CONSTANTIN M. POPA muzica deilor - Revista Mozaicul · www. revista-mozaicul.ro 1909 este un an...

www. revista-mozaicul.ro

1909 este un an fast pentru li-teratura românã. Se nãºteau, înurmã cu un secol, Max Blecher,Eugen Ionescu ºi ConstantinNoica. Alãturarea unui prozatora cãrui cotã se aflã în continuãcreºtere, a unui dramaturg intratde mult în universalitate ºi a unuigânditor controversat pentru se-mantica personalã a echivocului,poate pãrea cu totul hazardatã.La o privire mai atentã, însã, des-tinul celor trei creatori acumulea-zã stranii puncte de convergenþã,ispitind ieºirea la luminã a laten-þelor obscure într-o structuraresolidarã.

Se pot identifica lecturi mode-latoare similare, experienþe bio-grafice din care descifrãm nea-decvarea la realitate, gesturi echi-valente într-un program de viaþãºi de cugetare mãrturisit în textesubsumabile jurnalului.

ªi Blecher, ºi Noica îl citesc peHeidegger, obþinând ceea ce pen-tru filosoful german înseamnã„permisiunea de a fi necondiþio-nat singur cu suferinþa”. Boalã,exil sau detenþie. Criza de identi-tate se conjugã, deopotrivã, cuînstrãinarea: de sine, de lume, delimbaj. Mortificarea treptatã, alie-narea, disoluþia comunicãrii oridezagregarea lumii sunt genera-toare de tensiuni exteriorizateestetic, fie cã este vorba despreVizuina luminatã. Jurnal de sa-natoriu, Journal en miettes sauJurnal filosofic. Spiritele cu ade-vãrat vizionare se întâlnesc, dia-logheazã, se recunosc. EugenIonescu îl numeºte pe Blecher„acest Kafka român”, înþelegândcã evadarea din infernul existen-þial este iluzorie.

Cu accente de acuitate moder-nã, în cadenþa netemãtoare a dis-cursului sesizãm, la cei trei, pul-saþia indelebilã a muzicii ideilor,precum la aezii greci. „Sentimen-tul muzical al lucrului filosofic...”.Gãsim aceastã formulare chinte-senþialã, aproape un haiku algândirii întru rostire, în Jurnalulfilosofic al lui C. Noica. Recitit azi,la aproape ºapte decenii scursede la cea dintâi imprimare(Editura Publicom, 1944), acesttext scurt al marii filosofii româ-neºti îºi pãstreazã întreaga forþãde seducþie.

Ca într-o fugã de Bach, consi-derat superior lui Beethoven ºilui Mozart prin arta transfigurãriiºi prin sfâºierea cauzatã de efor-tul final al repetatelor despãrþiride materia muzicii, Noica dezvol-tã contrapunctic douã mari teme,adevãrate mituri personale: mitulªcolii ºi mitul Fratelui, realizând,

muzica ideilor

nnnnn CONSTANTIN M. POPA

în fond, o gravã meditaþie a mo-ralistului despre învãþãturã ºi în-tregire, despre pierdere ºi cãinþã,nota confesivã hrãnind concep-tul prin observaþii ºi enunþurivalidate adeseori de Istorie. Nutrebuie sã surprindã raportarea laconcretul cronologic pentru cãeternitatea fãrã determinare esteun nonsens. De aceea, filosofulprecizeazã: „Toatã problema Ro-mâniei nu e numai sã fie, sã fie îneternitate, ci sã ºi devinã”. El cau-tã arhei ºi legi într-o lume de teri-bile ambiguitãþi. Regãsim spiritulsocratic potrivit cãruia omul poa-te fi mântuit prin culturã, valoa-rea spiritului fiind datã de voca-þia lui reflexivã. Nu altceva profe-sau E. Ionescu ori M. Blecher.

Alteritatea se întrupeazã (fiin-þeazã) în figura fratelui Fiului risi-pitor, expresie a mediocritãþii fe-rite de excese ºi cuprinse ireme-diabil de tristeþea nepãcatului.Moralitatea poate însemna o in-firmitate, poate echivala cu igno-ranþa atunci când ea este pusã întermenii experienþei. Când fiul ri-sipitor mulþumeºte lui Dumnezeupentru cã i-a oferit „gustul vo-luptãþii, setea orgoliului, ºi invi-dia, ºi fãþãrnicia, ºi ura”, fratelesãu va întoarce capul cu dezgust.Desigur, cu aceste pãcate, nimeninu e mare, dar fãrã ele nimeninu e viu.

Fãrã a fi eliptice de istorie,enunþurile lui Noica se constitu-ie în exerciþii ale libertãþii într-unproces, aº spune, eidetic. Cãuta-rea obstinatã a eidos-ului recla-mã abstragerea din timpul real încel al bibliotecii: spectacolul bu-levardului Cotroceni, un concertdin Berlin cu Herbert von Kara-jan, gestul oferirii pipei ori o vizi-tã la mânãstirea Humorului suntnumai puncte de plecare pentrugânditorul ce lucreazã cu ambiþiaca fiecare paragraf sã aibã o con-strucþie proprie, ca a sonatelor.Din senzaþii, amintiri, impresii delecturã ºi întâmplãri se extrag, cuinfinitã rãbdare, sensuri ºi acelritm preþios ce structureazã, dupãtehnica aforismului, febrilitateaintelectualã restituitã de „jurnal”.În câteva decenii se întâmplã to-tul în filosofie, comenteazã, depildã, Noica, într-un regim al ur-genþei, propriu ºi literaturii lui Ble-cher sau Ionescu. „Câþiva Greciºi universul filosofiei s-a închis”.Dacã, în cele din urmã, Frateleeste însuºi filosoful care cautãprin ªcoalã împãcarea cu lumeaºi cu Fiii ei, sã vedem ce fel deºcoalã preconizeazã promotorul

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XII • NR. 3 (125) • 2009 • 20+4 PAGINI • 2 lei

(Continuare în pag. 2)

avantext

Lu

cian

Irim

escu

- N

ud

Red

3

acasã laEllen Stewart„am adusteatrulromânescîn America”

interviu

Eugen IonescuMax BlecherConstantin Noica

centenar

2 , serie nouã, anul XII, nr. 3 (125), 2009

No 3 (125) • 2009

ab

le o

f c

on

ten

ts

culturii de performanþã. „Gândul ºcolii, alcelei unde sã nu se predea nimic, mã ob-sedeazã. Stãri de spirit, asta trebuie dataltora; nu conþinuturi, nu sfaturi, nu învã-þãturi. De aceea nici nu trebuie lecþii. Chiarunui om care întreabã, nu ai nevoie sã-idai lecþii. O carte pe care o scoþi din bi-bliotecã, un Preludiu de Bach pe care-l puiseara, în liniºte, sau un exemplu de seni-nãtate intelectualã, sunt mult mai educati-ve decât o lecþie”.

Iubind muzica (pierderile, curgerile ºicreºterile), plãcându-i geometria (fãrã a ise împietri inima ºi mintea), având un dramde nebunie ºi un munte de mãsurã, Con-stantin Noica a întâlnit de la început Filo-sofia fiinþei, teren de confruntare fecundãºi în opera afinilor sãi pentru care muzicaa semnificat triumful raþionalitãþii profun-de ºi al ordinii constructive.

(Urmare din pagina 1)

muzica ideilor

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Muzica ideilorIn the article Muzica ideilor, Constan-

tin M. Popa speaks about the affinitiesbetween three important names of the 20th

Century: Max Blecher, Eugen Ionescu ºiConstantin Noica. l 1

CENTENAREConstantin CUBLEªAN: Eugène

Ionesco – „Sunt asemeni unui Iov“Constantin Cubleºan brings forward

the discussions between Eugène Iones-co and André Coutin, which are of a realinterest, not at the level of setting the wri-ter in a canon, but mostly for understan-ding the state of mind of the writer in agreat social and political moment of theworld. l 3

Ion DUR: Noica – între Apus ºi RãsãritIn his study, Ion Dur speaks about the

philosophy of Constantin Noica and aboutthe manner in which his writings wereperceived, but also about the nationalismof the Romanian philosopher. l 4

Rodica STOVICEK: Proza lui Ble-cher sau despre încãlcarea „pactuluireferenþial”

Rodica-Magdalena Stovicek chose totalk about Max Blecher’s prose. Max Ble-cher is an author enjoying great populari-ty and who is proposed for translation toseveral foreign publishing houses by theRomanian Cultural Institute. l 5

MIªCAREA IDEILORMarian Victor Buciu: Fiinþa ºi tragi-

cul – de la Nietzsche la BrebanMarian Victor Buciu emphasizes a pa-

rallelism between the religious themes atBreban and Nietzsche. l 6

Luminiþa CORNEANU: Dumitru Tepe-neag

Luminiþa Corneanu analyzes DumitruÞepeneag’s works closely following thethematic elements, the dominant motifs,as well as the influences of Kafka throughimagistic similarities and even concreteliterary mechanisms. l 7

Ion Bogdan LEFTER: Mãrunte, perso-nale (3)

Ion Bogdan Lefter continues the se-ries of Însemnãrilor nocturne, speakingabout two different episodes: one isabout a photographer in the National Te-levision and the other one concerns a cri-tical reference which was attributed to thewriter, without using it. l 8

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Implacabila artã a de-

nudãriiIn Implacabila artã a denudãrii Ion

Buzera speaks about Emil Cioran’s Note-books, different of the rest of his worksthrough their penetrating character intoday-to-day life, through their maze-likeattribute. It is a sort of a diary in which thereader can meet from Parisian gossip tocertain thoughts produced by the highestintellectual tensions. l 9

LECTURIDaniela FIRESCU: Regele, dentistul

sãu ºi motanul luiThe article analyzes the novel Zilele

regelui by Filip Florian, an incursion inthe history of a false treatise on the posi-tive clash between two civilizations. Star-ting from the idea that History is writtenthrough little histories, the author pre-sents an archeology of a city, of a king, ofa dentist and his cat, in a real indulgencefor the reader. l 12

Constantin M. POPA: Contrapunktcritic

C.M. Popa writes about the novel Zile-le regelui by Filip Florian, a very well pro-moted book, but which could not overrunthe level of a certain journalistic approach.l 12

Gabriel NEDELEA: Dimensiuni inter-culturale

Cartea cunoaºterilor proposes an in-tercultural and interdisciplinary dialoguearound the mutations that took place atevery level of reality at the beginning of apowerful century marked by the mythos-logos dichotomy. l 12

SERPENTINEInterviu Alexandru Stuparu “Mulþi ani

aceastã instituþie a existat doar pe hâr-tie...”

From the interview that Adina Moca-nu took to the director of the House ofCulture “Traian Demetrescu”, AlexandruStuparu, one can find out several data onthe manner in which the House was esta-blished, on the projects from its past andfrom its future. l 13

Traian Demetrescu @homeTuesday, on the 24th of March, at the

“Traian Demetrescu” Culture House, analbum which analyzes the profile of a mo-dern Romanian poet, Traian Demetrescu,was released. The author, Adina Moca-nu, succeeded in proposing a veridicalrepresentation of the poet. Xenia Karo-Negrea and Constantin M. Popa talkedabout the author and the book. l 15

ARTEGrid MODORCEA: Acasã la Ellen

StewartGrid Modorcea took an interview to

Ellen Stewart, the founder of „La MaMa”experimental theatre, created in 1961. Li-viu Ciulei or Andrei ªerban are among themany collaborators of the famous NewYork theatre. l 14

A driana TEODORESCU: Divanulcu pãpuºi

Adriana Teodorescu talks to MihaiBrumã-Uzeanu, actor of the “Colibri”Theatre from Craiova, the one who,although has been the title rolist of PrinceCharming, is being identified to Pãcalã. l15

Adriana TEODORESCU: La scaunelelãudate… se-nºirã mãrgãrite

Adriana Teodorescu presents two pre-mieres that took place at the National Thea-tre from Craiova: “The Chairs” by EugèneIonescu, directed by Kincses Elemer and“Înºir’te, mãrgãrite…” by Victor Eftimiu,directed by Alexandru Boureanu. l 16

Minuna MATEIAª: Ave Maria, Gratiaplena

Minuna Mateiaº writes about the exhi-bition entitled Icoana Maicii Domnului,sec. XVII – XX from Bucharest, compri-sing 101 cult pieces, real beauties of ort-hodoxy. l 17

Anca FLOREA: „Traviata” la Craio-va

The new mis en scene of “Traviata” byVerdi attracted a numerous public at “Ele-na Teodorini” Lyrical Theatre. The showwas directed by Tamas Ferkay from Aus-tria, also responsible with scenography, aconstant collaborator of the theatre. l 17

Maria BÃLÃCEANU: Swarovski ºiArhart la Craiova

Maria Bãlãceanu mentions the thirdexhibition from the Arta Gallery in Craio-va. The theme of this exhibition was thecult of fecundity and the symbols of femi-ninity, justified by the evolution of huma-nity due to these two major artistic the-mes. l 18

Vernisaj la ªcoala CornettiFriday, on January the 23rd, the exhibi-

tion “Arta tinerelor talente” from “Cor-netti” School of Arts, Craiova, took place.The students of the School had the chan-ce to demonstrate everything that they’-ve learned and the basic techniques ofdrawing. l 18

This issue is illustrated by paintingsof Lucian Irimescu and Gabriel Vãcuþã.The poems published are signed by Da-niela Stãnescu and Maria Cristofir; theprose by Marius Cristian Ene. In its“Translations” column we present thework of Emilio Salgari, translated by Ma-rin Budicã and the poems of Martín LópezVega, translated by Geo Constantinescu.

Revista de culturã editatã deAIUS PrintEd

în parteneriat cu

Casa de Culturãa municipiului Craiova„Traian Demetrescu”

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Mircea Iliescu (Suedia)Lucian Irimescu

Ion MilitaruAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORILuminiþa CorneanuCosmin Dragoste

Gabriela GheorghiºorSilviu Gongonea

Xenia Karo-NegreaPetriºor MilitaruTiberiu Neacºu

Adriana TeodorescuMihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Revista apare cu sprijinulAutoritãþii Naþionale

de Cercetare ªtiinþificã

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 1.000 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail:[email protected]

ISSN 1454-2293

9 7714 54 2290 02

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

, serie nouã, anul XII, nr. 3 (125), 2009 3

Într-o vreme în care încã nuera previzibilã cãdereaBerlinului (acest simbol al

izolãrii lumilor una de alta),André Coutin realizeazã câtevaconvorbiri cu Eugène Ionesco,abordând teme politice, literare,dar ºi pe cele care l-au obsedatnecontenit pe marele scriitor („Înfapt, cele douã probleme funda-mentale care m-au torturat au fostproblema existenþei ºi a morþii...”),probleme ale intimitãþii sale crea-toare, pe care le reuneºte în 1995într-un volum intitulat Rupturesde silence, tradus acum în limbaromânã. Dialogul este mereu in-citant, dramaturgul acceptândprovocarea de a se destãinui, ladrept vorbind de a se pronunþa,ca în atâtea alte rânduri, tranºant,cu pertinenþã, asupra unor aspec-te ale vieþii cotidiene – viaþã mar-catã, evident, de nesfârºite con-tradicþii politice, angoasante.„Cred cã ar trebui sã nu mai fa-cem politicã, dar în acelaºi timpîmi spun cã nu trebuie sã fim niciîn favoarea statului, nici împotri-va statului, cã trebuie sã accep-tãm orice situaþie din orice socie-tate de vreme ce toate societãþilesunt rele, ºi sã ne dedicãm uneiactivitãþi tehnice (...) ar trebui sãne întoarcem la munca manualãºi la non-gândire, ar trebui sãpracticãm o ascezã a non-gândi-rii”. Aceasta ar duce la o „hiber-nare”, pe care o recomandã, dez-gustat ºi apãsat de contradicþiileomului social de azi: „politica eºtiinþa relaþiilor dintre oameni,ºtiinþa organizãrii cetãþii, dar înrealitate nu e decât o luptã ab-surdã ºi smintitã pentru putere”.Spunând acestea, are, deodatã,revelaþia propriei angajãri, pecare însã nu ºi-o doreºte: „uite,încep sã gândesc, iar eu aº vreasã nu mai gândesc nimic (...) Mãtenteazã tãcerea”. E însã o altfelde tãcere, e mai degrabã ocoborâre în sine, acolo unde omulIonesco este bântuit, e rãscolitde profunde neliniºti. „De ce exis-tã ceea ce existã?” se întreabã el,privindu-ºi viaþa proprie ºi viaþasocietãþii în care trãieºte ºi de carenu poate face abstracþie. „De ceexistã ceva, mai degrabã decât ni-mic?” Ajungând astfel la „proble-ma morþii”, obsesia sa dintot-deauna, la care mereu revine di-lematic: „nu iubesc existenþa, numai iubesc existenþa sau nu maiam forþa sã iubesc existenþa ºi înacelaºi timp mã tem de moarte”.Ea se leagã însã direct de condi-þia sa de scriitor care trebuie, aresã comunice lumii ceva. „Înþelep-ciunea supremã e sã mai pot afir-ma ceva dupã ce-am spus cã numai pot afirma nimic?”

Ajuns la vârsta de 70 de ani,Eugène Ionesco trãieºte un mo-ment dificil, cãutând a-ºi evaluapropria viaþã, propria contribuþiela viaþã, prin operã: „sunt într-unmoment dificil, într-un impas, ºimã întreb dacã acest moment nue cel de pe urmã, dacã nu e sca-denþa întregii mele vieþi, a tot ce-am încercat sã trãiesc ºi sã înþe-leg. Nu înþeleg nimic din ce seîntâmplã”.

Existã în toate aceste mãrturi-siri o anume tristeþe ºi o nostal-

nnnnn CONSTANTIN CUBLEªAN

gie asupra vremurilor trecute, alelocurilor copilãriei la care seteme sã revinã, pentru cã nimicacolo ºi acum nu mai e caatunci, „progresul” producân-du-i o stare depresivã, oarecumcioranianã („progresul este un re-gres enorm /.../ Progresul este oiluzie”) ºi totuºi, evocarea anilorde la La Chapelle pare sã-i facãbine, cãci imaginea „satului co-pilãriei” e neschimbatã doar înmemoria, în sufletul sãu, actuali-tatea confirmându-i însã distan-þarea de ea, înstrãinarea. E o pa-ginã evocatoare, memorabilã, ºiaþi dori – intervine André Coutin– ca aceastã amintire sã rãmânã„în dumneavoastrã, neschim-batã?” Scriitorul Eugène Iones-co se resemneazã: „am sentimen-tul cã nu mai trãiesc în aceeaºilume...”. E lumea pe care oregãseºte doar în vise („visam ºiacolo”), dar visele de-acum sunt,în general, culturale, observândcã ºi visele se schimbã de la oepocã la alta. Rãmâne ceva ne-schimbat, anume „viselearhetipale”. „Imaginile provindin peisaje, provin din mediulfamilial, provin din cãrþile pe carele citim, provin din rudimente deculturã religioasã, de educaþie re-ligioasã pe care le avem, sau dinmulte alte lucruri. Cultura intrãîn subconºtient este evident”.Toatã discuþia despre vise estefascinantã, cu atât mai mult cucât dramaturgul mãrturiseºte cãvisele i-au fost ºi au rãmas obunã sursã de inspiraþie. Omulcu valizele „este o piesã pe caream scris-o pornind de la un vis.Pentru cã nu am idei de propuslumii, pentru cã nu vreau sã evitbanalitatea lucrurilor superficia-le de care ne lovim ºi care n-aulegãturã cu Eul nostru profund,am scris aceastã piesã pornindde la vise, pe care le-am pus capla cap, ca sã evit astfel, pe sce-nã, orice propagandã ºi oriceideologie”. ªi, mai departe: „Nuºtiu dacã dau culturii visele melesau dacã nu cumva cultura pã-trunde în visele mele”.

Visele sunt repetitive, aºa în-cât lumea de acolo comunicãfluid cu lumea de aici („viaþa di-urnã ºi viaþa nocturnã se ames-tecã într-un mod inextricabil”).Trãind în vise ca într-o altã reali-tate, scriitorul are sentimentul,„obsesia reîntâlnirilor ºi a reîn-ceputului”. Toatã aceastã „acti-vitate oniricã“, cum zice AndréCoutin, are o falsã coerenþã ºide aici „aspectul suprarealist” aloperei dramatice, construitã dinelemente de realitate amalgama-te, fapt ce îl determinã pe auto-rul ei sã se întrebe: dacã nu cum-va „personajele din visele melepar sã vã aparþinã ºi dumnea-voastrã. Dacã regãsiþi aceleaºiteme în visele dumneavoastrã,poate nu chiar identice, dar apro-piate de arhetipurile din proprii-le dumneavoastrã vise?” E aicio cale, o cheie de pãtrundere înuniversul literaturii lui EugèneIonesco, cu atât mai mult cu câtel însuºi considerã cã fiecarepersonaj al sãu e o individuali-tate, iar „fiecare individ este izo-lat ºi unic”.

Dramaturgul se vede, la rân-du-i, un izolat, se simte o astfelde identitate ce trãieºte „printrelocuri comune, printre sloganuri,printre opinii prefabricate, pen-tru cã trãim în lumea timpului, olume impersonalã”.

Interlocutorul îl provoacã fã-când, pe acest plan ideatic, trimi-terea la filosofia lui Sartre, în carear putea regãsi un gânditor „lapolul opus”. Ionesco are însã re-plica tãioasã: „Sartre nu e la po-lul opus faþã de nimic”, iar rapor-tarea la el n-o acceptã, fãcându-iacestuia un portret deloc mãgu-litor: „S-a spus despre el cã ar fi«conºtiinþa epocii sale» (...) Înrealitate, Sartre este inconºtien-þa epocii sale. Este un incon-ºtient superior pentru cã e un bunmeseriaº al filosofiei (...) dar esteomul care s-a înºelet în perma-nenþã, împreunã cu epoca sa”. Înfinal, ca într-o concluzie, delimi-tându-se de ilustrul filosof, adau-gã sentenþios, cu sarcasm subsi-diar: „trebuie sã fii tu însuþimoda”.

Convorbirile lui EugèneIonesco cu André Coutin prezin-tã un interes aparte pentru cu-noaºterea, nu atât a concepþiei

scriitorului în canonul cãreia ºi-ascris opera, cât mai ales pentruînþelegerea unei stãri de spirit aacestuia, dintr-un moment demare tensiune socialã ºi politicãîn lume. Faþã de aceasta el ºi catãa-ºi ºi judeca scrisul, se judecãpe sine, privind cu teamã ºi cumult scepticism spre viitor („nuºtiu dacã va mai fi o omenire pepãmânt peste cincizeci de ani. Saudacã va fi o mutaþie cosmicã”),îndoindu-se de utilitatea scrisu-lui sãu, de adevãrurile pe care le-a cãutat mereu fãrã a avea vreo-datã certitudinea de a le fi gãsit:„nu sunt o voce care afirmã, sunto voce care cheamã, sunt o vocecare cautã. Ce cautã? Pânã laurmã nu cred cã existã vreo dife-renþã între Ionesco cel care eramla douãzeci de ani ºi cel care suntazi, la ºaptezeci”. Iar ceva mai îna-inte: „eu nu le vorbesc unor bã-trâni, nici unor tineri, eu le vor-besc unor peroane. Ca sã le spunce? Ei bine, mã întreb dacã amspus ceva ºi mã mai întreb dacãmai pot sã vorbesc. Mã întrebdacã eu, care pun întrebãri, potsã dau ºi rãspunsuri. Starea încare mã aflu e absolut confuzã,disperatã, tulbure, ºi nu mai ºtiu

de ce m-aº putea agãþa. Sunt lu-cruri pe care le iubesc, sunt alte-le pe care le urãsc”. Apoi: „Am-biþia mea e sã le rãspund aceloroameni, nu puþini, care trãiescaceeaºi îndoialã ca mine ºi caren-au curajul sã spunã cã dupãatâþia ani de viaþã, dupã atâþia anide afirmare, dupã ce au creat ooperã, cum se spune, nu au ajunsla nimic. Cred în mãsura în careexprim aceastã disperare, exprim,poate, adevãrul multor oameni”.

Dialogurile cu André Coutinpun în luminã o personalitatemarcatã de angoase, trãind cusperanþa ºi cu disperarea unui Iovmodern, cum însuºi se numeºte,care cunoaºte mizeria lumii în careºi-a împlinit existenþa, pe care odenunþã, ºi care n-a încetat sãcreadã, totuºi, într-un adevãr su-prem al fiinþãrii, în virtutea, înnumele cãruia se simte dator arefuza faþa maculatã a omenirii,copleºitoare: „Sunt asemeni luiIov, omul care, pierzând divinita-tea, priveºte spre golul rãmas ºinu mai înþelege nimic. Singuraforþã ce-mi rãmâne este refuzul.Refuzul de a mã supune, de a ac-cepta sã dau libertatea pe laºita-te, pe anestezie...”.

Lu

cian

Irim

escu

- N

ud

e R

ed 1

en

te

na

r

Eugene Ionesco – „sunt asemeni lui Iov...”


1. Vãmile posteritãþii. Dupãdouã decenii ºi ceva de la moar-tea lui Constantin Noica, consta-tãm, fãrã niciun dubiu, cã figuraspiritului sãu stãpîneºte, singu-larã, piscurile creaþiei filosoficeromâneºti. S-ar putea sã fie preadevreme (funcþioneazã, probabil,ºi aici „duratele lungi”, de carevorbea Braudel), dar „discipolii”filosofului încã n-au preluat „ºta-feta” de la „magister”, cum ob-serva chiar unul dintre ei, poatecel mai îndrituit sã o fi fãcut (evorba, desigur, de G. Liiceanu).

Posteritatea lui Noica ne apa-re astfel ca fiind una mai degrabãbibliograficã: s-a tipãrit ºi re-ti-pãrit din opera sa, inclusiv dinpublicisticã, fãrã sã avem însã de-a face cu un proiect de ediþie cri-ticã; s-au tradus unele lucrãri înidiomul altor spaþii culturale dinEuropa ºi nu numai; au apãrutexegeze ale operei, unele cu ade-vãrat importante, mai puþin însãîn ceea ce priveºte gazetãria, aco-lo unde au fost detectate „punc-tele slabe”, adicã derapajele, opor-tunismul, complicitatea cu politi-cul sau ideologia oficialã (în pe-rioada interbelicã ºi în anii naþio-nalism-comunismului). Tocmaiaceste „fisuri” au generat, în ulti-ma vreme, curiozitate ºi un anu-me interes pentru o parte a ope-rei noiciene.

Departe de a fi omogenã, dim-potrivã, atitudinea faþã de operalui Noica a fost pînã acum diver-sã ºi contradictorie, situatã cunonºalanþã între idolatrie ºi pam-flet, între empatia fãrã rezerve ºidenigrarea grosolanã, cu invec-tive dure, cu procese de intenþiiîn cea mai mare parte gratuite.Invocîndu-se, obsesiv, relaþia(implicitã sau „la vedere”) cu ex-trema dreaptã interbelicã sau cusistemul totalitar, s-a vãzut îngazetarul ºi filosoful Noica unautor care, dacã luãm în seamãcolaborarea la Buna Vestire, afãcut serioase concesii ideologieide extremã dreaptã sau, prin une-le lucrãri editate dupã ieºirea dinpuºcãrie, ar fi cauþionat într-unfel politica totalitarã.

Ca ºi o admiratoare a lui Vol-taire, am putea pronunþa ºi noi,faþã de textele din oficiosul miº-cãrii legionare, ceva asemãnãtor:Noica ne face – id est: vrea sã nefacã – sã înþelegem lucruri pe carenu le vom înþelege niciodatã. Eaici „punctul slab”, cezura spiri-tului noician, ceea ce face dingazetarul de la Buna Vestire unautor care trebuie citit, dar nu ºirecitit, cãci sensurile „rostirii”sale încremenesc, acum, în litera-litatea armurii ideologice a texte-lor cu destin de efemeridã.

Cea mai „comodã” atitudinefaþã de „criza moralã” prin care atrecut Noica pare sã fie acuzareaºi denunþul. Avem înzestrare pen-tru o atare reacþie, o spunea chiarNoica, prin 1937, cînd scria de-spre lupta dintre tineri ºi bãtrînisau despre gazetarii care „lo-vesc”: „Avem, fiecare, ceva poli-þienesc în noi. Exerciþiul a cãrui

nnnnn ION DUR

Noica – între Apus ºi Rãsãrit– note de subsol infidele –

însãrcinare ne-o luãm cel mai les-ne este descoperirea vinovatu-lui ºi denunþarea lui. Libertateanoastrã de a scrie nu vrea sã în-semne decît libertatea noastrã dea acuza”1 . Vectori care au o tuºãneaoºã de «psihologie româ-neascã», ºi anume: „îndemnul de-a acuza mai degrabã pe vinova-tul improbabil de la distanþã, de-cît pe cel sigur, de aproape”.

