Titanic - revista-mozaicul.ro · novel Singurãtatea numerelor prime of Paulo Giordano, from which...

www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XII • NR. 9 (131) • 2009 • 20 PAGINI • 2 lei

„Welcome aboard!”, sunãdestul de cinic invitaþia de a pornipe un itinerar al morþii vizitândExpoTitanic. Între tentaþiile esti-vale, diverse, exotice, amuzante,optez pentru manifestarea gãz-duitã în noul spaþiu creat la eta-jul V de la „Montreal Eaton Cen-tre”, ce promite sã reconstituiepovestea (real stories) tragedieifaimosului pachebot scufundatpe 15 aprilie 1912.

În jurul Titanicului s-au þesutnumeroase legende ºi teorii, de-zastrul a inspirat artiºti plastici(Henry Reuterdahl), istorici (LeeW. Merideth), scriitori (Leo Mar-riott, Senan Molony), muzicieni(Celine Dion), cineaºti (JamesCameron) care, din mãrturii ºiamintiri fantomatice, din doveziincontestabile ºi ecouri misterioa-se, au aproximat un adevãr vor-bind despre iluzia ilimitatului, ce-þuri ºi limpezimi trecãtoare, trufieºi pedeapsã, adevãr profund, rã-mas pânã acum, la peste 3800 m,în adâncurile oceanului Atlantic.

Reticent în faþa exhibiþionis-mului, mã „îmbarc”, totuºi, pe Ti-tanic, abandonându-mã joculuicu destinul. Pentru cã, la plecare,

Titanic

nnnnn CONSTANTIN M. POPA

mai exact la despãrþirea de coti-dianul înconjurãtor, primesc onouã identitate: un bilet (boar-ding pass) purtând numele unu-ia dintre cei 2228 de pasageri cares-au confruntat cu abisul apelor.Mã voi regãsi oare, în lista afiºa-tã la „Memorial Gallery”, printrecei 706 de supravieþuitori, sau voirepeta întâlnirea cu necunoscu-tul îngheþat al Septentrionului,captiv în inelele valurilor pentrutotdeauna? Deznodãmântul seaflã la capãtul aventurii, când –mi se spune – îmi voi lãsa am-prenta pe blocul de gheaþã evo-când fatalul aisberg.

Într-o succesiune conformastrictei ierarhizãri sociale specifi-ce începutului de secol 20 se des-fãºoarã spectacolul contrastelor.Strabat, mai întâi, coridorul din-tre cabinele clasei I (un bilet laaceastã clasã costã 2655 $, echi-valentul, astãzi, a 46 362 $), des-coperind un veritabil hotel de lux.Mã impresioneazã monumentalascarã de onoare a vasului, desfã-ºuratã sub panoul sculptat înfã-þiºând Gloria ºi Onoarea ce flan-cheazã omagial un orologiu, sim-bol al Timpului. Cobor, apoi, sprenivelurile inferioare ºi constat cãpasagerii clasei a II-a se bucurau

avantext

de condiþii mai mult decât decen-te, spre deosebire de cei înghe-suiþi în cabinele clasei a III-a cucâte douã paturi suprapuse, ma-joritatea emigranþi, precum ceiopt membri ai familiei FrederickGoodwin, dar purtând cu ei spe-ranþa unei vieþi mai bune.

De la valsul ce însoþeºte tra-versarea paradisului, se trece lazgomotul înfricoºãtor al infernu-lui. Ajuns în sala cazanelor, pri-vesc figurile chinuite de efort alecelor ce asigurau cuptoarelor cãr-bunii necesari. Cutremurãtoareimaginea primilor condamnaþi lamoarte! Iatã-mã angajat/implicatîn atmosfera catastroficã recrea-tã convingator prin ecleraj ºi va-riaþii de temperaturã.

ªi, deodatã, se impune tãce-rea. Cadre glaciale, frisonant si-nistre, pregãtesc momentul coli-ziunii. Filmul naufragiului, al pani-cii ºi al încercãrii disperate desalvare se deruleazã într-o liniºtenefireascã. Noaptea de 14 spre15 aprilie a fost clarã, oceanulcalm, cerul spuzit de stele.

Voiajul se transforma, treptat,într-o fascinantã submersiunespre inima concretã a istoriei da-toritã obiectelor (288 la numãr)recuperate de pe enigmatica epa-vã ºi care au aparþinut nefericiþi-

lor cãlãtori. Ca într-o prozã mace-donskianã fãrã personaje, lucru-rile vorbesc despre proprietariilor, dezvãluie preocupãri, prefe-rinþe, orgolii, ataºamente, poartãîn strãlucirea lor stinsã un este-tism funebru ºi nu pot sã nu mãgândesc la amãnuntul cã, dacãTitanicul ar fi beneficiat de echi-pamentul imaginat de poetul„Nopþilor” în Oceania-Pacific-Dreadnought, coºmarul nu s-ar fiprecipitat. Sau, poate, doar ar fifost amânat? Privirea de dincolode înþelegere a capitanului EdwardJ. Smith exprimã neîncrederea.

O anume frustrare mã bântuiecitind avertismentele ce ocrotescexponatele de atingerea mâinilorgreu de stãpânit, pânã în clipa încare, printr-un mic orificiu se per-mite atingerea unei preþioase re-licve: un fragment din coca trans-oceanicului (Touch the Titanic!).Pragurile, în trecerea de la livrescla palpabil, de la un orizont spaþi-al ºi temporal la altul, dispar, toa-te aceste artefacte (tuburile deorgã ale sirenei, lampa de pe pun-tea superioarã, termometrul, brã-þãri, ace de pãr, colierul cu dia-mante, sticle, porþelanuri cu or-namente de cobalt ºi aur purtândsigla companiei „White StarLine”, monede, piese de îmbrã-cãminte, ochelari, o pipã, lãzi,valize, saci poºtali, dispozitive,

bancnote, o partiturã, o portavo-ce, tacâmuri, un vas de toaletã,careuri mozaicate etc. etc.), pes-te care pluteºte chipul celebreiMolly Brown (fervoarea acþiuni-lor sale umanitare a rãmas exem-plarã), anuleazã orice convenþie.Graþie ingeniozitãþii organizatori-lor, se insinueazã o stranie, darverosimilã continuitate între mineºi victimele fatidicei curse inau-gurale a Titanicului spre LumeaNouã. Contemplu, îmi dau sea-ma, un univers ireductibil apro-piat, fãrã alterãri sentimentale,trãind brut drama neprevãzutu-lui ºi a incertitudinii.

Pentru o orã ºi jumãtate amfost Ernst Gilbert Danbom, ori-ginar din Stanton, Iowa, îmbar-cat la clasa a III-a pe 10 aprilie1912 în portul Southampton ºidispãrut, cinci zile mai târziu, la740 km sud-est de Terra Nova.

Montreal, 2009

P.S. Ultima dintre persoanelecare au supravieþuit naufragiului,Millvina Dean, a decedat în lunamai 2009, la vârsta de 97 de ani.

2 , serie nouã, anul XII, nr. 9 (131), 2009

NNNNNooooo 99999 ( ( ( ( (131131131131131) • 200) • 200) • 200) • 200) • 20099999

ab

le o

f c

on

ten

ts

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: TitanicConstantin M. Popa, in „Titanic“, tells

us about a visit to ExpoTitanic gallerylodged in a new space created at the fifthlevel of „Montreal Eaton Centre”, with thepurpose of retelling the famous story ofthe ship submerged on 15th April 1912. l 1

MIªCAREA IDEILORConstantin CUBLEªAN: „Brâncuºi

nu este nici al vremii...”The essay of Benjamin Fondane about

Constantin Brâncuºi, titled Brâncuºi (edi-tura Limes, Cluj-Napoca, 2008), says Con-stantin Cubleºan, is both alike enthusias-tic avant-garde manifests and confins ob-servation which contrive the essence ofthe artistic works. l 4

Luminiþa CORNEANU: Scriitori oni-rici. Florin Gabrea

Florin Gabrea is the next author who’sliterary work Luminiþa Corneanu is analy-zing in her essay about Romanian oneiricgroup. Gabrea’s literary techniques aredifferent than Titel or Ivãnceanu, beingsimilar to the surrealist model. l 5

Daniela FIRESCU: Basmele emines-ciene - povestiri cu final neaºteptat

In the fairy-tales of Eminescu, the veinof folk literature is explored in a creativeway, therefore cult fairy-tale is redefinedby a dynamic process of traditional sche-me. l 6

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Mici bijuterii ucroniceIn his chronical “Mici bijuterii ucroni-

ce”, Ion Buzera takes into account Men-taliºtii (Cartea Româneascã, 2009) by Flo-rin Manolescu, an author which is consi-dered that he comes from the “secret map”of Romanian literature. l 9

LECTURIGabriel NEDELEA: Poetul, Tlinda ºi

bebeluºulIn Dicþionarul Mara, Dan Coman cre-

ates an universe in which he avoid com-mon patterns from Romanian contempo-rary poetry, being one of the most inge-nious poets today. l 10

Lucian HODOBOC: Poveºti cu stafiiale trecutului

The article “Poveºti cu stafii ale trecu-tului“ analyses the novel Fantoma dinmoarã by Doina Ruºti, a fantasy whichcombine miraculous and detective storyon an forty years period dominated by anaberrant ideological system. l 10

ªtefan VLÃDUÞESCU: Petru P. Iones-cu: o contribuþie la conceptul de metafi-zicã în filosofia româneascã

In his tireless research in order to bringinto focus Romanian philosophic texts,Adrian Michiduþã creates a critical editionof philosophical articles published by PetruP. Ionescu, named Metafizica ortodoxiei(Craiova, Editura Aius, 2008, 495p). l 11

Alina GIOROCEANU: Cartea de co-lecþie

Beginning to Flora ªuteu’s book, publis-hed in 1986, I try to remind to the public thegreat and useful books that influenced Ro-manian linguistics. It’s important to specifythat the book is addressed to the large pu-blic. For this reason, Romanian orthograp-hy is here explained in some simple lessonsthat covered the scientific issues. l 11

Mihai GHIÞULESCU: În mintea luiHomo politicus

In his article, Mihai Ghiþulescu analy-zes the book of Pascal de Sutter, namedAceºti nebuni care ne guverneazã. Cumne ajutã psihologia sã-i înþelegem pe po-liticieni, translated by Eliza Dumitrescuand with a Foreword by Bogdan Teodo-rescu (Editura Tritonic, Bucureºti, 2008).

l 12ªtefania BÃTRÎNCA: Parte de c’arteC’arte is the first bookshop and tea-

house from Craiova opened two monthsago in an old house on România Munci-toare Street. C’arte is the initiative of twoyoung people which want to remind tonatives the pleasure of reading a book andtasting a cup of tea with exotic flavour. l 13

Luiza MITU: Forþa paralingvisticã alucrurilor în artã

This is a review of the book Desprenumele lucrurilor by Calin Beloescu. Asan artist he accused the 20th century oflack of communication at the visual level.The solution proposed comes from a re-consideration of the word, because anyart needs words to arise and, furthermore,it needs processes of thought. l 13

ARTEAdrian TEODORESCU: Gong 09/10Adrian Teodorescu writes about all the

performance activities that took or will takeplace in cultural institutions of Craiova.l 14

Adriana TEODORESCU: Divanul cupãpuºi

In “Divanul cu pãpuºi” Adriana Teodo-rescu has a dialog with Valentin Dobrescu,a story-teller from Moldavia which put thepuppet as „main character”. l 15

Gheorghe FABIAN: Craiova gãzdu-ieºte, în premierã, un mare concurs deinterpretare muzicalã

A great musical contest takes place inCraiova, with the contribution of more lo-cal institution, between 20-26 of Septem-ber and it is destinated to discover andencourage young conductors. l 14-15

Cãtãlin GHIÞÃ: Morþi de râsThis article is centred on the analysis

of Edgard Wright's Shaun of the Dead(2004). Its author points out various sour-ces of the film's intertextual humour, ran-ging from the more transparent, i.e. Geor-ge A. Romero's Dawn of the Dead (1978),to the more obscure, i.e. Lucio Fulci's Zom-bie Flesh Eaters (1979) and Sam Raimi's

Evil Dead (1981). The result is one of thebest horror-comedies ever made.l 16

Mihaela VELEA: leasa › ponoare.roMihaela Velea tells us about the reu-

nion of artist from Ponoare (Mehedinþi),where they stay for a week and try to findboth a subject of inspiration and the sup-port of their ideas, something like wicker-work from the fence of peasants. l 17

Minuna MATEIAª: Scrisoare deschi-sã prietenului Pierrot

In her review, as an art critic, MinunaMateiaº writes about watercolor exhibi-tion of the painter Aurora Speranþa. Fromher poin of view, Aurora Speranþa’s mostimportant quality is the pulse of colors inkind of “Pierrot” type. l 17

Mircea MOISA: Circuitul consemnã-rilor în reviste

In his article „Circuitul consemnãrilor înreviste“, Mircea Moisa writes about thenovel Singurãtatea numerelor prime ofPaulo Giordano, from which Marin Budicãtranslated a fragment few time ago. l 18

Claudia RÃCIULÃ: Obiceiuri ºi tra-diþii, de la pigmei la olteni

Romanian-Gabon “Doina” Associationfrom Libreville in collaboration with PalatulCopiilor Craiova has organized at Casa deCulturã ,”Traian Demetrescu” from Craiovaa photo gallery entitled Urme din Gabonand realized by Zdrenghea-Edou. l 18

UNIVERSALIAPetriºor MILITARU: Sarane Alexan-

drian (1927-2009)In his article about Sarane Alexandri-

an (1927-2009), Petriºor Militaru paysobeisance to one of the best connois-seurs of the surrealist movement, authorof famous studies like André Breton parlui-même, Victor Brauner, l’illuminateuror Surréalisme et le rêve. l 19

The poems published are signed byTiberiu Neacºu and Silviu Gongonea, theprose by Diana-Silvia Solkotovic.

In its “Translations” column we pre-sent the work of Tiziano Scarpa, transla-ted by Marin Budicã.

Revista de culturã editatã deAIUS PrintEd

în parteneriat cu

Casa de Culturãa municipiului Craiova„Traian Demetrescu”

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

SECRETAR DE REDACÞIEXenia Karo-Negrea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Mircea Iliescu (Suedia)Lucian Irimescu

Ion MilitaruAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORILuminiþa CorneanuCosmin Dragoste

Gabriela GheorghiºorSilviu GongoneaPetriºor MilitaruTiberiu Neacºu

Adriana TeodorescuMihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 1.000 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

9 7 7 1 4 5 4 2 2 90 0 2

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

, serie nouã, anul XII, nr. 9 (131), 2009 3

işc

are

a i

de

ilo

r

În perioada 23-25 octom-brie, vor avea loc ColocviileMozaicul, ediþia a XII-a.Tema care va structura ma-nifestãrile de anul acesta este:Plãcerea lecturii.

PROGRAMULMANIFESTÃRII

Vineri,23 octombrie 2009

Ora 12.00 -13.30. Casa deCulturã Traian Demetrescu

a Municipiului CraiovaWork-shop: Vocile cãrþii.Lansarea volumului Antologiapoeþilor TrademPrezintã: poetul NicolaeCoande, preºedintele juriuluiConcursului Naþional dePoezie Traian Demetrescu

Moderator: Alexandru Stupa-ru, directorul Casei de Cultu-rã Traian Demetrescu

* Lecturi comentate ºi dezbate-re în jurul volumului Antologiapoeþilor Tradem PrezintãXenia Karo-Negrea ºi membriai cenaclului Mozaicul

Participã: membrii ai cenaclu-rilor literare ºcolare ºi studen-þeºti, scriitori, profesori

Ora 18.00 -19.00. Filarmo-nica Oltenia, Sala Filip La-zãrLansarea volumului La pupi-trul vieþii, de Octav CalleyaPrezintã: scriitorul Ion Mun-teanu, muzicologul GheorgheFabian

*Masã rotundã: Arta ºi comu-nitateaModerator: Nicolae Marines-cu, preºedintele Comisiei pen-tru învãþãmânt, culturã, sãnã-tate, culte, tineret ºi sport aConsiliului Local al Municipiu-lui CraiovaParticipã: liceeni, studenþi,muzicieni, melomani, persona-litãþi craiovene

Sâmbãtã,24 octombrie 2009

Ora 17.00 – 17.45 Casa deCulturã Traian Demetrescua Municipiului CraiovaDeschiderea Colocviilor Mo-zaicul - 2009Mesajul primarului Craiovei,Antonie Solomon

colocviile ºi premiile Mozaicul 2009

Participã: profesori din mediulpreuniversitar ºi universitar,scriitori, cadre didactice

Ora 20.00. Gala premiilorMozaicul ºi ale ConcursuluiNaþional de Poezie TRADEM,Craiova, 2009Amfitrioni: Primarul Craiovei,Antonie Solomon ºi conf. univ.dr. Gabriel Coºoveanu, deca-nul Facultãþii de Litere a Uni-versitãþii Craiova, redactor ºef

Premiul Constantin Rãdu-lescu-Motru, pentru ideolo-gie culturalã:– 2000: Adrian Marino, ideo-critic– 2001: Eugen Negrici, cri-tic ºi istoric literar– 2002: Ion Bogdan Lefter,critic literar– 2004: Adrian Cioroianu,istoric– 2005: Mircea Martin, cri-tic ºi istoric literar– 2007: Andrei Cornea,eseist, istoric al artei, filosof

Premiul Petre Pandrea,pentru literaturã:- 2000: C. M. Popa, critic li-terar- 2001: Marin Beºteliu, is-toric literar- 2002: Gh. Grigurcu, criticliterar, poet- 2003: Ioana Dinulescu,poet; Cornel Mihai Ungu-reanu, prozator- 2004: Nicolae Coande,poet, Gabriel Chifu, prozator- 2005: Livius Ciocârlie,prozator- 2006: Simona Popescu,poet; Augustin Cupºa, pro-zator

Premiul Ion D. Sîrbu, pen-tru artã teatralã:- 2000: Alexandru Firescuºi Constantin Gheorghiu,istorici ai teatrului- 2001: Sorin Robert Leo-veanu, actor- 2002: Nicolae Poghirc, ac-tor- 2003: Valentin Mihali, ac-tor- 2004: Silviu Purcãrete, re-gizor

- 2005: Mircea Corniºtea-nu, regizor- 2006: Cerasela Iosifescu,actriþã- 2007: Lia Dogaru, artist sce-nograf

Premiul Jean Bobescu,pentru muzicã:- 2000: Gheorghe Fabian,manager- 2001: Mihail ªtefanescu,dirijor- 2002: Sorin Drãniceanu,bariton- 2003: Mihai Ungureanu,pianist- 2004: Marilena Marines-cu Mareº, sopranã- 2005: Mariana Ilie, profe-soarã pian- 2006: Diana Þugui, sopranã- 2007: Stelian Negoescu,tenor

Premiul Constantin Lecca,pentru arte plastice:- 2000: Eustaþiu Gregorian,pictor, scenograf- 2001: Mihai Þopescu, ar-tist sticlar- 2003: Paul Popescu, sculp-tor- 2004: Spiru Vergulescu,pictor- 2005: Marcel Voinea, ar-tist plastic- 2006: Mihail Trifan, artistplastic- 2007: Mircea Novac, artistplastic

Premiul Elena Farago, pen-tru promovarea culturii scrise:- 2000: Mariana Leferman,director Biblioteca Judeþeanã„Alexandru ºi Aristia Aman“- 2001: Aurelia Florescu,istoric al culturii

Premiul Tiberiu Iliescu,pentru eseu ºi publicisticã cul-turalã:- 2000: Traian Bãrbulescu,realizator TV- 2001: Mircea Pospai, rea-lizator radio- 2004: Ion Militaru, filosof- 2005: Horia Dulvac, eseist- 2006: Xenia Karo, critic li-terar; Cristian Nedelcu, re-alizator TV- 2007: Cosmin Dragoste,critic literar

Premiul „Omnia“:- 2003: Emil Boroghinã,teatru; Constantin M. Popa,literaturã; Teodor Costin,muzicã- 2004: Ilie Gheorghe,actor; Viorel Peniºoarã-Ste-garu, pictor- 2006: Patrel Berceanu,scriitor- 2007: Tudor Gheorghe,Florea Firan

Premiul „Felix Aderca“pentru arta neconvenþionalã ºipentru iniþiative deosebite îndomeniul cultural:- 2007: Adela Minae, actri-þã; Iulia Cîrstea, actriþã

În 2008 am instituit un noupremiu: „Adrian Marino”pentru contribuþia adusã la în-temeierea ºi afirmarea peplan naþional a unei instituþii deculturã. Primul premiat alacestei categorii a fostRemus Mãrgineanu, creatorulDepartamentului de ArtãTeatralã, din Cadrul Facultã-þii de Litere, Universitatea dinCraiova.

Premianþii „Mozaicul”:Conferinþa inauguralã: Acad.Dumitru Radu Popescu:Utile et dulci. Plãcerea lec-turiiModerator: Constantin M.Popa, redactorul ºef al revis-tei Mozaicul

Ora 17.45 - 18.30 SalonulmedievalRemember TRADEM – 50 deani de la întemeierea cenaclu-lui literar al Casei de Culturã aMunicipiului CraiovaPrezintã: prof. univ. dr. Ovi-diu Ghidirmic, prof. univ. dr.Ion Deaconescu, prof. univ dr.Ion Pãtraºcu

Lansarea volumului: IlarieHinoveanu -75Prezintã: scriitorul DumitruRadu Popescu, membru alAcademiei RomâneMoment poetic. Citesc parti-cipanþi ai concursului Tradem2009.Moderator: Alexandru Stupa-ru, directorul Casei de Cultu-rã Traian DemetrescuParticipã: membri ai cenaclu-rilor literare craiovene, partici-panþii la Concursul Naþional dePoezie Traian Demetrescu

Duminicã,25 octombrie 2009

Primãria Craiova, Sala Ni-colae Romanescu

Ora 10.00 - 14.00 Masã ro-tundã: Utile et dulci. Plãce-rea lecturii (prima parte)

Ora 16.00 - 18.00 (partea adoua)Moderator: conf. univ. dr. IonBuzera, redactor-ºef al revis-tei Societãþii de ªtiinþe Filolo-gice Colocvium

adjunct al revistei Mozaicul,Alexandru Stuparu, directorulCasei de Culturã Traian De-metrescuRecepþie, cu participarea pre-miaþilor din ediþiile anterioare,a participanþilor la ColocviileMozaicul ºi Concursul Naþi-onal de Poezie Traian Deme-trescu, oficialitãþi, reprezen-tanþi mediului de afaceri,sponsori.


Relaþia dintre BenjaminFondane (alias B. Fun-doianu, nãscut Benja-

min Wexler, în 1894, la Iaºi, din-tr-o familie askenazã, dupã mamãSchwarzfeld, familie iniþiatoare aunei istoriografii evreieºti dinRomânia) ºi Constantin Brân-cuºi, s-a înfiripat la puþinã vremedupã stabilirea definitivã a poe-tului la Paris, prin 1924, cândTristan Tzara (probabil) îl duceîn atelierul sculptorului, în Impa-sul Rousin, arondismentul 15, înapropiere de strada Monge, înperimetrul Montparnasse-ului,unde locuia el însuºi. Cu vreo 15ani mai în vârstã ºi cu o operã ceatrãsese deja atenþia lumii prinoriginalitatea sa, Brâncuºi devi-ne astfel unul dintre mentoriiacestuia, alãturi de filosoful exis-tenþialist rus ªestov, ºi el autoe-xilat în Franþa, asistându-l chiar,în 1931, ca martor al cãsãtoriei cuGeneviève Tissier. Prietenia din-tre cei doi e una dincolo de con-venienþã, fiecare dintre ei deslu-ºind în celãlalt, în operã, se-nþe-lege, esenþa ideaticã a exprimãrii.Dovadã e, din partea maestruluinãscut la Hobiþa Gorjului, tocmaiportretul pe care i-l face, publicatîn deschiderea volumului de po-eme Priveliºti (tipãrit la EdituraCultura Naþionalã din Bucureºti,în 1930) ºi care, aºa cum comen-teazã Oliver Salazar-Ferrer, unuldintre criticii contemporani cei-au consacrat lui Fondane am-ple studii exegetice (BenjaminFondane, 2004; BenjaminFondane et la revolte existen-tielle, 2007; împreunã cu LilianeMeffre, Carl Einstein et Benja-min Fondane: avant-gardes etemigration dans le Paris desannées 1920-1930, 2008) este„...cu totul excepþional. El esteconstruit dintr-o linie epuratã lamaximum, lãsând bustul, faþa ºiochii pierduþi în albul hârtiei ºi,întocmai ca la Modigliani, fãrãpupile, ceea ce interiorizeazã ºispiritualizeazã privirea. Modelula fost depsihologizat, pentru a nulãsa pe hârtie decât o prezenþãpurã“. Originalitatea portretului,ce decurge din originalitatea vi-ziunii brâncuºiene, poate fi lesneapreciatã dacã-i vom alãturaportretul pe care i-l face poetului(e drept, dupã mai mulþi ani) EmilCioran, ºi el unul dintre apropia-þii acestuia, mai ales în anii dinpreajma ºi din timpul celui de-aldoilea rãzboi mondial. „Cioran efascinat – scrie Teºu Solomovici,într-un eseu ce deschide volumulEmil Cioran, Evreii – un poporde solitari (Traducere de IrinaMavrodin, Editura Teºu, Bucu-reºti, 2001) – de poetul moldo-vean cu ochi alungiþi de-o me-lancolie milenarã ºi sufletul tur-mentat de dilemele existenþei”, ci-tându-l apoi pe Cioran: „... chipulcel mai brãzdat, mai adâncit carese poate imagina, un chip sãpatde riduri milenare, nu încremeni-te însã, cãci vãlurite de suferinþacea mai contagioasã ºi explozi-

vã. Nu mã puteam împiedica sã lecontemplu”. De la acest portretal lui Fondane, pe care i-l faceBrâncuºi, se poate uºor porni îndescifrarea sculpturii acestuia,sculpturã ce surprinde din totuldoar esenþa lucrurilor. Poate toc-mai acesta l-a ºi îndemnat pe poetsã-i consacre, la rându-i, mareluisãu prieten ºi mentor, un portret,eseul „Constantin Brâncuºi”, pu-blicat în „Cahiers de l’Etoile”(An. III, Nr. 11, septembrie-oc-tombrie, Paris, 1929) ºi tipãritacum pentru prima datã în Româ-nia: Brâncuºi (Traducere din lim-ba francezã, studiu, note ºi co-mentarii de Luiza Palanciuc ºiMihai ªora. Prefaþã de OlivierSalazar-Ferrer. Dosar de MoniqueJutrin. Cu un desen de Constan-tin Brâncuºi. Editura Limes, Cluj-Napoca, 2008, Seria Opere com-plete franceze).

