anumite condiţii de exploatare aceasta etapa presupune adăugarea

la costul de producţie al produselor pe lângă o cota de cheltuieli generale de administraţie si acheltuielilor generale de desfacere pe care le-au ocazionat iar in cazul in care identificarea lor peprodus nu este posibila ,ele pot fi repartizate asupra costului produselor respective proporţionalcu greutatea sau volumul produselor livrate sau in funcţie de alte criterii.Astfel prin adăugarea la costul de producţie si a cotelor de cheltuieli generale de administraţie sirespectiv de cheltuieli de desfacere , se obţine costul complet al producţiei.

Etapa VII. Următoarea etapa de calculaţie implica calculul efectiv al producţiei si înseamnă determinarea cantitativa si valorica a producţiei in curs de execuţie.



11

Sub aspect cantitativ producţia in curs de execuţie se stabileşte pe calea inventarierii iar subaspect valoric prin evaluare, operaţie ce se face de regula la costul efectiv .

Etapa VIII. Etapele de calculaţie a costului efectiv se încheie cu stabilirea acestuia pe unitateade produs care se face de regula prin raportarea totalului cheltuielilor efective aferente producţieifinite la cantitatea de producţie finita obţinuta in perioada la care se refera cheltuielile respective

j

m

i

i

ujQ

Ch

Ct

∑=

= 1

C tu = cost total unitarCh = cheltuieli aferente producţiei finiteQ = cantitatea de produse finite obţinutei = articol de calculaţie

j = obiect de calculaţie

2.3 METODE DE CALCULAŢIE A COSTURILOR

Potrivit legislaţiei in vigoare , calculaţia costurilor de producţie se poate efectua după metoda globala, metoda pe comenzi, metoda pe faze, metoda costurilor standard, metoda tarif -oră - maşina, sau alte metode adoptate de unitatea patrimoniala.

2.3.1 METODA GLOBALA DE CALCULAŢIE A COSTURILOR

Aceasta metoda se utilizează de către întreprinderile care fabrică un singur produs si care ingeneral la sfârşitul perioadei de gestiune, nu au semifabricate sau producţie in curs de execuţie,iar daca aceasta exista ea se menţine constanta. In aceasta categorie se cuprind de exemplu

întreprinderile din industria energetica, a cimentului, fabrici de cărămizi.Obiectul calculaţiei costurilor îl reprezintă produsul finit ,lucrarea sau serviciul prestat.

Costul unitar se calculează prin diviziune simpla raportând totalul cheltuielilor aferenteproducţie finite la cantitatea de produse, lucrări sau servicii obţinute in perioada la care se referacheltuielile respective după modelul de calcul prezentat in paragrafele anterioare.

Exemplu:Se presupune o societate comerciala cu activitate industriala ce dispune de doua secţii de

bază : S1, S2 ;de doua secţii auxiliare : centrala electrica CE si centrala de apa CA precum si unsector administrativ si de conducere .In cadrul secţiilor de bază se fabrică un singur produs(producţia omogena) ce nu necesita cheltuieli de desfacere, iar unitatea lucrează cu întreagacapacitate.

a) Colectarea cheltuielilor cu consumul de materii prime si materiale consumabile in suma de120000 lei repartizate astfel :- materii prime 90000 lei din care :

S1 – 60000 leiS2 – 30000 lei

- materiale consumabile 30000 lei din care :la secţiile auxiliare – 6000 astfel :

CE - 2400 leiCA - 3600 lei

la secţiile principale de producţie 21000 lei astfel :S1 - 12000 lei



12

S2 - 9000 leila sectorul administrativ si de conducere 3000 lei

Cheltuieli activităţii de bază

%921 S1 “Cheltuielile activităţii de bază”921 S2 “Cheltuielile activităţii de bază”

= 901 “Decontări interne privindcheltuielile”

900006000030000

Cheltuielile activităţii auxiliare

%922 CE “Cheltuielile activităţilor auxiliare “922 CA “Cheltuielile activităţilor auxiliare”


600024003600

Cheltuielile cu materialele consumabile la secţiile de bază

%923 S1 “Cheltuieli indirecte de producţie”923 S2 “Cheltuieli indirecte de producţie”

= 901 “Decontări interne privindcheltuielile” 21000120009000

Cheltuieli generale de administraţie:

924 “ Cheltuieli generale deadministraţie”


3000

b) Colectarea cheltuielilor cu salariile, contribuţiile la asigurările si protecţia sociala astfel :

b1)colectarea cheltuielilor cu salariile in suma de 180000 lei- salariile muncitorilor de bază din secţiile principale de producţie 120000 leiLa secţia 1 : 72000 leiLa secţia 2 : 48000 lei- salariile personalului din secţiile auxiliare 12000 leiLa centrala electrice (CE) : 9000 leiLa centrala de apa (CA) : 3000 lei- salariile personalului auxiliar si al personalului tehnic administrativ si de conducere din

secţiile principale de producţie 42000 leiLa secţia 1 : 24000 leiLa secţia 2 : 18000 lei

- salariile personalului administrativ si de conducere al unităţii : 6000 lei

Salariile muncitorilor de bază din secţiile principale de producţie



1200007200048000

Salariile personalului din secţiile auxiliare



13



1200090003000

Salariile personalului auxiliar si personalului tehnic

%923 S1 “Cheltuieli indirecte de producţie”

923 S2 “Cheltuieli indirecte de producţie”


4200024000

18000

Salariile din secţiile administrative si de conducere

924 “ Cheltuieli generale de administraţie” = 901 “Decontări interne privindcheltuielile”

6000

b2) Colectarea cheltuielilor cu asigurările si protecţia sociala care reprezintă 30 % din salarii

La muncitorii de bază :



360002160014400

La personalul din secţiile auxiliare :



36002700900

La personalul auxiliar si tehnic :



1260072005400

La secţia administrativa si de conducere :



1800

c) Colectarea cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe in suma de 60000 lei repartizateastfel:La secţiile auxiliare 12000 lei :

CE : 9000CA : 3000

La secţiile principale de producţie 42000 lei :S1 : 24000S2 : 18000

La sectorul administrativ si de conducere al unităţii 6000 lei.



14

La secţiile auxiliare :



1200090003000

La secţiile principale :



420002400018000

la secţiile administrativ si de conducere :



6000

d) Obţinerea din procesul de producţie a 2000 kg produs finit la costul standard de 160 lei/kgCostul de producţie = 2000 x 160 = 320000 lei

931 “ Costul producţie obţinute” = 902 “Decontări interne privind producţia obţinuta” 320000

e) Decontarea consumurilor reciproce dintre secţiile auxiliare astfel :e1) energie electrica furnizata de centrala electrica pentru centrala de apa in valoare de 3100 lei :

922 CA “Cheltuielile activităţilorauxiliare”

= 922 CE “Cheltuielile activităţilorauxiliare “

3100

e2) apa furnizata de centrala de apa pentru centrala electrica in valoare de 2500 lei :

922 CE “Cheltuielile activităţilorauxiliare”

= 922 CA “Cheltuielile activităţilorauxiliare “

2500

f) Decontarea contravalorii producţiei secţiilor auxiliare livrata către celelalte sectoare deactivitate din unitate astfel :

Contravaloarea producţiei centrala electrica CE 22500 lei din care :La secţiile principale 20000 leiLa secţia 1 12000 leiLa secţia 2 8000 leiLa sector administrativ si de conducere 2500 lei

Contravaloarea producţiei centrala de apa 11100 lei din care :La secţiile principale de producţie 8000 leiLa secţia 1 4800 leiLa secţia 2 3200 leiLa sectorul administrativ si de conducere 3100 lei



15

La activităţile de bază centrala electrica :


= 922 CE “Cheltuielile activităţilorauxiliare”

20000120008000

La activităţile de bază CA :


= 922 CA “Cheltuielile activităţilorauxiliare”

800048003200

La sectorul administrativ si de conducere centrala electrica :


= 922 CE “Cheltuielile activităţilorauxiliare”

2500

La sectorul administrativ si de conducere centrala de apa :


= 922 CA “Cheltuielile activităţilorauxiliare”

3100

g) Repartizarea cheltuielilor indirecte de producţie (sume rezultate prin însumarea debituluiconturilor 923 S1 „Cheltuieli indirecte de producţie” si 923 S2 “Cheltuieli indirecte deproducţie”

921 S1 “Cheltuielile activităţii de bază” = 923 S1 “Cheltuieli indirecte de producţie” 84000

921 S2 “Cheltuielile activităţii de bază” = 923 S2 “Cheltuieli indirecte de producţie” 61600

h) Cheltuieli generale de administraţie – repartizare folosind drept bază de repartizare costul deproducţie .

22400k = = 0,0572

391600

CCGA = 0,0572 x 241511,22 = 13986

Ccga = 0,0572 x 147088,78 = 8414

921 S1 “Cheltuielile activităţii debază”

= 924 “ Cheltuieli generale deadministraţie”

13986

921 S2 “Cheltuielile activităţii debază”

= 924 “ Cheltuieli generale deadministraţie”

8414

i) Înregistrarea costului efectiv al producţiei in curs de execuţie a cârei valoare conforminventarului este de 54000 lei din care



16

La secţia S1 : 51144 leiLa secţia S2 : 2856 lei

933 “Costul producţiei in curs deexecuţie”

= %921 S1 “Cheltuielile activităţii de bază”921 S2 “Cheltuielile activităţii de bază”

5400051144

2856

j) Calculul si înregistrarea costului efectiv al producţiei finite :

Simbol cont Total cheltuieli(cost complet)

Cost efectivprod. incursde execuţie

Cost efectivprod.(complet)finite

Cant.

kg

Cost efectivunitar

921 S1 258500 51144 207354921 S2 155500 2856 152646Total 414000 54000 360000 2 000 180

902 “Decontări interne privind

producţia obţinuta”

= %

921 S1 “Cheltuielile activităţii de bază”921 S2 “Cheltuielile activităţii de bază”

360000

207354152646

k) Calculul si înregistrarea diferenţelor dintre costul standard si costul efectiv al producţiei finiteobţinute

360000 – 320000 = 40000

903 “ Decontări interne privinddiferenţele de preţ “

= 902 “Decontări interne privindproducţia obţinuta”

40000

l ) Decontarea costului efectiv al producţiei finite obţinute

901 “ Decontări interne privind cheltuielile “ = 931 “Costul producţiei obţinute” 360000

m) Decontarea producţiei in curs de execuţie

901 “ Decontări interne privind cheltuielile “ = 933 “Costul producţiei in curs de execuţie” 540

Am închis astfel perioadei de gestiune.

In aceasta varianta la reluarea activităţii in perioada următoare de gestiune se reia si costulproducţiei in curs de execuţie

933 “Costul producţiei in curs de execuţie” = 901 “ Decontări interne privind cheltuielile “ 5400

Concomitent cu aceasta înregistrare se transfera costul producţiei in curs de execuţie in contul decalculaţie 921 pentru a fi preluat ca sold iniţial.



17

921 “Cheltuielile activităţii de bază” = 933 “Costul producţiei in curs de execuţie” 54000

si putem porni cu alta producţie.

Reflectarea înregistrărilor de mai sus :

921S1 “Cheltuielile activităţii de bază”D C

921S2 “Cheltuielile activităţii de bază”D C

600007200021600

51144207354

300004800014400

2856152646

1536009091113986

92400546898414

258498 258498 155503 155503

922CE “ Cheltuielile activităţilor auxiliare”

D C

922 CA “Cheltuielile activităţilor auxiliare”

D C240090002700

31002500

20000

36003000

900

250080003100

90002500

30003100

25600 25600 13600 13600

923 S1 “Cheltuieli indirecte de producţie” D C

923 S2 “Cheltuieli indirecte de producţie” D C

12000240007200

84000 9000180005400

61600

24000120004800

1800080003200

84000 84000 61600 61600

924 “ Cheltuieli generale de administraţie”D C

901 “ Decontări interne privind cheltuielile “D C

300060001800

139868414

3200004000054000

900006000

21000600025003100

3000120000

1200022400 22400 42000

600036000

360012600

180012000



18

420006000

416000 416000

931 “Costul producţiei obţinute”D C

902 “Decontări interne privind producţiaobţinuta”D C

320000

40000

360000 360000 320000

40000360000 360000 360000 360000

933 “Costul producţiei in curs de execuţie”D C

903 “Decontări interne privind diferenţele depreţ”D C

54000 54000 40000 4000054000 54000 40000 40000

Exemplu de utilizare a conturilor de gestiune



19

SC FRIDOM STAR SA produce un singur produs, televizorul THOMSON, pentru care a

organizat următoarele activităţi:a) activitate de producţie industriala constând in producerea televizoarelorb) activitate auxiliara constând prestarea serviciilor auto in special pentru activitatea proprie

de aprovizionare si desfacerec) activitate comerciala constând din vânzarea celei mai mici părţi din productia obtinuta prin

magazinele proprii

d) activitate de administratie si conducereOperatiile economice si financiare care au avut loc in anul 2005 vor pune in evidenta

corelatiile dintre contabilitatea financiara si cea de gestiune, demonstrand in final modul in carecontabilitatea de gestiune raspunde obiectivului de cunoastere a rezultatelor economice sifinanciare obtinute.

1) Pentru transporturile efectuate cu mijloace proprii pentru aprovizionarea cu materialeauxiliare, piese de schimb, combustibil, obiecte de inventar, in valoare totala de 1300 000 lei, s-au cheltuit in total 65 000 lei

NOTA Se simplifica unele înregistrări TVA, repartizări de diferenţe de preţ si altele

a) in contabilitatea financiara

411 ” Clienţi” = 704 “venituri din lucrări executate si servicii prestate “ 65 000 lei

b) in contabilitatea de gestiune931 “costul producţiei obţinute” = 902“Decontari interne privind producţia obţinuta “ 65 000 lei

2) consumul de benzina la sectorul de transporturi a fost de 48 000 lei


6022 “Cheltuieli privind combustibilul = 3022 “Combustibili” 48 000 lei

b) in contabilitatea de gestiune

922 “Cheltuielile activităţii auxiliare” = 901 “ decontări interne privind cheltuielile” 48 000 lei

3. cheltuielile cu reparaţiile la clădiri au fost de 8 000 lei din care 5 000 lei la clădiri industriale

si 3 000 lei la clădiri administrative


611 “Cheltuieli cu reparaţiile “ = 5121 “ Conturi la bănci in lei” 8 000 lei

b) in contabilitatea de gestiune%

923 “Cheltuieli indirecte de producţie”924 “cheltuieli generale de administratie”


8.00050003000



20

4.contractul privind asigurările de bunuri au fost plătite din contul de banca astfel:

- la sectorul de transporturi 750 leila secţia de baza 2500 leila sectorul administrativ 500 leila sectorul comercial 1 000 lei

a)in contabilitatea financiara

613 “Cheltuieli cu primele de asigurare” = 5121 “ Conturi la bănci in lei” 4750 lei


922 „Cheltuielile activităţii auxiliare”923 “Cheltuieli indirecte de producţie”924 “cheltuieli generale de administratie”925 „Celtuieli de desfacere”


4750750

2500500

1000

5.se primesc facturile privind consumul de energie electricaastfel:- la sectorul transport 475 leila secţia de baza 1450 leila sectorul administrativ 455 leila sectorul comercial 700 lei

3080 lei


605 “Cheltuieli privind energia si apa” = 401 “Furnizori” 3080 lei


%922 „Cheltuielile activităţii auxiliare”923 “Cheltuieli indirecte de producţie”924 “cheltuieli generale de administratie”925 „Celtuieli de desfacere”


3.080475

1450455700

6.S-a plătit impozitul pe terenuri si clădiri in suma de 1500 lei


635 “Cheltuieli cu impozite si taxe “ = 5311 “ Casa in lei” 1500 lei

b) in contabilitatea de gestiune924 “cheltuieli generale de administratie” = 901 “Decontări interne privind cheltuielile” 1500

7.se dau in consum piese de schimb pentru asamblarea televizoarelor in suma de 850 lei



21


6024 “Cheltuieli cu piese schimb = 3024 “piese de schimb” 850 lei


921 „Cheltuielile activităţii de baza” = 901 “Decontări interne privind cheltuielile” 850

8.se dau in consum materiale auxiliare astfel:- la activitatea auxiliara 22 000 leila activitatea de producţie 50 000 leila activitatea de administraţie 15 000 leila activitatea comerciala 3 000 lei


6021 “cheltuieli cu materiale auxiliare = 3021 “materiale auxiliare” 90 000 lei


%922 „Cheltuielile activităţii auxiliare”923 “Cheltuieli indirecte de producţie”924 “cheltuieli generale de administratie”925 „Celtuieli de desfacere”


90.00022.0005000015000

3000

9.se înregistrează statele de salarii:- la activitatea de baza 410 000 lei

- la activitatea auxiliara 18 000 leila activitatea de administraţie 50 000 leila activitatea comerciala 22 000 lei


641 “Cheltuieli cu salariile = 421 “Salarii personal” 500 000 lei


921 “Cheltuieli activităţii de baza”922 „Cheltuielile activităţii auxiliare”

924 “cheltuieli generale de administratie”925 „Celtuieli de desfacere”


500.00041000018000

5000022000

10.cheltuieli cu asigurări sociale


6451 “ contribuţia unităţii la asig.sociale” = 4311 “ cas angajator” 98.750



22

2.5% 12500 6452 = 4371 12500 leicontribuţia unităţii şomaj angajatorpentru somaj

7% 35 000 6453 = 4313 35 000 lei

contribuţia unităţii cass angajatorpentru cass angajator

0,5% 2500 635 = 4315 2500 leicheltuieli cu alte fd.risc si accidenteimpozite

0,75% 3750 635 = 446 3750 leicheltuieli cu alte alte impoziteimpozite si taxe

b) in contabilitatea de gestiune aplicam total procente la fiecare secţie pentru salarii

% = 901 152.500 leidecontări interneprivind cheltuielile

921 125.025 leicheltuielile activităţii de baza

922 5490 leicheltuielile activităţilor auxiliare

924 15.250 leicheltuieli generale de administraţie925 6735 lei

cheltuieli de desfacere

11.s-au obţinut 2.500 televizoare având un preţ de producţie de 700 lei/buc.acestea s-au livrat magazinelor proprii de vânzare care practica un adaos comercial de 30%

rezultând un preţ de vânzare f ără tva- 915 lei

a) in contabilitatea financiara1.obtinerea produselor finite

345 = 711 1.750.000 leiproduse finite variaţia stocurilor

2.transferarea produselor finite la magazinul de desfacere

371 = % 2.275. 000 leimărfuri 345 1.750.000 lei

produse finite378 525 000 lei

adaos comercial(30%)



23


931 = 902 1.75.000 leicostul producţiei decontări interneobţinute privind producţia

obţinuta

12.din cele 2.500 de televizoare livrate magazinelor proprii s-au vândut 2.400 de bucati


5311 = 707 2.184 000 leicasa venituri din vânzarea

mărfurilor

descărcarea gestiunii magazinului

% = 371 2184 000 leimărfuri

607 1680 000 leicostul cheltuielilor privindmărfurile

378 504 000 leiadaos

b) in contabilitatea de gestiunepreluarea veniturilor din activitatea comerciala

931 = 902 2184 000 leicostul producţiei decontări interneobţinute privind producţia

obţinuta

preluarea cheltuielilor cu mărfurile vândute

925 = 901 1680 000 leicheltuieli de decontări internedesfacere privind cheltuielile

13.la sfarsitul perioadei de calculaţie se stabilesc si se decontează cheltuielile directe efectivrealizate ale activităţii de baza ( adunam toate cheltuielile de la 921 ), prin închiderea contului921 cheltuielile activităţii de baza in corespondenta cu 902 producţie

902 = 921 1396325 leidecontări interne cheltuielileprivind producţia activităţii deobţinuta baza



24

14.la sfarsitul perioadei de calculaţie se stabilesc si se decontează cheltuielile directe si efectiveale activităţii de baza

902 = 922 95210 leidecontări interne cheltuielileprivind producţia activităţilorobţinuta auxiliare

15.la sfarsitul perioadei de calculaţie se stabilesc si se decontează cheltuielile indirecte efectiveale activităţii de baza

902 = 923 58950 leidecontări interne cheltuieliprivind producţia indirecteobţinuta de producţie

16.la sfarsitul perioadei de calculaţie se stabileşte totalul cheltuielilor de administraţie care serepartizează asupra celor 3 activităţi: de baza-auxiliara-comerciala-avand ca baza de repartizaresalariile directe

CGA 87080K =----------------i----------*100=--------------------*100=19,351111

CGA b 450000 j

TOTALUL CHELTUIELILOR DE ADMINISTRARE-924K=----------------------------------------------------------------------------*100

BAZA DE SALARII

repartizam cheltuielile-revin cheltuielile generale de administraţie: 87080 lei

-la activitatea de baza:410 000*19,351111%=79.339 lei-la activitatea auxiliara:18 000*19,351111%=3483 lei-la activitatea comerciala:22 000*19,351111%=4257 lei

% = 924 87080 leicheltuieli generalede administraţie

902 producţie 79339 lei902 transport 3483 lei902 desfacere 4257 lei

17.la sfarsitul perioadei de calculaţie se stabilesc si se decontează cheltuielile de desfacere

902 = 925 17140 leidecontări interne cheltuieli deprivind producţia desfacereobţinuta



25

2.3.2 METODA DE CALCULAŢIE A COSTURILOR PE COMENZI

Acesta metoda de calculaţie se aplica de către unităţile industriale cu producţieindividuala sau de serie, care, de regula, la sfârşitul perioadei de gestiune prezintă si producţiein curs de execuţie. In aceasta categorie se cuprind întreprinderile din industrii constructoarede maşini, cele din industria electrotehnica, etc.

Obiectul calculaţiei costurilor îl constituie comanda in raport de care se colectează cheltuielile directe si se repartizează cheltuielile indirecte de producţie prin procedeeleconvenţionale cunoscute.

Costul unitar se calculează la terminarea comenzii, prin împărţirea totalului cheltuieliloraferente fiecărei comenzi in parte la cantitatea de produse finite rezultate din comandarespectiva.

Calculul costului unitar are la bază următoarea relaţie:

Q

ChiChd

C

k

s

n

x

m

y

s y x

tu

∑ ∑ ∑= = =

+

=1 1 1

)(

unde:Ctu – reprezintă costul unitarChd – cheltuielile directeChi – cheltuielile indirecteQ –cantitatea de produse finite obţinutex si y reprezintă obiectele de calculaţies reprezintă secţiile de producţie

Fiecărei piesa, reper, subansamblu sau semifabricat care se asamblează si intra instructura produsului finit i se calculează anterior costul unitar prin procedeul diviziunii simple.

Întrucât unităţile patrimoniale dispun de regula , la sfârşitul perioadei de gestiune si deproducţie in curs de execuţie, calculul costului producţiei finite implica stabilirea in prealabil acostului producţie respective, adică determinarea cantitativa si valorica a acesteia prininventariere si evaluare.

2.3.3 METODA STANDARD-COST

Caracterizare general ă

Costurile standard sunt costuri de produc ţ ie antecalculate, pe baze ştiin ţ ificeriguroase, în condi ţ iile impuse de procedeele tehnologice utilizate pentru ob ţ inerea

produselor, precum si de structurile organizatorice si func ţ ionale ale întreprinderii,

valabile în perioada luat ă în calcul.

Aceste costuri antecalculate sau prestabilite, fiind determinate ştiinţific, suntconsiderate în acelaşi timp si costuri reale. De aceea, orice abatere de la ele ivit ă pe

parcursul fabrica ţ iei se consider ă “abatere de la realitate” ce se trece pe seama

rezultatelor finale (profit ori pierdere ) ale întreprinderii.Pentru produsele obţinute din fabricaţie nu se mai calculează costuri efective

unitare după procedee clasice.



26

Simplificările aduse în calculaţie de către metoda standard-cost, si avantajele oferitede ea întreprinzătorilor pentru conducerea ştiinţifică a producţiei au determinat atât olargă răspândire a sa, cât si o evoluţie rapidă către forme superioare. Aşa se face că “sistemul costurilor estimative” a luat, într-un timp record, forme perfecţionate, cunoscute

în lucrările de specialitate sub denumiri, cum ar fi: Calculaţia rigidă a costurilor standard( Standard Cost Accounting ) si Calculaţia flexibilă a costurilor standard.

Astfel, calculaţia rigidă a costurilor standard concretizează “ estimările “ prin

standarde riguroase privind consumul de materiale si manoper ă, iar în cazul cheltuielilor

de regie pune la baza calculaţiei bugete de cheltuieli cu caracter rigid sau fix care secaracterizează astfel:

- sunt elaborate în funcţie de un singur grad de utilizare a capacităţii de producţiea întreprinderii;

- rămân nemodificate în tot cursul perioadei de aplicare ( anul sau exerciţiulfinanciar ).

La elaborarea bugetelor rigide privind cheltuielile de regie nu se ia deci înconsiderare fluctuaţia gradului de utilizare a capacităţii de producţie a întreprinderii încursul anului.

Calcula ţ ia flexibilă a costurilor standard se deosebeşte si este superioară fată decalculaţia rigidă a costurilor standard prin aceea că:

- are la bază, în cazul cheltuielilor de regie, bugete de cheltuieli elaborate înfuncţie de mai multe grade de utilizare a capacităţii de producţie a întreprinderii ( gradede activitate);

- aceste bugete se folosesc în cursul anului standard în raport de situaţia concretă în care se află întreprinderea la un moment dat, din punct de vedere al gradului deutilizare privind capacitatea sa de producţie.

Aceasta este esenţa flexibilităţii calculaţiei costurilorstandard.

Actualmente, metoda costurilor standard se foloseşte si în combinaţie cu altemetode de calculaţie, apărute ulterior, cum ar fi metoda direct costing ( Standard-direct-costing ).

Indiferent de combinaţiile care se pot organiza cu alte metode de calcula ţie,

metoda standard-cost î şi păstrează caracteristica sa de metod ă de calcula ţ ie pe purt ători (titulari ) de costuri, care i-a fost imprimată de la început de către creatorii săi.Propriu metodei standard-cost îi este faptul că pune accent pe gruparea costurilor

în raport cu evoluţia lor fată de volumul fizic al producţiei; de aici si procedeele carederivă din corelaţia lineară dintre volumul fizic al producţiei si valoarea diferitelorcheltuieli care se cuprind în costuri pe care le promovează consecvent.

Mărimile standard, care stau la bază ei, sunt în principiu eliberate de influenteledirecte ale activităţii din trecut, ele fiind orientate spre viitor.

În formele sale perfecţionate, metoda standard-cost poate fi utilizată astăzi în orice întreprindere industrială, cu condiţia ca structurile interne ale acesteia, tehnologia defabricaţie, modul de organizare si desf ăşurare a muncii, precum si preţurile si tarifele, să aibă, după caz, o anumită stabilitate.

Aplicarea metodei standard-cost, într-o formă sau alta, comportă în esenţaurmătoarele lucrări:- elaborarea calculaţiilor de costuri standard pentru produsele ce se vor fabrică de

către întreprindere, în anul următor ;- calculul, urmărirea si controlul abaterilor de la costurile standard si- urmărirea costurilor potrivit unor cerinţe proprii acestei metode.

Elaborarea calcula ţ iei costurilor standard pe produs



27

Fiecărui produs fabricat de către întreprindere i se calculează costul său standard, întocmind în acest scop cel puţin câte o antecalcula ţ ie sau fisă de costuri.

Elaborarea unei calcula ţ ii de costuri standard pe produs depinde direct destabilirea mărimilor standard necesare în acest scop.

În esenţa , standardele reprezint ă mărimi fizice sau valorice cu caracter de etalon,

stabilite în mod ştiin ţ ific, pe bază unor metode moderne de observare, înregistrare si

analiză a comportamentului fenomenelor ce se desf ăşoar ă în întreprindere.

Stabilirea standardelor necesare întocmirii antecalculaţiilor de costuri pe produse

este o opera ţ ie laborioasă cuprinzând întreaga activitate a întreprinderii, în primul rând produsele cu tehnologia lor de fabrica ţ ie si apoi în mod analitic func ţ iunile întreprinderii

si structura organizatorică cu detalierea ei pe sec ţ ii, ateliere si alte centre generatoare

de costuri.

Varietatea standardelor stabilite astfel implică o sistematizare a lor din câtevapuncte de vedere mai importante.

1. Astfel, în raport cu forma de exprimare a mărimilor pe care le reprezintă,standardele pot fi grupate în: standarde cantitative si standarde valorice.

a. Standardele cantitative denumite si standarde naturale sau fizice constituieetaloane de măsura ale unor performante exprimate în unităţi de măsura tehnice saunaturale.

Standardele cantitative pot fi împărţite în: standarde privind consumul de materiisi materiale si standarde de timp.

Standardele pentru materii si materiale reprezintă pe feluri de materiale, cantitatea

necesar ă pentru fabricarea unui reper subansamblu, semifabricat sau produs încondiţii tehnice si organizatorice date; ele se exprimă în unităţi de greutate, volum etc.,asociate adesea cu parametrii ca: densitatea, presiunea, concentraţia, calitate etc.

Standardele de timp reprezintă durata de timp pe opera ţ ii si pe total, fiindnecesar ă pentru executare unei piese, semifabricate sau produs oarecare; ele se exprimă

în unităţi de timp, cum ar fi: minute, ore, zile de muncă etc.Standardele cantitative de materiale si de timp se stabilesc ţinând seama de

produsul care trebuie fabricat , materialul de calitatea standard necesar, utilajele,dispozitivele si sculele standard care urmează a fi utilizate, procesul tehnologic ales,

condiţiile standard ( optime ) pentru desf ăşurarea muncii ( aprovizionarea locurilor demuncă cu materialele necesare, repartizarea utilajelor pe operaţii, condiţii de mediuambiant standard ), forţa de muncă standard pentru executarea operaţiilor tehnologice si acelor auxiliare si de servire etc.

Tot în categoria standardelor naturale se stabilesc si se încadrează: stocurilestandard de materiale, stocurile standard de producţie în curs de execuţie ( neterminată ),de semifabricate si de produse finite, standardele pentru deşeuri si pentru rebuturi; eleservesc în principiu pentru măsurarea acestor aspecte ale activităţii productive a

întreprinderii, dar stabilirea lor este necesară si are tangentă si cu standardizareacosturilor.

b. Standardele valorice sau financiare reprezintă mărimi cu caracter de etalonexprimate în bani.

În cadrul grupei de standarde valorice deosebim:- standardele valorice care au la bază standardele cantitative, cum sunt: valoareastocurilor standard de materii prime, materiale, combustibil, producţia în curs de execuţie,semifabricate si produse finite, costurile standard de materii, materiale, energie simanoperă pe produs etc.;

- standarde valorice care nu au la bază standarde cantitative, cum ar fi: numerarulce poate fi păstrat la casierie, valoarea maximă a creanţelor fată de terţi, limita maximă a obligaţiilor de plată fată de furnizori, cotele de repartizare a profitului întreprinderiietc.;

- standardele valorice ( financiare ) care exprimă relaţiile dintre diferite mărimipentru care s-au stabilit deja standarde cum ar fi: viteza de rotaţie a mijloacelor



28

circulante, costuri si respectiv cheltuieli materiale la 1000 lei producţie marf ă în preţuride producţie, valoarea adăugata la 1000 lei producţie marf ă, rata rentabilităţii etc.