Mai mult, luîndu-l pe Platon camartor, Noica descria o astfel desituaþie în cheia denunþului: anti-cul sugera, spune el, „sã pîrãºti,pur ºi simplu. Sã semnalezi fraudavecinului tãu cu atît mai mare gra-bã cu cît vinovatul þi-e mai aproa-pe de suflet. ªi sã te apropii atît demult cu pîra încît, pînã la urmã, sãte pîrãºti pe tine însuþi”2 . Dar cinear avea puterea ºi curajul unuiasemenea gest?

Lucrurile sînt mult prea nuan-þate ºi complicate pentru a leaminti fie chiar ºi sub beneficiude inventar. Cert este cã relaþiadintre opera lui Noica ºi vectoriicontextului trebuie tratatã cu ogrilã adecvatã, eludînd opoziþiadintre lectura politicã ºi lecturafilosoficã ºi aplicînd textelor —aºa cum a procedat ºi Bourdieucu Heidegger — o lecturã du-blã, una politic ºi filosofic inse-parabilã (un mecanism de lecturãpe care noi l-am utilizat, cu undeceniu în urmã, în cartea despreNoica – Portretul gazetaruluila tinereþe).

Cineva, poate un critic mali-þios, ar putea spune cã posterita-tea lui Noica e partajatã cumvaîntre Apus (un spaþiu criticat,uneori ilegitim, de Noica), undeau început sã pãtrundã, în tradu-cere, operele sale cu adevãrateuropene, ºi Rãsãrit, prin „sim-patia” sau convergenþele impli-cite pentru/cu construcþiile so-cio-politice totalitare.

2. Naþionalismul desperat de«zeflemeaua» lui Caragiale.Dacã a existat la Noica un naþio-nalism (sau poate chiar forme denaþionalism), el trimite nu atît laun „proiect“ metafizic, de sub-stanþã a gîndirii, ci la acea atitu-dine afectivã, româno-centristãpe care filosoful o exprima, bu-nãoarã, faþã (nu doar) de Germa-nia: „În 1948, Adenauer ar fi pu-tut sã-i întrebe (e vorba de popu-laþia germanã, n. n., I. D.) : «Vreþiunt sau culturã?» ªi îmi place sãcred cã ar fi ales cultura. Dar elnu le-a propus decît bunãstarea.Astãzi au unt din belºug ºi sîntprost aºezaþi în culturã. [...] As-tãzi, de cîte ori întîlnesc un inte-lectual neamþ de la noi carevrea sã plece în Germania, îl în-treb: «În ce Germanie vrei sãpleci? În Germania untului sau înGermania culturii?». Iar dacã îmirãspunde cã în aceea a culturii îispun cã, paradoxal, o poate gãsimai lesne aici“3 (subl. n., I. D.).

Mãrturisirea lui Noica ar fi fostfãcutã în seara zilei de 19 nov.1980, cînd se derula în culturaromânã o furibundã campanie a„protocronismului“, acel amestec

maladiv, favorabil Puterii, de ego-centrism ºi bovarism, care, în fapt,accentua izolarea noastrã valori-cã. Iatã ºi sensul pe care Liicea-nu îl dãdea, în finalul Jurnalului,adverbului „aici“: „«Aici» nu în-seamnã nici o clipã credinþa nai-vã în superioritatea esticului sauromânescului faþã de cultura bi-milenarã a vestului european, cidoar o stare de foame culturalãpe care Germania, de pildã, a cu-noscut-o imediat dupã rãzboi,dar pe care a pierdut-o de îndatãce s-a transformat într-o «Germa-nie a untului». «Aici» înseamnã,de pildã, þara în care în 1981 apã-rea Devenirea întru fiinþã a luiNoica, în timp ce la Paris se ci-teau cu înfrigurare prezicerile luiNostradamus despre sfîrºitul lu-mii la capãtul celui de-al doileamileniu“ 4 .

Acelaºi sens acid va fi reite-rat, între altele, prin virulenta ºisurprinzãtoarea „Scrisoare cãtreun intelectual din Occident“, încare Noica, „fratele neluat în sea-mã“ (?!), ponegrea intelligentsiaºi ideile occidentale care ar fi urî-þit lumea ºi au degradat culturaeuropeanã, au isterizat, de-a lun-gul a douã generaþii, tineretul ºil-au aruncat în stradã; un Occi-dent care a prelungit — pînã laabsurd, nonsens ºi cinism —„puþinãtatea de a întîrzia“ în ceeace filosoful numea «era conjunc-þiei» (cînd oamenii trãiesc „unullîngã altul ca ºi cum ar fi unul fãrãaltul“), facilitînd astfel existenþaunei societãþi unde „surîsul fad,politeþea ºi salutul amabil prinagitaþia mîinii dau singura mãsu-rã a societãþii noastre civilizate –societatea lui bye-bye“5 .

Textul acesta voia sã fie – ºiasta a fost în cele din urmã, cumse ºtie – o prefaþã la Modelulcultural european, ultima carteantumã scrisã ºi isprãvitã deNoica. De la un cap la altul, elconstituia un rechizitoriu în careerau invocate, uneori lamentabil,argumente care puteau proveni,cu oarecare îngãduinþã, din cu-noscutul arsenal al propagandeianti-occidentale.

Atitudinea lui Noica faþã deGermania era, prin acest text, nude acelaºi semn cu poziþia sa faþãde Occident. Oricum, el nu înþe-legea prin Occident numai Ger-mania, aºa cum ar pãrea cã suge-reazã mãrturisirea fãcutã lui Lii-ceanu. În „Scrisoare cãtre un in-telectual din Occident“, el invo-cã de altfel pe Goethe cu Faust IIºi-l recomandã fizicienilor pentrua constata „cine se aflã îndãrãtullucrurilor“. Pe acelaºi Goethe pecare îl interpretase atît de exigent(în jurul anului 1950) în confrun-tare cu ceea ce s-a petrecut înprima jumãtate a secolului XX,descoperind triumful ºi limiteleacelui triumf dincolo de „Goet-he-le lãuntric“, într-o posibilã,dar neîntîmplatã, întîlnire cu gîn-direa speculativã (pe acest fun-dal se producea în fapt „despãr-þirea“ lui Noica de Faust ºi deGoethe, creatorul care „poate fi

admirabil fãrã conºtiinþã filoso-ficã“ – v. Despãrþirea de Goet-he, Univers, 1976, p. 11, subl. n.,I. D.).

Dupã cum Goethe, singur, nueste cel ce dã substanþa spiritu-lui german, pe care, într-un alttext, Noica îl apreciazã pentru ira-dierea lui, inclusiv în spaþiul ro-mânesc, îngrijorîndu-se sincerfaþã de ceea ce se întîmpla în Ger-mania occidentalã cu Goethe(neinclus în unele manuale alã-turi de autorii americani, franceziºi englezi), cu Hegel (viu ca spi-rit doar la alþii), cu Heidegger(observat timid de specialiºtiigermani).

Acum el nu mai comparãegoist destinul României cu celal Germaniei, cum o fãcea cîndvaîntr-un text din Credinþa (v. „Cevrea Germania“, an II, nr. 128, 9mai 1934), ci recunoºtea „ralierea“noastrã la experienþa spiritualã aspaþiului german.

Apusul în care filosoful însuºistudiase, de unde venise încãr-cat de toate miresmele culturale,ajunsese dintr-o datã decadent.Ceea ce, s-a spus, venea sã con-firme ºi mai mult opiniile detrac-torilor lui Noica, îndeosebi a ce-lor mai tineri care vedeau „în nea-oºismele transcendentale ale fi-losofului fie o iluzie tendenþioa-sã, fie un donquijotism nutrit desofisme conjuncturale“6 .

Noica apãrea astfel deopotri-vã naþionalist ºi miop: vedea„cancerul“ societãþii occidenta-le, rãtãcirile ºi pe paraliticii aces-teia, însã nu sesiza nimic — eraîn 1987! — din infernul regimuluiconcentraþionar în al cãrui spa-þiu carceral trãia ºi scria. Acolounde urîþirea fizicã ºi intelectua-lã se desãvîrºea dezinvoltã, „ros-tirea“ împrumuta tot mai mult le-xicul ideologiei, unde tinerii jin-duiau dupã „isteria“ ºi libertateacelor din Occident, ºi nu dupãinterdicþiile din þarã, care erau unfel de amputare zilnicã a fiinþei lor.

Pãltiniºul rãmînea însã — cucel care-i devenise, paradoxal, unsimbol al rezistenþei, alþii vor zicechiar al dizidenþei, prin culturã —un loc privilegiat, iar Noica nuputea sã fie un Soljeniþîn. Era, înschimb, spune Virgil Ierunca, un„tolerat“ al regimului, „un ilumi-nat local, cununat cu o Românieimaginarã“, un „creator care pu-tea sã se exprime datoritã unuicapriciu al puterii“.

Strabismul etic al atitudinii luiNoica atinge aici punctul sãu ma-xim: virtutea suferã o crizã de amne-zie iremediabilã ºi devine cu ade-vãrat virtuozitate, una care îºi jus-tifica, inutil, triumful conjuncturii.Nicicînd, parcã, Noica nu a fostmai mult „sub vremi“, niciodatã,poate, n-a fãcut un mai mare com-promis cu „temporalul“, o trãda-re împotriva cãreia pleda cu înver-ºunare în perioada interbelicã,odatã cu apariþia celebrei cãrþi alui Julien Benda (e vorba, fireºte,de Trãdarea cãrturarilor).

„Irealitatea imediatã — nota,cu doar douã luni înaintea morþii

filosofului, Virgil Ierunca —, încare lasã impresia cã trãieºte Noi-ca, îl împinge într-o zonã de para-doxe bufe“7 . Conceptele ºi raþio-namentele, sofismele sale erau, caºi gînditorul ºi omul, „politicoa-se“, iar Noica, observa acelaºiexeget, ridica politeþea la rangullui „n-aude-nu vede nimic“, ungest în care se ascundea silniciauitãrii lui aici ºi acum, a adevãra-tei atitudini faþã de tragedia încare se scufundau românii, cei ceau plãsmuit, atunci, ºi un pro-verb: «Þara arde ºi filosofii sepiaptãnã».

Era în aceasta ºi un fel de „au-tism“ al creatorului, un efect poate„firesc“ generat de acea „trãda-re“ de care vorbea – e adevãrat,în alþi termeni – ºi Liiceanu, înînsemnarea din Jurnal, fãcutãmiercuri, 19 noiembrie 1980:„Trãdaþi pentru cã el s-a grãbitsã întrupeze în regional un efortde universalizare (europenizare)culturalã care la noi nu a fost nici-odatã dus pînã la capãt, ci doarreluat, ca un blestem, mereu de laînceput“8 . Aºa s-a ivit, pe neaº-teptate, un „paºoptism anacro-nic“ prin care Noica a început sãscrie despre „sentimentul româ-nesc al fiinþei“ sau despre „spiri-tul românesc în cumpãtul vremii“,producînd astfel, „cu o irespon-sabilã graþie“, confuzie, ºi fiindrevendicat cultural de orientãridiferite, chiar opuse.

„Justificarea“ lui Noica, pro-dusã tot în Jurnalul de la Pãl-tiniº, era cã l-ar fi desperat „ze-flemeaua“ lui Caragiale ºi tocmaide aceea s-a concentrat asupraromânescului, de gãsit nu „nu-mai în balcanism ºi în degringo-lada parlamentarã“9 . Acesta ar fifost, sugera filosoful, posibilul„punct de contact“ între medita-þia sa ºi „autohtoniºti”, relaþie cese cuvenea descifratã în ceea cear fi putut avea ea esenþial.

Vrînd însã numaidecît sã aug-menteze persiflarea omului Ian-cu — care nu trebuia sã neliniº-teascã atît de profund pe filosof,deoarece nu era acolo vreo obiº-nuitã cãdere în deriziune, ci cutotul altceva –, Noica ajunge,poate fãrã sã vrea, în burlesc:descoperã „românescul“ într-unprozator ca Paul Anghel, al cãruiroman-fluviu consacrat „Episo-dului ’77“ ar fi circumscris „unmoment al seriozitãþii“.

Cît de ridicol era sã opui, axio-logic, lui Caragiale pe Paul An-ghel, va putea judeca oricine.Circumstanþele veneau sã-l încer-ce pe gînditor, sã-i întindã, insi-dios, cupa cu otravã a „tempora-lului“ mãrunt pe care, cîndva, îldezavuase.

Noica, filosoful „deschiderii“,pãrea tot mai „închis“ în ipote-zele sale, în judecãþile desprevarii filosofi ce monopolizau, separe, adevãrul, ilustrînd tot maimult, cum observa Liiceanu, „ointransigenþã prin blocaj în pro-priul gînd“10 .

Numai cã Noica a avut izbuc-niri critice nu doar faþã de Occi- ð

en

te

na

r


În general, mã apropii cudestulã reticenþã de texte-le mediatizate „cu asupra

de mãsurã”. De cele mai multe ori,nu gãsesc acolo decât confirma-rea faptului cã orizontul literar deaºteptare, pe care singurã mil-am format, nu corespunde cu alcelor mulþi. E ºi aceasta o formãde infatuare! Foarte rar se întâm-plã sã descopãr acel „altceva”care separã simpla însemnare de-notativã, specificã mai ales lite-raturii contemporane, de o lucra-re ce meritã, cu adevãrat, cititã.Bestseller internaþional, vândutîn peste un milion de exemplareºi tradus în aproape treizeci delimbi, cartea lui Jean-DominiqueBauby – Scafandrul ºi fluturele– mi-a atras atenþia asupra unuifenomen adesea întâlnit în litera-tura de azi: consacrarea aproapeimediatã a unui text.

Publicat la câteva zile dupãmoartea autorului, victimã a unuiaccident vascular, Scafandrul ºifluturele este una dintre cele maizguduitoare poveºti despre via-þã. Ieºit din comã, dar paralizatcvasi-complet, cu o singurã pleoa-pã, stanga, mobilã, Jean-Domi-nique Bauby „dicteazã” aceastãcarte. Câteva sute de mii de bãtãide pleoapã pentru ca noi sã putemvedea lumea ºi altfel. „Nu ºtiu dela ce capãt sã apuc orele aceleaapãsãtoare ºi inutile, imposibil deadunat, întocmai ca biluþele demercur dintr-un termometru frântîn douã. Cuvintele se eschi-veazã...” Aºadar, în cartea sa,Bauby a reuºit un nemaipomenitexperiment alchimic: sã transformeoroarea în înþelepciune.

Aceeaºi senzaþie stranie amavut-o la (re)citirea textelor cu-prinse în volumul publicat acum10 ani: Max Blecher – Întâmplãriîn irealitatea imediatã. Inimicicatrizate. Vizuina luminatã(Craiova: Ed. Aius, Bucureºti: Ed.Vinea, 1999). Ca ºi la Bauby,sursa de inspiraþie a lui Blechereste, indiscutabil, experienþatrãitã. Boala, pe care a fãcut-oexplicitã, crizele de paludism sunttot atâtea prilejuri de confesiune.Întâmplãtor sau nu, a fostprizonier al aceluiaºi sanatoriu.Scrisul sãu prelungeºte, fidel, înpaginã, halucinaþia, delirulsenzorial. Fiind însã vorba despreo crizã de naturã onticã, nupsihologicã, spiritul analitic are,la Blecher, înþelesul unui denunþal precaritãþii fiinþei, de sondarea infirmitãþii ontologice. Înaintede a percepe lumea prin abstrac-þii, prin raþionamente ºi noþiuni,naratorul o resimte empiric printr-un soi de frison organic, printr-oexultanþã a trupului. Simþurile îºitrãiesc fervoarea, scãldând fiinþaîn efluvii senzoriale.

Nãscut în 1909, din generaþialui M. Eliade ºi A. Holban, M.Blecher e asociat cu suprarealiº-tii, despre care ºi scrie, fiind con-semnat de altfel în antologiileavangardei. S-au fãcut apropieride Bruno Schultz, de Robert

nnnnn RODICA-MAGDALENA STOVICEK

proza lui Blechersau despre încãlcarea „pactului

referenþial”

nografii ale scriitorului, Suferin-þele tânãrului Blecher, explicaslaba receptare a romanului În-tâmplãri în irealitatea imedia-tã, taxat drept roman avangardist,prin factura sa insolitã, neînca-drabilã comod într-un gen, de-semnat jurnal, experiment ori li-teraturã de frontierã, care intrigãºi provoacã ori inhibã în acelaºitimp comentariile. Prozele sale, înmare mãsurã autobiografice, auimpresionat prin suferinþele atro-ce, microscopiate cu o luciditateextremã, încât Mihail Sebastian afãcut din Max Blecher un perso-naj central al Jurnalului sãu.

Romanele lui Blecher nu au otramã epicã propriu-zisã, în esen-þã e „locul unde nu se-ntâmplãnimic“, dar nu în sensul plictisu-lui unui târg provincial sadove-nian, ci al unui spaþiu hipertro-fiat de absurd, beckettian, în aº-teptarea zadarnicã a unui Godotal redempþiunii... E o narare dis-continuã, subiectivã, în flash-uriale unor stãri de moment, derula-te prin amintiri induse capriciosca de o madelenã proustianã,marcatã de relativismul trãirii –dupã instabilitatea fireascã a psi-hicului – ºi a principiului pantarhei. Chiar scriitura e contrarã epi-cului, e o frazã amplã, maipotrivitã unui poem în prozã, cunumeroase figuri stilistice, într-opreocupare minuþioasã pentrudescrieri abundente în imaginiartistice. E un stil romantic doarca scriiturã, dar ca percepþie enaturalist ºi expresionist à la fois,cu o puternicã virulenþã aimaginilor ºi o îmbinare agresivãde tandreþe ºi visare cu cinism,violenþã, purpurã ºi sânge.

Deºi a publicat doar patrucãrþi: Corp transparent: versuri(1934), Întâmplãri în irealitateaimediatã (1938), Inimi cicatriza-te (1938) ºi Vizuina luminatã(postum - 1971), este, acum, unuldintre puþinii prozatori românicredibili în afara þãrii, volumul sãuÎntâmplãri în irealitatea ime-diatã fiind nominalizat printre pri-

mele 10 romane româneºti ale se-colului XX. Dupã 1989, alãturi deN. Steinhardt ori Mihail Sebas-tian, M. Blecher e una dintre re-velaþiile dezbaterilor în miºcareade reevaluare a literaturii româ-ne. Dacã, pe de o parte, a fostnedreptãþit de G. Cãlinescu, celcare a „betonat” canoanele lite-rare ºi care nu a luat în seamã ro-manul în discuþie, pe de altã par-te, cantonarea în eticheta de ladebut, „un Kafka român“, formu-latã de Eugen Ionescu, ajunsã loccomun în exegeza operei sale, caun ºablon, inhibã ºi limiteazãnuanþãrile operei.

P.S.: Romanul Întâmplãri înirealitatea imediatã a fost pu-blicat în germanã Aus der unmit-telbaren Unwirklichkeit, în 2003,la editura „Suhrkamp“ din Frank-furt pe Main, în traducerea scrii-torului Ernest Wichner, originardin România (Zãbran, jud. Arad).În postfaþã, mult premiata proza-toare ºi poetã Herta Müller (ple-catã din Timiºoara), încearcã sãgãseascã un rãspuns la întreba-rea de ce M. Blecher nu s-a bu-curat în România de apreciereape care ar fi meritat-o, când niciacum nu prea e „la vie en rose“.Dupã recenzia pozitivã semnatãde Eugen Ionescu, o piedicã înreceptarea romanului ar fi fostanii fascismului, cu prigoanaevreilor. A urmat, din 1945, stali-nismul, iar apoi a venit socialis-mul cu „provincialismul naþio-nal“, o piedicã pentru apreciereaadevãratã a unui scriitor evreu.Dupã cãderea dictaturii, antise-mitismului i-au fost deschise dinnou porþile, parcã într-o reiterarea dimensiunii fascist-interbelice.La aceeaºi editurã, în aceeaºi tra-ducere, apare în 2006 volumulInimi cicatrizate (Vernarbte Her-zen). În 2008, Max Blecher e, dinnou, pe lista de scriitori românipropuºi de cãtre Institutul Cul-tural Român pentru traducere decãtre edituri din afara þãrii.

dent, ci ºi faþã de realitatea so-cio-politicã ºi culturalã româ-neascã. Publicistica lui Emines-cu a fost redusã, în Jurnal filo-sofic, la chestiuni de statisticã ºiatîta tot, pentru ca tîrziu de tot sãaccepte, cumva împotriva inimii,cã alãturi de poet trebuie sã steaºi gazetarul, cu o similarã altitu-dine valoricã. Dar chiar ºi poeziaacestui autor era „pîrîtã” de Noi-ca în instanþele axiologice, devreme ce vorbeºte de „nu tocmaioriginalele motive filosofice”11

ale creaþiei lirice eminesciene.Mai mult, trecutul gîndirii

noastre îi apare, uneori, lui Noicanu atît de viguros în meditaþie,cãci acolo dai peste „minora Me-tafizicã” scrisã de Cantemir. NiciAcademia Românã nu avea „se-creþie filosoficã”, cu toate cã,pentru a pune judecãþii un bemol,Noica spune cã absenþa marilorperformanþe ar fi caracterizat ºialte spaþii culturale. Ca ºi Maio-rescu, el invocã judecata potrivitcãreia „celula românescã nu re-zistã”, ºi asta pentru cã-i lipsesccondiþiile materiale propice. Toc-mai de aceea lansa îndemnul caromânii sã nu mai „bovarizeze”atîta ºi, dacã e nevoie, sã renun-þe la „genialitate” ºi sã devinã„serioºi”, adicã sã dezvolte omuncã intelectualã consisitentã.

Pentru a nu mai vorbi de fap-tul cã, atunci cînd trecem „grani-þele Apusului”, Noica observa cãnu avem niciun „merit” sau cã nesînt recunoscute „foarte puþine”,o formã de receptare generatã deprejudecta cã „a fi român nu e ocalitate, ci o profesiune”12 . Filo-soful va construi un discurs dedeconstrucþie a românului, încare constatã un individ ce n-aajuns sã alcãtuiascã o colectivi-tate ºi bãnuit cã nu-i rezistã celu-la nervoasã: „În carnea asta ro-mâneascã spiritul n-a lãsat încãurme, n-a tras încã brazdele noi-lor creºteri”13 .

E ºi aici un Noica mereu gli-sînd între Apus ºi Rãsãrit, un gestal trecerii nestingherite de la cu-noscutul complex al vulpii (care,pentu cã nu ajunge la struguri,spune cã sînt acri) la nu mai puþincunoscuta atitudine a desfiinþãriipînã ºi a „faliþilor” noºtri.

1 v. C. Noica, „L-am, nu l’am”,Vremea, 12 dec. 1937, în Eseuri deDuminicã, 1992, p. 39.

2 Ibidem, p. 40.3 Gabriel Liiceranu, Jurnalul de

la Pãltiniº, 1983, p. 136.4 Ibidem,p. 236.5 Constantin Noica, „Scrisoare

cãtre un intelectual din Occident“,în Viaþa Româneascã, nr. 3, 1987,pp. 10-12; textul e reprodus în Mo-delul cultural european, Humanitas,1993, pp. 7-10.

6 Virgil Ierunca, Dimpotrivã,Humanitas, 1994, p. 265; v. întregultext „Scrisoarea pierdutã a lui Con-stantin Noica“, pp. 265-271.

7 Ibid., p. 269.8 Gabriel Liiceanu, op. cit., p. 137.9 Ibidem, p. 138.10 Ibid., p. 147.11 v. Noica, „Culturã, iar nu pro-

gram”, Credinþa, nr. 207, 12 august1934, în Moartea omului de mîine,Humanitas, 2004, p. 63.

12 v. Noica, „Reprezentanþi ai þã-rii noastre”, Credinþa, nr. 274, 30 oct.1934, în op. cit., p. 152.

13 v. Noica, „Scrisoare unui « eu-ropean»”, Axa, nr. 3, 27 noiembrie1932, în Între suflet ºi spirit, Huma-nitas, 1996, p. 97.

ð

Walser, de onirismul lui Dimov ºiD. Þepeneag, de literatura exis-tenþialistã, de Th. Mann ºi Mun-tele vrãjit ori, mai categoric, de-cretat reprezentant al literaturiiautenticitãþii. Sensibilitatea exa-cerbatã, semn al acutizãrii per-cepþiei bolii, îl apropie de Maxen-þiu, personajul din proza Horten-siei Papadat- Bengescu. S-a vor-bit de „fantasticul absurd“(S. Pavel Dan) sau de „ochiulimaginar, suprarealist, oniric saumitic“ (N. Manolescu). Mai nou,se face o paralelã cu prozamicroscopicã ºi barocã a luiCãrtãrescu.

Ineditul operei lui M. Blecher,neînregimentabil clar într-uncurent, dovadã a valorii sale prinmultitudinea de deschideri, ofe-rã continuu numeroase posibili-tãþi de „afinitãþi elective”, avantla lettre, în decodãri diverse, încheie impresionistã ori psihana-liticã, freudianã ori etnopsiholo-gicã. E voluptatea provocãrii, in-dusã de destinul unui scriitormarginalizat, insolit deopotrivãprin biografia ºi prin opera sa.Dacã acceptãm aserþiunea cãdoar suferinþa naºte arta, proba-bil cã suferinþa, în mãsura în carebiografia nu poate fi despãrþitãde operã, e atuul din mânecã alscriitorului. Creaþia lui M. Blechere într-o libertate dezlãnþuitã aconfesiunii, fãrã inhibante limi-tãri de stânjenealã, dar ºi fãrã pozeexhibiþioniste ale suferinþei, doarcu o luciditate hiperdilatatã înanaliza frãmântãrilor ºi interoga-þiilor existenþialiste.

La 19 ani, tânãrul Blecher enevoit sã renunþe la studiile demedicinã începute la Paris ºi,pânã-n 1938, când moare, îºi exor-cizeazã cei 10 ani de boalã prindiverse sanatorii din Franþa,Elveþia, România (Berck-sur-Mer,Leysin, Techirghiol), afectat deo boalã incurabilã pe atunci, mor-bul lui Pott, maladie care aveasã-l imobilizeze iremediabil la pat.Radu G. Þeposu, autorul uneiadintre cele mai consistente mo-

en

te

na

r

Gab

riel

Vãc

uþã


işc

are

a i

de

ilo

r

Fiinþa ºi tragicul. Copi-lãria sa, mãrturiseºte N.Breban, a fost infernul.

Prin naºtere, el este un vitalistîmbãtrânit. „Dar eu sunt bãtrân,am fost aproape întotdeaunabãtrân”, spune la 46 de ani (Outopie tangibilã, 60). Cum aparebãtrâneþea vãzutã de un vitalistaflat la senectute, „Acum, lasfârºitul carierei, poate la sfârºi-tul vieþii…” (Memorii IV, 265),într-o vreme a dispreþuluipentru bãtrâni? Bãtrâne-þea apare spiralatã întrespaime (Memorii III, 370),calm relativ (169), „Laudãbãtrâneþii” (Memorii IV,449), „aceeaºi viaþã” (288).

Breban mãrturiseºtespaima ºi atracþia timpu-rie a morþii (451). Nu cu-noaºte leac pentru „spai-ma de moarte” (283). Faceºi elogiul morþii: „Moarteaca singurã formã a vieþii”(489). Viul e accidental,moartea e ubicuã, spune,amintind finalul din Dru-mul la zid (Memorii III,183). Vrea sã cunoascãviaþa, nu-i pasã de moarte(Confesiuni violente,194). „Gândul sinucideriieste o puternicã mângâie-re…” (Fr. Nietzsche, 43),scrie Nietzsche, ceea ce E.M. Cioran va înþelegepânã la însuºire ºi plagie-re. Dar ce gând nu mân-gâie, totuºi, oricât de ne-dorit? Mângâie pentru cãface din ficþiune realitate,o ficþiune care mântuieº-te de realitatea implacabi-lã. Breban admite „sinuci-derea, ca unicã formã a li-bertãþii existenþiale” (44).Ideea sinuciderii este pre-ferabilã mintal, reflexiv, laacest vitalist. În fapt, el seaflã departe de sinucide-re (Memorii III, 147).

„Fiinþa nu poate fi de-cât perfecþiunea” (Memo-rii I, 213). Admirã perfec-þiunea fiinþei, se îndoieº-te de perfecþiunea artei.Arta existã prin aspiraþiaontologicã. Tensiunea conflic-tualã este motorul sau mobilulscrisului literar. „Momentul ago-nal, de luptã, acesta e momentulliteraturii adevãrate” (O utopietangibilã, 79).