Eseul, în bunã parte polemic,are ceva din tonalitatea ºi exalta-rea manifestelor avangardiste(„Acest artist cu inteligenþã ma-tematicã ar fi trebuit sã desenezeforma oraºelor noastre, sã-ºiplanteze pe la rãspântii bronzuri-le sale pure; aceastã Leda în-tr-un scuar ar valora mai mult pen-tru combaterea tuberculozei de-cât rânjetul lui Voltaire”), dar numai puþin fineþea observaþieiunui analist a cãrui privire ºtie sãpãtrundã pânã în esenþele articu-laþiei ideatice a operei de artã:„Cine-l va fi învãþat pe acest þã-ran de la Dunãre toate regulilejocului sãu, cine i-o fi îngãduitsã-ºi gãseascã limitele jucân-du-se, ºi sã atingã cea mai pro-fundã expresie a unei arte care,de milenii încoace, se aflã în cãu-tarea a ceea ce o defineºte ºi osingularizeazã? Laocoon nu arece-l învãþa (...) sã salvezi, în pofi-da ordinii, un anumit arbitrar, sãdai curs liber obscuritãþii profun-de, sã faci sã parã inteligibil ceva

pe care oricine îl înþelege de laprima ochire – acesta este pariullui (...) A-i aplica lui Brâncuºi mo-dalitãþile unei judecãþi, oricare arfi ea, pune în mare primejdie în-sãºi persoana celui ce judecã.Pentru bunul motiv cã o operãde ordinul evenimentului pur, alexcepþiei, nu poate fi cântãritã cuun cântar de duzinã –, iar cui cân-tãreºte greºit, soarta nu-i surâ-de. De o unicitate sãlbatecã, ne-încãpând în nici o categorie, ope-ra lui Brâncuºi nu suportã câtuºide puþin discriminarea istoricã, ºise afirmã cu putere ca fiind celdintâi demers al unui spirit careinstituie forme – ca atare, în modnecesar, prime”. Acesta este ºimobilul neînþelegerii vameºiloramericani a pieselor sculpturaledatorate lui Brâncuºi, pe carevaporul le transporta în LumeaNouã. Ironic, B. Bondane comen-teazã verdictul obtuz ce încadraoperele artistului în rândul sim-plelor obiecte metalice ºi nimicmai mult: „Nimic nu dovedeºte,într-adevãr, cã pasãrea, cocoºulsau copilul lui Brâncuºi ar fi ope-re de artã; cãci nu sunt, la primavedere, decât vertebre, rocã fã-râmiþatã, colþuri de ghips, cochi-lii goale, piese dezarticulate dupãdemontarea globului pãmântesc,creaþie purã de obiecte aproapenoi pe care natura, dupã cât separe, le-ar fi putut tot aºa de binefãuri de-ar fi fost în stare mãcarsã viseze cu ochii deschiºi la oasemenea puritate, dacã ar fi avuto ureche mai finã“. Indiferent înce lucreazã artistul, în lemn, înbronz sau în marmurã, el porneº-te de la materia primarã pentru aajunge la esenþa acesteia. Brân-cuºi, spune B. Fondane, „porneº-te de la piatrã pentru a da la ivea-lã o nouã formã de piatrã, aproa-pe identicã celei dinainte, dar te-ribil de nouã. O altã piatrã, dupãcum vã spuneam, pasãre sau So-

crate”. Iar asta pentru cã Brân-cuºi nu sculpteazã, „el trudeºte,îºi face meseria, precum oricemeºter zidar sau ca un salahor ti-nichigiu, un ceferist, un instala-tor, hornar ori maºinist oarecare;în felul acesta trebuie sã fi sculp-tat primitivul, sãlbatecul, cum sespune în derâdere –, adicã omulcare munceºte fãrã gânduri as-cunse, pentru a crea, nu pentrua-þi lua ochii”. E în tot ce face osimplitate debordantã numai cã„oricât de simplu þi l-ai închipui,Brâncuºi are în capul lui atâteaidei, încât poate sã schimbe radi-cal forma strãzilor noastre, nume-rele inimii noastre; o întreagã epo-cã ar fi putut þâºni din mâinile sale,zbãtându-se ca pãrul unei dan-satoare, ca un afiº pe care-l lipeºtiîn zori. Dar ar fi trebuit, pentruasta, sã i se fi îngãduit artistuluisã se ºteargã pe sine, sã-ºi uitepropria fiinþã ºi chiar sã uite sã-ºipunã semnãtura pe ce-a fãcut”.

Eseistul simte nevoia de a de-fini arta lui Brâncuºi, dar nu o faceîn mod direct, sentenþios, ci princomparaþii. Dacã anticul grec –comenteazã el – „se mulþumeºtesã imite natura”, în timp ce ne-grul primitiv, fãrã educaþie artis-ticã „o reveleazã (...) dintr-unpunct de vedere plastic”, dacãRenaºterea constituie „þinta încare se consumã ºi se desãvâr-ºesc datele spirituale ale arteimedievale” etc., istoria artei nuare nici o semnificaþie pentruBrâncuºi”. Artistului acestuia nu-i poate fi stabilit vreun arboregenealogic, nici nu i se poate gãsivreun ascendent”. Pentru cãBrâncuºi „nu este nici al vremii,nici al patriei sale, nici al secolu-lui. Aºadar, situat în afara timpu-lui (...) limbajul sãu – adicã voceasa din strãfunduri – circulã pededesubtul limbajului nostru ºi îlînsufleþeºte (...) dispreþuieºte elo-cinþa; ea nesocoteºte gãunosul;

işc

are

a i

de

ilo

r

„Brâncuºi nu este nici al vremii,nici al patriei sale, nici al secolului.

aºadar, situat în afara timpului”(B. Fondaine / B. Fundoianu)

suprimã aparenþa a tot ce, în ea,este întâmplãtor ºi neutru; cautãceea ce însufleþeºte noile mijloa-ce ºi le acordã o nouã ºansã (...)sincronizeazã mii de puteri risipi-te; nu are lacãt la vedere”. Dupãcum se poate vedea, B. Fondanee departe de a se exprima cu ri-goarea criticului de artã. Nici nuvrea ºi nici nu s-ar fi potrivit cusubiectul abordat. Discursul sãueste unul liber, exaltat ºi deopo-trivã impresionist. Or, tocmai aicistã ºi farmecul acestui demers,poetic mai ales, capabil a stârniinteres în mãsura în care provoa-cã comoditatea de gândire a ori-cãror partizani ai rigorilor confor-miste. Relaþiile pe care le stabi-leºte între arta lui Brâncuºi ºi aaltor artiºti contemporani lui, aretocmai darul de a ºoca (sã nu ui-tãm cã Fondane s-a aliat la înce-put miºcãrii avangardiste, pecare o înþelegea însã în sensulunei libertãþi de exprimare ºi nuneaparat în sensul unei atitudinide negare ostentativã a valorilortrecutului), de a atrage atenþiaasupra unor detalii comporta-mentale de esenþã, ce au semni-ficaþii marcante în tocmai liniiledominante ale exprimãrii lor. „Defiecare datã când îi fac o vizitã –scrie eseistul – mã mir sã-l vãdmergând, râzând, fumând ºi trãin-du-ºi ziua lin-curgãtoare, cu puº-ca alãturi, încãrcatã, gata sã tra-gã. Pe lângã ale sale, cãutãrile luiPicasso sunt ale unui nebun fu-rios; Brâncuºi dã firimituri de pâi-ne, stând liniºtit în picioare, pânãºi blocurilor de piatrã din atelie-rul sãu, pânã ºi bãtrânelor ameri-cance care vin sã-l viziteze. Întimp ce vlãjganul de Picasso seînfierbântã; forþeazã natura culovituri de topor; inventeazã cer-neala indelebilã; este un teoreti-cian, el fãrâmã toate jucãreleleoamenilor pentru a le descoperimodul se funcþionare, pentru aafla la ce mai poate servi grãma-da aceea de restui ruginite careeste istoria picturii (...) PentruBrâncuºi, lumea nu mai are tainede dezlegat: el a descoperit celepatru-cinci motive care o fac sãfie ceea ce este, cele patru-cincichei ale zorilor metafizice. Iatã-le:sfera, oul, inelul, avântul. De-alungul întregii vieþi, Brâncuºi afost trãit, gândit, pus în miºcarede aceeaºi pasãre, de acelaºi ou,de acelaºi cocoº etc., ºi de fieca-re datã, el distrugea opera prece-dentã pentru a aduce la luminãadevãrata ei versiune”.

Eseul lui B. Fondane este po-etic în esenþã, cãutând a exprimapoeticitatea abstractã a artei unuiartist desãvârºit al avandardei;avangardã înþeleasã ca atitudinede înnoire în esenþã a artei expri-mãrii. În acelaºi timp aratã ºi cãu-tarea presantã lui B. Fondane în-suºi de a-ºi depãºi limitele expre-siei, ca gândire ºi atitudine me-reu în avangarda timpului.

nnnnn Constantin Cubleºan


işc

are

a i

de

ilo

r

Volumul cel mai des ci-tat al lui Florin Gabreadin perioada oniricã

este Hanimore, o culegere de optpovestiri, destul de diferite deprozele celorlalþi onirici. La Ga-brea se resimte mult mai puternicdecât la Ivãnceanu sau la SorinTitel, chiar ºi decât la Neacºu, in-fluenþa modelului suprarealist,multe pagini pãrând scrise de undiscipol al lui Boris Vian cu as-cendent în Kafka.

Rezultatul este însã unul maipuþin reuºit decât erau prozele luiTitel ori Ivãnceanu. Modelul luiKafka este preluat de Gabrea într-o manierã ce duce la extremã am-biguitatea, astfel cã, de multe ori,din povestire nu rãmâne decât osugestie (recluziunea în Sã nuuitaþi mirosul vinului de Con-dado, rãzboiul în „b mare, B mic”),iar firul relatãrii este atât de în-curcat sau de ininteligibil, încâteste aproape imposibil de poves-tit. Personajele n-au contururi,chipuri, abia dacã sunt numite, ºinici asta de fiecare datã. Ele doarparticipã la o acþiune ale cãrei re-sorturi nu le cunoaºtem. Autoruloculteazã voit detalii esenþiale alenaraþiunii, astfel încât cititoruleste menþinut într-o permanentãstare de tensiune, dar ºi într-oneºtiinþã care poate îndepãrtachiar ºi un lector ambiþios: din ex-punerea narativã nu lipsesc doarcauzele (absenþã „clasicã” gene-ratoare de ambiguitate), ci ºi sco-pul sau direcþia de evoluþie a eve-nimentelor, care nu sunt nici mã-car sugerate, astfel încât cititorulsã poatã, din fragmente, sã îºiconstruiascã mental un scenariu.

Iatã, spre exemplu, cum înce-pe povestirea menþionatã ante-rior, Sã nu uitaþi mirosul vinuluide Condado:

„Acum sunt sigur cã în ase-menea momente, ceea ce contea-zã cel mai mult, mai mult decât

sit în roºu, cu ochii larg deschiºi,vopsiþi în galben”, de neaºtep-tat: „Deodatã mi s-a pãrut cã audun chicotit înfundat. Aici nu serâde!”, de terifiant: „Lângã mine,statuia de cearã roºie a Cristuluifãrã braþe tremura ca apucatã defurie, gura îi era larg deschisã”,pânã la finalul pur coºmaresc:„Am coborât treptele (...) ºi pe tro-tuar m-au înºfãcat, imobilizându-mã, trãgându-mã în jos, perechi demâini nesfârºite, lungi, (...) ºi stri-vit de apãsarea zecilor de braþe în-cepeam sã mã înãbuº în timp ceprintre genunchii care se zbãteau(...) am zãrit niºte mâini osoase,subþiri, de culoare roºie...”

Textele onirice ale lui FlorinGabrea sunt niºte proze de atmo-sferã în care epicul e secundar, iarpoeticul insuficient, mai curândniºte încercãri de poeme în prozãîn care predominã difuzul, confu-zia, senzaþia de spaimã fãrã motiv.Deºi a mai publicat ulterior (Fru-mos e numai adevãrul, CarteaRomâneascã, 1979), Gabrea esteastãzi mult mai cunoscut ca omde film decât ca scriitor.

nnnnn LUMINIÞA CORNEANU

scriitori onirici: Florin Gabreaînsãºi substanþa acestor întâm-plãri, este precizia riguroasã,dusã pânã la exagerare a delimi-tãrii lor.

Oriunde aº fi încercat sã mãretrag, nu reuºeam niciodatã sãvãd ce se petrece dincolo de fe-restruica strâmtã, la care nu ajun-geam cu mâna nici ridicat în vâr-ful picioarelor.”

Senzaþia pe care mizeazã scrii-torul este aceea de intrare abrup-tã într-un discurs adresat cuivacare ºtie despre ce este vorba.Dar cititorul nu aflã cu certitudi-ne ce înseamnã „asemenea mo-mente”, „acestor întâmplãri”, ºinici pe peretele cãrei încãperi seaflã „ferestruica strâmtã”. Mai târ-ziu deducem cã este vorba de-spre o recluziune, despre un omcare încearcã sã reconstituie rea-litatea de afarã pe baza puþinelorlucruri pe care le vede prin aceas-tã ferestruicã, sã facã supoziþiidespre identitatea oamenilor alecãror picioare le zãreºte trecândpe la geamul sãu. Nu aflãm, desi-gur, nici de ce este închis în mis-terioasa încãpere, nici ce urmea-zã sã se întâmple, nici mãcar ceeace se întâmplã.

Aceeaºi artã a incipitului o re-gãsim ºi în povestirea Mai întâi,aleasa inimii:

„A stat închis aproape cinciluni. Mulþi pierduserã nãdejdeacã-l vor deschide iarãºi, iar alþiinu se mai gândeau la asta. Seobiºnuiserã sã treacã în fiecaresearã prin faþa lui ºi sã ocoleascãpanourile de pânzã prinse pe ver-gele de metal, apoi dupã ce ajun-geau în partea cealaltã, nici mã-car nu întorceau capul.” Ulteriordeducem cã ar fi vorba desprerestaurantul unde ar urma sã sedesfãºoare o nuntã (a se vedeaºi titlul), numai cã ideea acesteiambiguizãri extreme, pânã la ob-scurizare, nu pare deloc potrivitãepicului în general, care trebuiesã-ºi convingã, în primul rând,cititorul sã accepte pactul ficþio-nal ºi sã-i rãmânã alãturi de-a lun-gul evoluþiei evenimentelor. Estevorba aici ºi de o încercare a scri-

itorului de a amesteca genurile,de contamina epicul cu liricul(aceastã hibridizare nefiind delocstrãinã oniricilor, cum s-a vãzutpânã acum), numai cã rezultatuleste unul cel puþin deconcertant,dacã nu de-a dreptul dezamãgi-tor. Ne aflãm în zona experimen-tului, pe care au explorat-o ºi alþionirici, doar cã aceºtia au o ope-rã mai vastã decât a lui FlorinGabrea ºi, din acest motiv, s-auvãzut mai curând rezultatele reu-ºite, ce au depãºit experimentul.

Din tot volumul Hanimore,cea mai autentic oniricã este Ca-tedrala, povestirea care deschi-de volumul. Aici, într-adevãr, sen-zaþia de vis este bine sugeratã, înprimul rând printr-o itineranþã apersonajului-narator, apoi prinsenzaþia tot mai apãsãtoare destraniu, care se insinueazã trep-tat. Mai întâi, intrarea în regimulnocturn se face explicit; e vorba,mai exact, de momentul ivirii zori-lor, al îngemãnãrii nopþii cu ziua,perioadã în care survine somnulcu vise: „Se fãcuse ziuã ºi ziduri-le cãpãtau o culoare roºiaticã,

vedeam colþurile masive înfipteîn pãmânt.(...)// Unul câte unul,clopotele au început sã batã, întâigros ºi impunãtor, pãstrând ace-eaºi rezonanþã, apoi subþire, cuclinchete repetate – ca o ceartã.Bãteau mereu, fãrã sã se opreas-cã, de parcã cineva uitase sã ridi-ce degetul de pe butonul meca-nismului care le declanºase.// Înstânga ºi în dreapta, cât þinea lun-gimea strãzii, nu se zãrea nimeni.”Ulterior, intervine confuzia erou-lui; urcând scãrile catedralei,acesta are brusc o nedumerire,ajuns la a cincea treaptã: „Atuncide ce oi fi obosit tot urcând latreptele astea? Sã fi numãrat gre-ºit? Dar când am început sã lenumãr?” Puþin mai încolo, stareade confuzie este amplificatã deîntunericul din catedralã: „Pe mã-surã de înaintam, petele se îngrã-mãdeau una lângã alta, sunt cã-mãºi, ba nu, haine, de fapt suntspinãri.// Dar capetele? Nu le vãdcapetele. Probabil le þin aplecate.”

„Reþeta” mai conþine doza deneobiºnuit: „în clipa urmãtoare aapãrut în faþa mea un Crist vop-

Revista Teatrul azi reuneºte,în aproape 400 de pagini, trei nu-mere: 8-9-10/2009, în dominantaediþiei de primãvarã-varã a fes-tivalurilor. Fenomenul Sibiu,cum este celebrul festival FITSajuns la a XIV-a ediþie, este anali-zat, apreciat ºi împãrtãºit cititori-lor de cãtre criticii Doina Modo-la, Andreea Dumitru, MirceaMorariu, Adrian Mihalache,Crenguþa Manea, Mircea Ghiþu-lescu, Ion Parhon. Sunt prezenteîn acest triplu numãr al revistei ºiînsemnãri de la alte festivalurinaþionale – Festivalul ComedieiFEST CO Bucureºti, VEDETEA-TRU de la Buzãu, Festivalul Eu-roregional Timiºoara, ATELIERBaia Mare, Concursul Internaþi-

onal de Dans de la Sibiu. Rubricainterviurilor este rezervatã acto-rilor Irina Petrescu ºi RichardBalint, regizorului Felix Alexa ºicoregrafului Sergiu Stefanski.Sunt aniversaþi actorul Constan-tin Codrescu ºi Teatrul „Merlin”din Timiºoara. Regizorul Theo-dor-Cristian Popescu pune Ac-torul în lumina rubricii sale per-manente, Praful de pe scându-rã. Cronici de spectacol, prezen-þe ale teatrului românesc în lumeºi prezenþe strãine pe scenelenoastre, recenzii ale recentelorcãrþi de teatru apãrute – printrecare Jurnal(ul)2003-2009 Oa-nei Pellea ºi albumul Liviu CiuleiCu gândiri ºi cu imagini. Fina-lul Anului Grotowski este mar-cat de script-ul Conferinþei sus-þinutã de George Banu la Sibiu,alãturând doi mari regizori: Gro-towski ºi Kantor. (A.T.)

ocheanul întorsocheanul întors

Din sãptãmânalul montrealezPagini Româneºti aflãm cã mier-curi, 23 septembrie, în cadrul ce-naclului Asociaþiei Canadiene aScriitorilor Români (ACSR), laBistro Roma (5159 Cote-Des-Nei-ges) au citit Camil Moisa, prozãºi Ileana Ungureanu, poezie.Moderatoare: Livia Nemþeanu.(C.M.P.)

Perspective 1(18)/2009Perspective este numele revis-

tei de didactica limbii ºi literaturiiromâne, editatã sub egida Aso-ciaþiei Profesorilor de Limba Ro-mânã „Ioana Em. Petrescu dinCluj-Napoca” (ANPRO). În pri-

mul numãr de pe 2009, revista areca temã jurnalul. Despre diferitetipuri de jurnal scriu Alina Pam-fil, Charles Temple ºi Rodica One-jecu, iar în urmãtoarea secþiune arevistei este consemnatã o am-plã dezbatere în jurul jurnalelorimaginare, a jurnalelor de lectu-rã, a jurnalelor de proiect, a jur-nalului ca discurs în roman etc.Ne-au mai atras atenþia interviulcu Irina Petraº ºi articolul critic alJaninei Flueraº ºi al Mirelei Mu-reºan despre sistemul de evalua-re la bacalaureat. (P. M. )

Revista cercurilor de lecturã1/2009

În Revista cercurilor de lec-turã (editatã tot sub egida AN-

PRO) putem citi despre principii-le didactice ºi activitãþi de stimu-lare a lecturii (Alina Pamfil), de-spre lectura unui text literar dinperspectiva profesorului ºi a ele-vului (Cecilia Barbu), dar gãsimºi reflecþii asupra cercurilor delecturã (Mirela Mureºan) sauasupra relaþiei dintre scriitorii ca-nonici ºi activitãþile extracuricu-lare. Captivante mai sunt ºi inter-viul cu Sanda Cordoº ºi articole-le Discutând despre cãrþi pemessenger sau cum sã-þi faciprieteni (Cristina Pop), Cum îmimotivez copilul sã citeascã (Ra-mona Mãdãraº) precum ºi atelie-rul de scriere propus de CorinaDindelegan ºi Cristina Popescu.De asemenea, trebuie sã subli-niem ºi faptul cã prezenþa graficãa acestei reviste este una careîntrece cu mult media revistelorclasice de profil. (P. M.)

TEATRULazi


Vizionarismul emines-cian, deschiderea ex-traordinarã spre lumea

miraculoasã a basmului este afir-mat ca valoare supremã în Ar-chaeus: „Vorbe! Vorbe! S-ascul-tãm poveºtile, cãci ele cel puþinne fac sã trãim ºi-n viaþa altoroameni, sã ne amestecãm visuri-le ºi gândurile noastre cu ale lor.(...) Poate cã povestea este par-tea cea mai frumoasã a vieþii ome-neºti. Cu poveºti ne leagãnã lu-mea, cu poveºti ne adoarme. Netrezim ºi murim cu ele...”.

Filonul literaturii populare esteexploatat creator, astfel încât bas-mul cult suportã un proces dedinamizare a schemei folcloricetradiþionale, un proces derescriere, o abordare dintr-o per-spectivã esteticã, unde fondulepic originar, „tema generalã, gra-vitând în jurul prototipului sau asumei de prototipuri devine efec-tiv tema autorului”1 . Aceastã asi-milare devine vizibilã în suma deprogresii inverse ºi substituiriarhetipale suportate de eroii dinFata în grãdina de aur unde sereia complexul mitemic al iubiriiproblematice dintre un muritor ºiun spirit etern. Frumuseþea acþi-oneazã ca instigator – frumuse-þea extraordinarã solicitã mãsuriextraordinare – fata împãratuluieste atât de frumoasã încât aces-ta decide sã o izoleze, sã o as-cundã de lume într-o grãdinã de

basmele eminesciene – povestiricu final neaºteptat

aur. Acþiunea de ocultare are caefect potenþarea misterului fetei.De frumuseþea fãrã seamãn audeFlorin, un fiu de împãrat care de-cide sã plece în cãutarea ei. As-piraþia lui Florin respectã sche-ma clasicã: este avertizat ºi pre-gãtit pentru dificilele confruntãriinerente cuceririi frumoasei. As-censiunea se soldeazã însã cueºecuri repetate, cãci se produceo ieºire din spaþiul securizant încare se desfãºoarã ostilitãþile cla-sice, nu trupul, ci sufletul erouluifiind în pericol. Deposedarea in-tenþionalã de atributele eroiceanunþã o transmutare categoria-lã – substituirea protagonistului(fiul de împãrat/ zmeu).

În morfologia basmului varia-þiile sunt minime astfel încât ab-senþa unei secvenþe/ motiv/ atri-but ºi în special absenþa unei re-medieri a acesteia are consecinþeneprevãzute. Metoda lui V. I.Propp investigheazã sistemul re-laþional intern al basmului, por-nind de la premisa cã basmul ope-reazã cu mãrimi constante ºi mã-rimi variabile unde „se schimbãnumele personajelor ºi totodatãatributele, nu se schimbã însãacþiunile sau funcþiile lor”2 . Ac-centul cade pe ce fac personaje-le ºi mai puþin pe cine ºi cum.Demonstraþia sa se aplicã basme-lor cu structurã monotipicã, bas-me cu funcþii identice, unde suc-cesiunea funcþiilor este aceeaºi

întotdeauna, iar absenþa uneifuncþii nu afecteazã distribuþiacelorlalte funcþii. Ce se întâmplãînsã în cazul basmului cult? Proppînsuºi admite complicaþiile ceapar în afara „basmului absolutautentic” ºi oferã exemplul fraþi-lor Grimm ale cãror basme, deºimenþin în linii mari schema, rele-vã un tip mai puþin pur ºi maipuþin stabil. Ce se întâmplã cândfuncþiile nu absenteazã, ci eºu-eazã? Cum responsabil pentruefectele eºecului este personajul,are loc o revenire a acestuia înprim-plan. O serie de concesiuniîi sunt acordate, îi este recunos-cutã participarea sub raport mor-fologic „deoarece întreaga nara-þiune este construitã pe intenþii-le sale”3 . O sugestie exploatatãinsuficient însã o oferã Propppornind de la funcþia XIII – „re-acþia eroului” în raport cu acþiu-nea donatorului ce poate fi atâtpozitivã, cât ºi negativã: „Eroulface faþã (nu face faþã) încercã-rii”. Consecutiv acesteia, preci-zarea ce apare în funcþia XIV –„obþinerea uneltei nãzdrãvane” –subliniazã încãrcãtura negativãpe care o atrage incapacitateaeroului (transmiterea nu are locsau eroul care a suferit eºeculeste crunt pedepsit) ºi circum-scrierea în sfera falsului erou.