2. Din punct de vedere al scopului în care urmează a fi folosite - ca standarde decomparaţie sau ca instrument de control, deosebim: standarde curente si standarde debază.

a. Standardele curente constituie standarde stabilite în funcţie de condiţiile concreteexistente în perioada la care se referă ele; aceste standarde se modifică atunci cândelementele luate în calcul de stabilire s-au schimbat structural si influenţează mărimea lor

în aşa măsura încât nu mai reprezintă etaloane reale de măsurare.Durata valabilităţii lor variază de la o săptămâna până la 1 an.b. Standardele de bază reprezintă mărimi cantitative si valorice care exprimă

obiective către care se tinde si la a caro determinare nu este necesar să se tină seamade posibilităţile efective de realizare si de aceea orice apropiere a rezultatelor de nivelullor se consideră realizare pozitivă. Ele se stabilesc pentru perioade mai îndelungate detimp ( 5 sau 10 ani ). Nefiind legate direct de condiţiile concrete de desf ăşurare afenomenelor rămân neschimbate în tot cursul perioadei pentru care s-au stabilit.

3. Din punct de vedere al condiţiilor avute în vedere la stabilirea lor, standardelemai pot fi clasificate în standarde ideale ( stabilite pe bază unor condiţii ideale ),standarde normale ( stabilite pe bază unor condiţii repetabile si normale ) si standarde reale ( care înanumite condiţii date pot fi realizate, îndeplinite sau respectate ).

Pe lângă cunoaşterea conţinutului si caracterul mărimilor adoptate ca etalon,elaborarea calculaţiilor privind costurile unitare standard implică si utilizarea anumitorcriterii de clasificare a cheltuielilor de producţie din câteva puncte de vedere care să faciliteze stabilirea mărimii lor pe purtători, urmărirea pe sectoare de cheltuieli si analizaştiinţifică în raport cu factorii generatori.

Astfel, metoda standard-cost foloseşte în principal următoarele criterii de clasificarea cheltuielilor: după natura lor economică, după raportul dintre mărimea lor si evoluţiavolumului fizic al producţiei si după modul de repartizare a lor în costul unitar alproduselor.

În ce priveşte structura costului pe produs, metoda standard-cost utilizează trei

articole de calculaţie: materiale ( directe ), manoperă si cheltuieli de regie.La rândul lor, cheltuielile de regie sunt formate din două mari grupe de cheltuielisi anume: generale de producţie ( fabricaţie ) si cheltuieli generale de administraţie sidesfacere.

Stabilirea standardelor privind costurile de producţie este precedată de stabilireavolumului standard al produc ţ iei si a structurii sale sortimentale care să asigure folosireoptimă a capacităţii de producţie a întreprinderii.

Numai după aceea se determină standardele privind costurile de producţie pentrufiecare articol de calculaţie utilizat.

Calculul costurilor standard pentru materiale

Standardele privind costurile pe produs pentru materii prime si materiale directeconstituie cheltuieli variabile; ele au la bază: standardele cantitative de materiale pe produssi preţuri de aprovizionare standard ale acestora.

Determinarea standardelor cantitative pentru materiale are loc în cadrul uneiexaminări analitico-tehnice atente a diferitelor feluri de materiale ce trebuie utilizate înprocesul tehnologic adoptat pentru fabricarea unuia si aceluiaşi produs, luându-se înconsiderare: cantitatea necesară, calitatea, tip , dimensiunea, posibilităţile de procurare,operaţiile de prelucrare pe care le comportă etc. Aceasta asigură adoptarea unor standarde



29

cantitative de materiale care dau garanţia obţinerii unor produse de calitate superioară sicu rentabilitatea sporită.

Standardele cantitative stabilite prin colaborarea organelor tehnice cu cele

economice se consemnează în documentaţia tehnică si de aici se extrag în “ listastandardelor cantitative” de materiale care facilitează lucrările privind calculul costurilor.

Preţurile de aprovizionare standard trebuie să aibă si ele caracter de etalon. Deaceea, se stabilesc folosind metoda istorico-statistică în una din următoarele variante:

- varianta preţurilor medii calculate pe bază datelor dintr-o perioadă mai

îndelungată de timp ( de regulă 5 sau 10 ani );- varianta trend-ului care tine seama de direcţia mişcării preţurilor în perioada luată în

calcul;- varianta folosirii datelor din anul precedent etapei pentru care se elaborează

standarde.Perioada de timp luată în calcul pentru stabilirea preţurilor de aprovizionare

standard este o problemă de apreciere care are în vedere în cazul economiei de pia ţaliberă si concurentă în special stabilirea preţurilor. Preţurile stabilite drept standard se

înscriu si ele în “ liste de preţuri “.Ponderând standardele cantitative de materiale cu preţurile standard de

aprovizionare corespunzătoare, se obţin costurile standard pentru materiale .În mod similar se stabileşte valoarea standard pentru consumul de utilităţi

tehnologice, de semifabricate, produse si prestaţii din afară s.a., care se trec pe seamaaceluiaşi articol de calculaţie “Materiale “. Rezultatele obţinute din calcule se transpun

în fisa de costuri standard a produsului.

Calculul costurilor standard pentru manoperă

Costurile standard pentru manoperă directă au la bază standarde de timp si tarifelede salarizare standard corespunzătoare. În cazul fiecărui produs, standardele de timp sestabilesc pe operaţii, având în vedere procesele tehnologice standard si procedeeleconsacrate pentru stabilirea timpului de muncă necesar cu caracter de etalon.

Cu această ocazie se completează formulare speciale pentru studiul si măsurareatimpului de lucru, care cuprind în final timpul standard pe operaţii.Practic timpii de fabricaţie sunt scurţi si de aceea timpul standard se exprimă

frecvent în ore pentru 100 buc. Acest mod de exprimare uşurează si operaţiile de calcul asalariilor, care sunt stabilite de regulă pe oră.

Aceşti timpi se înscriu apoi în documenta ţ ia tehnică privind fabricareaproduselor.

Tarifele de salarizare standard se stabilesc pe bază calificăriistandard a muncitorilor, a datelor cu privire la salariile plătite în perioadele anterioare, sia condiţiilor de muncă si de viată din perioada următoare pentru care se calculează standarde.

Drept tarife de salarizare standard pot fi luate si salariile valabile în momentulelaborării standardului de costuri, dacă acestea corespund condiţiilor generale de muncă side viată ale lucrătorilor.

La stabilirea tarifelor standard de salarizare se tine seama si de legislaţia muncii.Calculul costurilor standard pentru manoperă depinde de forma de salarizare

utilizată: acord colectiv, regie etc.Astfel, la acordul individual simplu, ponderând în cazul fiecărei piese,

subansamblu, produs etc. standardele de timp, cu tarifele de salarizare înscrise în listatarifelor de salarizare pe operaţii, se obţin cheltuielile standard pentru manoperă.

Manopera standard pe operaţii astfel calculată se transpune în fisa de costuristandard a produsului.



30

Aşadar, metoda costurilor standard pune un accent deosebit pe antecalculul

costurilor pe purt ător. Dacă împrejurările impun, costul standard pe produs serevizuieşte spre a lua în calcul condiţiile modificate de desf ăşurarea activităţii în perioadaurmătoare.

2.3.4 METODA TARIF-ORA-MASINA

Rezultat al reflectării directe a fenomenelor de mecanizare şi automatizare a proceselorde producţie pe tărâm economico-administrativ, metoda tarif-oră-maşină (THM) a fost tratată detaliat drept metodă de calculaţie de sine stătătoare, de către economistul nord americanSpencer A. Tucker în anul 1962 ,multe publicaţii apărute ulterior îl menţionează drept autorul eiexclusiv.

De fapt, metoda THM î şi are originea în teoria şi practica repartizării cheltuielilor deprelucrare (manoperă plus regie de fabricaţie )pe produs în raport cu orele-maşină ,care a fostabordată în ţările industrializate ale lumii încă din anii 1926-1928 şi dezbătută în publicaţiilevremii.

În România ,fostul profesor Vasile M. Ioachim .redă elementele structurale ale metodeitarif-oră-maşină în anul 1945 ,încadrat în problema centrală a repartizării cheltuielilor în costulproduselor .

Extinzând şi dezvoltând în amănunt acest sistem de repartizare , Spencer A.Tucker îlprezintă drept o metodă distinctă şi unitară de calculaţie.

Întreaga metodologie care caracterizează metoda tarif –oră - maşină (THM) vizează stabilire a doi indicatori sintetici legaţi de gestiunea ,şi anume:-tariful (sau costul) oră –maşină (THM)şi-costul pe unitate de produs .

Calculul tarifului oră-maşină

Prin tarif – oră - maşină, sau mai bine zis ,cost –oră –maşină ,se înţelege sumacheltuielilor efectuate de întreprindere pentru a face să funcţioneze o maşină sau un utilaj dintr-un centru de producţie, timp de o oră f ăcând abstracţie de costul materiilor prime şi materialelordirecte.

Tariful sau costul-oră –maşină cuprinde deci: manopera, cheltuielile comune(indirecte)de fabricaţie (uzinale) precum şi cheltuielile generale de administraţie şi vânzare (desfacere),toate aceste cheltuieli sunt denumite generic costuri de transformare .

În scopul calculării costurilor orare de transformare, întreprinderile care introduc metodatarif – oră - maşină executată succesiv o serie de lucrări cu caracter specific, aşa cum se arată încele ce urmează.

Stabilirea centrelor de producţie

În această etapă maşinile şi utilajele precum şi locurile de muncă manuale, nedotate cumaşini ,pe care le implică procesul tehnologic, se grupează pe centre de producţie, numite şicentre de activitate.

Efectivul de maşini şi utilaje productive existent în întreprindere şi locurile de muncă manuale care urmează să constituie bază centrelor de producţiei, se determină anticipat prininventariere la faţa locului, şi se înscriu în situaţiile de amplasare.

Unui centru de producţie i se pot afecta:-una sau mai multe, maşini şi utilaje care execută aceeaşi operaţie, sau un mic grup de operaţii(cazul maşinilor agreate sau complexe);



31

-o bandă de fabricaţie sau o linie tehnologică de unde se obţine o piesă, un semifabricat sau unprodus;-unul sau mai multe locuri de muncă unde se execută aceeaşi operaţie sau un grup restrâns deoperaţii tehnologice, productive.

Deosebim deci, atât centre de producţie cu maşini, cât şi centre de producţie manuale,adică f ără maşini.

Gruparea maşinilor, considerate entităţi tehnico economice fundamentale, pe centre deactivitate, nu trebuie înţeleasă ca o restructurare tehnică a întreprinderii prin mutarea utilajelor

din locurile impuse de fluxul tehnologie şi aducerea lor în acelaşi atelier sau spaţiu geografic, cica o sectorizate (divizare) şi structurare a procesului de fabricaţie, servind scopurile calculaţiei şigestiunii.

În scopul grupării maşinilor în centre de producţie se are în vedere o serie de criterii, întrecare:-operaţia tehnologică executată (felul acesteia)-capacitatea maşinilor (randamentul lor);-caracteristicile dimensionale (lungimea, suprafaţă ocupată);-numărul personalului de deservire;-puterea instalată a motoarelor care acţionează maşinile;-tipul maşinilor şi vârsta lor, în cadrul duratei de serviciu;-valoarea maşinilor;-felul produselor fabricate;-numărul de schimburi în care sunt utilizate;numărul de ore lucrate anual la maşină (ore-producţie)etc.

Aceste criterii, constituind de fapt caracteristicile tehnico-funcţionale şi economice aleutilajelor, se găsesc în fişele completate anticipat o dată cu situaţia amplasării lor.

De regulă, la constituirea centrelor, criteriile menţionate se iau în considerare cumulativ,avându-se în vedere faptul că maşinile care alcătuiesc un centru de producţie trebuie să aibă parametri foarte apropiaţi, dacă nu identici.

La gruparea maşinilor pe centre, nu prezintă prea mare importanţă locul amplasării lor însecţie. De aceea, maşini cu aceiaşi parametri şi care servesc aceluiaşi scop, pot fi grupate într-unsingur centru, chiar dacă sunt amplasate la distanţe apreciabile; acesta, întrucât centrele se

diferenţiază după criteriul funcţionării (al operaţiilor executate) şi nu neapărat după cel alamplasării utilajelor.Centrele de producţie manuale (f ără maşini) se constituie după criteriul operaţiilor

tehnologice executate, luate fie singular, fie înlănţuite în funcţie de: specificul procesuluitehnologic, durata execuţiei şi gradul de calificare a lucrătorilor care trebuie să le execute. Înfiecare centru de acest gen lucrează unul sau mai mulţi muncitori, dispunând de câteva unelte,relativ simple.

Constituirea centrelor de producţie are loc exclusiv pe seama utilajului, respectiv aoperaţiilor manuale care condiţionează nemijlocit fabricaţia produselor finite, care deci suntdirect antrenate în procesul tehnologic.

Pentru activităţile ajutătoare, auxiliare şi de deservire desf ăşurate în atelierele de sculărieşi cele de întreţinere şi reparaţii, în centrele de energie precum şi pentru serviciile căilor ferate

uzinale şi ale mijloacelor de transport auto, nu se recomandă constituirea de centre de producţie,ci numai a unor centre de costuri pe ateliere sau feluri de activităţi. Costuri ocazionate deactivităţile de acest gen se trec în bugetul opera ţional şi apoi se repartizează asupra centrelor deproducţie care beneficiază de respectivele produse, servicii şi lucrări cu caracter auxiliar.

Denumirea sau nomenclatura centrelor de producţie se stabileşte în principiu, în funcţiede denumirea operaţiei tehnologice executate (debitare, forjare, strunjire, rabotare, rectificare etc.

în cazul unei întreprinderi constructoare de maşini, sau ancolare, nevedire, canetare, ţesătorie etc. în cazul unei întreprinderi textile ş.a.m.d.) pentru centrele dotate cu maşini se poate lua dreptbază şi denumirea utilajelor pe seama cărora sunt constituite centrele ( ex: foarfecă ghilotină,strunguri, forjă, raboteză, maşini de rectificat etc.) Dacă în mai multe cente de producţie seexecută aceeaşi operaţie (ex: injectarea în cazul fabricării de produs din mase termoplastice),



32

diferenţierea lor se face prin numerotare sau prin utilizarea mărcii de fabrică a utilajelor, însoţită de vreo altă caracteristică esenţială a acestora (ex: dimensiunile produselor fabricate ).Trebuie observate că în principiu, nomenclatura centrelor de producţie depinde de obiectulactivităţii întreprinderii, de tehnologia de fabricaţie, de dotarea tehnică a întreprinderii ş.a.;numărul centrelor de producţie depinde cam de aceiaşi factori, la care trebuie adăugate:nomenclatura produselor fabricate, posibilităţile de măsurare a producţiei şi de calculare acheltuielilor de funcţionare a centrelor, mijloacelor tehnice utilizate în programarea şi urmărireacosturilor, cheltuielile pe care este în măsură să le suporte întreprinderea în legătură cu

informaţia şi conducerea prin costuri ş.a.La stabilirea centrelor de producţie nu trebuie pierdută din vedere posibilitatea folosirii

lor drept centre de responsabilitate, care constituie un element fundamental al gestiunii.Centrele de producţie stabilite cu respectarea regulilor precizate mai sus, se simbolizează

şi se înscriu în formular intitulat Nomenclatorul centrelor de produc ţie împreună cu o serie deindicatori caracteristici cum ar fi: numărul de maşini pe centru, puterea instalată a motoarelorcare acţionează maşinile, suprafaţa ocupată în secţie sau atelier, valoarea maşinilor, ore deactivitate anuală sau producţie anuală programată, exprimată în ore etc. (Tabelul 1.)

Nomenclatura centrelor de producţieFierarul S.A. Anul2004Curtea de Argeş, Str. Republicii 7 Tabelul 1Nr.crt.

Denumireacentrelor

deproducţie

Nr. deunităţi

pecentru

Pentru toate maşinile din centruOre

producţieprogramată

anualValoarea

(lei)

Putereamotriceinstalată

(kw)

Supraf.ocup.

Însecţie(m2)

Nr. deschimb.

Nr.corp.

ilumin.x w

Etc

12345.

..

DebitareForjareStrungărieRectificareGăurire.

..Total

11521.

..-

120 0001 500 0001 200 0001 600 000

200 000.

..200 000 000

40200

1542.

..4000

20200

3510

5.

..8000

12211.

..-

12020020024080

.

..7000

2 1904 100

23 0003 9602 350

.

..200000

Dintre toţi aceşti indicatori, producţia anuală programată, exprimată în ore pe centruocupă o poziţie deosebită, dat fiind că ea formează bază de comparaţie pentru apreciereautilizării capacităţii de producţie a centrelor şi descoperirea minusului ori plusului de capacitate.

Orele de producţie programată anual pe centre înglobează atât timpul de pregătire alucrului ( demarare a maşinii etc.), cât ţi timpul de funcţionare productivă a maşinilor din centru.

În scopul determinării acestui indicator se procedează fie prin estimare, fie prin folosireadatelor din documentele anului precedent.

Procesul ”prin estimare” ia drept bază timpul calendaristic anual de 365 zile, din care sescad 58 zile nelucrătoare (presupunem 52 duminici +6 zile de sărbători legale) şi se obţinenumărul de 307 zile lucrătoare. Dacă este cazul, se mai pot scădea, din cele 307 zile, şi alte zilenelucrătoare corespunzând concediilor f ără plată ş.a.

Numărul de zile lucrătoare se ponderează apoi cu durata legală a zilei de lucru, astfel:307 zile × 8 ore =2456 ore

În paralel, se recurge, pentru a obţine numărul de ore maşini de funcţionare, şi la părerilemaiştrilor şi altor organe tehnice din secţii, care cunosc performanţele obţinute la maşini în anulprecedent.



33

Spre a evita erorile de estimare se poate recurge şi la aprecierile organelor de desfacere(vânzare). Aceste organe vor face calculele în cantităţi de produse, care trebuie convertite apoi înore de funcţionare a maşinilor.

Rezultatele obţinute din calculele şi estimările se pun de acord cu evaluările conduceriitehnice a întreprinderii. Coordonarea de ansamblu a datelor se efectuează de către organul deprogramare a producţiei care stabileşte cifrele definitive: ele pot să nu fie tocmai exacte, darparticiparea unor organe diferite reduce marja erorilor.

În cazul recurgerii la documentele anului precedent, ori orele lucrate anual de către o

maşină, respectiv de către un centru, se stabilesc centralizând datele din documentele lunare deplată a manoperei în anul anterior. Pentru acele maşini care sunt deservite de mai mulţimuncitori, se iau în considerare orele normă anuale plătite unuia singur şi anume celui de bază.

Cifrele determinate astfel sunt influenţate cu modificări ce ar putea surveni în anulurmător, prin punerea în funcţiune a unor utilaje ca randament sporit prin modificarea soluţiilorconstructive a produselor şi modernizarea lor şi alte previziuni.

Se ajunge astfel la un standard anual de ore-producţie pe fiecare centru. Acesta este unstandard de timp total(timp de funcţionare timp de pregătire a lucrului) pe centru, carecorespunde producţiei ce trebuie executată cu ajutorul maşinilor în cadrul programului anual (producţie planificată). De aici termenul Ore producţie programate anual pe centru.

Nomenclatorul centrelor de producţie care reflectă componentele productive ale întreprinderii, cuprinde deci şi toate datele (criteriile) în raport cu care se repartizează cheltuielilede prelucrare indirecte pe centre de producţie.

Determinarea efectivului de personal şi capacităţii de producţie a centrelor

Principalele obiective ale acestei etape sunt:- stabilirea efectivului de muncitori pentru fiecare centru de producţie;- stabilirea salariului orar al fiecărui muncitor din centru, precum şi a salariului orar pe

centru; - stabilirea indemnizaţiilor cuvenite lucrărilor din centre pe timpul întreruperii lucrului (

concedii, repaus în timpul lucrului sau pauză de masă etc.);- stabilirea capacităţii de producţie a centrelor şi corelarea acesteia cu producţie

programată;- stabilirea efectivului de muncitori indirect productivi pentru întreţinerea şi reparareautilajului: manipulanţi, recepţioneri, controlori de calitate, liftieri, magazioneri etc. şimaiştri şi a fondului de salarii corespunzător.

Înf ăptuirea acestor obiective implică, în cazul fiecărui centru, de producţie, calculul a o serie deindicatori care se transpun în fomularul intitulat. „Situaţia structurii efectivului” (tabelul 2).Metodologia de calcul diferă de la un indicator la altul. Astfel:

- numărule de unităţi pe centru reprezintă numărul de maşini din centru: el se găseşte dejastabilit în ”Nomenclatorul centrelor de producţie ”

- efectivul unitar standard de muncitori se stabileşte de către organizarea muncii; acestefectiv cuprinde unul sau mai mulţi muncitori care lucrează în mod normal la o maşină sau la unutilaj, executând o operaţie productivă.

Dacă un muncitor lucrează la mai multe maşini (semiautomate sau automate), se consideră dreptlucrător la fiecare maşină o fracţie corespunzătoare. Bunăoară, dacă un muncitor doreşteconcomitent 4 maşini, el va conta în cadrul efectivului unitar standard cu ¼.

În cazul centrelor de producţie manuale, efectivul standard se stabileşte pe total centru şicuprinde toţi lucrătorii care execută operaţia (operaţiile) productivă(e), pe seama cărora este elconstituit.

Efectivul unitar standard poate îngloba în genere sub formă de cifră întreagă sau fracţie şimuncitori indirect productivi care sunt repartizaţi permanent la o anumită operaţie din unul saumai multe centre.

De asemenea, se cuprind în efectivul unitar standard şefii de echipă care lucrează ca unmuncitor obişnuit (la maşină sau manual ).



34

Salariul orar pe muncitor reprezintă salariul orar mediu cuvenit lucrătorului şi este format dinsalariul tarifar orar plus sporurile cuvenite lucrătorului şi este format din salariul tarifar orar plussporurile cuvenite lucrătorului, plus eventualele majorări de salarii care vor interveni în perioadaprogramată. Dacă datorită creşterii calificării şi vechimii, muncitorii au categorii de încadrarediferite, simplificarea calculelor implică folosirea unui tarif mediu ponderat.

Salariul orar pe centru se determină în funcţie de salariul orar al efectivului unitar standard şinumărul maşinilor din centru. Astfel, în cazul centrelor dotate cu o singură maşină, salariul orarpe centru este egal cu suma salariilor orare ale efectivului unitar standard de muncitori; în cazul

centrelor care dispun de mai multe maşini, salariul orar se stabileşte ponderând salariilecorespunzător efectivului unitar standard, cu numărul maşinilor existente în centrul respectiv.Spre exemplu, dacă în cazul unui centru format din 2 maşini (vezi centrul de rectificare ),efectivul unitar standard este compus dintr-un muncitor al cărui salariu mediu orar este de 15 leişi ½ muncitor ajutor având salariul orar de 10 lei, salariul orar al efectivului unitar standard va fide 20 lei [15+(10 × 1/2), iar salariul centrului este de 40 lei, adică 20 lei × 2 maşini.

Numărul maxim anual de ore pe centru reprezintă de fapt numărul maxim de ore-maşină posibil de realizat în decurs de un an, în centrul respectiv. Pentru determinarea lui se ia drept bază timpul calendaristic corespunzător unui an (365 zile), din care se scad zilele nelucrătoare formatedin duminici şi sărbători legale (58 zile ); restul se ponderează cu durata legală a zilei de lucruexprimată în ore ( 307 × 8= 2456 ore ) .

În cazul centrelor formate din mai multe maşini, numărul de ore pe centru este egal cusuma orelor maxime anuale ale tuturor maşinilor din centru.Pentru centrele care lucrează în mai multe schimburi, numărul maxim anual de ore pe

centru va depinde şi de numărul de schimburi.Exemplificativ, presupunem cazul centrului de strungărie format din 5 maşini identice,

care lucrează în regim de 2 schimburi, fiecare maşină prestând anual câte 2456 ore pe schimb; încazul acestui centru numărul maxim anual de ore va fi:2456 × 5 × 2 = 24560 ore.Dacă din orele anuale maxime ale fiecărui centru se scad orele de întrerupere a lucrului (concedii, pauze din timpul zilei de lucru, precum şi alte întreruperi ) plătite ori neplătite de

întreprindere, se obţine numărul anual de ore disponibile pe centru, care reprezintă de faptcapacitatea de producţie a centrului. Deşi se exprimă tot în ore, capacitatea de producţie a unui

centru nu trebuie confundată cu producţia programată pe seama lui.Durata oricărei întreruperi pe centru (Di) trebuie calculată în ore, folosind relaţia:

Di = Nhi × m × s în careNhi- numărule orelor de întrerupere a lucrului la o maşină;m -numărul de maşini în centru;s -numărul de schimburi în care se lucrează.Presupunând că durata concediului de odihnă este de 15 zile pe muncitor, întreruperea

din cauza concediului în cazul centrului „Debitare”,15 zile × 8 ore = 120 oreDurata întreruperilor se reflectă în „ Situaţia structurii efectivului „ (SSE) împreună cu

indemnizaţiile cuvenite muncitorilor pe timpul concediilor şi al celorlalte întreruperi.

Indemnizaţiile (I) pe timpul unei întreruperi oarecare se calculează potrivit relaţiei:Ii = Di × She în care :Di – reprezintă durata întreruperii, în ore;She- salariul orar al efectivului unitar standard.

Indemnizaţiile cuvenite muncitorilor pe timpul întreruperii lucrului constituie cheltuieli de regiecare se preiau în bugetul operaţional.Producţia programată în cazul fiecărui centru se înscrie în situaţia structurii efectivului cu oreleşi manopera corespunzătoare. Producţia programată exprimă în ore se preia din nomenclatorulcentrelor de producţie, iar manopera se determină ponderând volumul producţiei exprimat în orecu salariul orar al efectivului unitar standard.



35

Comparând capacitatea de producţie ( numărul orelor disponibile ) cu producţiaprogramată în cazul fiecărui centru, se determină excedentul, respectiv lipsa capacităţii deproducţie exprimată în ore.

Lipsa capacităţilor de producţie necesare pune în pericol îndeplinirea programului deproducţie. De aceea, se impune luarea unor măsuri care să elimină strangulările şi care constaudin: transferul de operaţii la alte centre unde există capacităţi excedentare ( dacă acest lucru esteposibil din punct de vedere tehnic ), cooperarea cu alte întreprinderi, crearea de capacităţi deproducţie noi şi pregătirea forţei de muncă necesare, renunţarea la unele comenzi mai puţini

rentabile etc.Plusul de capacităţi determină încetinirea ritmului de lucru în genere, până la nivelul la

care tot personalul pare ocupat, cu toate consecinţele care decurg din acesta (creşterea costurilor,micşorarea profitului, scăderea gradului de lichiditate etc.) Evitarea unor astfel de fenomeneimplică atragerea de noi comenzi, cooperarea în producţie cu alte întreprinderi, transferarea delucrători în alte centre deficitare etc.

În cazul transferului de operaţii ori de personal de la un centru de producţie la altul,diferenţele de salarii aferente se reflectă distinct în „SSE” .Presupunând spre exemplu că setransferă centrului „X” unde lucrează un muncitor retribuit cu un salariu mediu orar de 10 lei şiun ajutor retribuit cu 8 lei pe oră, o lucrare pentru care s-a calculat un timp de execuţie standardde 300 ore, care intră în specificul centrului „Y” unde lucrează un muncitor retribuit cu 12 lei şiun ajutor retribuit cu 9 lei, diferenţa de salariu va fi:

CENTRUL Y CENTRUL X DIFERENŢE1 muncitor 12 lei/h 1 muncitor 10lei/h +2 lei1 ajutor 9 lei/h 1 ajutor 8lei/h +1 leu

TOTAL 21 lei/h 18lei/h +3 lei

300 ore × 3 lei =900 lei economie.Timpul rămas neutilizat (plusul de capacitate) se reflectă pe centre în „SSE” , nu numai în orestabilite prin „balanţa timpului” ci şi în bani, sub denumirea de „ Valoarea timpului neutralizat ”(Vezi centru de forjare cu 280 ore şi 17360 lei salarii şi centrul de rectificare cu 420 ore, cărora lecorespunde o manoperă de 8400 lei plus de capacitate în ore x salariul orar al efectivului unitar

standard). Depăşirile provenind din ore suplimentare se consideră cheltuite.Situaţia structurii efectivului cuprinde, de asemenea, operaţiile, indirect productive (întreţinereaşi reglare maşini şi utilaje, manipulare – pe orizontală şi verticală - , control de calitate, recepţieetc.) cu numărul de lucrători necesari, timpul neproductiv în ore şi fondul de salariicorespunzător. Poate fi prevăzut de asemenea, în finalul acestui document, şi personalul tehnic,ingineresc, administrativ şi de conducere al secţiilor şi al întreprinderii, cu fondul de salariicorespunzător. Fondul de salarii aferent muncitorilor indirect productivi precum şi cel destinatplăţii personalului tehnic, ingineresc, administrativ şi de conducere al secţiilor şi al

întreprinderii, se preiau în bugetul operaţional drept cheltuieli indirecte.Situaţia structurii efectivului („SSE”) constituite un document deosebit de important care

serveşte nu numai la stabilirea efectivului standard de muncitori pe meserii şi a fondului desalarii corespunzător, ci şi a capacităţilor de producţie, permiţând în acelaşi timp luarea de

decizii care vizează utilizarea cât mai completă a capacităţilor şi relevând valoric consecinţelenefolosirii lor.

Elaborarea bugetului operaţional

În această etapă se planifică (programează) cu ajutorul bugetului operaţional (BO)cheltuielile indirecte privind fabricaţia, administraţia şi desfacerea necesare pentru desf ăşurareaactivităţii întreprinderii pe timp de un an. Nu se trece în bugetul operaţional:

- consumul de materii prime, materiale tehnologice, semifabricate cumpărate şi serviciidirecte ale întreprinderilor în cooperare, care se iau în considerare numai cu ocaziacalculării costului unitar;



36

- manopera directă care se găseşte deja stabilită în situaţia structurii efectivului.Spre deosebirile de formularele specifice celorlalte etape implicate în antecalculul costului – oră - maşină, care au o structură relativ obligatorie, bugetul operaţional poate avea forme diferite,depinzând practic de experienţa dobândită de întreprindere în domeniul bugetarii costurilor.Conţinutul bugetului are însă o importanţă deosebită pentru calcul unor THM-uri şi în final aunor costuri cât se poate de reale.

În cuprinsul său, bugetul operaţional sistematizează cheltuielile pe destinaţii, înraport cu procesele principale care se desf ăşoară în întreprindere, pe mai multe capitole:

- cheltuieli indirecte de fabricaţie;- cheltuieli de administraţie;- cheltuieli de vânzare (desfacere).În cadrul primului capitol, diferite feluri de cheltuieli indirecte de fabricaţie sunt grupate în

funcţie de criteriile folosite pentru repartizarea lor pe centre de producţie (cheltuieli cu spaţiulproductiv, cheltuieli pentru energie motrice, cheltuieli cu maşinile şi utilajele, cheltuieli pentruuz general, salarii indirecte etc.).