Tragicul, aratã Nietzsche, estedependent de senzorial (Fr.Nietzsche, 30). Intelectul este,deci, senin, vitalist, optimist, trã-sãturi pe care Breban ºi le recu-noaºte. Pentru el, intelectul nicimãcar nu e dramatic. Luciditateaºi drama nu se presupun, ca laCamil Petrescu. Breban poatespune: câtã simþire, atâta tragic.Iar simþirea nu e doar aleasã, eamai întâi este cea care alege. Ale-gerea adecvatã, victorioasã, esteîn strictã relaþie cu virtuþile omu-lui. ªi nu existã în acest sens omfãrã calitãþi sau de prisos, ci nu-mai cu calitãþi ignorate ºi neutili-zate. Nietzsche are convingereacã omul care nu-ºi urmeazã cali-tãþile, pentru cã nu ºi le pre-sim-te, este pedepsit (27). Tragediaeste neînþelegere – în sensul luiA. Camus – ºi, mai întâi, necu-noaºtere. Ultimul romancier tra-gic a fost Thomas Hardy (Confe-

fiinþa ºi tragicul – de la Nietzsche la Breban (I)siuni violente, 117). Modernii nuau tragedii, ci drame ale neînþe-legerii (118). Grotescul este pre-tragic1 : „am experimentat grotes-cul, ca o cale spre tragic, în ro-manul meu Bunavestire” (Me-morii II, 248). Unamuno esteadesea amintit pentru Sentimen-tul tragic al vieþii, „genialuleseu” (Memorii IV, 315). Reþineîndeosebi ideea finalã de aici, întermenii sãi ea fiind aceasta: „sã

facem în aºa fel încât sã nu fievina noastrã” (314). Evitã tragi-cul prin vitalism iraþional. „Tra-gicã ar fi, în optica mea, lucidita-tea morþii…” (311). Viziuneaaceasta o putem defini ºi ca su-pra-raþionalitate. „Tragicã, credeu, este ºi trebuie sã devinã lu-ciditatea faptului cã suntem nãs-cuþi nu pentru a fi victime, cieroi!” (314). Nici aici nu este sin-gular. În spatele sãu existã unmaestru: Hegel. „Tragicã, în op-tica lui Hegel, aºa cum îl înþelegeu, este o stare vecinã cu nebu-nia…” (312).

Fiu al unui preot „aproapemirean” (Confesiuni violente,29), Breban ºi-a pierdut de tim-puriu credinþa ºi abia acum revi-ne la ea. Dar recunoaºte cã nuare imaginaþia credinþei ºi cu-noaºterii lui Dumnezeu (194). Ele preocupat de religie ºi chiar desfinþenie (Memorii I, 127). Vinepe urmele Cioran, de care s-asimþit apropiat mai mult decât deIonesco. Fiu de preot ºi el, autoral unei cãrþi româneºti, un eseu,Lacrimi ºi sfinþi, Cioran a trãitîntr-un dialog rebel cu Dumne-

zeu. Ionesco s-a autoafirmatdrept un cãutãtor intermitent allui Dumnezeu. Breban citeazã, caSteinhardt ori ca Ionesco însuºi,din Noul Testament, versetul luiMarcu: „Cred, Doamne, ajutã ne-credinþei mele!” (27).

Breban nu exclude relaþia deduh sau spirit în comunicarea ºiînþelegerea lui Isus cu oamenii.Comunicarea, respinsã la Craio-va, este dislocatã de conservare

ºi permanenþã, iar opþiunea luimerge în acest sens. Dar el îl re-duce pe Isus la idee. Mai mult, îlreduce la tezã, tendinþã, didacti-cã. Iar Isus-omul nu poate fi cuadevãrat separat de divin. Justi-þia pe care o reinstituie – la carese referã Breban – nu este uma-nã, ci divinã. Reducþia, accepta-bilã la om, Breban pare a o faceîntr-un sens critic, sugerând par-þialitatea, absenþa instinctualitã-þii, care ar da viaþã ideii. Dar criti-ca este negare, urmatã de afirma-re ºi chiar elogiu. Dupã ce notea-zã cã Isus apare ca „un mãrunttiran, un didactic”, voind sãtransmitã idei noi ºi durabile (Ris-cul în culturã, 311), mutând dis-cuþia în planul creaþiei literareobsedante – dacã nu se situaseaici de la început –, constatã cã„orice autor esenþial face eforturimiraculoase de didacticizare”(313). În alte locuri, ne amintim,se aratã entuziasmat de pedago-gie. Breban este ºi direct, în senscomun, critic: când noteazã cãevangheliile se contrazic (315). ªinu revine, ca sã observe cã ele,Evangheliile, se completeazã.

Isus este clasat între oameniicomplecºi, cu conºtiinþa cât mailãrgitã: este conservator ºi ino-vator. El conservã în mãsura încare inoveazã ºi invers, în senshegelian, dialectic, ciclic (321).ªtim cã invenþia, luatã separat,este suspectatã ºi conotatã ne-gativ, tocmai la avangardã; laavangarda care nu revine sau nutrece prin ariergardã, ca sã punproblema ca Ionesco. Breban alu-

necã – dar parcã trece cafulgerul – prin doctrinacreºtinã. Isus, repetã el,este „ultimul mare mit eu-ropean” (Memorii I,112), „Creºtinismul estecel mai mare mit al Euro-pei…” (Memorii IV, 295).Sau se referã la „legen-da-legendelor care afost viaþa lui Isus!” (Me-morii I, 276) Pe Isus,Breban îl coboarã –spectacular, ficþional –din religie în mit.

E ºi aici extensiv ºiambiguizant. Îl elogiazãpe Nietzsche – neurmat,în alte locuri, în anticreº-tinismul sãu –, care prinGott înþelege ºi pe zei,nu doar pe Dumnezeu(215). La fel procedeazãpoliteistul scriitor ro-mân, în repetatele invo-cãri faþã de „zeii care mãapãrã ºi mã sprijinã”(Memorii IV, 454-5).Mãrturiseºte cã nu cre-de în ideea de pãcat ºi,de altfel, nu se prezintãdrept un credinciosobiºnuit (Memorii I,252). Rãmâne egotist,credincios sieºi. Afirmã„credinþa profundã în«adevãrul tãu»” (Me-morii IV, 78). Din creºti-nism, reþine mai cu sea-mã rãbdarea, dar cu oaltã perspectivã a cre-dinþei. Propune rãbda-rea ca umilinþã a fiinþei,nu creºtinã, dupã cumprecizeazã (Memorii I,358). În alt loc vorbeºtedespre primejdia nerãb-

dãrii în orice (262). Breban com-parã superficial marile doctrine ºipractici ecleziale creºtine. Orto-doxia e socotitã mai umanã, în-trucât ea considerã vina ca actomenesc, de iertat (Vinovaþi fãrãvinã, 74). Distincþia nu este sufi-cientã. În catolicism, noteazãapoi, Papa dezleagã de vinã ºieludeazã rolul preoþilor, interme-diind între om ºi Trinitatea divi-nã. Preotul n-ar mai avea nici unrol. Dacã am vorbi în limbajul luiNietzsche, preotul n-ar mai deter-mina destinul. Reflecþiile teologi-ce nu depãºesc acest nivel al im-plicaþiei ºi aplicaþiei.

Problema vinovãþiei ajungereflectatã incidental ºi în sensreligios, în diferite zone ale textu-lui. Reflecþia este ºi precreºtinã.La greci, în mituri, apar pasãri fio-roase, herinii sau harpii, hãrþu-indu-l pe vinovat. Dar problemavinovãþiei capãtã amploare ºiadâncime în creºtinism. Brebanaminteºte „conceptul de vinã cecurge din vechea ºi marea Biblie”(179). Acolo, vina lui Adam (13),de a nu fi respectat interdicþia –sã nu cunoascã în sens moral, sã

nnnnn MARIAN VICTOR BUCIU

Lu

cian

Irim

escu

- N

ud

e G

reen

2

nu distingã binele de rãu – a fostscoasã, ulterior, din rasa umanãºi clasa socialã. Breban ezitã sãarbitreze între eºecul bisericiicreºtine sau incapacitatea mora-lã a omului (17), duºman al aproa-pelui, ceea ce poate însemna ºi alfratelui, potrivit legãturii biblicea lui Cain ºi Abel. Alteori autorultrimite simultan la Cain ºi Iuda.Dumnezeu este definit prin Sfân-ta Scripturã: viaþa. Ar fi trebuit sãprecizeze cã e vorba de viaþa de-plinã, de nimic relativizatã. Din-colo de „viaþã”, aici, se aflã limi-ta, necunoaºterea, inomabilul.Apoi, „viaþa (este) un dar al nuºtiu Cui” (153). Totul ajunge ano-nimizat ºi ambiguizat, ca la Bla-ga, un model de gânditor al sãudin cultura românã.

Breban se referã, aºadar, lavina sau pãcatul originar, al înce-putului omului. Petru, viitorulapostol, ºi-a recunoscut vinovã-þia prezisã de Isus ºi s-a cãit, pen-tru a fi iertat. În mod curios pen-tru un spirit integrator ca el, Bre-ban deplaseazã „conºtiinþa pãca-tului” târziu în istorie. Pentru el,spovedania (azi, psihanaliza) în-cepe cu Ignaþiu de Loyola, înSpania secolului al XVI-lea (66).Mediteazã ºi aici, nu doar în ro-man, la tipologia umanã a sfân-tului în „lumea noastrã modernãºi supra sau post-modernã”(167), la absenþa sfinþilor la ro-mâni (83) ori la inteligenþa Dia-volului (102). Diavolul, pãtruns ºiîn multe dintre romanele din urmãale lui Breban, este un simulantde adevãr, interesat de voinþavanitoasã de a domina. Diavolul(asimilat lui Dionysos), estepurtãtor de senzualitate, instinct,iraþional (Fr. Nietzsche, 26).

În ultimii sãi ani, Nietzsche,„profesând ºi predicând idei maimult decât incomode”, a purtat„cel mai curajos, mai absurd rãz-boi ideatic ce l-a dus vreun om înmodernitate”: contra creºtinis-mului vechi de douã milenii (91).De aceea, Nietzsche are o „atitu-dine suprarealistã” (92), ceea cela Breban înseamnã deplasatã?Dar un practicant al metaforeiacceptã deplasarea. Poate, înacest caz, cu condiþia întoarcerii,la un alt nivel decât cel iniþial. Prinrãsturnarea creºtinismului, Nietz-sche rãstoarnã toate valorile. Þin-ta este, bineînþeles, revenireacontinuã. În acest caz, Nietzschese întoarce la antichitatea greco-latinã. Gott is tot e „o întoarcerela omul antic” (49). Breban ia par-tea creºtinismului, a cãrui doctri-nã îi este bine cunoscutã; ca, dealtfel, ºi lui Nietzsche. Dar una-icunoaºterea ºi alta-i credinþa de-plinã, elogioasã – în sensul luiBreban, aºadar, criticã ! – în ea.În mod curios, el vorbeºte, ºi nudoar aici ºi acum, despre „mitulchristic” (133). Aºa vorbeºte, defapt, nu un creºtin, ci un agnos-tic. Dar ce înseamnã la Nietzsche„ura faþã de creºtinism”? Ea esteura-iubire (Hass-Liebe) (29). Alt-fel spus, este contestaþia carevalideazã. Nietzsche laudã – cri-tic – pe preoþi (138). El refuzãmorala creºtinã, socotind-o omoralã de sclavi. (va urma)

1 Nicolae Bârna, Prozastice, Ed.Institutului Cultural Român, Bucu-resti, 2004: 28, despre proza marcatãde deriziune, ambiguitate ºi tragism.


Este interesant de obser-vat cã scriitorul care acontribuit masiv la na-

rativitatea poeziei lui Dimov(dupã mãrturiile amândurora), in-sistând pe scenariul epic con-struit „dupã modelul legislativ alvisului”, a scris el însuºi o prozãde facturã poeticã de-a lungulunei perioade semnificative a vie-þii sale artistice. Poeticitatea schi-þelor ºi povestirilor lui Þepeneageste, poate, observaþia cea maifrecventã a criticii cu privire lacele trei volume de prozã scurtã,Exerciþii (1966), Frig (1967) ºiAºteptare (1972), dar afirmaþiarãmâne valabilã ºi pentru roma-nele publicate dupã plecarea scri-itorului în Franþa, Arpièges/Zadarnicã e arta fugii (care apar-þine ºi literaturii române deoarecea fost scris în româneºte, ediþiafrancezã reprezentând o traduce-re a lui Alain Paruit), Le mot sa-blier/ Cuvântul nisiparniþã (scrisîn românã ºi francezã, cele douãlimbi interferând ºi curgând unaîn cealaltã dupã principiul clepsi-drei, de unde ºi titlul), Les nocesnécessaires/ Nunþile necesare,deºi romanele au – totuºi – ostructurã epicã bine articulatã.

Volumul de debut, Exerciþii,este departe de formula esteticãpe care autorul o va lansa teore-tic doi ani mai târziu, onirismulestetic sau structural. Prozele deaici merg dupã o formulã uºordecelabilã ºi care aminteºte dedefiniþia fantasticului dupãGenette: intruziunea insolitului,neverosimilului, absurdului înreal. În La fotograf, un grup denuntaºi se duce la fotograf pen-tru tradiþionalele fotografii, darpânã sã li se facã poze, cei doimiri încep sã creascã „vãzând cuochii, de parcã îi trãgea cinevade pãr”, dupã care încep sã seridice de la pãmânt, pânã ce trecprin tavan, plutind în vãzduh dea-supra lumii, „þinându-se de mânã,ei singuri”. La vizita medicalã re-lateazã în stil realist examinareaunor elevi de clasa a ºaptea decãtre un medic ºi o asistentã.Totul decurge normal, pânã ceapare elevul Varlam, gras, tran-spirat ºi cu febrã, care îºi þine foar-te sus, peste mijloc, pantalonii,deºi i se cere insistent sã se dez-brace. În final renunþã sã se maiîmpotriveascã, iar doctorul des-coperã cã „din buricul copiluluicreºtea un trandafir alb”. Breºacreatã în realitate de elementulabsurd poate însã beneficia ºi deo lecturã simbolicã, în primul cazplutirea trimiþând la starea celordoi îndrãgostiþi, care se rup dece e în jur, „plutind”, iar în al doi-lea caz, metafora ar putea simbo-liza delicateþea vârstei adolescen-tine, dominatã în egalã mãsurã deinocenþã ºi de senzualitate. ÎnPentru un album, un bãiat ºi ofatã stau pe bancã, în parc, subochii naratorului, ºi îºi vorbescîntr-un limbaj cifrat, folosind pen-tru fiecare literã a alfabetului ci-fra corespunzãtoare: 1 pentru a,2 pentru b… Cei doi îºi spun cã

nnnnn LUMINIÞA CORNEANU

Dumitru Þepeneagse iubesc, naratorul, care are ofoarfecã de grãdinã în buzunar,taie o crenguþã dintr-un copac.În final, cei doi tineri stau îmbrã-þiºaþi, iar naratorul devine Auto-rul din bucãþile textualiste ale luiÞepeneag: „M-am ridicat, m-amdus cãtre ei, am scos foarfeca ºi-am început sã tai repede, dar cugrijã, în jurul lor. I-am decupat dinpeisaj cu tot cu bancã ºi puþinfrunziº în spate. În loc a rãmas ofrunzã de întuneric, înlãuntrulcãreia n-am avut curaj sã mã uit”.

Volumele Frig ºi Aºteptareaduc în prim-plan, cum s-a maiobservat, motivul zborului, prinsimbolurile aripii ºi al pãsãrii, ºiintroduc douã alte motive doaraparent secundare: al coridoru-lui ºi al mijlocului de transport(tramvai, troleibuz, autobuz,tren). Acestea se regãsesc ºi laDimov ºi dovedesc o relaþie pri-vilegiatã cu ideea de vis: zborul(cu variantele: plutirea, levitaþia,ce se regãsesc ºi în Vis cu levita-þie al lui Dimov) prilejuieºte o pri-vire de ansamblu, de sus, pano-ramicã, a unei (i)realitãþi, corido-rul este spaþiul îngust, întunecosºi de obicei aglomerat de diversemobile, dincolo de uºile cãruia nuse poate trece ºi nu se ºtie ce seaflã (legãtura cu clãdirea din Pro-cesul lui Kafka este evidentã), iartramvaiul (sau echivalentele sale)este prilejul, cum spune chiar ti-tlul unei schiþe a lui Þepeneag,pentru o eternã cãlãtorie neiz-butitã (vezi ºi tema centralã dinZadarnicã e arta fugii). Prozeledin acest volum reprezintã oschimbare majorã în scrisul luiÞepeneag, rezultatele tehniciionirice se fac simþite, textele, prac-tic, nu se pot povesti fãrã pier-deri majore, pentru cã rolul cen-tral aici îl are fraza ºi nu epicul,nu subiectul. Spre exemplu, în„Scaunele” (vol. Frig), doi bãr-baþi construiesc un Turn Babeldin scaune, fotolii, taburete,bãnci, jilþuri, în mijlocul unei pie-þe, astfel încât cel de sus, din vâr-ful piramidei de scaune, sã vadãcât mai departe. Numai cã acelceva sau cineva care este cãutatdin priviri nu e de vãzut. „Cutramvaiul” (din acelaºi volum) de-buteazã ca o relatare banalãdespre o cãlãtorie urbanã.Personajul-narator urcã întramvai, îºi face loc prinaglomeraþie ºi se instaleazã pe unscaun, priveºte, distras, pefereastrã, dupã care aþipeºte. Latrezire, descoperã cu stupoare cãtramvaiul este gol, fãrã cãlãtorisau vatman, ºi merge singurpeste câmp. Îºi face singur curaj,dupã ce descoperã sub un scaunun purceluº, care-i devinecompanion.

Adevãrata valoare a acestortexte þine de modul în care ele reu-ºesc sã redea o stare de spirit; ilo-gicul, absurdul, nemotivatul, aglo-merarea, permanenta aºteptareîncordatã, sugestia de oniric-coº-mardesc creeazã o omniprezentã,generalizatã stare de neliniºte,omul din prozele lui Þepeneag fi-ind omul al cãrui destin urmeazãun curs independent de voinþasau acþiunile personajului.

Memorabile sunt nuvelele„Prin gaura cheii” ºi „Aºteptare”,prima, prin amestecul de real ºificþiune (un personaj îi povesteº-te unei colege fragmente de fil-me), de interzis ºi revelat (prin…gaura cheii), de firesc ºi absurd,în care privirea are rolul central:eroul îºi urmãreºte vecinii în celemai intime momente, vede tot fe-lul de filme la cinematograf, darla un moment dat controlul asu-pra evenimentelor îi scapã, întâr-zie la serviciu ºi trebuie sã deaexplicaþii: „Cel mai bine ar fi fãcutsã le spunã, sã le povesteascãtot de-a fir a pãr, ori cel puþin sãle descrie casa, mohorâtã ºi se-verã, o adevãratã vilã cu terasaaceea imensã unde sãbii sclipeauîn razele lunii, ºi aleile de pietriºalb, ºi poarta neagrã de fier, ºi fugalui pe strãzi ºi spaima, n-avusesenici mãcar curaj sã aprindã lumi-na, sã se uite în oglindã. […] Sãvorbeascã el primul, dar cum sã

le spunã, cum sã le spun de leulcare zbura de câteva nopþi dea-supra oraºului ºi de sãbiile carecreºteau în ghivece. Nu era de-cât o singurã soluþie: sã spun cãam visat? – sã spun cã a fost unvis, un coºmar, n-am putut sãadorm toatã noaptea, ceea ce eraperfect adevãrat, uitaþi-vã la cear-cãnele lui, la ochii înroºiþi de ne-somn, la mersul sãu clãtinat ºiºovãitor pe nesfârºite culoarepustii…” (p. 191).

În „Aºteptare” este dezvoltatun motiv cu o circulaþie destulde largã în literaturã, acela alomului care aºteaptã într-un locîn care aºteptarea nu are rost. Uncantonier rãmâne la vechiul sãuloc de muncã, deºi halta s-a des-fiinþat dupã un accident de caleferatã. Cantonierul rememoreazãcum era pe vremuri, cum s-aupetrecut lucrurile cu accidentul,cum erau colegii sãi ºi, deºi ºtiecã este pãrãsit în mijlocul pustie-

tãþii, continuã sã aºtepte un trencare nu va trece niciodatã. Regã-sim aceeaºi frazã liric-ambiguã, cepoate fi la fel de bine discursulunui narator extern sau rodulunui flux de conºtiinþã lãsat liber,care în romanele ulterioare (maiales în Nunþile necesare) va fi dusla ultimele sale consecinþe, prinsuprimarea totalã a punctuaþiei.

Nu e, poate, inutilã o scurtãprecizare: Þepeneag ºi-a declaratde multe ori, începând din anii ’60,descendenþa din Kafka. Într-ade-vãr, cum s-a vãzut, analizându-iproza, se constatã frecvent simi-laritãþi imagistice, tematice, bachiar de mecanisme literare con-crete. Totuºi, ceea ce preia pro-priu-zis Þepeneag de la Kafka esteatmosfera, sentimentul dominantde teamã difuzã provocatã de ne-cunoaºterea sau neînþelegereaevenimentelor. Pe aceastã teme-lie, autorul român îºi construieºteopera cu material propriu.

Lu

cian

Irim

escu

- N

ud

e R

ed 2

işc

are

a i

de

ilo

r


PRECUVÂNTARE. „Doar do-uãzeci ºi trei de sunete ne-a lã-sat/ Luise Labé – « La Belle Cor-dière» -/ dar le-a turnat / în aurulcurat/ al versului cât pentru arima/ iubirea-i nebunie/ cu vorbapururea”. Luise Labé, Sonnetes-Sonete, Precuvântare ºi traduce-re de Paula Romanescu, Ed. Mã-iastra, Târgu-Jiu, 2007.

ºi vor sã se întoarcã în þarã ca sãse rãfuiascã cu cei care i-au de-terminat «sã-ºi ia lumea în cap»!”Ion R. Popa, Cu Dumnezeuînainte!, Ed. Contrafort, Craiova,2009.

lllll comparativul de superioritate lllll

cât se poate de clar ºi dedistinct”. Ion Dur, Cariatide, Ed.Psihomedia, Sibiu, 2007.

ADOLESCENTUL DE ODI-NIOARÃ. „visul s-a dus dracu-lui noutatea realã modernismul/o artã drãgãlaºã, de-adolescenþijegoºi/ prãbuºiþi în sex/ preocu-paþi mai mult sã-nfulece felia din-tre Da ºi Nu/ deºliu tulbure bres-laºu beniuc/ þinând morþiº sã nefie baci pânã la adânci bãtrâneþe/ºi-un Rider Labiº prematur rãpusde tramvaiul/ ce avea sã ne scoa-tã din anonimat”. Ion Monoran,Eu însumi, Ed. Cartea Româneas-cã, Bucureºti, 2009.

Tot în Televiziune (veziprecedentele „Însem-nãri nocturne”), tot în

primãvara lui 2008, pozez pentruwebsite-ul casei (ca „vedetã TVRCultural”!). Sînt dus într-o încã-pere-studiou ºi facem un ºir defotografii în care, fãrã talent ac-toricesc, încerc sã fiu degajat, sãzîmbesc, aºezat pe un scaun sauîn picioare, cu ºi fãrã haina dinfoaie de cort kaki pe care mi-amcumpãrat-o de mult, la Amster-dam, cu ºi fãrã ochelari, privindîn obiectivul aparatului sau rãs-foind – cum mi se cere – o carte(scot din geantã, la repezealã, cese nimereºte din teancul pe ca-re-l voi prezenta în rubrica mea,„Carte.ro”, ºi se nimereºte unnumãr din „Secolul 21”). Fotogra-ful, de vîrstã medie, nu-mi dauseama dacã mai tînãr sau mai maredecît mine, e discret, extrem depoliticos, genul de oameni desprecare gîndeºti cã au prea mult bun-simþ. Îl rog sã-mi trimitã ºi mieimaginile mai reuºite, poate o sãle folosesc prin gazete. Îl întrebdacã e de acord ºi-i cer numeleexact, ca sã-l pot transmite o datãcu pozele. Nu e nevoie, zice, nuþine sã fie menþionat. Îmi dã – însã– o carte de vizitã, just in case,încît vãd pînã unde l-a împins mo-destia: nu-ºi divulgã meseria,deºi, dincolo de „sarcinile de ser-viciu” din TVR, e un artist, subnume nu e trecutã decît calitateade „bugetar” (sic!), urmatã de oprecizare, la fel de ironicã, potri-vit cãreia „Accept sponsorizãri ºidonaþii în lei sau valutã”! Ce-idrept, pe lîngã datele de contact,pe cartolinã mai apare, în fundal,gri, palidã, o camerã foto, tipvechi, cu burduf...

Mi-a trimis la scurt timp un setde imagini. Am ºi folosit una din-tre ele, într-o revistã care mi-acerut un portret atunci cîndle-am scris un articol. Conform în-þelegerii, n-am precizat autorul,dar mã revanºez aici: colegulnostru artist fotograf al TVR senumeºte Aurel Baboi.

Un pic mai tîrziu, cãtrevarã. „Frunzãrind” In-ternetul, gãsesc pe un

site un text care-mi este atribuit,

Însemnãri nocturne

mãrunte,personale (3)

nnnnn ION BOGDAN LEFTER

însã pe care nu l-am scris eu! E oprezentare la o carte a unui autorobscur, Cezar Pricop (http://ce-zarpricop.wordpress.com/refe-rinte/): Patria de carton, apãru-tã la Paralela 45, în 2005. Un soide roman despre moartea lui IoanPetru Culianu, ale cãrei împreju-rãri autorul le… imagineazã! Lan-sare sumarã la Gaudeamus-ul2005, unde, la rugãmintea editu-rii, am improvizat un mic speechpe tema modei „americãneºti” aliteraturii non-fiction despre ce-lebritãþi. Atît ºi nimic mai mult.Programatã la orã de searã, îna-inte de finiºul zilei de tîrg de car-te, lansarea n-a avut decît cîtevapersoane în public, aºa cã a fosto formalitate „expediatã”.

Acum, pe site-ul respectiv,sînt dat drept „autor” al unei pre-zentãri incredibile! Mostrã dintext, absolut aiuristicã: „Exerciþiullecturii zilnice, obligate de res-ponsabilitãþi profesionale, mi-aucreat o detensionare a aºteptãri-lor majore de la un text nou.Citind, însã, la început pe o dia-gonalã aproximativã, apoi cuatenþia concentratã, romanul luiCezar Pricop am trãit un momentde certitudine a calitãþii structu-rii narative ce se þine printr-o ve-ritabilã þesãturã de personaje, în-tâmplãri, intertextualitãþi autobio-grafice etc.”!!! Parcã ar fi o paro-die dupã jargonul „pãsãresc” alcutãrui critic „semiotizant”! Ce sãfaci cînd te descoperi victimã aunei asemenea mistificaþiuni, ºianume în „cyberspaþiu”?!

Culmea e cã, la scurt timp, pri-mesc un mesaj electronic de laînsuºi C.P. Nu ºtiu de unde-mi ºtieadresa. Mã anunþã cã a încheiato nouã carte ºi mã roagã sã arunc„un pic ochii peste ea”. Îi scriusec, cerîndu-i explicaþii ºi o„amendã onorabilã” în legãturãcu mistificaþiunea. Îmi rãspundecerîndu-ºi scuze, dar textulatribuit mie îl atribuie… editurii,apoi adaugã cã nu e o persoanãdestul de „publicã” pentru a face„amenda” respectivã. Drept carecompun aceastã notã reparatorie,pentru cazul în care va mai dacineva peste elucubraþia pe caren-am scris-o eu ºi se va mira...

TERAPIE. „Doctorul Ciochinãa venit la întâlnire cu o ºtire pecât de importantã, pe atât de haz-lie: Evenimentele din România sedovediserã cel mai bun leac pen-tru pacienþii lui, care s-au elibe-rat dintr-o datã de orice stres.Mai mult, unii au sãrit peste cal

PUBLICULTURA. „O culturã,aºadar, de rang mediu ºi extensieplanetarã prin transconsume-rism, însemnând cu totul altcevadecât inocenta bãnuialã cã ar fivorba de o culturã profesiona-lã. Teletropismul epocii, stimu-lând neoalfabetismul TV, face dincultura media un eficient agental globalizãrii: altfel spus, mass-media nu sunt doar un vehiculcultural, ci propun o nouã cultu-rã, subjugatã de ideologia diver-tismentului”. Adrian Dinu Ra-chieru, McLumea ºi Cultura Pu-blicitarã, Ed. Augusta-Artpress,Timiºoara, 2008.