Propp, în analiza atributelorpersonajelor ºi a semnificaþiiloracestora afirmã existenþa unor

substituiri frecvente, substituirice funcþioneazã în raport cu me-tamorfozele basmului, dar care nuîmpiedicã apariþia unor fenome-ne derivate (zmeul joacã roluldonatorului – sfetnic), o serie depermutãri de forme ce joacã unrol uriaº în „generarea unor noiformaþiuni ale basmului, formaþi-uni care sunt adesea luate dreptun nou subiect, deºi ele sunt ex-trase din altele vechi, printr-unproces de transformare, de „me-tamorfozare”4 .

Critica arhetipalã se intersec-teazã cu formalismul rus în spa-þiul tehnicilor de dislocare, undeNorthrop Frye înscrie fenomenulde „modulaþie demonicã” sau in-versare deliberatã a conotaþiilormorale obiºnuite arhetipurilor:„Orice simbol îºi derivã conota-þia în primul rând din context:balaurul poate juca un rol nefastîntr-un romanþ medieval sau unulbinefãcãtor într-un basm chine-zesc”5 . Substituirea lui Florinanunþã substituþia pattern-ului.Arhetipul spiritului înlocuieºtearhetipul eroului. Teoria lui Jung,din The Phenomenology of theSpirit in Fairytales, echivaleazã„the spirit-type” imaginii bãrânu-lui înþelept. Între formele arheti-pale esenþiale referinþa primã seasociazã spiritului – Imago Dei(God-Image). Ecuaþia zmeu -Adonai se încadreazã pattern-ului jungian, zmeul – arhetipul

spiritului pur, primar al demonu-lui – se situeazã faþã de Adonaiîntr-un raport de dependenþã -apartenenþã ºi nu de subordona-re. Aceastã schimbare atragedupã sine modificãri sensibile ºiîn desfãºurarea basmului: con-flictul devine ambiguu, nu maiexistã învins ºi învingãtor, în fi-nal toatã lumea pierde.

Reglementarea conflictului înastfel de circumstanþe – intromi-siuni ºi/ sau substituþii arhetipa-le – îi revine unei instanþe supe-rioare: „Zborul spre zeu / zeiþã”este introdus ca motiv-suport înmisiunea finalã a eroului. Invo-caþia în Fata în grãdina de aureste cãtre Adonai – stãpânul su-prem al lumii. Substituirea arheti-palã operatã are consecinþe evi-dente în evoluþia secvenþialã abasmului, dar mai ales a finalului.În timp ce eroul tradiþional reu-ºeºte sã rezolve conflictul, sã rea-ducã armonia prin eliminarea ele-mentului negativ, aici situaþia estediferitã, concomitent cu substi-tuþia arhetipalã a tipului eroic cucel spiritual se produce ºi o inhi-bare a atributelor, a capacitãþilorde învingãtor. Eºecurile succesi-ve înregistrate de fiul împãratu-lui, nu-l confirmã în funcþia deprotagonist, de „ erou”; el este,de fapt, „un fals erou”, iar victo-riile lui se dovedesc a fi provizo-rii. Conflictul tradiþional este sur-montat, „lupta cu zmeul” nu seîntâmplã, înfruntarea directã nueste posibilã, nu este sugeratãnici ca opþiune, lupta ar fi inegalãpentru cã superioritatea zmeuluieste de necontestat. Lupta zmeu-lui se desfãºoarã pe un alt plan,el ar trebui sã învingã „voinþa di-vinã”, însã eºueazã în relizareadorinþei sale, nu reuºeºte sã so-luþioneze conflictul, sã elimineobstacolul – nemurirea – ºi sãcucereascã fata împãratului. So-luþia tip happy-end din basm de-vine, în Fata în grãdina de aur,disoluþie: nici eroul, nici falsulerou nu au acces la ea, rezolva-rea se gãseºte în exterior, se aflãîn puterea lui Adonai care acþio-neazã asemeni unui „deus ex ma-china”, el dezvãluie fuga celor doiîndrãgostiþi ºi demonstreazã in-utilitatea demersului zmeului.

Potenþialul negativ – eºecuri-le succesive, falsele bariere, ne-împlinirea eroilor, refuzul fericirii,conflictul iniþial – surclaseazãpotenþialul pozitiv, transgresiu-nea arhetipalã este urmatã de oieºire din zona feericului, miracu-losului, unde, în ecuaþia clasicã,triumfã binele. Modificãrile ope-rate anticipeazã transformareaulterioarã a basmului ºi noteazão primã fazã a ieºirii din „gândi-rea miticã” ºi a orientãrii spre„gândirea criticã”, în terminolo-gia Ioanei Em. Petrescu.

nnnnn Daniela Firescu

1 Nicolae Ciobanu, Eminescu -Structurile fantasticului narativ, Edi-tura Junimea, 1984

2 V.I. Propp, Morfologia basmu-lui, Univers, Bucuresti, 1970, p. 25.

3 Idem, p.52.4 Ibidem, p. 91.5 Northrop Frye, Anatomia criti-

cii, Univers, Bucureºti, 1972, p. 195.

işc

are

a i

de

ilo

r


ele

tri

sti

că

***

Numai când linia îºi scuturãpuncteledoar atunci,plin de soare ºi vis,

culminat la porþile tale ca ogrãdinãde ne-nceput de lume,

desprins ºi apãsatîn vaporii purtãtori de mine,ca un gândoprit

Doar atunci,suspendat de ultima linie,rãsturnându-mã în altulte voi creºte în inversulpicioarelor mele.

Nu e tocmaiindecent

Nu e tocmai indecentcum secundele se schimbãîn cuvintecu o urmã de adevãrîn spatele oricãrei cioplituri.

Ei stau. Tãietorul de lemne,un tip aprig.Coloanele lui suntpãduri rimbaldiene. Cu mic,cu mare,ciopleºte absenþe

El nu învaþã. Nu ghiceºte.El este ghicit.Face din globul ocularsingurul avantaj.El ºi privirea sunt o atingereca un fulger.

Ei stau ca o barcã istoricã.Braþele întinse prin alte braþeîºi ghicesc menirea

În ceruri se-aruncã pariurile.Nimeni nu clipeºte, nimeninu mai are nici un cuvânt

Apoi, ca din întâmplare,peste ei,izbind puternic ºi crud,cade liniºtea.

Exodul

sau cum sãfoloseºti

implanturilemamare pentru a

face copii

Tãlpile înºirã drumul.Pietrele, ceruldecupat ca-n tulburãrile

mele nocturne.Întinzi mâna, construieºtidin cuvinte în oameni

ca mutul mã uit în tineºi þip cã usturã.

Casele duc la vale,acolo unde avem sfârºitul:aºa am începutca un cuvânt prin pãmântuldemodatîncercuind dimineþiledoi, trei dovedindu-ne mulþi .

Coboarãpe-un fir, pe-un cablu retoric,poate ne-ntâlnim la vreuncapãtunde eu sã vorbesc, tusã-mi rãsuceºti limba ca peo îngheþatã din ’88

Login

toatã lumea se ascundenoi teferine repetãm unul din celãlalt.

***

Maºina ºi caiiputere

Oamenii întinºi pe asfaltmiros a prafºi a întuneric

Mai repede decât confuziasuntem complicioraºele astupã oraºe,monºtrii se ciocnescapoi dispar ca mâinile înbuzunar.

Repet dupã oricineacel cuvânt lunatic despãrþitîn 2000 de aninici groaza, nimic.

La nivelul pietrelor, oaselesunt luminãdupã luminã dupã luminãîn fiecare braþ, în fiecarepraºtie

Puºca (mea), ce poate fi maisloboddecât puºca (mea) dacã nupana (mea)de gâscã, de raþã, de gãinã,de arheopterix,puºca (mea)!

***

Cuvântul cunoaºtemai bine decât un bolnavînceputul,mai bine decât un începutpatulmai binedecât oricinecuvântul.El nu poate fi vãzut,

preferat, mirosit, suflat oriºters.

Login

Trage mai atent, þine înpiept,apasã uºor, constantºi-o sã-þi tremure mâna doarprima oarã.

Cu trenul în oraºÎmpãrþim totulgust, miros, parfumul învieriiºi morþii premature.Melciidelegaþi sã ne sugrumelibertatea înfiatã,

Culorile se cern ºi ele înlungi adânciri.

Tu-dum, mortarîncinsese spaþiul respiraþieidintreochi ºi geanãcu un clipit metalic. Cu ofrânturã de mare.

Încearcã gustul. E acelaºi.Împãrþim totul.

***

Am terminat de privitlumea.Aºa cum e, fãrã dimineaþãmoartea mea nu va lãsanimic în urmãdecât un val

Seninul meu nu e seninulmeu.Este doar lipsa norului meu,spaþiul strâmt dintreamorþire ºi viaþã,nici lumina.

Nici lumina mea nu segãseºteundeunduia uimire ºicutremurare.

Parfumurile sunt lipsite demineîn mirosurile lor,pe femeile lor care le strigãîntr-o limbã veche.Trecuturile, prezenturile ºimai ales viitorurilesunt lipsite de mine.Nici lucrurile nu mã mai au.M-au pierdut ca pe o piatrãdin pantof, ca pe o scarãprea scundã,ca pe un ropot de aplauzela privirea de început a lumii.

Nici eu nu mã mai amde ceva timp.Am o prezenþã înfieratãîn oasele meleca într-o pãstaiecare mã ucide la fiecarepas.

nnnnn TIBERIU NEACªU

nimeninu clipeºte


ele

tri

sti

că

Adeseori am pornit de labine-cunoscutul nu-mãr de referinþã al pi-

sicilor ºi am încercat sã compargreutatea mea cu cea a acestuimamifer, sã aflu de câte vieþi dis-pun. ªi, fiindcã astãzi tocmai mise mai încheia una, a câta oarã mise întâmpla încã nu calculasem,dar era indicat sã încep sã fac uzde statistica pe al cãrei rost mãchinuisem sã-l descopãr un anpe timpul facultãþii, trebuia sã în-cep sã mã gândesc serios la con-sumul lor. ªi, în plus, voiam sãcheltuiesc una doar pentru mine,nu fiindcã aºa voiau alþii. ªi cumsã nu-mi fie ciudã când niºtestrãini îmi luaserã o parte pe caren-o trãisem; hai, sã fi fost cinevacare ar fi venit la noi la o cafeasau cineva cu care lucrasem saudoar vorbisem, dar aºa dintr-odatã: ce ne pasã nouã cã eºtiromâncã ºi cã nici mãcar n-aiavut vreme sã înþelegi ce se în-

tâmplã?, Ce, noi te-am pus sãvrei sã ai grijã de copii în loc sãte mai uiþi ºi tu la ºtiri, la politi-cã, sã mai asculþi ºi tu ce spunoamenii în loc sã aduni iarbaprin grãdinã? De ce-aþi venit voicând de-abia începusem sã respi-rãm? Îmi rãmâneþi datori o viaþãºi neam de neamul meu o sã vãþinã minte. N-o sã vã uit.

Podul era mai lung ca nicioda-tã, în autobuzul arhiplin era o tã-cere de calã de fregatã, unde du-rerea sclavilor era desluºitã doarde hârºâiala ruginei. Au trecut zilepânã sã-mi dau seama cã totul seoprise din cauza mea, ºi vorbã ºirâs. Vedeam doar curcubeul prinlacrimile pe care nu mai încercamsã le mai opresc. Plecând de aca-sã cu copiii, încercasem sã parputernicã. ªi nu eram. Cel puþin,nu eram singurã. Obiºnuinþaeste, se pare, unul dintre cele maigrele lucruri din lume. ªi eu mãobiºnuisem sã fiu jumatea careare nevoie de ocrotire. Îmi stãpâ-nisem deznãdejdea cât timp so-þul mã mai putea vedea. Abiaacum pâraiele disperãrii îmi brãz-dau obrajii. Singura mea ancorãerau douã mânuþe mici pe care lestrângeam într-una a mea ºi celetrei paºaporte de culori diferite:douã albastre ºi unul verde dincealaltã. Abia acum înþelegeamputerea unui document de cãlã-torie pe care nici mãcar nu mi-ldorisem pe vremea lui Ceauºes-cu ºi disperarea celor cãrora peatunci le era vital.

Din labirintele interioare-miþâºneau incandescenþe, urcândspre creier ºi inundându-l. Cânderupþia se va sfârºi, va rãmâneun morman cenuºiu însemnat cuºanþurile retragerii sãpate în func-þie de rotaþia în jurul soarelui ºimai ales în jurul meu, aruncândlicãriri de umbrã ºi luminã asupralumii care, fãrã sã întrebe, hotã-râse totul înainte de apariþia meala sânul ei, de unde, de fapt, fu-sesem destul de brutal alungatã.Mutarea nu se fãcuse în sânullui Avram, nici în Eden, ci pe oinsulã care, în majoritatea timpu-lui, pãrea corabia prinsã de o fur-tunã din picturile lui Guardi. Evasul acela care nu se prãvãleºteîn abisurile înspumate ci, dupã oluptã disperatã, se redreseazãrespirând aerul îmbâcsit de bu-curia vieþii, uitând pentru momentde parâma avariatã ºi de catargulrupt. Acestea mi se întorc doar învis ajungând ca oniricul sã fieatât de populat de lucruri pierdu-te, încât cele reale, posedate aparca un pai în carul cu fân rânduitaleator, gata sã-ºi ia zborul la pri-ma palã mai puternicã sau sã-ºiurmeze itinerarul prestabilit ºi sãajungã în udurile unei cornute.Speranþa ca în drumul lui sã fiefurat de vreo pasãre e infimã, darnãzuiþa cã va face parte din adã-postul unei cântãtoare estivalã eatât de atrãgãtoare…

Toamna e anotimpul meu pre-ferat ºi poate tocmai de aceeaursita vrusese sã-l întâlnescatunci pe cel ce mi-e de mulþi anialãturi. Dupã ani frumoºi ºi zbu-ciumaþi, mã gãseam într-un inte-rogatoriu de aproape trei ore. Unchel în cãmaºã albastrã trebuiasã evalueze capacitatea mea de a

obþine o vizã permanentã, dupãtreisprezece ani de cãsãtorie în-tr-o þarã în care nici mãcar vizeleturistice nu mai aveau cãutare.M-a întrebat când ne-am cunos-cut. Rãspunsul meu l-a scos dinsãrite pe cel care face sã-þi treacãprin minte cã bancurile despreoamenii din anumite instituþii nusunt inventate la întâmplare. Era21 octombrie 1988, la ora 19 ºi 15.Mânios, fãcând abstracþie demine, încã vie, i-a explicat soþuluimeu cã aceastã întâlnire e foarteseriosã ºi cã ar trebui sã reacþio-nez ca atare.

Conform principiului recipro-citãþii, am continuat sã povestescpânã la cel mai mic, dar nu inde-cent, detaliu. Povesteam, spreexemplu, din ce îmi era compusãgarderoba. În acest timp, soþulmeu l-a asigurat pe organul deserviciu (poate era mai potrivitscris într-un singur cuvânt) cãmemoria mea încã funcþioneazãimpecabil ºi cã batjocura care, dealtfel, era îndreptãþitã în cazulacestei întâlniri, n-are nimic de aface cu exactitatea relatãrilor.Chestionarul era trimis de la Bel-grad, ne-a asigurat persoana, ºiera document obligatoriu în pro-cedura legalã. Era o plãceresã-mi fac memoria sã lucreze cuclipe la care, poate, nu m-am gân-dit niciodatã. Sau nu aºa demult.oricum, mã întrebam dacã nu cum-va citisem toate astea. Eram feri-citã cã ajunsesem la studiul aces-ta de acceptare în cadrul societã-þii: dupã ºapte încercãri nereuºi-te, era prima oarã când exista spe-ranþa cã o sã primesc viza perma-nentã nu din considerente mora-le, bineînþeles, ci materiale: vizaanualã costã, dar pe asta o plã-teºti o datã ºi adio. În plus, laserviciu, în fiecare an îmi întreru-peau vechimea pânã îmi soseaaprobarea pentru a lucra pe teri-toriul R.S.F. a Iugoslaviei, al Re-publicii Serbiei ºi Muntenegru-lui, al Serbiei…

Când ne cunoscusem, se cop-seserã gutuile în faþa casei ºi dacãpovestea Evei e legatã de mãr, amea are ca prolog aceste fructeaurii fãrã sã includã însã ºi fazacu emanciparea ci doar pe cea aizgonirii. Tocmai ajunsesem de lafacultate (eram în anul al II-lea),era întuneric afarã ºi o colegã dela serviciu mã sunã sã-i duc câte-va fructe fiincã îi promisesempentru dulceaþã. Fãrã mãcar sãbãnuiesc cã, dupã propria naºte-re, aceastã zi îmi va aduce viaþa,am plecat de acasã.

Doamne, ce lung e podul!Ce-o fi gândit oare Traian cândtrecea prin aceste locuri? Dacãexistau bombardiere ca acum,probabil Apolodor din Damasc n-ar fi avut de lucru în pãrþile asteaacum douã mii de ani. Poate niciprin anii ’70 nu s-ar fi gândit sãfacã barajul pe aici dacã nu ridicael primul podul. ªi, de fapt, dacãar fi sã-i ascultãm pe cei care vorsã facã dreptate neamurilor exis-tente pe aceste meleaguri chiarºi înainte de invazia romanã, Tra-ian ar fi reconstruit ceva deja exis-tent. Doamne, pe unde mã maiduceam eu acasã, acum, cu copi-ii mei când raidurile nu înceteazãzi ºi noapte?

Singurul lucru care ne þineuneori vii sunt amintirile. Pleca-sem de lângã soþul meu de abiade zece minute ºi tot ce-mi treceaprin cap erau clipele petrecuteîmpreunã în ultimii zece ani fiind-cã, din seara de octombrie, cândne-am cunoscut acasã la priete-na mea am fost nedespãrþiþi. Eraîn ’88 ºi era inadmisibil sã fii prie-tenã cu un strãin. Mama spuneauneori cã Revoluþia a fost coman-datã pentru noi. ªi mai spunea cãn-are nimic împotriva lui în afarãde faptul cã e sârb. Ce o sã nefacem noi dacã începe vreun rãz-boi ºi se închid graniþele? Oricumpe vremea aceea nu se gândisecã se vor închide între mine ºi el,ci între ea ºi noi.

Cum era cerul în acea zi deaprilie? Venise oare primãvara sauobrajii nu-mi ardeau din cauzasoarelui? Simt în gât acelaºi noddupã atâþia ani, numai când mãgândesc la imaginea lui rãmasdincolo de barierã, pe când noine urcam în autobuzul care, înmod excepþional, primise permi-siunea sã ajungã pânã la vamasârbeascã. ªi vama româneascãera atât de departe…

Fusese o dublã cãsãtorie: în-tâi la Craiova, iar apoi la Klado-vo. Ori de câte ori venea vorbadespre starea civilã (neoficial)declaram cã sunt la a doua cãsã-torie. Cei neinformaþi ori, mai ales,cei ce se credeau atotºtiutoriaveau pornirea nestãvilitã sã aflecum le-a putut scãpa aºa ceva ºide-abia atunci îi întrebam cu unglas de victimã, care dã atât debine, dacã au mai auzit de cinevacare, la un interval de ºase zile,sã se mãrite de douã ori ºi cul-mea cu (sau cum spune alesulmeu, împotriva) acelaºi om. Dupãceva mai bine de doi ani termina-sem facultatea, iar la examenul dediplomã eram în luna a ºasea cucel mare. Anii nu fuseserã, ca ºiviaþa de altfel, nici mai buni nici

Diana-Silvia Solkotovic s-a nãscut în 1968, la Craiova.A absolvit Facultatea de ªtiinþe Economice Craiova.Trãieºte în Serbia din 1992, în Kladovo. Timp de nouã

luni cât a fost finanþat programul radio în limba românã (singuruldin Valea Timokului) a lucrat ºi ca redactor ºi spicheriþã a acestuia.În prezent, studentã în anul al III-lea la Facultatea de Litere Craiova.rândunica

un superbmarketmã gândesc la tine în searaasta, allen ginsberg, pentrucãm-am pomenit cu o durerede cap ca a ta ºi laîncheieturicu o strânsoare ciudatã.în burgul meu cu câtevalumini, sãrac în neaone,mã plimb ºi io pe sub lunaplinã mãturând cu ochiiimaginileºi intru în marketul plictisit,sictirit mai abitirdecât vânzãtoarele de lacase, târându-mi în minteversurile talegreoaie, metalice.

aº vrea sã te vãd ºi pe tine,mâncãu bãtrân, cum împinsde singurãtate intriprintre rafturile cu produseproaste, sã-þi vãd barbarãvãºitãcum mângâie ambalajulieftin,mintea ta le-ar puteadistruge dacã nu mãcarrãsturna, onumai câteva lãdiþe cu mereºi kiwi rãtãcite printre roºiiori verze.sã te vãd cum îþi cari trupulîndesându-þi în sântrufandale,ce-aº mai râde apoi cu râsulnegru al morþii gândindnumai la despãrþirea noastrã.

tu sã mergi în america ta iosã rãmân sã-mi rumeglaºitateavisând la luminametropolelor, la zgomotul lordiavolesc.dacã numai o datã le-aivedea capetele luminate:mintea împotriva minþii,o canonadã înfundatã în carenumai cel plecat învinge.

nnnnn Silviu Gongonea

indEXprimãri

mai rãi decât la alþii: rãzboaiele seþinuserã unul dupã altul, urma-serã cãderi economice ºi inflaþiiameþitoare, dar nimic nu se ase-mãna cu ce era acum. Mã sim-þeam asemenea rândunicii care,mergând spre destinaþie, are sen-timentul cã, de fapt, acasã e înemisfera opusã. În rãstimpuri,vântul aducea miresme cunoscu-te care mã înfiorau. Noroc cu ploa-ia care le ºtergea. Sau erau lacri-mile. Sufletul fãcând echilibristi-cã pe melodia tunetelor, ochiiafundându-se pe cãrãri neuroni-ce într-o încercare de autocon-servare. Eram agãþatã între douãlumi. Eram asemeni cablurilorcare-ºi dezvãluie doar înveliºulneutru la exterior, în timp ce bo-gãþia înnebunitoare de curcubee,care explodeazã în interior cândse intersecteazã, în scântei aurii,unda de ºoc prelungindu-se subforma fluxului de viaþã, mã carãducându-mã mereu mai departe.Ceasul biologic fiind modern,electronic, nu mã lasã sã-i aud ti-cãitul, permiþându-mi doar impre-sia cã rezervele îmi merg spre sfâr-ºit ºi atunci nu-mi rãmâne decâtsã mã rog: „Dã-mi, doamne, pa-sul melcului ºi nu mã ispiti sãnãzuiesc spre zborul rândunele-lor”.

Când autobuzul virã gemândca sã pãtrundã în vama româ-neascã, iar trupurile mici de lân-gã mine se strânserã involuntarmai aproape, îmi dãdui seama cãsunt atâtea lucruri minunate pepãmânt cã-mi fu ruºine cã exist ºicã dragostea ca ºi ura poate adu-ce speranþã.

Sunt zece ani de atunci, de laultimul rãzboi din Serbia.

nnnnn Diana-SilviaSolkotovic

debut


nnnnn ION BUZERA

Literatura românã e unadintre cele mai parado-xale din Europa ºi, dacã

nu se sparie gândul, din lume. Oîndelungatã practicã a duplicitã-þii în critica literarã a condus, în-cetul cu încetul, la situaþia de azi,în care despre impostori puri sescrie pe pagini întregi, iar cei careînseamnã realmente ceva suntmarginalizaþi cu cel mai reproba-bil spor. Cu cât un autor scrie maiprost, cu atât e mai sofisticat co-mentat. ªi invers: cu cât un autore mai inteligent, expresiv, sub-stanþial, cu atât e mai dispreþuit.Asistãm, pur ºi simplu, la o maºi-nã a „lumii literare” întoarsã cususu-n jos.

Unul dintre autorii care, în ori-ce altã literaturã din lume, ar aveao cotã care sã-i evidenþieze co-rect statutul creator este FlorinManolescu. Singura „justificare”a dezinteresului faþã de ceea cescrie ar putea fi cã, din 1995, pre-dã în Germania. Prin urmare, nune mai „intereseazã”, chiar dacãse încãpãþâneazã sã publice ºi înRomânia.

Florin Manolescu este, întrealtele, unul dintre cei mai dispuºila invenþie metodologicã (pe careo consider vitalã) ºi reconstruc-þie solidã a perspectivelor inter-pretative în istoria literarã. Autoral unui studiu fundamental de-spre Caragiale, a publicat în ulti-mii ani douã cãrþi de prozã scur-tã: Misterul camerei închise (Hu-manitas, 2002) ºi Mentaliºtii (Car-tea Româneascã, 2009, 280 p.).Asupra celui din urmã mã voi fo-caliza în cronica de faþã.

Fie ºi uºor aseptice, acestepovestiri sunt farse inubliabileale imaginaþiei sau pe care imagi-naþia ºi le joacã sieºi, ucronii ve-sele ºi rafinate, mici bijuterii spe-culative realizate cu un tonus careintegreazã aluzia cea mai finã,parodierea calmã, incluzivã amultor tipuri de discurs, comiculmetaliterar. Ele sunt impregnatede duhul unui ludic fãrã graniþeºi sunt întreþinute de o frazareimpecabilã, uºor suspectã chiardin polisarea evidentã, care vi-zualizeazã detalii ºi date, locuri ºipersonaje, unele preluate dinvolumul anterior. Toate au niºtemize ascunse, un „desen din co-vor” nu tocmai uºor de decelat,bazându-se pe complicaþii inter-textuale, fantastic domestic, re-cursul „naiv”, spontan la codurifoarte precise, scenarii alternati-ve inserate ca efect strict imagi-nar al unor ipoteze contrafactua-le: safirul lui Carol cel Mare, ce s-a întîmplat cu echipa Enigmadupã cel de-al doilea rãzboi mon-dial, furtul unei saliere celebre ºialtele.