Cheltuielile de administraţie şi cele de vânzare se trec în buget sub forma unor pozi ţiiglobale; caracterul lor complex implică însă alcătuirea unor bugete ajutătoare separate.

La bază bugetului operaţional stau cheltuielile înregistrate în contabilitate în anulprecedent.Acestor cheltuieli li se aduc modificările impuse de activitatea anului următor, faptcare implică bugetarea lor în funcţie de caracterul pe care –l au: cheltuieli variabile, cheltuielisemivariabile şi cheltuieli fixe. Pentru determinarea cheltuielilor ce se înscriu în bugete sefoloseşte în principiu metodologia întâlnită şi în cazul metodei standard – cost, recurgându-se înacest scop la calcule matematice, la grafice etc. ;acolo unde nu există alte posibilităţi, sauvolumul de muncă ce ar trebui depus este prea mare, se utilizează şi alte procedee statistico –experimentale, cerându-se în acest scop colaborarea organelor competente din întreprindere.O serie de împrejurări cum ar fi: creşterea sau micşorarea personalului tehnico-administrativ al

întreprinderii şi al celui din sectorul desfacerii, creşterea salariilor acestui personal, modificareacheltuielilor cu reclama, înfiinţarea de noi centre de producţie sau desfiinţarea unora dintre ele caurmare a modificării tehnologiei de fabricaţie, sau introducerii de maşini mai perfecţionate etc. ,sunt de natura să modifice direct suma absolută a anumitor cheltuieli.Acolo unde se lucrează în mai multe schimburi bugetul operaţional trebuie să cuprindă

cheltuielile indirecte de fabricaţie şi desfacere necesare pentru desf ăşurarea activităţii în cadrulregimului de lucru adoptat.O atenţie deosebită se acordă, de asemenea calculului şi prelucrării în BO a costurilor planificatepentru activităţile ajutătoare auxiliare şi de deservire, pentru care se constituie, după cum se ştie,numai centre de costuri.Se observă că metodologia de programare a cheltuielilor prin bugetul operaţional este orientată spre calculul sintetic al acestora la nivelul fabricii sau întreprinderii; după aceasta urmează repartizarea cheltuielilor bugetate pe centre, potrivit cerinţelor sistemului.Pentru cheltuielile indirecte de fabricaţie, se poate organiza însă elaborarea de bugeteoperaţionale pe secţii; aceasta, mai ales dacă fiecare secţie este producătoare de produse finitedestinate vânzării. Mai mult decât atât, în cazul anumitor cheltuieli ( de regulă cu utilajul),calculele analitice se pot adâncii până la nivelul fiecărui centru – dacă o astfel de practică

determină o localizare mai precisă a cheltuielilor, f ără a complica prea mult calculele şi acontrazice în esenţa spiritul metodei. Cifrele definitive nu trebuie să cuprinde dintr-unconsiderent sau altul – rezerve sau marje „de siguranţă”, deoarece bugetarea şi-ar pierde atuncicaracterul său ştiinţific.Reflectând categoriile de cheltuieli menţionate pentru activitatea programată a întreprinderii petimp de un an, un buget operaţional se poate prezenta ca în tabelul 3.Cheltuielile prevăzute într-un buget operaţional de felul celui prezentat sunt valabile pentru unanumit nivel de activitate; acesta ar fi deci un beget clasic sau rigid.

Schimbările care intervin destul de frecvent în nivelul activităţii desf ăşurate în condiţiileeconomiei de piaţă şi ale liberei concurenţe, au impus şi în cazul metodei THM, elaborarea unuibuget operaţional în funcţie de mai multe grade de folosire probabile a capacităţii de producţie a



37

întreprinderii ( exemplu: 60, 70,80, 90% di capacitate;) acesta poartă denumirea de buget flexibilsau elastic ( vezi metodologia de întocmire în cazul metodei standard – cost ).

Bugetele flexibile se utilizează aşa dar, nu numai metoda costurilor ci şi în cazul metodeiTHM, ele dând posibilitatea să se aprecieze influenţa gradului de folosire a capacităţii deproducţie a întreprinderii asupra profitului, prin intermediul costurilor.

Repartizarea cheltuielilor cuprinse în bugetul operaţional pe centre de producţie

Aceasta etapă are drept scop determinarea cotei-părţi anuale ce revine fiecărui centru deproducţie din cheltuielile cuprinse în bugetul operaţional (BO).

Procedeul de calcul utilizat pentru stabilirea cotelor de cheltuieli indirecte pe centre, estecel al suplimentării, aplicat astfel:- în varianta coeficienţilor diferenţiaţi, pentru repartizarea cheltuielilor indirecte defabricaţie;- în varianta coeficientului unic sau global în cazul repartizării cheltuielilor generale deadministraţie şi vânzare (zise şi „în aff ără producţiei”).

Criteriile utilizate pentru repartizarea diferitelor categorii create în cazul cheltuielilorindirecte de fabricaţie sunt foarte diferite şi se aleg luând în considerare în primul rând legăturalor cauzală cu cheltuielile de repartizat. Astfel, cheltuielile cu spaţiul productiv a secţiilor serepartizează proporţional cu suprafaţa netă a centrelor de producţie; cheltuielile cu energiaelectrică folosită în scopul motrice se repartizează proporţional cu puterea instalată a motoarelorcare acţionează maşinile din centre, ponderată cu orele de funcţionare ( kw x h ); cheltuielile deenergie electrică folosită pentru iluminat se repartizează ţinând seama de numărul locurilor delampă afectate centrelor, puterea instalată ( în waţi ) şi regimul de iluminat artificial( ore defuncţionare a lămpilor); costul energiei termice cu caracter tehnologic se repartizează proporţional cu suprafaţa utilajelor încălzite ( aceasta, bine înţeles dacă lipsesc aparatele demăsură); cheltuielile cu utilajul ( amortizarea, întreţinerea, reparaţiile, asigurarea etc.) serepartizează în funcţie de valoarea acestuia; salariile indirecte se repartizează în funcţie denumărul orelor de producţie programate; cheltuielile privind asigurările sociale se repartizează înraport cu salariile determinate pe centre etc.

Cheltuielile generale de administraţie şi cheltuielile de vânzare, numite în metodologia

THM şi cheltuieli în aff ără producţiei, deşi cu caracter complex, se repartizează pe centre înraport cu costurile de prelucrare propriu-zise ale centrelor( manoperă + cheltuieli indirecte defabricaţie ).

În scopul repartizarea cheltuielilor cuprinse în bugetul operaţional pe centre de producţiese pot folosii şi alte criterii decât cele menţionate anterior. Astfel, cheltuielile ocazionate despaţiul productiv al secţiilor pot fi repartizate şi proporţional cu suprafaţa brută a centrelor, saucu numărul de standard de lucrători; costul energiei electrice utilizate în scopuri motrice poate firepartizat şi proporţional cu cantitatea producţiei fabricate; salariile indirecte pot fi repartizate şi

în funcţiile de salariile directe ( manopera ) pe centre sau cu efectivul standard al muncitorilordirect productivi; cheltuielile de administraţie pot fi repartizate şi în raport cu costul de producţieiar cele de desfacere (vânzare), în raport cu costul de produc ţie, la care se adaugă cota decheltuieli de administraţie, sau cu cantitatea producţiei vândute etc.

Pentru a folosii din plin avantajele pe care le oferă sistemul THM, este necesar să semanifeste o deosebită grijă în alegerea bazelor (criteriilor ) de repartizare, îmbinând tendin ţa defolosire a unor criterii universale izvorâte din necesitatea comparabilităţii cu utilizarea unorcriterii diferenţiate impuse de factorii care generează diferitele cheltuieli de repartizat şi anume :comportamentul lor faţă de volumul producţiei, obiectul activităţii întreprinderii, întreţinereastructurilor interne, tehnologia de fabricaţieadoptată, tipul şi organizarea producţiei etc.

Dacă entităţile numite centre de producţie au în anumite cazuri caracter mecanizat, iar înaltele sunt manuale, se are în vedere ca prin bazele de repartizare utilizate să nu apară avantajarea unora în defavoarea altora prin cotele de cheltuieli repartizate.



38

Calculul de repartizare a cheltuielilor comune de fabricaţie, de administraţie şi dedesfacere pe centre de producţie, comportă întocmiri ea unui formular intitulat „Coala” sau„Situaţia de repartizare a cheltuielilor indirecte pe centre”(Tabelul 4)La completarea „ Coalei de repartizare a cheltuielilor”, denumirea centrelor de produc ţie şinivelul bazelor de repartizare utilizate se preiau din” Nomenclatorul centrelor de producţie” şidin „ Situaţia structurii efectivului”. Cheltuielile de repartizat se preiau din „ Bugetuloperaţional”, şi se înscriu în coloanele corespunzătoare ale „Situaţie de repartizare” drepttotaluri.

Calculând coeficienţii de suplimentare diferenţiaţi după formula:

∑=

n

j

r s

b

Chk

se determină apoi cotele ce revin fiecărui centru ( formula fiind :R j = Ks× b j).Bunăoară, în cazul cheltuielilor cu utilajul, în bugetul operaţional (BO) se

prevede suma de 13000000 lei; alegând drept bază de repartizare valoarea utilajului potrivit „NCP” , aceasta este de 200000000 lei, coeficientul de suplimentare şi cotele de cheltuieli carerevin centrelor de producţie alese pentru exemplificare, vor fii :

ks= 13 000 000 : 200 000 000=0,065; iarRD=120 000 × 0,065= 7 800 lei;RF= 1 500 000 × 0,065= 97 500 lei ;RS= 1 200 000 ×0,065 = 78 000 lei;RR= 1 600 000 ×0,065 = 104 000 lei;RG= 200 000×0,065 = 13 000 lei .

Folosind bazele de repartizare corespunzătoare, celelalte cheltuieli prevăzute în „BO” sevor repartiza şi ele pe centre de activitate în mod similar. În final se procedează la totalizarea pefiecare centru, a cheltuielilor indirecte care în revin.(tabelul 4).

Spre a permite reflectarea separată a cheltuielilor variabile faţă de cele fixe în structura

tarifului - oră-maşină, este necesar să se asigure repartizarea în consecinţe atât a cheltuielilorindirecte de fabricaţie, cât şi acelor din producţie, pe centre de producţie.În ipoteza utilizării unui buget operaţional flexibil, trebuie, de asemenea, să se alcătuiască

atâtea „ coale de repartizare a cheltuielilor indirecte” câte nivele de activitate probabile au fostluate în considerare în cadrul respectivului.

Calculul tarifului –oră –maşină (THM)

Pentru oricare centru de producţie tariful –oră –maşină (THM) cuprinde manoperadirectă, cheltuielile indirecte de fabricaţie şi cheltuielile în aff ără producţiei ce revin pentru o oră maşină.

Calculul THM- ului se efectuează folosind formula :

THM c = pc

C apif

h

ChChW )( ++

în care:

W - manopera aferentă producţiei anuale programate pe centru;Chif - cheltuielile indirecte de fabricaţie anuale aferente centrului;Chap- cheltuielile anuale în aff ără producţiei pe centruHpe- ore anuale pe centru;c - centru de producţie.Pentru calculul acestui indicator se completează un formular intitulat

„Tabloul rezumativ al costurilor de transformare” care alcătuiesc THM -ul ( Tabelul 5).



39

Societatea Comercială „Fierarul”S.A.Curtea de Argeş, str. Republicii 7 în lei

Tablou rezumativprivind calculul tarifului-oră maşină(THM)

Tabelul 5Nr.crt.

Denumireacentrelor

deproducţie

Oreafectateanual

Costuri de transformareTHMManoperă Chelt.indir.de fabr. Chel.în afară prod

total peoră

total pe oră total pe oră

12345

DebitareForjă StrungărieRectificareGăurire

.

..

21904100

2300039602350.

..

547502542002990007920028200.

..

2562132012.

..

143782750448985404265187106197

.

..

63,38183,04

42,8466,9745,19

.

..

395862009302550816887726879.

..

18,0849,0111,0917,3911,44

.

..

108,46294,0566,93

104,3668,63.

..

Total 200000 20000000 . 30000000 - 10000000 - -

Datele necesare completării acestui formular se obţin din „Coala de repartizare acheltuielilor”; pentru control ele se pot confrunta parţial cu datele din „Nomenclatorul centrelorde producţie” şi „Situaţia structurii efectivului”.

Dacă se calculează tarife – oră –maşină diferenţiate pe grade de folosire posibilă acapacităţii de producţie a centrelor, cu defalcare pe costuri variabile şi costuri fixe, „tabloulrezumativ” presupune desigur o structură mult mai complexă. Pe durata valabilităţii sale (de

regulă un an), tariful –oră –maşină constituie un indicator care asigură fiecărui centru deproducţie o autonomie relativă, dându –i -se caracterul de entitate economică separată. Prinintermediului THM -ului se pot analiza costurile de transformare ale fiecărei componenteproductive a întreprinderii şi se poate aprecia contribuţia centrelor la profit.

Calculul costului unitar programat Componentele structurale ale costului unitar în cazul metodei THM, sunt:

- costurile de transformare ce revin produsului, lucrării sau prestaţiei;- costul materiei prime şi materialelor directe pe produs.Costurile de transformare programate, corespunzătoare timpului afectat prelucrării pe

centre, se determină folosind relaţia:

CT j=∑=

n

c 1( t×THM)cj în care:

CT- costurile de transformare (prelucrare) aferente unui produs;t –timpul de prelucrare programat pe centru, exprimat în ore;THM –tariful –oră –maşină (costul orei maşină);c – centrul de producţie;

j – produsul ce se fabrică.Timpul de prelucrare pe centre se reflectă în documentaţia tehnică privind fabricaţia

produselor, iar tariful –oră –maşină corespunzător fiecărui centru se găseşte calculat în „tabloulrezumativ”.



40

Valoarea consumului de materii prime şi materiale directe se determină după cunoscută formulă a ponderării cantităţilor (standardelor cantitative cu preţurile de aprovizionare standard).

Prin urmare, costul pe unitate de produs (ct) în metoda THM se determin ă folosindformula :

j

n

c

jmsC

j Q

ChTHM t

ct

∑=

+×

=1

])[(

în care:

Chms - reprezintă costul standard al materiilor prime şi materiale directe;Q – cantitatea de producţie fabricată;

j –produsul.Calculele se transpun în formularul intitulat Fişa de calcul a costurilor pe produs (tabelul

6), care constituie antecalculaţia costurilor unitare; structura sa reflectă particularităţile metodeiutilizate.

Societatea Comercială „Fierarul”S.A.Curtea de Argeş, str. Republicii 7

Fişă de calcula costului pentru produsul ”X”

Tabelul 6Nr.crt.

Centre de producţie Ore maşină (h)

THM Suma(lei)

12345...

12

DebitareForjă StrungărieRectifcareGăurire....Total costuri de transformareMaterii prime şi materialeTotal costuriProducţie programată Cost unitar programat

140260

1540480290

.

.

.

.

108,46294,0566,54

104,3668,63

.

.

.

.

15184,4076453,00

102471,6050092,8019902,70

.

.

.

.184000061600008000000

40002000

Organizarea urmăririi cheltuielilor privind producerea costului unitar efectivMetoda tarif –oră –maşină presupune un sistem adecvat de urmărire a costurilor deproducţie şi respectiv de analiză comparativă a indicatorilor efectivi cu cei programaţi.

Costurile de producţie cât şi cele de vânzare (desfacere) se pot urmări cu ajutorulcontabilităţii.

Astfel, consumul de materii prime şi materiale directe se urmăreşte cu ajutorulanaliticelor deschise pe produs în cadrul contului „Producţia” 921 (Cheltuieli activităţii de bază);la bază înregistrărilor în conturi stau documentele primare şi situaţiile de repartizare(centralizatoarele), alcătuite potrivit sistemului standard – costing etc.

Salariile lucrătorilor direct productivi se reflectă şi ele în contul „Producţia”



41

921 (Cheltuieli activităţii de bază); înregistrarea se face pe bază centralizatorului statelor de plată întocmite pe centre de producţie.Totalul brut înscris în statul de salarii pentru fiecare centru se poate prelua direct în tabloulrezumativ, cu ocazia calculării THM –ului efectiv.

Cheltuielile indirecte de fabricaţie se urmăresc distinct atât pe total cât şi în analitic,folosind structura lor pe poziţii din bugetul operaţional; dacă s-au întocmit BO pe secţii , evidentcă urmărirea cheltuielilor indirecte de fabricaţie se organizează şi după acest criteriu. Contulutilizat este 923 „Cheltuieli indirecte de producţie”, care se dezvoltă în analitic potrivit structurii

menţionate. Se urmăresc, de asemenea, cu ajutorul unor conturi distincte, cheltuielile deadministraţie şi cele de desfacere (respectiv cu ajutorul conturilor 924 „Cheltuieli generale deadministraţie” şi 925 „Cheltuieli de desfacere”; desf ăşurarea lor analitică trebuie să concorde, deasemenea, cu structura bugetelor operaţionale ajutătoare.

Urmărirea numărului de ore lucrate de către maşinile din centre se organizează operativ,folosind un registru în care se deschid părti pe centre, cu desf ăşurare pe produse sau comenziexecutate.

Pentru a putea stabili orele maşină afectate de fabricaţia unuia sau altuia dintre produsesau lucrări, simbolurile atribuite centrelor (utilajelor) se înscriu în bonurile de lucru şi îndocumentele privind produselor fabricate.

Repartizarea cheltuielilor indirecte pe centre de producţie se efectuează folosind acelaşibaze care au fost utilizate în antecalcul; mărimea lor trebuie să fie însă cea efectivă. În unelecazuri (vezi numărule de ore maşină pe produs.ş.a.), se pot folosi din considerente desimplificare şi mărimile standard.

Metodologia şi formularele utilizate pentru postcalculul tarifului –oră –maşină pe fiecarecentru de producţie şi a costurilor efective pe produs, sunt similare cu cele privind antecalcululacestor indicatori.

Avantajele şi limitele metodeiPentru conducerea procesului de producţie prin costuri, metoda tarif –oră –maşină

prezintă o serie de avantaje vizând atât îmbunătăţirea activităţii interne a întreprinderii cât şiperfecţionarea calculului costurilor de producţie unitare, între care :

- creează diviziuni structurale specifice denumite centre de producţie care exprimă

potenţialul tehnic-productiv al întreprinderii şi permite introducerea calculului economicpe centre de responsabilitate;- pentru centrele de producţie constituite, ea implică metodologic corelarea orelor anuale

disponibile cu producţia programată pe centre, vizând mai buna utilizare a capacităţilorde producţie, folosirea raţională a forţei de muncă, reducerea personalului auxiliar,diminuarea întreruperilor în producţie;

- presupune revederea normelor de deservire a utilajelor cu ocazia introducerii ei şi,respectiv recalcularea indicatorilor corespunzători, în ipoteza punerii în funcţiune a unornoi maşini;

- asigură repartizarea mai judicioasă a cheltuielilor indirecte şi în primul rând a regiei defabricaţie pe centre de producţie, prin utilizarea unei baze alese după principiulcauzalităţii; ea ridică deci procedeul suplimentării pe o treaptă superioară;

- implică repartizarea cheltuielilor de manoperă şi a celorlalte cheltuieli de transformare peproduse, în raport cu un criteriu mai echitabil care este timpul de prelucrare, permiţând înconsecinţă determinarea mai exactă a costului unitar, a preţului de vânzare şi a graduluide participare al fiecărui produs la masa profitului;

- atrage personalul tehnic şi ingineresc din secţii la creşterea gradului de utilizare autilajelor şi îndeplinirea programului de producţie, la reducerea costurilor de producţie.

Metoda tarif –oră –maşină are anumite limite în aplicare şi prezintă chiar unele deficienţe.Astfel, această se poate aplica numai în întreprinderile unde utilajul de producţie este în generede tipul maşinilor unelte, cu ajutorul lor fabricându-se produse diferite sau executându-se lucrăripentru terţi. În cazul fabricii unui număr mare de produse, după tehnologii complexe, realizabileprintr-un mare număr de centre, metoda THM devine deosebit de laborioasă. Metodele de



42

calculaţie folosite în industria siderurgică, în industria energiei electrice şi termice, în industriade rafinare a ţiţeiului şi altele, unde diferitele instalaţii fabrică în permanenţă unul şi acelaşiprodus, sau câteva produse cuplate, nu pot fi asimilate cu metoda tarif –oră –maşină, chiar dacă se pot calcula costuri de transformare orare pe fiecare instalaţie în parte.

Din considerente de simplificare, activităţile auxiliare din întreprindere sunt excluse dinmetodologia de stabilire a centrelor de producţie şi din calculul unor costuri în mod adecvat, cutoate că în unele cazuri se obţin în cadrul acestora, produse care se valorifică în afară (veziateliere de întreţinere şi reparaţii, de sculărie, de ambalaje etc.)

Metoda THM pune un accent deosebit pe costurile de prelucrare, lăsând pe un plansecundar costul materiilor prime, al semifabricatelor şi materialelor directe, care în anumiteindustrii cum este cea prelucrătoare nu sunt un factor de neglijat.

Deşi tariful –oră –maşină este conceput pentru a acoperi toate cheltuielile de prelucrareşi comercializare ale întreprinderii, se ivesc practic destule cazuri când unele cheltuieli trebuielăsate în aff ără tarifului, spre a fi trecute exclusiv numai pe seama acelor produse care le-auocazionat. Un imperativ important în aplicarea metodei THM este localizarea (sectorizarea)corectă a cheltuielilor, spre a evita repartizarea în costul produselor a unor cheltuieli pe carefabricarea acestora nu le-a ocazionat. Este discutabil de asemenea, în ce măsură cheltuielile devânzare trebuie repartizate pe centre de producţie şi apoi trecute prin intermediul THM în costulproduselor, fiind ştiut că ele nu au prea multe afinităţi cu timpul de prelucrare pe maşini, ci suntinfluenţate de cu totul alţi factori (volumul produselor, distanţele şi tarifele de transport etc.)

De aceea, metoda THM este recomandabilă mai ales pentru întreprinderile în carecheltuielile de prelucrare au o pondere în structura costurilor, iar calculele se execută în sistemautomat, dacă unitatea economică este mare. Ea este metoda de calculaţie cea mai potrivită pentru micile întreprinderi, ca şi pentru cele care fabrică produse folosind un număr relativ demaşini unelte şi care prelucrează materiale aduse de clienţi.

Aplicarea metodei THM în întreprinderile industriale din ţara noastră este facilitată demodul cum este organizată evidenţa maşinilor, utilajelor şi a celorlalte mijloace fixe, demetodologia de normare a muncii şi alţi factori.

Introducerea ei comportă însă luarea în considerare a unor condiţii concrete dedesf ăşurare a activităţii întreprinderilor şi în primul rând a cadrului legal al acesteia, inclusiv acelui privind terminologia.

O serie de cheltuieli cum ar fi salariile, spre exemplu, trebuie calculate potrivit legisla ţiei în vigoare în ţara noastră; aceeaşi problemă se pune pentru indemnizaţiile pe timpul concediilorde odihnă, pentru sporuri de salarii ş.a.

Conţinutul cheltuielilor indirecte de producţie trebuie restructurat, luându-se înconsiderare în această privinţă nu numai natura economică şi destinaţia consumurilor, ci şicriteriile de repartizare a lor pe centre de producţie. De aici, necesitatea de a trece cheltuielile debirou numai pe seama cheltuielilor generale de administraţie.

Considerăm, de asemenea, nejustificată cuprinderea cheltuielilor de desfacere în costuloră –maşină; în măsură în care aceste cheltuieli nu pot fi identificate direct pe produs, trebuiecăutate pentru ele criterii de repartizare mai adecvate.

2.3.5 . METODA G.P.

Metoda G.P. a apărut pentru prima dată în Franţa, denumirea acesteia provenind de lainiţialelele autorului său Georges Perrin. Scopul metodei este calculul cât mai exact a costuluiunitar cu ajutorul unor coeficienţi de echivalenţă, numiţi G.P.-uri.

G.P.-ul este o unitate de măsură a producţiei în ansamblu care exprimă costurile deproducţie necesare fabricării unei unităţi din produsul etalon şi care poartă denumirea de „efortde producţie”.

Prin „efortul de producţie” se poate asigura, potrivit acestei metode, omogenitateaproducţiei unei unităţi economice, indiferent de varietatea acesteia, de metoda de fabricaţie, delocul unde se desf ăşoară. Obţinerea producţiei respective necesită eforturi umane, materiale,



43

băneşti care au proprietatea de a fi incluse în calcule economice din care rezultă modalitatea derepartizare a cheltuielilor.„Efortul de producţie global sau total” depus de unitatea economică va fi suma tuturor eforturilorparţiale ale fiecărui loc de muncă productiv, iar costul „efortului de producţie total” va fi dat detotalul cheltuielilor de prelucrare a produselor.Între cheltuielile pe care le determină „eforturile de producţie” se pot stabili raporturi pe bazacărora se calculează „indicii sau coeficienţii de echivalenţă”, numiţi G.P.-uri pentru fiecareprodus fabricat. Conform acestei metode, cheltuielile de prelucrare se împart în două categorii.

Cheltuielile imputabile sau repartizabile exprimă partea din cheltuielile de prelucrarecare se repartizează asupra operaţiilor sau produselor fabricate cu ajutorul unor chei/coeficienţistabilite/stabiliţi după criterii de cauzalitate. Astfel, pentru manoperă, cheltuielile de repartizaresunt orele de funcţionare, pentru energie tehnologică se poate alege numărul kw/oră, iar pentrucheltuielile cu încălzitul şi iluminatul, suprafaţa exprimată în m.p.

Cheltuielile neimputabile/nerepartizabile reprezintă partea din cheltuielile de prelucrareasupra cărora nu se pot identifica criterii logice de repartizare, întrucât se referă la producţie, înansamblul ei. Din această categorie fac parte, de exemplu, salariile personalului administrativ şide conducere. Deşi aceste cheltuieli se elimină prin calcularea indicilor de echivalenţă, totuşi,vor fi luate în considerare la determinarea costului pe produs.În cadrul metodei G.P. cheltuielile de producţie nu se clasifică în cheltuieli directe şi indirecte

Aplicarea metodei G.P. comportă următoarele etape:1) Stabilirea listei opera ţ iilor procesului de fabrica ţ iePe baza documentaţiei tehnico-economice se întocmeşte o listă cu toate operaţiile de realizare aprodusului, grupate în operaţii de bază sau direct productive, operaţii auxiliare şi operaţii deservire. În listele întocmite se trec, la fiecare operaţie, timpul de muncă corespunzător şi/saucantitatea de produse realizate într-o unitate de timp.

2) Determinarea costurilor imputabile şi a criteriilor logice de imputare (chei de reparti ţ ie)Cu ajutorul documentaţiei contabile se vor stabili grupele de costuri ce sunt considerateimputabile. În cadrul acestor costuri nu se includ cele referitoare la consumurile de materii primeşi materiale. Costurile considerate imputabile apar în această etapă sub forma unor sume totale.Pentru fiecare element de cost se va stabili criteriul logic de imputare, numit şi cheie derepartiţie, utilizat apoi şi în celelalte etape ale metodei G.P.

3) Determinarea costurilor neimputabileÎn cadrul acestei etape se urmăreşte identificarea tuturor elementelor de cheltuieli care vor fiincluse în această categorie de costuri. Metoda G.P. urmăreşte reducerea la minimum a costurilorneimputabile prin găsirea unor chei de repartiţie, astfel încât partea cea mai mare din totalulcosturilor de producţie să fie din categoria celor imputabile.

4) Determinarea indicilor orari pe fiecare opera ţ ieDeterminarea acestor costuri se realizează prin aplicarea pe fiecare element de cost a cheii derepartiţie stabilită după criterii de cauzalitate. De fapt, aceste costuri reprezintă indicii orari(parţiali sau totali) pe fiecare operaţie.

5) Alegerea produsului de bază sau etalon care să constituie unitatea de echivalare sau de

G.P.Produsul sau articolul de bază reprezintă etalonul faţă de care se vor stabili G.P.-urile (indicii de

echivalenţă) pentru fiecare produs. Produsul sau articolul de bază considerat cel maireprezentativ pentru unitatea economică este cel care asigură toate informaţiile necesare pentrucalcularea costului produsului.6) Calcularea indicelui de echivalen ţă de bază După stabilirea produsului sau a articolului de bază, se calculează indicele de echivalenţă de bază (Ib sau GPb), după relaţia:

∑=

=

n

i i

i

g

K GPb

1

în care: Ki = costul imputabil total al fiecărei operaţii;



44

i g = numărul de unităţi fizice produse într-o oră pe fiecare operaţie (producţie programată);i=1,2,..,n = numărul de operaţii.Acest indice reprezintă, de fapt, G.P.-ul (total) planificat al produsului de bază.7) Calculul indicilor de echivalen ţă pentru fiecare opera ţ ie a procesului tehnologic Odată stabilit indicele de echivalenţă de bază sau G.P.-ul planificat, se determină costurile imputabileorare normate sau programate ale fiecărei operaţii exprimate în G.P.-uri, adică numărul de G.P.-uri pe fiecare operaţie. Aceste valori reprezintă, de fapt, „indicele de echivalenţă orar” pe fiecareoperaţie şi exprimă efortul necesar fabricării produsului.

Formula de calcul pentru determinarea G.P.-ului pe operaţie este următoarea:

bGP

k GP =0 în care: k = costul imputabil aferent fiecărei operaţii;

GPb = G.P.-ul planificat al producţiei de bază (indicele de echivalenţă de bază)8) Calculul indicilor de echivalen ţă pentru fiecare produs denumit şi G.P.-uri pe produse şi

care servesc la echivalarea produc ţ iei Indicii de echivalenţă parţiali sau G.P.-urile parţiale aleunui produs se calculează după relaţia:

0

0

Q

GPGP p =

în care: GP0 = G.P.-ul pe operaţie (indicele de echivalenţă pe operaţie);0 Q = cantitatea (producţia) orară planificată Indicele de echivalenţă total (GP t ) se poate determina utilizând una din următoarele relaţii:

∑

∑

=

=

=

=

n

i

t t

n

i

t

GPGP

Q

GPGP

1

1 0

0

în care: GPo = G.P.-ul pe operaţie (indicele de echivalenţă pe operaţie);Qo = cantitatea (producţia) orară planificată;

i = 1,2,..,n = numărul operaţiilor prin care trece fiecare produsPe baza calculaţiilor anterioare se poate stabili un total al producţiei fizice exprimate în G.P.-uri,ca rezultat al însumării producţiei exprimată în unităţi G.P. a fiecărui produs.

9) Stabilirea costului unitar pe baza G.P.-ului calculatÎn cadrul acestei etape se au în vedere cheltuielile imputabile, cât şi cele neimputabile. Modelulde calcul foloseşte una din următoarele formule:

0

0

0

Q

K GP

O

K K GP

Q

K

Q

K GP

t e

nie

n

o

ie

=

+=

+=

în care: GPe = costul unui G.P;Ki = costuri efective totale imputabile;Kn = costuri efective totale neimputabile;Kt = costuri efective totale ( t K = i K + n K );Q0 = volumul fizic al producţiei exprimat în unităţi G.P.