CULTURA DE ESTRADÃ.„În locul unei prese de multe oriagresivã ºi inutilã, care-ºi etaleazãcu infantilism ºi emfazã superfi-cialitatea culturalã ºi indiferenþafaþã de spiritul critic, vrem sã citimmai degrabã cartea de bucate saude telefon. În locul apei decolonie a culturii de estradãpreferãm aerul tare ºi pur alaltitudinii valorilor autentice,acolo unde adevãratul critic vede

„Agora culturalã” cu Simona LicaÎn fiecare miercuri, de la ora 20. 30

işc

are

a i

de

ilo

r În discuþia despre„la question dul’autre” (1982),

Tzvetan Todorov lua încalcul opoziþia dintreidentitate ºi diferenþã ºi constatacu oarecare perplexitate cã „dife-renþa se degradeazã în inegalita-te, iar egalitatea în identitate”.

Nu altceva susþine Dan C.Mihãilescu atunci când distingeîntre Centru (capitala dâmbovi-þeanã, fireºte) ºi Teritoriu (altnume al Provinciei cãrturãreºti).Din savurosul sãu articol „Sictransit... una, alta”, apãrut recentîn revista „Idei în dialog”, se des-prinde amãrãciunea provocatã deexistenþa unui morb al degradãriicare macinã lumea culturalã, darºi îngrijorarea în faþa energiceiafirmãri a policentrismului ce arameninþa supremaþia Centruluiunic. Se citeazã, în acest sens, oscrisoare a lui Cioran adresatã luiDieter Schlesak, unde se facepredicþia pe cale a se împlini înOccident: „Viitorul aparþine scla-vilor ºi imigranþilor. Ca Imperiulroman, care a fost îngropat devictimele sale”. (Este aici loculunei nedumeriri: ce înþelegeD.C.M. prin „lamentabilã îngriji-re textologicã”?).

Autorul articolului, excedat deacalmia hibernalã (aparentã) avieþii literare, ia act, în schimb, de„pieptoasa, furibunda, pateticamândrie a Teritoriului /.../ de a sedelimita de Centrul cãruia, totuºi,îi cerea subvenþionare, recunoaº-tere criticã, protecþie administra-tivã ºi legitimare esteticã”. Epunctul de vedere, grãbit gene-ralizator, al unui satiric purtândblazonul „paramodern” al eliteiemergente. În locul croºetei demai sus figureazã publicaþiile „te-

ritoriale” care „asediazã” re-dutele centralizãrii excesive.Le vom relua, în ordine alfa-beticã, „Apostrof”, „Contra-fort”, „Convorbiri literare”,

„Dacia literarã”, „Euphorion”,„Mozaicul”, „Ramuri”, „Steaua”,„Tomis”, „Transilvania”, pentru asublinia omisiunea altor reviste deprimã-linie: „Familia”, „Orizont”,„Tribuna”, „Vatra”.

În definitiv, textul lui Dan C.Mihãilescu vorbeºte despre fap-tul cã a te coborî la nivelul vani-tãþilor profetice devine, azi, unnonsens, când rumorile diurne ºiconsternãrile exagerate se dizol-vã în echivocul relativizãrii. (I.C.)

Gab

riel

Vãc

uþã

una, alta…


Publicate postum, Caie-tele lui Cioran, al cãrorvolum terþ (Caiete III,

Editura Humanitas, 2005, 406 p.)îl voi comenta în continuare, auconstituit ºi nu prea o revelaþie.Ceea ce le diferenþiazã, totuºi, derestul operei e labirinticul lor,puterea de pãtrundere în viaþa dezi cu zi, ca sã spunem aºa. E unpseudojurnal, în care întâlnim detoate, de la bârfe pariziene la gân-duri produse la cea mai înaltã ten-siune sau, ceea ce e aproape totuna, „drojdia minþii mele” (p. 113).O fastuoasã, barocã autoscopieþine prime time-ul acestor pagini.Deºi o atare activitate îl mirã („Nuînþeleg de ce mã preocup atâtade mine însumi.”, p. 117), e vorbade o mirare convenþionalã, cãcilectura cãrþii nu face altceva de-cât sã ne dezvãluie cã eul e mate-ria primã a gândirii cioraniene.Fãrã aceastã materie primã, Cio-ran ar fi fost literalmente mort (caautor): „Acea crizã de plictis pecare am avut-o la cinci ani (1916),într-o dupã-amiazã pe care n-ams-o uit niciodatã, a fost la mineprima ºi adevãrata trezire a con-ºtiinþei. Din acea dupã-amiazãdateazã naºterea mea ca fiinþãconºtientã (s. a.). Ce eram înain-te? O fiinþã ºi atât. Eul (s.a.) meua început cu acea fisurã ºi toto-datã revelaþie, ce exprimã binedubla naturã a plictisului. Am sim-þit deodatã prezenþa nimicului însângele meu, în oasele mele, înrespiraþia mea ºi în tot ce mã în-conjura, eram vid ca obiectele. Numai era nici cer, nici pãmânt, doaro nesfârºitã întindere de timp, detimp mumificat” (p. 133). El se ob-servã, se caracterizeazã ºi se de-fineºte atât de bine, încât tindesã-ºi invalideze exegeza. Mai alescã aceasta nu poate face decâtrãu: „Nimic nu e mai deprimantdupã ºtiinþa mea decât sã citeºtio analizã detaliatã a propriei ope-re, sã asiºti la propria ta disecþie”(p. 325). Sã recunoaºtem cã au-torul are o evidentã continuitatede adâncime, îl regãseºti chiar ºiacolo unde uitã de el sau acolounde nu are verva celor mai bunepanseuri. Dar e ceva ºi mai tare:reuºeºte sã obþinã aceastã con-tinuitate inclusiv din contradic-þia purã. Textul lui e ºi literaturã,ºi comentariu critic, ºi chiar criti-ca criticii: „Scriind despre cãrþilemele, criticii preiau de regulã sar-casmele pe care le-am îndreptateu însumi contra mea. Nimic mainecinstit ºi mai stupid decât sãexploatezi autoironia... altuia, fo-losindu-te de ea ca sã-l zdrobeºti”(p. 15). Repugnanþa devine me-todã de lucru, cãci a circumscrieun teritoriu înseamnã a elimina, ate fortifica, a te conforma în ex-clusivitate îndeletnicirilor tale,ipostazelor tale, indignãrilor tale:„Am încercat sã citesc Imperiulsemnelor de Roland Barthes. Cestil! Lucruri simple prezentateîntr-un scris sibilinic, de o afec-tare delirantã, de-o preþiozitatecare-þi întoarce stomacul pe dos.

[În altã stare de spirit, Cioran ar figãsit în aceastã senzaþie o plãce-re remarcabilã!, n. m., IB] Cu toa-te astea, individul e inteligent ºisubtil, ºi deloc gol. Dezgust fãrãmargini” (p. 349). Prin urmare, artrebui sã atingi capacitatea deobservaþie ºi stilizare a autoruluipentru a îndrãzni o inducþie rigu-roasã (care numai în aparenþã ela îndemânã) în acest fascinantstufãriº textual care îl privea, înprimul rând, personal. O astfel deîncercare nu pare, pe de altã par-te, dificilã pentru cã Cioran e, înbunã mãsurã, previzibil, „trage-dia îi þine – nu-i aºa? – de cald.”(p. 349). [Dacã am fi scrupuloºi,simpla analizã a zicerii de mai susne-ar pune în situaþia de a vorbidespre tot ceea ce Cioran consi-dera cã e „,mai rãu”: „preþiozita-tea combinatã cu jargonul ºtiin-þific”, p. 349; extraordinar estefaptul cã cele douã enunþãri suntuna în continuarea celeilalte]. Elcautã neantul, moartea, dispari-þia, contrazicerea, negarea etc.,tot ceea ce þine de seria aceasta.E aici un exces foarte bine calcu-lat, o obiºnuire cu ceea ce fatal-mente va urma, un mod eliptic dea se dezice de telenovela eului,dar ºi de a-i semnala constantprezenþa.

Cãci felul în care are loc aceas-tã cãutare e aproape uluitor:Cioran e un exemplu viu cã obse-sia (la nivelul cognitiv-stilistic celmai înalt) e capabilã sã rescrielumea dupã voia ei ºi chiar sã nefacã sã credem cã lumea chiar aºae. Aproape la fiecare paginã gã-seºti ceva retenibil, ceea ce e dejaprea mult, dat fiind perimetrul dejoc foarte limitat în care ºi-a im-pus (sau a fost obligat s-o facã)sã evolueze, similar celui în carea ajuns sã evolueze Beckett: „20februarie [1970] – Ieri, searã cufamilia Beckett. Sam era în formãºi chiar în vervã. Mi-a povestitcã a ajuns sã scrie teatru din în-tâmplare, ca sã se destindã, dupãce scrisese romane. Era doar unamuzament sau o încercare ºi nu-ºi imagina cã va cãpãta aseme-nea importanþã. A adãugat, edrept, cã scrierea unei piese im-plicã o serie de dificultãþi, pentrucã trebuie sã te limitezi (s. a.), ºicã asta îl fãcea curios ºi-l ispiteadupã marea libertate, arbitrarã ºinelimitatã a romanului, în carechiar nu sunt limite. Pe scurt, tea-trul comportã convenþii: romanulnu mai are aproape deloc” (p.162). Toate aceste însemnãri do-vedesc cã orice se poate dovediutil „grandiosului” sãu proiect dea sãpa la temelia fiinþei, cu ma-jusculã: Fiinþã. Ai crede cã auto-rul nu vrea altceva decât sã de-monstreze pas cu pas futililitateaextremã a oricãrui sistem filoso-fic, a oricãrei metafizici, a oricãreigândiri. Singura gândire care câtde cât îi convine e cea personalã,dar ºi aceasta cu intermitenþe.Normal cã Heidegger îi displace:„Tocmai am citit Gelassenheit deHeidegger. De îndatã ce foloseº-te limbajul curent, vezi ce puþin(s.a.) are de spus. Întotdeauna amcrezut cã jargonul este o uriaºãimposturã. În cel mai bun caz,

s-ar putea spune: jargonul esteimpostura oamenilor cinstiþi./ Darsã prezinþi lucrurile astfel înseam-nã sã fii indulgent. În realitate,imediat ce sari din limbajul viu casã te instalezi în altul, confecþio-nat, existã o voinþã mai mult saumai puþin conºtientã de a înºela”(p. 21). Asta la suprafaþã, pentrucã, în alt loc, fãrã s-o spunã, eheideggerian: „Potrivit lui Hegel,«omul nu va fi cu totul liber de-cât atunci când se va înconjurade o lume în întregime creatã deel»./ Ce eroare! Este exact ceeace a fãcut omul, ºi n-a fost nicio-datã mai înlãnþuit ca acum. Omula substituit naturii tehnica, de-venind sclavul acesteia în multmai mare mãsurã decât fusesesclavul naturii” (p. 337). Acumu-larea de date de cea mai diversãfacturã (ºi care de la un momentdat încolo – datã fiind persisten-þa, în fond, în aceeaºi idee – poa-te provoca râsul: observaþia a fostfãcutã de Culianu într-un text de-spre Aveux et anathèmes) nupoate camufla un inerþial bun al„scriiturii” (evident cã detestãtermenul), dar nici autocontradic-þia nu poate lipsi. Invenþia e cuatât mai spectaculoasã cu cât,oricare ar fi „dimensiunile” ei (iarla Cioran are dimensiuni din bel-ºug: pentru asta îl citim !), neagãmai aprig, neagã orice, se neagãpe sine etc: „Nu ne întâlnim cuexistenþa decât dupã ce am ne-gat-o pânã la capãt. Cãci nega-rea totalã ne readuce în prima zi alumii” (p. 345). Negativitatea este,dacã e sã discutãm la modul pre-þios, o metasemioticã activabilãinstantaneu, de cum a început sãscrie un cuvânt, în textul ciora-nian. Nu încape îndoialã cã ºiaceasta e o idee futilã (de nuchiar ridicolã), cu atât mai multcu cât fondul originar al oricãreinegaþii este afirmativitatea:„Îi spuneam ieri-searã Sandei

ro

nic

a l

ite

ra

răimplacabila artã a denudãrii

nnnnn ION BUZERA

Stolojan, care-mi vorbea desprenegaþie, despre negaþiile mele (s.a.), cã nu trebuie sã te laºi impre-sionat de cuvinte, cã o negaþiepãtimaºã este o afirmaþie ºi cã înfond totul e afirmaþie” (p. 149).Orice ar fi, negaþie sau afirmaþie,Cioran vrea sã se exprime (dar pescurt), dacã are o euforie, aceeae euforia comunicaþionalã, ca sãzic aºa, pentru cã nimic nu paresã-l sperie mai mult decât inco-municabilul a ceea ce afirmã.Dacã face eforturi, acestea suntîn sensul transparenþei ideii, ori-cât de multã oroare ar întruchipa.

Ceea ce scria Cioran în perioa-da interbelicã se afla mult preades (chiar ºi atunci când era vor-ba de „lirism pur”) în proximita-tea ideologicului. Fanatismul luiavea ceva strident. Franceza i-asublimat umorile ºi i-a calibratfraza. Ceva lirism gãsim ºi în Caie-te, dar fie reprimat („Pe balcon,pe peretele din stânga, au mairãmas câteva frunze de viþã. Vân-tul le face sã fremete. Sunt în pra-gul unui haiku. Mai bine mã ab-þin”, p. 113), fie de-a dreptul naiv:„Ieri, la Versailles, pe aleea ceduce la castel, o palã de vânt aridicat frunzele moarte ce s-auînvârtejit prin aer” (p. 114). Întâl-nim ºi momente de blagianism pur(„Miezul nopþii sub arcadele dela Palais-Royal. Nimeni. Liniºteincredibilã (la Paris !): se auzeaunorii trecând.”, p. 290) sau debacovianism: „Sã asculþi (s. a.)ploaia – o activitate ce-ºi estesuficientã sieºi. Nu vãd de ce ne-am mai gândi la altceva”, p. 10. (Ecazul sã spunem cã, în materie degust poetic, Cioran a rãmas la sim-bolism). Sunt urmele unei litera-turi pe care, e de la sine înþeles, odetestã, aºa cum îi detestã ºi peromâni („În general, compatrioþiimei sunt niºte prãpãdiþi”, p. 11;„Cãci compatrioþii mei, trebuiespus, nu reprezintã nimic, sunt

(s.a) nimic”, p. 291) ºi, din cândîn când, pe francezi, germani, perestul lumii etc. Întoarcerea refu-latului e un subiect de (oroare!)tezã de doctorat despre opera luiCioran, mai ales cã nici psihana-liza nu-i plãcea: „În tot freudis-mul, doar Freud este interesant”(p. 371). Cioran va cãuta cu vo-luptate ºi cu lumânarea fraze pre-cum cea a lui Nerval de la p. 370(„Ajuns în Place de la Concorde,gândul meu era sã mã nimicesc”),deci se va cãuta pe sine pestetot. Un egomorfism cam livrescºi care ar putea fi de prost-gust,dacã n-ar fi atât de stãruitor, deautoalimentat. În secret, dar ºi pefaþã, Cioran a vrut sã demonstre-ze cã a fi scriitor înseamnã sãaprofundezi la nesfârºit cevascriind. Talentul aproape cã e unapedince, îl gãseºti sau nu pedrum. E recomandabil, totuºi, sãîl ai, dacã vrei sã scrii cevaretenibil, altfel rãmâi scriitor deuz intern: „Îi spuneam asearã luiR. M. cã Georges Bataille a fostun om interesant, un dezechilibratcomplex, ciudat, dar cã nu-miplace felul lui de a scrie, cã nu eraînzestrat pe mãsura dezechili-brului sãu” (p. 347). Cu atât maimult cu cât ºtie cã: „Existã o re-gulã de aur în literaturã ºi în artã:sã laºi o imagine incompletã de-spre tine.” (p. 371). Adicã: sã spuiatât de multe despre tine (cazullui), încât lumea sã creadã cã aiascuns infinit mai multe. Deºi,evident, nu e de acord, Ionesco„l-a citit” bine: „Mã gândesc ia-rãºi la ce mi-a spus Eugen, acummai mult de douã luni: «Eºti ve-sel ºi ai scris cãrþi pesimiste; eusunt trist, ºi am scris cãrþi vese-le.»/ Dacã cei care ne cunosc depatruzeci de ani se înºalã în pri-vinþa noastrã în aºa hal, ce sã maispunem despre ceilalþi./ Rãmânetotuºi adevãrat cã eul meu realnu se manifestã în faþa niciuneiadintre persoanele pe care le frec-ventez, nici mãcar a prietenilor.Înclinaþia mea spre turuialã biru-ie întotdeauna ºi înºalã pe toatãlumea. Când mã gândesc cã nuexistã infern în care sã nu fi co-borât! Cãci în infern coborâm dinpricina tristeþii, lucru în care amfost mai bine înzestrat ca oriºici-ne” (p. 377). ªi când e direct„atins” e precis în dispoziþia luicalculat-mohorâtã ºi chiar, ca sãzic aºa, corect faþã de el însuºi.Bineînþeles cã se poate ºi înºela,dar asta nu dãuneazã ideii, ci oajutã sã fie fresh, pentru cã, ori-cum, nu poate atinge esenþialul,vitalul, originarul. Pentru Cioran,scrisul a fost un simulacru, darcare a avut mereu scuza cã a lup-tat împotriva lui însuºi. Cioraneste inversul lui Caragiale: la aces-ta din urmã comicul e la suprafaþãºi tragicul în adânc, la Cioran dis-perarea acutã e întâlnitã aproapela fiecare rând, în timp ce în adân-curi e cel puþin un surâs.

A fost nevoie ca E. M. Cioransã se obiºnuiascã cu franceza ºifranceza cu el, ca sã ne dãm seamace specimen de veselã genialitatemorbidã am avut de oferit lumii.


fidelisLa tropice e cald ºi simt cum carnea mi se ardeSub arºiþã mã întind la soare. Aºtept sã vinãEl-Zorab.Cred. Credinþa la rãcoare doare. Trupul sefrãmântã din aluatMecca e aproape iar eu zac.-Vai!vai! picãturi de apã tare din MareaMoartã eu aº beaGura-mi este înfometatã, ea stinge foculdeodatãO, dulce sãrutare caldã!Beau azi un strop ºi mâine beau o picãturãªi marea toatã îmi intrã-n gurã;Eu nu vreau sã mã spãl pe ea, sã uit cã m-aidorit cândva…Sã-mi strig iubitul mort sub soare, la Mecca fiind înmormântatSã-mi strige:- Eºti o bãutoare, de-aº fi vrut n-aº fisucombat!- Sorbul apei tale ºi al planetei! Aº fi vãrsat-odin paharPentru ca altã apã albã sã devinã din roºie,sã uiþi de amarDa, o mânã moartã, rece îmi întinde cupadin cristalÎn care apa clocoteºte ºi uit sã o primesc.Se trece.O vãrs pe aur sã se spele de parcã auru-imurdarCând bei durerea se dizolvã iar eu nu beau.Sunt în zadar!

Maria Cristofir

indEXprimãri

„Aºadar, cãldura neobiºnuitãdin ultimele sãptãmâni nu dãsemne cã ar înceta prea curând.Reamintim, suntem, pe întreg te-ritoriul þãrii, în a zecea zi conse-cutivã de cod roºu ºi vã sfãtuimsã luaþi toate mãsurile care seimpun pentru a vã proteja”.

Acestea erau, în linii mari, re-plicile cu care buletinele meteode la radio ºi tv. se încheiau înfiecare zi din ultimele douã sãp-tãmâni. Marian se cam sãturase.Când aveai 80 de ani ºi mai erai ºicardiac, deveneai destul de con-ºtient cã, în cazul în care codulroºu avea sã se prelungeascã, eraposibil sã nu mai apuci sã te bu-curi de ploile ºi de toamna pe careîntreaga þarã le aºtepta.

Era singur. Iar acum, când dincauza cãldurii aproape cã nu maiputea sã iasã din casã, simþea ºimai intens aceastã singurãtate.Fiul sãu, Emil, îl suna în fiecaresearã sã îl întrebe cum se mai sim-te. Se bucura sã îl audã cum îipovesteºte despre ce mai fac ne-poþii ºi nora sa, dar în acelaºi timp,avea un sentiment destul de ciu-dat atunci când vorbeau. De cândauzea soneria telefonului, aveaimpresia cã e ca un apel de la sfâr-ºitul unei lupte, când comandan-tul verificã numãrul supravieþui-torilor. Iar faptul cã el era mereustrigat îl indica în mod clar ca peo verigã slabã, a cãrei rupturã eprevizibilã. La fel, viaþa intensã,plinã de trãiri multe ºi de experi-enþe noi, a nepoþilor sãi, îi trezeasentimente contradictorii. Se bu-cura pentru ei, pentru cã erau ur-maºii sãi, iar atunci când Emil in-sista pe asemãnarea dintre nepo-tul cel mare, Victor, ºi Marian,acesta simþea urcând în el o cãl-durã care nu avea nimic de a facecu înãbuºeala sufocantã de afa-rã. Dar nu se putea abþine sã nucompare viaþa lor cu viaþa lui, sã

de când cuvremea asta

nu îºi aminteascã faptul cã în ulti-mele zile nu mai mergea nici sã îºicumpere pâine, pentru cã la unmoment dat i se fãcuse rãu pe stra-dã, sau cã celãlalt bãtrân din bloc,Emilian, era deja în spital ºi veºtiledespre el nu erau deloc bune.

Neavând ce face, butonã încontinuare. Pe toate posturile,ºtiri despre pãduri care au luatfoc, despre instituþii care ºi-auîncetat activitatea ºi despre bã-trâni morþi pe stradã din cauzacãldurii. Vocea de o tristeþe pe câtde afectatã ºi voluntarã, pe atâtde ne-simþitã a crainicilor i se pã-rea o adevãratã jignire pentrusentimentele reale. Era o prosti-tuþie emoþionalã, o mimare desentiment fãcutã pentru audien-þã. Din acest punct de vedere, ceicare prezentau ºtirile i se pãreaumai degeneraþi decât o prostitua-tã. Aceasta nu mima nimic saueventual mima orgasmul pentrua-ºi câºtiga banii. Dar aceste ve-dete ale televiziunilor mimau sen-timentul, coborând spre ridicolchiar noþiunile de compasiune, re-gret, respect sau apreciere. Eraun spectacol sã vezi zâmbetulfermecãtor cu care crainica pre-zenta o ºtire despre viaþa mon-denã a unui cuplu format dintr-odomniºoarã superbã ºi un domnnu chiar atât de superb, dar binepoziþionat în Top 300, apoi triste-þea care o cuprindea pe aceeaºicrainicã la ºtirea urmãtoare, de-spre doi adolescenþi care ºi-aupierdut viaþa într-un accident dealpinism, îngrijorarea profundã

pentru soarta pla-netei când veneaiar vorba desprecanicula intermi-nabilã, apoi zâm-betul drãgãlaº cucare prezenta ºti-rea despre pisicu-þa salvatã de pom-pieri dupã ce seurcase într-un co-pac din care apoiîi fusese fricã sãmai coboare.

Pe la 11 dimi-neaþa, deja începusã se plictiseascãîngrozitor. Stinsetelevizorul ºi sehotãrî sã iasã pu-þin pe afarã, la omicã plimbare. Erafoarte cald, darpeste câteva oreaerul avea sãdevinã într-adevãrirespirabil ºi atuncinu mai putea fivorba de nicio ie-ºire din casã. ªtiacã oricum nu artrebui sã iasã niciacum, dar încre-menirea ºi inactivi-tatea totalã dincasã i se pãreaumai rele decât ori-ce altceva.

Îmbrãcã niºtepantaloni de in ºio cãmaºã lejerã,de mãtase, cu mâ-necã scurtã, ºi ieºi

în faþa blocului. Primii paºi prinaerul încins i se pãrurã insupor-tabili. Soarele dogorea atât de pu-ternic, încât avu o senzaþie nu demers, ci de înot într-o piscinã cuapã fierbinte. Cumva, aerul deve-nise dens, iar dacã se întâmplasã batã un vânt oricât de uºor,Marian îºi simþea pielea arzând.Se opri la umbrã, sub primul co-pac care i se ivise în cale. Ceidouãzeci sau treizeci de metri pecare îi parcursese îl obosiserã te-ribil. Simþea nevoia sã se aºeze,dar nu avea unde. Era pe trotuarºi prin apropiere nu exista niciobancã. Dar el simþea cã nu preamai poate sta în picioare ºi cã epe cale sã se prãbuºeascã oricum.Aºa cã, pentru salvarea aparen-þelor, se prefãcu cã trebuie sã selege la pantofi ºi aterizã cumva îngenunchi, mai repede decât îºipropusese, dar cu piciorul dreptîn faþã ºi cu mâinile tot legând ºidezlegând nodul.

Rãmase în aceastã poziþie mi-nute bune, pânã când, treptat,simþi cã începe sã îºi revinã.Acum, în el se luptau douã gân-duri sau douã nevoi contradic-torii. Îi era sete sau, mai bine-zis,era ars de sete, simþea cã o înghi-þiturã de apã i-ar da noi puteri dar,în acelaºi timp, ºtia cã cel maiapropiat magazin nu e chiar atâtde aproape pe cât ºi-ar dori el ºicã ar fi mult mai înþelept din par-tea lui sã se întoarcã acasã ºi sãîºi potoleascã acolo setea. Dar ceîl aºtepta acasã ? Aceleaºi orelungi de plictisealã, aceleaºi ºtirila televizor, aceleaºi cãrþi pe nop-tierã, aceeaºi singurãtate. Vecinulîi adusese pâinea pe care i-o cum-pãrase dimineaþã, înainte de a ple-ca la serviciu, aºa cã nu mai aº-tepta niciun vizitator. Cât de de-parte i se pãrea ziua de sâmbãtã,când Emil ºi Victor aveau sã vinãpe la el ! Chiar ºi o banalã discu-þie de o orã cu ei doi sau mãcar otãcere întreruptã din când în cândde câte o înjurãturã în timp ce seuitau la un meci îi ofereau o ener-gie care îl susþinea zile întregi dupãaceea. Parcã respirând acelaºi aercu ei prelua un pic din vitalitateaºi încrederea lor în viaþã.

Se ridicã ºi începu sã meargã,încet, cu grijã sã nu facã vreunefort care sã îl oboseascã din nou,spre magazin. Ajunse dupã câte-va minute, fãrã sã mai fie nevoit„sã îºi lege ºireturile”. Se pare cã,odatã depãºit primul impact, cor-pul sãu era încã în stare sã seadapteze sau mãcar sã rezistechiar ºi la aceastã cãldurã.

Aerul condiþionat din maga-zin ºi zâmbetul plãcut al fetei dedupã tejghea îl fãcurã sã se feli-cite pentru efortul de a ajunge aici.

– Vai, domnule Bãnescu, aþivenit singur pânã aici pe cãlduraasta? Dacã aveaþi nevoie de cevaputeaþi sã mã sunaþi ºi trimiteameu vreun copil sã vã aducã!

– Dacã aº sta numai în casãm-aº mucegãi acolo! ªi ce, eu nuam voie sã mã bucur din când încând cã vãd o fatã frumoasã? Amieºit sã mã plimb puþin, cã maitârziu nu o sã mai pot, pe cãlduraaia de dupã prânz. ªi dacã tot am

ieºit, m-am gândit sã trec ºi peaici, sã te vãd ºi sã mai iau o sti-clã cu apã, sã îmi fac raþia de treilitri pe zi, de care tot vorbesc ãiape la televizor.

– Aveþi dreptate, ºi eu beautot mai multã apã de când cu vre-mea asta. Când o sã vinã primaploaie o sã ies ºi o sã stau sã mãude ore în ºir! M-aº bucura ºi deo furtunã, chiar dacã mi-e cam fri-cã de tunete! Poftiþi apa! Douã-zeci de mii. Mulþumesc, o zi bunãºi dumneavoastrã!

Imediat dupã ce ieºi din ma-gazin, Marian desfãcu sticla ºisorbi cu plãcere câteva înghiþi-turi. Numai cã apa era foarte receºi corpul sãu nu o primi cu plãce-re. Era prea mare diferenþa întrefocul din aer ºi lichidul îngheþatcare pãtrunsese în organism. Cade fiecare datã dupã ce gustaceva rece ºi nu se simþea bine, îºiaminti cã auzise el cã arabii beauceai cald ºi cã asta îi ajutã sã re-ziste mai bine la cãldurã. Trebuiesã încerce ºi el, poate cã ºtiu eice ºtiu, dupã atâtea generaþii obiº-nuite cu deºertul.