Faptul cã astfel de proze potsã aparã în limba românã nu în-seamnã altceva decât cã am tre-cut, extrem de relaxaþi, chiar dacãnu toþi, într-o fazã postborgesia-nã, care poate sã exploreze „cio-burile” rezultate în urma destrã-mãrii (prin lecturã) a celui mai fas-

mici bijuterii ucronicetuos imperiu postmodern creatvreodatã. Tehnica dominantã aoperei borgesiene rezidã în ge-nerarea unei benzi a lui Möbiuscare înseamnã, simultan, imagi-naþie ºi cunoaºtere, invenþie ºierudiþie, lume ficþionalã ºi lumerealã etc. Pornind de aici, dar fãrãsã dea deloc impresia, Florin Ma-nolescu modeleazã niºte micro-lumi în care preexistenþa literarãeste o condiþie sine qua non, dardeloc fetiºizatã ºi care insistã,compensativ, pe elocinþa lor con-cret-referenþialã.

O foarte subtilã mise en abî-me a cãrþii apare la p. 121: „Toatãlumea vorbea franþuzeºte ºi timpde câteva ore invitaþii avuseserãde fãcut faþã unui meniu copios(Hors-d’oeuvres, Potages, Pois-sons, Entrements, Gibiers, Fro-mages), stropit din belºug cu vi-nuri pãstrate de doamna Sacherîn pivniþele hotelului, specialpentru astfel de ocazii. Vinuri albedemi-seci, vinuri roºii seci sauceva mai dulcege, apoi iar vinurialbe, dar dulci, unele dintre eleobþinute doar o datã la câþiva anide câte un viticultor cu gustulrioscului, din recolta de struguricrescuþi în viile de pe cele douãmaluri ale Rinului ºi culeºi târziu,în decembrie, imediat dupã pri-mul îngheþ. La desert, invitaþiiascultau încântaþi, în faþã cu câteun pahar de Calvados (domnii)sau de liqueur fin (cele douãdoamne) amintirile patroanei,care vãzuse ºi auzise multe. Cumavea ea obiceiul s-o repete: isto-ria întregului continent, „adevã-rata istorie, nu cea din cãrþi”, secroia în separeurile stabilimentu-lui pe care îl conducea de maibine de douãzeci de ani. Ceea cen-avea cum s-o împiedice pe dom-niºoara Strohdeicher sã-ºi în-drepte tot interesul în direcþiatortului de ciocolatã cu marmela-dã de caise, din care nu rezistãsã-ºi mai comande o porþie.”.Europa (cea a începutului de se-col XX, dar ºi cea a anilor ºai-zeci-ºapteci ai aceluiaºi secol)apare în aceste texte abductiv-li-terare – una dintre proze se inti-tuleazã clar Serendipity! – ca oþesãturã istoricã de tip hipercod,adicã ceva care concentreazãenorm de multã informaþie (ca unhyper-CD) ºi care poate fi cititã

oricum, dar mai ales oblic, prinproiectarea unui fascicul în stra-turile sale ascunse, mereu defor-mate ºi mereu revigorate. Para-factualul este un fel de deturna-re jovialã a predictibilitãþii tem-porale ºi cognitive, dar care faceºi mai intensã nostalgia a ceeace s-a petrecut efectiv în istorie.

participare, fie ºi prolepticã, înlumile create: „ªi dacã nu vor fiprea obosiþi, într-una din zilele pecare le vor avea la dispoziþie, ceidoi turiºti vor mai face împreunão scurtã excursie pânã laSchönbrunn, ca sã admire grãdi-nile, grota lui Neptun, Gloriettaºi panorama largã care se oferã

nalitãþi ale culturii române, întrecare Maiorescu, prim-ministru alRomâniei (mai mult decât factual!)din perioada descrisã în prozaSaliera: „La Viena, profesorulOtto Flamm dorea sã-i arate dom-niºoarei Strohdeicher celebraCasã „Secession”, prin care Jo-seph Maria Olbrich revoluþiona-se arhitectura modernã; MuzeulImperial, Flohmarkt-ul ºi Acade-mia Therresianã. În internatulacestui renumit colegiu trãisecâþiva ani ca elev de liceu ºi totaici fusese coleg cu actualul prim-ministru al Regatului României,un bãrbat extrem de inteligent ºide ambiþios, care-l mai vizita dincând în când la Berlin.” (p. 100).Existã ºi informaþii enciclopedicebrute (cum ar fi cele referitoare lacelebra solniþã alegoricã a luiCellini de la KunsthistorischesMuseum din Viena, diseminate lapp. 107-109), pe care le poþi gãsiîn orice enciclopedie. (De fapt,una dintre intenþiile de profunzi-me ale autorului este chiar aceas-ta: de a urmãri pe viu cum faptulistoric imediat devine sau poatedeveni literaturã, prin simpla apã-sare pe butonul ranversãrii tem-porale, întrucât furtul descris înSaliera chiar a avut loc, însã multmai târziu). Florin Manolescupare sã sugereze cã orice zi dinistorie are un numãr nedetermi-nat de faþete, care nu au putut fi„consumate” atunci, un numãr deposibilitãþi care poate fi continuuvizitat ºi revizitat.

Crearea lumilor epice (cu ae-rul lor discret, straniu, chiar cunuanþe de SF – vezi proza Maºi-na timpului) îi iese categoric au-torului, evocãrile sunt la locul lor,intersectate de multe dialoguri ºicu o prizã specialã la codurilevestimentar ºi alimentar, ca indi-ciu concret al atmosferei. Îºi facsimþite prezenþa ºi un fel de obo-sealã melancolicã, un subtil defi-cit epic, încercãrile uneori prealivreºti de a contrabalansa ceabsenteazã, cãci tensiunea nara-tivã, mai ales în prozele cu alurãdetectivistã (cu vedeta: domnulMotaº!), e maximã. Elementul dis-ruptiv care antreneazã o serie de„anomalii” (cronologice, în primulrând) funcþioneazã ca structurãde contrast ºi interactivã. E, dinnou, ca o sugestie a posibiluluide varii tipuri.

Povestirile lui Florin Manoles-cu sunt ca niºte lego-uri, pot fidesfãcute ºi de la un capãt, ºi dela celãlalt. Personajele sunt, dacãvrem, marionete ale unei inteli-genþe narative care urmãreºte totsoiul de paralelisme. Deºi e pre-zentã cam peste tot în cele douãvolume, metafora extinderii infi-nite a referinþelor e foarte bine þi-nutã în frâu. Este vorba despre olecturã atractivã pentru toþi ceiconvinºi de jocurile totdeaunamultistrategice ale literaturii, chiardacã micile distorsiuni (de multefeluri: geografice, dinastice etc.)tind sã nu mai suprindã, printr-un efect de tipul predicþiei impre-dictibilului.

Prozele scurte ale lui FlorinManolescu aparþin hãrþii secrete(dar care, într-o bunã zi, va ieºi laluminã) a literaturii române.

ro

nic

a l

ite

ra

ră

Naratorul oscileazã între ma-xima discreþie: „De câteva minu-te, domniºoara Strohdeicher is-prãvise cu despachetatul baga-jelor ºi se apucase sã pregãteas-cã baia ºi sã aranjeze patul în careurma sã se culce profesorul OttoFlamm. Dar sã nu fim indiscreþi!Oricât de greu ne-ar veni, sã pã-rãsim cât mai e timp încãperileRitzului, pentru a-l lãsa pe dom-nul profesor sã se odihneascã.În curând va avea de înfruntat ozi grea.” (pp. 28-29) ºi maxima

ochilor din acest loc situat în vâr-ful unui deal. Vor merge, oricum,cu trãsura, pentru cã o excursiecu trãsura la Viena, care sã încea-pã de lângã Hofburg ºi sã se sfâr-ºeascã la Schönbrunn, îi explica-se domnul profesor secretareisale particulare, este la fel de obli-gatorie ca o plimbare cu gondo-la, pe Canale Grande, la Veneþia.”(pp. 100-101). Cititorul poate afla,dacã vrea, anul ºi ziua precise aledesfãºurãrii evenimentelor. Sunt„aluzionate” ºi mai multe perso-


Prin Dicþionarul Mara(ghidul tatãlui: 0-2ani) Dan Coman ia to-

tul de la început, creeazã o atmo-sferã ºi un spaþiu de o naivitatedisimulatã care camufleazã nive-lul profund al poeziei stratificatecu subtilitate ºi supleþe. Volumuleste format din patru cicluri, unprolog ºi un epilog. Multe dintrepoeme poartã numele marilorevenimente din viaþa unui copil:baia, alãptarea, prima întâlni-re cu mara etc. Dacã în primulciclu împrejurãrile par sã devinão rutinã, urmãtoarele sunt plinede fenomenul uimirii în faþa cãru-ia eul îºi cautã spaþii ºi expresiiprin care sã se convingã de nouasa viaþã. Adaptarea la universulcare creºte în jurul Marei nu arenimic iniþiatic, însã nici nu se des-fãºoarã sub auspiciul unui coti-dian insolit. Fiecare amãnunt esteo nouã revelaþie, iar naºtereaMarei schimbã ritmurile, esteechivalentul unei rupturi.

Aceastã rupturã este semna-latã încã din prolog (tlinda):„uite-o pe mara ºi uite cum/ la niciun metru distanþã de ea/ îmi pierdimediat rãbdarea”, dar nu esteuna violentã pentru cã „rãbda-rea” este remediul pe care poetulîl intuieºte încã de la început ºii-l împãrtãºeºte tlindei. Atenþiaeste orientatã spre vizual, iar rit-mul acesta casnic este spart debizara comparaþie cu gura unei oi,„miºcãrile mele/ pe deasupraacestor hârtii/ seamãnã cu o gurãdeschisã de oaie” sau „vorbelemele despre toate acestea/ sea-mãnã izbitor/ cu mirosul gurii deoaie”.

Realitatea îi aparþine marei ºipoetului în aceeaºi mãsurã. Întregdiscursul poetic pare construitpe comparaþii, iar prozaismul au-tobiografic imprimã un ritm ful-gurant. Empatia este abatereacare trimite spre zona liminalã, „iarpentru o fetiþã de trei sãptãmâni/pânã ºi somnul este insuporta-bil/ cãci la trei sãptãmâni somnule greu ºi e/ aproape la fel de in-comod ca trupul”. Tensiunea lip-seºte aproape cu desãvârºire ºiatitudinea predominantã estecontemplaþia, ceea ce conferãtextelor lui Dan Coman un carac-ter apolinic. Forþa acestei poeziivine din autenticitatea imaginilorrânduite în jurul micuþei, cu aju-torul acesteia ºi al mamei. Au locdilatãri ºi transformãri cãrora nule scapã nici luna, poemul cuacest nume fiind unul dintre celemai reuºite din volum, „e o lunafrumoasã, eram gata sã ne ºop-tim./ e o lunã frumoasã, a zis tlin-da în a douãzeci ºi treia sãptãmâ-nã/ dar trebuie sã mai acoperimdin ea/ pentru o vreme cel pu-þin.” ºi „luna tremura sub pãtuþulmarei”.

Viaþa este dominatã de aceas-tã naºtere care atrage dupã earenaºterea sau intrarea într-osumã de împrejurãri ºi preocupãristrãine pânã acum. Ocurenþelenumelui au rezonanþa unui refren,lasã impresia cã îºi cautã consis-tenþa ºi natura printre întâmplãri-le din jurul sãu ºi între pãrinþi:„suntem încã pe jumãtate în somncând mara/ se strecoarã-ntre noi/ºi face tot soiul de corpuleþe dincorpurile noastre” (firca). Sunt

ec

tu

ri

ec

tu

ri

ec

tu

ri

înfiinþate noi obiceiuri ºi deprin-deri, adaptarea este fãcutã aproa-pe cu resemnare, însã apar ºimomente de un miraculos caretrãdeazã detaºarea ºi adoptareaunei poziþii defensive, imprimândumorul specific acestor situaþii,„în fiecare dimineaþã mã trezescînainte de cinci/ ºi aºa, pe nespã-late ºi fãrã tutun/ aºa pe întune-ric ºi frig/ mã dau jos din pat ºi-npatru labe/ pipãi dupã el”.

În poemul salonul nouã lehu-ze poetul construieºte un întregscenariu, un scenariu presãrat cude toate. Debutul se aflã sub zo-dia aceleiaºi oi care mai apare încâteva rânduri pe cuprinsul vo-lumului, este un început care sus-pendã realitatea cu un umor sub-til „intru în salonul nouã cu o oaieatârnatã la gât./ înaintez greu,/oamenii de pazã m-au luat dreptpreot ºi se þin într-una dupã mine/ºi ca pe o cruce îmi tot ridicã oaia/ºi o sãrutã pe bot”. Aceastã vizi-tã este intrarea în noua stare, iarfaptul cã poemul apare la finalulvolumului aratã cã nu existã oordine cronologicã a evenimen-telor. Este poemul cel mai ampluºi cel mai reuºit din acestã pla-chetã, absurdul alterneazã cusurprinderea unor ritmuri careguverneazã întâlnirea de la ma-ternitate. Ciclul din care face par-te se numeºte dragoste în tim-pul lãuziei ºi în gesturile tlindeisunt surprinse armonii exprimatecu dezinvolturã: „înainte sã se ri-dice din pat/ am vãzut cum ºi-aaranjat puþin bãtãile inimi de par-cã/ ºi-ar fi aranjat pe sub masã ofustã de moroºancã”. Momentulerotic din salon este ultimul înabsenþa micuþei „luptãtoare desummo”, „ºi atunci îmi strecorcapul sub plapumã/ îmi strecorcapul sub capot ºi odatã ajuns laînãlþimea sânilor/ îmi lipesc ure-chea ºi ascult ºi cum n-aud ni-mic/ îmi zic cine ºtie poate cã lap-tele de mamã nu sunã/ ºi-atunciprind încredere ºi apãs sânii decâteva ori/ ºi sfârcurile pocnescca degetele/ dar în afarã de-unaer proaspãt care îmi dã direct înochi/ nimic, nici o picãturã”.

Dar totul, absolut totul, setransformã odatã cu venirea pelume a marei, iar aceastã stareeste transpusã într-un poem dedragoste: „noi suntem pãrinþiimarei/ ºi noi, pãrinþii marei, doaruneori/ ºi doar foarte scurt/ nedesprindem de mara/ ºi doar pen-tru a ne scoate repede-repede/dragostea din corp/ cum ai scui-pa ascuns ºi fãrã zgomot/ într-obatistã de pânzã”. Aºadar, reali-tatea intrã sub zodia acestei fiin-þe noi, sub zodia marei.

Dan Coman este una dintrecele mai autentice voci din poe-zia româneascã actualã, iar prinvolumul de faþã confirmã acestlucru, ieºind din locurile comuneale generaþiei sale, care s-a îm-potmolit într-o predispoziþie letar-gicã, de o disponibilitate preca-rã, etichetatã imediat pentru acrea iluzia unei oarecare consis-tenþe.

nnnnn Gabriel Nedelea

Poetul, Tlindaºi bebeluºul

Avansând pe direcþia luiMircea Eliade ºi D. R.Popescu, romanul

Fantoma din moarã ni se dezvã-luie ca o deltã fertilã în care s-auîntâlnit o naraþiune fantasticã, pelinia de demarcaþie a miraculosu-lui ºi detectivisticului, o frescãsemi-monograficã a satului ol-tean, de-a lungul a douã perioa-de antinomice, ºi o cronicã intensdocumentatã a unei societãþi rã-vãºite, vreme de patru decenii, deun regim ideologic aberant. Din-colo de pretextul oportun al unuiautobiografic punctat cu elemen-te de fabulos, autoarea dovedeº-te o adevãratã vocaþie a origina-litãþii în topirea supranaturaluluimotivic – al cãrui „axis mundi“ îlconstituie moara, ca o cruce ro-ºie deasupra cãreia plutea perma-nent un „nor de spumã“ – pefundalul ororilor epocii comunis-te, în care, în procesul de mode-lare a „omului nou“, era tutelatã,aºa cum formuleazã Ruºti însãºi,„o lume alunecoasã a delaþiunii,a supravieþuirilor minore ºi a ac-þiunilor generale, pe care le hotã-rãsc fãuritorii Istoriei“. Carteaeste structuratã în trei pãrþi, ine-gale ca dimensiune, iar pe filierãtematicã putem decela o compo-ziþie ataºatã modalitãþii ºaizecis-te, cu accente postmoderne. In-serarea unor scene descriptive cetreneazã, pe alocuri, firul narativcentral (strigarea matinalã a þãra-nilor pentru plecarea la câmp,ocuparea forþatã a curþii pustii afamiliei învãþãtorilor de cãtre þi-gani, relaþiile interumane mecani-zate, zbuciumul fizic ºi mai alessufletesc al unor personaje pre-cum Nini, Sãndina, Neicuºoru,preotul Buþescu), aminteºte deromanul de tip tradiþional ºi derealismul rebrenian.

Partea întâi, „Viaþa secretã aAdelei Nicolescu“ se constituie

poveºti cu stafiiale trecutului

într-un bildungsroman succint,secþionat în secvenþe ce alternea-zã între persoanele I ºi a III-a.Adela-„Del“ Nicolescu îºi desco-perã viaþa devenitã subiect deroman, „un roman de certã matu-ritate“ al unui anume Androna-che Pavel, dar semnat de un juneteribilist, Florian Pavel. Intrãmîncã din primele pagini în fantas-ticul cotidian prin faptul cã, da-toritã exactitãþii detaliilor, roma-nul n-ar putea aparþine decâtunei forþe supranaturale, spreaceeaºi concluzie conducândtoate încercãrile Adelei de a pã-trunde acest mister. De-a lungulîntregii pãrþi întâi este adusã înscenã o vastã galerie de mistere(uciderea lui Maxu, moartea bru-talã a lui Tantilen, dispariþiile unorsãteni, printre care ºi ale pãrinþi-lor eroinei, înnebunirea tempora-rã a lui Mircea Buþescu), toatepuse pe seama mitului fantomeidin moara cea roºie, enigme ceurmeazã a fi explicate prin acþiu-nea pãrþilor urmãtoare. Alternân-du-ºi amintirile cu cele ale „auto-rului-stafie“, Adela Nicolescu îºipovesteºte copilãria, adolescen-þa ºi tinereþea, plecând de la mo-mentul în care „faþa lumii a înce-put sã capete noi amãnunte ne-bãnuite ºi nedorite“ ºi conti-nuând prin punctarea întâmplã-rilor – atât lumeºti, cât ºi fabu-loase – care i-au marcat existen-þa. Dacã în prima parte aspecteleatroce ale confruntãrilor ideolo-gice doar surfileazã axul centralde roman de formare, în partea adoua, intitulatã sugestiv „Moa-ra“, întoarcerea cu susul în jos asocietãþii, comandatã de „tova-rãºii de la Centru“, se constituieîntr-o panoramã la nivel rural aperioadei comuniste, de o remar-cabilã forþã expresivã, poate sin-gularã în cadrul prozei noastrepostdecembriste. Propagandaideologicã reuºeºte sã perver-teascã conºtiinþele majoritãþii,mãºtile sociale ridicându-se suc-cesiv de pe chipurile þãranilor,miliþianului, preotului, învãþãto-rului, profesorilor etc., în secven-þe epice conturate magistral prinînlãnþuirea evenimentelor supra-naturale, guvernate de inima cru-ciformã a satului în care – fãrã ase cunoaºte dacã e vorba deDumnezeu sau de forþele întune-

ricului – o mare parte a sãtenilortrãieºte experienþe nepãmânteºti.Cu toate acestea, ipoteza Sãndi-nei „cã toþi oamenii care aveaude-a face cu fantoma morii erauniºte nenorociþi, fiinþe slabe, vi-novate ele de ceva“ nu este întrutotul plauzibilã. Partea a treia,„Douã zile“, scurtã ca întindere,dar profundã în semnificaþii, re-prezintã o întoarcere în timp, învremea dascãlului Ion Nicolescu,strãbunicul Adelei, cu scopuldescifrãrii misterului original alsatului Comoºteni. Astfel aflãmcã fantoma din moarã are obârºieumanã ºi, prin urmare, caractermaniheic, trãgându-ºi esenþa dinsperanþã ºi deznãdejde, totoda-tã, punctate ca douã zile decisi-ve ce au marcat viaþa învãþãtoru-lui. Deºi ultimele douã pãrþi suntînfãþiºate ca texte suplimentare ceapar pe cabalisticul blog undeeste afiºat romanul iniþial, roma-nul propriu-zis lasã o vagã impre-sie de stângãcie în final, undesuntem privaþi de orice informa-þii conclusive cu privire la eveni-mentele sau personajele pe alcãror temei s-a construit naraþiu-nea în ramã. Chiar dacã finalul sevrea deschis, se resimte totuºinevoia unui epilog care sã nive-leze cumva construcþia epicã, sãrefacã o conexiune pierdutã cuprezentul. Un alt aspect menþio-nabil îl constituie utilizarea îndrãz-neaþã a unor elemente din arse-nalul esteticii urâtului, modelateludic, în multe dintre sintagmeledescriptive din planul suprana-turalului: „[...] o cãldurã umedãca o limbã mare de bivol care îilinge ceafa. [...] Apoi se simþisedintr-o datã eliberatã, ca ºi cumcapul i-ar fi fost scuipat ca o ca-ramea pe jumãtate suptã, umed,fierbinte ºi gol.“

Prin Fantoma din moarã Doi-na Ruºti reuºeºte sã ne ofere ooperã de ficþiune ce se circum-scrie, fãrã îndoialã, reperelor pro-zei româneºti din ultimii ani, prinimaginaþia debordantã ºi scriitu-ra obiectiv-analiticã prin al cãreiochean sunt privite fantomeletrecutului.

nnnnn Lucian Hodoboc


ec

tu

ri

ec

tu

ri

ec

tu

ri

În demersul sãu infatigabilde a repune în circuitul lec-turii texte filosofice româ-

neºti de relevanþã, Adrian Michi-duþã alcãtuieºte o ediþie criticã apublicisticii filosofice a lui PetruP. Ionescu, pe care o face accesi-bilã sub titlul Metafizica ortodo-xiei (Craiova, Editura Aius, 2008,495p). Volumul beneficiazã de unstudiu introductiv, note ºi comen-tarii al editorului ºi de o posfaþã(plus bibliografie) în elaborareaconf. univ. dr. Florian Roatiº, dela Universitatea de Nord din BaiaMare.

Cine este filosoful Petru P. Io-nescu? De ce nu este cunoscutla noi în þarã?

Petru P. Ionescu face parte –dupã spusele lui Adrian Michi-duþã – din acea categorie de filo-sofi spiritualiºti-creºtini care s-auafirmat cel mai bine în spaþiul cul-tural al revistei „Gândirea”. El s-anãscut în Constanþa în 1903 ºi aabsolvit Facultatea de Litere ºiFilosofie în 1925. A încetat dinviaþã în 1979.

În perioada interbelicã a pu-blicat douã lucrãri de filosofie:Ontologia umanã ºi cunoaºte-rea (1939) ºi Unitatea cunoaºte-rii (1944). A scris poezie ºi unroman – Jurnalul unui om inutil(1936).

În Ontologia umanã ºi cu-noaºterea, Petru P. Ionescu schi-þeazã un sistem de filosofie creºti-nã. În 1939 este remarcat de Ni-chifor Crainic ºi chemat la revista„Gândirea”. În paginile acestei re-

Petru P. Ionescu: o contribuþie la conceptulde metafizicã în filosofia româneascã

viste va publica cele mai consis-tente studii ºi eseuri de filosofie.

Deºi a desfãºurat o activitatesusþinutã ºi fecundã pe ogorulfilosofiei autohtone, el rãmâne unmare necunoscut în propria þarã.Adrian Michiduþã considerã cãla aceastã uitare generalã au con-curat mai mulþi factori: „(1) La noifilosofia s-a receptat cel mai bineîn mediul universitar; el nefiindprofesor universitar nu a fostcunoscut; (2) a publicat doardouã lucrãri de filosofie, promo-vând o cu totul altã direcþie de-cât cea scientist-pozitivistã careera, într-un fel, oficialã; (3) con-cepþia sa a fost expusã cel maibine în publicistica interbelicã ºidin pãcate nu a putut dupã 23august 1944 sã o adune într-unvolum; (4) dupã rãzboi, cu toatecã nu a fost arestat, a fost totalmarginalizat, tot ce a scris nu s-aputut publica”.

Cartea este organizatã în cincicapitole („Metafilosofie”, „Teo-ria cunoaºterii”, „Teoria culturii”,„Filosofia religiei” ºi „Etnofiloso-fie”). Fiecare dintre acestea inclu-de câteva articole ºi studii (între5 ºi 7), având convergenþã în pro-blematici pentru care titlurilesunt reprezentative. Axa centra-lã a analizelor o reprezintã meta-fizica. Aceasta se prezintã sub treiaspecte: ca viziune (univers), cametodã de investigare ºi ca efortuman de cunoaºtere.

A. Petru P. Ionescu pleacã dela premisa cã „omul creeazã uni-versuri noi” (p. 274). El delimitea-

zã universul ca viziune nestruc-turatã ºi îl pune în antitezã cucosmosul imuabil, judicios orga-nizat ºi aflat în stare de echilibru.Universurile discursive sunt înpermanentã miºcare, modificareºi transformare. Ceea ce caracte-rizeazã topic un univers este dez-voltarea lui în jurul unei categoriiiradiante. Se diferenþiazã cinciuniversuri. Este, mai întâi, univer-sul estetic în care predominã ca-tegoria posibilului. Universul eticeste prezidat de categoria condi-þionalului. În universul religioscomandã categoria mântuirii, iarîn cel ºtiinþific prevalenþã are in-teligibilitatea. În universul meta-fizic, nodalã este categoria finali-tãþii; pe acest perimetru spiritul„creeazã din nou, cu puteri de lasine, ca o viziune a sa proprie”(p. 276). La modul specific, uni-versul metafizic se dezvãluie a fiºi „univers poetic”, cãci: a) îºirevelã esenþa ca fiindu-i furniza-tã de un spirit exterior; b) o astfelde revelare explicativã nu esteimplicitã lumii sale (în aceastãordine de idei, explicaþia gravitea-zã în jurul categoriei noutãþii) ºic) orice explicare, „fie ea finalis-tã, fie strict cauzalã sau determi-nistã acceptã, de la sine, prezen-þa miracolului” (p. 279). În uni-versul metafizic survin ºi valorinecategoriale. O astfel de valoa-re este ortodoxia, iar în raport cuea se edificã o „viziune ortodo-xã” (p. 115) pe care Petru P. Io-nescu considerã cã Nichifor Crai-nic a apãrat-o „mai întâi ca totali-

Flora ªuteu, Dificultãþile or-tografiei limbii române, Bucu-reºti, Editura ªtiinþificã ºi Enci-clopedicã, 1986.