45

10) Determinarea costului unitar efectiv par ţ ial al fiecă rui produs şi a costului efectiv pe

unitatea de produsCostul unitar efectiv parţial al fiecărui produs rezultă prin înmulţirea costului unitar al

G.P.-ului cu numărul de G.P.-uri al fiecărui produs. Prin produsul costului obţinut cu cantităţilefabricate în cursul unei perioade se determină costurile totale pe produs (exclusiv materiale).

Costul efectiv pe cantitatea de produs se stabileşte în felul următor: se calculează sumacosturilor totale pe produs (numite şi costurile prelucrării) cu totalul costurilor cu materii primeşi materiale. Repartizarea costului cu materiile prime şi materiale pe fiecare produs se face

proporţional faţă de consumul efectiv rezultat din documentaţia tehnico-economică; prinraportarea rezultatului obţinut anterior la cantitatea de produse fabricate se stabileşte costulefectiv pe unitatea de produs.

Metoda G.P. asigură informaţiile necesare comparării la sfârşitul unei perioade de timp anumărului de G.P.-uri aferente producţiei totale fabricate cu producţia planificată exprimată înG.P.-uri. Din analiza acestor informaţii rezultă modul de utilizare a capacităţilor de producţie şi aabaterilor faţă de costurile planificate.Printre avantajele metodei G.P. putem menţiona:

- asigură o calculaţie reală a costului pe produs prin utilizarea unor criterii de repartizarefundamentate pe cauzalitatea cheltuielilor;

- reduce considerabil volumul de muncă prin faptul că evidenţa cheltuielilor de prelucrarenu se mai realizează analitic pe sectoare sau centre de cheltuieli şi pe purtători decheltuieli şi de costuri, ci numai sintetic sau global pe întreprindere, de unde serepartizează pe produse, lucrări sau servicii la sfârşitul perioadelor de gestiune cu ajutorulG.P.-urilor;

- permite stabilirea pe o perioadă mai mare de timp a G.P.-urilor, ceea ce elimină repetareala anumite intervale a lucrărilor de calculare a acestora;

- identifică cele mai rentabile produse, respectiv cele care asigură recuperarea costurilorrepartizate, prin intermediul G.P.-urilor, şi nu a costului total, orientând fabricaţia spreacestea;

- determină modul de utilizare a capacităţii de producţie, abaterile faţă de costulprevizionat şi rentabilitatea reală la nivel de produs prin compararea la sfârşitul perioadeia numărului de G.P.-uri aferente producţiei fabricate cu cele ale producţiei previzionate.

Dintre limitele metodei G.P. putem enumera:- volum mare de muncă necesar stabilirii G.P.-urilor care solicită o analiză aprofundată a întreprinderii de către personal calificat şi cu experienţă;

- dificultăţi în determinarea costului pentru producţia finită la unităţile economice cuvariaţii mari de la o perioadă la alta;

- evidenţa globală a cheltuielilor de prelucrare nu permite stabilirea răspunderilor şiurmărirea operativă a acestor cheltuieli.

2.3.6. METODA NORMATIVĂ

Această metodă a fost practicată în unele unităţi din ţara noastră mai ales până în anul1990.

Principiul metodei normative de calculaţie a costurilor constă în stabilirea anticipativă acosturilor de producţie luând în considerare normele existente, urmărind periodic abaterile şimodificările de la norme şi determinând costul efectiv al produselor.Antecalculaţiile care sunt folosite de această metodă poartă denumirea de costuri normate saucosturi etalon.

Metoda are la bază clasificarea cheltuielilor după posibilităţile de determinare a lor peunitatea de produs în cheltuieli individuale şi în cheltuieli comune.

Purtătorul de costuri, în cazul metodei normative, diferă de la o unitate economică la alta în funcţie de diferiţi factori care depind de modul de organizare şi de caracteristicile tehnologieiproducţiei şi poate fi, fie pe unitatea de produs (piesă, subansamblu), fie pe grupe de produse;există situaţii când purtătorul de costuri poate fi comanda sau faza de fabricaţie.



46

Determinarea costurilor normale totale pe purtători de costuri se prezintă astfel:

Total costuri normate alepurtatorului de costuri

= Costuri normate cumateriale directe pepurtatorul de costuri

+ Costuri normate cusalariile directe pepurtatorul de costuri

+ Costuri comune normatedecotate asuprapurtatorului de costuri

In care :Costuri normate cumateriale directe pepurtatorul de costuri

= Volumul normat de materialede consumat pe purtatorul decosturi

x Pretul normativprivind materiale deconsumat

SAUCosturi normate cumateriale directe pepurtatorul de costuri

= Productia normata privindpurtatorul de costuri

x Costul normat unitardirect privind materialele

Costuri normate cusalariile directe pepurtatorul de costuri

= Volumul normat de manoperade consumat pe purtatorul decosturi

x Tariful normatunitar privind orade salarizare

SAUCosturi normate cu

salariile directe pepurtatorul de costuri

= Productia normata privind

purtatorul de costuri

x Costul normat

unitar direct privindsalariile directe

Costuri comune normatedecuntate asuprapurtatorului de costuri

= Activitatea normata privindprelucrarea purtatorului decosturi la locul de costuri

x Cota de decontare acosturilor comune alelocului de costuri

În aplicarea metodei normative se parcurg următoarele etape:1) Determinarea costului normativ

Costul normativ, denumit şi cost etalon, se determină diferit în funcţie de cele două categorii de cheltuieli, respectiv cheltuieli specifice şi individuale şi cheltuieli comune. Dacă pentru cheltuielile specifice determinarea costului normat este relativ simplă, ţinându-se seama

de caracteristicile procesului tehnologic, de preţurile sau tarifele existente în documentaţiatehnico-economică a întreprinderii prin extragerea datelor necesare din bonurile de consumpentru materiale şi bonurile de lucru pentru manoperă, repartizarea cheltuielilor normativeindirecte necesită, în primul rând, stabilirea lor ca sume absolute şi apoi defalcarea lor prindiferite procedee pe purtători de costuri.

Pentru înlăturarea, în procesul comparării cheltuielilor comune reale cu cele normate, asubacoperirilor (cheltuielile comune reale > cheltuielile comune normate) sau a supraacoperirilor(cheltuielile comune reale < cheltuielile comune normate) este necesar ca baza cheltuielilorcomune care se iau în considerare la calculul costurilor să fie utilizate valori medii actualizate, şinu valori medii statice. Actualizarea este necesară datorită modificărilor ce pot apărea la preţurilematerialelor şi a tarifelor, în gradul de utilizare a capacităţii de producţie, în structura acesteia.Calculaţiile normative ale cheltuielilor directe sau indirecte stau la baza determinării costului

normativ pe unitatea de produs. 2) Compararea evenimentelor de cost fa ţă de normele stabilite şi determinarea abaterilor de la

costurile normativeEtapa î şi propune determinarea abaterilor (depăşiri sau economii de cheltuieli de la normelestabilite) şi, pe baza acestora, determinarea cauzelor ce le-au produs şi, deci, condiţiile în care serealizează costul normativ. Abaterile se pot determina pe categorii de cost (abateri la materiale şila manoperă) şi pe total.Abaterile la materiale se pot calcula astfel:Abaterea totală pentru materia primă de la cheltuielile normative ( CT . ):

nCT CT CT −=∆ 1



47

în care: CT1 = cheltuieli efective;CT n= cheltuieli normative.

Abaterea valorică de la normele de consum cantitative ( CN . ):

nC C CN −=∆ 1

în care: C1 = cantitatea efectivă;Cn= cantitatea normată.Abaterea de diferenţe de preţ la materia primă respectivă ( P . ):

11 )( QPPP n ×−=∆ în care: Pn ,P1 = preţuri unitare efective şi normative pe unitatea de produs;

Q1 = cantitatea efectivă.Abaterile la cheltuielile cu materii prime şi materiale directe pe produs se determină prin

însumarea abaterilor la totalitatea materiilor prime din componenţa produsului. Abaterile de lamanoperă pot cuprinde abateri de la normele de muncă, de la tarifele de salarizare, etc. Abaterilede la cheltuielile normative indirecte se determină la sfârşitul perioadei de calcul prin comparaţie

între cheltuielile efective şi cele cuprinse în modificările de cheltuieli. 3) Determinarea modifică rilor de normeÎn activitatea unei firme pot apărea modificări de norme generate fie de introducerea unor noitehnologii, de modificarea preţurilor şi tarifelor, de modificarea reglementărilor legale în

vigoare, etc. Toate aceste modificări trebuie luate în considerare în stabilirea costurilornormative.Modificarea valorică a normelor de consum foloseşte următoarea formulă de calcul:

111)( nccmcm PQ N N ××−=∆

în care: ∆ cm. = modificarea valorică a normelor de consum;cm N = norma de consum modificată;1 c N = norma de consum curentă;Q = producţia fabricată;1 n P = preţul normativ curent.În cazul modificării din diferenţe de preţ se foloseşte relaţia:

11)(nccmcm

PQ N N ××−=∆

în care: p . = modificarea din diferenţa de preţ;nm P = preţul normativ modificat;1 n P = preţul normativ curent;Q = producţia fabricată;cm N = norma de consum modificată.Calculul modificărilor de normă la manoperă se realizează în mod asemănător.Modificările de normă la cheltuielile indirecte se determină folosind următoarea formulă:

Q N N ncmcici ×−=∆ )( 1

în care: ∆ ci . = modificarea de normă la cheltuielile indirecte;mci N = norma modificată de cheltuieli indirecte;i c N 1 = norma curentă (iniţială) de cheltuieli;

Q = producţia fabricată. 4) Determinarea costului efectiv al produc ţ iei şi al costului efectiv pe produsConform metodei normative de calculaţie a costurilor, determinarea costului efectiv al producţieise realizează cu ajutorul următoarei relaţii:

nnn AC C +∆+=1

în care: 1 C = costul efectiv al producţiei;n C = costul normativ al producţiei;∆ n . = modificările valorice în plus sau în minus faţă de norme;n A = abaterile valorice în plus sau în minus faţă de norme.



48

Costul normativ al producţiei se determină anterior fabricării produselor, iar modificărilevalorice în plus sau în minus faţă de norme pe baza tuturor modificărilor de norme care apar întimpul fabricaţiei, abaterile valorice determinându-se pe baza datelor din evidenţa abaterilor.Costul efectiv pe produs se calculează prin raportarea costului efectiv al producţiei la volumulproducţiei fabricate, astfel:

Q

C C u

11 =

în care: 1 u C = costul efectiv pe produs;1 C = costul efectiv al producţiei;Q = cantitatea producţiei fabricate.Aplicarea metodei normative prezintă, în principal, următoarele avantaje:

- permite măsurarea şi controlul consumurilor necesare desf ăşurării procesului deproducţie;

- sesizează modificările şi abaterile de la norme, indicând cauzele, locurile şiresponsabilităţile ce derivă. Informaţiile furnizate constituie baza adoptării unor decizii cevizează mai buna utilizare a capacităţilor de producţie, încadrarea în consumurilenormate şi stabilirea corectă a preţurilor;

- permite legătura dintre compartimentul tehnic şi cel de contabilitate, prin faptul că documentaţia economică şi tehnică utilizată este aceeaşi.

Principala limită este utilizarea unui volum mare de muncă necesară activităţii de calculaţie acosturilor normative, precum şi a urmăririi abaterilor şi modificărilor de la norme.

2.3.7 METODA COSTURILOR DIRECTE

Această metodă, cunoscută şi sub denumirea de „direct costing” a fost aplicată prima dată în Statele Unite ale Americii în 1934. Elaborată de Jonathan N. Harris, ea a fost prezentată în1936 de către acesta. Independent de el, aplică în anul 1935 aceeaşi idee în calculaţia costurilorşi G. Charter Harrison, fapt pentru care în literatura de specialitate americană ambii suntconsideraţi autori ai metodei direct costing.

Metoda direct costing se caracterizează prin faptul că numai costurile variabile sunt

considerate costuri de producţie. În această categorie se include cheltuieli cu materii prime,materiale, combustibil, energie, apă pentru producţie, manoperă directă, cota de asigurări socialeaferentă salariilor directe şi partea variabilă a costurilor indirecte.

Cheltuielile fixe nu sunt considerate cheltuieli de producţie, ci cheltuieli ale perioadei şisunt trecute direct asupra rezultatelor financiare lunare ale întreprinderii.

Separarea cheltuielilor în fixe şi variabile permite determinarea unui rezultat intermediarcare poartă denumirea de marjă pe costurile variabile şi a unui indicator de gestiune denumit rată a marjei pe costurile variabile.

Conform metodei direct costing, beneficiul se stabileşte prin scăderea din volumulvânzărilor a costurilor variabile corespunzătoare produselor vândute şi a costurilor fixe aferenteperioadei :

F QCV P R v −×−= ])[(

CV v M QCV P =×− ])[(

In care : în care: v Pv = preţ de vânzare unitar;CV = cost variabil unitar;Q = cantitatea de produse vândute;F = costuri fixe totale.

Diferenţa dintre preţul de vânzare pe unitatea de produs şi costul variabil pe unitatea deprodus se numeşte beneficiu brut, limită brută, marjă brută sau contribuţia de acoperire,



49

principalul rol al acesteia constituindu-l acoperirea cheltuielilor fixe ale perioadei. În cazul încare marja de acoperire este mai mare decât cheltuielile fixe, întreprinderea obţine profit, iar încaz contrar înregistrează pierderi.

Bazându-se pe această descompunere, contul de rezultate diferenţiat permite stabilireamarjelor la nivelul fiecărui stadiu de realizare a producţiei şi pune în evidenţă relaţiile care există

între costuri (variabile şi fixe), volumul vânzărilor şi profit.Această prezentare a contului de rezultate poate servi drept cadru de reflecţie pentru

diverse decizii de gestiune: ce volum de vânzări ar trebui?, poate fi modificat preţul?, pot fi

acceptate noi comenzi la un preţ mai mic?, care va fi impactul unei campanii promoţionaleasupra rezultatului net?, este rentabilă procurarea unui nou utilaj?, poate fi angajat un nouvânzător?, etc. Marja pe costurile variabile este proporţională cu cifra de afaceri, fapt ce rezultă din raportul de proporţionalitate dintre cheltuielile variabile şi cifra de afaceri, şi se exprimă prinrelaţia CA/ MCV , care mai poartă denumirea de coeficient sau rata marjei pe costurile variabile (m R ). Acest indicator de gestiune este deosebit de util în activitatea de previziune şi analiză petermen scurt. În timp, metoda direct costing a suferit modificări şi adaptări la nevoile practiciieconomice, prezentându-se sub diferite forme, precum:

direct costing pe produs;direct costing global;direct costing evoluat.



50

CAPITOLUL 3PROCEDEE DE CALCULAŢIE A COSTURILOR

3.1 PROCEDEE DE REPARTIZARE A CHELTUIELILOR INDIRECTE.

Repartizarea cheltuielilor indirecte pe centre de costuri, sectoare, activităţi, produse serealizează prin procedeul suplimentarii care se prezintă sub doua forme:clasica si forma cifrelor relative de structura.

3.1.1 FORMA CLASICA A PROCEDEULUI SUPLIMENTARII

Aceasta forma presupune parcurgerea următoarelor etape :a) alegerea unei baze de repartizare comuna ca natura dar diferita ca mărime de la un obiect

de calculaţie la altul;b) calculul coeficientului de suplimentare conform relaţiei :

∑=

=n

j j

s

b

Chr K

1

unde Ks – coeficient de suplimentare; Chr – cheltuieli de repartizat; b – bază de repartizare; j-obiectul de calculaţie; n- număr de obiecte de calculat

c) calculul cotei de cheltuieli ce revine pe obiectul de calculaţie astfel :C j = b j x k j

C j – cota de cheltuieli de repartizatProcedeul suplimentarii in forma clasica in funcţie de numărul si caracterul coeficienţilor desuplimentare calculaţi, prezintă următoarele variante:

3.1.1.2. Procedeul suplimentarii in varianta coeficientului unic

Se calculează un singur coeficient de suplimentare pentru repartizarea unei întregicheltuieli indirecte de producţie pe obiecte de calculaţie.Exemplu: O unitate cu activitate industriala fabrică trei produse A,B siC. In perioada degestiune exemplificata, obţinerea produselor a generat cheltuieli indirecte de producţie in sumade 4320000 lei. Se alege pentru repartizarea lor pe obiecte de calculaţie o bază ale cărei valorisunt : la produsul A – 2040000 lei, la produsul B – 1200000 lei iar la produsul C – 1560000 lei.Rezolvare:

a) Mărimea bazei de repartizare este consemnata in datele problemei.b) Calculul coeficientului de suplimentare

9.0000.800.4

000.320.4

1

===

∑=

n

j

j

s

b

Chr K

c) calculul cotei de cheltuieli ce revine fiecărui produs:Cj = bj x Kj



51

CA = 2040000 x 0.9 = 1.836000 leiCB = 1200000 x 0.9 = 1.080.000 leiCC = 1560000 x 0.9 = 1.404000 lei

Total = 4.320.000

Probleme propuse:

Folosind metodologia de mai sus, sa se rezolve următoarele cazuri privind repartizarea

cheltuielilor indirecte de producţie pe obiecte de calculaţie:1. O unitate cu activitate industriala fabrică trei produse: A, B si C. In perioada de

gestiune exemplificata, obţinerea produselor a generat cheltuieli generale de administraţie insuma de 848 lei. Se alege pentru repartizarea lor pe obiecte de calculaţie o bază ale cărei valorisunt:

la produsul A = 206 lei; la produsul B = 80 lei; la produsul C = 134 lei.

2. O societate comerciala desface trei produse: A, B si C. In perioada de gestiuneexemplificata vânzarea produselor a generat cheltuieli de desfacere in suma de 1864lei. Se alegepentru repartizarea lor pe produse o bază ale cărei valori sunt:

la produsul A = 608 lei; la produsul B = 304 lei; la produsul C = 134 lei.

3. O unitate cu activitate industriala fabrică trei produse: A, B si C. In perioada degestiune exemplificata, obţinerea produselor a generat cheltuieli indirecte de producţie in sumade 4592 lei. Se alege pentru repartizarea lor pe produse de bază ale căror valori sunt:

la produsul A = 202,4lei; la produsul B = 1720 lei; la produsul C = 1936 lei.

3.1.1.3. Procedeul suplimentarii in varianta coeficienţilor diferenţiaţi.

Se calculează coeficientul de suplimentare, pe fiecare fel si subgrupa de cheltuiala in raportde un alt criteriu.

Exemplu 1: Intr-o întreprindere pentru stabilirea cheltuielilor cu între ţinerea si funcţionareautilajelor pe secţii situaţia se prezintă astfel :- amortizarea clădirii monobloc a întreprinderii in care funcţionează 2 secţii :S1 si

S2 este in suma de 456 lei.- suprafaţa secţiilor respective este :

S1 : 6000 m2 S2 : 4000 m2

- energia electrica consumata in scopuri de contorul unic este de 1200 kw/h iarputerea instalata a motoarelor electrice ce acţionează maşinile este următoarea :

S1 : 560 kwS2 : 460 kwS3 : 180 kw Total : 1200 kw

Regimul de lucru al maşinilor este acelaşi.Sa se repartizeze pe secţii :cheltuielile cu amortizarea si cheltuielile cu energia electricaconsumata.

Rezolvare :Ks – amortizare si Ks – energia electrica

0456,040006000

456

1

=+

==

∑=

n

j

j

s

b

Chr K 100

180460560

1200

1

=++

==

∑=

n

j

j

s

b

Chr K



52

Pt. amortizare: si Pt. energia electrica:C1 = 60000 x 0,0456 = 273,60 C1 = 560 x 100 = 560 KW/hC2 = 40000 x 0,0456 = 182,40 C2 = 460 x 100 = 460 KW/h

C3 = 180 x 100 = 180 KW/hTotal = 1200 KW/h

Exemplu 2 : Sa se repartizeze următoarele cheltuieli indirecte de producţie pe obiecte decalculaţie :

- cheltuieli cu spaţiul productiv : 979130 lei- energia electrica consumata in scopul de iluminat : 832000 lei- amortizarea clădirii monobloc a fabricii : 9167052 leicheltuieli de încălzire cu aburi provenind de la sursa comuna : 1120000 lei

Criteriile de repartizare sunt următoarele :Număr de corpuri de iluminat in S1 : 800 x 80 W = 64000; S2 : 780 x 120 W = 93600Suprafaţa ocupata :

S1 : 26023 m2 ; S2 : 44803 m2 Salarii indirecte in :

S1 : 8800 lei ; S2 : 9400 lei;Puterea instalata a motoarelor :

S1 : 8000 kw; S2 : 23200 kw;Valoarea utilajului :

S1 : 21000 lei; S2 : 25400 leiNumărul personalului de conducere, tehnic, economic ,administrativ :

S1 : 80 S2 : 98

Rezolvare :Repartizarea cheltuielilor cu spaţiul productiv :

8,13

803.44023.26

979130

1

=

+

==

∑=

n

j

j

s

b

Chr K

C1 = 26023 x 13,8 = 359125,68 C2 = 44803 x 13.8 = 618273,12

Repartizarea cheltuielilor cu energia electrica :

28,5157600

832000

1

===

∑=

n

j

j

s

b

Chr K

C1 = 64000 x 5,28 = 337920 C2 = 93600 x 5,28 = 494208

Repartizarea cheltuielilor cu amortizarea :

43,12970826

9167052

1

===

∑=

n

j

j

s

b

Chr K

C1 = 21000000 x 129,43 = 3368234,5 C2 = 25400000 x 129,43 = 5798774,6

Repartizarea cheltuielilor cu încălzire :



53

13,15870826

1120000

1

===

∑=

n

j

j

s

b

Chr K

C1 = 26023,6 x 158,13 = 4115111,8 C2 = 44802,4 x 158,13 = 7084603,5

Probleme propuse:Folosind metodologia de mai sus, sa se rezolve următoarele cazuri:

1. Intr-o unitate, pentru stabilirea cheltuielilor cu întreţinerea si funcţionarea utilajelor pesecţii, situaţia se prezintă astfel:

- amortizarea clădirii monobloc a întreprinderii in care funcţionează 2 secţii (I si II) estein suma de 2080 lei, iar suprafaţa secţiilor este: S I: 2400 m²; S II: 1600 m²;

- energia electrica consumata in scopuri motrice indicata de contorul unic este de 9600KW, iar puterea instalata a motoarelor electrice care acţionează maşinile este: S I: 2680 KW; SII: 2380 KW; S III: 960 KW; regimul de lucru al maşinilor este acelaşi

Sa se repartizeze cheltuielile cu amortizarea si energia electrica consumata pe sec ţii.

2. a) Sa se repartizeze următoarele cheltuieli indirecte de producţie:- cheltuieli cu spaţiul productiv: 17913 lei;- amortizarea clădirii monobloc a fabricii: 3167 lei;

b) Bazele de repartizare sunt următoarele:- număr corpuri de iluminat: S IP: 100 x 120 W; S II: 200 x 200W- suprafaţa ocupară de: S I: 1324 m²; S II: 2103 m²;- valoarea utilajului in: S I: 2080 lei; S II: 2920 lei

3.1.1.4. Procedeul suplimentarii in varianta coeficienţilor selectivi.

Aceasta varianta a procedeului suplimentarii este folosita exclusiv pentru repartizareacheltuielilor indirecte de producţie pe purtători. Presupune pe lângă folosirea unor baze derepartizare care diferă pe fiecare fel si subgrupa de cheltuieli si selectarea produselor asupracărora trebuie repartizate cheltuielile respective. Pentru soluţionarea acestei probleme secalculează coeficienţi de suplimentare separaţi pentru fiecare dintre cele doua grupe de cheltuieliindirecte de producţie.

Exemplu : Se presupune o unitate cu activitate industriala ce dispune de trei secţii in cadrulcărora se fabrică trei produse A,B si C al căror flux tehnologic este următorul :

Produsul A trece prin toate secţiileProdusul B trece prin S1 si S3Produsul C trece prin S1 si S2

Situaţia cheltuielilor indirecte de repartizat si a bazelor de repartizare pe produse se prezintă astfel :

Nr.Crt.

Explicaţii S1 S2 S3 Total

1. Chelt.indirecte deproducţie din carechelt. cu

514

304

436

196

319,20

169,20

1269,20

669,20



54

întreţinereasi funct.utilajelorchelt.gen.de secţie

210 240 150 600

2. Mărimea absoluta abazei derepart.privind CIFdin care pe produse- produsul A

- produsul B- produsul C

380

120

18080

280

150

-130

188

104

84-

3. Mărimea absoluta abazei de repart.aCGS :- produsul A- produsul B- produsul C

440190134116

600254-

346

250134116

-

Rezolvare : Calculul coeficienţilor de suplimentare selectivi .

Coeficient desuplimentare

Secţia 1 Secţia 2 Secţia 3

∑=

=n

j j

CIFU sCIFU

b

Chr K

1

8.0380

304==

sCIFU K 7.0

280

196==

sCIFU K

9.0188

20,169

=

==sCIFU K

∑=

=n

j j

CGSsCGS

b

Chr K

1 4772727.0440

210

=

=sCGSK 4.0600

240==sCGSK 3.0

500

150==sCGSK

Calculul cotelor de cheltuieli indirecte de producţie ce revin pe produs

Explicaţii Secţia 1b j K j C j = b j x k j

CIFUProdus AProdus BProdus C

120180

800,8

9614464

CGSProdus AProdus BProdus C

190134116

0,4772727

89,3062,9854,52

C j = b j x k j

Explicaţii Secţia 2b j

Secţia 2k j

Secţia 2C j


150-

1300,7

105-91



55

CGSProdus AProdus BProdus C

254-

3460,4

101,60-

138,40

Explicaţii Secţia 3b j

Secţia 3k j

Secţia 3C j


10484

-0,9

93,6075,60

-CGS

Produs AProdus BProdus C

134116

-0,6

80,4069,60

-

Probleme propuse:

Având in vedere metodologia de mai sus, sa se rezolve următoarele cazuri privindrepartizarea cheltuielilor indirecte de producţie pe purtători:

Cazul 1. Intr-o unitate cu activitate industriala, situaţia cheltuielilor indirecte deproducţie si nivelul bazelor de repartizare corespunzătoare lor se prezintă astfel.

Nr.Crt.


1. Chelt. indirecte deproducţie din care:- chelt.cu întreţinerea si

funct. utilajelorchelt.gen.de sectie

308,40

182,40

126

261,60

117,60

141

191,50

103,52

150

761,52

401,52

360

2. Mărimea absoluta abazei de repart. privindCIFdin care pe produse- produsul A- produsul B- produsul C

2287210848

16890-

78

112,8062,4050,40

-

3. Mărimea absoluta a bazei

de repart.a CGS :- produsul A- produsul B- produsul C

252102

80,4069,60

3.60152,40

-207,60

15080,4069,60

-

Cazul 2. Intr-o unitate industriala situaţia cheltuielilor indirecte de producţie si nivelul bazelorde repartizare corespunzătoare se prezintă astfel:

Nr. Explicaţii SECTIA SECTIA 2 SECTIA 3 Total



56

Crt. 11. Chelt. indirecte de

producţie din care:- chelt.cu întreţinereasi funct. utilajelorchelt.gen.de sectie

616,20

364,80252

523,20

235,20

288

383,04

203,04

180

1523,04

803,04

7202. Mărimea absoluta a

bazei de repart. privind

CIFdin care pe produse- produsul A- produsul B- produsul C

45614421696

336180

-156

225,60124,80100,80

-

3. Mărimea absoluta abazei de repart. a CGS:- produsul A- produsul B- produsul C

504204

160,8139,20

720304,80

-415,20

300160,80139,20

-

Cazul 3. Intr-o unitate cu activitate industriala situaţia cheltuielilor indirecte de producţie sinivelul bazelor de repartizare corespunzătoare lor se prezintă astfel:

Nr.Crt.


1. Chelt. indirecte deproducţie din care:- chelt.cu întreţinereasi funct. utilajelor

- chelt.gen.de sectie

925,20

547,20

378

784,80

352,80

432

574,56

304,56

270

2284,56

1204,56

10802. Mărimea absoluta abazei de repart. privindCIFdin care pe produse- produsul A- produsul B- produsul C

684216324144

504270

-234

338,40187,20151,20

-

3. Mărimea absoluta abazei de repart. a CGS:- produsul A

- produsul B- produsul C

756306

241,20

208,80

1080457,20

-

622,80

450241,20208,80

-



57

3.1.2 FORMA CIFRELOR RELATIVE DE STRUCTURA A PROCEDEULUISUPLIMENTARII

Aceasta forma a procedeului suplimentarii presupune parcurgerea următoarelor etape :a) Calculul ponderii bazei de repartizare corespunzător fiecărui obiect de calculaţie faţă

de total bază, astfel :

∑=

=n

j

j j

bj

bP

1 sau∑

=

×=

n

j

j j

bj

bP

1

100

unde :

P j – ponderea bazei de repartizare corespunzătoare fiecărui obiect de calculaţie faţă de totalbază

b – nivelul bazei de repartizare corespunzător obiectului de calculaţie j – obiect de calculaţie asupra căruia repartizam cheltuielile

b) Procentele obţinute se aplica asupra cheltuielilor care fac obiectul repartizării

determinându-se cotele de cheltuieli indirecte de producţie ce revin fiecărui obiect decalculaţie ,astfel :

Chr PC j j ×=

Exemplu : O unitate cu activitate industriala fabrică trei produse A,B,C. In perioada de gestiuneexemplificata obţinerea produselor a generat cheltuieli indirecte de producţie in suma de 432lei. Se alege repartizarea lor pe obiecte de calculaţie o bază ale cărei valori sunt la

Produsul A : 204 lei Produsul B : 120 lei Produsul C : 156 lei Total : 480lei

425.0480204

1

===

∑=

n

j

A

bj

bAP 25.0

480120

1

===

∑=

n

j

B B

bj

bP

CA = 0,425 x 432 = 183,60CB = 0.250 x 432 = 108CC = 0,325 x 432 = 140,40

Total = 432

Se cere: Folosind metodologia de mai sus sa se rezolve cazurile 1,2 si 3 prezentate la varianta

coeficientului unic al procedeului suplimentarii.