Obosi din nou destul de repe-de, dar se forþã sã nu se opreas-cã decât când ajunse la scara blo-cului. Aici avea din nou un pre-text pentru a sta jos, chiar pe sca-rã. Aºa ca bãtrânii curioºi carederanjau pe toatã lumea, sã maivadã ºi el cine mai trece, ce semai întâmplã pe stradã…

Mai bãu câteva înghiþituri,apoi intrã în casã. Se aºezã în patsã se odihneascã puþin ºi abiaatunci îºi dãdu seama cât e deobosit. Aºa cum se obiºnuisedin tinereþe, cât timp fusese afa-rã nu îi permisese trupului sã îºimanifeste osteneala, dar când îºipermise sã se relaxeze, simþi cãaceastã plimbare îl storsese deenergie. „Nu-i nimic, pun niºtemuzicã ambientalã ºi poate dormcâteva ore. Oricum nu am ce facealtceva”. Aºa se ºi întâmplã.Adormi, dar, în ciuda muzicii li-niºtitoare, somnul sãu fu extremde agitat, cu multe vise haotice,fãrã legãturã unele cu altele, ºicu treziri bruºte ºi scurte, pentruca apoi sã adoarmã iar, visând cãînoatã prin valuri de foc ºi cãVictor varsã apã pe el, dar apa eprea rece ºi focul se transformã

Marius Cristian Ene (n. 4 octombrie 1981) a absolvit Fa-cultatea de Istorie din Craiova (2004) ºi masterul Mana-gementul Relaþiilor Internaþionale (2006) din cadrul ace-

leiaºi facultãþi. A publicat eseuri, recenzii ºi traduceri din francezã înrevistele electronice „Sisif” ºi „EgoPHobia” ºi a primit premiul II lasecþiunea de prozã a Concursului Naþional de Creaþie literarã „Dimi-trie Bolintineanu”, ediþia din 2007. În curând, urmeazã sã îi aparãtraducerea volumului Muntele Analog de René Daumal la EdituraNiculescu. În prezent, este doctorand la Facultatea de Studii Euro-pene din Cluj-Napoca. (P. M.)

în gheaþã, iar el rãmâne prins aco-lo, apoi cã Emilian, vecinul aflatîn spital, îi bate la uºã ºi îl invitãla o partidã de ºah, dar cã nebu-nii ºi regii din tabla de ºah nuaveau ºireturile legate ºi ei doistau câteva ore sã îi lege la pan-tofi, pentru cã apãreau mulþi, totmai mulþi nebuni, apoi cã plouãmult de tot, pe stradã se formea-zã un val uriaº care ia cu el maga-zinul ºi pe tânãra vânzãtoare, sprecare el începe sã înoate ºi reu-ºeºte sã o salveze, dar când iesedin apã e obosit ºi inima îi batecu putere…

Aceastã senzaþie, a unei inimicare bate cu prea mare putere,începu sã aparã din ce în ce maides. Camera era învãluitã în întu-neric ºi se auzea o muzicã ciuda-tã, în care un susur de apã se îm-pletea cu glasul cristalin al uneifete, care parcã îºi chema iubitul,plinã de încredere cã el va veni încurând. Treptat, îºi dãdu seamacã asta e muzica pe care chiar el opusese când adormise ºi cã pro-babil dormise atât de mult încâtdeja se fãcuse întuneric.

„Asta mi se întâmplã doarcând mi-e rãu”, îºi spuse, dându-ºi seama în acelaºi moment cãbãtaia puternicã a inimii nu maiaparþinea visului, ci era foarte re-alã ºi trebuia sã îºi ia imediat me-dicamentele. Chiar atunci începusã sune telefonul.

„Emil!”, se bucurã el ºi avu im-pulsul de a se repezi spre tele-fon. Aproape cã sãri din pat, ne-rãbdãtor sã vorbeascã cu fiul sãuºi sã afle ce îi mai face nepotulfavorit, dar se prãbuºi chiar lamarginea patului, cu o durere te-ribilã în piept. Încercã sã se tâ-rascã spre telefon, dar durereadin piept se rãspândi în tot cor-pul, amestecându-se cumva cucãldura, cu setea care îl cuprinsedin nou, cu sunetul telefonuluiºi cu glasul cristalin al tinerei fetecare îºi chema iubitul. Îºi dãduseama cã nu o sã mai ajungã laacel telefon ºi se mulþumi cu gân-dul cã fiul sãu îl cautã ºi se gân-deºte la el chiar în acel moment,gând la care simþi o bucurie ºi oliniºte din ce în ce mai profunde…

nnnnn Marius Cristian Ene

ele

tri

sti

că


eudaniela ar putea fi un nume foarte

frumosdaniela ºtie asta ºi se bucurãdaniela mai ºtie cã dacã s-ar apleca maimultcoloana ei s-ar frânge cu un zgomot secºi din ea ar rãsãri lotuºi violeþiprefãcuþi imediat în scrumdaniela mai simte cã dacã ar iubi maimultinima ei s-ar umfla ca un balon cu heliuce-ar pocni mai apoi plinde confetti multicolore

daniela ºtie cã/daniela simte cã/

poem

mã aflam în gaura aia de ºobolanicare este staþia de metrousimþindu-mã ºobolanul cel mai ºobolanumil ºi provincialcândrotiþele realitãþii au început sã se învârtãdin nousã deruleze imaginile lentºi atunci am vãzut cum scãrile rulantecoboarã silueteleuna dupã altamai întîiîncãlþãrigenunchiºoldurimâinipiepturicapetede statui urbane

there is no spoon

ºi se fãcu ora 7 înghit tacticospilula prozac nr 1 pilula prozac nr 2 nr 3nr 4pilula albastrãdom’le ce fustã scurtã are azi asistentanoastrãînghiontesc prinþesa nr 1 de lângã minedoar cât sã îi deranjez coroniþa de pefrunteîn timp ce prinþesa nr 2 îºi târãºteghiozdanulscapã creioanele pe jos iar nu-mideseneazã elefanþinr 3 îºi bea ceaiul lângã fete în plasticrozfantastic cât de repede pot sãîmi leg aripile la locmã gândeam sã zborprea mi se vând miracole la kilogramunii le aºteaptã nu deranjaþialþii se bazeazã pe elemâine oricum schimbãm locurile între noi

pãsãri de hârtie se sinucid freneticaruncându-se pe geamfake dream no 1 no 2 no…

*fac genuflexiuni cu toatã nefericirea

mea în cârcãmã culc seara cu zâmbetul încremenit pebuzevisez zãpezi

*îmi imaginez câteodatã cum durerile

tale toate s-au fãcut ghemotoaceghemotoace ºi s-au strâns ciorchine înascunziºul plãmânilor

când plângi, o luminã albastrãþâsneºte de sub coaste/iar eu întindmâinile sã mã pot încãlzi

*

am fãcut exact ce m-aþi sfãtuit cu toþiimi-am luat micul dejunam înghiþit cuminte oul ceaiulam curãþat mizeria de dupã weekendba îmi fac chiar ºi gimnastica de dimineaþapriviþi cum dau calmã din braþe înainteînapoi

ºi atunci haispuneþi-mi voi miede ce golul din minee încã acolode ce simt dorinþa asta turbatãsã umplu un pistol cu apãsã-l lipesc de tâmpla primului venitºi sã apãs sã apãs sã apãs

*fãrã teamã de reconstituirea de

dimineaþãsau de ºuieratul vântului prin oasele totmai subþiatece dacã mâinile mele încep din umerii tãibraþele tale mi se încolãcesc pe mijlocrespirãm în acelaºi timpbeau cafeaua cu buzele taleîmi aprinzi o þigarã întorci filele cãrþiiºi foamea se apropieºi nodul se strânge tot mai mult

aºtept mâna sã vinã sã tragã de un firºi sã ne deºireochi cu ochi

*ºi dintr-o datã prea caldumbrele se tolãniserã prin colþuriprietenii ºi ei în jurul meseivinul ºi pâinea treceau încet din mânã înmânãne spionam discretvorbeam despre iubireconjugam câte un eu iubesc (cum, ºi) tuiubesti (?)el (pe cine) iubeºtene iubim creºtineºtesau egoistcum sã fugim de negaþiecumse adunau vorbele deasupra noastrãpluteau ca aburii unei beþii greleam râs mi-am ziso sã cãdem cu toþii sub meseºi nici unul nu-l va auzi când va bate lauºã

*mã întreb cât o sã dureze pânã voi

ajunge un simplu nume pe o cartepoºtalã trimisã post restant în oraºulãsta alb gol ºi scheletic fãrã bãncipentru siluete anonime cu vieþi la sutede km distanþã

înghesuite în ºifoniere vechi staunimicuri cuvinte inutile frustrãri mai ales

totul s-a mutat în capul meu

*mi-e dor de femeia care învârtea zece fu-ioare pe buricele degetelor

*duhneºte oraºul a suflete bãltiteultimii beþivi fac slalom printre pisici þâº-nind din pubeleprintre câinii ce urlã a frig a foame a moar-te printre cutiide conserve rostogolite de vântºi tu sã adormi cu inima în gât

*

am oprit muzicape tavan steluþe de staniol pâlpâieîn ritm cu ferestrele vecinilor ascunºi întelevizoareastept încã o iarna siberianãîmi vine sã plângfrigul ãsta nu þine nici de ora târzie nicide anotimpci de chipurile noastre smoliteîn cel mai bun caz mã pregãtesc pentruultimele versuriultima stoarcere sau judecatãdisecare eviscerare amendarepoezia mea stã goalã pe galantar lasubpreþsã nu te mire dacã într-o zitoate cuvintele mele nu vor mai încãpeadecâtîn mesaje elipticesimple post-its pe un frigider la comun

15

m-am rãtãcit puþinpoate ºi pentru cã vorbesc de-atâta timpsingurãîmi vãd chipul lipit peste cel al vostruvã spun cele aºteptatevã dau rãspunsurile doritedeschid gura vãrsconsoane butucãnoase tãioasecu buze sângerand rotunjesc vocaleleca într-o mantrã a muþenieifãrã efect

citadinãmã oboseau toate acele inimi adunate

la un locceasornice desincronizatetictactictactactactacitmã înfipsesem în pãmânt iniþial nu astaeraintenþia mea sã arãt oricui floarea albãdin piepto purtam aºa ca o ranãca pe un cuþit încã înfipt care picpicpicurace spuneammã dãdeam chiar ºi eu dupã soare acum

DebutDebut

Debutîn staþia de tramvai plinã devii (?)ce plictis mã uit în sacoºe trag cu ochiulla ºtirile din ziare la sms-urimelodii in urechi tonuriI am tuningI am tuningeu vã audvoi mã vedeþi?

peºte pe televizorÎnseamnã cã m-am tâmpit eu/bãrbatul aruncã haina pantofii bascabuna dispoziþie pe jos aiurea ca pe vre-mea burlãciei ce vremuri frate/înseamnã cã m-am tâmpit eu ºi/vecinii deja îºi lipiserã urechile de ziduriunii se aliniaserã frumos la geamuri scui-pau seminþe ºuºoteau se puneau chiar ºipariuri/înseamnã cã m-am tâmpit eu ºi nu mai ºtiu/se trânti pe fotoliu halatul muierii se plim-ba prin faþa lui pardon muierea în halat seplimba prin faþa televizorului/înseamnã cã m-am tâmpit eu ºi nu mai ºtiuce/de cate ori sã îi spunã cã o bere în plus nustricã ajutã la indigestie e antidepresivsalveazã cãsnicii/înseamnã cã m-am tâmpit eu ºi nu mai ºtiuce e aia o/o?/paneminescianã/bãrbatul culese în ordine inversã zâmbe-tul ºosetele telecomanda ºi cheile ºi bãtula uºa vecinei/e clar, m-am tâmpit eu.

ecoul unui vis

oare când ne vom pãrãsi casele sãpateadânc în muntelegate doar prin scãri suspendateoare când vom coborîsã ne þinem de mânãîn cercuri largi din ce în ce mai largirespirând cu toþii în acelaºi ritmpânã se va auzi o singura bãtaie de inimã

nnnnn Daniela Stãnescu

ele

tri

sti

că


Filip Florian, Zilele regelui,Polirom, Iaºi, 2008

Filip Florian dezvoltã înZilele regelui o reþeaepicã multifaþetatã, o in-

cursiune în istoria nu foarte re-centã, un „fals tratat” de mentali-tãþi provocat de ciocnirea poziti-vã între douã civilizaþii (occiden-talã vs. balcanicã). Este o per-spectivã din exterior, o descope-rire treptatã prin ochii celuilalt, unexerciþiu de situare în afarã, deobiectivare a percepþiei.

Pornind de la premisa cã Isto-ria se scrie din istorioare, FilipFlorian opereazã o substituire ºiaduce în prin plan istoria unuipersonaj-apendice al figurii rega-le: dentistul Joseph Strauss, cuo structurã similarã, dar la nivelmicro. Întâlnirile între cei doi suntrare, însã determinante pentruviitorul ambilor; fante sporadicede luminã asigurã accesul la eve-nimentele „ce scriu istoria”.

Aventura lui Joseph Straussdebuteazã printr-un „Adio” ful-minant, celebrare a despãrþirii deBerlin, de amicii de la Der GrobeBar ºi de fetele din stabilimentullui Fraulein Helga, prin ieºireadintr-o scenã ºi intrarea în alta,cãlãtorind incognito, asemeniprotectorului sãu, spre un Buka-rest exotic ºi necunoscut, în careîºi depoziteazã toate speranþele,conform mãrturisirii fãcute fide-lului companion, motanul Sieg-fried: „vine un ceas deodatã,când nu te mai leagã nimic de ni-meni, ºi nici de ce-i în jur, cînddincolo de un imperiu, de-un lanþde munþi ºi de câmpii necuprinsee posibil sã te naºti încã odatã...“.

Aventura regalã se aflã la în-ceput sub semnul provizoratului,numirea lui Karl Eitel FriedrichZephyrinus Ludwig, fiul prinþu-lui Karl Anton, guvernatorul mi-litar al Renaniei, fiind rezultatulunor politici de tatonare ce se fi-

regele, dentistul sãu ºi motanul lui

nalizeazã cu o pseudo-ceremoniede înscãunare. Dincolo de deca-lajul temporar, itinerariul lor eaproape identic, la fel ca ºi ºoculla contactul cu Bucuresci, recon-stituit în culori, imagini ºi fragran-þe aprinse, „încins ºi nepãsãtor“,prins într-un ritm „turcit“. Adap-tarea este mai linã pentru un den-tist decât pentru un rege, astfelcã Joseph Strauss, ajutat derestrânsa, dar sãritoarea comuni-tate germanã din strada Lipscani,reuºeºte sã-ºi încropeascã uncabinet relativ funcþionabil ºi sãînþeleagã starea de fapt: „cum sefura pânã nu mai rãmãsese nimicde luat, cum nu puþini, visând latron, sperau ca principele Karl sãobþinã un împrumut însemnat ºistrãin, sã umple visteria, apoi sãse întoarcã în þara lui“. Secreteleacomodãrii sunt transmise maideparte, de la convorbirea parti-cularã în care prinþul, pierdut înlumea unde intrase în urmã cucâteva luni, primeºte sfatul de a-ºi pãstra „cumpãtul, tenacitateaºi tronul“, pânã la episodul, des-

prins parcã din Halima, al întâl-nirii cu sultanul, sub efectul nar-cotizant al ceaiului de Amanitamuscaria. Se produce o inversa-re de roluri, Joseph, din protejatdevine protector, în special pro-tector al iubirilor regale. Întâlniri-le amoroase se organizeazã însecret, cu infinite precauþii, ceinclud alegerea unei þiitoare oar-be, Linca. Secvenþele de alcov,indiferent de protagonistul lor,regele, Joseph Strauss sau chiarSiegfried (cel mai „exaltat“ din-tre toti), sunt expuse asemeniunor picturi flamande în care sim-bolistica culinarã o oculteazã ºio sugereazã pe cea sexualã.

Ignorând propriile nevoi deafecþiune, Joseph hoinãreºte înBucuresci, se pierde în „hãrmãla-ia asurzitoare de la Moºi“, iarbâlciul îl cãlãuzeºte spre liman:„nu simþea nici obosealã, nici plic-tis, nici chin, mersul lui era o un-duire, unduirea era dâra unuiºarpe leneº, ºerpuirea trebuia sãse întâmple, întâmplarea se che-ma soartã“, soarta ce-i aduce încale pe Elena Ducovici, guver-nantã într-o familie de nobili sârbi.Întrevederile lor sunt clandesti-ne (inventeazã pretexte, între omaladie închipuitã ºi simple co-misioane), în locurile cele mai ex-travagante, curþile hanului Stra-vapoleos,Turnul Colþei, vechiulpalat domnesc. Preumblãrileacestea se petrec ca într-o poves-te orientalã cu Nastratin Hogea,în care asediul asupra femeii iu-bite era comparat cu asediul uneicetãþi. La fel, Joseph revendicãsimultan trupul iubitei ºi trupuloraºului, refuzând sã-ºi mai as-

cu o prostituatã oarbã, în urmacãreia se naºte un bastard, þinede cliºeele telenovelistice, iarapariþia accesorie a lui Siegfried,cu plicticoasele lui psalmodieri,(personaj episgonic > episodic +epigonic), se înscrie în lunga des-cendenþã a motanului Murr. Scrii-tura, pe alocuri la nivelul strãlu-cirilor crepusculare mateine, pre-ia ceva din atmosfera scrisorilorlui Ion Ghica ºi poartã, ca marcãmanieristã, enumerãrile redun-dante, veritabile inventare de ter-meni, extravagante pânã la bur-lesc.

Impresia finalã pe care o lasãlectura romanului este aceea pro-vocatã de pãtrunderea într-o ele-gantã salã de cinematograf încare se proiecteazã diapozitive.

nnnnn C.M. Popa

cundã sentimentele, rãpind-o petânãra sârboaicã ºi cãsãtorindu-se cu ea.

Pe o scarã mai largã se desfã-ºoarã eforturile principelui nudoar de a-ºi gãsi o soþie, dar maiales de a guverna o þarã ce-i adu-sese numai ofense ºi un lung ºirde tragi-comedii precum revolu-þia-farsã de la Ploiesci sau scan-dalul Strousberg, acumulare ne-gativã ce provoacã o replicã subforma unei misive incendiare.Aceastã epistolã ºi reapariþia Lin-cãi împreunã cu un bãiat deaproape cinci ani tulburã existen-þa idilicã a dentistului alãturi deElena ºi de fiul sãu. Eºueazã înîncercarea de a obþine o întreve-

Constantin von Barloe-wen (coord.) –„Car-tea cunoaºterilor”

sau „Conversaþii cu marile spi-rite ale vremurilor noastre”, Ed.ART, 2008 (traducere din limbafrancezã de Mãdãlin Roºioru).

Cartea cuprinde o serie de dia-loguri prin care sunt deschisedeliberat multiple perspectiveasupra secolului al XX-lea ºi amutaþiilor epistemice ºi esteticedin interiorul modernitãþii sau almodernitãþilor, cum va sugeraAdunis, primul intervievat. Con-stantin von Barloewen propuneun dialog intercultural cu perso-nalitãþi marcante dintr-o arie lar-gã de domenii, fiind recomandatde vasta sa activitate în aceastãdirecþie: a fost profesor de antro-pologie la Karlsrue, membru alConsiliului ºtiinþific pentru stu-dii internaþionale al universitãþiiHarvard ºi coordonator academicpentru dialogul între culturi ºi ci-vilizaþii în cadrul Fundaþiei Cha-teau-Neuhandenberg din Berlin.

În centrul întrebãrilor ºi al pro-blemelor ridicate de Von Barloe-wene se aflã dialogul intercultu-ral, ideea globalizãrii, mitul progre-sului, locul sacrului în societateacontemporanã, relaþia dintre myt-hos ºi logos ºi o permanentãpreocupare pentru viitor. În fond,este vorba despre o comunicaremultilateralã ºi interdisciplinarãatât la nivelul marilor sistemesociale de pe glob, cât ºi la nivelulminoritãþilor sau al societãþilorcoloniale care îºi cristalizeazã

dimensiuni interculturaleidentitatea pe o bazã spiritualã saupragmaticã, ce nu de puþine oriintrã în conflict cu paradigma oc-cidentalã. Însã la fel de interesan-te sunt ºi aspectele care vin cum-va în plan secundar, legate strictde personalitãþile celor intervievaþiºi de poziþia lor în acest dialog.Rãspunsurile sunt conturate înmare parte în jurul operelor aces-tor intelectuali veniþi din cele maidiferite spaþii geografice. Astfel,cititorul nu este pus în faþa unorperspective foarte generale, ci înfaþa unor rãspunsuri care sondea-zã ºi mãsoarã dimensiunile reali-tãþilor în care vieþuim. Cartea esteconstituitã din paisprezece dialo-guri care acoperã aceastã arie lar-gã de preocupãri cu voci ºi siste-me de valori diferite. Volumul de-buteazã cu repulsia pe care Adu-nis, considerat cel mai mare poetarab în viaþã, o manifestã pentruorice formã de fundamentalismcare comportã sensul de antimo-dernism. Considerã cã existã douãlecturi ale Coranului, iar cea prinintermediari duce de cele mai mul-te ori la fundamentalism ºi con-servatorism. Aceastã dihotomieva fi extrapolatã la toate nivelele.Pentru poet, identitatea este oproiecþie, o devenire ºi nu o retro-iecþie sau un prefabricat. Tradiþiasa este universalã, se simte apro-piat atât de poeþii europeni ca Rim-

baud sau Celan, cât ºi de poeþiiarabi. Acest dualism se dilatã pen-tru cã „se poate spune cã existã înOccident chiar Orienturi mai ori-entale decât Orientul geografic”ºi viceversa. O apropiere foarteofertantã este cea dintre poeþiisufiºti ºi cei suprarealiºti. Aceas-tã identificare merge pânã la afir-maþia cã „suprarealismul, dacã fa-ceþi abstracþie de religie, este unmisticism, dar fãrã Dumnezeu”.Poetul mizeazã pe o revenire laforme gnostice ºi mistice, aceastafiind o dimensiune indispensabi-lã în orice societate, în ciuda pro-gresului pe care l-a avut tehnica.

Dialogul cu Carlos Fuentes,un maestru al literaturii în oricegen, urmãreºte aceeaºi ordine deidei. Metafizica Orientului invo-catã de Adunis este dublatã demetafizica Americii Latine care, înciuda colonizãrii, a pãstrat unsubstrat mitic foarte puternic careeste vãzut ca fiind complementa-rul logosului cultivat de Occi-dent. Cunoscutul politolog Sa-muel P. Huntington vorbeºte de-spre ciocnirea civilizaþiilor, sin-tagmã care reprezintã ºi titlul lu-crãrii care l-a consacrat. Rezisten-þa economicã ºi politicã a Chineisau a Rusiei, diferenþele majorede civilizaþie dintre America Lati-nã ºi ceea ce este numit în modgeneric Occident reflectã aceas-

tã ciocnire, care menþine însã unanumit echilibru. În viziunea aces-tuia relaþia dintre mythos ºi lo-gos este o negociere permanen-tã în care cei doi termeni nu sevor anula niciodatã. De pe meri-dianul cultural al Africii, scriitoa-rea sud-africanã Nadine Gordi-mer rãspunde acestui dialogdintr-o societate în care proble-mele rasiale au cãpãtat dimensi-uni îngrijorãtoare, unde funda-mentaliºtii afrikanderi au predicatpânã târziu „puritatea rasei albe”.Problema „celuilalt” reprezintãcheia acestor dialoguri.

Julia Kristeva, prin titlul sãufoarte sugestiv „Strãini nouã înºi-ne”, propune o introspecþie atâtla nivel cultural, cât ºi la nivel per-sonal. Cercetãrile sale au avut oputernicã influenþã asupra teorii-lor feministe ºi au adus o contri-buþie semnificativã în rândul ºtiin-þelor socio-umane. Kristeva treceîn centrul acestor preocupãri spa-þiul psihic ºi subliniazã cã acestaeste „singurul (spaþiu) sacru carene mai rãmâne”. Acest nou antro-pocentrism este posibil în culturaeuropeanã care „a pus în eviden-þã faptul cã fiinþa omeneascã estecoextensivã gândirii”.

Ilya Prigogine, laureat al pre-miului Nobel pentru chimie în1977, accentueazã faptul cã odatãcu descoperirile lui Copernic ºi

Kepler poziþia omului în cosmosnu a încetat sã se relativizeze. Re-lativismul este una dintre caracte-risticile reprezentative pentrupostmodernism ºi gândirea sla-bã sau pentru ceea ce a fost nu-mit postindustrialism. Cunoscutulom de ºtiinþã înainteazã ipotezacosmocentrismului pentru mo-mentul istoric în care ne aflãm. Înacest volum mai apar personalitã-þii ca Amos Oz sau Claude Lévi-Strauss care ne oferã ºi ei o radio-grafie a ideii de globalizare.

„Cartea cunoaºterii” oferã oviziune de ansamblu asupra po-sibilitãþilor de realizare a dialogu-lui intercultural. Majoritatea in-telectualilor care îi rãspunde luivon Barloewen admite cã existãcivilizaþii pragmatice ºi civilizaþiimetafizice care trebuie sã întreþi-nã un dialog, acesta fiind ºifilonul principal al cãrþii.

nnnnn Gabriel Nedelea

dere cu regele, iar când îl întâl-neºte pe front realizeazã cã e inu-til sã-i mai mãrturiseascã existen-þa unui potenþial moºtenitor, însituaþia politicã incertã în care seaflau. Decizia de pãstrare a se-cretului se clatinã când Elenadescoperã existenþa Lincãi ºi a luiPetre ºi-l pãrãseºte. Reconcilie-rea se face în timp, cum în timp seconsolideazã ºi poziþia regelui,totul culminând cu zilele încoro-nãrii, prilej de reîntâlnire a celordoi soþi, întâlnire provocatã deaccidentarea lui Siegfried. Dinco-lo de epistolele exhaustiv enco-miastice la adresa stãpânului sãusau a iubitei lui, Siegfried ramânemartorul tãcut al „zilelor regelui“.

Filip Florian oferã prin aceas-tã arheologie afectiv-ludicã po-vestea unui oraº, a unui rege, adentistului ºi a motanului sãu,într-un veritabil rãsfãþ pentru ori-ce lector.

nnnnn Daniela Firescu

c contrapunkt critic

Fãrã intenþia de a produce afo-risme la minut, vom spune, totuºi,cã, atunci când marile aºteptãrinu se împlinesc, dezamãgirile vorfi pe mãsurã. Adevãrul acestaeste valabil ºi pentru Zilele re-gelui, roman bine promovat prindecupajele apãrute în reviste, darcare nu depãºeºte nivelul relatã-rii jurnalistice. Cu o tramã vagconspiraþionistã, pe un fundalistoric ofertant, cartea e un Bu-karest und Stambul într-o versi-une în care imaginaþia pendulea-zã între ficþiune ºi faptul real. Nulipsesc, fireºte, scenele atracþioa-se, însã, din pãcate, cu protago-niºti (dentistul Joseph Strauss ºiprincipele Karl) fãrã profunzime.Legãtura viitorului rege Carol I

ec

tu

rie

ctu

rie

ctu

ri


Adina Mocanu: DomnuleStuparu, ne puteþi spune istori-cul acestei Case de Culturã„Traian Demetrescu”? Cum afost înfiinþatã?

Alexandru Stuparu: Casa deCulturã „Traian Demetrescu”este o instituþie publicã pentruamatori ºi a fost înfiinþatã, dupãdatele noastre, în anul 1974.Dupã evenimentele din decembrie1989, a trecut într-un con deumbrã prelungit, pierzând în fi-nal ºi sediul la începutul anilor’90. Mulþi ani, aceastã instituþiea existat doar pe hârtie, pierzân-du-ºi, practic, partenerii ºi cola-boratorii, ieºind din conºtiinþa pu-blicului craiovean. Începând cuanul 1997 i s-au atribuit diversespaþii improprii pentru desfãºu-rarea unor activitãþi conform cumenirea unei instituþii de culturãºi cu noile cerinþe ale societãþiiactuale (educaþionale, culturale,sociale). În aceste condiþii vitre-ge, instituþia a supravieþuit cugreu în peisajul socio-culturalcraiovean. Cu toate aceste nea-junsuri, instituþia a desfãºuratdiverse activitãþi cu caracter oca-zional, dar a iniþiat ºi parteneriatecu instituþii din þarã ºi strãinãta-te, între care cele mai importantecele cu Asociaþia UniversitãþilorPopulare Germane- Proiect Româ-nia ºi Fundaþia Friedrich Ebert.