„O carte scrisã e ca un sistemortografic: un monument de ade-vãr încremenit, care se supunecunoaºterii cu atît cît a putut elsã cuprindã în nemiºcarea lui.Pentru ceea ce lipseºte trebuiescrise alte cuvinte.” (Cuvînt cã-tre cititor)

Fiecare moment al exis-tenþei noastre lingvisti-ce surprinde în conul lui

de luminã realizãri unice ale lim-bii, modificãri inerente ale aces-teia, în acelaºi mod în care îngrã-mãdirile de atomi, dispunerile înaranjamente complexe, dar nesta-tornice pot fi fotografiate în uni-versul în expansiune. O sãgeatãinversã trimite ºi la „nestatorni-cul” complex ortografic, miºcat deatitudini obiective (modificãrinormative, pe care le voi relua înfinal) sau subiective, precum de-prinderile ortografice precare aleutilizatorilor, respingerea, înteme-iatã sau nu, a normelor actuale,neasimilarea teoriei lingvisticeaflate la baza disciplinei ortogra-fice.

Nu e un secret cã e nevoie depricepere pentru a transmite dis-punerea conceptualã a unei dis-cipline, pentru a face loc înþele-gerii. Iar formulele simple suntcele care reuºesc într-o dublã di-recþie: deschid disciplina cãlãto-riilor individuale ºi o aºazã în re-laþie cu alte discipline, prin reite-rarea unor modele comune.

Câteva lecþii uºoareDin prima lecturã a cãrþii (am

descoperit-o prin ’96, în faculta-te ºi nu îmi amintesc sã mi-o firecomandat cineva în perioadaliceului cum, de altfel, nu îmi amin-tesc sã-mi fi fost recomandateatunci cãrþi de teorie lingvisticã)mi-a rãmas în memorie compara-þia reuºitã a sunetului cu atomul.Scurta incursiune în istoria fone-ticii ºi rezultatele cercetãrii în do-meniu, care evidenþiazã nu sune-tul, ci trãsãtura foneticã dreptunitate minimalã, sunt puse înlegãturã cu înfricoºãtoarele des-coperiri ale structurii atomului.Dar, spre deosebire de acestea,puncta scriitoarea în manieraafectivã care va strãbate întregvolumul, „cunoaºterea lingvisti-cã este blândã ºi numai binefã-cãtoare”.

Cunoaºterea ortografiei decãtre toþi utilizatorii unei limbi, ceimai mulþi neimplicaþi în studiulcuvântului sau al gramaticii, seloveºte de bariera limbajului despecialitate „neutru” ºi „impasi-bil” (cf. p.28) al îndreptarelor or-tografice ºi al altor lucrãri norma-tive. Golul lãsat de aceste lucrãri(aflate adesea în imposibilitateade a-ºi atinge scopul) este cu rãb-dare ºi cu eleganþã acoperit prinprezentarea liberã, prin renunþa-rea la conceptele de strictã spe-cialitate (v. literã vs. grafem),prin rãspunsurile simple la între-bãri care ar începe cu „ce”, „dece” ºi „cum” (v. capitolele Pe

scurt despre scriere, ortografieºi transcriere, Îndreptarele or-tografice, Sistemul ºi agregatulortografic).

Capitolul Reguli ºi dificultãþie în aºa fel organizat, încât sur-prinde teoria lingvisticã ºi reco-mandãrile lucrãrilor normative;cu puþini ani înainte apãruse pri-ma ediþie a Dicþionarului orto-grafic, ortoepic ºi morfologic(DOOM).

Cuvintele potriviteDurabilitatea cunoºtinþelor în

memoria destinatarului nu se asi-gurã prin simpla „spunere”/„scriere”, ci prin modul ingeniosîn care sunt „spuse”/„scrise”.Talentul constã în alegerea cu-vintelor potrivite, care sã repre-zinte ºi sã exemplifice. În spatelelor, regula, nemiloasa normã! ªipentru cã de alte cuvinte e preapuþin nevoie, mã voi rezuma aicila simpla enumerare.

Scrierea cu e sau cu ie e trata-tã în secþiune Un /ie/ în suferin-þã sau cum se scrie Noe ºi dez-voltatã ca aplicaþie a principiuluietimologic în cazul perechilorderutante poeticã ºi hematopo-iezã, statuie ºi statuetã. Princi-piul silabic e dezbãtut ca proble-mã de sinceritate a literelorcompuse.

Titlurile: Literele filozofale sºi z (una preferatã, cealaltã accep-tatã în familia lui filosof/filozof),Vãpaia se învãpãiazã, ideea seagreeazã ascund explicaþii de-spre oscilaþiile din normã întrescrierea etimologicã ºi cea fone-tico-fonematicã.

Implicaþiile gramaticii în orto-grafie sunt evidenþiate în exem-ple simple, uºor de memorat.Subcapitolul Literele gramaticiise referã, pe rând, la reguli pri-vind formarea imperativului ne-gativ de la infinitiv, în opoziþie cuimperativul pozitiv (Fii bun, darnu fi prost!), la notarea uniformãa alternanþelor fonetice ºi a sufi-xelor (Se aºazã ºi se-nfãþiºeazã ocroialã ce înºalã din greºealã),la distincþia singular-plural mani-festatã în opoziþia ã – e (Al o su-tãlea ºi al douã sutelea), la scrie-rea numelor proprii compuse(Malu Mare ºi malul mic).

Lucrarea se completeazã prinlãmuriri privind semnele ortogra-fice. Redau câteva titluri pentruingeniozitatea formulãrii: Un

semn atât de vechi încât lumeal-a uitat: blancul, Cratima, o li-nioarã care ºi atunci când se-parã, uneºte (cu detalieri de ti-pul Cuvântul ortografic, Un re-fugiu al silabei, ortografia, Prâs-lea –cel-Voinic ºi ghicitoareaghicitorilor), Apostroful, dom-’le, apostroful.

Alte cuvinte ?Cartea Florei ªuteu a apãrut la

patru ani dupã prima ediþie a lu-crãrii academice DOOM. Mã în-treb cum ar suna acum, la patruani dupã a doua ediþie a DOOM,unele subtitluri sau pasaje. Pro-babil Fier ºi fierestrãu/ferestrãu(în DOOM

2 apar ambele ca vari-

antele literare libere, cea reco-mandatã fiind fierestrãu) în locde Fier ºi ferestrãu, piele ºi îm-pieliþat, dar a împeliþa în loc depiele ºi împeliþat, E dat naibii?!în loc de E dat naibei?! ori Jazz,knockout ºi know-how în loc deJaz, cnocaut ºi know-how. ªi pro-babil autoarea ar aprecia unelemodificãri din dicþionarul norma-tiv actual, care preia soluþii oferi-te în lucrare (v., de exemplu,pp.165-166 unde lingvista se pro-nunþã pentru scrierea etimologi-cã în cazul lui knockout ºi pen-tru pronunþia internaþionalã încazul neologismelor recente).

Ar rãmâne, desigur, cu alt con-þinut (tare mi-ar plãcea sã-l ci-tesc!), titlurile „Sunt” pentru sînt,O sinonimie insuficientã: î = â.Cu siguranþã ne-am delecta cuobservaþii surprinse în alte titluribine alese ºi cu texte simple ºisclipitoare!

nnnnn Alina Giorocianu

lingvistica. Ro

tate organizatã milenar ºi apoi camatcã specificã pentru sufletulromânesc”.

În cadrul viziunii metafizice sedistinge o metafizicã laicã ºi ometafizicã sacrã. Dacã prima vi-zeazã sã rezolve probleme, ceade-a doua urcã spre transcendent„dusã de un simþ propriu al mis-terului” ºi cãutând „mântuirea”,categoria ei axialã. Omul are pro-pensiune cãtre metafizica sacrã.El „evitã instinctiv evidenþa, fi-ind atras de mister” (p. 115) ºi oride câte ori misterul „se luminea-zã ºi se transformã în dat inteligi-bil” va fi nemulþumit ºi va trãi o„tristeþe organicã”. Ca atare, „tai-na are o anumitã precumpãnireasupra minþii ºi sufletului nostru”(p. 116). În universurile delimita-te existã preocupare pentru con-servarea misterului, tainei, mira-jului: „arta este prima mare încer-care de a nu zdrobi mirajul, de anu distruge iluzia noastrã tehni-cã” (p. 117).

B. Pentru a prezerva mistereleepistemologice (ce þin de minteaomului) ºi ontologice (ce þin defiinþare ºi prezenþã) metoda adec-vatã de investigare este metafizi-ca. Gnoseologia prezintã douãcãi, cea a cunoaºterii ºi cea a în-þelegerii. Cunoaºterea opereazãatunci când este vorba de „sim-pla prezenþã în faþa lucrurilor înscop de informare” ºi când seurmãreºte clarificarea „raporturi-lor de cauzalitate între faptele decunoºtinþã” (p. 35). Înþelegereaeste modul de a cunoaºte prin

renunþarea „la prezenþa oarecumtorturantã a conºtiinþei raportu-lui subiect-obiect ºi a încerca aprinde (comprehensiune) în sinea esenþei fenomenologice a ob-iectului”. Înþelegerea este speci-fic metafizicã ºi apare sub formãde gnozã ºi de har, de cunoaºtereharicã. Cunoaºterea prin har aretrei etape: trãirea haricã, eviden-þe harice ºi experienþa haricã. Cu-noaºterea haricã reprezintã înco-ronarea „cunoaºterii laice”, eapredominând în metafizica sacrã.

C. A treia componentã a ideiide metafizicã la Petru P. Ionescuo reprezintã efortul generic umande a înainta cu înþelegerea dinco-lo de limitele ºtiinþei. Filosofulvede în metafizicã „strãdania min-þii omului de a îndrãzni un pas înnegurile unde nici ºtiinþa nu maipoate merge, nici chiar religia nuîndrãzneºte sã se rãtãceascã” (p.122). Sub acest aspect, poziþio-narea pe ideea cã metafizica ar ficonaturalã omului, cã ar fi la în-demâna fiecãruia, aºa cum susþi-nea Kant în Prolegomene la ori-ce metafizicã viitoare care se vaputea înfãþiºa drept ºtiinþã, Bu-cureºti, E.S.E., 1987) ne face vizi-bilã o implicaþie fundamentalã: maimult decât o potenþã, metafizicase regãseºte în act în fiecare om.

Prin ideile ºi poziþiile exprima-te, P.P. Ionescu este de luat înseamã ca metafizician ºi confir-mã evaluarea profesorului Flori-an Roatiº ca fiind un filosof de„notorietate”.nnnnn ªtefan Vlãduþescu

cartea decolecþie

cartea decolecþie

cartea decolecþie

cartea decolecþie

cartea decolecþie

cartea decolecþie

cartea decolecþie

cartea decolecþie

cartea decolecþie

cartea decolecþie

cartea decolecþie

cartea decolecþie

cartea decolecþie

cartea decolecþie

cartea decolecþie

cartea decolecþie

cartea decolecþie


ec

tu

rie

ctu

rie

ctu

ri

Pascal de Sutter, Aceºti ne-buni care ne guverneazã. Cumne ajutã psihologia sã-i înþele-gem pe politicieni, trad. ElizaDumitrescu, Cuvânt înainte deBogdan Teodorescu, Bucureºti,Editura Tritonic, 2008.

Stau strâmb ºi îmi imagi-nez drept un exemplardin specia analiºtilor

politici care ne populeazã audio-vizualul recunoscând resemnat:„Nu mai înþeleg nimic!”. Realita-tea îmi invadeazã rapid reveria:personajul îºi ia aerul afectat, îºisuceºte a „je m’en fiche” gulerulcãmãºii, îºi pune mâinile în ºol-duri ºi începe sã turuie desprecutare politician, cutare interes,cutare firmã… Iritat de frecvenþaacestui tip de discurs, îi fac cuochiul ºi îi împing discret o car-te… ªi totul se schimbã: mãcarpentru o vreme, nici un politiciannu mai e corupt, toþi sunt nebuni.DNA-ul lasã locul LSM-ului. Te-lespectatorul nu înþelege marelucru, dar se bucurã de un pic dediversitate.

Volumul profesorului de psi-hologie Pascal de Sutter, de laUniversitatea Louvain-la-Neuve,ar putea sã facã asta, dacã ar fimãcar rãsfoit. ªi cred cã ar schim-ba câte ceva ºi în comportamen-tul politicienilor, dacã li s-ar stre-cura câte un rezumat, dimineaþa,în raportul de presã.

Titlul e racoleur ºi încã nuatât cât ºi-ar fi dorit autorul, careiniþial a propus termenul „en-culés”, în loc de „fous”. „Îndul-cirea” se datoreazã editoruluifrancez (Arènes). În cuprins, ne-bunia e „spartã” în multitudineaformelor sale, cuvinte la fel detari, chiar dacã mai „tehnice”:megalomanie, paranoia, schizo-frenie etc. Se simte o plãcere aautorului de jongla cu limbajul,de a alãtura termeni de speciali-tate altora comuni/argotici, de afolosi vorbele ca un profan pen-tru ca a pune în evidenþã impor-tanþa abordãrii ºtiinþifice. Câºti-gã cititorul.

„Astãzi îºi faceintrarea în scenã

psihologia politicã”Mulþi comentatori au etiche-

tat pripit cartea drept prima lu-crare de „psihologie politicã” dinFranþa, adicã… prima de pe con-tinent. Este o inexactitate.

În primul rând, adjectivul „po-liticã” nu are ce cauta în denumi-rea nici unei discipline care îºipropune studierea politicului. Încazul de faþã, trimite cu gândulmai degrabã la slujbaºii sovietici(„troica” Vygotsky-Luria-Leon-tiev) care s-au cãznit sã recon-struiascã psihologia pe principiimaterialist-dialectice, decât la unneutru studiu al comportamente-lor politice. Nu degeaba, în lite-ratura anglo-saxonã, s-a propusca alternativã sintagma „psycho-logy of politics”, iar în cea fran-cofonã, „psychologie du/de lapolitique”.

În al doilea rând, deºi discipli-na nu e pe deplin conturatã ºi edominatã de cercetãtorii ameri-cani, beneficiazã în spaþiul fran-cofon de câteva rafturi de biblio-tecã, din care meritã sã amintimdeja clasica Fundamentele psi-hologiei politice (PUF, 1998) a

lui Alexandre Dorna, disponibilãºi în limba românã (Comunicare.-ro, 2004). Alta e noutatea. Psiho-logia politicii are ca obiect pe deo parte, comportamentul politicgrupurilor, iar pe de altã parte, pecel al elitelor (impactul persona-litãþii asupra conducerii). În pri-mul caz, se dore?te crearea uneiadin acele „discipline de intersec-þie”, cu statut incert („une disci-pline introuvable”, o numea M.-L. Rouquette) care alcãtuiesc„ºtiinþele politice”; în cel de aldoilea, operându-se la nivel indi-vidual, nu poate fi vorba decâtde investigarea psihologicã apoliticienilor ºi nimic mai mult(deci, adjectivul „politicã” îºi arecu atât mai puþin rostul). Astaface lucrarea de fa?ã – subtitlulfiind pe deplin sugestiv – ºi dinacest punct de vedere este o pre-mierã.

„Key LeaderProfilers”

Pascal de Sutter ºi-a propussã facã „psihologie politicã” à

l’américaine ºi, pentru aceasta,s-a întâlnit cu mulþi specialiºtiamericani în materie, aºa-numiþiikey leader profilers, psihologi cupreocupãri ºi metode diverse,care au în comun realizarea pro-filurilor de la distanþã ale unor li-deri. Rând pe rând, printr-o scrii-turã aducând a scenariu de do-cumentar, sunt prezentaþi: J. Post– „psihiatrul secret al mai mariloracestei lumi”, D. Winter – „omulpe care îl intereseazã motivaþiileascunse ale celor puternici”, P.Ekman – „omul care deþine cheileminciunii”, A. Immelman – „omulcare poate sã prevadã rezultatelealegerilor” º.a. În ciuda formulã-rilor de tabloid, e vorba de sa-vanþi cât se poate de serioºi, caremuncesc „discret” ºi asigurã„avansul anglo-saxonilor în do-meniul cercetãrii ºtiinþelor socia-le în general ºi al psihologiei înspecial” (p. 41).

Pe urmele lor, de Sutter încear-cã sã rãspundã întrebãrilor „Pu-terea îþi ia minþile? Sau trebuie sãfii nebun pentru a ajunge la pu-tere?”.

„Nu sediagnosticheazãnebunia precum

nivelulcolesterolului”

O primã dezamãgire a cititoru-lui care se aºteaptã la „dezvãluiriºocante” se produce atunci cândautorul relativizeazã conceptul de„nebunie”. Pornind de la o anec-dotã în care el însuºi a fost luatdrept pacient de un stagiar într-oclinicã psihiatricã, profesorulconchide cã „nu este atât de sim-plu sã ºtii cine e nebun ºi cine

în mintea lui Homo politicusnu, chiar dacã eºti profesionist”(p. 31). Pentru specialist, e obli-gatoriu sã se raporteze la pato-logiile enumerate în Manualul dediagnostic ºi statisticã a tulbu-rãrilor mintale, care însã nu per-mite „evaluarea gradului de gra-vitate dupã care un simptom sãpoatã fi considerat efectiv”.Aceasta rãmâne la latitudinea fie-cãrui expert, ceea ce face ca dia-gnosticul sã varieze. În plus, „ne-bunia este adesea culturalã” (p.35), scrie de Sutter, adãugând odozã de „situaþionism” orientãriisale în general „dispoziþioniste”.Nu în ultimul rând, existãaºa-numita „demenþã senilã” (oserie de afecþiuni care survin lavârste înaintate). „Nebunia” va-riazã deci în funcþie de: loc, epo-cã, criterii de evaluare, cursulvieþii examinatului.

„Cine sunt cuadevãrat oamenii

politici”Acestea fiind zise, putem tre-

ce în revistã cazurile prezentatepentru a ilustra teza „puterii careia minþile” ºi pe cea a „seminþeide nebunie” necesare pentru aajunge la putere.

Primul profil detaliat este celal lui Hitler, al cãrui comporta-ment a fost explicat, în spiritulfreudian/jungian al epocii, printraumele copilãriei ori prin dere-glãrile sexuale. Pãrerile sunt însãîmpãrþite cu privire la „nebunia”sa, iar de Sutter înclinã sã creadãcã „Hitler, deºi paranoic, nu eranebun ºi ºtia perfect ceea ce fã-cea” (p. 25).

În continuare, se vorbeºtedespre diferitele tipuri de afecþi-uni, oscilând mereu între benignºi malign. Avem narcisiºti, pre-

cum Villepin, de Gaulle („identifi-care narcisistã cu patria”), Sar-kozy („personalitate narcisiccompensatorie”), dar ºi megalo-mani notorii ca Kim Jong-il, Ka-dafi ori Saddam Hussein. Despreparanoia, se spune cã e tulbura-rea cea mai rãspânditã printre po-liticieni. O uºoarã „tendinþã pa-ranoidã” e consideratã chiar ne-cesarã. Trebuie sã fii un „mic pa-ranoic” pentru a te descurca înjungla politicã, care însã exacer-beazã întotdeauna tendinþa ºi„micul paranoic se va face mare”(p. 55). În prima categorie intrãmai toþi politicienii din þãrile de-mocratice; din cea de-a doua suntnumiþi Stalin, Hitler ori ugande-zul Amin Dada.

Existã numeroase cazuri de„personalitãþi schizoide”, în gra-de diferite, de la retraºii Mitte-rand, Chirac ori Bush pânã laaproape schizofrenul Fidel, care„adoarme în timpul propriei salealocuþiuni” (p. 69).

Cam toþi marii politicieni sunt„artiºti ai falsului ºi ai disimulã-rii” (reþinem doar cazurile unorChirac, Sarkozy sau Bush), fãrã ase putea spune cã suferã mito-manie. De asemenea, ei manifes-tã agresivitate ºi o tendinþã de aînºela, adicã „trãsãturi de perso-nalitate psihopatologicã”.

În unele situaþii, mintea politi-cienilor se degradeazã din cauzabãtrâneþii sau a bolilor neurolo-gice, hormonale etc.: Reagan asuferit de maladia Alvarez ºi apoide Alzheimer, iar Churchill deve-nise, în al doilea mandat, un „ma-nual ambulant de patologie” (p.39), fiind un caz clasic de arte-rosclerozã cerebralã accentuatãde alcool ºi medicamente.

Bineînþeles, sunt frecventemigrenele (din nou Sarkozy, „unmigrenos celebru”), depresiilemajore, ºi stresul patologic (vezicazul preºedintelui francez Des-chanel, cel care a cãzut din trenîn somn). De aici, bulimia (Chi-rac), consumul de „droguri blân-de” (cafea, tutun – de Gaulle, al-cool – Nixon, Elþîn), dar ºi de „me-dicamente tari” (Hitler, A. Eden,JFK).

Lipsesc din carte politicieniiromâni. Editorul autohton a avutînsã grijã sã intervinã. Priviþi jo-ker-ul de pe copertã!

„Moderaþia... cheiasucceselor viitoare”

În finalul cãrþii, autorul trecepuþin ºi la psihologia alegãtori-lor explicând cã „votãm cu emo-þiile noastre, aºa cum ºi politicie-nii guverneazã cu emoþiile lor” (p.186) ºi cã nu ne atrag politicienii„raþionali ºi academici”, ci aceiacare au un „grãunte de nebunie”.

În acest „grãunte” stã ideeacentralã a lucrãrii. E clar cã trebu-ie sã fii „un pic dus” ca sã faciaceastã „meserie extremã”, o ade-vãratã „maºinã de zdrobit echili-brul mintal”. ªi totuºi cei mai mulþipoliticieni nu cad în patologie,ceea ce înseamnã cã sunt destulde puternici. „Tari ca piatra” sauchiar „eroi antici”, spune de Sut-ter (p. 81).

Sã încheiem optimist: princi-pala lor armã împotriva nebunieie autoderiziunea. Principala noas-trã armã împotriva nebuniei lor edemocraþia.

nnnnn Mihai Ghiþulescu


Ceai, miros de beþiºoa-re parfumate, cãrþi ºitablouri.

C’arte este prima librãrie-ceai-nãrie din Craiova, deschisã înurmã cu aproximativ douã luni.Într-o casã veche pe strada Ro-mânia Muncitoare, c’arte a luatnaºtere la iniþiativa a doi tinericare doresc sã le aducã amintecraiovenilor cum este sã citeºti ocarte bunã însoþitã de ceaiuri cuarome exotice. O provocare la ra-finament!

În Europa, conceptul este des-tul de vechi. Primul oraº din Ro-mania în care s-a deschis o librã-rie-ceainãrie a fost Bucureºtiul.În Craiova, proiectul a stat multtimp în mintea lui Mihai Gavrilã,fost ziarist ºi Lucian Sãuleanu,avocat. „Prima mea idee, atuncicând am început sã detaliem pla-nul, a fost sã transformãm ideeade librãrie într-un fel de salon deconversaþie. Aveam ºi avantajullocaþiei, pe fostul Lipscani – ac-tualmente România Muncitoarenr. 90, o casã construitã pe la în-ceputul secolului trecut, casa dincare, deºi puþini ºtiu, au fost emi-se primele unde radiofonice înCraiova”, ne-a spus coordonato-rul proiectului c’arte, Mihai Ga-vrilã. Încãrcãtura istoricã ºi arhi-tectura locului, în stilul caselordin perioada interbelicã, au fostdetaliile perfecte pentru a umplerafturile cu operele scriitorilor cu-noscuþi din literatura românã ºiuniversalã, clasici sau contempo-rani.

Inscripþii, desene ºitrei mese de citit

Zidurile librãriei se vãddin stradã ºi e imposi-bil sã nu le observi: de

sus pânã jos este scrisã cu vop-sea neagrã sigla librariei, c’arte.Mai întâi trecem de o uºã nouã,de apartament, din fier care imitãlemnul. Urcãm pe scãrile în spira-lã, pe lângã pereþii pictaþi în stilulexteriorului. Sus, trei camere ºi unbalcon au fost transformate în li-brãrie ºi loc de citit. Salonul prin-cipal are ferestre înalte ºi este plinde cãrþi, majoritatea beletristicã,aºezate tacticos, fãrã urmã depraf. Salonul se deschide imediatspre sala de lecturã unde, treimese pline de colaje, pagini rup-te din ziare vechi ori reviste vin-tage, îºi aºteptã cititorii. Pe fieca-re este aºezat câte un imens al-bum cu istoria picturii franceze.

Toþi cei care intrã în c’arte sunttimizi, merg pe vârfuri ºi vorbescîn ºoaptã. La una dintre mese oîntâlnim pe Adelina, o tânãrã citi-toare pe care o întrerupem dinlecturã, curioºi sã-i aflãm impre-siile: „Îmi place în c’arte, este unloc foarte interesant, micuþ ºi di-chisit. Se poate savura o carte înliniºte, dar singura obiecþie estemuzica. Se ascultã radio ºi nu prease potriveºte cu atmosfera”.