3.2. PROCEDEE DE DELIMITARE A CHELTUIELILOR DE PRODUCŢIE INVARIABILE SI FIXE

Separarea cheltuielilor de producţie in variabile si fixe se realizează prin utilizareaurmătoarelor procedee :

a) Procedeul celor mai mici pătrateb) Procedeul punctelor de maxim si minim

325.0480

156

1

===

∑=

n

j

C C

bj

bP



58

c) Procedeul analitic

3.2.1.PROCEDEUL CELOR MAI MICI PĂTRATE

- presupune parcurgerea următoarelor etape :1)Calculul volumului mediu al producţiei pentru perioada luata in calcul :

n

Q

Q

n

i

i∑=

=1

unde_Q – volumul mediu al producţieiQ – volumul producţiei dintr-o perioada de gestiunet - perioada de gestiune ( luna, trimestru, an )n – numărul perioadelor de gestiune luate in calcul

2)Calculul cheltuielilor medii pentru perioada luata in calcul

n

_

Ch – cheltuielile mediiCht – cheltuielile dintre perioada de gestiune

3) Calculul abaterii volumului producţiei din fiecare perioada de gestiune luata in calcul faţă devolumul mediu al producţiei

_

QQ X t t −= , undeX – abaterea volumului producţiei faţă de volumul mediu al acesteia

4) Calculul abaterii cheltuielilor de producţie in fiecare perioada de gestiune luata in calcul faţă de volumul mediu al cheltuielilor :

_ChChY t t −=

, undeY – abaterea cheltuielilor de producţie faţă de volumul mediu al acestora

5) Calculul cheltuielilor variabile unitare :

unde :

Cuv – cheltuieli variabile unitareXY – produsul abaterii de producţie si cheltuielilorX2 – abatere pătratica a volumului de producţie

n

Ch

Ch

n

ii∑

==

1

∑

∑

=

=

×

=n

t

t

n

t

t

uv

X

Y X

C

1

2

1)(



59

6)Calculul cheltuielilor variabile totale aferente unei perioade de gestiune :

t uvv QC Ch ×=, unde :

Chv – cheltuieli variabile totale

7)Calculul cheltuielilor fixe :

vt f ChChCh −= unde Chf – cheltuieli fixe;Cht – cheltuieli de producţie

8) Calculul cheltuielilor de producţie standard pentru o perioada de gestiune viitoare

)( sv f s QChChCh ×+=unde

Chs – cheltuieli standard Qs – producţia standard

Exemplu: Cheltuielile indirecte de producţie ocazionate de activitatea unei secţii principalede producţie si producţia obţinuta in semestrul 2 au avut următoarea evoluţie :

Luna Valoarea producţiilor( ore ) Cheltuieli indirecte de producţie( lei )Iulie

AugustSeptembrieOctombrieNoiembrieDecembrie

558005400063900720008100070200

918900999

108011701062

Etapa I. Calculul volumului mediu al producţiei

661506

7020081000720006390054000558001=+++++==

∑=

n

Q

Q

n

i

i

Etapa II. Calculul cheltuielilor medii

50,10216

1062117010809999009181=

+++++==

∑=

n

Ch

Ch

n

i

i

Etapa III si IV. Abaterea producţiei si a cheltuielilor

Abaterea val.prod.faţă de producţiamedie

Abaterea chelt.prod.Faţă de prod.medie

Produsulabaterilor

XY

Abaterea pătrata aval.producţiei

X2 - 10350- 12150- 2250+ 5850+ 14850+ 4050

- 103,50- 121,50- 22,50+ 58,50

+ 148,50+ 40,50

+ 10712250000+ 14762250000+ 506250000+ 3422250000+ 22052250000+ 1640250000

10712,2514762,25

506,253422,25

22052,251640,25

Total : 5309550000 530.95,50



60

Etapa V. Calculul cheltuielilor variabile unitare:

01,050,53095

000.500.095.53)(

1

2

1==

×

=

∑

∑

=

=

n

t

t

n

t

t

uv

X

Y X

C

Etapa VI. Determinarea cheltuielile variabile pe:

Iulie : Chv x Qiulie = 0,01 x 55800 = 558August : Chv x Qaugust = 0,01 x 54000 = 540Septembrie : Chv x Qsept = 0,01 x 63900 = 639Octombrie : Chv x Qoct = 0,01 x 72000 = 720Noiembrie : Chv x Q nov = 0,01 x 81000 = 810Decembrie : Chv x Qdec = 0,01 x 70200 = 702

Etapa VII. Determinarea cheltuielilor fixe :

Chf = Chtotale – Chv Chf iulie = 918 – 558 = 360Chf august = 900 – 540 = 360

Dat fiind caracterul lor imobil faţă de modificările volumului producţiei, cheltuielile fixerăman aceleaşi in oricare din perioadele de gestiune luate in calcul. Deci ele vor reprezenta inluna ianuarie a anului următor tot 3.60 lei.

Etapa VIII. Calculul cheltuielilor indirecte de producţie standard:

Chs = Chf +(Chv x Qs) = 360 x (0,01 x 88.200) = 12.42 lei

Probleme propuse: Având in vedere metodologia de mai sus, sa se rezolve următoarele cazuriprivind separarea cheltuielilor de producţie in variabile si fixe:

1. Intr-o întreprindere de activitate industriala, cheltuielile indirecte de producţieocazionate de activitatea unei secţii principale si producţia obţinuta, au avut următoarea evoluţie:

Luna Valoarea producţiilor( ore )

Cheltuieli indirecte de producţie( lei )

IanuarieFebruarie

Martie

AprilieMaiIunie

27.9002700031.950

3600040.50025.100

459450

499,40

540585531

Sa se calculeze cheltuielile indirecte de producţie ce vor fi ocazionate de producţia luniiiulie a anului respectiv, care va fi de 44.100 ore.

2. Intr-o societate comerciala cheltuielile de desfacere ocazionate de vânzări si producţiavânduta au avut următoarea evoluţie:



61

Luna Valoarea producţiilor

( ore )Cheltuieli indirecte de producţie

( lei )Ianuarie

FebruarieMartieAprilie

Mai

IunieIulie

AugustSeptembrieOctombrieNoiembrieDecembrie

83.7008100095.850108000121.500

105.300111.600108000127.800144000162000140.400

13771350

1498,5016201755

1593165616201818198021601944

Sa se determine cheltuielile de desfacere standard ce vor fi ocazionate de vânzările anuluiviitor, a cărui producţie vânduta va fi de 1.50 kg.

3. Pe bază datelor prezentate la cazul 2 sa se determine cheltuielile de desfacere ce vor fiocazionate de vânzările anului următor, in situaţiile pentru care se previzionează producţia ce seva vinde astfel:

Perioada Volumul producţiilor( kg )

-luna Ianuarie-trimestrul I-trimestrul II-trimestrul III-trimestrul IV

9,0028,5031,5036,0045,00

3.2.2. PROCEDEUL PUNCTELOR DE MAXIM SI MINIM

Etape: 1. Calculul cheltuielilor variabile unitare, conform relaţiei:

minmax

minmax

QQ

ChChChv

−

−=

, unde

maxCh - reprezintă cheltuielile maxime dintr-o perioada de gestiune luata in calcul

Chmin - reprezintă cheltuielile minime dintr-o perioada de gestiuneQmax – producţia maxima dintr-o perioada de gestiune luata in calcul

2.Calculul cheltuielilor fixe a unei perioade de gestiune oarecare

Chf = Ch – ( Chv x Qt )

Din datele prezentate in exemplul anterior sa se determine cheltuielile fixe si cheltuielileindirecte de producţie standard



62

01,054000000.81

9001170=

−

−=vCh

3. Calculul cheltuielilor fixe:

Chf septembrie = Ch – (Chv x Q) = 999 – (0,01 x 63.900) = 360Chf decembrie = 1062 – (0.01 x 70.200) = 360

4. Calculul cheltuielilor indirecte de producţie standard:

Chs = Chf + (Chv x Qs) = 360 + (0,01 x 88.200) = 1242

Probleme propuse: Folosind metodologia de mai sus sa se rezolve cazurile 1,2 si 3 prezentate laprocedeul celor mai mici pătrate.

3.3. PROCEDEE DE EVALUARE SI CALCULAŢIE A COSTURILOR PRIVINDPRODUCTIA DE FABRICATIE INTERDEPENDENTA

Evaluarea si calcularea costurilor privind producţia de fabricaţie interdependenta estenecesara in cadrul unor unitati cu activitate industriala in care au loc livrări reciproce de produse,lucrări si servicii intre secţii sau ateliere pentru nevoile lor de producţie.

Calcularea costurilor de fabricaţie interdependenta se poate efectua folosind următoareleprocedee :

- procedeul elaborării calculaţiilor pentru fiecare produs ff ără a lua in considerareprestaţiile reciproce – procedeu folosit mai ales la elaborarea antecalculatiilor ;

- procedeul evaluării prestaţiilor reciproce dintre secţii sau ateliere la cost prestabilitcum ar fi costul standard, normat sau alt cost cunoscut(costul efectiv din perioadaprecedenta) – procedeu ce se poate folosi numai in cazul secţiilor sau atelierelor cuproducţie omogena ;

- procedeul calculelor iterative (procedeul reiterării )- procedeul algebric.

3.3.1 METODA REITERĂRII

Procedeul reiterării presupune parcurgerea a trei etape :

Etapa 1. Se determina mărimea rapoartelor dintre cantitătile de produse livrate celorlalte secţiiluate separat si totalul producţiei fabricate de către secţia furnizoare astfel :

Q

qK

j

j =

unde k – mărimea raportului dintre cantitatea de produse livrate unei secţii si totalul

producţiei fabricate de secţia furnizoare; j – secţia primitoare; q – cantitatea de produse livrateunei secţii; Q- cantitatea de produse fabricate de secţia furnizoare;Etapa 2.Se determina costul prestaţiei primite astfel :



63

f j j Chk C ×=

unde c – costul prestaţiei primite

– cheltuieli iniţiale in cazul primei secţii furnizoare, iar in ceea ce priveşte secţia S2si S3,la cheltuielile iniţiale se adaugă costul prestaţiei primite de la prima secţie S1,s.a.m.d.

Calculele de preluare a cotelor de cheltuieli care formează costul prestaţiei livrate insistemul prestaţiilor reciproce ,continua pana in momentul in care rezultatele obţinute prin

inmulţire reprezintă valori mici, neglijabile.De regula numărul de runde de calcul este egal cu numărul de secţii din sistemulprestaţiilor reciproce plus o runda pentru prima secţie ( cate secţii avem + inca una )

Etapa 3. Cotele de cheltuieli determinate se scad din cheltuielile secţiei furnizoare si se adaugă lacheltuielile secţiei primitoare.

Etapa 4. Calculul costului producţiei destinate celorlalte sectoare de activitate astfel :

as

j

jq

Sfd C =

C – costul producţiei; j – produsul; SFD – sold final debitor al costului de calculaţie; qas –cantitatea de producţie livrata altor secţii

Exemplu : Sa se calculeze costul unitar al producţiei de fabricaţie interdependenta prinprocedeul reiterării in cazul unei întreprinderi in care funcţionează următoarele secţii auxiliare :staţia de transformatori - ST; centrala termica – CT si staţia de captare a apei – SC. Situaţiacheltuielilor de producţie, a producţiei si destinaţia acesteia se prezintă astfel :

Nr.Crt.

SecţiiAuxiliareProducat.

Cheltuieli deProducţie- lei -

Producţiaobţinuta

Secţii consumatoare

ST CT SC Alte secţii

1. ST 1800000 240000 kwh - 43200 24000 1728002. CT 1200000 1200 t 48 - 108 1044

3. SC 480000 192000 mc 9600 153600 - 28800

Etapa 1. Calculul rapoartelor intre producţia livrata in cadrul prestaţiilor reciproce si totalulproducţiei obţinuta pe secţii :

ST :

:18,0

000.240

200.43===

Q

qK

j

CT

CT:

04,01200

48==ST

K

09,01200

108==SC K

SC:

05,0000.192

600.9==ST K

8,0

000.192

600.153==

CT K

f Ch

1,0000.240

000.24===

Q

q

K

j

SC



64

Etapa 2.Calculul cotelor de cheltuieli aferente prestaţiilor reciproce.

Etapa 3. Înregistrarea cotelor de cheltuieli aferente prestaţiilor reciproce in fisele conturiloranalitice

Conturile prestaţiilor analitice :

922 ST “Cheltuieliindirecte de producţie” DC

922 CT “Cheltuieli indirectede producţie” DC

922 SC “Cheltuieli indirecte dproducţie” DC

1.800.000a

60.960a 39.858a

324.000180.000

18.147

1.200.000a

324.000a 637.728a

60.960137.160

26.235

480.000a 180.000a 137.160a

39.858637.728

3.455

26.235a

3.455a

2.425a 421a

10.0815.3442.969

512284

18.147a

55288a

5344a 6740a

512a

59.0282.4255.456

10.081a

59.028a

2.969a 5.456a

284a

55.288421

6.740

1.933.3551.392.016

541.339 2.247.7601.956.494

291.266 .874.981131.489

743.492

ST :C CT = kCT x ChT = 0,18 x 1800000 = 324000CSC = k SC x ChC = 0.10 x 1800000 = 180000

922 CT = 922 ST 324000

922 SC = 922 ST 180000

CT :CST = kST x ChC = 0,04 x (1200000 + 324000 ) = 60960CSC = kSC x 1524000 = 0,09 x 1524000 = 137160

922 ST = 922 CT 60960922 SC = 922 CT 137160

SC :CST = 0,05 x (480000 +180000+137160) = 39858CCT = 0,8 x 797160 = 637728

922 ST = 922 SC 39858922 CT = 922 SC 637728

Runda IIAtenţie ! Repetarea calculelor pe seama cheltuielilor neluate in considerare in cadrul

primei runde .

ST :CCT = 0,18 x ( 60960 + 39858 ) = 18147CSC = 0,10 x 100818 = 10082



65

922 CT = 922 ST 18147922 SC = 922 ST 10082

CT :CST = 0,04 x ( 637728 + 18147 ) = 26235CSC = 0,09 x 655875 = 59029

922 ST = 922 CT 26235

922 SC = 922 CT 59029SC :

CST = 0,05 x ( 10082 + 59029 ) = 3456CCT

= 0,8 x 69111 = 55289

922 ST = 922 SC 3456922 CT = 922 SC 55289

Runda IIISe repeta calculele pe seama sumelor de cheltuieli neluate in considerare in cadrul

rundelor I – II

ST :CCT = 0,18 x ( 26235 + 3456 ) = 5344CSC = 0,10 x 29691 = 2969

922 CT = 922 ST 5344922 SC = 922 ST 2969

CT :CST = 0,04 x ( 55289 + 5344 ) = 2425CSC = 0,09 x 60633 = 5457

922 ST = 922 CT 2425922 SC = 922 CT 5457

SC :CST = 0,05 x ( 2969 + 5457 ) = 421CCT = 0,08 x 8426 = 6741

922 ST = 922 SC 421922 CT = 922 SC 6741

Runda IV

Repetare calculelor pe seama sumelor de cheltuieli neluate in considerare in cadrul rundelor I,II si III pentru prima secţie din sistemul prestaţiilor reciproce, astfel:ST:

Cct = 0,18 x (2425 + 421) = 0,18 x 2847 = 512 leiCsc = 0,1 x (2425 + 421) = 0,1 x 2847 = 285 lei

922 CT = 922 ST 512 lei922 SC = 922 ST 285 lei

Etapa 4.



66

Calculul costului producţiei destinate altor sectoare de activitate

- in cazul staţiei de transformatori costul / kwh energie electrica livrat altor secţii va fi :

kwleiq

Sfd C

as

ST

Kw / 055,8800.172

016.392.1===

- in cazul CT costul / tona livrata altor secţii va fi :

t leiq

Sfd C

as

CT Kw / 03,1874

044.1

494.956.1===

- in cazul staţiei de captare a apei costul livrat altor secţii va fi :

3 / 56,4800.28

489.131mlei

q

Sfd C

as

SC mc ===

Se cere: Folosind metodologia de mai sus sa se rezolve următoarele cazuri de decontare a

prestaţiilor reciproce (producţia de fabricaţie interdependenta) utilizând procedeul reitararii.

Sa presupunem ca intr-o unitate cu activitate industriala in care functioneaza trei sec ţiiauxiliare ( staţia de transformatori – ST; centrala termica – CT si sta ţia de captare a apei – SC),situaţia cheltuielilor de producţie, a producţiei obţinute si destinaţia acesteia, se prezintă ca inurmătoarele tabele:

Nr.

Crt

SecţiiAuxiliar

eProduca

t.

Cheltuieli deProducţie

- lei -

Productiaobtinuta

Destinatia producţiei


1. ST 5.400.000 720.000 kwh - 129.600 72000 518.400

2. CT 3.600.000 3.600 t 144 - 324 3.132

3. SC 1.440.000 576000 mc 28.800 460.800 - 86.400

Nr.

Crt

SecţiiAuxiliar

eProduca

t.


- lei -

Productiaobtinuta



1. ST 7.200.000 960.000 kwh - 172.800 96000 691.2002. CT 4.800.000 4.800 t 192 - 432 4.1763. SC 1.920.000 768000 mc 38.400 614.400 - 115.200

Nr.Crt.

SecţiiAuxiliar

eProduca

t.


- lei -

Productiaobtinuta


ST CT SC Altesecţii



67

1. ST 9.000.000 120.000 kwh - 216000 12.000 864000

2. CT 4.000.000 6000 t 240 - 540 5.220

3. SC 2.400.000 960.000 mc 48000 768000 - 144000

NOTA: Fiecare tabel reprezinta un caz distinct de rezolvat,corespunzator unei alteperioade de gestiune.

3.3.2 PROCEDEUL ALGEBRIC

Presupune calculul costului producţiei de fabricaţie interdependenta cu ajutorul unui sistem deecuaţii liniare astfel :

1.Se considera costul unitar ala producţiei de fabricaţie interdependenta a diferitelor secţii sauateliere ca o necunoscuta si se notează cu x, y, z, etc.

2.Se formează sistemul de ecuaţii pe bază următorului principiu : producţia fiecărei secţiievaluata in funcţie de costul sau unitar este egala cu cheltuielile iniţiale ale secţiei producătoarela care se adaugă prestaţiile primite de la celelalte secţii evaluate in funcţie de costul lor unitar.

3.Se simplifica sistemul de ecuaţii astfel :- se trec termenii necunoscuţi intr-o parte si cei cunoscuţi de cealaltă parte;- se aduce sistemul de ecuaţii la forma cea mai simpla si se rezolva prin orice

metoda cunoscuta.

Exemplu : Folosind datele de la problema precedenta sa se determine costul unitar al costuluide fabricaţie interdependent.

Etapa I. Se notează costul unitar al producţiei astfel x pentru energie electrica, y – aburi, z – apapotabile.

Etapa II. Se construieşte sistemul de ecuaţii :{

240000x = 1800000 + 48y + 9600z1200y = 1200000 + 43200x +153600z

192000z = 480000 + 24000x +108y

240000x – 48y – 9600z = 1800000 /: 48- 43200x + 1200y – 153600z = 1200000 / : 1200- 24000x – 108y + 192000z = 480000 / : 12

5000x – y 200z = 37500- 36x + y – 128z = 1000- 2000x – 9y + 16000z = 40000

4964x – 328z = 38500- 2000x – 9y + 16000 z = 40000

- 324x + 9y – 1152z = 9000



68

- 2000x – 9y + 16000z = 40000

4964x – 328z = 38500- 2324x + 14848z = 49000

2482x – 164z = 19250

- 1162x + 7424z = 24500

1241x – 82 z = 9625- 581x + 3712z = 12250

9625 + 82zx =

1241

- 581 ( 9625 + 82z ) + ( 3712 x 1241 )z = 12250 x 1241

- 5592125 – 47642z + 4606592 z = 15202250

4558950 z = 20794375 ⇒ z = 4,56

9625 82

1241

z x

+= ,

9625 82 4, 568,05

1241 x

+ ⋅= =

- 36 x 8,05 + y – 128 x 4,56 = 1000

y = 1000 + 289,8 + 583.68 y = 1874,03

Probleme propuse: Folosind metodologia de mai sus sa se rezolve cazurile 1,2 si 3 prezentate laprocedeul reiterării.

3. 4. PROCEDEE DE EVALUARE SI CALCULARE A COSTURILOR PE UNITATEADE PRODUS

Se poate efectua folosind următoarele procedee :1. Procedeul diviziunii simple;2. Procedeul cantitativ;3. Procedeul indicilor de echivalenta;4. Procedeul echivalării cantitative a produsului secundar de cel principal;5. Procedeul deducerii valorii produselor secundare.



69

3.4.1. PROCEDEUL DIVIZIUNII SIMPLE

- acest procedeu se aplica in cazul producţiei perfect omogene.Costul unitar pe produs se calculează astfel :

Q

Ch

C

n

i

i∑=

=1

_

Adică suma cheltuielilor pe cantitate unde_

C – costul unitar ; Ch – cheltuielile de produse pe articole; i – articol de calculaţie

Exemplu : Sa se calculeze costul unitar pe produs ştiind ca cheltuielile de producţie ale uneiperioade de gestiune sunt de 25650 mii lei iar cantitatea totala de produse ob ţinute este de 17100kg.

150017100

25650000==C

3.4.2. PROCEDEUL CANTITATIV

Se utilizează pentru calculul costului unitar in cazul produselor asociate care au valori deintrebuintare apropiate, sunt considerate in totalitate produse principale iar la unele dintre ele nuse intrebuinteaza întreaga cantitate rezultatata.

Etapa 1. Calculul costului mediu unitar pe produs pentru cantitatea teoretic produsa prindiviziune simpla :

∑

∑

=

==

m

j

j

n

i

i

q

Ch

C

1

1_

unde:_C – cost mediu unitar ; q – cantitatea fabricata de fiecare produs ; i – articol de calculaţie ; j

– felul produselor

Etapa 2. Calculul costului unitar efectiv pentru produsele la care intervin pierderi

de substanţa , pierderi tehnologice, reutilizari, astfel :

u

f

eq

qC C

×=

_

Ce – cost unitar efectiv ; qf – cantitatea fabricata dintr-un produs ; qu – cantitatea utilizata dintr-un produs

Exemplu : Se presupune ca intr-un combinat chimic cheltuielile ocazionate de instalaţia deelectroliza a clorurii de sodiu sunt de 22.550.000 lei iar producţia obţinuta este format din



70

500000 tone leşie soda caustica; 2000 tone hidrogen si 400000 tone clor. Pe timpul depozitariiintervin pierderi la cantitatile de hidrogen si clor fabricate, fiind utilizate 1600 tone hidrogen si350000 tone clor.Sa se calculeze costul unitar al fiecărui produs.

259020000

22550000_

==C lei/t

- in cazul hidrogenului :25 x 2000

Ce = = 31,25 lei/t1600

- in cazul clorului:25 x 400000

CeCl = = 28,57 lei/t350000

Deci costul unitar pe tona de lesie de soda caustica este de 25 lei/t intrucat nu exista pierderi.

Se cere: Folosind metodologia de mai sus sa se rezolve următoarele cazuri privindcalculul costului efectiv unitar pe produs prin procedeul cantitativ.

Intr-o societate comerciala cu profil chimic cheltuielile ocazionate de obţinereaproducţiei si cantitatile obţinute sunt următoarele:

Cazul 1.Cheltuielile de producţie 9020 leiCantitatea fabricata:- leşie de soda caustica 20 t- hidrogen 3000 t- clor 30 t

Cantitatea utilizata:

- leşie de soda caustica 15 t- hidrogen 1.600 t- clor 30 t

Cazul 2.Cheltuielile de producţie 804000 leiCantitatea fabricata:- cocs 300.000 t- gaz de cocs 221.600 t

Cantitatea utilizata:- cocs 300.000 t- gaz de cocs 181.280 t

Cazul 3.Cheltuielile de producţie 8.240 leiCantitatea fabricata:- leşie de soda caustica 50 t- hidrogen 3000 t- clor 20 t

Cantitatea utilizata:- leşie de soda caustica 50 t- hidrogen 2.800 t- clor 15 t



71

3.4.3. PROCEDEUL INDICILOR DE ECHIVALENŢĂ

– se utilizează pentru determinarea costului unitar pe produs in cazurile in care :- din acelaşi consum al factorilor fundamentali ai procesului de producţie se obţin produse sau

semifabricate diferite ;

- acelaşi material se prelucrează in diferite produse cu un consum diferit de forţă de muncă ;- toate produsele obţinute simultan sau cel puţin majoritatea din ele ( doua din trei) sa fie

considerare produse principale.

Indicii de echivalenta sunt de mai multe feluri:a) după modul de calcul avem indici de echivalenta calcula ţi ca raport direct sau indici de

echivalenta calculaţi ca raport invers ;b) după numarul parametrilor care stau la bază calculării lor avem indici de echivalenta

simpli, complecşi sau agregaţi.In activitatea practica se aplica indicii de echivalenta simpli si complecşi.

Procedeul indicilor de echivalenta presupune următoarele etape:

Etapa 1. Alegerea parametrilor care servesc pentru calculul indicilor de echivalenta,precum si a produsului care serveşte drept bază de comparaţie:

- la indicii de echivalenta calculaţi ca raport direct se ia drept bază de comparaţie oricare dincele “n” produse fabricate;

- la indicii de echivalenta calculaţi ca raport invers se ia drept bază de comparaţie produsul cumărimea parametrului cea mai mica.

Etapa 2. Calculul indicilor de echivalenta .

Indici de echivalenta simpli calculaţi ca raport direct :

b

j j

p pk =

Indici de echivalenta complecşi calculaţi ca raport direct :

n

bbbb

n

j j j j

j p p p p

p p p pk

××××

××××=

...

...21

21

Indici de echivalenta simpli calculaţi ca raport invers :

j

b j

p

pk =

Indici de echivalenta complecşi calculaţi ca raport invers :

n

j j j j

n

bbbb j

p p p p

p p p pk

××××

××××=

...

...21

21

In care :k j – indice de echivalenta corespunzător unui produs jp j – mărimea parametrului corespunzător produsului pentru care se calculează indicele de

echivalenta



72

pb – mărimea parametrului corespunzător produsului ales drept bază de comparaţie.

Etapa 3 . Echivalarea calculatori a producţiei fabricate prin transformarea ei in unitati demăsura convenţionale :

∑=

×=

n

j

jck qQ

1

)(

Qc – cantitatea totala de produse exprimata in unitati conven ţionale; q – cantitatea dintr-unprodus exprimata in unitati de măsura fizice; k – indice de echivalenta corespunzator unuiprodus; j – felul sau numărul produselor

Etapa 4.Calculul costurilor pe unitatea convenţionala :

c

n

i

i

ucQ

Ch

C ∑

==

1

Unde

Cuc – costul unei unitati convenţionale de produs; Ch – cheltuieli de producţie pe

articole de calculaţiei – articol de calculaţie

Etapa 5. Calculul costului pe unitatea fizica de produs

j

ucucj

jq

C qC

×=

in careCuc – cost unitar pe produs; j – felul produselor ; quc - cantitatea de

produs exprimata in unitati fizice

Exemplu cu indici de echivalenta simpli calculaţi ca raport direct

Se presupune ca intr-o unitate cheltuielile generate de obţinerea următoarelor cantitati deproduse A = 70000 bucati, B= 140000 bucati, C=175000 bucati sunt in suma de 17640000 lei.Parametrul utilizat pentru calculul indicilor de echivalenta este lungimea produselor care in cazulprodusului A =16 cm, B=20 cm,C=28 cm. Sa se calculeze costul pe unitatea de produs finit.

Rezolvare :

Etapa 1. – se poate lua ca bază de comparaţie oricare din cele trei produse.Alegem produsul B.

Etapa 2. – calculul indicilor de echivalenta :

j

b j

p

pk =

8,020

16===

B

A A

p

pk

1

20

20===

B

B B

p

pk

40,1

20

28===

B

C C

p

pk



73

Etapa 3. Echivalarea calculatorie a produselor fabricate prin transformarea in unitati de măsuraconvenţionale :

∑=

×=

n

j

jc k qQ

1

)(

QC = ( 70000 x 0,8 ) + ( 140000 x 1 ) + (175000 x 1,4 ) = 56000 + 140000 + 245000 = 441000total cantitate in unitati convenţionale.

Etapa 4. Calculul costurilor pe unitatea convenţionala :

leiQ

Ch

C c

n

i

i

uc 40000.441

000.640.171===

∑=

Etapa 5.Calculul costului pe unitatea fizica de produs :

j

ucucj

jq

C qC

×=

leiC A 32

000.70

40000.56=

×=

leiC B 40

000.140

40000.140=

×=

leiC C

56000.175

40000.245=

×=

Probleme propuse: Folosind metodologia de mai sus sa se rezolve următoarele cazuriprivind calculul pe unitatea fizica de produs prin procedeul indicilor de echivalenta simpli

calculaţi ca raport direct.

Intr-o întreprindere cheltuielile generate de obţinerea producţiei, cantitatile fabricate siparametrii utilizaţi, sunt:

Cazul 1.Cheltuielile de producţie: 503.920 lei;Cantitatea fabricata: - produsul A: 96.000 buc; produsul B: 92.000 buc; produsul

C: 90.000 bucLungimea produselor: produsul A: 48 cm; produsul B: 60 cm; produsul C: 84 cm

Cazul 2.Cheltuielile de producţie: 311.680 leiCantitatea fabricata: produsul A: 40.000 buc; produsul B: 68.000 buc; produsul C:

10.000 bucLungimea produselor: produsul A: 92 cm; produsul B: 40 cm; produsul C: 36 cm

Cazul 3.Cheltuielile de producţie: 441.120 leiCantitatea fabricata: produsul A: 60.000 buc; produsul B: 120.000 buc; produsul C:

400.000 buc



74

Lungimea produselor: produsul A: 24 cm; produsul B:60 cm; produsul C: 24 cm

Indici de echivalenta complecşi calculaţi ca raport direct

Exemplu : Se presupune ca intr-o unitate cheltuielile generate de obţinerea următoarelor cantitatide produse A=12500 tone,B=7500 tone,C=5000 tone sunt in suma de 60.060.000 lei. Cei doiparametri aleşi pentru determinarea indicilor de echivalenta prezintă următoarele valori :

In cazul produsului A : p1 = 6250 iar p2 = 2,7Produsului B : p1 = 5000 p2 = 11,25Produs C : p1 = 3250 p2 =9,75

Sa se calculeze costul pe unitatea de produs finit.

Rezolvare :

Etapa 1. Alegem ca bază de comparaţie produsul B

Etapa 2.Calculul indicilor de echivalenta :

n

bbbb

n

j j j j j

p p p p p p p pk

××××

××××=

......21

21

30,025,115000

7,2250.6=

×

×= Ak

1

25,115000

25,115000=

×

×= Bk

56,0

25,115000

75,93250=

×

×=C k

Etapa 3.Echivalarea calculatorie a produselor fabricate prin transformarea in unitati de măsuraconvenţionale :

∑=

×=

n

j

jck qQ

1

)(

QC = ( 12500 x 0,3 ) + ( 7500 x 1 ) + ( 5000 x 0,56 ) = 3750+7500+2800 =14050

Etapa 4.Calculul costurilor pe unitatea convenţionala :

leiQ

Ch

C c

n

i

i

uc 73,4274050.14

000.060.601===

∑=

Etapa 5.Calculul costurilor pe unitatea fizica de produs :

j

ucucj

jq

C qC

×=

leiC A 41,1282500.12

73,42743750=

×=

leiC

B73,4274

500.12

73,4274500.7=

×=

leiC C 84,393.2

000.5

73,4274800.2=

×=



75

Probleme propuse: Folosind metodologia de mai sus sa se rezolve următoarele cazuri privindcalculul pe unitatea fizica de produs prin procedeul indicilor de echivalenta complecşi, calculaţica raport direct.