A. M: ªtim cã în clãdirea ac-tualã a trãit poetul craioveanTraian Demetrescu, aºadar pelângã faptul cã este o instituþieculturalã, vom avea a doua CasãMemorialã din Craiova. Cum afost posibil sã obþineþi aceastãclãdire? Existã în aceastã casãmãrturii ale existenþei scriitoru-lui? Ne referim aici la obiecte,cãrþi, articole care i-au aparþi-nut lui Traian Demetrescu?

A. S.: S-a gãsit înþelegere launica moºtenitoare a poetului,nepoata de sorã, d-na Elena Po-pescu, care a vândut imobilul peo sumã simbolicã PrimãrieiCraiova, cu condiþia reabilitãrii înscopul reamenajãrii pentru a fiCasã Memorialã ºi sediu pentruCasa de Culturã „Traian Deme-trescu”. Lucrãrile au fost înche-iate la sfârºitul anului 2007, iarinaugurarea oficialã ºi sfinþireaclãdirii au avut loc la 29 martie2008, eveniment ce s-a desfãºu-rat în prezenþa IPS Teofan, la ceadatã Mitropolit al Olteniei, ºi aprimarului Antonie Solomon.

Între timp, am intrat în pose-sia obiectelor ce au aparþinutpoetului ºi Casei Memoriale dela Muzeul Olteniei, iar în curândvom dezveli placa ce atestãexistenþa Casei Memoriale ºi vominaugura expoziþia permanentã„Traian Demetrescu ºi epoca sa”.Expoziþia va conþine obiecteaparþinând poetului (ochelari, tocde scris, cãlimare etc.), fotogra-fii, manuscrise, cãrþi ale familiei,tablouri, mobilier, sfeºnice, stea-gul Societãþii Literare TRADEMînfiinþatã în 1925 ºi alte obiecteale familiei. Cu prilejul inaugurãriiacestei expoziþii va fi lansat ºialbumul omagial „Traian Deme-trescu”. În demersul nostru, nebucurãm de sprijinul d-nei ElenaPopescu (nepoata de sorã apoetului) care ne-a oferit ºi alteobiecte aparþinând poetului ºi fa-miliei acestuia.

Odatã cu inaugurarea acesteiexpoziþii ºi dezvelirea plãcii careatestã existenþa Casei Memoria-le, se poate spune cã aceastã clã-dire gãzduieºte douã instituþii:Casa de Culturã „Traian Deme-trescu”, instituþie publicã de cul-

turã ºi educaþie permanentã carefuncþioneazã în municipiul Cra-iova, sub autoritatea ConsiliuluiLocal, ºi Casa Memorialã „Tra-ian Demetrescu”. Casa Memoria-lã „Traian Demetrescu” propuneo tematicã bogatã cuprinzânddocumente legate de familie, co-pilãrie ºi anii de ºcoalã, tablouri-le pãrinþilor, bunicilor, fraþilor ºisurorilor sale, ale profesorilor, alepoetului, copia actului de studiuº.a. Un alt segment al expoziþeipermanente a cuprins anii de uce-nicie, debutul literar (1833-1888)cu primele poezii publicate, foto-copii ale revistelor unde a publi-cat poetul, primul sãu volum deversuri, fragmente din scrisori,cât ºi anii de afirmare, de consa-crare, de boalã ºi sfârºitul vieþii.

...avem nconcursuri,

cenacluri, cluburiliterare, cluburi

foto...A. M.: Care sunt principalele

obiective pe care intenþioneazãsã le atingã instituþia pe care oconduceþi?

A. S.: Casa de Culturã „TraianDemetrescu” a devenit, începândcu anul 2004, promotorul oficialîn Craiova ºi judeþul Dolj al Fes-

erp

en

tin

eCartea sãptãmâniicu Xenia Karo-Negrea

Em

il B

ãnuþ

i Spiritul muziciicu Iulia Negreasâmbãta (22.00) ºiduminica (14.00 ºi 18.30)

sâmbãta (21.30) ºi duminica (13.30 ºi 18.00)

tivalului ªanselor Tale - Sãptãmâ-na Educaþiei Permanente în Ro-mânia. Scopul festivalului esteacela de a promova ºi implemen-ta conceptul oficial de „învãþarepe tot parcursul vieþii”.

Începând cu anul 2005, Casade Culturã „Traian Demetrescu”implemeteazã în Craiova proiec-tul „Cetãþeanul în primul rând”,proiect ce are ca scop educareacetãþenilor pentru implicarea ac-tivã în viaþa comunitãþii. Pe lân-gã acestea, avem concursuri, ce-nacluri, cluburi literare, cluburifoto etc. Chiar în perioada 24-25octombrie 2008 a avut loc cea dea XXX-a ediþie a Concursului Na-þional de Poezie “Traian Deme-trescu”(TRADEM). Acest Con-curs, se poate spune, cã repre-zintã cea mai de duratã manifes-tare desfãºuratã de Casa de Cul-turã “Traian Demetrescu”. Ceeace ne demonstreazã valoare aces-tui concurs este ºi faptul cã ma-joritatea premianþilor ultimelorediþii au confirmat prin publica-rea unor volume de poezie.

Odatã cu inaugurarea nouluisediu am început sã dezvoltãm ºiactivitãþi cu caracter permanent:Cenaclul Literar „TRADEM”,Cenaclul Artistic „ConstantinBrâncuºi” (cele douã Cenaclurifiind practic reînfiinþate în primã-vara anului 2008, activitatea aces-tora fiind întreruptã din lipsã despaþiu), Clubul de ªah „TineriiMaeºtri”, Fotoclubul „MirceaFaria”, Clubul de conversaþie înlimba englezã, Cenaclul „Sburã-

torul”, Cenaclul EpigramiºtilorOlteni º.a.

A. M.: Aþi început sã ne vor-biþi despre parteneriatele pecare le are acest centru cultu-ral cu instituþiile din strãinã-tate. Vã rugãm sã ne spuneþi maimulte despre aceste colaborãri;în ce au constat ele, cum s-aufinalizat?

A.S.: În scurta perioadã în carefuncþionãm în noua locaþie dinTraian Demetrescu 31 ne-am bu-curat de vizita unor colaboratoridin strãinãtate care au fost im-presionaþi de oraºul nostru ºi desediul în care ne desfãºurãm ac-tivitatea. Astfel, ne-au trecut pra-gul reprezentanþi ai UniversitãþiiPopulare din Roma, ai Fundaþiei„Friedrich Ebert” din Germania ºiai unei Galerii de Artã din SUA.Ca o consecinþã a modului în caretânãra echipã a instituþiei noas-tre a înþeles sã trateze parteneriiºi actul cultural, normalã ºi fireas-cã, activitãþile cu caracter perma-nent se vor extinde începând cuacest an, adãugându-se: Clubul„Prietenii teatrului”, Clubul Co-lecþionarilor, Clubul Femina,„Atelier de creaþie” – noþiuni deistoria artei ºi iniþiere în tehnicapicturii ºi a graficii. Unul dintrepunctele de atracþie ale Casei deCulturã „Traian Demetrescu”este Galeria VOLLARD, deschi-sã artiºtilor plastici profesioniºtiºi amatori.

Un rol deosebit de importantîn dezvoltarea paletei de proiec-te ºi activitãþi desfãºurate de in-stituþia noastrã îl au reþeaua decolaboratori locali (ONG-uri, in-stituþii de culturã, instituþii ºco-lare etc.), menþinerea, consolida-rea ºi dezvoltarea acestei reþele.Unul dintre obiectivele strategi-ce pe care ni le propunem estecel al dezvoltãrii ºi derulãrii deproiecte, activitãþi culturale, deeducaþie permanentã cu finanþa-re europeanã. În acest sens, anultrecut am participat prin interme-diul a douã burse Grundtvig laseminarii de contact pregãtitoa-re pentru dezvoltarea unor astfelde proiecte ce implicã parteneria-te la nivel european.

Alexandru Stuparu, directorul Casei de Culturã„Traian Demetrescu”:

„mulþi ani, aceastãinstituþie a existatdoar pe hârtie…”

„mulþi ani, aceastãinstituþie a existatdoar pe hârtie…”


rte

Pentru unii dintre noi,New York-ul nu este unoraº atât de îndepãrtat

ºi megalomanic datoritã teatrului„La MaMa” din Lower Man-hattan, un teatru care seamãnãcu sãlile noastre, cu sala creatãde Liviu Ciulei la „Bulandra”, depildã (el fiind unul dintre oameniide teatru români care a colaboratcu faimosul teatru newyorkez).Apoi, numele lui Andrei ªerbaneste în asemenea mãsurã legat de„La MaMa”, încât el a devenitaici un mit, isprãvile sale sunt pebuzele tuturor, iar arhiva teatru-lui îl are la loc de cinste. EllenStewart, fondatoarea acestuiteatru experimental, creat în 1961,are numai cuvinte de laudãpentru românii cu care a colaborat,iar despre Andrei ªerban spunecã este chiar copilul ei.

Grid Modorcea: V-aº ruga,pentru început, sã vã faceþi unautoportret!

Ellen Stewart: O, dragul meu,eu nu mã descriu pe mine. Nu ºtiusã fac asta. În 1966 a fost un fes-tival la Zagreb. Acolo l-am vãzutprima datã pe Andrei ªerban.Montase Nu sunt „Turnul Eiffel”de Ecaterina Oproiu. Aceasta afost prima mea informaþie despreel. Când l-am vãzut, m-am gânditcã ar fi o idee bunã sã-l aduc lateatrul „La MaMa”. Era Rãzboiulrece. Zagreb-ul sau România nuaveau relaþii cu Viena. Cu toateacestea, eu am mers în Polonia ºiapoi în România. Andrei nu ºtiacã aveam de gând sã-l iau în celedin urmã. Când m-am întorsla New York , m-am gândit cumsã-l aduc…

G. M.: Vom mai vorbi despreAndrei. Pânã atunci puteþi sã-mispuneþi de unde vine aceastã ti-tulaturã, La MaMa, ce semnifi-caþie are?

E. S.: La MaMa este numelemeu. Lucram în fashion design,la Saks, pe 5 Avenue. Pe vremeaaceea, o femeie albã, care lucra înmodã, nu voia sã colaboreze cuo persoanã de culoare. Am fostprima persoanã de culoare care adevenit fashion designer în Sta-

tele Unite ale Americii. Femeiacare a fãcut posibil acest lucrumi-a amenajat un atelier la etajul4 ºi aºa am devenit fashion de-signer la Saks 5 Avenue. Dar nuvoia nimeni sã lucreze cu mine.Toate femeile americance care mãvedeau, spuneau „nu”. Pe vre-mea aceea Saks 5 Avenue aveaun contract cu un mare departa-ment care ajuta evrei supravie-þuitori ai Holocaustului. Îi adu-ceau din þara lor, le dãdeau servi-ciu, casã, le construiau un viitor.Femeile evreice aduse cu aceas-tã ocazie au devenit asistentelemele. ªi toate îmi spuneau Mama.ªi de-atunci m-am numit Mama.

n-am primitniciodatã nici un

semn derecunoaºtere dinpartea României

G. M.: Asta mã duce cu gân-dul la „Mama-Roma”, filmul lui

Fellini. Poate cã ºi dvs. sunteþio Mama-America! Aþi mai fostvreodatã în România? Când?În ce împrejurãri?

E. S.: Am primit Premiul Nobelpentru Artã. Împãratul Japonieim-a decorat. Am primit cel maimare premiu decernat în Croaþia,ºi multe alte premii, dar n-am pri-mit niciodatã nici un semn de re-cunoaºtere din partea României.Am fost în România de aproape30 de ori. Mama lui Andrei erabolnavã, foarte bolnavã; aveanevoie de un transplant de ri-nichi. Nu i se permitea sã plecedin þarã, deºi în România nu sefãcea un asemenea transplant.Mergeam de cel puþin douã sautrei ori pe an la Bucureºti ca sã-iduc veºti despre Andrei sau sã-idescriu ce fãcea el la New York ºi de ce n-a venit s-o vadã. Mamalui mi-a spus: „Când era tânãr,Andrei era numit speranþa Româ-niei”. Pe vremea aceea se con-struiau douã teatre, douã teatrenaþionale; nu erau construite,erau doar începute. Era unulmare, ca Lincoln Center, ºi unulmai mic. Cel mic era pentru el. Amfost un membru, absolut incon-testabil, al familiei lui. Pe mamalui o chema Elpis, iar pe sora ei ochema Olimpia. Într-o zi, lui Elpisîi era foarte rãu. A trimis dupã mineºi mi-a spus sã nu-l las pe Andreisã se întoarcã în România, indife-rent ce s-ar întâmpla. M-a pus sãjur cã am sã-l împuºc în ambelepicioare dacã va vrea cândva sãse întoarcã în România.

G. M.: ªi n-a trebuit sã-l maiîmpuºcaþi!

E. S.: Pe-atunci puneam înscenã „Electra”, în Franþa. Preºe-dintele Franþei, Mitterand, i-atrimis o invitatie Elfizei (aºa îispune Ellen mamei lui Andrei –n.n.), ca sã vinã la premieraspectacolului. Elfiza era în spitalcu sora ei, Olimpia. Olimpia i-a

„am adus teatrul românesc în America”acasã la Ellen Stewart

– interviu cu fondatoarea teatrului „La MaMa” –

spus Elfizei cã merge acasã ca sã-iîmpacheteze câteva lucruri ºi osã vinã a doua zi sã o ia din spi-tal. A doua zi Elfiza era moartã.

(Se lasã o liniºte apãsãtoare,de parcã instinctiv pãstrãm unmoment de reculegere).

credem cã muzicaeste la fel de

importantã ca ºitextul, deoarece

credem încomunicare

G. M.: Cu ce alþi artiºti sauoameni de teatru români aþi maicolaborat?

E. S.: L-am adus pe Liviu Ciu-lei, cu alte cuvinte am adus tea-trul românesc în America.

G. M.: Când aþi fost primaoarã în România? Cu ce ocazie?

E. S.: Am fost în România pen-tru prima datã în anul 1968 la unfestival al tinerilor regizori dinEstul Europei.

G. M.: Teatrul „La MaMa”este o pepinierã de artiºti, undese formeazã actori, regizori, co-regrafi sau scenografi?

E. S.: N-am numit niciodatã te-atrul „La MaMa” o pepinierã. „LaMaMa” înseamnã toatã lumea,este internaþional ºi aºa a fostîntotdeauna.

G. M.: Hollywood-ul este nu-mit „Uzina de vise” a cinemato-grafului. Poate fi numit ºi „LaMaMa” aºa, în teatru?

E. S.: Nu ne numim o fabricãde visuri. „La MaMa” este loculde care sunt mândrã ºi unde vinoameni din toate colþurile lumii.Lucrez în fiecare zi.

G. M.: Cine vã finanþeazã?E. S.: Multe lucruri au sprijinit

financiar „La Mama”. Ani de-arândul am avut cinci slujbe ca sã

pot întreþine „La MaMa”. Apoiam început sã primim un mic bu-get din partea lui „Ford Founda-tion”. Guvernul ne dã puþin. Noisuntem noi. Întotdeauna mi-amînvãþat copiii aºa: „Dacã iubeºti,o sã gãseºti o modalitate s-ofaci”. Iar eu o sã gãsesc o cale sãajut. „La MaMa” a însemnat în-totdeauna un sacrificiu uriaº. Nusunt salarii mari, însã suntem bi-necuvântaþi pentru cã artiºti in-credibili de pretutindeni vin aiciºi le place. Este ca o inundaþie detalent ºi frumuseþe.

G. M.: Ce dramaturgi s-au for-mat aici?

E. S.: Sam Shepard, Tom Eyen,Lanford Wilson, Leonard Melfi,Harvey Fierstein ºi mulþi alþii.

G. M.: Care consideraþi cãeste elemental cheie într-unspectacol? Unii dau întâietatetextului, alþii regiei, vorbesc deo dictaturã a regizorului?

E. S.: Aceasta este opinia altoroameni. Noi credem foarte mult înmuzicã ºi credem cã muzica estela fel de importantã ca ºi textul,deoarece credem în comunicare.

G. M.: Puteþi sã ne spuneþiceva despre opera lui Andreiªerban, care aici este un mit, în-cepând cu ceea ce se spune de-spre dumneavoastrã, cã sunteþimama lui Andrei?

E.S.: Cine nu cunoaºte operalui Andrei ªerban? Teatrul Naþi-onal l-a invitat pe Andrei înapoiîn România ºi eu am fost cea carea adus „Trilogia Anticã” în Bu-cureºti. Am trimis oameni care sã-iantreneze pe actori. Teatrul Naþi-onal l-a tratat însã extrem de prostpe Andrei. Pot sã spun cã am fostcurioasã când l-am vãzut pe An-drei montând trei piese în Bucu-reºti în acelaºi timp. Când l-amcunoscut pe Andrei, avea ideiminunate, însã nu avea nici o ideeîn privinþa staging-ului. Avea însão educaþie clasicã impresionantã.

G. M.: A fost influenþat tea-trul „La MaMa” de teatrul eu-ropean? A influenþat „LaMaMa” teatrul european?

E. S.: „La MaMa” a avut unmare impact asupra teatrului eu-ropean ºi invers. Nu uita! Eu amfost cea care i-a adus în Americape Grotowski, Kantor, LiviuCiulei...

G. M.: Ce fel de teatru este„La MaMa”, Broadway, adicãsupercomercial, Off Broadway,adicã limitat la vdedete în pieseclasice, sau Off Off Broadway,adicã neconvenþional?

E. S.: „La MaMa” a începutmiºcarea Off Off Broadway. Foar-te mulþi de la „La MaMa” se ducla Off Broadway, iar apoi laBroadway. Nu trebuie sã fie aºa.Eu sunt în Broadway Theatre HallOf Fame.

G. M.: Cum vedeþi viitorul tea-trului?

E. S.: Nu ºtiu, dragã.

15 ianuarie 2009,New York


rte

Invitat pe Divan este MihaiBrumã-Uzeanu, actor al Teatru-lui „Colibri” din Craiova de 35de ani. Pãrinþii ºi bunicii de aziîºi amintesc de prezenþa sa im-punãtoare ºi fermecãtoare pescena cochetã a „micului tea-tru”. Este identificat cu Pãcalãºi azi, deºi a fost „titularul” ro-lurilor de Fãt-Frumos, Împãrat,Cavaler, Prinþ...

cavalerul pãpuºilorAdriana Teodorescu: Era cât

pe-aci sã fii studentul lui Dem.Rãdulescu...

Mihai Brumã-Uzeanu: Am datexamen la IATC în 1973 ºi am tre-cut de probele eliminatorii. Eram„coleg” de examene cu AdrianPintea, Valentin Teodosiu, Valen-tin Mihali... Dar nu m-am trezit latimp pentru a ajunge la probascrisã. Am avut un ºoc. M-am în-tors acasã, mi-am revenit ºi amintrat prin concurs la Teatrul dePãpuºi, dar n-am renunþat la ide-ea de a da admitere din nou lateatru. Fãcusem deja cursuri cuValer Dellakeza la ªcoala Popula-rã de Artã înainte de „mareaîncercare”.

AT: ªi-ai mai încercat?MBU: Nu. Cred cã mi-a lipsit

perseverenþa. Aºa sunt eu. Pã-rinþii, mai ales tata, mi-au cultivatdin copilãrie talentele. Am fãcutºase ani de vioarã, dar am renun-þat pentru fotbal. Nici de sport

divanul cu pãpuºinu m-am þinut... Întorcându-ne lateatru, în scurt timp ajunsesemvedetã, eram june prim. Poate afost o ºansã oferitã de Horia Da-videscu. Am fãcut ºcoalã bunãsub directoratul lui. Însã ºi eu amfost un bun ucenic. Veneam laimprimãri (în spectacolele teatre-lor de pãpuºi vocile sunt impri-mate pe bandã, n.r.) ºi la repeti-þii, unde nu aveam treabã. Un annu am vorbit cu nimeni. Studiamtot. La una dintre „ediþiile” Scufi-þei Roºii am stat o lunã în salãlângã Horia Davidescu ºi am pri-ceput ce e aia regie în teatrul depãpuºi. Poate ºi din acest motivam insistat întotdeauna sã lucrãmcu alþi ºi alþi regizori. Altfel, nepaºte manierismul. Blazarea eadusã de cantonarea în niºteºabloane. ªi e periculos.

AT: A fost primul tãu contactcu teatrul de pãpuºi?

MBU: Nu! Pãrinþii mã duceaula teatru de mic. Îmi amintesc ceimpresionat am fost de finalulspectacolului „Capra cu treiiezi”– fumul în care pierea Lupul.Mai târziu, la „Trandafirii roºii”de Zaharia Bârsan, când s-a ridi-cat cortina am simþit mirosul sce-nei. De-atunci, de cel puþin treiori pe lunã mergeam la teatru. Azi,ce-i drept, mai puþin. Pentru cã

Marþi, 24 martie, laCasa de Culturã„Traian Demetres-

cu”, s-a lansat un album care ac-tualizeazã scriptural ºi imagisticprofilul poetului simbolist. Au-toarea, tânãra masterandã AdinaMocanu, aflatã acum la debutulsãu editorial, a reuºit, dupã maimulte „sesiuni” de scormonire înarhive, sã propunã publicului oreprezentare a lui Traian Deme-trescu aºa cum a fost. Pe lângãmai multe fotografii inedite, pelângã o urmãrie „detectivisticã”a omului ºi a poetului, în carte seregãsesc scrisori ale poetului,detalii ale colaborãrii acestuia cuAlexandru Macedonski, dupãcum, în egalã mãsurã, sunt expu-se ºi derapajele ideologice aleunui spirit aflat parcã în perma-nent asediu.

Alãturi de mozaicari ºi de Edi-tura Aius, au participat studenþiiDepartamentului de Artã Teatra-lã din cadrul Facultãþii de Litere,Craiova: Mirela Gãman, AncaMaria Ghiþã, Simona EugeniaGlodeanu, Maria MagdalenaGurãu, ªtefan Valentin Motroc,Florin Paraschivu, GeorgePetriºor Sfîrãialã, LaurenþiuFlorian Tudor, Radu ValentinTudor, Teodora Gabriela Þenea.

Despre autoare ºi cartea sa, auvorbit Xenia Karo-Negrea ºi Con-stantin M. Popa. Redãm în rân-durile care urmeazã un fragmentdin intervenþia celui din urmã.

copilul meºter altinerei generaþii

poetice

Este un moment emoþio-nant acesta de a reveniîn casa lui Traian Deme-

trescu ºi de a atrage atenþia asu-pra unui lucru care ani de zile agrevat asupra importanþei scrii-torului Traian Demetrescu: el afost receptat într-o perioadã doar

Traian Demetrescu@home

ca un poet minor, prevestitor oa-recum al simbolismului, a fostvalorizat mai ales în poezia so-cialã. Sunt cunoscute simpatiilelui socialiste, dar nu numai la atâtse reduce creaþia lui. A fost unpoet sensibil, a fost un prozatorinteresant, un dramaturg ºi, înacelaºi timp, un traducãtor apli-cat. Traian Demetrescu s-a bu-curat la debut de aprecierea luiMacedonski. Acesta îl numea„copilul meºter al tinerei genera-þii poetice”. ªi Macedonski ºtiace spune pentru cã Traian De-metrescu venea cu o sensibilita-te deosebitã, crescuse sub aripa

MBU: Nu. Mai târziu am de-venit ambiþios ºi plângeam sin-gur când nu-mi ieºeau rolurile...Nu ºtiu dacã am ajuns acolo undeam vrut, ca rol. Un regizor carem-a învãþat abc-ul meseriei a fostMircea Corniºteanu. Cu HoriaDavidescu am lucrat greu la în-ceput. Am avut rãbufniri. La „Pa-sãrea albastrã”, dupã Maeter-linck, eram nedumerit, mã sim-þeam umilit. Dupã mine, specta-colul a fost o ratare. Am ºi fostschimbat. Sunt spectacole caremã marcheazã negativ. Mi-e jenãºi greu sã joc. Dar am jucat cumare plãcere în „Ion Talion”, iaracum joc cu drag Clownul din„Cartea cu Apolodor”, prea rar dinpãcate.

AT: Cum eºti ca partener descenã?

MBU: Mã duc dupã partenerfoarte mult. Îl las sã se zbatãºi-apoi îl învãlui cu ce am eu bun.Poate cã ãsta e trucul meu...

AT: Ai fost ºi, de fapt, eºti încãatras mai mult de „teatrul mare”.

MBU: N-am cum sã nu fiu! Amvãzut toatã perioada de glorie dea Teatrului Mic, a Teatrului Bu-landra, am cãutat ºi m-am bucu-rat de prietenia unor mari actori...Valoarea unui actor creºte ºi sca-de însã odatã cu valoarea reper-toriului ºi a dramaturgiei. În ulti-mii douãzeci de ani democraþiaprost aplicatã a afectat discipli-na interioarã a teatrului, de la di-rector la portar.

am alte aºteptãri. Am vãzut multespectacole, nu numai în Craiova,ºi pretenþiile mele sunt mari. Cali-tatea a scãzut, din pãcate. Eveni-

mente teatrale sunt din ce în cemai rar.

AT: Ai roluri pe care þi le-aidorit ºi nu le-ai jucat?

poeziei eminesciene, dar reuºisesã se elibereze faþã de alþi epi-goni destul de repede, gãsindu-ºi vocea proprie. ªansa lui Tra-ian Demetrescu- Tradem de a rã-mâne în istoria literaturii româneo aflãm ºi în ceea ce scrisese Ba-covia mai târziu despre „corbiipoetului Tradem”, iar G. Cãlines-cu, în Istoria... sa literarã porneº-te tocmai de la aceastã remarcãpe care o substituie unei apre-cieri critice.

Corbii sunt emblematici pen-tru creaþia lui Traian Demetres-cu, apar într-un pastel în volu-mul Senzitive, apar însã ºi în ro-

manul Iubita acolo unde perso-najul principal se numeºte chiarCorbescu. Acesta este un romanbun pentru cã pentru prima datãapare în literatura noastrã figuraînvinsului. Sigur cã mai târziu,motivul acesta al învinsului va fidezvoltat, dar dacã ne gândim cãîn aceeaºi perioadã scria Vlahu-þã, Traian Demetrescu îi este su-perior. Apoi o altã creaþie impor-tantã care a fost trecutã uºor cuvederea a fost Intim, un jurnalexperimental în care relaþia dintreom, creator ºi naturã este vãzutãprintr-un filtru cultural, deci nusenzaþii directe, nu influenþa na-turii asupra sufletului artistului,ci între artist ºi naturã întotdeau-na referinþe livreºti, întotdeaunainterpune acest filtru cultural. Dealtfel, un foarte bun cercetãtor,un exeget de autoritate al litera-turii subiective, Ioan Holban,spunea cã dacã vrem sã aflãmînceputurile modernismului ro-mânesc trebuie sã avem în aten-þie aceastã scriere. Demetrescu

s-a bucurat de popularitate. Eldevenise în timpul vieþii poetuloficial al urbei. Existã un reportajîn ziarul „România Liberã” din Bu-cureºti care consemna o vizitã astudenþimii universitare, aºa senumeau atunci, la Craiova. Celcare a rostit un cuvânt de bunsosit ºi a recitat o poezie compu-sã, se spune, ad hoc a fost Tra-ian Demetrescu. El a fost ales sãreprezinte Craiova ºi sã întâmpi-ne tinerimea universitarã. S-aufãcut, cum s-a spus, multe statui,s-au scris cãrþi despre TraianDemetrescu. Dar este încã unscriitor care trebuie descoperit.Astãzi a intrat într-un con deumbrã, fiind considerat un scrii-tor minor, dar rãmâne un scriitorcare are încã multe lucruri ce secer a fi studiate cu atenþie ºi caretreptat îl vor readuce în atenþie ºiîi vor da o altã cotã valoricã.Traian Demetrescu rãmâne unpoet care face legãtura între ro-mantism ºi simbolism, iar autoa-rea acestui album meritoriu, Adi-na Mocanu, chiar are un capitolspecial în care-l prezintã pe Tra-ian Demetrescu între romantismºi simbolism, pentru cã el esteaceastã verigã de legãturã. Fãrãel nu s-ar explica evoluþia de maitârziu a poeziei lui Bacovia. PrinTraian Demetrescu, Bacovia agãsit izvoarele poeziei eminescie-ne ºi ºi-a continuat, cum spuneaIon Caraion, monologul lui tragicºi fãrã sfârºit. De fapt, într-ade-vãr, bacovianismul a existat îna-inte de Bacovia. Bacovia n-a fã-cut altceva decât sã-i dea unnume, propriul lui nume. ªi aces-ta a fost posibil ºi datoritã luiTraian Demetrescu, pe care nici-odatã Bacovia nu l-a uitat. Deci,ne bucurãm cã suntem aici împre-unã ºi cã-l putem omagia pe acestpoet al Craiovei.