Pe câþiva pereþi sunt expuselucrãri ale artiºtilor craioveni DanAvram ºi Lucian Irimescu, eleputând fi cumpãrate la preþuri cevariazã între 400 de roni ºi 300 deeuro (cât costã o creaþie cu cris-tale swarovski). În curând va fi ºio expoziþie de fotografii semnatãLaurenþiu Bãrbuica. „Tablourileexpuse sunt, într-adevãr, de vân-zare, dar librãria c’arte n-are de-cât meritul de a le gãzdui. Nuavem niciun adaos comercial,

parte de c’arten-avem o relaþie comercialã cu ar-tiºtii. E pur ºi simplu o simbiozã:noi le punem la dispoziþie pereþii,ei acceptã sã-i înfrumuseþeze cutablourile lor. Dacã vrea cinevasã ºi cumpere, e cu atât mai bine”,detaliazã Mihai Gavrilã.

Librãrie pe timpde crizã

Dincolo de atmosferã ºidecoruri, proprietariic’arte trebuie sã se

gândeascã ºi la afacerea în careinvestesc. O librãrie care nu esteconcentratã pe vânzare de rechi-zite ºcolare, sursã aproape sigu-rã de venit, surprinde destul demult. Oamenii nu mai sunt atraºide carte, de citit, de informaþiaconvenþionalã. „Chiar ºi repre-zentanþii editurilor cu care cola-borãm ne-au spus cã proiectulnostru e unul sinucigaº, pe vre-murile astea de crizã. Colecþii pre-cum cele tipãrite de «JurnalulNaþional» sau «Adevãrul» auumplut sute de mii de biblioteci,chiar dacã s-a constatat cã aces-te cãrþi stau cam nedeschise încasele oamenilor. Dar atunci cândanumite condiþii de preþ ºi demarketing sunt îndeplinite, numã-rul cumpãrãtorilor de carte îl co-pleºeºte pe cel al cititorilor”, spu-ne coordonatorul c’arte ºi adau-gã: „cãrþile nu se vând dupã ace-leaºi reguli dupã care se vindesalamul”.

Deocamdatã, oamenii nu daubuluc la c’arte. Iniþiatorii proiec-tului cred, însã, în aceastã idee,bazându-se ºi pe succesul café-teatrului Play: „Luaþi exemplucafeneaua Play, unde amica Ade-la Minae a riscat orbeºte, înfiin-þând un spaþiu de teatru necon-venþional, ºi, zic eu, a câºtigat.Cam acelaºi gen de risc ni l-amasumat ºi noi ºi ºtim cã n-o sã seînghesuie cititorii la uºa noastrãca la porþile unui supermarket.Dar suntem convinºi cã, în timp,ne vom câºtiga clienþii”.

Dincolo de miza cifrei de afa-ceri, asociaþii c’arte sunt con-vinºi de necesitatea acestui pro-iect în „dezvoltarea vieþii cultu-rale din Craiova”. ªi se pare cãsunt îndreptãþiþi sã creadã, maiales cã vizitatorii, care au venit înlibrãrie, cât am stat noi sã reali-zãm acest material, s-au arãtatentuziasmaþi. „Aºteptam de multun loc ca acesta ºi clar o sã devino clientã fidelã. Este ceva care teatrage la c’arte, diferit de celãlal-te librãrii-ceainãrii din þarã”, nespune Simona, o altã tânãrã citi-toare.

Pentru moment, librãria-ceai-nãrie c’arte rãmâne un loc în carese poate savura un ceai alãturide o carte bunã, unde atmosferatrecutului se imbina cu imagineaprezentului. Craiova avea ºi maiare nevoie de asemenea locuri,mai mici sau mai mari. Curaj!

nnnnn ªtefania Bãtrînca

ec

tu

rie

ctu

rie

ctu

ri

Cãlin Beloescu, Despre nume-le lucrurilor, Ed. Artpress, Timi-ºoara, 2007

Despre numele lucrurilor esteun compendiu de preocupãri te-matice care pornesc de la conflu-enþa dintre istoria artei, teoria ar-tei, esteticã ºi antropologie, ex-tinzându-se pânã la curajoasedeschideri spre domeniul teolo-giei dogmatice. Cu toate acestea,Cãlin Beloescu nu-ºi propune sãdezvolte o cercetare culturalãasupra artei, ci marea mizã a lu-crãrii este formarea unei perspec-tive personale asupra obiectuluiartistic. Altfel spus, un prim rolîn înþelegerea unei opere de artãeste istoria personalã a privito-rului. Imaginea vizualã devine încazul lui Cãlin Beloescu o trans-figurare a celor mai intime trãiriale creatorului. Privitorul estechemat sã poarte un dialog per-manent cu tabloul, continuândastfel aventura actului creator.

Ceea ce pãrea o lume inventatãdoar pentru sine devine o formãuniversalã de cunoaºtere: „Dacãcineva înþelege dintr-o lucrare deartã ceea ce am dorit sã transmi-tem, înseamnã cã putem comuni-ca pe limba universalã a artei”.Pentru Cãlin Beloescu, arta esteo revelaþie, iar artistul un „ilumi-nat”. Dar aceastã revelaþie nu arfi posibilã fãrã existenþa unei ar-monii cu universul, cu lumea, cusine. Tocmai acest lucru îl repro-ºeazã autorul secolului XX: pier-derea comunicãrii în zona vizua-lã. Marea dezamãgire vine dinfaptul cã artiºtii contemporani aufãcut din artã o simplã meserie:arta secolului XX a devenit unobiect care-ºi pierde misterul.Soluþia pe care o propune CãlinBeloescu este forþa cuvântului,obiectul de artã având nevoie decuvinte pentru a se naºte ºi, maimult, are nevoie de procese alegândirii: „un obiect de artã nu

Forþa paralingvisticãa lucrurilor în artã

poate creºte în valoare dacã nu îlnumim, dacã nu îi impunem pro-priile teorii de orientare ºi opera-re”. Numind lucrurile putem ajun-ge la o înþelegere a lumii, la o for-mã de a ne apropia de noi înºineºi de a ne exprima. Opera de artãdevine astfel oglinda propriilorfapte. Urmãrind gândirea lui Cã-lin Beloescu, a da nume lucruri-lor nu înseamnã numai a le da unsens particular, ci a le conferi onoua corporalitate. Ce-ºi doreº-te Cãlin Beloescu? Crearea uneilegãturi artã-viaþã, o permanentãraportare a artistului la experien-þa personalã. Obiectul artisticdevine în acest caz un produsunic, care vorbeºte despre sineprin forþa paralingvisticã a cuvân-tului. Despre numele lucrurilorînseamnã a comunica incomuni-cabilul prin imagine.

Luiza Mitu


Sunt patru ale comunitãþii locale, una finanþatãde „centru” ºi una a tu-

turor susþinutã de cine vrea ºipoate. ªase în total. Este vorbadespre instituþiile de spectacolale urbei. O filarmonicã – „Olte-nia”, un teatru liric – „Elena Teo-dorini”, un teatru pentru copii ºitineret – „Colibri” ºi un ansam-blu folcloric - „Maria Tãnase” –susþinute financiar de craioveniprin Consiliul Local ºi Primãrie;un teatru naþional – „Marin So-rescu”, cu buget de la MinisterulCulturii; o mult prea necesarãcompanie teatralã independentã(ce ar trebui clonatã, dacã-mi estepermisã o dorinþã) – în premierã„teatrulESCU” aparþinând Aso-ciaþiei I.S. Drãgulescu. Pentrutoate vârstele ºi gusturile celorcu mult peste trei sute de mii desuflete ce locuiesc definitiv sauvremelnic în Craiova. Ca în fieca-re toamnã, gongul va marca în-ceputul unei noi stagiuni. Maibogatã, mai îndrãzneaþã, mai mo-dernã sau nu… dupã buget, do-rinþe ºi posibilitãþi.

Pentru cã ceea ce a consem-nat cronicarul va vedea luminatiparului dupã ce gongul va fibãtut deja pe ici, pe acolo, de-mersul nostru se doreºte a fi oblândã radiografie a celor câtevascene (reale sau virtuale) ce de-clanºeazã emoþie (uneori cathar-sis) spectatorilor craioveni.

Filarmonica „Oltenia” pare cãn-a avut vacanþã, spectacoleledin stagiunea estivalã s-au înlãn-þuit cu începutul stagiunii 2009/2010. Concertele tematice în aerliber cu prilejul deschiderii nou-lui an ºcolar sau cel întru cele-brarea Anului Internaþional alAstronomiei (pare-mi-se chiarprintre foarte puþinele manifestãridin þarã dedicate astrelor de cã-tre o instituþie muzicalã), ambiþio-sul Concurs Internaþional de Di-rijat patronat de Primãria Craiova– toate aceste acþiuni culturaleaparþin lunii septembrie ºi prefa-þeazã deschiderea oficialã a sta-giunii inauguratã pe 1 octombrie2009 – Ziua Internaþionalã a Mu-zicii, cu invitaþi deosebiþi: dirijo-rul Horia Andreescu ºi violonis-ta Jenny Abel din Germania. Oda-tã reveniþi în salã, melomanii cra-ioveni vor avea un început destagiune plin de evenimente mu-zicale ºi plin de respect faþã de

gia lui Tudorel Ispas ºi sceno-grafia lui Rãzvan Drãgãnescu. Înnoiembrie este programat un tur-neu în Germania cu spectacolele„Braconierul” ºi „Tosca”. Iar îndecembrie corul nostru va cântacolinde într-un concert de Crã-ciun la Biserica Madona. Camacestea ar fi evenimentele deo-sebite ale primei pãrþi a stagiu-nii”, se opri din rafalã directoruleconomic Dan Dinulescu. De ceel? Pentru cã directorul artisticCosmin Vasilescu supraveghea-zã repetiþia la scenã, iar directo-rul general Florian-George Zam-fir este vârf de lance muzicalã înItalia. Slavã Domnului cã obse-danta crizã n-a învins dorinþaacestor militanþi (da, am proprie-tatea termenului!) artistici craio-veni de a propaga cultura!

Dacã instituþiile despre caream scris pânã acum se pot lãudacu programe, evenimente, pro-iecte care mai de care, în schimbdouã instituþii fundamentalepentru orice comunitate trecprintr-o perioadã vitregã a exis-tenþei lor.

Teatrul pentru copii ºi tineret„Colibri” funcþioneazã de aproa-pe patru ani paradoxal: fãrã „ob-iectul muncii”, adicã sala despectacol. Deºi încearcã destulde firav sã ascundã copiiloraceastã suferinþã, numai pãpu-ºarii ºtiu calvarul prin care trecpãpuºile ce formeazã arhetipuriculturale viitorilor adulþi craio-veni. Cu toate acestea, începu-tul toamnei îi gãseºte pe pãpu-ºari în Piaþa „Mihai Viteazu” în-conjuraþi de prichindei, pentru caîn octombrie sã reia seria spec-tacolelor gãzduite cu generozi-tate de Teatrul Liric „Elena Teo-dorini”, iar la mijloc de noiem-brie sã scoatã la rampã un spec-tacol pentru tineret, „Momo”dupã romanul Ai toatã viaþa îna-inte de Romain Gary, cu OanaStancu, în regia Alinei Hiristea-Rece. Festivalurile internaþiona-le de la Alba Iulia ºi Cluj Napocao vor avea ca oaspete pe „Dege-

þica” Teatrului „Colibri” la înce-put de octombrie. Craiovenii sepot bucura însã de pãpuºile tea-trului lor în timpul Zilelor Craio-vei. ªi totuºi… ochii pãpuºilorsunt triºti. Ca ºi ai copiilor fãrã ocasã.

În aceeaºi situaþie este ºi laacest început de stagiune An-samblul Folcloric „Maria Tãna-se”, care îºi gãseºte resurse desupravieþuire în bogãþia folcloru-lui oltenesc ºi în spiritul de lup-tãtor al patroanei spirituale. Ac-tivi ºi inventivi, membrii acestuiinimos ºi atât de necesar colec-tiv artistic craiovean sunt nevoiþisã meargã din aproape-n aproa-pe cu programarea concertelor ºispectacolelor din acelaºi motiv,al lipsei unei sãli proprii de spec-tacol. În septembrie au fost pre-zenþi ºi au susþinut concerte pescene renumite – de la „Cerbulde aur” braºovean la „Seara ro-mâneascã de la Bucureºti”. Daroltenii, din Craiova ºi din altezone, s-au bucurat ºi ei de spec-tacolele oferite de talentaþii mem-brii ai ansamblului – soliºti, in-strumentiºti, dansatori. În pregã-tire este deja Festivalul „MariaTãnase”, unde orchestra ºi toþiceilalþi sunt parte artisticã intrin-secã.

O „ciudãþenie” pentru oraºulnostru obiºnuit cu monopolulinstituþiilor culturale subvenþio-nate, o companie teatralã privatãîºi face apariþia (în sfârºit!) cu treiproiecte ambiþioase: teatrulES-CU (via Asociaþia I. S. Drãgules-cu) ne aºteptã în cafe-barul Play,adevãrat laborator teatral, cu pro-puneri tentante: „Neînþelegerea”de Albert Camus cu Mirela Cioa-bã, Raluca Pãun, Iulia Colan,Anca Þecu, Marian Politic, în re-gia ºi scenografia lui Vlad Drã-gulescu, „Nebãnuitele urmãri aleunui temperament violent” deA.P. Cehov cu Laurenþiu Stratanºi Raluca Pãun, care semneazã ºiregia ºi „Însemnãri din subteran”de F.M. Dostoievski cu Lauren-þiu Tudor în regia lui Remus Mãr-gineanu. Tineri, neliniºtiþi ºi pro-lifici. Încrezãtori în teatru ºi în ta-lentul lor.

Cam aºa aratã oferta de toam-nã a instituþiilor de spectacol cra-iovene. E mult? E puþin? E sufi-cient? Pãrerile ºi gusturile suntîmpãrþite… Ca ºi oamenii.

gong 09/10nnnnn ADRIANA TEODORESCU

Craiova gãzduieºte, în premierã, un mare

artã, culturã ºi faþã de spectator.Coordonatele strategiei cultura-le a Filarmonicii „Oltenia” suntnobile: muzicã de cea mai bunãcalitate, muzicieni talentaþi, publiceducat pentru un oraº cultural.Aºadar, în octombrie vor fi cele-braþi în concerte compozitorulPaul Stoianov, dar ºi Craiova, încadrul manifestãrilor deja tradiþi-onale. Noiembrie este rezervatediþiei 35-a a Festivalului Inter-naþional „Craiova Muzicalã”, în-tre 12 ºi 26 ale lunii, în decembriesunt douã mari sãrbãtori: 17 de-cembrie - Ziua Filarmonicii, la cei105 ani de la primul concert al So-cietãþii Filarmonice ºi Concertulde Crãciun. Anul 2010 începepentru „filarmoniºti” ºi melomanipe 7 ianuarie cu Concertul deAnul Nou. Iar în comunicatulemis cu promptitudine de „vocea”instituþiei, Iulia Negrea, sunt con-semnate ºi aniversãrile persona-litãþilor muzicale în anul 2010. Im-pecabil ºi profesionist, nu?

La Teatrul Naþional „MarinSorescu” criza se simte. Nouastagiune este (deja) deschisã ofi-cial pe 19 septembrie cu „Omuldin La Mancha” de Dale Was-serman în regia lui Cezar Ghiocaºi marcatã de cea de-a doua pre-mierã a spectacolului regizat deAlexandru Boureanu pe textul lui

Matei Viºniec - „Occident Ex-press” (prima s-a consumat pringãri europene, inclusiv cea cra-ioveanã, pe la-nceputul verii, încadrul unui amplu proiect teatraleuropean). Urmeazã seri pline deteatru, cu reluãri din stagiuniletrecute, dar fãrã premiere la ori-zont. Au fost trase toate gloan-þele… Oare sã fi rãmas ceva peþeavã?

Forfotã mare la Teatrul Liric„Elena Teodorini”, de parcã ar fimijlocul stagiunii! Pe scenã serepetã de zor un moment core-grafic din „Peter Pan”. „ªi corul?”,întreb eu plinã de speranþã cã voiasista la o repetiþie „totalã”. „E înItalia. De peste zece ani, în pe-rioada estivalã corul nostru cân-tã în Italia în cadrul unui schimbcultural”, vine ºoptit rãspunsul.Apoi începe tirul informaþiilor: „în19 septembrie marcãm începutulstagiunii 2009/2010 printr-unconcert extraordinar, un fel de „în-cãlzire” pentru ediþia 11 a Festi-valului Internaþional „Elena Teo-dorini”, care se va deschide pe 1octombrie cu „Traviata”. Vor veniinvitaþi din þarã ºi strãinãtate. Vorfi pe parcursul festivalului ºidouã premiere: „Dance with me”,spectacol de dans realizat de La-urenþiu Nicu ºi „Logodnicul dinlunã” de Edward Künneke în re-

Sub patronajul Consiliu-lui Local ºi al PrimãrieiMunicipiului Craiova, la

sugestia dirijorului Octav Calle-ya ºi cu sprijinul nemijlocit al Pri-marului Antonie Solomon, Filar-monica „Oltenia”, Teatrul Liric„Elena Teodorini” ºi Asociaþia„Craiova Conducting Art” orga-nizeazã, în perioada 20-26 sep-tembrie 2009, ediþia inauguralã aConcursului Internaþional de Di-rijat Orchestrã, manifestare deanvergurã menitã a descoperi ºiîncuraja afirmarea în viaþa noas-trã muzicalã a unor tinere talentedirijorale.

ºi-au anunþatparticiparea 30 de

concurenþi, din 14 þãriUn juriu de talie internaþiona-

lã, format din Roberto Benzi

(Franþa), Corneliu Dumbrãveanu(Olanda), Paul Staicu (Franþa),Octav Calleya (preºedintele juriu-lui), Svetlana Bivol (RepublicaMoldova), Emil Simon (Cluj-Na-poca) ºi Teodor Costin (Craiova),va urmãri la lucru în cadrul primeietape a concursului pe cei 30 deconcurenþi înscriºi, reprezentândAnglia, Austria, Azerbaijan, Be-larus, Belgia, Brazilia, Bulgaria,Canada, China, Franþa, Japonia,Polonia, România, Spania.

În etapa a II-a, vor promovacca 16 concurenþi, iar în etapasemifinalã, cca 8; în etapa finalã,vor ajunge 4 concurenþi, care vorfi recompensaþi cu titlul de lau-reat, cu premii în bani, oferin-du-li-se, totodatã, ºi posibilita-tea de a dirija, în stagiunea 2009/2010, câteva orchestre filarmo-nice din þarã.

Concurenþii nepromovaþi în

etapa a II-a, vor primi câte o Di-plomã de Participare la concurs;concurenþii nepromovaþi în eta-pele semifinalã ºi finalã, vor primicâte o diplomã din partea unorinstituþii culturale craiovene.

Concursul va marca ºi înfiin-þarea orchestrei de camerã a Aso-ciaþiei „Craiova Conducting Art”– „CRAIOVA VIRTUOSI”, an-samblu condus de maestrul Oc-tav Calleya ºi format din aproxi-mativ 20 de muzicieni - instru-mentiºti proveniþi din cadrul Fi-larmonicii „Oltenia” ºi TeatruluiLiric „Elena Teodorini”, din rân-dul studenþilor ºi profesorilorDepartamentului de Muzicã alUniversitãþii din Craiova, profe-sorilor Liceului de Artã „MarinSorescu”, tinerilor craioveni –studenþi ai Universitãþi Naþiona-le de Muzicã de Bucureºti.

Acest ansamblu nu reprezin-

tã altceva decât o „translatare”spre Craiova a unor iniþiative si-milare petrecute cu mult timp în

urmã, la noi în þarã, în centre mu-zicale precum Bucureºti (orches-tra „Virtuozii din Bucureºti”, diri-jor Horia Andreescu), Cluj-Napo-ca (ansamblul „Ars Nova”, diri-jor Cornel Þãranu) º.a.

Debutul concertistic al or-chestrei „Craiova Virtuosi” vaavea loc duminicã, 20 septembrie2009, de la ora 19:00, în sala Filar-monicii „Oltenia”, ºi va cuprindelucrãri de muzicã spaniolã (în pri-ma parte) ºi româneascã (în par-tea a II-a). Dirijori, Octav Calleyaºi Iulian Rusu. Programul seriieste axat pe un repertoriu deose-bit de interesant ºi atractiv: I. Al-beniz, J. Turina, S. Olivero, G.Enescu, P. Constantinescu, Ghe.Ciobanu. Soliºti, pianista RalucaOuatu (Piatra Neamþ) ºi violonis-tul Ciprian Oraveþ (Craiova).

rte

Valentin Mihali ºi Tudor Gheorgheîn „Omul din La Mancha”


Este fiu ºi tatã de pãpu-ºar. Viaþa, profesia, iu-birile lui – toate sunt în

teatrul de pãpuºi. Pe „divan” neeste oaspete regizorul ValentinDobrescu, molcom ºi ºugubãþcreator de poveºti moldav, carene rãsfaþã cu frumuseþea acestuifel de teatru ce nu te lasã sã îm-bãtrâneºti…

pãpuºãria – omeserie fãcutã cu

imaginaþie,dragoste ºi har

Adriana Teodorescu: Când ºicum ai ajuns pãpuºar?

Valentin Dobrescu: Absolvi-sem Institutul Pedagogic în 1972ºi în toamna lui ’73 tatãl meu, careera pictor scenograf ºi director laTeatrul de Pãpuºi „Vasilache”Botoºani, mi-a spus cã au niºteposturi de actori la ei la teatru ºim-a întrebat dacã nu aº vrea sadevin actor. Deºi crescusem înteatru, nu prea ºtiam eu cu ce semãnâncã meseria asta, dar amrãspuns DA. Am învãþat poezii,monologuri, cântece la care m-amacompaniat cu chitara (a fost unavantaj) ºi m-am prezentat la con-curs. Am intrat. Dar credeþi cã amºi fost distribuit? Nu. Am fost tri-mis sã stau lânga Neamþu’ (HansTeil), sculptorul teatrului, sã furmeserie, pe lângã nea Mihai-tâm-plarul sã mãtur atelierul (aºa seîncepe) ºi mã uitam, atunci cândaveam ocazia, cum picta tata pã-puºile. Vedeam cum acestea cã-pãtau formã ºi expresie. Între timpparticipam pe lângã actorii vechila repetiþii ºi la spectacole, în sce-nã. Aºa am prins secretele mese-riei pe care le-am descoperit trep-tat... în toata viaþa mea de pãpu-ºar de pânã acum. ªi acum învãþ.

sitãþilor repertoriale ale teatrelor”ºi de multe ori diferitelor interesecare ne mai polueazã încã. Liber-tatea de creaþie e mai restrânsã.Lucrezi la comandã. Pe de altãparte nici nu ºtiu dacã asta e rãu.ªi acest lucru de multe ori te poa-te mobiliza ºi îþi poate stimula cre-ativitatea. Dar pânã la un punct.Mai ai nevoie, din când în când,sã creezi ºi ce îþi place.

…acum când crizane loveºte zilnic

peste ochi, pe cinemai intereseazã

stareapãpuºarului?

A.T.: Cum e azi pãpuºãria în

Mai ales din spectacolele pe carele vãd. Învãþ cum nu trebuie fã-cutã aceastã profesie. Îmi displacacele spectacole în care pãpuºaeste un simplu obiect de recuzi-tã, în care pãpuºa moare.

A.T.: ªi cum trebuie fãcutãaceastã meserie?

V.D.: Cu multã imaginaþie. ªicu… nu ºtiu cum sã spun, cu„har”. Adicã pãpuºarul trebuie sãaibã ritm, ureche muzicalã, dexte-ritate, expresivitate, altruism, simþartistic, imaginaþie, creativitate ºimultã dragoste. Dragostea pen-tru pãpuºã.

A.T.: Eºti actor, regizor, dra-maturg, uneori scenograf, ai fostdirector de teatru de pãpuºi…în ce „rol” te simþi mai bine?

V.D.: În toate. În unele chiarfoarte bine. Am fost ºi sunt pã-puºar. ªi ca orice pãpuºar, cu toa-tã modestia, sunt un creator. Doarcã am dorit sã creez ºi altceva, nudoar roluri. Am dorit sã creez eupãpuºile, sã fie aºa cum le-aº doripentru mine, sã fie mânuite aºacum le-aº mânui eu, altfel chiardecât am învãþat eu cã se potmânui. Dar pentru asta a trebuitsã cunosc cât mai multe despretehnici de construcþie ºi sistemede mânuire. Am dorit ca specta-colele sã fie altfel construite, nupe acte ºi tablouri rigide, ci maicursive, mai cinematografice, cumai multã imagine ºi cât mai puþi-nã vorbã, doar atât cât este ne-cesar. Aºa am ajuns sã îmi scriusingur textele ºi scenariile. Câþiscriitori adevãraþi mai scriu piesede teatru pentru copii?!

A.T.: De ce oare?V.D.: Nu o fac pentru cã nu e

uºor sã pui vorba în gura uneipãpuºi. ªi apoi asta se plãteºteprost de tot. Munceºti mult campe de pomanã. Iar ca director deteatru (la Teatrul de Pãpuºi „Va-silache” din Botoºani, n.r.) amavut un singur avantaj: liberta-tea de creaþie. Mi-am ales sub-iectele pieselor pe care le-am pusîn scenã ºi am construit specta-colele aºa cum am crezut eu cã ebine. Ca regizor trebuie sã te su-pui cererilor managerilor, „nece-

nnnnn ADRIANA TEODORESCU

divanul cu pãpuºiteatrul de pãpuºi este (încã) pri-vit ca o formã teatralã superfi-cialã, exclusiv pentru copii?

V.D.: Pentru cã teatrele de pã-puºi, înfiinþate în regimul comu-nist, aveau menirea de a fi un aju-tor sistemului de învãþãmânt.Erau doar o altã formã de instruc-þie, educaþie ºi amuzament.Aceastã idee înrãdãcinatã în min-tea oamenilor de atâtea generaþiinu poate fi schimbatã decât pes-te alte generaþii.

…dacã o cunoºti,pãpuºa poate fi

fascinantãA.T.: Ai un fiu pãpuºar la Bra-

ºov. De ce nu la Craiova, undeeºti tu?