Intr-o întreprindere cheltuielile generate de obţinerea producţiei, cantitatile fabricate siparametrii utilizaţi sunt:

Cazul 1.Cheltuielile de producţie 180.900 leiCantitatea fabricata:- produsul A: 70.000 t- produsul B: 40.000 t- produsul C: 20.000 t

Parametrii utilizaţi:- produsul A: p=8; p’=2- produsul B: p=6; p’=3- produsul C: p=12; p’=5


Parametrii utilizaţi:- produsul A: p = 5000; p’ = 10- produsul B: p = 4000; p’ = 9- produsul C: p = 3000; p’ = 7


Parametrii utilizaţi:- produsul A: p = 500; p’ = 13- produsul B: p = 800; p’ = 112- produsul C: p = 700; p’ = 97

Procedeul cifrelor de echivalenta in mărime absoluta

Metodologia pentru calculul costului pe unitate de produs in cadrul cifrelor deechivalenta in mărimi absolute este aceeaşi cu cea utilizata la indici de echivalenta.

Etapele sunt :1.Echivalarea calculatorie a producţiei fabricate prin transformarea ei in unitati de măsura

convenţionale ;2.Calculul costului pe unitatea convenţionala;3.Calculul costului pe unitatea fizica de produs.



76

Exemplu :

Intr-o întreprindere cheltuielile generate de obţinerea producţiei ,cantitatile fabricate siparametri utilizaţi sunt : A= 70000 bucati,B=140000 bucati, C= 175000 bucati. Cheltuielile deproducţie : 17.640.000 lei, parametrul utilizat este lungimea produselor astfel pentru produsul A16 cm, B 20 cm, C 28 cm.Sa se calculeze costul pe unitatea de produs finit .

Rezolvare :

Etapa 1. Echivalarea calculatorie a producţiei fabricate prin transformarea ei in unitati de măsuraconvenţionale :

∑=

×=

n

j

jc pqQ

1

)(

QC = ( 70000 x 16 ) + ( 140000 x 20 ) + ( 175000 x 28 ) = 8820000

Etapa 2.Calculul costului pe unitatea convenţionala de produs :

leiQ

Ch

C c

n

i

i

uc ,2000.820.8

000.640.171===

∑=

Etapa 3.Calculul costului pe unitatea fizica de produs :

j

ucucj

jq

C qC

×=

leiC A

32000.70

2000.120.1=

×=

leiC B 40

000.140

2000.800.2=

×=

leiC C 56

000.175

2000.920.4=

×=

Probleme propuse: Folosind metodologia de mai sus sa se rezolve cazurile 1,2 si 3 prezentate laindici de echivalenta simpli calculaţi ca raport direct utilizând cifre de echivalenta absolute.

Indici de echivalenta calculaţi ca raport invers

Exemplu :

Sa se calculeze costul unitar ştiind ca , cheltuielile totale 19.550.000 lei din care cheltuieli deprelucrare 14.200.000 lei, cheltuieli materiale 5.350.000 lei. Producţia fabricata : produsul A =12000 kg, B = 28000 kg, C = 45000 kg. Parametrul utilizat : fineţea firelor pentru produsul A =5,5 txt ; B = 22 txt ; C =11 txt.

Rezolvare :

Etapa 1. Alegerea parametrilor. Alegem ca bază de comparaţie produsul A pentru ca aremărimea parametrului cea mai mica .



77

Etapa 2. Calculul indicilor de echivalenta :

j

b j

p

pk =

15,5

5,5== Ak

25,0

22

5,5== Bk

5,0

11

5,5==C k

Etapa 3. Echivalarea calculatorie a producţiei fabricate prin transformarea in unitati de măsuraconvenţionale :

∑=

×=

n

j

jc pqQ1

)(

QC = ( 12000 x 1 ) + ( 28000 x 0,25 ) + ( 45000 x 0,5 ) = 41500

Etapa 4.Calculul costului pe unitatea convenţionala :

Pentru cheltuieli de prelucrare :

leiQ

Ch

C c

n

i

i

uc 342500.41

000.200.141===

∑=

pentru cheltuieli materiale :

leiQ

Ch

C c

n

i

i

uc 129500.41

000.350.51===

∑=

Etapa 5. Calculul costului pe unitatea fizica de produs :

Pentru cheltuieli de prelucrare

j

ucucj

jq

C qC

×=

342000.12

3421000.12=

××= AC

86

000.28

34225.0000.28=

××= BC

171000.45 3425.0000.45 =××

=C C



leiQ

ChC

c

muc 63

000.45000.28000.12

000.350.5=

++==



78

Costul fizic total pe unitatea de produs va fi :

CA = 63 + 342 = 405 lei

CB = 63 + 86 = 149 lei

CC = 63 + 171 = 234 lei

Se cere: Folosind metodologia de mai sus sa se rezolve următoarele cazuri privind calculul peunitatea fizica de produs prin procedeul indicilor de echivalenta, calculaţi ca raport invers,potrivit datelor de mai jos:

Cazul 1.Cheltuieli totale 293.250din care:- cheltuieli de prelucrare 213.000- cheltuieli materiale 80.250

Producţia fabricata:- produsul A 18000- produsul B 42000- produsul C 67.500

Parametrii utilizaţi:- produsul A 11 tex- produsul B 44 tex- produsul C 22 tex

Indicii de echivalenta se calculează in funcţie de fineţea firelor.

Cazul 2.Cheltuieli totale 391.000din care:- cheltuieli de prelucrare 284.000

- cheltuieli materiale 107.000Producţia fabricata- produsul A 24.000 kg- produsul B 56.000 kg- produsul C 90.000 kg

Parametrii utilizaţi- produsul A 44 tex- produsul B 176 tex- produsul C 88 tex

Indicii de echivalenta se calculează in funcţie de fineţea firelor.

Cazul 3.

Cheltuieli totale 879.750din care:- cheltuieli de prelucrare 639.000- cheltuieli materiale 240.750

Producţia fabricata- produsul A 54.000 kg- produsul B 126.000 kg- produsul C 200.000 kg

Parametrii utilizaţi- produsul A 5,50 tex- produsul B 22 tex



79

- produsul C 11 texIndicii de echivalenta se calculează in funcţie de fineţea firelor.

Utilizarea seriilor multiple de indici de echivalenţă .

Cheltuielile de producţie si desfacere se pot repartiza utilizând mai multe serii de indici .Indicii cuprinşi intr-o serie pot fi diferiţi atât după conţinutul lor cat si după modul de calcul decalcul fiecare serie de indici se foloseşte pentru repartizarea pe produs a cheltuielilor .

Metodologia de repartizare este cunoscuta .Costul pe unitatea de produs se calculează in final însumând diferitele cote de cheltuieli unitare

determinate pe articole de calculaţie, grupe de cheltuieli cu ajutorul seriilor de indici deechivalenta.

Exemplu : Sa se calculeze costul unitar al producţiei fabricate de o întreprindere intr-o perioadade gestiune prin procedeul seriilor multiple de indici de echivalenta simpli calculaţi ca raportdirect având in vedere următoarele date :

Denum.produs

CapacitateFabricăta

( kg )

Serii de indici

fctie.de fctie.degreutate lungime

Cheltuieli de producţie

Mat.prime Prelucrare Totalmateriale

ABC

200005000035000

30 2515 35

11,25 60

TOTAL - - - 9.500.00 11.902.500 21.402.500

Valoarea consumului de materii prime si materiale se repartizează in raport de prima serie deindici iar cheltuielile de prelucrare se repartizează in raport cu cea de-a doua serie de indici (

lungimea produselor ).

Rezolvare:

I. Calculul cheltuielilor materiale pe unitatea fizica de produs :

kA = 30 ; k B = 15 ; kC = 11,25

Echivalarea calculatorie a produselor fabricate prin transformarea in unitati de măsuraconvenţionale :

∑=

×=

n

j

jc k qQ1

)(

Qc = ( 20000 x 30 ) + ( 50000 x 15 ) + ( 35000 x 11,25 ) = 1743750

Calculul costului pe unitatea convenţionala :

44,51743750

95000001===

∑=

c

n

i

i

ucQ

Ch

C

Calculul costului pe unitatea fizica de produs :



80

2,16320000

44,53020000=

××= AC

6,8150000

44,51550000=

××= BC

2,6135000

44,525,1135000=

××=C C

II. Calculul cheltuielilor de prelucrare pe unitatea fizica de produs :

kA = 25 ; kB = 35 ; kC = 60

Echivalarea calculatorie a produselor fabricate prin transformarea in unitati de măsuraconvenţionale

QC = ( 20000 x 25 ) + ( 50000 x 35 ) + ( 35000 x 60 ) = 500000+1750000+2100000 =4350000

Calculul costului pe unitatea convenţionala :

73,2000.350.4

500.902.111===

∑=

c

n

i

i

ucQ

Ch

C

Calculul costului pe unitatea fizica de produs :

25.68000.20

73.225000.20=

××=

AC 55.95000.50

73.235000.50=

××=

BC 8.163000.35

73.260000.35=

××=

C C III. Costul total fizic pe unitatea de produs va fi :

CtA = 68,25 + 163,2 = 231,45 lei

CtB = 95,55 + 81,6 = 177,15 lei

CtC = 61,2 + 163,8 = 225 lei

Se cere: Folosind metodologia de mai sus sa se rezolve următoarele cazuri privind calcululcostului pe unitatea fizica de produs prin utilizarea seriilor multiple de indici de echivalenta.

Cazul 1.Cheltuieli totale 13.912.500din care:- cheltuieli materiale 4.961000- cheltuieli de prelucrare 8.951.500

Producţia fabricata:- produsul A 30.000- produsul B 75.000- produsul C 50.000

Serii de indici:- pentru cheltuieli materiale KA = 20; KB = 10; KC = 11



81

- pentru cheltuieli de prelucrare KA = 25; KB = 30; KC = 50

Cazul 2Cheltuieli totale 15.860.000din care:- cheltuieli materiale 6.935.000- restul cheltuielilor de producţie 8.925.000

Producţia fabricata:

- produsul A 40.000 kg- produsul B 60.000 kg- produsul C 50.000 kg

Serii de indici:- pentru cheltuielile materiale KA = 40; KB = 25; KC = 20- pentru restul cheltuielilor de producţie KA = 30; KB = 50; KC = 60

Cazul 3Cheltuieli totale 23.815.000din care:- cheltuieli materiale 10.400.00- cheltuieli cu manopera 13.415.000

Producţie fabricata:- produsul A 80.000 kg- produsul B 100.000 kg- produsul C 130.000 kg

Serii de indici:- pentru cheltuielile materiale KA = 60; KB = 35; KC = 25- pentru cheltuielile cu manopera KA = 55; KB = 70; KC = 150

3.4.4. PROCEDEUL ECHIVALĂRII CANTITATIVE A PRODUSULUI SECUNDAR CUPRODUSUL PRINCIPAL

Se utilizează pentru determinarea costului unitar pe produs in unitatile care obţin din procesulde producţie un produs principal si un produs care se considera secundar.

Etapa 1. Se transforma producţia secundara in producţie principala. Astfel, întreagaproducţie devine teoretic produs principal.

E

qq s

sp =

Unde:

spq

= cantitatea de produs secundar transformata in produs principal;s

q = cantitatea de produs secundar;E = relaţia de echivalenta.

Etapa 2. Calculul cantitatii teoretice de produs principal:'

sp p pt qQQ +=

Unde:

pt Q

= cantitatea teoretica de produs principal;

pQ

= cantitatea de produs principal.



82

Etapa 3. Calculul costului pe unitatea teoretica de produs principal

pt

n

i

hi

pt Q

C

Q

C ∑

==

1

Unde:

teoreticprincipalprodusuluialunitarcostul=

pt Q

C

calculatiedearticolepeproducþiedelecheltuieliCh =

I = numărul articolelor de calculaţie.

Etapa 4. Calculul cheltuielilor aferente produsului secundar

pt

spQ

C q ×=hqsC

Unde:

secundar.produsuluilecheltuieliChqs =

Etapa 5. Calculul cheltuielilor aferente produsului principal∑

=

−=

n

i

hqshi C C 1

hQpC

Unde:principalprodusuluilecheltuieliChQp =

Etapa 6. Calculul costului pe unitatea de produs principalChQp

CQp =Qp

Unde:CQp = costul unitar al produsului principal

Etapa 7. Calculul costului pe unitatea de produs secundarChqs

Cqs =qs

Unde:Cqs = costul unitar al produsului secundar

Exemplu: O sonda petroliera produce 100.000 t titei si 6.000.000 m³ gaze de sonda.Cheltuielile ocazionate de obţinerea ambelor produse sunt in suma de 80.710.000 lei. Producţiade gaze de sonda, considerat produs secundar, se echivalează cu producţia de titei, consideratprodus principal, după relaţia:

1000 m³ gaze de sonda = 1 tona de titeiSa se calculeze costul unitar al produsului principal si al celui secundar.

Rezolvare:Etapa 1. Se transforma producţia secundara in producţie teoretica principala:

qs 6.000.000qsp = = = 6000 tone titei

E 1000

Etapa 2. Calculul cantitatii teoretice de produs principal:Qpt = Qp + qsp = 100000 + 6000 = 106000 tone titei



83

Etapa 3. Calculul costului pe unitatea teoretica de produs principal:n∑ Chii=1 80.710.000

C/Qpt = = = 761,41 lei/tonaQpt 106000

Etapa 4. Calculul cheltuielilor aferente produsului secundar:Ch qs = qsp x C/Qpt = 6000 x 761,42 = 4.568.460

Etapa 5. Calculul cheltuielilor aferente produsului principal:n

ChQp = ∑ Chi – Chqs = 80.710.000 – 4.568.500 = 76.141.540 leii=1

Etapa 6. Calculul costului pe unitatea de produs principal:ChQp 76.141.540

CQp = = = 761,41 lei/tonaQp 100.000

Etapa 7. Calculul costului pe unitatea de produs secundar:Chqs 4.568.540

Cqs = = = 0.761 lei/m³qs 6.000.000

Se cere: Folosind metodologia de mai sus sa se rezolve următoarele cazuri privind calcululcostului pe unitatea fizica de produs utilizând procedeul echivalării cantitative a produsuluisecundar cu produsul principal:

Cazul 1.Cheltuielile totale 13.912.500Producţia obţinuta:- titei (produs principal) 7000 t- gaze de sonda (produs secundar) 900.0000 m³

Relaţia de echivalenta: 1000 m³ gaze de sonda = 1 tona de titei

Cazul2Cheltuielile totale 20.868.750Producţia obţinuta:- titei (produs principal) 20.000 t- gaze de sonda (produs secundar) 1.000.000 m³


Cazul 3Cheltuielile totale 28.250.000Producţia obţinuta:- titei (produs principal) 30.000 t- gaze de sonda (produs secundar) 1.500.000 m³




84

3.4.5. PROCEDEUL DEDUCERII VALORII PRODUSELOR SECUNDARE(PROCEDEUL RESTULUI, PROCEDEUL VALORII RAMASE)

Se utilizează pentru determinarea costului unitar pe produs in întreprinderile care obţin dinprocesul de producţie concomitent un produs principal si unul sau mai multe produse secundaresi nu exista alta posibilitate de separare a cheltuielilor pe fiecare produs in parte.

Costul unitar al produsului principal se calculează conform relaţiei:

Q

pqChC

n

i

m

j

jsi

Q

∑ ∑= =×−

=1 1 )(

Unde: C = costul unitar;Q = cantitatea de produs principal;Ch = mărimea absoluta a cheltuielilor cuprinse intr-un articol de calculaţie;

i = articolele de calculaţie;qs = cantitatea de produs secundar;p = preţul produsului secundar;

j = felul produselor secundare;

In cadrul acestui procedeu o atenţie deosebita se acorda evaluării cantitatii producţieisecundare. Relaţia de calcul este:

)()()(1

sslsu

m

j

js Ch pq pq pq −×+×=×∑=

Unde: qsu = cantitatea produsului secundar utilizata in interiorul unităţii;qsl = cantitatea produsului secundar livrata terţilor;p = preţul produsului secundar;

Chs = cheltuieli suplimentare aferente producţiei secundare livrata terţilor.

Exemplu:Sa se calculeze costul unitar al produsului principal potrivit datelor de mai jos:

Cheltuieli totale 46210 leiProducţia fabricata

-produs principal 1000 tone-produs secundar 300 tone

Destinaţia producţiei secundare:-consumata in întreprindere 100 tone-livrata terţilor 200 tone

Preţul de valorificare al producţiei secundare 3 lei/tona

Cheltuieli suplimentare pentru 150 leiproducţia secundara livrata terţilorRezolvare:

Q

pqCh

C

n

i

m

j

jsi

Q

∑ ∑= =

×−

=1 1

)(

)()()(1

sslsu

m

j

js Ch pq pq pq −×+×=×∑=



85

= (100 x 3 ) + (200 x 3 – 150 ) = 750 lei

46210 – 750CQ = = 45,46 lei/tona

1000

Procedând astfel, nu se asigura cunoaşterea structurii costului privind produsul principal si nicial celui secundar. Pentru a se asigura o asemenea structura se defalca totalul cheltuielilor de maisus pe articole de calculaţie si se parcurg următoarele etape:

Etapa 1. Calculul ponderii valorii produsului secundar in totalul cheltuielilor de producţie,conform relaţiei:

∑

∑

=

=

×

=n

i

i

m

j

js

sj

Ch

pq

Gq

1

1

)(

:

G = ponderea valorii produsului secundar in totalul cheltuielilor de producţie;

Etapa 2. Calculul cheltuielilor producţiei secundare pe articole de calculaţie, conformrelaţiei:

nChqs = ∑ Chi x Gqs’

i=1Unde:

Ch = cheltuielile producţiei secundare.

Etapa 3. Calculul cheltuielilor producţiei principale pe articole de calculaţie, conform

relaţiei: nChQp = ∑ (Ch – Chqs)I

i=1

Exemplu: Totalul cheltuielilor de producţie menţionat mai sus, in suma de 46210 lei, defalcat pe

articole de calculaţie se prezintă astfel:

1. Materii prime si materiale directe 26 0002. Salarii directe 10 000

3. CAS si protecţia sociala aferenta 2610salariilor directe4. Cheltuieli cu întreţinerea si funcţionarea 3 000

utilajelor5. Cheltuieli generale ale secţiei 1 0006. Cheltuieli generale ale întreprinderii 3.600



86

Rezolvare: Calculul costului unitar al produsului principal pe articole de calculaţie:

Denumireaarticolelor de

calculaţie

Cheltuielitotale

Pondereavaloriiprod.

secundare(Gqs)

Cheltuielile

producţieisecundare( Chiqs)

Cheltuielileproducţieiprincipale(Chiqp)

Canti-tatea

deprodu

s

principal(Q)

Costunitar(CiQp)

Materii prime simateriale directe.

26 000 0,016230 422,16 25577,84 1000 25,58

Salarii directe 10 000 0,016230 162,30 9837,70 1000 9,84CAS si protectiesociala aferentesalariilor directe

2670 0,016230 42,198 2567,80 1000 2,57

Cheltuieli cu întreţinerea si

funcţionareautilajelor

3 000 0,016230 48,69 2951,31 1000 2,95

Cheltuieli generaleale secţiei

1 000 0,016230 16,22 983,78 1000 0,98

Cheltuieli generaleale unităţii

3600 0,016230 58,428 3541,57 1000 3,54

TOTAL 46210 - 750 45460 1000 45,46

Daca dintr-un proces de fabricaţie se obţin: un produs principal si mai multe produse secundare,structura costurilor se stabileşte după o metodologie similara, separând din total mai întâicheltuielile privind toate produsele secundare si apoi delimitarea acestora pe produs in funcţie de

ponderea valorii fiecăruia faţă de valoarea totala a produselor secundare.

Se cere: Folosind metodologia de mai sus sa se rezolve următoarele cazuri privind calcululcostului unitar al produsului principal pe articole de calculaţie utilizând procedeul deduceriivalorii produselor secundare:

Cazul 1.Cheltuielile de producţie1. Materii prime si materiale directe 3060 lei2. Salarii directe 1600 lei3. CAS si protecţie sociala aferenta salariilor directe 468 lei4. Cheltuielile cu întreţinerea si funcţionarea utilajelor 425 lei5. Cheltuielile generale ale secţiei 198,10 lei

6. Cheltuielile generale ale întreprinderii 381,50 leiProducţia fabricataA = 800 tone produs principalB = 300 tone produs secundar din care 100 tone se consuma in întreprindere si 200 tone

se livrează terţilor. Preţul de valorificare 2,4 lei/tona. Cheltuielile de desfacere pentru producţiasecundara livrata terţilor sunt in suma de 125 lei.

Cazul 2.Cheltuielile de producţie1. Materii prime si materiale directe 4340 lei



87

2. Salarii directe 1900 lei3. CAS si protecţie sociala aferenta salariilor directe 452 lei4. Cheltuielile cu întreţinerea si funcţionarea utilajelor 637,50 lei5. Cheltuielile generale ale secţiei 247,10 lei6. Cheltuielile generale ale întreprinderii 472,20 leiProducţia fabricataA = 900 tone produs principalB = 420 tone produs secundar din care 180 tone se consuma in întreprindere si 240 tone

se livrează terţilor. Preţul de valorificare 3,30 lei/tona. Cheltuielile de desfacere pentru producţiasecundara livrata terţilor sunt in suma de 2.40 lei.

Cazul 3.Cheltuielile de producţie1. Materii prime si materiale directe 65.10 lei2. Salarii directe 33.50 lei3. CAS si protecţie sociala aferenta salariilor directe 8.78 lei4. Cheltuielile cu întreţinerea si funcţionarea utilajelor 706,25 lei5. Cheltuielile generale ale secţiei 320,73 lei6. Cheltuielile generale ale întreprinderii 508,38 leiProducţia fabricataA = 900 tone produs principalB = 600 tone produs secundar din care 200 tone se consuma in întreprindere si 400 tone

se livrează terţilor. Preţul de valorificare 4,75 lei/tona. Cheltuielile de desfacere pentru producţiasecundara livrata terţilor sunt in suma de 585 lei.



88

CAPITOLUL 4 BUGETAREA COSTURILOR

4. 1. BUGETUL COSTURILOR

Bugetul costurilor reprezintă un instrument privind conducerea producţiei.Activitatea întreprinderilor trebuie sa se desf ăşoare permanent in cadrul relaţiei de echilibrudintre venituri si cheltuieli. In acest sens bugetul poate deveni un instrument de armonizare simai ales de eficientizare a relaţiei dintre cheltuieli si venituri in cadrul unei întreprinderi, iarbugetarea costurilor o practica economice sistematica ce presupune desf ăşurarea unui procesformal de alocare a resurselor financiare, scopul realizării unor obiective formulate pentruperioada următoare.

Daca previzionarea pe termen lung reprezintă un proces sistematic de prognozare aacţiunilor in viitor care sa contribuie la realizarea obiectivelor pe perioade de timp mai mari deun an, previzionarea pe termen scurt are in vedere condiţiile prezente in care întreprinderea işidesfasoara activitatea tinand cont de de resursele materiale, umane, financiare disponibile peperioada unui an. Aceasta forma de previzionarea pe termen scurt se numeşte bugetare.

Trăsături :Planificare si coordonare.

Bugetarea functioneaza in cadrul unor obiective generale pe termen lung in vederea elaborăriiunor planuri operaţionale detaliate pentru diferite sectoare si verigi organizatorice ale întreprinderii. Previzionarea este cheia succesului in afaceri iar alocarea bugetului impulsionează acest lucru.

Autoritate si responsabilitate. Bugetarea presupune precizarea responsabilitatilor fiecarui manager ce beneficiază de un buget.

Comunicare. Procesul bugetar include toate nivelurile manageriale , prin urmare el constituie o caleimportanta de comunicare intre managementul de la un eşalon superior si cel de la un nivelmediu. In ceea ce priveşte obiectivele propuse si punerea in practica a acestora.

Control.Acest aspect al bugetarii, cel mai cunoscut, cel mai des întâlnit la personalul de execuţie

procesul comparării rezultatelor obţinute cu cele previzionate si raportarea abaterilor care esteprincipiul controlului bugetar ,stabileşte un mijloc de control si asigura menţinerea cheltuielilorintre limitele stabilite.

Motivaţia.Implicarea managementului de la nivel mediu si inferior in elaborarea bugetelor si

stabilirea obiectivelor faţă de care va fi evaluata performanta constituie un factor mobilizator.In calitatea sa de instrument al conducerii economico financiare, bugetul indeplineste o

serie de funcţii :- de previziune – are la bază faptul ca bugetul reprezintă estimarea financiara a

nivelurilor de resurse ,fonduri si cheltuieli pentru toate activităţile economico sociale ce sedesfasoara in cadrul unei întreprinderi.

Prin buget se pot dimensiona veniturile, cheltuielile, rezultatele financiare privind

activităţile de exploatare, resursele si cheltuielile pentru investitii, celelalte resurse si cheltuieliprecum si impozitele si datoriile la bugetul de stat.

- de control – se manifesta in momentul când se angajează si se efectuează cheltuielile se obţin veniturile ca rezultat al propriei activităţi si se constituie fondurile necesare.In aceasta calitate bugetul da expresie organizatorica funcţiei de control a finanţelor si searmonizează cu controlul financiar preventiv.Funcţia de control a bugetului se exercita si prin urmărirea si analiza modului de execuţie alacestuia prin care se asigura : cunoaşterea modului de realizare a sarcinilor prevăzute.



89

Determinarea abaterilor.Stabilirea cauzelor ce au determinat aceste abateri. Compartimentele ce trebuie sa acţionezepentru imbunatatirea activităţii etc. In funcţia sa de asigurare a echilibrului financiar ,bugetul estefolosit in dirijarea si stăpânirea relaţiilor balanţiere intre cheltuieli si venituri la nivelul

întreprinderii, echilibrul financiar reflecta asigurarea resurselor financiare necesare pentru îndeplinirea obiectivelor si acţiunilor previzionate.

4.2. NOTIUNEA DE BUGET.

Bugetul este in accepţiunea curenta un plan financiar. El este expresia cantitativa a unuiplan de activitate pregătit anterior faţă de perioada la care se refera. Bugetele sunt stabilite peperioade scurte de timp de regula 1 an calendaristic cu defalcare pe trimestre, luni, saptamaniputând ajunge pana la zile pentru fiecare loc de munca. Bugetarea presupune stabilirea de bugetecare sa permită prezentarea tuturor previziunilor in întreprindere, motiv pentru care se creează ininteriorul acesteia ,subsisteme autonome numite centre sau locuri de cheltuieli care sa sepreocupe de optimizarea folosirii resurselor si obţinerii de profit.

Centrul de cheltuieli este o parte a întreprinderii pentru care cheltuielile pot fi identificate.Centrul de profit este o extindere a acestei idei pe o scara mai larga unde nu numai costurile darsi profiturile sunt identificabile.In funcţie de importanta lor bugetele pot fi de bază sau de producţie, bugete rezultante, aleaprovizionarii, investitiilor, trezoreriei.Procesul de elaborare a bugetelor începe prin comunicarea detaliilor privind politicade previzionare a întreprinderii si liniile de acţiune pe care trebuie sa le adopte persoaneleresponsabile de pregătire a bugetelor parţiale.

Coordonarea si comunicarea intre funcţii sunt esenţiale pentru a asigura bugeteinterconectate si fezabile. Bugetul global si cele parţiale sunt supuse aprobării managerului după care bugetul devine obligatoriu si închisa pentru fiecare centru de buget, program de activitate sinivelul de cheltuieli. El se afla sub conducerea unui responsabile de buget, atribuirearesponsabilitatilor f ăcându-se in mod ierarhici; din acest moment urmărirea bugetului devine unadintre cele mai importante parti ale managementului de bugete dat fiind valoarea sa atât ca

instrument de prevedere si control cat si ca instrument de aliniere a realizărilor la obiectiveleprevăzute.Periodic se elaborează dări de seama denumite rapoarte de control in care se fac declara ţii

asupra realizării bugetului .

Analiza abaterilor. Abaterilor trebuie justificate după natura lor :nominale, pozitive, negativesau de excepţie.

De exemplu daca se constata o depasire a bugetului pentru materii prime si materiale.Acest lucru poate fi justificat de realizarea unei producţii mai mari decât cea stabilita prin

bugetul parţial. Abaterea poate fi interpretata ca normala .Avantajele procesului de bugetare sunt :

Asigura coordonate clare de activitate pentru manageri; este un important mijloc decomunicare si coordonare; se reduce timpul de organizare; se asigura un control mai eficient prinsupravegherea si raportarea regulata si sistematica a activităţilor.

Dezavantaje : abaterile apar frecvent din cauza modificării situatiei, a prognozarilor precaresau a slabei performante manageriale .

Bugetele se elaborează in jurul structurilor existente ale întreprinderii care pot fi neadecvatepentru situaţia curenta.



90

4.3. BUGETAREA COSTURILOR PE LOCURI (CENTRE) DE CHELTUIELI

4.3.1. Sistemul de bugetare privind costurile de producţie in structura pe locuri (centre)de cheltuieli

In structura pe centre sau locuri de costuri, sistemul de bugete privind costurile deproducţie au in vedere principalele funcţiuni ale întreprinderii – producţia, administraţia sidesfacerea.

Se elaborează mai întâi bugetele centrelor de costuri operaţionale si funcţionale alesecţiilor de bază si auxiliare, apoi bugetul costurilor de producţie ale secţiei, care, însumate,formează bugetul costurilor de producţie ale întreprinderii. Aceasta din urma se centralizează cubugetul cheltuielilor de desfacere pentru a obţine bugetul general al costurilor de productie sidesfacere ale întreprinderii.

Separat de bugetele menţionate mai sus, care se elaborează având in vedere structurarea întreprinderii pe locuri (centre) de costuri, se elaborează bugetul costului unitar pe produs, carese foloseşte atât la stabilirea preţurilor de vânzare ale produselor cat si la efectuarea controluluibugetar pe structurile respective.

4.3.2. Elaborarea bugetului costurilor de producţie ale secţiei

Elaborarea bugetelor de cheltuieli pe locuri (centre) de costuri, precum si a bugetuluicostului unitar pe produs, presupune cunoaşterea procesului tehnologic, a programului deproducţie pe termen de un an, a normelor de consum (standardelor) la materii prime si materialeconsumabile care se extrag din listele de consumuri specifice sau listele standardelor cantitativede materiale, precum si din cartea tehnica a utilajelor, fisele tehnologice, etc., a pre ţurilor deaprovizionare si a tarifelor de transport standard sau normat, care se extrag din listele de preţuri,a normelor de munca sau de timp, a tarifelor de salarizare standard, precum si o serie de date cestau la bază calculării unor cheltuieli complexe, cum ar fi: valoarea medie anuala a mijloacelorfixe, normele de amortizare, devizele de reparaţii, etc.

Programul de producţie reprezintă o previziune cantitativa ce are drept scop determinareaproducţiei fizice, care trebuie fabricata pentru a se putea realiza cifra de afaceri cuprinsa in

bugetul comercial. Pentru exemplificare presupunem ca programul produc ţiei marfa pe anul2005 se prezintă astfel:

Denumireaprodusului

Totalan

Trim.I

Trim. II Trim. III Trim. IV

I. Grupa de prod. 11. Prod. A2. Prod. BII.Grupa de prod. 21. Prod. C2. Prod. D3. Prod. E

4. Prod. F5. Prod. GIII.Grupa de prod. 31. Prod. H

11.80012000

53000180005.800

6.1004.600

2.300

6.4004.500

15.50030001.200

1.2001.100

500

2.6002.400

14.70040002000

2.2001.200

1.100

1.5001.500

8.50030001.500

1.2001.500

400

1.3003.600

14.30080001.100

1.500800

300

La elaborarea bugetelor de costuri pe secţii trebuie sa se face distincţie intre cheltuieliledirecte si cele indirecte, precum si intre cele variabile si fixe.