(a consemnatMarius Neacºu)


Cele mai noi producþii aleTeatrului Naþional„Marin Sorescu” din

Craiova stau sub semnul parado-xului. Astfel, dacã „Scaunele” deEugène Ionesco era aºteptat cuemoþie ºi maximã curiozitate decãtre „specialiºti”, ca un proiectimportant în anul centenaruluiIonesco, în condiþiile în caredrepturile de reprezentare nu seobþin uºor de la fiica autorului(ºtie ea de ce…), spectacolul„Înºir’te, mãrgãrite…” de VictorEftimiu are o mizã modestã (însãrealistã ºi cu mult depãºitã!), despectacol destinat în primul rândcopiilor ºi cu scopul realizãriiplanului de încasãri.

Premisele reuºitei spectacolu-lui „Scaunele” sunt suficientepentru „a merge la sigur”: un textvaloros, o traducere inspiratã ºidocumentatã (Vlad Russo ºi VladZografi), actorii Ilie Gheorghe ºiTamara Popescu, regizorulKincses Elemer ºi scenografaKlara Labancz. ªi totuºi aici eparadoxul! Am vãzut, înmãrmuri-tã de uimire ºi dezamãgire, unspectacol tern, o emisie de text(ºi ce text!) ce mã ducea când înzona realismului psihologic, cândîn zona Caragiale, mai cu seamãspre „Conu’ Leonida…”. O plicti-sealã în decorul lipsit deimaginaþie, unde cei doi actoritrãiau stanislavskian un textclasic al dramaturgiei absurdului(ce combinaþie nefericitã!). Poatecã lucrul la spectacol ar fi trebuitînceput cu sfârºitul caietului desalã, unde Ionesco rezolvã piesaregizoral, scenografic ºi actori-ceºte, într-un fragment de scri-soare preluatã din volumul „Noteºi contranote”. Un alt paradox:pliantul de salã redactat deNicolae Coande e singurul merit(cu adevãrat) al acestui spectacol.

Dupã acest sentiment al „îne-cãrii corãbiilor”,

rãsare ca unadevãrat curcubeu,

vesel ºi colorat,spectacolul „Înºir’te, mãrgãri-

te…” de Victor Eftimiu, propusde regizorul ºi secretarul literarAlexandru Boureanu, care recom-pune cu fantezie ºi mult umor ofeerie ce multora le pare prãfuitãºi desuetã. Nãstruºnicia poveº-tii ºi textului, ce rãstoarnã clasicareþetã a basmului, este funda-mentul unei construcþii scenicespumoase, unde capacitatea ac-torilor de a se lãsa în voia joculuide-a joaca e susþinutã descenografia plinã de fanteziesemnatã de Adrian Damian(decor) ºi Raluca Turliu Cobi-lanschi (costume). Un adevãratarsenal de efecte (piro)tehnice,picioroange, elemente de ani-maþie ºi pãpuºãrie – toate suntasumate ºi justificate de joculactorilor.

Cu o distribuþie aleasã „pesprânceanã”, regizorul AlexandruBoureanu reuºeºte sã încânte

nnnnn ADRIANA TEODORESCU

Noua literaturã (nr. 21, fe-bruarie 2009) propune un top carese anunþã de pe acum cu scântei:„Cele mai frumoase 20 de cãrþiromâneºti din ultimii 20 de ani“.Un atare proiect vine odatã cuîmplinirea a 20 de ani de la cãde-rea comunismului. Fãrã sã se de-clare o admiratoare a topurilor li-terare, Luminiþa Marcu ºtie „cãpe undeva existã o nedreptateatunci când trebuie sã alegi ocarte ºi nu alta, un autor ºi nualtul, mai ales când sînt vii ºi îicunoºti ºi îi anticipezi ca oamenisau dimpotrivã, îþi sunt prieteni.“Rãspunsurile vor fi publicate înrevistã începând cu luna martie.(S.G.)

Din nr. 1-2 al Vieþii Româneºtiaflãm care au fost laureaþii primeiediþii a premiilor revistei: Premiulde Excelenþã – Mihai ªora, Pre-miul pentru Dramaturgie – MateiViºniec, Premiul „G. Ibrãileanu“pentru criticã literarã ºi eseu –Antonio Patraº. Tot la rubricaEveniment citim un grupaj decronici dedicate unei cãrþi excep-þionale, Ultimele însemnãri alelui Mateiu Caragiale, însoþitede un inedit epistolar precum ºiindexul fiinþelor, lucrurilor ºiîntâmplãrilor în prezentarea luiIon Iovan. Iatã ºi una dintre apre-cieri, aceea a Elisabetei Lãsconi:„Vãd aºadar în cartea cu titlul rãs-firat a lui Ion Iovan un exemplustrãlucit de lecturã activã, de

scriere creativã ºi rescriere ima-ginativã a unei capodopere, cap-tând substanþa fluidã sau rare-fiatã, solidã sau aerianã a stra-niei comete numite Mateiu Cara-giale care a fulgerat cerul prozeinoastre. Este, în acelaºi timp,fructul copt pe îndelete alpostmo-dernismului românesc“.(G.G.)

În ultimul numãr al revistei tri-mestriale Spiegelungen (4/2008),editatã de cãtre IKGS München,îl regãsim pe unul dintre cei maisurprinzãtori poeþi care se înca-dreazã în „literatura germanã dinRomânia”, Horst Samson. Citimpoezii ale sale, un eseu, precumºi un interviu extraordinar, reali-zat de cãtre Stefan Sienerth. Înacest interviu cu cãrþile pe faþã

ocheanul întorsocheanul întorsse lãmuresc destule necunoscu-te ale unor fapte din trecutul lite-rar al germanilor din România,asupra cãrora încã mai plana ne-claritatea. Un alt eseu solid îiaparþine lui Hans Bergel, despreGustav Arthus Gräser.

Revista germanã Literaturen(nr.1-2/2009) se centreazã pe pro-blematica jurnalului, fãcând oanalizã exactã ºi utilã unor scrieridiaristice ale unor scriitori precumSándor Márai, Virginia Woolf,Novalis, Arno Schmidt, redând ºio discuþie dintre Elias Canetti, MaxFrisch, Uwe Johnson, LarsGustafsson ºi Walter Höllerer. Oaltã parte importantã a revistei seocupã cu studierea relaþiilor din-tre comunism ºi violenþã. (C.D.)

la scaunele lãudate…se-nºirã mãrgãrite

(2 într1)

deopotrivã copii, adolescenþi ºiadulþi, stârnind chicoteli ºi hoho-te de râs timp de o orã ºi jumãta-te. În ciuda superficialitãþii ºireticenþei cu care a fost recepta-tã pe alocuri propunerea acesteimontãri, unul dintre argumenteleîn favoarea spectacolului estenevoia apropierii de poveste prinjoc. Pentru cã actorul este, struc-tural, o fiinþã ludicã, iar acest atri-but trebuie menþinut ºi antrenatnu numai prin spectacole „gre-le”, cu „adevãruri existenþiale”.Cine spune cã problemele profun-de sunt neapãrat serioase? Cu-tumele basmului sunt spulberateprin citirea în cheie parodicã atextului lui Victor Eftimiu.

Mirela Cioabã (Vrãjitoarea) în-þelege perfect acest lucru ºi, cuvervã ºi talent, îºi umanizeazãpersonajul cu un strop de femi-nitate ºi cochetãrie, între douãintrigi ºi trei blesteme fãcându-ºitimp pentru un flirt. De aseme-nea Cãtãlin Bãicuº (Fãt Frumos),Dragoº Mãceºanu (Zmeul Zmei-lor), Marian Politic (Buzdugan),ªtefan Cepoi (Voie Bunã), Cos-min Rãdescu (Þarã Bunã), VladDrãgulescu (Crainicul) îºi con-struiesc personajele într-o notãcaricaturalã dominantã, deve-nind o sursã inepuizabilã de co-mic. Un comic de situaþie ºi decaracter pe care ºi Gabriela Baciu(Împãrãteasa), Anca Þecu (Sori-na) ºi Iulia Colan (Ileana Cosân-zeana) îl joacã dezinvolt, cu în-cântare. Mai crispat însã este IonColan (Împãratul), care nu seapropie deschis de personaj, deºidistribuirea sa în acest rol esteinspiratã. Distribuþia este comple-tatã de Raluca Pãun (Maranda),Monica Ardeleanu (Milena),Petra Zurba (Floarea Soarelui),Eugen Titu (Ion Voievod, Pãcalã),Mircea Tudosã (Neam de Vodã,Apã Dulce), Tudorel Petrescu(Banul Scamã), în apariþii episo-dice sau sporadice, dar de mareefect.

Paradoxal, aceste douã premie-re recente ale naþionalului craio-vean stau sub semnul rãsturnãriiraportului mizã – realizare. Dacã„Scaunele” au fost în „pole posi-tion” pânã la ieºirea la rampã, aufost devansate lejer de feeria „În-ºir’te, mãrgãrite…”, deºi nu esteo competiþie. Cu toate acestea…

rte

Spiegelungen


Aºteptatã cu real inte-res, noua montare aoperei „Traviata” de

Verdi a atras, la Teatrul Liric dinCraiova, un public extrem de nu-meros, care a urmãrit cu plãcerespectacolul regizat de Tamas Fer-kay (din Austria, deopotrivã sem-natar al decorurilor), colaboratorconstant al teatrului, alãturi de Ara-bela Tãnase, beneficiind de cos-tumele schiþate de Rãzvan Drãgã-nescu ºi de coregrafia imaginatãde Francisc Valkay. Conceputãîntr-o viziune clasicã, dar cudestule erori de regie în special înprivinþa atitudinilor ºi gesturilortotal nepotrivite veacului XVIII,dar ºi a unicitãþii decorului (carese cerea cumva adaptat de la olocaþie la alta), punerea în scenã aadus însã o ambianþã de fast ºieleganþã, personaje conturatecredibil (deºi protagonistei i s-acerut o rezervã mult exageratã însfera expresivã), o miºcare fireas-cã a corului ºi câteva „gãselniþe”uºor forþate. Distribuþia alcãtuitãdin tineri soliºti a asigurat, în ge-neral, o evoluþie muzicalã echili-bratã, cu glasuri frumoase condu-se cu siguranþã ºi în parte cu strã-lucire, chiar ºi rolurile de plan se-cund fiind susþinute de interpreþicu voci de calitate, astfel încât, pri-vitã în ansamblu, reprezentaþia s-a

bucurat de o abordare omogenãºi destul de unitarã, fluentã ºi den-sã. Trecând peste decalajele inex-plicabile între cor ºi orchestrã(doar în actul I), ansamblurile ausunat curat ºi nuanþat ca expre-sie, sub bagheta fermã a dirijoru-lui (ºi directorului) Florian GeorgeZamfir, care a reuºit sã imprime odesfãºurare riguroasã a partiturii.

În rolul titular, soprana DianaÞugui, aflatã într-un continuuprogres, a cântat cu multã îngriji-re ºi sensibilitate, etalând un tim-bru cald, egalitate de registre ºiun acut strãlucitor, dar ºi o pre-zenþã scenicã deosebit de agrea-bilã, încorsetatã însã, dupã cummenþionam, de regia care i-a im-pus o permanentã mascare a su-ferinþei eroinei care luptã pânã înultima clipã cu boala – aspect înprincipiu logic, dar care, în exces,vãduveºte personajul de trãireafireascã, de contrastele unor stãriatât de diverse. Un alt solist decotã a fost baritonul Sandor Balla,al cãrui glas generos, amplu, cufrazare în stil verdian, dar ºi þinutaadecvatã, au creionat un Germontsobru, dar cu o anume cãldurãsufleteascã, evitând inteligentduritãþile adesea uzitate. Dinpãcate, nu aceleaºi aprecieri secuvin tenorului Marian Someºancare, încã de la primele replici, a

avut grave probleme vocale,accentuate de-a lungul serii,pierzându-se total (ca intonaþie)în stretta din actul II. Buni au fostînsã Mihaela Popa (Flora), IonSandu Filip (Gaston), DragoºDrãniceanu (Doctorul), Adrian

„Traviata” la Craiova

Zamfir (Marchizul) sau GabrielMarciu (Comisionarul), secven-þa coregraficã din actul III fiindpreluatã de… coriste graþioase,alãturi de balerinii Eva ªtefãnes-cu ºi Mihãiþã Niculescu.

Desigur, gafele regizorale potfi remediate uºor, iar tenorul (sper)îºi va reveni, noua producþie cra-ioveanã având, de fapt, toatedatele unui succes „de cursã lun-gã”, dovadã fiind ºi aplauzeleentuziaste ale publicului.

rte

nnnnn ANCA FLOREA

– este imnul religios al cultuluicatolic, compus de marele teologºi sfânt italian, cardinal ºi con-ducãtor al cãlugãrilor franciscani,Bonaventura (1221-1274).

– are drept echivalent, în or-todoxie, unul dintre cele maivechi imnuri creºtine cu bazã bi-blicã, Imnul închinat FecioareiMaria: „Nãscãtoare de Dumne-zeu, Fecioarã, bucurã-te...” ºi afost introdus în cult de cãtre Pa-triarhul Chiril al Alexandriei, însec. V. Prin el, Biserica a dezvoltatcultul Maicii Domnului, în urmadiscuþiilor mariologice provoca-te de erezia nestorianã conformcãreia Fecioara Maria nu era„Nãscãtoare de Dumnezeu”, cidoar „Nãscãtoare de Om”. Sino-dul al III-lea ecumenic de la Efes(431) a formulat doctrina marialãpotrivit cãreia Fecioara Maria eraTheotokia (Nãscãtoare de Dum-nezeu întrupat) ºi Aeipartenia(Pururea Fecioarã).

În Noul Testament gãsim pu-þine date referitoare la Maria dinNazaret sau Fecioara Maria (ebr.Miryam) ºi acestea se aflã în Ca-pitolul I al Evangheliei dupãLuca, unde se menþioneazã cã „îna ºasea lunã (a Elisabetei) a fosttrimis îngerul Gavriil de la Dum-nezeu, într-o cetate din Galilea, alcãrui nume era Nazaret” (Luca, 1,26), „Cãtre o fecioarã logoditã cuun bãrbat care se chema Iosif, dincasa lui David, iar numele fecioa-rei era Maria” (Luca, 1,27), careva lua în pântece ºi va naºte fiuce va purta „numele lui Isus”(Luca, 1, 31).

Tradiþia creºtinã consemnea-zã, pe lângã cele 4 mari sãrbãtorimariale: Naºterea (Sfânta Mariamicã, 8 sept.), Intrarea în Bisericãa Maicii Domnului (Vovedenie, 21nov.), Buna-Vestire (Blagoveºte-nie, 25 martie), Adormirea MaiciiDomnului (Sfânta Maria Mare, 15aug.), altele mai mici închinateacesteia, faptelor ºi minunilorsãvârºite de Ea, ca ºi cântãri, ru-

gãciuni sau slujbe speciale. Dupãcum Maica Domnului se bucurãºi de alte multe forme de cinstire,cum ar fi: zidirea de biserici cuhramul sãrbãtorii Ei, zugrãvireachipului în frescã sau pe icoane,predici ºi cãrþi populare etc.

Icoanele mariale o înfãþiºeazãpe Maica Domnului drept „primafiinþã umanã ce a realizat scopulÎntrupãrii”, adicã Îndumnezeireaomului. Tradiþia atribuie Sfântu-lui Evanghelist Luca primele Eireprezentãri, în urma unor reve-laþii „dupã Cincizecime” (Pogo-rârea Sf. Duh, la 50 de zile dupã

Paºti). Cele trei tipuri de icoanepictate de Sfântul Luca: Eleusa,Hodighitria ºi Fãrã prunc sauRugându-se Pruncului Iisus, nus-au pãstrat decât ca prototippentru iconografi ºi sunt menþi-onate încã din sec. VI de Teodor„anagnostul”, istoric bizantin ºilector la catedrala Sfânta Sofiadin Constantinopol. El spune cãacolo ar fi fost adusã, la 450, oicoanã a Fecioarei Cãlãuzitoare,atribuitã Sfântului Luca din „An-tiohia Siriei celei Mari, doctor cumeºteºugul ºi având ºtiinþa zu-grãviei”.

Imagistica Maicii Domnuluiocupã primul loc dupã acela allui Iisus Hristos, cãreia îi estecomplementarã. Icoana marialãse deosebeºte de celelalte alesfinþilor ºi îngerilor, de exemplu,nu numai prin ardoarea venerãriicât mai ales prin varietatea tipu-rilor iconografice: Hodighitria(Îndrumãtoarea ce aratã sprePrunc, acela care a zis despreSine: „Eu sunt Calea, Adevãrul ºiViaþa”), Eleusa (Milostiva), Gliko-filusa (Dulcea-sãrutare), Agios-sortisa (Mijlocitoarea), Orantasau Platitera (singurã, din profil,se roagã Pruncului), Pantanassa(Împãrãteasa tuturor), Izvorul vie-þii, Bucuria tuturor celor necãjiþi,Galaktotrofusa (Care alãpteazã),Trickerusa (cu 3 mâini). Indiferentînsã sub ce chip rãsare, sau în celoc, Maica Domnului a fost pic-tatã de iconografi ca o fãpturã pechipul cãreia omenescul întâlneº-te cerescul. Divinã ºi slãvitã ca oÎmpãrãteasã, pe tron, are o privi-re când afectuoasã, când îndure-ratã. Chipul îi este alungit ºi plinde spiritualitate. Model de sfinþe-nie ºi bunã cuviinþã, poartã pestehitonul albastru-verzui (culoareaumanitãþii), un maforion roºu-grena (simbol al suferinþei), care îiacoperã capul ºi umerii, cu 3 steleaurii, semn al Pururea Fecioriei(înainte, în timpul naºterii ºi dupãaceea), dar ºi al Sfintei Treimi.

Plinã de har ºi de smerenie, Eaa stat dintotdeauna, cu respectnepreþuit, în umbra Fiului, singu-ra propoziþie ce i-a fost atribuitã,în Biblie, ar fi „Faceþi orice vã vaspune El”, sfat adresat ucenici-lor Sãi la nunta din Cana Galileii.Maica Domnului poartã Prunculpe braþe (pe stângul, lângã ini-mã, la noi; pe dreptul, la greci),sau în poalã (Nicopoia). El, „Cu-vântul fãcut trup” în chiton ºi

Ave Maria, Gratia plena himation ce reflectã dumnezeireaprin strãlucire, are nimb cruciger,binecuvânteazã cu dreapta sauþine globul, în stânga cu Evan-ghelia sau epitrahilul, are chipserios cu privire severã.

Icoana, ca exprimare bidimen-sionalã a Învãþãturilor creºtine,se realizeazã dupã convenþii clarºi demult stabilite. Plecând de laizvod (desen pe hârtie al icoanei),meºterul iconar trebuie sã res-pecte canoane, aºa cum le-a adu-nat grecul Dionisie din Furna îna sa Erminie a picturii bizantine(aprox. 1730): compoziþie, forme,cromaticã, simboluri, raport lumi-nã-umbrã etc.

Transfigurare a maternitãþiineprihãnite, Maica Domnului, încanoanele acestea, dincolo delumesc trebuie sã aibã: „Chipulde culoarea grâului copt, pãrulgãlbui, ochi vioi ºi curaþi, avândîn ei vederi de nuanþa olivelor,,sprâncene lungi ºi puþin negre,nas potrivit, cu nãrile mijlocii ºimâini lungãreþe cu degete aseme-nea, alãturându-se fiinþei salesimple ºi fãrã vreo împodobireomeneascã – doar niºte veºmin-te cu un fel de vopsealã”.

Acum cã am terminat de scris,mã întreb dacã acesta este loculsau timpul pentru un asemeneasubiect. Dar catalogul foarte do-cumentat ºi exhaustiv al expozi-þiei Icoana Maicii Domnului,sec. XVII – XX, ce mi-a fost oferitde însuºi autorul sãu, SebastianDuicu, cercetãtor la Muzeul Na-þional al Satului „Dimitrie Gusti”din Bucureºti, m-a incitat la olecturã de specialitate, lumi-nându-mi spiritul. Expoziþia de laBucureºti a fost, în viziunea or-ganizatorilor, o etalare, cu 101piese de cult, a unor „adevãratefrumuseþi ale ortodoxiei noastre”ºi „întâlnirea cu personajul celmai ataºant al creºtinismului”(Rãzvan Theodorescu).

nnnnn Minuna Mateiaº


rte

Vineri, 23 ianuarie, aavut loc vernisajulexpoziþiei „Arta tine-

relor talente” la ªcoala de Arte ºiMeserii „Cornetti” Craiova.

Elevii ªcolii de Artã de la sec-þia de Picturã ºi Graficã au dove-dit astfel cã au cunoºtinþele debazã în domeniu, cã ºi-au însu-ºit tehnicile de bazã ale desenu-lui ºi ale limbajului pictural. Subîndrumarea profesorilor lor,Alfred Rece ºi Cãtãlin Solcan,elevii au descoperit cum sã se ex-prime cu ajutorul limbajuluiplastic, prin studii dupã model ºicompoziþii proprii. De la clasa pro-fesorului Alfred Rece, au expusAlin Duca, Oana Lozan, RobertaCurca, Veronica Postelnicu, Sori-

vernisaj laªcoala Cornetti

na Rodocan, Oana Dascãlu,Gabriela Rãdulescu ºi NicolaeConstantinescu. De la clasaprofesorului Catalin Solcan, auexpus Silvia Marugel, DianaVladianu, Bianca Mitrea, Smãrãn-duþa Rusinaru, Roxana Popescuºi Veronica Balaci.

Lucrãrile au fost ºi o invitaþieîn lumea artei, fãcutã amatorilorcare doresc sã pãºeascã pe caleadeschisã în 1911 de familiaCornetti. Prin arta reflectatã în lu-crãrile lor, elevii au fãcut primii paºicãtre descoperirea de sine. ªcoa-la Cornetti este deschisã tuturorcelor care doresc sã se iniþieze înartele vizuale cum sunt pictura,grafica, fotografia ºi arta video.

Expozanþii de la GaleriaArta din Craiova suntla cea de-a treia expozi-

þie împreunã. Membrii grupului„Arhart” s-au întâlnit, cu câtvatimp în urmã, bântuiþi de aceiaºizei – cei ai creaþiei artistice – ºiacum continuã sã vorbeascã, fie-care în limbajul sãu, pentru a scrieistoria, în expresii plastice adec-vate structurii lor. Nu întâmplã-tor au început cu cea mai înde-pãrtatã paginã, a preistoriei ºi is-toriei primitive, cea mai dureroa-sã prin puþina cunoaºtere a reali-tãþii. Arta lor încearcã sã ajute lapenetrarea umbrelor necunoaº-terii spre luminã. Cum, însã, sunttrãitori în secolul XXI, nu pot sãrãmânã suspendaþi între luni. Eivor sã contribuie la fluidizarea is-toriei, la continuitate prin perpe-tuarea elementelor primordiale,moºtenite prin culturã ºi deveni-te simbolurile unei civilizaþii cuindividualitate distinctã. De ace-ea, într-un limbaj atemporal – celal liniei, volumului ºi culorilor –ei aduc subiecte perene în actua-litatea cunoscutã.

Tema acestei expoziþii este fe-meia ºi cultul fecunditãþii, justifi-cat prin rolul jucat în evoluþiaomenirii. Limbajul plastic estediferenþiat, de la artist la artist, printehnici diferite, prin viziuniindividuale, prin particularitãþi deintimitate a personalitãþii fiecãruia.

Cu gesturi simple de olar,Gabriel Vãcuþã încearcã sã recon-stituie atmosfera primilor creatori,cei ai culturii Cucuteni sau Vã-dastra. Nu aduce în prezent nu-mai forma vaselor, ci ºi zeitãþi fe-minine deþinãtoare ale robusteþiiprocreatoare. El cautã sã trãias-cã toatã tensiunea care a nãscutacele forme, întruchipând gândulcare a „dospit” lutul într-un gestcreator. Cautã, de asemenea, sãsimtã pornirile estetice, starea degraþie care a zãmislit numeroase-le semne înscrise în ornamenticalor, devenite simboluri ale isto-riei. Artistul se contopeºte cuacestea ºi, printr-o alchimie pro-prie, recreeazã forme noi, con-struind o structurã adecvatã zi-lelor noastre. Nu propune noizeitãþi, doar aºeazã femeia în ipos-taze fericite. Fie cã o ridicã pe pie-destal în templu, fie ca jertfã pe

altarul perpetuãrii speciei umaneºi a culturii, ea este dãtãtoare derost ºi sens în existenþa terestã.Pentru aceasta Gabriel Vãcuþãrotunjeºte formele, netezeste su-prafeþele, uimind prin armonie.Fãrã grabã, cu migalã de bijutier,mâinile sale dau individualitateacestor forme, fãcându-le fãrãasemãnare, dar aducând în ace-laºi timp a vechime, a nãscocirede poveste, dar ºi de realitate.

Lângã cuptorul încã încins,Constantin Plãviþu îºi aduce pro-pria viziune. Surmontând milenii-le, el trezeºte la luminã un gândmai profund care desparte, pen-tru totdeauna, fiinþa umanã derestul vieþuitoarelor. El „consem-neazã” în lutul moale, purificân-du-l apoi în foc sau aºterne pepânzã, semnele „cuvântãtoare”

de pe tãbliþele de la Tãrtãria. Niciel nu propune noi litere sau onouã scriere, ci doar le repetã pecele deja existente, în cãutareaunor cititori clarvãzãtori care sãle gãseascã sensul. Le aºeazã pevase sau toteme, pe altare închi-nate fertilitãþii, pe siluete femini-ne, ca semn cã acestea poartã ºiminte, nu numai trup; ele au pri-vilegiul de a perpetua dar ºi lumi-na spiritului. Cunoscut deja capictor, Constantin Plãviþu vor-beºte acum despre un trecut caretrebuie sã aibã un viitor. Joculformelor sau armonia culorilorsunt mijloace prin care reuºeºtesã convingã de justeþea demer-sului sãu ideatic ºi plastic.

Acestora li se alãturã, tem-peramental ºi prolific, LucianIrimescu. El sondeazã epoci mai

recente în cãutarea sensuriloreternei probleme a feminitãþii.Într-un joc al destinului feminina cãrui împlinire perpetuã includerostului fecunditãþii, el poposeº-te în mitologii în care femeile suntdeopotrivã zeitãþi, dar ºi nãscã-toare, demoni ºi sfinte. Ele zboa-rã în spaþii siderale, coboarã pepãmânt, fiind actori ºi martori aispectacolului uman, desfãºurat înîntreg universul. Fire nonconfor-mistã Lucian Irimescu recurge laelemente de limbaj pe mãsurã. Elcautã mereu elemente noi, caresunt adecvate temei, subiectului,dar mai ales, sunt adecvate spe-cificitãþii artei sale: o artã mereunovatoare, în pas cu lumea sa.Repetabilitatea temelor nu-l îm-piedicã sã fie artistul timpului sãu.De aceea, cristalele Swarovski,

Swarovski ºi Arhart la CraiovaSwarovski ºi Arhart la CraiovaSwarovski ºi Arhart la CraiovaSwarovski ºi Arhart la CraiovaSwarovski ºi Arhart la CraiovaSwarovski ºi Arhart la CraiovaSwarovski ºi Arhart la CraiovaSwarovski ºi Arhart la CraiovaSwarovski ºi Arhart la CraiovaSwarovski ºi Arhart la CraiovaSwarovski ºi Arhart la CraiovaSwarovski ºi Arhart la CraiovaSwarovski ºi Arhart la CraiovaSwarovski ºi Arhart la CraiovaSwarovski ºi Arhart la CraiovaSwarovski ºi Arhart la CraiovaSwarovski ºi Arhart la Craiova

nu sunt doar preþiozitãþi pe caretema femininã o cere în acest în-ceput de secol XXI, ci nevoi caresã consemneze etape ale evolu-þiei artei. Este ca ºi când arta saîncearcã sã justifice primordiali-tatea scrierii locuitorilor acestuispaþiu.

Diferiþi ca temperamente, catehnici ºi stiluri, cei trei plasti-cieni, reuniþi în expoziþia de laGaleria Arta, a Filialei UAP Cra-iova, sunt uniþi prin temã, dar maicu seamã prin valoarea artisticãsensibil egalã. Sperãm ca demer-sul lor sã declanºeze acea starede spirit necesarã impunerii lui însocietatea ºi arta româneascã.

nnnnn Maria BãlãceanuA

lin D

uca


niv

ers

ali

a

tul de aproape de locul în care se afla repti-la, se ivise pe neaºteptate un indian destaturã înaltã, extrem de slab, înarmat cuun pumnal ºi cu un fel de laþ care se termi-na cu o bilã de plumb.