V.D.: Putea sã fie Craiova, pu-tea sã fie Botoºani sau oricare altteatru. El a ales Braºovul. În pri-mul rând pentru cã i-a plãcut caoraº, apoi acolo este unul dinpuþinii regizori de teatru de pã-puºi din þarã, Liviu Steciuc, de lacare are posibilitatea sã înveþe cuadevarat meseria de pãpuºar. ªiîn al treilea rând acolo au fostscoase la concurs posturi de pã-puºari.

A.T.: Eºti unul dintre ultimiimohicani autentici ai teatruluide pãpuºi, deºi ai „gustat” ºi dinreþeta spectacolelor „cu oa-meni”. Totuºi spectacolele deanimaþie sunt specialitatea ta…

V.D.: Cel mai mult îmi place sãfac spectacole în care pãpuºa seaflã în prim plan, sã fie persona-jul principal. Dacã o cunoºti, pã-puºa poate fi fascinantã. Ea poa-te face ceea ce un actor dramaticnu va putea face niciodatã pen-tru cã ea poate sã fie orice dorim.Are delicateþe, umor, expresivita-te, se modeleazã uºor dupã trã-sãturile pãpuºarului. Spectacole-le de teatru de pãpuºi pot crea însufletul spectatorului, mare saumic, stãri, sentimente pe care ni-cãieri în altã parte nu le-ar puteaavea.

România?V.D.: E greu de spus. Astãzi,

majoritatea teatrelor de pãpuºi aufost transformate în teatre pen-tru copii ºi tineret, în care mareparte absolvenþilor de teatru îºipot etala frumuseþea ºi nontalen-tul. Dar am înþeles ºi raþiuneaacestor transformari. Salariileunor actori, de multe ori nu ceimai buni, ci doar cu diplomã, suntmai mari. Ce nu înþeleg este de celegiuitorii marginalizeazã aceas-tã profesie, de pãpuºar. O numescoricum numai sã parã insignifian-tã - mânuitor pãpuºi. Oare astasuntem? Adevãraþii pãpuºari,destul de puþini în þara asta, artrebui priviþi cu alþi ochi. Dar acumcând criza ne loveºte zilnic pesteochi, pe cine mai intereseazã sta-rea pãpuºarului?

A.T.: De ce crezi tu cã la noi

concurs de interpretare muzicalãUn virtuoz al

baghetei:Octav Calleya

Ce repede trece timpul!Parcã ieri era anul 1968,când l-am cunoscut pe

Octav Calleya la debutul sãu, cadirijor, la pupitrul orchestrei sim-fonice a Filarmonicii „Oltenia”.Încã de atunci, talentul sãu s-amanifestat cu toatã forþa, impre-sionându-mã prin nobleþea ºi ele-ganþa gestului dirijoral.

M-a atras seriozitatea demer-sului sãu artistic, fãcându-mãsã-i intuiesc un viitor de autenticmaestru. Neizbutind sã-ºi gã-seascã un „loc”, ca tânãr dirijor,la niciuna dintre orchestrele ro-mâneºti, Octav Calleya, conside-rat „indezirabil”, a fost „invitat”sã pãrãseascã þara. Puþin mai târ-

ziu, în Spania, unde s-a stabilit, adevenit un artist de renume, con-sacrat ºi pe plan internaþional.Dupã Decembrie 1989, a revenitîn România, încredinþându-i-se îndiverse centre muzicale condu-cerea muzicalã a unor concerteºi spectacole de mare impactasupra publicului meloman. Autrecut anii, cu succese ºi satis-facþii profesionale, care i-au adusrecunoaºterea, i-au menþinut ti-nereþea ºi vigoarea spiritualã.

Am avut ocazia de a-l fi urmã-rit evoluând de mai multe ori încompania ansamblului simfoniccraiovean; de fiecare datã, amfost „ºocat” de tactul ºi pricepe-rea sa în aflarea adevãrului muzi-cal ce sãlãºluieºte într-o partitu-rã sau alta, de puterea sa creati-vã, convertitã în comunicare ar-tisticã.

Sigur, este un mare muzician.

Este un virtuoz al baghetei ºi unexcelent pedagog, profesor alConservatorului de Muzicã dinMalaga. Are un curriculum vitaeimpresionant. A fost aplaudat pemai toate continentele. A avut caparteneri monºtri sacri ai artei in-terpretative.

Apariþiile sale în fruntea or-chestrei craiovene au fost întot-deauna bine primite de specia-liºti, de iubitori ai muzicii. OctavCalleya este legat sufleteºte deoraºul Craiova. Aici a copilãrit,aici a deprins tainele artei sune-telor, aici s-a întors pentru a cinstibogata tradiþie culturalã a aces-tor meleaguri, aici dirijeazã tot maides, aici organizeazã cursuri in-ternaþionale dedicate tinerilor di-rijori. În toamna lui 2009, cu spri-jinul Primãriei Craiova, a iniþiat unmare proiect: concursul interna-þional de dirijat orchestrã, emble-matic pentru destinul muzical aloraºului.

Iatã de ce îl admir, îl respect ºiîl preþuiesc pe Octav Calleya.

nnnnn Gheorghe Fabian

rte


P asionaþii filmelor degroazã ºtiu cã, în 1978,inspirat de automatis-

mul gestual ºi chiar comporta-mental al miilor de consumatoriseduºi de (atunci) proaspãt clã-ditele mall-uri, regizorul ameri-can George A. Romero arunca pepiaþã „infamul” Dawn of theDead, satirã virulentã a societã-þii americane, devenitã, în scurttimp, peliculã-cult a genului (în2004, Zack Snyder avea sã de-buteze cu un foarte bun remake,purtând un titlu omonim, dar de-plasând accentul de pe mesajulsocio-estetic pe acþiune). Cuzece ani mai devreme, Romeroavusese grijã sã scandalizezebunul-simþ burghez al criticilor decinema obiºnuiþi cu fastul demucava al erei de aur hollywoo-diene prin Night of the LivingDead. Preluând ºi augmentândsugestiile producþiei din 1968,Dawn of the Dead era filmat co-lor, iar asediul centrului comer-cial de cãtre hoardele dezlãnþui-te de zombie însetaþi de sângese distingea printr-un melanj ori-ginal de sarcasm spumant ºi deteroare executatã cu economie demijloace à la Hitchcock. De alt-fel, nu mai puþin de patru alte re-alizãri, Day of the Dead (1985),Land of the Dead (2005), Diaryof the Dead (2007) ºi Survival ofthe Dead (2009), completeazãuna dintre cele mai celebre hexa-logii horror. În 2004, talentatulregizor britanic Edgar Wrightavea sã serveascã o uluitoarereplicã la filmul american, pe caredecidea s-o intituleze, oarecumtongue-in-cheek, Shaun of theDead.

Personajul eponim, întruchi-pat, deopotrivã cu ingenuitate ºicu aplomb, de Simon Pegg, esteprototipul ratatului postmodern,cãruia i se pun în cârcã, pentrua-l face cât mai credibil ºi, impli-cit, simpatic, toate anexele senti-mentale ale omului mediu. Ast-fel, modestul agent de vânzãri dela un magazin de produse elec-tronice din Londra are, pe rând,un prieten din copilãrie obez,vulgar, dar cald, bonom ºi spiri-tual, o iubitã blondã, superioarãintelectual ºi bântuitã de spec-trul iminentei ratãri sociale, ero-

morþi de râstice ºi materne, doi amici blazaþiºi indirect interesaþi de cultiva-rea unei relaþii mutual profitabi-le, în fine, o mamã recãsãtoritãcu un bãrbat sever ºi posesorde Jaguar (metaforã solidã a bu-nãstãrii ºi a succesului în viaþãîn Anglia postbelicã).

Dialogul intertextual cu filmelelui Romero se realizeazã, cu sub-tilitate, pe numeroase paliere.Primul este cel al planului de cu-lise. Ca detaliu financiar, figuran-þii care interpreteazã roluri dezombie primesc o recompensãsimbolicã (de o lirã sterlinã), ceeace poate fi un ecou al modestu-lui onorariu (de un dolar) plãtitde regizorul american figuranþi-lor distribuiþi în roluri similare înmai vechiul Dawn of the Dead.Al doilea nivel este cel al inter-pretãrii propriu-zise. Spectruldialogului contrapunctic varia-zã de la replici memorabile dinNight of the Living Dead („Ve-nim sã te înºfãcãm, Barbara”), re-contextualizate ºi, prin aceasta,proiectate în derizoriu, pânã lasituaþii-tip, care traseazã înseºicadrele topografice ale pelicule-lor în cauzã (mall-ul suburbanmetamorfozat într-un alt spaþiu

Biblioteca Alexandru ºi Aris-tia Aman ºi Revista „Mozaicul”vã invitã la „Seria de colocvii ci-nematografice lunare”, realizator:Cãtãlin Ghiþã.

Colocviile includ prezentareteoreticã, proiecþie de film ºi dis-cuþii libere. Prima întâlnire vaavea loc vineri, 9 octombrie, ora17, la Biblioteca Aman (The Ame-rican Corner). Tema: „Shaun ofthe Dead” (2004, regia: EdgarWright).

altfel despre filme„E vreun zombie afarã?”/„Nu spune asta?”/„Ceanume?”/

„Cuvântul care începe cu z. Nu-l rosti!”/„De cenu?”/„Fiindcã e ridicol”.

Dialog între Ed ºi Shaun, Shaun of the Dead

rte

catalizator, în speþã, pub-ul lon-donez). Tensiunea dramaticã semenþine în pofida scenariuluihorror citit à rebours, fragmen-tat de numeroase piruete actan-þiale ºi pigmentat cu accente decinic umor englezesc. Între paran-teze fie spus, existã omagii inter-textuale aduse ºi altor regizoricelebri de filme horror, precumLucio Fulci (un restaurant spe-cializat în bucãtãrie pescãreascãse cheamã Fulci’s) ori Sam Raimi(unul dintre colegii de muncã ailui Shaun se numeºte Ash, pre-cum personajul din trilogia EvilDead).

Dar elementul care cucereºteauditoriul încã de la primele mi-nute ale proiecþiei este tandreþeacalinã, ce strãbate, ca o semnã-turã delicat þesutã în filigran, în-treaga texturã a peliculei. Chiaratunci când se duºmãnesc, per-sonajele sunt, dacã-mi permiteþijocul de cuvinte, pline de umor ºivide de umori. Corelativ, lumeamasificatã a cadavrelor vii estecontaminatã, în chip irepresibil,de atmosfera jovialã a celor vii,cãrora este dispusã sã le acordefavoruri sau amânãri. Ca în clasi-cele seriale de desene animate,

gestul de agresiune al cetei dezombie este suspendat convena-bil, morþii asistând, aproape cuempatie, la explozia verbal-emo-þionalã a lui Shaun, excedat degafele interminabile ale proteja-tului sãu din copilãrie, Ed.

Evident, ceea ce conteazã estedeznodãmântul. ªi aici filmul en-glezesc gliseazã elegant în trenacelui american: dupã ce asistã laun climax construit cu migalã,spectatorul se elibereazã (poatenu chiar la intensitatea visatãodinioarã de bãtrânul preceptoral lui Alexandru Macedon, Aris-totel) în faþa unui happy end li-vrat în douã etape ºi tocmai deaceea spectaculos. Prevenindu-

vã cã specialitatea mea sunt an-ticlimaxurile (dupã cum mã asigu-rau, încã din copilãrie, pãrinþii ºiprietenii, cãrora le povesteam,invariabil ºi fãrã nici o ezitare, fi-nalul unui film pe care ei tocmaiaveau de gând sã-l vizioneze), vãspun doar cã personajele princi-pale supravieþuiesc, iar cele se-cundare expirã în chip „util” (sã-mi ierte John Stuart Mill abuzulsemantic). Mai mult, regizorul aregrijã sã-ºi ia rãmas-bun de la po-tenþialii spectatori printr-o scenãcare subliniazã forþa gratuitã a lu-dicului într-o lume din ce în cemai obsedatã de ideea cã timpulînseamnã bani. Figura colectivãa morþilor vii exprimã, metonimic,destinul implacabil al omului con-temporan, preschimbat într-unsimplu obiect lipsit de suflet ºimanevrat încolo ºi încoace depornirile elementare ale speciei.Zombie nu sunt, prin urmare, ni-mic altceva decât fiinþele umaneprivate de libertatea alegerii ºiplasate, astfel, sub tirania nece-sitãþii, adicã a instinctului de aconsuma hranã.

nnnnn Cãtãlin Ghiþã

Pe 25 septembrie 2009 s-a deschis noul Teatru„Anton Pann” din Râm-

nicu-Vâlcea cu premiera oficialãa spectacolului Doctor fãrã voiede Molière în regia lui AlexandruCozub, regizor ºi director artistical Teatrului Naþional Mihai Emi-nescu din Chiºinãu. Coloanasonorã a fost asiguratã de gru-pul de muzicã veche Trei Paraledin Bucureºti.

Doctor fãrã voie, farsã jucatãpentru prima oarã în august 1666,face parte din ciclul pieselor sa-tirice îndreptate de Molière îm-potriva medicilor. Tema þãranu-lui silit sã se dea drept medic înurma unei neînþelegeri, a fostdezvoltatã de Molière dintr-unfabliau din secolul al XIII-lea.

Sganarelle - autorul foloseºteaici pentru ultima oarã acestnume de personaj din comedia

italianã dell’arte - este figura sim-paticã a þãranului-doctor de ex-tracþie medievalã ce se adaptea-zã rapid situaþiei, prinde firul in-trigii ºi cautã sã tragã cât maimulte foloase de pe urma aven-turii în care a fost prins cu de-asila.

Spectacolul realizat de regizo-rul Alexandru Cozub pãstreazãspiritul ºi asprimea primarã a far-sei de tip commedia dell’arte ºipune în valoare posibilitãþile ex-presive ale trupei teatrului nos-tru.

Noul Teatru are o Salã Marede 204 locuri, scena ºi sala despectacole fiind dotate cu insta-laþii performante de lumini ºi su-net. Sala Studio este modularã cuposibilitatea de a gãzdui între 60ºi 100 de spectatori în funcþie detipul de spectacol (recitaluri ac-toriceºti, poezie, teatru de studio,

teatru de pãpuºi, muzicã, etc.).Noua clãdire mai cuprinde cabi-ne pentru actori, salã de repetiþii,o terasã, foaiere spaþioase, gar-derobã, camere pentru actorii cenu locuiesc în oraº sau cei în tur-neu, birouri, ateliere, magazii ºi,sperãm cât mai curând, o cafe-nea teatralã. Teatrul oferã condi-þii foarte bune pentru realizareaºi prezentarea spectacolelor deteatru ºi a altor întâmplãri artisti-ce.

Vã aºteptãm cu drag în casanoastrã – adicã a noastrã ºi adumneavoastrã – ºi ne dorim sãpunem la cale ºi sã împlinim câtmai multe întâmplãri teatrale mi-nunate care sã ne bucure pe toþideopotrivã.

nnnnn Adrian Romanregizor, director

al teatrului

doctor fãrã voie la noul Teatrul “Anton Pann” din Râmnicu-Vâlcea


rte

nnnnn MIHAELA VELEA

Ce aþi fãcut în ultimiicinci ani? – sunã multprea emfatic, ºi chiar

tocit. Aºa cã reformulez: Ce aþifãcut pe 17 iulie 2009?

Calendarul zilei precizeazã cã17 iulie este a 198-a zi a anului;soarele a rãsãrit la ora 5:47 ºi aapus la 20:56... etc. Compania desecuritate informaticã Sophos alansat un avertisment cu privirela un nou virus informatic – vi-rusul Michael Jackson.

Deschid e-mail-ul ºi gãsescurmãtorul anunþ:

Laborator de ArtãContemporanã

Emil Bãnuþi, Silviu Bârsanu,Valentin Boboc, Cãtãlin Davi-descu, Liana Ionescu, MihailTrifan, Mihai Veliºcu, CarloFilmVernisaj: vineri 17 iulie 2009,

ora 14Cãminul Cultural

Ponoare - Mehedinþi.Laboratorul de artã contem-

poranã s-a constituit ad-hoc ºi aînceput sã producã idei în atelie-rul artistului Valentin Boboc (lo-cul în care se adunã din ce în cemai des artiºtii din Craiova). Aicis-a dezvoltat ideea unei manifes-tãri uºor atipice, prin care se în-cerca o binevenitã ieºire din to-ropeala expoziþiilor de sezon. Prinurmare, artiºtii s-au reunit la Po-noare (Mehedinþi) unde timp deo sãptãmânã au luat contact curealitatea locului, cãutându-ºi nuatât un subiect de inspiraþie lo-calã, cât mai ales suportul pe careurmau sã îºi expunã ideile: câte oleasã (ºteazã) din gardurile sãte-nilor.

Scoaterea artei din mediileclasice de expunere ºi aducereaacesteia într-un spaþiu public di-rect accesibil, este o formulã des-tul de vehiculatã în peisajul ar-tistic actual. Gestul are multiplejustificãri ºi poate fi o reacþie lacliºeul interpretãrii „valorilor” însocietatea contemporanã. Dacã,de cele mai multe ori, acþiunilede acest gen sunt gândite ºi can-tonate în spaþiul urban, ca alter-nativã la þipãtorul prost gust,Leasa vine cu o abordare, nu atâtnouã, cât îndrãzneaþã, mai alespentru aceastã zonã. Dezvolta-rea acestui proiect într-o comu-nitate micã, într-un sat, implicã odublã perpectivã. Aici nu estevizatã doar stimularea apetenþeiunui anume public pentru actulartistic, ci un aspect mult maisubtil ºi mai important din punc-tul meu de vedere: conexiunea,colaborarea, empatia, dorinþaacestui public de a contribui laproiectul propus. Leasa ºi-a asu-mat din start fragilitatea statutu-lui de experiment, viabil doar înperspectiva acestui semnificativgrad de implicare al sãtenilor dinPonoare. Vi se pare uºor de con-vins un þãran sã dea o leasã dingard pentru cã un artist ar vreas-o picteze?

Gardul a avut ºi are o întreagãîncãrcãturã de semnificaþii în dez-voltarea societãþii româneºti tra-

leasa › ponoare.rodiþionale ºi nu numai. Gardul nueste doar acel obiect concret cedelimiteazã un spaþiu privat, eleste un semn care are puterea dea construi ºi pãstra intimitateapropriei case. Pornind de la aces-te realitãþi în Leasa se speculea-zã tocmai posibilitatea de a „pro-mova” elemente purtãtoare de„informaþie” culturalã: gardul ºicreaþia artisticã. Iar dacã ne gân-dim la acele motive tradiþionale,ce se mai pãstreazã uneori peporþile de la þarã, nu este primadatã când funcþionalul ºi deco-rativul semnificant coexistã. Din

alt unghi de vedere, demersulpune în relaþie douã „entitãþi”provenind din medii profund di-ferite, dar contemporane. Ele auvitalitatea de a exista indepen-dent una de cealaltã, dar ºi flexi-bilitatea de a se contamina, dez-voltându-se împreunã fãrã a-ºidenatura individualitatea. A ex-trage un element din spaþiul pen-tru care a fost creat, a-l recrea pringestul artistic fãrã a-l anula ºi a-lreamplasa în spaþiul iniþial esteun traseu viabil care meritã ex-ploatat.

Mai mult sau mai puþin volun-

tar, în acest proiect au fost intro-duse ºi câteva picturi pe panouride plexiglas. Deºi au apãrut dinraþiuni ce þin mai mult de obiº-nuinþa de a lucra pe un suportoarecum clasic, ne este tuturor laîndemânã sã invocãm un exerci-þiu de memorie vizualã: vã amin-tiþi acel tip de gard „modern” pla-cat cu plexiglas, împrumutândalura specificã unui cetãþeanproaspãt îmbogãþit? Dacã da,putem include ºi justifica acestjoc în contextul proiectului iniþial.

Gardurile vechi din Ponoareºi arta contemporanã socializea-zã. De curând ele au fost expusela Muzeul de Artã din RâmnicuVâlcea, iar drumul lor pare cã nuse opreºte aici: urmeazã Muzeulde Artã din Craiova, Muzeul deArtã Târgu Jiu ºi lista rãmâne des-chisã. Întregul demers este „au-tentificat” printr-un film semnatCarlo – alias Vicenþiu Bãnuþi.Acesta îþi propune sã prezinteatmosfera ºi derularea proiectu-lui ºi chiar dacã are note destulde triumfaliste, este totuºi o eta-pã necesarã ºi în acelaºi timp omãrturie.

Înaintea evenimentului, Cãtã-lin Davidescu – curatorul pro-iectului, prefaþa: „Ponoare nueste o destinaþie turisticã, Ponoa-re este o «stare» al cãrei echili-

bru ºi energie au generat aceas-tã în-FÃPTUIRE, la care dorim sãni se alãture toþi cei care simt ase-meni nouã”. Poate cã dificultãþi-le ºi distorsionãrile inerente ori-cãrui început au fãcut ca acestproiect sã nu aibã suficientã vi-zibilitate, însã am speranþa cãLeasa va avea suficiente resur-se interioare pentru a se dezvol-ta ºi pentru a merge mai departe.

La 17 iulie 1955, presa dinS.U.A. trâmbiþa deschiderea ce-lui mai spectaculos parc de dis-traþii – Disneyland, iar Disney-land a devenit demult fenomende masã. Pãstrând proporþiile,poate cã data de 17 iulie 2009 vadeveni în timp un reper pentrulocuitorii din Ponoare ºi nu nu-mai. Vizitatorii pot admira aici dejafaimoasele minuni ale naturii: Po-dul lui Dumnezeu, Pãdurea de li-liac, Lacul Zaton, Lapiezurile º.a,însã cred cã localitatea are o rea-lã ºansã de a dobândi un nourenume prin gardurile pe care ar-tiºtii din Craiova au lãsat unsemn.

P.S. Adevãratul vernisaj al pro-iectului Leasa nu a avut loc încã.Adevãratul vernisaj va fi în ziuaîn care gardurile-obiect vor fiaduse ºi amplasate la locul lor debaºtinã.

Au claire de la lune, monami Pierrot

Prête-moi ta plume pourécrire un mot...

Te salut, prietene Pierrot,Vreau sã te rog sã mã ierþi cã,

prinsã în forfota cotidianã, amomis, pentru o clipã, invitaþia dea ne întâlni cu prietenii AuroreiSperanþa, la sala Arta a U.A.P.Dar sã ºtii cã m-a bucurat nespusrevederea, mai ales cã a fost pri-lejuitã de nãzdrãvana mea nepoa-tã, Andreea Diana care, curioasãca orice copil, la 3 ani jumãtate,m-a purtat de mânuþã pânã subgeamurile tale înalte. Îmi amin-tesc cã, atunci când ne-ai zãrit înprag, te-ai „rostogolit” peste noiîntr-o cascadã de întruchipãricolorate, pline de vervã ºi mus-tind de experienþa vieþii. Am în-ceput a schimba vorbe ºi impre-sii, mãrturisindu-ne, mai apoi,gândurile personale, alãturi deidei despre „nimicuri” serioase,tristeþile ºi bucuriile deopotrivãdin comedia bufã, cu tonalitãþigrave, în care toþi suntem actori.

scrisoare deschisã prietenului PierrotAlãturi, Andreea, în naivitateavârstei, bãtea din pãlmuþe ºi râ-dea de „giumbuºlucurile” talecare, sub aparenþa neseriozitãþii”sau gratuitãþii, erau, simþeam,pãtrunse de semnificaþii existen-þiale profunde, iar „joaca” eradoar o replicã, personalã, simbo-licã, o alternativã la „jocul lumii”.

În fantasmagoria ta exuberan-tã, ai schimbat, în faþa noastrã,rând pe rând, roluri, costume,decoruri, ai depãºit mimesis-ul casimplã repetiþie, încântat de ceidoi ochiºori albaºtri care, de subfruntea bretonatã, te priveau ad-mirativ. Ai bisat, la rampã, cu „lânãde împletit ºi piei de oaie, sfoarã,culori...” cât pentru toate zilelesãptãmânii, de „Luni” ºi pânã„Sâmbãtã”, mascat împieliþat ceeºti!

ªtiu, nu trebuia sã îmi explici...Recursul tãu la „Mascã”, resu-recþia reprezentãrilor teatrale caºi creator (saltimbanc, arlechin),într-o scenografie proprie, suntmodalitãþi parodice de evidenþie-re a unor probleme ale acesteiepoci: artificialitatea, dezumani-

zarea, chiar „transcendenþa goa-lã” de care vorbea Hugo Frie-drich.

Îþi aminteºti? Mi-ai povestitcã „Totuºi, Paradisul a-nceputcu noi, adicã a existat un Adam(Adama „cel pãmântesc”) care,privind nostalgic spre o grãdinãînverzitã, de rai mult visat, cu unmãr încãrcat de pãcate roºii, aº-teaptã pe Eva (Hava „cea vie”)aflatã „Undeva, aproape...”.

În lumina diurnã revãrsatã,peste noi au plutit „Cu MarcChagall în zbor fantast / În aerliber ºi în flori / Uimiri din ochiu-atât de vast / Alunecaþi pesteviori” (Claudia Voiculescu), iar odatã cu blânda lunã pal-argintiesensibilitatea a pãrut sã ne joacefeste, imaginând, în subcon-ºtient, o partidã de table, cu „6-6...” sau un ºotron alãturi de omâþã neagrã pe care Andreea arecunoscut-o ca fiind parteneraei de zgârieturi ºi ghiduºii.

Prietene Pierrot, sã ºtii cã amvibrat atunci când Arcuºul min-þii tale a atins în mine strune ui-tate prin ungherele trecutului,

stârnind ecouri „rãsfrânte afund,ca un oftat”. La acuta ta nevoiede „întreitã” comunicare am mãr-turisit, la rându-mi, cã „Iona sunteu” (Marin Sorescu).

Îþi mulþumesc cã ai urzit talis-mane care sã alunge maleficul ºisã ne scape de „deochi”, þinândde cãpãstru calul cel alb ca nea-ua, cu Unicornul spiralat al ima-ginaþiei, spre a nu tropoti grãbitspre canavaua tapiseriei „Damacu licornul” (sec. XVI) de unde-apogorât.