Cheltuielile directe se calculează prin aplicarea procedeului ponderii cantitatilor cupreţurile sau tarifele, prin multiplicarea normelor sau standardelor de consum si a celor de timpcu preţurile de aprovizionare sau tarifele de salarizare standard sau normate. Modelul general decalcul este:



91

∑

=

××=

n

j

f sjsijmiQPC Ch

1

in care:Chm – cheltuielile cu materiile prime si materialele directe;Cs – consumul standard;Ps - preţul de aprovizionare standard;i – centrul de costuri;

j – felul materiei prime sau materialului direct;Qf – cantitatea de producţie programata a se fabrică la centrul de costuri in cauza.

Acest model este valabil pentru orice consum productiv, înlocuind termenii din relaţie cu ceispecifici consumului respectiv.

O problema care se ridica la bugetare cheltuielilor directe, este aceea a preţului de evaluare amaterialelor consumate. Literatura de specialitate recomanda mai multe soluţii si anume:- fie folosirea unor preţuri medii calculate pe o perioada anterioara mai îndelungata de timp (intre5 si 10 ani) pentru a prinde cat mai multe fluctua ţii, determinate in special de modul deorganizare a activităţii de aprovizionare;- fie folosirea variantei trend-ului care tine seama de direcţia miscarii preţurilor in perioada luatain calcul (adică prin corectarea preţului de aprovizionare din momentul respectiv, cu indicele demodificare a preţurilor), varianta folosita in perioadele de mari fluctuaţii ale preţurilor;- fie folosirea datelor din perioada imediat precedenta celei pentru care se elaborează bugetul,atunci când nu exista date pentru o perioada anterioara mai îndelungata de timp, iar preţurile nu

înregistrează fluctuaţii mari, fiind relativ stabile.La estimarea preţului de evaluare a consumurilor de materiale in buget, trebuie sa se aib ă invedere pe lângă procesul de fabricaţie si modul de organizare a aprovizionării, o buna apreciere aevoluţiei pieţei si a politicii de vânzare a furnizorilor.In ceea ce priveşte stabilirea tarifelor de salarizare, trebuie avute in vedere: calificareamuncitorilor, forme de salarizare, legislaţia muncii cu privire la diverse sporuri, etc.Cheltuielile indirecte se bugeteaza pe bază nomenclaturii pe articole de cheltuieli prevăzuta inactele normative pentru cele doua articole de calculaţie, si anume: cheltuieli cu întreţinerea si

funcţionarea utilajelor si cheltuieli generale ale secţiei. Bugetarea acestor cheltuieli ridicaanumite particularitati dat fiind caracterul lor complex. In structura lor se cuprind mai multeelemente de cheltuieli simple a căror natura si destinaţie economica este diferita. In raport dedestinaţia economica pe care o au, elementele ce intra in structura cheltuielilor complexe segrupează pe articole de cheltuieli, potrivit unei nomenclaturi reglementata, de regula, oficial.Particularitatile pe care le ridica bugetarea acestor cheltuieli complexe, ţin de imposibilitateanormării si fundamentării pe bază de calcule tehnico-economice, pe bază de standarde cumotivare tehnica, a unor elemente ce intra in structura cheltuielilor respective.Pentru calculul cheltuielilor indirecte pe fiecare pozitie in parte, se utilizează fie procedeulponderării cantitatilor cu preţurile sau tarifele, fie pe bază de standarde financiare, temeinicfundamentate, in funcţie de particularitatea fiecărui fel de cheltuiala in parte.In literatura de specialitate se recomanda doua procedee: global si analitic, pe grupe si pe feluri

de cheltuieli.Procedeul global: se ia ca bază de calcul fie cheltuielile medii determinate pe bază datelor dinultimii 5-10 ani, fie cheltuielile din anul precedent, care se corectează cu indicele de creştere,respectiv diminuare a producţiei si apoi cu un “factor de stimulare” ce reprezintă o sarcina dereducere a costurilor.Procedeul analitic: cheltuielile de regie se stabilesc pe feluri, având aceeaşi bază de calcul ca simai sus, dar tinand seama de caracterul lor variabil sau fix.

Elaborarea bugetului costurilor de producţie se poate efectua având in vedere doua situatiiconcrete determinate de modul de structurare a unităţii pe centre de costuri:1) In cadrul secţiei se constituie mai multe centre de costuri operaţionale si un singur centru decosturi funcţional. Se va elabora cate un buget pentru fiecare centru de costuri operaţional si unul



92

singur pentru centrul de costuri funcţional. Din centralizarea bugetelor respective, rezulta bugetulcosturilor de producţie pe secţie.2) Se constituie un singur centru de costuri pentru întreaga sec ţie. Se elaborează un singur bugetde costuri pe secţie.

4.3.2.1. Elaborarea bugetului costurilor de producţie ale locurilor (centrelor) de costurioperaţionale din cadrul secţiei

Se face pe articole de calculaţie specifice ramurii respective, cu menţiunea ca dintre cheltuielileindirecte faţă de produse la nivelul acestei structuri nu se pot identifica decât cheltuielile cu

întreţinerea si funcţionarea utilajelor care devin directe faţă de centrul de costuri.In cadrul acestui buget apar următoarele categorii de cheltuieli:

- provenite din perioada precedenta ca sold iniţial al perioadei curente- curente care iau naştere in centrul respectiv si se efectuează in perioada pentru care se

elaborează bugetul in forma lor iniţiala sau primara;- primite prin decontare de la alte centre de costuri ca urmare a consumurilor interne de

semifabricate si servicii, care au caracter complex.Fiecare dintre aceste categorii de cheltuieli se bugeteaza prin procedee specifice:

1). Cheltuielile aferente producţiei in curs de execuţie: la începutul perioadei de gestiune sepot prelua din bugetul perioadei de gestiune precedente unde acestea apar ca producţie in curs deexecuţie la sfarsitul perioadei de gestiune. Ele se pot determina si pornind de la datelecontabilităţii din perioada de bază, care se corectează cu indicele de modificare a cheltuielilor la1000 lei producţie marfa fabricata exprimata in preţuri de vânzare (exclusiv TVA) din perioadabugetata faţă de perioada precedenta. Se calculează mai întâi indicatorul cheltuielii la 1000 leiproducţie de marfa fabricata exprimata in preţuri de vânzare (exclusiv TVA) si apoi indicele demodificare a cheltuielilor respective, ca pe bază acestuia sa se poată recalcula producţia in cursde execuţie la începutul perioadei de gestiune:

10001000 ×=

pv

PMf Pmf

PMf

Ct Ch

Unde:Pmf Ch1000 - cheltuieli la 1000 lei producţie de marfa programata exprimata in preţuri de vanzare

(exclusiv TVA);PMf Ct - costul complet antecalculat al producţiei marfa;

pvPMf

- marfa programata exprimata in preţuri de vânzare (exclusiv TVA)

2). Determinarea indicelui de modificare a cheltuielilor la 1000 lei produc ţie marfa fabricataexprimata in preţuri de vânzare (exclusiv TVA), se face pe bază următoarei relaţii:

Pmf

Pmf Pmf

ChChb

Chs I

1000

10001000 =

unde:Pmf

Ch I 1000 = indicele de modificare a cheltuielilor la 1000 lei producţie marfa fabricata exprimatainpreţuri de vânzare (exclusiv TVA);



93

Pmf Chs1000 = cheltuieli antecalculate la 1000 lei producţie marfa fabricata exprimata in preţuri de

vânzare (exclusiv TVA in anul pentru care se elaborează bugetul;Pmf

Chb1000

= cheltuieli antecalculate la 1000 lei producţie marfa fabricata exprimata in preţuri devânzare (exclusiv TVA in anul de bază celui pentru care se elaborează bugetul.

3. Se calculează producţia in curs de execuţie la începutul perioadei de gestiune, adia soldul

iniţial al acesteia, pe bază relaţiei:

PMf leiCh

I PnPn1000

01 ×=

Unde:

1Pn – producţia in curs de execuţie la începutul perioadei de gestiune;

0Pn – productia in curs de execuţie la sfarsitul perioadei precedente conform datelor

evidentei, c

are se prelimina pentru perioada următoare de gestiune ca sold iniţial.

Similar se recalculează la începutul anului si soldul la semifabricate, matriţe, modele, forme,instrumente, etc. din producţia proprie pentru nevoile proprii.Cheltuielile aferente producţiei in curs de execuţie de la sfarsitul perioadei de gestiune sedetermina pe bază relaţiei:

cheltuieli aferente producţiei in curs de execuţie de la sfarsitul perioadei de gestiune = (cheltuieli aferente producţiei in curs de execuţie de la începutul perioadei de gestiune +cheltuielile perioadei curente) – (cheltuielile aferente producţiei marfa fabricata in perioadacurenta evaluata la cost antecalculat + cheltuieli aferente producţiei decontate altor centre decosturi in cadrul consumului intern, evaluata la cost antecalculat), potrivit relaţiei:

)()( PDcPMfcc

c

c

ni

c

nf Ct Ct ChPP +−+=

Unde: c

Pnf – cheltuielile aferente producţiei in curs de execuţie de la sfarsitul perioadei existenta intr-un

centru de costuri operaţional;c

Pni – cheltuielile aferente producţiei in curs de execuţie de la începutul perioadei existenteintr-un

centru de costuri operaţional;c

Chc – cheltuielile producţiei curente din cadrul centrului de costuri operaţional;PMfc

Ct - costul antecalculat al producţiei marfa fabricata in cadrul centrului de costuri operaţional;PDc

Ct - costul antecalculat al producţiei decontata de centrul de costuri operaţional altor centre decosturi in cadrul consumului intern.

Cheltuielile curente care iau naştere in centrul de costuri respectiv, se determina, in funcţiede caracterul lor – directe sau indirecte, variabile sau fixe – prin folosirea procedeelor si adocumentaţiei menţionate pentru fiecare dintre categoriile respective de cheltuieli. Aici secuprind consumurile de materii prime si materiale consumabile directe (din aff ără), inclusiv desemifabricate cumpărate, totalul fondului de salarii pentru muncitorii de bază din centrul de



94

costuri respectiv, contribuţia întreprinderii la asigurările sociale si contribuţia întreprinderii lafondul de şomaj aferente salariilor respective, etc., ce au caracterul de cheltuieli simple.

Cheltuielile cu întreţinerea si funcţionarea utilajelor, care au caracter complex, bugetarea lorprezintă anumite particularitati determinate de imposibilitatea normării si fundamentării pe bază de calcule tehnico – economice, de standarde cu motivare tehnica, a unor elemente care intra instructura acestora.In bugetele de cheltuieli ale centrelor de costuri, acestea trebuie sa se separe in doua categorii, si

anume:- cheltuieli care se determina sub forma cheltuielilor simple, pe bază de norme sau standarde de

consum;- cheltuieli care se determina sub forma cheltuielilor complexe, pe bază de norme statistice după

experienţa anilor precedenţi.Pentru bugetarea acestor cheltuieli complexe se pot folosi doua metode:

Analitica: determinarea cheltuielilor de la fiecare poziţie in parte pe bază de standarde cufundamentare tehnica.

Globala: determinarea cheltuielilor in raport de anul de bază, cu luarea in considerare aprocentului mediu de reducere a costurilor de producţie si e eventualelor modificări previzibile inanul pentru care se elaborează bugetul (se recomanda aplicarea la acele întreprinderi la carecondiţiile de fabricaţie se schimba substanţial de la un an la altul sau unde nu se poate aplicametoda analitica).

De ex.: calculul in buget a cheltuielilor pentru reviziile tehnice, reparaţiile curente aleutilajelor, reparaţii capitale ale utilajelor si mijloacelor de transport din cadrul centrelor decosturi operaţionale constituite pentru secţiile principale de producţie, se face potrivit metodeianalitice pe bază devizelor de cheltuieli pentru reparaţiile de tot felul si pe bază graficului deefectuare a reparaţiilor. Devizele de cheltuieli au la bază diferite standarde de consum pentrumateriale, tarifele de salarizare standard, etc. Cu ajutorul devizelor de cheltuieli si a graficului deefectuare a reparaţiilor se determina deci cota – parte de cheltuieli ce urmează sa fie atribuitacentrului de costuri pentru care se elaborează bugetul.

Cheltuielile cu uzura, întreţinerea si repararea sculelor, instrumentelor,dispozitivelor, verificatoarelor si altor obiecte de inventar ale locurilor de costuri

operaţionale din cadrul secţiilor principale de producţie, se bugeteaza, aplicând metoda analitica,in raport de numărul de seturi de astfel de obiective, valoarea si durata lor de serviciu, avându-sein vedere metoda de includere in costurile de producţie a valorii lor. Se determina apoi cota –parte de cheltuieli ce se atribuie centrului de costuri pentru care se elaborează bugetul.

Bugetarea cheltuielilor la articolul de cheltuieli complexe “Alte cheltuieli cu întreţinerea si funcţionarea utilajelor si mijloacelor de transport ale secţiei”, se face pe bază denorme statistice după experienţa anilor precedenţi cu luarea in considerare a unor modificăriprevizibile in anul pentru care se elaborează bugetul. Metoda globala: prin amplificarearaportului dintre astfel de cheltuieli si valoarea utilajelor si mijloacelor de transport respective,pe o perioada anterioara, cu valoarea medie a utilajelor si mijloacelor de transportcorespunzătoare anului pentru care se elaborează bugetul.

Cheltuielile cu uzura, întreţinerea si reparaţiile sculelor, instrumentelor,

dispozitivelor, verificatoarelor si altor obiecte de inventar ale secţiei se bugeteaza potrivitmetodei globale, prin efectuarea raportului dintre cheltuielile respective si cheltuielile cu întreţinerea si funcţionarea utilajelor din perioada de bază, corectat cu procentul mediu dereducere a costurilor de producţie, astfel ca raportul respectiv sa îndeplinească condiţia de a fiimbunatatit sub aspectul reflectării reducerii cheltuielilor de întreţinere faţă de perioadaanterioara. Aplicarea metodei globale se recomanda numai in condiţiile arătate mai sus, întrucâtgeneralizarea unei astfel de metode cu caracter statistic nu este recomandabila datorita faptuluica deficientele din perioada de bază se transmit si in perioada bugetara si nu se pot lua in calculmodificările acestora datorate unor factori obiectivi. Se recomanda aplicarea metodei analitice intoate cazurile posibile, ca singura metoda care conduce la stabilirea unor cheltuieli cat maiaproape posibil de realitate si ca atare, a unui cost cat mai exact.



95

Cheltuielile primite prin decontare de la alte centre de costuri ca urmare aconsumurilor interne de semifabricate si servicii, care au caracter complex, se determina inbugetul secţiilor consumatoare prin ponderea cantitatii primite in cadrul circulaţiei interne cucostul unitar antecalculat al semifabricatelor respective. Datele se preiau din programul deproducţie, bugetele secţiilor furnizoare si antecalculaţiile de cost pe produs (calculaţiilestandard).

In bugetul costurilor de producţie ale centrului de consum operaţional trebuie sa se înscrie si o serie de indicatori de eficienta si anume: rata de eficienta a cheltuielilor de exploatare

(cheltuieli la 1000lei venituri din exploatare), fondul de salarii si volumul activităţii exprimat inom-ore, ore-maşina, etc., iar acolo unde este posibil si in cantitati fizice (in cazul producţieiomogene)

Indicatorul rata de eficienta a cheltuielilor de exploatare la nivelul centrului de costurioperaţional se calculează prin raportarea cheltuielilor de exploatare efectuate in perioadabugetata in cadrul unui centru operaţional la valoarea veniturilor totale din exploatareprogramate (daca se poate pentru centrul respectiv), potrivit relaţiei următoare:

( )1000Re 0 ×

−±=

Vec

PPCt c

nic

nf cCGc

in care:Rec0 = rata de eficienta pe centru a cheltuielilor de exploatare;

Ct CGc = circulaţia globala la nivelul centrului exprimata in costuri de producţieantecalculate

(cheltuielile de exploatare antecalculate);Vec = veniturile din exploatare pe centru.

Calculul unui astfel de indicator are drept scop de a arata cheltuielile maxime ocazionate de cătrefiecare centru de costuri pentru realizarea unei unitati valorice de venit din exploatare si,implicit, contribuţia fiecărui centru la obţinerea veniturilor din exploatare.

Explicaţii Nivelul indicatorilor sicheltuielilor

Efectiv din Conformanul prece- bugetuluident

1 2 3I. Indicatori:

1. Cheltuieli la 1000 lei venituri de exploatare2. Fondul de salarii3. Volumul activităţii exprimat in ore-maşina (liniede fabricaţie)

4. Volumul activităţii exprimat in ore-om norma5. Costul pe ora-maşina (linie de fabricatia) (lei)6. Costul pe ora-om norma (lei)

II. Cheltuieli

A. Cheltuielile perioadei precedente:

1. Valoarea producţiei in curs de execuţie la începutul perioadeiB. Cheltuielile perioadei curente:

2. Materii prime si materiale directe

16,83325.000

1.650

91.0002.085.091

37.807

3.489.598150.000

150.000

3.339.5982.850.000

17,04353.000

1.670

93.0002.114.012

37.961

3.579.826495.000

495.000

3.084.8262.564.600



96

3. Semifabricate din producţie proprie4. Materiale recuperabile (se scad)5. Salarii directe6. Protecţia sociala (25% + 5%)7. Uzura SDV-urilor cu destinaţie speciala8. Cheltuieli cu întreţinerea si funcţionarea utilajelor8.1. Cheltuieli pentru reviziile tehnice, reparaţiicurente si întreţinerea utilajelor si mijloacelor de

transport ale secţiei8.2. Cheltuieli pentru reparaţii capitale la utilajele simijloacele de transport ale secţiei8.3. Amortizarea utilajelor si mijloacelor de transportale secţiei]8.4. Uzura, reparaţia si întreţinerea dispozitivelor siverificatoarelor cu destinaţie speciala8.5. Energie, combustibil si alte cheltuieli pentruscopuri tehnologice si motrice9. Cota de cheltuieli generale ale secţiei

III. Decontarea cheltuielilor:

1. Producţia marfa obţinuta evaluata la cost standard2. Producţia decontata altor centre evaluata la coststandard3. Valoarea producţiei in curs de execuţie la sfarsitulperioadei

--

150.00045.00015.000230.400

60.000

55.400

95.000

3.400

16.600

49.198

3.489.5982.994.598

-

495.000

--

170.40051.12015.600233.680

60.070

52.300

98.950

3.580

18.780

49.426

3.579.8263.081.826

-

498.000

In bugetul de costuri al locului operaţional se iau in considerare si cheltuielile complexe primiteprin decontare de la alte centre sub forma de semifabricate din producţie proprie, produse, lucrărisi servicii primite de la secţiile auxiliare si cota de cheltuieli generale ale secţiei, sub forma depoziţii distincte.

Întrucât in cazul întreprinderilor constructoare de maşini semifabricatele apar ca articole decalculaţie distincte, ele nu apar in buget la un subcapitol distinct de cheltuieli complexe primiteprin decontare de la alte centre.De asemenea in buget nu s-au mai divizat cheltuielile in directe si indirecte, întrucât, aşa cum s-aprecizat, toate cheltuielile sunt indirecte faţă de centrul de costuri cu excepţia cotei de cheltuieligenerale ale secţiei, iar in cadrul centrului respectiv se fabrică un singur produs.Calcularea cheltuielilor cu intretinerea si funcţionarea utilajelor pe centrele de costurioperaţionale, oferă posibilitatea determinării costului pe ora-maşina, precum si o repartizarecvasi-directa a cheltuielilor respective pe unitatea de produs ce se fabrică in cadrul centrului decosturi in cauza.In ceea ce priveşte elaborarea bugetului pe centrele de costuri operaţionale din cadrul secţiilorauxiliare si de deservire, aceasta se face după aceeaşi metodologie exemplificata si pentru

secţiile principale de producţie, cu menţiunea ca trebuie sa se adopte si structura costurilor pearticole de calculaţie utilizata pentru secţiile principale de producţie. De precizat insa ca la acelesecţii auxiliare a căror activitate nu se poate măsura cantitativ cu exactitate, volumul cheltuielilorbugetare pe centrul de costuri se determina numai global-valoric pe cale statistica, in funcţie derealizările anului precedent corectate cu modificările ce se prevăd in anul pentru care se facebugetarea si tinand seama de procentul mediu de reducere a costurilor.In cadrul bugetului se înscriu si datele efective din anul precedent, pentru compara ţie cuprevederile anului curent.



97

4.3.2.2. Elaborarea bugetului costurilor de producţie ale locurilor (centrelor) de costurifuncţionale din cadrul secţiilor

Se face utilizând nomenclatura articolelor de cheltuieli din structura articolului de calculaţie“Cheltuieli generale ale secţiei” si folosind aceeaşi metodologie prezentata la elaborareabugetului costurilor de producţie al centrului de costuri operaţional.Cheltuielile cuprinse in acest buget au in totalitatea lor caracter fix si deşi sunt directe faţă decentrul de costuri funcţional, sunt indirecte faţă de centrele de costuri operaţionale din secţia

respectiva.Din punct de vedere al calculaţiei, cu ocazia bugetarii, aceste cheltuieli se pot structura pe treicategorii si anume: cele doua prezentate la cheltuielile cu întreţinerea si funcţionarea utilajelor sio a treia care cuprinde cheltuielile ce se stabilesc pe bază de standarde financiare cum ar fidiversele cheltuieli gospodaresti si de birou ale secţiei, utilizând atât metoda analitica, cat si ceaglobala, precum si procedee cunoscute.In cadrul articolului de calculaţie “Cheltuieli generale ale secţiei” se cuprind si o serie de articolede cheltuieli cunoscute sub denumirea de cheltuieli neeconomice sau neproductive care nu seprevăd in buget.Intr-un astfel de buget apar numai cheltuielile perioadei curente ff ără a exista sold la începutul sisfarsitul perioadei deoarece toate cheltuielile din buget se repartizează asupra centrelor de costurioperaţionale. In ceea ce priveşte cheltuielile primite prin decontare de la secţiile auxiliare,acestea nu se identifica in buget la o poziţie distincta ci se trec la articolele de cheltuielicorespunzătoare conţinutului lor economic.In bugetul costurilor de producţie al centrului de costuri funcţional de la nivelul secţiei se înscriuo serie de indicatori de eficienta si anume: rata de eficienta a cheltuielilor de exploatare(cheltuieli la 1000 lei venituri din exploatare), coeficientul (normativul sau standardul) decheltuieli la 1 leu, 100 sau 1000 lei cheltuieli de prelucrare sau cheltuieli totale ale centrelor decosturi operaţionale din cadrul secţiei si fondul de salarii.Indicatorul rata de eficienta a cheltuielilor de exploatare (cheltuieli la 1000 lei venituri dinexploatare) se calculează prin raportarea totalului cheltuielilor de exploatare efectuate inperioada curenta in cadrul centrului de costuri funcţional la valoarea veniturilor totale dinexploatare programate pentru secţia respectiva, după relaţia:

1000Re ×=Vec

CGScfsVes

in care:

Recfs - rata de eficienta pe centru a cheltuielilor generale ale secţiei;

CGS Ves

– cheltuielile generale ale secţiei aferente veniturilor din exploatare ale secţiei;Ves – veniturile din exploatare programate pentru secţia respectiva.

In ceea ce priveşte cota (normativul sau standardul) de cheltuieli la 1 leu, 100 sau 1000lei, aceasta se calculează prin folosirea procedeului suplimentarii, raportând cheltuielile derepartizat la o bază de repartizare (salarii directe, materii prime si materiale directe, cheltuieli deprelucrare sau industrializare etc.)

Este indicat ca repartizarea cheltuielilor generale ale secţiei asupra centrelor de costurioperaţionale si chiar in costul produselor sa se efectueze in raport de totalul cheltuielilorcentrelor de costuri operaţionale, respectiv, totalul cheltuielilor directe plus cota-parte decheltuieli cu întreţinerea si funcţionarea utilajelor aferente produselor fabricate in secţiarespectiva, atunci când se calculează costul pe produs.

Relaţia de calcul a cote de cheltuieli generale ale secţiei la 1 leu, 100 sau 1000 lei totalcheltuieli ale centrelor de costuri operaţionale din secţia respectiva, este:



98

p

brj

CGSr K

n

j

CGS

∑

∑

=

=

1

in care:KCGS – coeficientul de cheltuieli generale ale secţiei;∑ CGSr – totalul cheltuielilor generale ale secţiei de repartizat;

brj – bază de repartizare corespunzătoare unui centru de costuri operaţional sau unui produs;n - numărul centrelor de costuri operaţionale sau produselor;

p – 1 leu, 100 sau 1000 lei

Pe bază coeficientului astfel calculat, se determina cota de cheltuieli “C” ce revine unu centru decosturi operaţional sau produs oarecare “j” astfel:

CGSK brjCj ⋅=

Modelul unui buget elaborat pentru locul de costuri funcţional de la nivelul secţiei, se prezintă astfel:

Explicaţii

Nivelul indicatorilor si

cheltuielilorEfectiv din Conformanul prece- bugetuluident

1 2 3I. Indicatori:

1. Cheltuieli la 1000 lei venituri de exploatare2. Coeficientul de cheltuieli generale ale secţiei3. Fondul de salariiII. Cheltuieli

A. Cheltuielile de interes general ale sec ţ iei:

1. Salariile personalului de conducere tehnic,economic, de alta specialitate, administrativ si dedeservire ale secţiei si contribuţia la asigurărilesociale, la fondul de şomaj aferente;2. Amortizarea clădirilor si celorlalte mijloace fixeale secţiei (cu excepţia utilajelor si mijloacelor detransport)3. Cheltuieli pentru cercetări, încercări, experienţe,standardizări, studii, proiecte, invenţii si inovaţiiprivind activitatea secţiei4. Cheltuieli pentru protecţia muncii in secţie5. Cheltuieli pentru protecţia mediului înconjurător

6. Perisabilitati in cadrul normelor aprobate7. Alte cheltuieli generale ale secţiei

B. Cheltuieli administrativ-gospodaresti ale sec ţ iei:

8. Furnituri de birou9. Carti, reviste, publicaţii si abonamente10. Cheltuieli PTTR11. Alte cheltuieli de birou12. Deplasări, detasari si transferuri in tara13. Materiale pentru întreţinerea si curatenia

1.831.43

1.010.123

320.000198.700

143.900

32.000

5.9009.800

3.500-3.600

121.3003.300

-3.600

-12.000

30.900

1.911.40

1.059.546

340.000214.600

156.700

34.000

6.80010.200

3.400-3.500

125.4003.300

-3.600

-13.600

30.600



99

clădirilor si altor mijloace fixe14. Reparaţii curente la clădiri si alte mijloace fixe15. Reparaţii capitale la clădiri16. Materiale si piese de schimb pentru funcţionareamijloacelor de transport uşor17. Uzura, întreţinerea si repararea obiectelor deinventar cu caracter administrativ-gospodăresc18. Cheltuieli pentru încălzit

19. Energie electrica pentru iluminat si forta motricein scopuri administrativ-gospodaresti20. Apa, canal, salubritate pentru nevoiadministrativ-gopsodaresti21. Alte cheltuieli pentru întreţinere si gospodărireIII. Decontarea cheltuielilor:

1. Linia de fabricaţie 12. Linia de fabricaţie 23. Linia de fabricaţie 3

30.5003.1001.700

1.80012.400

15.000

7.000-

320.000

49.198.

etc.

30.4003.2001.600

1.70013.600

17.000

6.800-

340.000

49.426.

etc.

Prin centralizarea bugetelor costurilor de producţie ale locurilor de costuri operaţionalecu bugetul costurilor de producţie ale locului de costuri functional, rezulta bugetul costurilor deproducţie ale secţiei, de ex. de Montaj Final ca in tabelul de mai jos:

ExplicaţiiNivelul indicatorilor si

cheltuielilor

Efectiv din Conformanul prece- bugetuluident

1 2 3

I. Indicatori:1. Cheltuieli la 1000 lei venituri de exploatare2. Fondul de salarii3. Volumul activităţii exprimat in ore-maşina (liniede fabricaţie)4. Volumul activităţii exprimat in ore-om norma5. Costul pe ora-maşina (linie de fabricaţie) (lei)6. Costul pe ora-om norma (lei)

II. Cheltuieli


1. Valoarea producţiei in curs de execuţie la

începutul perioadeiB. Cheltuielile perioadei curente:

2. Materii prime si materiale directe3. Semifabricate din producţie proprie4. Materiale recuperabile (se scad)5. Salarii directe6. Protecţia sociala (25% + 5%)7. Uzura SDV-urilor cu destinaţie speciala8. Cheltuieli cu întreţinerea si funcţionarea utilajelor9. Cheltuieli generale ale secţiei

121.011.010.123

4.900

250.7004.626.856

88.904

23.783.143450.000

450.00023.333.14320.413.200

180.500-

450.610135.18344.370675.820321.910

1.111.550

129.631.059.546

5.000

266.8004.914.540

91.018

25.781.6781.495.000

1.495.00024.286.67821.170.550

207.000-

471.724141.51746.060702.050338.800

1.208.977



100

10. Cota de cheltuieli generale de administraţie


1. Producţia marfa obţinuta evaluata la cost standard2. Producţia decontata altor centre evaluata la coststandard3. Valoarea producţiei in curs de execuţie la sfarsitulperioadei

23.783.14322.288.143

-1.495.000

25.781.67825.283.678

-1.498.000

Indicatorii prevazuti in bugetul costurilor de producţie ale secţiei sunt mentionati la bugetulcosturilor de producţie al centrului de costuri operaţional.In acest buget, rata de eficienta a cheltuielilor de exploatare (cheltuieli la 1000 lei venituri dinexploatare) s-a calculat după relaţia cunoscuta, astfel:

leis 63.1291000000.000.000.178

000.701.074.23Re =×=

După cum se observa, in bugetul costurilor de producţie al secţiei nu apar o serie de indicatoriintalniti la bugetele pe centre de costuri datorita caracterului eterogen al cheltuielilor in raport cucentrele de costuri care functioneaza in cadrul sectiei. Desigur, pot apare si alti indicatori prin

care se caracterizeaza eficienta activităţii desfasurate de structura respectiva.In situatia in care in cadrul sectiei functioneaza un singur centru de costuri, se va elabora unsingur buget al costurilor de producţie, după modelul prezentat. Se poate folosi si variantapotrivit careia pentru cheltuielile de regie si anume cheltuieli cu întreţinerea si functionareautilajelor si cheltuielile generale ale sectiei (cheltuieli indirecte de producţie) sa se elaboreze unbuget distinct – bugetul cheltuielilor de regie - , iar datele din acestea sa fie preluate apoii inbugetul costurilor de producţie ale sectiei la articolele de calculaţie corespunzatoare. Indiferentde varianta folosita, metodologia de calcul a diferitelor cheltuieli directe si indirecte, variabile sifixe, simple si complexe, pe articole de calculaţie, este cea prezentata anterior.