Pe piept avea tatuat misteriosul ºarpecu cap de femeie, înconjurat de câteva li-tere din sanscritã.

– Ce faci aici? repetã acel indian pe unton ameninþãtor.

– Dar tu ce faci? i-o întoarse Tremal-Naik cu un calm glacial. Poate eºti unuldin mizerabili ãia care se distreazã omo-rând oamenii care debarcã aici?

– Da, ºi aflã cã acum voi face la fel ºi cutine.

Tremal-Naik se puse pe râs, privindspre reptila care începuse sã-ºi desfãºoa-re inelele, unduindu-se aproape de capulindianului.

– Tu crezi cã mã vei ucide, zise vânãto-rul, însã moartea pluteºte deasupra ta.

– Dar, mai înainte, vei muri tu! strigãindianul, fãcând sã ºuiere în jurul capuluicoarda de mãtase.

Un ºuierat tânguitor scos de reptilã îlopri în momentul în care lansa bila deplumb.

– Oh! exclamã, manifestând o teroareimensã.

Ridicase capul ºi se vãzuse în faþa repti-lei. Vru sã fugã ºi fãcu un salt îndãrãt, darse încurcã într-un bambus tãiat ºi se ros-togoli printre ierburi.

– Ajutor! Ajutor!... urlã el cu disperare.Enorma reptilã se lãsase sã cadã la pã-

mânt ºi, într-o clipã, îl prinse pe indian în-tre spirele ei, strângându-l în aºa fel, încâtsã-i taie respiraþia ºi sã-i trosneascã toateoasele din trup.

– Ajutor! Ajutor!... repetã nenorocitul,holbând înspãimântat ochii. Cu o miºcarespontanã, Tremal-Naik se repezi spre el.Cu o teribilã loviturã de cuþit tãie în douãpitonul, care ºuiera furios, acoperind cubale sângerii victima. Era gata sã-l mai taieo datã, când auzi bambusul agitându-sefurios în mai multe locuri.

– Iatã-l! tunã o voce.Erau alþi indieni, care alergau spre acel

loc, tovarãºi ai nefericitului pe care repti-la, deºi ruptã în douã, îl strivea, fãcândsã-i þâºneascã sângele din carne.

Înþelese primejdia care îl pândea ºi, fãrãsã mai aºtepte altceva, se grãbi s-o ia lafugã prin junglã.

– Iatã-l! iatã-l! repetã aceeaºi voce. Focasupra lui! Foc! ªi un foc de archebuzãbubui, trezind toate ecourile junglei, apoial doilea ºi la sfârºit al treilea. Scãpatmiraculos de proiectile, Tremal-Naik seîntoarse urlând ca fiarele pe care le vânaîn junglã.

– Ah! Mizerabilii! urlã el furios.Îºi smulse de la spate carabina ºi o

îndreptã împotriva nãvãlitorilor care ve-neau înainte cu pumnalele între dinþi ºicu laþurile în mâini, pregãtiþi sã-l sugrume.De pe þeavã þâºni o dârã de foc urmatã deo bubuiturã. Un indian scoase un urletteribil, duse mâinile la faþã ºi se rostogoliprintre ierburi.

Tremal-Naik îºi reluã fuga nestãvilitã,sãrind la dreapta ºi la stânga, ca sã-i împie-dice pe inamici sã-l ia la þintã. Strãbãtu unpâlc de bambuºi, pe care îl culcã la pãmântcu furie, ºi se afundã în mijlocul des la jun-glei, ca urmãritorii sã-i piardã urmele.

Alergã aºa cam un sfert de orã; se opriun moment ca sã-ºi tragã sufletul la mar-ginea plantaþiei, apoi se repezi ca un ne-bun în mijlocul locurilor mlãºtinoase ºidescoperite, brãzdate de nenumãrate ca-nale cu apã stãtãtoare. Avea ochii injec-taþi de sânge ºi spumã la gurã, dar alergamereu, ca ºi când ar fi avut aripi la picioa-re, sãrind peste obstacolele care-i baraudrumul, ghemuindu-se în mlaºtini, afun-dându-se în apa mocirloasã sau în canale,având un singur gând: sã punã între el ºiatacanþi un spaþiu cât mai mare posibil.

Cât alergase, nu putea ºti. Când se opri,se gãsea la douã sute de paºi de o super-bã pagodã, care se ridica izolatã pe malulunui lac înconjurat de ruine colosale.

nnnnn MARTÍN LÓPEZ VEGA Martín López Vega (nãscut laLlanes, Spania, în 1975) esteautorul a douã cãrþi de poe-

me: Objetos robados/ Obiecte furate(1994) ºi Travesías/ Nãzbâtii (1996), pelângã numeroase traduceri în spaniolãºi valoroase lucrãri de criticã. Coordo-neazã, de asemenea, revista Reloj deArena.

Poeme ale tânãrului scriitor au fosttraduse în limba portughezã în antolo-gia Poesía espanhola de agora/ Poeziaspaniolã de azi a lui Joaquim ManuelMagalhaes.

Traducere ºi prezentare:Geo Constantinescu

iarna pe ºesuriDangerous pavements

but this year I face the ice withgrandfather s stick

S. H.

Bunicul îmi vorbise de aceste lucruri: iarnanu este zãpada, atât de tânjitã în satelede coastãiarna nu este sã simþi cum frigulîþi strãpunge oasele, este s-o simþipãtrunzând prin acele mii de cicatrice alesufletului,foarte încet, inevitabil. Este sã simþifrigul nu în picioare la întoarcerea acasãci în mugurii degetelorprecum fiecare atingere uitatã. In realitatebunicul meu niciodatã nu mi-a zis acestelucruri; cel puþinnu mi le-a zis clar, m-a lãsat sã le citescîn oboseala ochilor sãi, sau poatele-am citit pe ascuns în timp ce el le reciteascrise cu litere de neºters, înþepãtoare,cu litere de sareîn carnea vie a inimii sale. Acea dureremi se pãrea atunci de neînþeles, de atâtavechime.Astãzi,cã iarna îmi bate în uºã nu foarte puternic,pentru cã nu trebuie, pentru cã nu-mirãmânealtceva decât s-o las sã intre, mi-amamintitacei ochi; modul lor de a cãlãtori atât derapidpentru a nu ajunge înainte, nici pentru afugi, doar pentru a ºticã a accepta înfrângerea înainte saudupã nu o diminueazã.Astãzi cã drumurile se întind în faþa meamai alunecoase decât de obicei,îngheþate de îndoielile vechi,ies în acelaºi fel pe stradã,resemnat, dar eliberat de temeri,înfruntând luciul gheþii cu bastonulbunicului meu.

miniaturã persanã

Precum într-una din acele miniaturipersanepe care le-ai agãþat în camera ta înStrasburgbem aºezaþi pe josºi ne îmbatã inima o vinã dulce.Ne bucurãm o clipã cu melancolie:Stim cã se va termina cu zoriiºi chiar dacã urmãtoarea noapte ne-o varedava fi altceva, diferit.Azi nu mai este între noi dorinþa:când se va termina vinul fiecare se va

poemeîntoarce în camera sasau poate vom dormi aici toþiveghea acru-dulce a timpului ce trece.Dã-mi încã un pahar. Azi nu mai suntorele tristechiar dacã o sã le simþim cuibul în fundulinimiiºi în adâncul râsului nostru surâdemelancolia.Sã bem ºi sã vorbim de prezentºi când într-o clipã va fi liniºtevom auzi râsul celor ce deja s-au dus.

only you

Doar în pãrul tãu îºi împleteºte mantauasa noapteaþesând vraja lumii.Doar ochii tãi au înlãuntru universul.Doar în grãdina micã, privatã, a buzelortalecreºte floarea râvnitã a fericirii.Doar degetele tale îmi umplu pielea dezãpadã caldãDoar licoarea privirii tale îmi îmbatãsufletul.Doar surâsul tãu are mii de forme distincte,fiecare cu mii de semnificaþii diferite.Doar pielii tale i se aratã noapteaprietenãlãsând în urmã bucãþi de noapte promise.Doar de tine încerc, în fiecare noapte,când pleci, sã-mi golesc inimaºi doar de tine e plinã în fiecare dimineaþã.Doar pentru cã tu nu eºtiîmi încurc degetele în versuri ºi nu înpãrul tãu.

bad technology

Pisoiul doarme, ghemuit în sofa.Nici nu se miºcã, când mã aºez lângã elpentru a vedea cum ziua gri trece prinfaþa ferestrei,fãrã sã se opreascã sã salute,cum a fãcut-o târziu în zilele cu soare.Acum trece cu capul mult plecat,fãrã sã pronunþe nici mãcar un cuvântde speranþã.Am pãstrat sub cheie niºte cãrþicare ar putea sã mã ia cu ele în iad.Dar de data aceasta nu au fost necesarecãrþile:sunt acolo, aici, deja nu mai este îndoialã.Juri s-a închis în bucãtãriecu lucrurile ce ar putea sã mã salvezeºi picteazã lent un tablou ce-l absoarbecare poate încifra o tainã ascunsãce nu spune nimic despre mine, în acestmoment.Totul este aruncat, rãscolit prin casã:cãrþi, hârtii, iþele încurcate ale dorinþei,

pensule, chiºtoace ale cheltuitei speranþe...Peste o clipã voi merge le spãlãtoriecu douã cutii de rufe murdare.Voi cãuta monede de douãzeci ºi cinci decentimeºi voi aºtepta, în timp ce vãdcentrifugarea maºinilorgândind cã este o ruºine cã nu s-a inventato maºinã care sã cureþe petele din suflet.

un trãdãtor în faþa oglinzii

Un om se priveºte în oglindã.Iºi freacã pleoapele ce cad de oroare ºisomn.Iºi priveºte faþa. Aºa cã eºti tuculpabil de toate, cel ce niciodatã nu mi-a împlinit poruncile,cel ce n-a ºtiut sã ocupe un loc adecvat,cel ce m-a minþit, fricosul, stupidul,trãdãtorul.Umple un pahar cu apã ºi-l duce la buze.Aºeazã apoi dopul ºi deschiderobinetul cu apã caldã.Continuã sã priveascã chipul sãu ca ºicum ar gândila sentinþa ce se va aplica,minuþioasei pedepse meritate. Mânaîi mângâie neglijent sexul. In oglindã apardesenate scene din trecut: prevãzuteeºecuribulversãri create de propria-i minte,nopþi singure, dupã-amieze singure,însoþirimai mult nedorite decât insuportabilasingurãtate,insuportabila singurãtate de a fi. Iºispalã faþa,se ºterge cu un prosop, se priveºte dinnou,faþa sa are aceeaºi figurã înfrântãgestul de care a fost înfrântfãrã sã aibã timpul mãcar sã înceapã lupta.Se priveºte din nou. Iºi întoarce gândulla pedeapsacapitalã ce o meritã. Apoi îºi dã seamacã viaþa ce nu a putut-o trãi a fost ceamai rea.

Un gând teribil îi trecu prin minte. Searuncã imediat la pãmânt, trãgând cuþitulºi privi în aer. Nu vãzu, sau cel puþin i sepãru cã nu vede nimic. Totuºi, era sigur cãatinsese ceva, care nu putea sã fie o frun-zã de bambus. Stãtu câteva momente ne-miºcat ca o statuie.

– Un piton! exclamã dintr-o datã, fãrãsã se sperie totuºi.

Un fâºâit neaºteptat se auzi în mijloculbambusului, apoi un corp întunecat, lung,flexibil, coborî unduindu-se pe una dinacele plante. Era un monstruos ºarpe pi-ton, lung de mai bine de douãzeci ºi cinci

de picioare, care se îndrepta spre vânãto-rul de ºerpi, sperând sã-l înfãºoare întrespirele lui vâscoase ºi sã-l zdrobeascã cuuna din acele înfricoºetoare strânsoricãreia nimic nu-i rezistã. Avea gura des-chisã, cu maxilarul inferior împãrþit în douãpãrþi, cu dinþii ca fiarele unui cleºte, culimba bifurcatã ºi scoasã ºi cu ochii aprinºi,care strãluceau într-un fel sinistru în adân-cul întunericului.

Tremal-Naik se lãsase sã cadã la pã-mânt, ca sã nu fie înºfãcat de reptila mon-struoasã ºi redus la o grãmadã de oasefrânte ºi de carne însângeratã.

– Dacã mã miºc, sunt pierdut, murmurãel cu un extraordinar sânge rece, dacã in-dianul care mã precede nu-ºi dã seama denimic, sunt salvat.

Reptila coborâse atât, încât capul îi atin-gea pãmântul. Ea se lungea spre vânãto-

rul de ºerpi care-ºi pãstra rigiditatea unuicadavru, unduindu-se câteva momentedeasupra lui, lingându-l cu acea limbã rece,apoi cãutã sã intre sub el ca sã-l înfãºoa-re. De trei ori încercã sã se învârtã, ºuie-rând de furie, ºi, de trei ori, se retrase zvâr-colindu-se în mii de feluri, doborând ºidezrãdãcinând bambusul în jurul cãruia serãsucea.

Tremurând, îngrozit, Tremal-Naik con-tinua sã rãmânã nemiºcat, fãcând eforturisupraomeneºti sã se stãpâneascã, ºiîndatã ce vãzu reptila fãcându-se sul sus,se grãbi sã se târascã cinci sau ºase paºimai departe. Crezându-se, în sfârºit, înafara pericolului, se rãsuci sã se ridice,când auzi o voce ameninþãtoare strigând:

– Ce faci aici?Tremal-Naik se ridicã imediat cu cuþitul

în pumn. La ºapte-opt metri distanþã, des-

în junglã(Urmare din pagina 20)


niv

ers

ali

a

La neaºteptata bubuitu-rã, indienii sãriserã înpicioare, cu laþul în

dreapta ºi cu pumnalul în stân-ga. Vãzându-l pe ºeful lor zbãtân-du-se la pãmânt, plin de sânge,uitarã pe moment de ucigaº, casã sarã în ajutorul lui. Acest mo-ment fu suficient ca Tremal-Naikºi Kammamuri s-o ia la fugã, fãrãsã fie vãzuþi.

Jungla, acoperitã de tufiºurispinoase dese ºi de bambuºi gi-gantici, care promiteau fugarilorsã rãmânã de negãsit, era la câþi-va paºi. Cei doi indieni se arun-carã în mijlocul ei, alergând cudisperare cinci sau ºase minute,apoi cãzurã sub un pâlc destulde des de bambuþi, înalþi nu maipuþin de optsprezece metri.

– Dacã þi-e dragã viaþa, ziserepede Tremal-Naik lui Kamma-muri, nu te miºca.

– Ah, stãpâne! Ce-ai fãcut?zise sãrmanul maharatto. Acum îiavem pe toþi în spatele nostru ºine vor sugruma, ca pe nefericitulHurti.

– L-am rãzbunat pe camaradultãu. De altfel, nu ne vor gãsi.

– Sunt spirite, stãpâne.– Sunt oameni. Taci ºi uitã-te

cu atenþie în jur.În depãrtare se auzirã urletele

teribililor locuitori ai banianului.– Rãzbunare! Rãzbunare!

strigau.Trei note ascuþite, note de ram-

singa, rãsunarã în junglã ºi, desub pãmânt, venea huruitul auzitpuþin mai înainte. Cei doi vânãtorise ghemuirã, fãcându-se mai miciºi þinându-ºi respiraþia. ªtiau cã,dacã erau descoperiþi, ar fi foststrangulaþi, fãrã milã, de laþul demãtase al acelor monstruoºiindivizi, care mai sacrificaserãdeja atâtea victime.

Nu trecuserã nici trei minute,cã auzirã bambusul despicându-se violent ºi, printre tenebre, sezãri unul din acei oameni, cu laþulîn mâna dreaptã ºi cu pumnalulîn stânga, trecând ca o sãgeatãprin faþa tufiºului ºi dispãrând îndesiºul junglei.

– Ai vãzut, Kammamuri? între-bã cu glasul scãzut Tremal-Naik.

– Da, stãpâne, rãspunse ma-haratto.

– Ei ne cred foarte departe ºialeargã, sperând sã ne ajungã.Peste câteva minute nu vom aveanici mãcar un om în spate.

– Sã nu ne încredem, stãpâne.Aceºti oameni îmi provoacã spai-mã.

– Cât sunt eu aici, sã nu te temi.Taci ºi sã fii foarte atent.

Un alt indian, înarmat ca ºi pri-mul, trecu alergând câteva clipemai târziu, dispãrând ºi el în desi-ºul de bambus.

În depãrtare se mai auzirã câ-teva strigãte, câteva fluierãturicare pãreau sau trebuia sã fie unsemnal, apoi se fãcu tãcere.

Trecuse o jumãtate de orã.Totul arãta cã indienii, plecaþipoate pe o urmã falsã, erau des-tul de departe. Momentul nu pu-tea fi mai propice ca sã-ºi ia cãl-câiele la spinare ºi sã fugã în di-recþia râului.

– Kammamuri, zise Tremal-Naik, putem s-o luãm din loc.Dupã pãrerea mea, indienii trebuiesã fie toþi înaintea noastrã ºi înmijlocul junglei.

– Chiar eºti sigur de asta, stã-pâne?

– Nu aud niciun zgomot.– ªi unde o sã mergem? Poate

la banian?– Da, maharatto.

arãtatã de maharatto; s-ar fi ziscã o mânã îndepãrta cu mare pre-cauþie frunzele mari ºi în formãde inimã ale giganticelor plante.

– Cineva se apropie, murmurãel. Kammamuri, nu te miºca.

Foºnetul creºtea ºi se apropia,dar destul de lent. De acolo vã-zurã, în curând, doi bambuºi aple-cându-se ºi apãru un indian.

Acesta se aplecã spre pã-mânt, ducând o mânã la ureche.Stãtu un minut aºa, apoi se ridicãºi pãrea cã adulmecã în aer.

– Da, dar dupã el au debarcatalþi oameni, unul dintre ei asasinal preotului nostru.

– ªi cine e bãrbatul ãla care aprivit în faþã Fecioara?

– Un bãrbat formidabil, Gary,e capabil de orice: este vânãto-rul de ºerpi din jungla neagrã.

– Trebuie sã moarã.– Va muri, Gary. Oricât ar fugi,

noi o sã-l ajungem ºi laþurile noas-tre îl vor sugruma. Acum, du-teºi mergi drept, pânã ajungi pemalul fluviului: eu merg la pago-

dã sã veghez asupra Fecioarei.Adio ºi zeiþa noastrã sã te ocro-teascã.

Cei doi indieni se despãrþirã,apucând pe douã drumuri diferi-te. Îndatã ce rumoarea încetã,Tremal-Naik, care auzise totul, seridicã în picioare.

– Kammamuri, zise el cu o pu-ternicã emoþie, trebuie sã ne des-pãrþim. I-ai auzit: ei ºtiu cã eu amdebarcat ºi mã cautã.

– Am auzit totul, stãpâne.– Tu îl vei urmãri pe indianul

care se îndreaptã spre fluviu ºi,imediat ce îl ajungi, îl duci pe malulopus. Eu îl urmãresc pe celãlalt.

– Stãpâne, tu îmi ascunzi ceva.De ce nu vii ºi tu pe mal?

– Trebuie sã mã duc la pagodã.– Oh! Nu face asta, stãpâne!– Sunt de neclintit. În pagodã

se ascunde femeia care m-a vrãjit.– ªi dacã te vor omorî?– Mã vor omorî lângã ea ºi voi

muri fericit. Pleacã, Kammamuri,pleacã, încep sã mã apuce frigurile.

Kammamuri scoase o respira-þie profundã, care pãrea sã fie ungeamãt, ºi se ridicã.

– Stãpâne, zise cu o voce emo-þionatã, unde ne vom revedea?

– La colibã, dacã scap de moar-te: du-te!

Maharatto se afundã în jun-glã pe urmele indianului, în direc-þia râului. Tremal-Naik rãmaseacolo privindu-l cu braþele încru-ciºate pe piept ºi cu fruntea întu-necatã.

– ªi acum, zise el ridicând cumândrie capul când maharattodispãru din ochii lui, sã sfidãmmoartea!...

Îºi puse carabina în bandulie-rã, aruncã o ultimã privire în jur ºise îndepãrtã cu paºi repezi ºi si-lenþioºi pe urmele celui de al doi-lea indian, care nu putea sã fieprea departe. Drumul era dificil ºifoarte încurcat. Terenul era aco-perit, pânã unde se ajungea cuprivirea, de o reþea deasã de totde bambus, care se ridica la o înãl-þime cu adevãrat extraordinarã.

Erau acolo aºa ziºii bans tul-da, acoperiþi de frunze foarte mari,

nnnnn EMILIO SALGARI

în junglãEmilio Salgari (pe nume-

le întreg Emilio CarloGiuseppe Maria Sal-

gari) este considerat întemeieto-rul literaturii de aventuri ºi al lite-raturii de anticipaþie în literaturaitalianã. S-a nãscut la Verona la21 august 1862 ºi a murit la Tori-no, la 25 aprilie 1911. În tinereþe,a vrut sã devinã cãpitan de mari-nã ºi, începând din anul 1878, stu-diazã arta navigaþie la un insti-tuit de profil din Veneþia. Însãcãpitan de vas n-a ajuns nicio-datã, fiindcã n-a promovat ulti-mele examene. Mai mult: în toatãviaþa lui n-a fãcut decât o singu-rã croazierã, de trei luni, pe coas-tele Adriaticii. Mare admirator alliteraturii de aventuri, se îndreap-tã spre acest gen. Scrie, la douã-zeci de ani, povestirea I selvaggidella Papuasia („Sãlbaticii dinPapuasia”) pe care o publicã,dupã moda timpului, în foiletoa-ne într-un periodic din Milano.Dar adevãrata consacrare i-oaduce romanul La tigre dellaMalesia („Tigrul din Malaezia”),apãrut în 1883. În continuare,Emilio Salgari se dovedeºte unautor extraordinar de prolific (i seatribuie peste 80 de romane ºi maimult de 200 de povestiri), scriindîntr-un ritm infernal – aproxima-tiv o mie de pagini, deci câte treiromane pe an – sub contract edi-

torial cu obligaþia transcrieriiacestora în douã exemplare: Îºiplaseazã acþiunea romanelor înspaþii exotice, pe care nu le-a vã-zut niciodatã. Efortul de redacta-re, dar ºi cel de documentare, pre-cum ºi o boalã cumplitã a soþieifac ca nervii autorului sã cedezeºi sã-l împingã la sinucidere.

Deºi cãrþile lui sunt publicatela cele mai renumite edituri dinlume, în ediþii de lux, în RomâniaEmilio Salgari este necunoscut.E drept cã televiziunea a trans-mis câteva filme fãcute dupã cãr-þile lui, dar e prea puþin pentrucunoaºterea unui scriitor a cãruiinventivitate debordantã în rãs-turnarea de situaþii (ceea ce facefarmecul romanelor de aventuri)este socotitã cel puþin egalã cu alui Jules Verne, iar pe alocurichiar superioarã.

Prezentãm cititorilor (mai alescelor tineri) un capitol întreg dinromanul I misteri della junglanera („Misterele junglei negre”)care va apãrea la Editura Aius înacelaºi timp cu I pirati dellaMalesia („Piraþii din Malaezia”),urmate, sperãm, la scurt timp deLe tigri di Mompracem („Tigriidin Mompracem”) ºi de Sando-kan alla riscossa („Sandokan seîntoarce la luptã”).

Traducere ºi prezentare:Marin Budicã

care în mai puþin de treizeci de zileajung la o înãlþime ce depãºeºtedouãzeci de metri ºi la o grosimede treizeci de centimetri. Mai eraubehar bans, înalþi numai de unmetru, cu tulpina goalã ºi prevã-zutã cu spini, ºi o varietatenumeroasã de alþi bambuºi,cunoscuþi în mod comun în Sun-derbunds cu numele generic debans, care sunt atât de deºi, încâtera nevoie sã se serveascã decuþit ca sã-ºi deschidã o trecere.

Fãrã îndoialã cã un om neo-biºnuit cu acele locuri s-ar firãtãcit în mijlocul acelor vegetalegigantice ºi s-ar fi gãsit înimposibilitatea de a face un pasînainte fãrã zgomot, dar nuTremal-Naik, care era nãscut ºicrescut în junglã, miºcându-seacolo cu surprinzãtoare rapidita-te ºi siguranþã, fãrã sã producãcel mai mic foºnet.

Nu mergea, fiindcã ar fi fostabsolut imposibil, dar se târa ase-menea unei reptile, strecurându-se printre o plantã ºi alta, fãrã sãse opreascã vreodatã, fãrã sã ezi-te ce drum sã aleagã. La oricemiºcare, el îºi punea urechea lapãmânt, sã fie sigur cã nu pier-dea urma indianului care îl prece-da, transmisã pãmântului, oricâtde uºor i-ar fi fost pasul.

Parcursese deja o milã, cândîºi dãdu seama cã indianul seoprise pe neaºteptate. Îºi sprijinide trei sau de patru ori urecheade pãmânt, dar terenul nu trans-mitea niciun zgomot; se ridicã,ascultând cu atenþie profundã,dar niciun foºnet nu-i parvenea.Tremal-Naik începu sã devinãneliniºtit.

– Ce s-a întâmplat? murmurãel, uitându-se în jur. Ce s-a întâm-plat cu cel pe care îl urmãresc?Sã fiu atent!

Strãbãtu încã trei sau patrumetri târându-se, apoi ridicã frun-tea, dar o lãsã jos imediat. Se lovi-se de un corp moale care atârnade sus ºi care se retrase imediat.

– Oh! fãcu el.

(Continuare în pag. 19)

– Te pomeneºti cã vrei sã pã-trunzi înãuntru?

– Nu, deocamdatã, dar mâinenoapte ne vom întoarce aici ºivom dezvãlui misterul.

– Dar ce bãnuieºti cã sunt oa-menii aceia?

– Nu ºtiu, dar voi afla, Kamma-muri, cum voi afla ºi cine esteacea femeie care vegheazã la pa-goda acelei zeiþe teribile a lor. Aiauzit ce-a zis bãtrânul acela?

– Da, stãpâne.– Nu ºtiu, dar mi se pare cã

vorbea despre mine, iar eu bãnu-iesc cã Fecioara este…

– Cine?– Femeia care m-a vrãjit,

Kammamuri. Atunci când bãtrâ-nul acela vorbea despre ea, amsimþit inima bãtându-mi cu oputere stranie ºi lucrul acesta mise întâmplã câteodatã când…

– Taci, stãpâne!... murmurãKammamuri, cu vocea sufocatã.

– Ce-ai auzit?– Bambusul s-a miºcat.– Unde?– Acolo… la treizeci de paºi

de noi. Tãcere!Tremal-Naik înãlþã capul ºi se

uitã în jur, scrutând cu atenþiemasa neagrã de bambus, dar nuzãri nimic.

Ciuli urechile, þinându-ºi respi-raþia, ºi tresãri. Un foºnet destulde distinct se auzea în direcþia

– Gary! murmurã el.Un al doilea indian ieºi dintre

acei bambuºi, la ºase paºi distan-þã de primul.

– Auzi ceva? întrebã noul venit.– Absolut nimic.– Totuºi, mi se pare cã cineva

a vorbit în ºoaptã.– Te-ai înºelat. Sunt cinci mi-

nute de când mã aflu aici, cu ochiilarg deschiºi. Suntem pe o pistãfalsã.

– Unde sunt ceilalþi?– Sunt toþi în faþa noastrã,

Gary. Sunt temeri cã oamenii careau cutezat sã debarce urmãrescun atac prin surprindere asuprapagodei.

– Cu ce scop?– Acum cincisprezece zile,

Fecioara de la Pagodã a întâl-nit un bãrbat. Au fost zãriþi deunul dintre ai noºtri schimbândsemne.

– De ce?– Se crede cã bãrbatul vrea

eliberarea Fecioarei.– Oh! Delict oribil! exclamã

indianul care se numea Gary.– În noaptea asta, un indian,

camarad al mizerabilului care aîndrãznit sã ridice ochii asupraFecioarei, a veneratei noastre zei-þe, a debarcat. Fãrã îndoialã, avenit sã spioneze.

– Dar indianul acela a fost su-grumat.

Lu

cian

Irim

escu

- N

ud

Gre

en 2

CONSTANTIN M. POPA muzica deilor - Revista Mozaicul · www. revista-mozaicul.ro 1909 este un an...

Documents

Transcript of CONSTANTIN M. POPA muzica deilor - Revista Mozaicul · www. revista-mozaicul.ro 1909 este un an...