4.3.3. Elaborarea bugetului costurilor de producţie pe intreprindere

Un astfel de buget are ca scop de a previziona costurile ocazionate de sectorul produc ţiei(eliminand bineinteles cotele de cheltuieli generale de administraţie cuprinse in bugetelecosturilor de producţie ale secţiilor).Elaborarea bugetului s face prin centralizarea tuturor bugetelor secţiilor de bază si auxiliare.Indicatorii prevazuti in acest buget sunt cei cuprinsi in bugetele costurilor de producţie alesecţiilor.

Modelul unui astfel de buget se prezinta astfel:

ExplicatiiNivelul indicatorilor si

cheltuielilor

Efectiv dinConformanul prece-bugetuluident

1 2 3



101

I. Indicatori:

1. Cheltuieli la 1000 lei venituri de exploatare2. Fondul de salarii3. Volumul activităţii exprimat in ore-masina4. Volumul activităţii exprimat in ore-om norma5. Costul pe ora-masina(lei)6. Costul pe ora-om norma (lei)

II. CheltuieliA. Cheltuielile perioadei precedente:

1. Valoarea producţiei in curs de execuţie lainceputul perioadeiB. Cheltuielile perioadei curente:

2. Materii prime si materiale directe3. Semifabricăte din producţie proprie4. Materiale recuperabile (se scad)5. Salarii directe6. Protectia sociala (25% + 5%)7. Uzura SDV-urilor cu destinatie speciala8. Cheltuieli cu întreţinerea si functionareautilajelor9. Cheltuieli generale ale sectiei


1. Productia marfa obtinuta evaluata la coststandard2. Valoarea producţiei in curs de execuţie lasfarsitul perioadei

778.578.397.000

-1.547.600

-89.465

138.455.3851.925.640

1.925.640136.529.74589.526.80014.725.600

-8.432.9272.529.878

1.647.32013.692.4005.974.820

138.455.385136.319.913

2.135.472

824.7710.275.000

-1.660.330

-89.500

148.599.3782.135.472

2.135.472146.463.90695.064.38215.844.064

-10.452.6003.127.680

1.725.69013.928.6206.347.950

148.599.378146.809.430

1.789.948

Calculul indicatorilor s-a efectuat după metodologia prezentata la bugetele deja elaborate.

4.3.4. Elaborarea bugetului cheltuielilor generale de administraţie

Se efectueaza după aceeasi metodologie si folosind aceleasi procedee prezentate la elaborareabugetului costurilor de producţie ale centrului de costuri functional de la nivelul sectiei, cudeosebire insa ca se utilizeaza articolele de cheltuieli cuprinse in structura articolului decalculaţie “Cheltuieli generale de administraţie”.Cheltuielile cuprinse in acest buget au, in majoritatea cazurilor, caracter fix, cu exceptiadobanzilor si spezelor bancare,a cheltuielilor pentru prelucrarea automata a informatiilor siperisabilitatilor in cadrul normelor aprobate, care au caracter variabil. De asemenea, din punct devedere al continutului, ele au un caracter complex, fiind directe fa ţă de centrul de costurirespectiv, dar indirecte faţă de centrele de costuri consituite in cadrul sec ţiilor de producţie. Nici

in cadrul acestui buget cheltuielile neeconomicoase sau neproductive nu se bugeteaza.In cadrul bugetului cheltuielilor generale de administraţie apar ca indicatori de eficienta,urmatorii: rata de eficienta a cheltuielilor de exploatare (cheltuieli la 1000 lei venituri dinexploatare) ,coeficientul de cheltuieli la 1 leu, 100 sau 1000 lei cost de produc ţie al producţieiexercitiului si fondul de salarii.

Indicatorul cheltuielii la 1000 lei venituri din exploatare se calculeaza:

1000×=Ven

CGA R

Ven

ecfu

in care,

ecfu R– rata de eficienta pe centru a cheltuielilor generale de administraţie;



102

VenCGA – cheltuielile generale de administraţie aferente veniturilor din exploatare

programate pe intreprindere;Ven – veniturile din exploatare programate pe intreprindere.

Cota de cheltuieli la 1 leu, 100 sau 1000 lei se calculeaza:

p

brj

CGAK

n

j

r

CGA

∑

∑

=

=

1 in care:

CGAK – coeficientul de cheltuieli generale ale administraţiei;

∑ CGAr – totalul cheltuielilor generale de administraţie;brj – bază de repartizare corespunzatoare unei secţii sau produs;

n – numarul secţiilor sau produselor;p – 1leu, 100 sau 1000 lei.

Cota de cheltuieli care revine unei secţii sau produs oarecar, se calculeaza pe bază aceleasi relatii, folosita la cheltuielile generale ale sectiei, utilizand insa datele corespunzatoarecheltuielilor generale de administraţie, si anume:

CGAK brjCj ×=

Modelul unui buget al cheltuielilor de administraţie, se prezinta astfel:


cheltuielilor

Efectiv din

Conformanul prece-bugetuluident

1 2 3I. Indicatori:

1. Cheltuieli la 1000 lei venituri de exploatare2. Coeficientul de cheltuieli generale deadministraţie3. Fondul de salarii

II. Cheltuieli

A. Cheltuielile de interes general:1. Salariile personalului de conducere, tehnic,economic, de alta specialitate si administrativ, dedeservire si paza al unităţii si contributiile laasigurarile sociale si la fondul de somaj aferente2. Contributia la fondul de cercetare-dezvoltare3. Amortizarea mijloacelor fixe de interes general4. Cheltuieli pentru cercetare, incercari, experiente,studii, proiecte, etc5. Cheltuieli pentru protectia muncii cu caracter

37.754.73

2.200.000

6.606.6404.279.000

3.000.450-

875.620

26.400

40.994.92

2.500.000

7.296.1274.593.097

3.266.897-

910.094

25.890



103

general6. Dobani si speze bancare7. Cheltuieli pentru prelucrarea automata ainformatiilor8. Perisabilitati in cadrul normelor aprobate9. Alte cheltuieli generale de administraţie

B. Cheltuielile administrativ-gospodaresc:

10. Furnituri de birou11. Carti, reviste, publicatii si abonamente12. Cheltuieli PTTR13. Alte cheltuieli de birou14. Deplasari, detasari si transferuri in tara15. Deplasari in strainatate16. Materiale pentru întreţinerea si curatireacladirilor si altor mijloace fixe17. Reparatii curente la cladiri si alte mijloace fixe18. reparatii capitale la cladiri19. Materiale si piese de schimb pentrufunctionarea mijloacelor de transport usor20. Uzura, întreţinerea si repararea obiectelor deinventar21. Cheltuieli pentru incalzit22. Energie electrica pentru iluminat si fortamotrice in scopuri administrativ-gospodaresti23. Apa, canal, salubritate pentru nevoiadministrativ-gsopodaresti24. Alte cheltuieli de întreţinere si gospodarire


1. Sectia I – VI

2. Sectia VIIetc.

25.38030.675

--

320.475

2.327.64018.600

-88.620

-38.6003.260

28.4201.250.600830.700

5.495

4.950

5.10020.675

2.50030.120

6.606.640.

1.111.550

29.05632.660

--

328.500

2.703.03020.500

-95.450

-41.4633.408

30.2001.393.1421.044.904

6.920

5.091

5.27022.462

2.90031.320

7.269.127.

1.208.977

Atat in bugetul cheltuielilor generale de administrtie cat si in bugetul cheltuielilor generale alesectiei, cheltuielile se pot defalca pe trimestre, iar in cadrul acestora pe luni.Atat cheltuielile generale de administrtie cat si cheltuielile generale ale sectiei se pot calcula fiepe bază datelor medii pe o perioada anterioara de 5-10 ani, fie pe bază datelor din anul precedent,atunci cand nu s-au produs modificari in structura functionala a unităţii, iar preţurile si tarifeleraman, in general constante.

4.3.5. Elaborarea bugetului cheltuielilor de desfacere (de vanzare)

Bugetul cheltuielilor de desfacere sau vanzare cuprinde toate cheltuielile ocazionate dedesfacerea producţiei, atat la intern cat si la export.Cheltuielile din acest buget sunt directe faţă de locul de costuri constituit pentru sectoruldesfacerii, dar sunt indirecte faţă de centrele de costuri constituite in cadrul secţiilor deproducţie.La bază calcularii cheltuielilor din acest buget stau prin urmare normele si normativele decheltuieli cum ar fi: tarifele de transport, standardele de consum pentru materiale si ambalaje,salariile tarifare, standardele de preisabilitati, iar datele pentru elaborarea sa se extrag dinprogramul de desfacere al unităţii si contractele de livrare a produselor. Si in acest buget,anumite cheltuieli se pot calcula pe bază datelor din anul sau anii precedenti, sau pe bază preliminarilor.



104

Exista insa si anumite articole de cheltuieli: speciale de export si de transport pe parcusrul intern,manipulare, depozitare, sortare, reconditionare, vamuire, etc. Ele nu au la bază norme financiarebine statornicite, de aceea si pentru astfel de cheltuieli trebuie sa se stabileasca standarde decheltuieli cu caracter complex si deci, folosirea nu numai a metodei analitice, dar si a celeisintetice de bugetare.Indicatorii de eficienta care apar in cadrul bugetului cheltuielilor de desfacere sunt: rata deeficienta a cheltuielilor de exploatare, adica a cheltuielilor de desfacere (cheltuieli la 1000 leivenituri din exploatare), coeficientul de cheltuieli de desfacere la 1 leu, 100 si 1000 lei produc ţie

marfa fabricăta, evaluata la costuri de producţie plus cota de cheltuieli generale de administraţiesi fondul de salarii.Indicatorul rata de eficienta a cheltuielilor de exploatare se calculeaza ca raport intre cheltuielilede desfacere din acest buget aferente producţiei marfa programata a se fabrică si vaoareaveniturilor totale din exploatare programate pe intreprindere, aplicand relatia:

1000)(

×−±

=Veu

SiSf CD R

CDCDVeu

cecd

in care:

ecd R – rata de eficienta pe centru a cheltuielilor de desfacere;Veu

c

CD

- cheltuielile de desfacere aferente veniturilor din exploatare programate pe intreprinderein perioada curenta;Veu – veniturile din exploatare programate pe intreprindere;

CDSi – soldul cheltuielilor de desfacere la inceputul perioadei;

CDSf – soldul cheltuielilor de desfacere la sfarsitul perioadei.

Coeficientul de cheltuieli la 1 leu, 100 sau 1000 lei se calculeaza prin raportarea cheltuielilor dedesfacere pe feluri de cheltuieli preluate din buget, la productia marfa fabricăta, evaluata la costde producţie plus cota de cheltuieli generale de administraţie, in cazul cheltuielilor de desfacereprivind ambalarea produselor după predarea lor la depozit, sau la productia marfa livrata(facturata), in cazul celorlalte cheltuieli de desfacere, evaluata la acelasi cost, potrivit relatiei:

pPM

CDiK

CGACtp

f

CDi +=

in care:

CDiK – coeficientul de cheltuieli de desfacere;i – felul cheltuielilor de desfacere;

CGACtp

f PM +

– productia marfa fabricăta evaluata la cost de producţie plus cota de cheltuieligenerale de administraţie;

p – 1 leu, 100 sau 1000 leiModelul bugetului cheltuielilor de desfacere:


cheltuielilor

Efectiv dinConformanul prece-bugetului



105

dent

0 1 2I. Indicatori:

1. Cheltuieli la 1000 lei venituri de exploatare2. Coeficientul de cheltuieli de desfacere3. Fondul de salarii

II. Cheltuieli


1. Soldul cheltuielilor de desfacere la inceputulperioadeiB. Cheltuielile perioadei curente:

2. Cheltuieli de desfacere la intern2.1. Cheltuieli de transport si manipulare2.2. Cheltueli de ambalare

2.3. Cheltuieli de publicitate2.4. Alte cheltuieli de desfacere3. Cheltuieli de circulatie a produselor la export3.1. Cheltuieli de transport pe parcurs intern,manipulare, depozitare, sortare, reconditionaresivamuire3.2. Perisabilitati in limita normelor aprobate3.3. Alte cheltuieli de circulatie la export

II. Decontarea cheltuielilor:

1. Productia marfa obtinuta evaluata la cost deproducţie plus cota de cheltuieli generale de

administraţie2. Soldul cheltuielilor de desfacere la sfarsitulperioadei

4.020.35

400.000

740.878125

125740.753502.276160.420170.925148.63522.286238.477

212.497

6.42019.560

740.878

740.878

150

4.13.034

410.000

792.203150

150792.053527.985170.520180.430152.64224.393264.068

238.545

5.42020.103

792.203

792.203

150

4.3.6. Elaborarea bugetului general al costurilor de producţie ale unităţii (costurilorcomplete)

Acest buget are drept scop determinarea cheltuielilor ocazionate de fabricărea intregii productiiprogramate pe termen de un an.Elaborarea bugetului are la bază bugetul costurilor de producţie pe intreprindere obtinut princentralizarea bugetelor de costuri ale secţiilor de producţie, bugetului cheltuielilor generale deadministraţie si a bugetului cheltuielilor de desfacere.Indicatorii de eficienta care se inscriu intr-un asemena buget sunt: rata de eficienta a cheltuielilorde exploatare, fondul de salarii, profitul din exploatare si volumul activităţii exprimat in om-ore.Indicatorul rata de eficienta a cheltuielilor de exploatare se calculeaza prn raportarea totaluluicheltuielilor de exploatare ale unităţii care se vor efectua in perioada bugetara (totalulcheltuielilor din buget), la valorea veniturilor programate a se obtine in perioada respectiva,potrivit relatiei:

1000)(

Re ×−±

=

∑ eu

u

i

u

f

c

eu

cuV

PnPnCh

in care,



106

cuRe – rata de eficienta pe intreprindere a cheltuielilor de exploatare;

c

euCh – cheltuielile de exploatare pe intreprindere din perioada curenta;Veu – veniturile din exploatare pe intreprindere;

u

f Pn

– cheltuielile aferente producţiei in curs de execuţie pe intreprindere la sfarsitul perioadei;u

iPn - cheltuielile aferente producţiei in curs de execuţie pe intreprindere la inceputul perioadei.

Un astfel de indicator arata care este eficienta cheltuielilor de exploatare, adica maximum decheltuieli pe care trebuie sa le efectueze intreprinderea pentru realizarea unei unitati valorice devenit din exploatare.

Modelul bugetului general al costurilor de producţie ale unităţii:


cheltuielilor

Efectiv dinConform

anul prece-bugetuluident

0 1 2I. Indicatori:

1. Cheltuieli la 1000 lei venituri de exploatare2. Fondul de salarii3. Profitul din exploatare4. Volumul activităţii exprimat in om-ore norma5. Costul pe om-ora norma (lei)

II. CheltuieliA. Cheltuielile perioadei precedente:

1. Valoarea producţiei in curs de execuţie lainceputul perioadei inclusa in PG (exercitiului)1.1. Soldul la inceputul perioadei a cheltuielilorefectuate in avans la semifabricăte, matrite simodele, forme, instrumente si mecanisme dinproducţie proprie pentru nevoile propriiB. Cheltuielile perioadei curente:

2. Materii prime si materiale2.1. Produse si semifabricăte din cooperare3. Combustibil, energie si apa

4. Amortizarea mijloacelor fixe5. Cheltuieli cu reparatii si alte lucrari si serviciiexecutate de tertiB1. Total cheltuieli materiale:

6. Salarii7. Contributia pentru asigurarile si protectia sociala8. Impozit pe cladiri, taxe si alte cheltuieliprevazute de legeB2. Total cheltuieli cu munca vie:

843.2613.159.60015.720.6311.745.631

86.426

150.867.8091.950.420

1.950.420

1.630.700

148.917.389116.586.42012.758.6002.456.7852.280.910

5.450.600127.174.71513.798.4254.371.618

3.572.63121.742.674

150.867.809

890.1214.294.00020.000.0001.850.000

86.972

160.897.4572.135.622

2.135.622

1.754.738

158.761.835126.353.66313.452.6702.597.8812.355.805

5.252.518136.559.58714.293.7654.251.768

3.656.43522.201.968

160.897.457



107

II. Decontarea cheltuielilor:

1. Productia marfa obtinuta evaluata la costcomplet, din care:a) pentru internb) pentru export2. Valoarea producţiei in curs de execuţiela sfarsitulinclusa in PG (exercitiului)2.1. Soldul la sfarsitul perioadei a cheltuielilor

efectuate in avans la semifabricăte, matrite simodele, forme, instrumente si mecanisme dinproducţie proprie pentru nevoile proprii

147.570.716

89.575.62357.995.093

3.297.093

1.745.620

158.440.637

95.672.42662.748.211

2.456.820

1.697.430

4.3.7. Elaborarea bugetului costului unitar pe produs

Trebuie precedata de o analiza temeinica a postcalculaţiei din perioada de bază, cu scpul de ascoate in evidenta toate aspectele negative si pozitive ale acesteia si a adopta in viitor masurilecare se impun.La bază elaborari bugetului costului unitar pe produs, sta nomenclatura cheltuielilor de producţiepe articole de calculaţie.Necesitatea elaborarii bugetului costului unitar pe produs este determinata de analiza in detaliu acosturilor in vederea calcularii rentabilitatii pe fiecare produs inmparte, cu scopul de a identificaposibilitatile concrete de reducere a cheltuielilor de producţie si aadopta masurile care se impun.Bugetarea costurilor pe unitatea de produs permite sa se cunoasca volumul cheltuielilor materialesi salariale de producţie exprimate sub forma baneasca, necesare pentru fabricărea fiecaruiprodus in parte, sa se compare cu costul realizat la aceleasi produse obţinute de alte unitati, s sestabileasca gradul de participare a diferitelor parti componente ale întreprinderii la formareacostului intregii productii si sa se stabileasca cota-parte din fiecare fel de cheltuiala ce revine peunitatea de produs.Elaborarea bugetului costului unitar pe produs are loc după ce au fost elaborate bugetelelocurilor de costuri, intrucat primul se extrage din ultimele. In primul rand trebuie sa fie stabilite

toate cheltuieliloe centreor de costuri pe unde trec produsele in procesul fabricatiei lor, care fa ţă de centrul ce le-a ocazionat au caracterul de cheltuieli directe si după aceea, trebuie intocmitbugetul costului unitar pe produs, unde numai o parte din cheltuieli sunt directe, iar cealalta, cumar fi cheltuielile cu întreţinerea si functionarea utilajelor din cadrul centrelor de costurioperationale, cheltuielile generale ale sectiei, de administraţie, au caracterul de cheltuieliindirecte faţă de produsul fabricăt.Si la elaborarea acestui buget se incepe mai intai cu elaborarea bugetelor pentru produsele,lucrarile si serviciile secţiilor auxiliare si anume ale celor a caror producţie se poate exprimaprintr-o unitate de masura adecvata, indiferent daca este vorba de produc ţie omogena saueterogena. La restul secţiilor auxiliare nu exista posibilitatea intocmirii unor astfel de bugete decosturi pe produs, iar cheltuielile de producţie ocazionate de activitatea lor se bugeteaza subforma cheltuielilor complexe de la centrele de costuri operationale sau functionale din cadrul

secţiilor de bază sau sectorului administrativ si de conducere, respectiv, desfacere, care suntconsumatorii produselor, lucrarilor si serviciilor furnizate de secţiile respective. Numai după ces-a efectuat bugetarea la secţiile auxiliare, se trece la elaborarea bugetelor pentru produseleprincipale obţinute din secţiile de bază.In metodologia de intocmire a bugetului costului unitarpe produs,intervin particularitati faţă demetodologia de intocmire a bugetului centrului de costuri operational, in ceea ce privestearticolele de calculaţie privind cheltuielile complexe si indirecte. Astfel, caracterul lor decheltuieli complexe si indirecte – in toate cazurile cand obiectul calculaţiei il constituie produsul- , cu ocazia bugetarii pe produs, impune doua momente distincte si anume: calculul acestora maiintai pe centrul de costuri care le-a ocazionat si apoi, repartizarea unei cote-parti pe fiecareprodus fabricăt in cadrul centrului de costri respectiv.



108

Referitor la primul moment, problema a fost elucidata cu ocazia elaborarii bugetului de costuri alcentrului operational, pentru articolul de calculaţie “Cheltuieli generale ale sectiei”, si acelorlalte bugete pe centre de costuri functionale.In ceea ce priveste cel de al doilea moment, el prezinta o deosebita importanta pentrudeterminarea corecta a costului producţiei si a cunoasterii rentabilitatii reale pe produs, intrucattrebuie gasite cele mai juste procedee, criterii sau baze de repartizare prin care sa se stabileasca,cu un grad de aproximatie destul de mic, cota-parte de cheltuieli indirecte ce urmeaza a firepartizata pe fiecare produs fabricăt in cadrul centrului de costuri respectiv.

In cadrul acestui moment, repartizarea cheltuielilor indirecte pe produs, are loc in urmatoareasuccesiune:- se repartizeaza cheltuielile cu întreţinerea si functionarea utilajelor asupra produselor care s-aufabricăt la centrul respectiv de costuri pe care s-au identificat ele;- urmeaza repartizarea cheltuielilor generale ale sectiei de pe centrul de costuri functionlconstituit la nivelul sectiei, pe produsele fabricăte in secţia respectiva;- se repartizeaza cheltuielile generale de administraţie de pe centrul de costuri functionalconstituit la nivelul unităţii, pe produsele, lucrarile si serviciile care au caracterul de produc ţiemarfa;- in final, se repartizeaza cheltuielile de desfacere de pe centrul de costuri constituit pentrusectorul respectiv, asupra produselor finite si a semifabricătelor care le-au ocazionat si aucaracterul de producţie marfa.Pe bază calcularii cheltuielilor bugetare pe fiecare articol de calculaţie după metodologiaprezentata, se elaboreaza bugetul costului unitar pe produs. Modelul unui astfel de buget pentruprodusele A,B,E,G,H:

Valoarea (lei)

Articolul de calculaţie Produsul A

Produsul B

Produsul E

Produsul G

Produsul H

1. Materii prime si materiale directe2. Semifabricăte din roductieproprie.3.Materiale recuperabile (se scad)4. Salari directe5. CAS aferente salariilor directe(22%)6. Contributii la fondul de somajaferente salariilor directe (3%)

7. Uzura SDV-urilor cu destinatiespeciala8. Cheltuielile cu întreţinerea sifunctionarea utilajelor9. Cheltuielile generale ale sectiei10. Cost de producţie11. Cheltuieli generale deadministraţie12. Cheltuieli de desfacere13. Cheltuieli cu activitate de service14. Cost complet

242.800--

14.2003.550

710

1.300

20.25910.200

293.01961.8271.7745.498

362.118

171.500--

9.5512.388

478

1.700

13.2867.200

206.10343.4881.2483.819

254.658

1.45--

20.2305.058

1.012

1000

32.17812.100

1.521.578

314.9179.183

36.7311.882.40

9

1.928.75145000

-15.5003.875

775

1000

24.36213.400

2.032.663264.24611.48545.398

2.354.332

16.10032.300

-4.6871.172

234

-

4.1221.62060.2353.614319

1.05965.227



109



110

BIBLIOGRAFIE

Ristea, M şi colectiv Contabilitatea întreprinderii, vol. I , Editura Mărgăritar, Bucureşti,1997

Ristea, M Contabilitatea societăţilor comerciale, vol. I, editura C.E.C.C.A.R,Bucureşti, 1995

Ristea, M şi colectiv Contabilitatea societăţilor comerciale, vol.II, editura C.E.C.C.A.R,Bucureşti, 1996

Ristea, M Metode şi politici contabile de întreprindere, Editura TribunaEconomică, Bucureşti, 2000

Ristea M., Dima M. Contabilitatea societ ăţ ilor comerciale, Bucureşti, Editura Universitară,2002

Ristea M Normalizarea Contabilităţii, Ed. Economica, Bucuresti. 2002Octavian Bojian Contabilitatea intreprinderilor. Contabilitate financiara. Contabilitate

de gestiune, Editura Economica, Bucuresti, 1999Gheorghe Cârstea Calculatia costurilor, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980Oprea Calin Contabilitatea de gestiune, Editura Tribuna Economica, Bucuresti,

1985

Standardele Interna ţ ionale de contabilitate , Ed Economică , Bucureşti,2001

Pop, A.. Contabilitatea financiara romaneasca armonizata cu DirectiveleContabile Europene şi standardele Internaţionale de Contabilitate ,Editura. Intelcredo Deva, 2002

Feleagă, N., Malciu,L.

Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002

Feleagă, N Sisteme contabile comparate – Normele contabile internationale, Ed.Economica, Bucuresti 2000,

Feleagă, N., Ionascu,I.

Tratat de Contabilitate, vol. I si II, Ed. Economica, Bucuresti 1998,

Dutescu, A. Ghid privind intelegera si aplicarea Standardelor Internationale de

Contabilitate, Ed. CECCAR, Bucuresti 2002,Cristea ,H. Contabilitatea si Calculatiile in conducerea intreprinderii, Ed.CECCAR, Bucuresti. 2003

Pântea, P. Contabilitatea romaneasca armonizata cu Directivele CEE, Ed.Intelcredo, Deva 2003*** Legea Contabilităţii nr. 82/1991 republicata,cu modificarile sicompletarile ulterioare*** Standardele Internationale de Contabilitate, Ed. Economica 2002,*** Legea nr. 571/23.12.2003 privind Codul fiscal

Reviste de specialitate 2002-2005: Adevarul Economic; Finante, Credit, Contabilitate;

Economistul; Tribuna Economica; Contabilitatea, Expertiza si

Auditul Afacerilor.



111

CUPRINS

CAPITOLUL 1 CONCEPTUL, OBIECTIVELE ŞI METODA ............................................................................... 2 CONTABILIT ĂŢII DE GESTIUNE ............. .............. ............. ............ .............. ............. ............ .............. .............. .... 2

1.1. NOTIUNEA SI SFERA DE CUPRINDERE A COSTURILOR SI CONTABILIT ĂŢII DE GESTIUNE.................................................................................................................................................................................. 2 1.2. CLASIFICAREA PRODUCŢIEI SI IMPORTANTA ACESTEIA PENTRU CONTABILITATEA DEGESTIUNE .............................................................................................................................................................. 2 1.3. CLASIFICAREA CHELTUIELILOR DE PRODUCŢIE ........................................................................... 3 1.4 PRINCIPIILE CALCULAŢIEI COSTURILOR. .......................................................................................... 5 CAPITOLUL 2 ORGANIZAREA CONTABILIT ĂŢII DE GESTIUNE SI A CALCULAŢIEI COSTURILOR ..... 7 2.1. CONTURILE DE GESTIUNE. CONTINUTUL ECONOMIC. FUNCTIA CONTABILA..................... 7 2.2. ETAPELE METODOLOGICE PRIVIND CONTABILITATEA DE GESTIUNE SI CALCULATIACOSTURILOR DE PRODUCŢIE ........................................................................................................................ 9 2.3 METODE DE CONTABILITATE DE GESTIUNE SI CALCULAŢIE A COSTURILOR ................... 11

2.3.1 METODA GLOBALA DE CALCULAŢIE A COSTURILOR ........................................................... 11 2.3.2 METODA DE CALCULAŢIE A COSTURILOR PE COMENZI ...................................................... 25 2.3.3 METODA STANDARD-COST........................................................................................................ 25 2.3.4 METODA TARIF-ORA-MASINA......................................................................................................... 30 2.3.5 . METODA G.P. ....................................................................................................................................... 42 2.3.6. METODA NORMATIV Ă ...................................................................................................................... 45 2.3.7 METODA COSTURILOR DIRECTE ................................................................................................... 48

CAPITOLUL 3 ............. ............ ............. .............. ............. ............. ............. .............. ............. ............ .............. ......... 50

PROCEDEE DE CALCULAŢIE A COSTURILOR .................................................................................................. 50 3.1 PROCEDEE DE REPARTIZARE A CHELTUIELILOR INDIRECTE. ................................................. 50 3.1.1 FORMA CLASICA A PROCEDEULUI SUPLIMENTARII .............................................................. 50 3.1.2 FORMA CIFRELOR RELATIVE DE STRUCTURA A PROCEDEULUI SUPLIMENTARII ..... 57

3.2. PROCEDEE DE DELIMITARE A CHELTUIELILOR DE PRODUCŢIE IN VARIABILE SI FIXE 57 3.2.1.PROCEDEUL CELOR MAI MICI P ĂTRATE.................................................................................... 58 3.2.2. PROCEDEUL PUNCTELOR DE MAXIM SI MINIM ...................................................................... 61

3.3. PROCEDEE DE EVALUARE SI CALCULAŢIE A COSTURILOR PRIVIND PRODUCTIA DEFABRICATIE INTERDEPENDENTA............................................................................................................... 62

3.3.1 METODA REITER ĂRII........................................................................................................................ 62 3.3.2 PROCEDEUL ALGEBRIC .................................................................................................................... 67

3. 4. PROCEDEE DE EVALUARE SI CALCULARE A COSTURILOR PE UNITATEA DE PRODUS .. 68 3.4.1. PROCEDEUL DIVIZIUNII SIMPLE................................................................................................... 69 3.4.2. PROCEDEUL CANTITATIV ............................................................................................................... 69 3.4.3. PROCEDEUL INDICILOR DE ECHIVALENŢĂ.............................................................................. 71

3.4.4. PROCEDEUL ECHIVAL ĂRII CANTITATIVE A PRODUSULUI SECUNDAR CU PRODUSULPRINCIPAL ...................................................................................................................................................... 81 3.4.5. PROCEDEUL DEDUCERII VALORII PRODUSELOR SECUNDARE (PROCEDEULRESTULUI, PROCEDEUL VALORII RAMASE) ....................................................................................... 84

CAPITOLUL 4 BUGETAREA COSTURILOR ............. ............. ............. .............. ............. ............ .............. ......... 88 4. 1. BUGETUL COSTURILOR ......................................................................................................................... 88 4.2. NOTIUNEA DE BUGET............................................................................................................................... 89 4.3. BUGETAREA COSTURILOR PE LOCURI (CENTRE) DE CHELTUIELI ......................................... 90

4.3.1. Sistemul de bugetare privind costurile de producţie in structura pe locuri (centre) de cheltuieli ... 90 4.3.2. Elaborarea bugetului costurilor de producţie ale secţiei ..................................................................... 90 4.3.3. Elaborarea bugetului costurilor de producţie pe intreprindere........................................................ 100 4.3.4. Elaborarea bugetului cheltuielilor generale de administraţie ........................................................... 101 4.3.5. Elaborarea bugetului cheltuielilor de desfacere (de vanzare) ........................................................... 103 4.3.6. Elaborarea bugetului general al costurilor de producţie ale unităţii (costurilor complete) ........... 105

4.3.7. Elaborarea bugetului costului unitar pe produs................................................................................. 107

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................................... 110

Contabilitate+de+Gestiune+Si+Calculatia+Costurilor

Documents

Transcript of Contabilitate+de+Gestiune+Si+Calculatia+Costurilor