Când am plecat cu Andreea,ne-ai urmat ºãgalnic ºi þi-ai lun-git gâtul, ca o pasãre împãunatã,sã ne conduci cu privirea, în SPE-RANÞA cã vom povesti ºi altoradespre a ta „simili lume, un uni-vers al lui ca ºi cum” (I. Pop).

Promit sã-þi mai fac vizite oride câte ori voi simþi dor de vrajabasmelor pictate, fãrã vârstã.

Te salut, prietene Pierrot!

Minuna

P.S. Mateiaº Minuna apudSperanþa Aurora


rte

Sãptãmânalul „Românialiterarã” – nr. 33 din 21august 2009 – inserea-

zã, în paginile sale cu genericul„Meridiane”, consemnarea avândca titlu sintagma „Singurãtateanumerelor prime” (pag. 29), dincare citãm partea liminarã: „Tâ-nãrul italian Paolo Giordano, nãs-cut în 1982 la Torino, doctorandîn fizicã teoreticã, ºi-a fãcut undebut rãsunãtor în lumea litera-rã, primul lui roman, Singurãta-tea numerelor prime, devenindun best-seller cu peste un milionde exemplare vândute în Italiapânã acum. Traduceri sunt în pre-gãtire în numeroase þãri (cea fran-cezã a apãrut deja din aprilie laSeuil ºi a avut cronici entuzias-te).”

În consemnarea din care amcitat, revista îºi mai informeazãcititorii cã romanul tânãrului scri-itor „a primit Premiul Strega, iarPaolo Giordano a devenit la 27de ani o vedetã”, expunând ºiproblematica dezvoltatã în cu-prinsul romanului. Este reprodu-sã, totodatã, ºi o imagine foto atânãrului scriitor italian.

Cititorii mensualului craio-vean „Mozaicul” au putut luacunoºtinþã însã de Paolo Giorda-no ºi romanul sãu ceva mai de-vreme decât cei numai ai hebdo-madarului „România literarã”.Cãci revista „Mozaicul”, din Ce-tatea Bãniei oltene, a publicatîncã în nr. 8 (118) din august 2008,

o extinsã parte din capitolul 27,al romanului (pag. 172-179). Tra-ducerea aparþine scriitorului cra-iovean Marin Budicã, acesta al-cãtuind ºi un succint text de pre-zentare, fructificând câteva repe-re din rândurile imprimate pe cla-pele supracopertei. Transcrisemin extenso prezentarea traducã-torului fragmentului apãrut în re-vista „Mozaicul”.

„Premiul Strega – cel mai râv-nit premiu literar pentru prozã înItalia – a revenit anul acesta (la a62-a ediþie) romanului La solitu-dine dei numeri primi („Singu-rãtatea numerelor prime”) aparþi-nând lui Paolo Giordano, un tâ-nãr fizician de 25 de ani, aflat ladebutul sãu în roman. Scriitoruleste licenþiat în Fizicã la Univer-sitatea din Torino, unde lucreazãca cercetãtor ºi refuzã sã acceptecã scrisul ar fi pentru el unhobby. «Scrisul ºi activitateaºtiinþificã ascund aceeaºi voinþãde investigare. Literatura esteinstrumentul perfect pentru in-vestigarea sufletului. Poate suntobsedat de acest lucru, de dorin-þa de cercetare», a declarat el într-un interviu.

Romanul, apãrut la EdituraMondadori [2008], nareazã întâm-plãrile prin care trec personajeleAlice ºi Mattia, urmãrite din co-pilãrie, adolescenþã ºi la vârstaadultã. Sunt douã personaje trau-matizate ale cãror destine se în-cruciºeazã, dar, asemenea nume-

relor prime, rãmân separate.Performanþa autorului stã ºi în

faptul cã se foloseºte de o inge-nioasã parabolã, dar ºi în aceeacã scriitura este de o surprinzã-toare maturitate ºi fermitate pen-tru un debutant care, ca ºi Nico-lo Ammaniti, laureatul de anul tre-cut al aceluiaºi premiu, vine din-spre ºtiinþã spre literaturã: Am-maniti dinspre biologie, iar Gio-rano dinspre fizicã”.

Fragmentul tradus de MarinBudicã, publicat în revista „Mo-zaicul”, învedereazã atât meta-fora din titlul romanului, cât ºi „in-genioasa parabolã” care poate fidesluºitã din ansamblul acþiuniice se „deruleazã” în cele 304 pa-gini ale romanului lui Paolo Gior-dano.

Marin Budicã a încredinþat ºiun alt fragment din acest roman,de data aceasta constituind în-tregul capitol 21 (pag. 129-135),unei alte publicaþii craiovene deculturã în paginile cãreia a apã-rut, anume „Mileniu 3”, Anul XI,nr. 54-55) 2008 (pag. 33-35). Con-sider cã e potrivit sã transcriupasajul liminar din capitolul toc-mai menþionat, tradus de MarinBudicã, relevant pentru titlul ro-manului.

„Numerele prime sunt divizi-bile numai cu 1 ºi prin ele însele.Stau acolo, la locul lor, în infinitaserie a numerelor naturale, strivi-te între douã, dar cu un loc maiîncolo faþã de celelalte. Sunt nu-

mere suspecte ºi solitare ºi dinaceastã cauzã Mattia le gãseaminunate. Uneori credea cã s-arfi aflat din greºealã în acea serie,cã ar fi rãmas prinse în cursã camãrgeluºele înºiruite într-un co-lier. Alteori, însã, le suspecta cãºi lor le-ar fi plãcut sã fie ca toatecelelalte, numai numere oareca-re, dar din cine ºtie ce motiv nureuºeau sã fie capabile de asta.Al doilea gând în încerca mai alesseara, în împletitura haoticã deimagini care precedau somnul,când mintea e prea slãbitã ca sãnu meargã în gol.

La un curs din anul întâi, Mat-tia învãþase cã între numerele pri-me sunt câteva încã mai specia-le. Matematicienii le numesc pri-me gemene: sunt perechi de nu-mere prime care stau vecine, saumai curând aproape vecine, pen-tru cã între ele existã întotdeau-na un numãr par care le împiedi-cau sã se atingã cu adevãrat.Numere ca 11 ºi 13, ca 17 ºi 19, ca41 ºi 43.”

Expunând cele de mai sus înacest documentar, e necesar sãreamintesc de ceea ce reputatulideocritic Adrian Marino formu-lase ºi susþinuse ani de-a rândul,anume policentrismul creator. ªi– dupã cum se cunoaºte – Adri-an Marino a fost considerat încãde la apariþia primului numãr alrevistei „Mozaicul”, din octom-brie 1998, drept spiritus rector alpublicaþiei din Craiova, idee rei-

teratã de profesorul ºi literatulcraiovean Nicolae Marinescu încartea sa Modernitatea tradiþiei,apãrutã în anul 2008, la EdituraAius PrintEd. Cãci Nicolae Mari-nescu este atât directorul revis-tei „Mozaicul”, cât ºi al edituriitocmai menþionate. Iar profeso-rul ºi traducãtorul Marin Budicãs-a numãrat printre primii redac-tori ai revistei craiovene, publi-când totodatã volume de tradu-ceri la editura craioveanã numi-tã, dar ºi pentru prima datã douãromane ale lui Alberto Moraviala editura Paralela 45, dupã ce înprealabil publicase, pe parcursula câþiva ani, fragmente din aces-tea în „Mozaicul” ºi, respectiv,în „Mileniu 3”. În privinþa roma-nului Singurãtatea numerelorprime de Paolo Giordano, cu-nosc faptul cã exemplarul dupãcare Marin Budicã a efectuat tra-ducerile amintite în cuprinsul do-cumentarului de faþã, a fost adusdin Italia de chiar Nicolae Mari-nescu.

Deºi semnatarul prezentuluidocumentar nu cunoaºte în modexpres prevederile procedurale cuprivire la publicarea unor volu-me traduse din alte literaturi, îºiexprimã, totuºi, profundul regretcã romanul lui Paolo Giordanon-a apãrut în traducerea româ-neascã a lui Marin Budicã, chiarîn cursul anului 2008, la EdituraAius din Craiova.

nnnnn Mircea Moisa

circuitul consemnãrilor în reviste

Asociaþia Gabono-Ro-mânã ,,Doina” din Li-breville împreunã cu

Palatul Copiilor Craiova au aduspe simezele Casei de Culturã,,Traian Demetrescu” din Craio-va, expoziþia de fotografie Urmedin Gabon realizatã de OlimpiaZdrenghea-Edou. Vernisajul aavut loc pe 25 august ºi a stârnitcuriozitatea publicului pentru ocivilizaþie puþin cunoscutã la noi,cea a Gabonului.

Olimpia Zdrenghea-Edou estedirector în cadrul MinisteruluiCulturii ºi Artelor Gabon - Con-servarea Patrimoniului Cultural.A realizat trei expoziþii personaleîn Gabon ºi 55 expoziþii de grup(Cuba, Sevilla, Bonn, Paris, An-gola, Rwanda, România). În cali-tate de antropolog este un impor-tant militant al recunoaºterii ve-chilor civilizaþii ºi a aºezãrii lor lalocul potrivit în patrimoniul uni-versal, realizând cãrþi, albume fo-tografice, monografii, broºuri,pliante si postere. De-a lungulanilor s-a implicat în mai multeproiecte printre care ºi Asociaþia,,Doina’’, unde în prezent estepreºedinte ºi prin intermediul cã-reia încearcã sã stabileascã legã-turi între România ºi Gabon. Aso-ciaþia ,,Doina’’ are 74 de membriromâni. Francezii, germanii, spa-niolii, americanii, portughezii,„sunt toþi prinºi în aceastã luptãîmpotriva mutaþiilor care înstrãi-neazã oamenii de propriul tre-cut’’, dupã cum ne-a spus chiarpreºedinta asociaþiei.

o privireîndeaproape.

vernisajulExpoziþia reuneºte fotografii

care prezintã locurile, obiceiuri-

obiceiuri ºi tradiþii,de la pigmei la olteni

le, oamenii, dar ºi câteva obiectede cult aduse din Gabon. O sculp-turã din piatrã calcaroasã, repre-zentând un elefant, o statuetã dinlemn, model al unei coafuri tradi-þionale, pânze pictate, instrumen-te muzicale, toate trimit publiculîn alt timp ºi spaþiu, în mijloculunei civilizaþii care pare sã fi igno-rat evoluþia.

Pe un ecran se deruleazã ima-gini cu siturile neolitice, gravuri-le rupestre de la Lopé, iar pe fun-dal rãsunã muzica tradiþionalã dinacele pãrþi ale Africii. În deschi-derea vernisajului a vorbit SilviuBratu din partea conducerii Ca-sei de Culturã ,,Traian Demetres-cu”: ,,Suntem bucuroºi sã o avemdin nou printre noi pe doamnaOlimpia Zdrenghea-Edou. Este laa doua expoziþie la Craiova. A ple-cat din Romania de 25 de ani, darnu ºi-a uitat rãdãcinile, se consi-derã olteancã, deºi nu s-a nãscutaici”. În continuare, profesorulSilviu ªomâcu a istorisit felul încare ºi-a cãpãtat Gabonul nume-le, independenþa ºi obiceiurile, afãcut portretul artistei, a vorbitdespre munca acesteia: ,,Ceea cea determinat-o pe aceastã doam-nã sã priveascã mai departe a fostambiþia. A cãlãtorit în foarte mul-te locuri cu scopul de a prezentaoamenilor aceastã civilizaþie fas-cinantã. Prin intermediul Asocia-þiei Gabono - Române ,«Doina»artista are ºansa sã facã expoziþiidespre Gabon în România, dar ºidespre România în Gabon. Reu-ºeºte sã uneascã douã lumi dife-

rite prin intermediul imaginilor ”,a mai adãugat profesorul. Prezen-tarea este dusã mai departe decãtre artistã. Aceasta s-a decla-rat furioasã din cauza mutaþiilorpe care le suferã cultura ºi obi-ceiurile ºi considerã aceste expo-ziþii anuale un fel de argumenteîn lupta pentru conservarea tra-diþiilor.

se considerã cãprimii pe pãmânt

au fost bãrbatul ºifemeia

Claudia Rãciulã: Cum aþiajuns tocmai în Gabon?

Olimpia Zdrenghea-Edou:L-am cunoscut pe soþul meu întimpul facultãþii, iar la absolvirene-am cãsãtorit ºi am plecat în Ga-bon, þara lui natalã. Odatã ce amajuns acolo, mi-am depus dosa-rul la Ministerul Culturii din Ga-bon. La patru luni am fost che-matã prin radio ºi am primit re-partiþie la Muzeul Naþional deArte si Tradiþii. Acolo am montatun laborator de restaurare pen-tru lemn, metal, vannerie, labora-tor care în prezent a fost închis.Am fost angajatã pe postul deconservator. În cadrul muzeuluiam organizat expoziþiile tempora-re ºi itinerante, multe pentruBonn, Sevillia, Bordeaux, Cuba,Liban, New York ºi Paris.

C. R.: Cum a primit strãinul

astfel de expoziþii ?O.Z.E.: Peste tot lumea e inte-

resatã de alte culturi, însã credcã cei mai receptivi sunt america-nii. Poate ºi faptul cã nu au o cul-turã veche, poate ºi curiozitateacare le stã în fire îi face sã fie foarteinteresaþi de culturile africane ºinu numai. ªi aici, unde realizezcea de-a doua expoziþie anualã,lumea e curioasã ºi pune între-bãri. Se creeazã legãturi între po-poare de tradiþii, culturi ºi religiidiferite. Încerc sã aduc în faþapublicului o parte din trecutulacestor civilizaþii. Îmi permit sãcompar gravurile rupestre de laLopé cu desenele uriaºe din de-sertul Nazca, Peru. Realizate înurma cu aproape 2.000 de ani,desenele gigantice ale culturiiNazca, reprezintã forme ciudatede pãianjeni, maimuþe, ºopârlesau pãsãri. Cele din Peru se în-tind pe distanþe de 500 de kilo-metri pãtraþi, spre deosebire decele de la Lopé care se întind pe12 kilometri pãtraþi, dar semnifi-caþia le înrudeºte într-o oarecaremãsurã. În regiunile din Gabonamintesc Elarmekora, Kasamabi-ka, Otoukombi, Kaya-Kaya. Înfuncþie de semnificaþie avem: spi-rala-aerul sau urcarea în spaþiu,cercul-apa, triunghiul-tridimensi-onalitatea spaþiului, pãtratul-pã-mântul. Cu ajutorul acestor for-me sunt reprezentate vertebrateºi nevertebrate de unde ºi aso-cierea cu cele de la Nazca. Reli-giile animiste Bwiti, Omwiri,Ndjembe au la baza acelaºi prin-

cipiu. Se considerã cã primii pepãmânt au fost bãrbatul ºi feme-ia, iar, pentru ca bãrbatul sã nufie singur ºi sã aibã ajutor la mun-ca fizicã a primit un frate, care maitârziu a murit. La moartea acestu-ia, femeia ºi bãrbatul au practicatritualul de împerechere, ducândastfel mai departe viaþa pe Pã-mânt.

dacã nu ar maiexista rasismul ºiatâtea prejudecãþicu siguranþã lumeaar fi una mai bunã

C.R.: Vã implicaþi în viaþapoliticã?

O.Z.E.: Nu. Mã limitez sã con-sider tristã starea generalã actua-lã din Gabon. În urma alegerilorprezidenþiale, veºtile de acasã nusunt cele mai bune. Anunþarearezultatelor din urma alegerii fiu-lui dictatorului Omar Bongo aufost urmate de proteste ale opo-ziþiei din Gabon în cele mai marioraºe ale þãrii. Consulatul fran-cez din Port-Gentil a fost incen-diat, iar în capitala Libreville pro-testatarii au aruncat cu pietre încetãþenii francezi. Situaþia estegrea acolo în aceste momente.Unele cãi se închid ºi trebuie sãne obiºnuim cu asta. Însã, indi-ferent de situaþie, casa mea esteatât aici cât ºi acolo ºi nu numai.Mã consider universalã. Nu simtcã aparþin unui singur loc. Dacãtoþi am gândi aºa, cã pãmântul efrumos, ºi dacã nu ar mai existarasismul ºi atâtea prejudecãþi cusiguranþã lumea ar fi una maibunã.

nnnnn Claudia Rãciulã


niv

ers

ali

an

ive

rs

ali

an

ive

rs

ali

a

Sarane Alexandrian a mu-rit pe 11 septembrie 2009la Ivry-sur-Seine, unde

era internat. Astfel, „Le GrandCri-chant”, cum îl numea priete-nul sãu Victor Brauner, ºi-a ur-mat întru eternitate soþia, pictori-þa Madeleine Novarina (1923-1991), „la Fée Précieuse” cum oalinta el, fãcând trimitere ºi la fap-tul cã prenumele lui însemna înindianã „prinþ”1 .

Istoric de artã, romancier, filo-sof, critic literar ºi eseist, SaraneAlexandrian a fost considerat,dupã rãzboi, „teoreticianul numã-rul doi al suprarealismului”, chiardacã aceastã titulaturã i-a fostretrasã în momentul în care rela-þiile cu André Breton s-au rãcit.Este autorul a douã cãrþi celebredespre suprarealism, L’art sur-realiste (1969) ºi Le surréalismeet le rêve (1974), dar ºi al faimo-sului Dictionnaire de la peintu-re surrealiste (1972), la care seadaugã mai multe monografii de-spre scriitorii ºi artiºtii plastici su-prarealiºti, cum sunt Victor Brau-ner – l’illuminateur (1954),André Breton par lui-même(1971), Hans Bellmer (1971),Marcel Duchamp (1976), Geor-ges Henein (1981) sau Max Ernst(1986). Opera sa cuprinde pestepatruzeci de cãrþi, care au fost tra-duse în cincisprezece limbi, prin-tre ele numãrându-se Histoire dela philosophie occulte, Histoirede la littérature érotique, Pan-orama de l’impressionisme(1973) sau Le Cubisme de A a Z(1973). Despre cele mai bunedouã romane ale sale, Les Terresfortunées du songe (1980) ºi LeGrand Astrosophe (1994), nu s-ascris deloc în presa francezã. Cutoate acestea, literatura sa esteapreciatã de elite ºi pãstreazãaceeaºi dozã de originalitate caºi eseurile sale. De asemenea, apublicat cronicã de artã la revis-tele L’Oeil ºi Arts, cronicã litera-rã la L’Express, iar în 1995 a în-fiinþat revista Supérieur incon-nu (sintagma din titlu aparþinân-du-i lui Breton) al cãrui numãrspecial despre „Arta de a trãi“ aapãrut la sfârºitul lui septembrie2009 ºi în care promoveazã patrudintre valorile fundamentale alesuprarealiºtilor: visul, iubirea,cunoaºterea ºi revoluþia. Estecunoscut faptul cã unul dintrelucrurile la care þinea foarte multera acela cã a reuºit sã scoatã, în29 de numere, una dintre cele maibune reviste literare ºi artisticedin ultimul deceniu ºi de a fi reu-nit în jurul sãu o „frãþie“ plinã deardoare, care aspirã sã fie la înãl-þimea magnificului sãu noncon-formism.

Sarane Alexandrian s-a nãscutla Baghdad, unde tatãl sãu eraun apropiat al regelui Fayçal Ier.

În timpul adolescenþei, pe care opetrece în Franþa, participã laRezistenþã (avea 16 ani) ºi esteiniþiat de Raoul Hausmann în da-daism. Apoi, la vârsta de douã-zeci de ani, devine „mâna dreap-tã” a lui André Breton. Primul ma-nifest al lui Sarane Alexandriandin 1947 a avut o primire elogioa-sã din partea lui Georges Batailleºi l-a fãcut pe Georges Heneinsã-l numeascã un „chevalier desoutrances légitimes”. André Bre-ton i-a încredinþat, de altfel, ºiconducerea secretariatului gru-pului suprarealist necomunistCause ºi împreunã cu George He-nein ºi Henri Pastoreau rãspun-deau afluxului de tineri candidaþila grupul suprarealist, veniþi dinîntreaga lume. Cofondator, în1948, al revistei Néon, prima re-vistã a grupului suprarealist fran-cez apãrutã dupã al doilea rãzboi

mondial, ºi purtãtor de cuvânt alContra-grupului H, care se re-grupeazã în jurul lui Victor Brau-ner, Sarane Alexandrian devineºeful tinerei gãrzi suprarealiste(printre care se numãrã StanislasRodanski, Claude Tarnaud, Al-lain Jouffroy, Jean Dominique-Rey) de novatori, care se opu-neau ortodocºilor din aceastãmiºcare, situând suprarealismul„dincolo de idei“ ºi acordândprioritate „sensibilului“. „Ruptu-ra“ de André Breton intervine înseptembrie 1948, dar nu puneniciodatã în discuþie stima ºi ad-miraþia sa pentru fondatorul su-prarealismului. De atunci, impor-tanþa ºi influenþa lui Sarane Ale-xandrian nu au mai decurs dinactivitatea sa în sânul grupuluisuprarealist, ci din demersul sãude continuitate ºi depãºire a aces-tei miºcãri.

Romanele sale „de aventurimentale“, ca ºi nuvelele îmbibatede poezie, sunt veritabile miturimoderne, scrise într-o stare deautohipnozã. Toate operele lite-rare ale lui Sarane Alexandrian,veritabile poeme în prozã, suntbazate pe principiul metaforei înacþiune. Les Terres fortunées dusonge, cu 18 desene de JacquesHerold constituie fãrã îndoialãcapodopera creaþiei sale ºi unadintre cele mai înalte culmi ale

prozei suprarealiste. Este vorbade un roman mitic, greu de inclusstrict într-o categorie, nici ºtiinþi-fico-fantastic, nici alegoric, nicipovestire fantasticã tradiþionalã,nici satirã, dar bazat pe umor ne-gru ºi fiind, în acelaºi timp, toateacestea la un loc.

În L’art surrealiste SaraneAlexandrian surprinde evoluþiafenomenului suprarealist de laoriginile sale care þin de apariþiamiºcãrii Dada în intervalul 1916-1920 ºi pânã la moartea celui carea dat o direcþia acestei miºcãri,André Breton, din 1966. Autorulne oferã în aceastã carte o alãtu-rare dinamicã a marilor artiºti su-prarealiºti ºi a celor mai puþincunoscuþi publicului, cu ajutorula peste 200 de ilustraþii, în carese reflectã posibilitãþile nelimita-te ale lucrãrilor dominate de vi-zionarism ºi sentimentul revela-þiei subiective. Volumul este unexemplu remarcabil al modului încare se pot manifesta putereaimaginaþiei, aleatoriul ºi surprizacare apar în viaþa de zi cu zi, ob-servarea fenomenelor inexplica-bile sau greu de explicat, în timpce revitalizeazã sentimentul sa-crului prin evocarea misterelorcosmice, la care se adaugã o mi-nunatã putere de transfigurare ºide inspiraþie ce definesc operelesuprarealiste. Prin explicarea spi-ritului ºi tehnicilor artistice revo-luþionare, volumul ilustreazã mo-dul în care suprarealismul înþele-gea sã lupte pentru redinamiza-rea artei moderne, iar prin varie-tatea extraordinarã a numelorpuse în discuþie se ajunge la o

nnnnn PETRIªOR MILITARU

in memoriam. Sarane Alexandrian(1927-2009)

privire enciclopedicã a miºcãrii încadrul culturii secolului al XX-lea, ceea ce explicã printre alteleºi atracþia pentru oniric, mitic,magic, miraculos sau straniu.

Monografia Victor Brauner(2004) a apãrut în Editions Oxus,în Colecþia „Les Roumains deParis” ce cuprinde cele mai maripersonalitãþi din domeniul artis-tic, cultural ºi ºtiinþific care auvenit din România la Paris. Prin-tre aceste nume, Victor Braunereste considerat cel mai straniupictor din secolul al XX-lea. Cu-noscut la nivel internaþional careprezentant al suprarealismului,Brauner a exemplificat modul încare el înþelegea acest curent prin

lucrãrile sale esoterice, pline desimboluri egiptene, kaballistice,rosacruciene etc. sau prin pictu-rile sale cu caracter erotico-oni-ric. Dupã cum ne aduce la cunoº-tinþã autorul monografiei tradu-se ºi în româneºte la editura Ju-nimea (Colecþia „Românii din Pa-ris”, coordonatã de academicia-nul Basarab Nicolescu), însuºiAndré Breton ar fi afirmat: „În faþapicturii actuale a lui Victor Brau-ner am bucuria de a participa laceva sacru”. Pe de altã parte, re-ferindu-se la succesul acesteimonografii, Alain Jouffroy remar-ca: „ªansa lui Victor Brauner nueste numai aceea cã a avut partede un exeget pasionat ºi scrupu-los, dar ºi de un veritabil scriitorpe care îl putem situa în conti-nuarea tradiþiei unor autori pre-cum Saint-Simon sau Huys-

mans”2 . Aceastã lucrare cuprin-de textele din Victor Brauner l’il-luminateur, la care se adaugã unnou capitol apãrut pentru primadatã în ediþia din 1954, plus ine-dite sau texte rare prin care Ale-xandrian, în calitate de apropiatal pictorului, aduce informaþii noidespre Victor Brauner. În aceeaºiordine de idei amintim faptul cãSarane Alexandrian a venit de maimulte ori în România ca invitat laSimpozionul Internaþional„Avangarda Româneascã” orga-nizat de Nicolae Tzone ºi a datnumeroase interviuri cum ar fi celluat de Alexandru Voinescu în„Observator cultural” (nr. 223 ºi224 / 2004).

Ultima lucrare publicatã deSarane Alexandrian este LesPeintres Surrealistes (2009), nedemonstreazã cã autorul esteunul dintre cei mai buni cunos-cãtori ai artei suprarealiste. Prinurmare, Sarane Alexandrian esteconsiderat ultimul filosof al su-prarealismului, cel puþin dacã neraportãm la cei care au fãcut par-

te din cercul lui André Breton, ºiva rãmâne, în istoria artei ºi lite-raturii, unul din autorii fundamen-tali pentru înþelegerea ºi aprofun-darea miºcãrii suprarealiste, înspecial, ºi a artei, în general.

1 Vezi Christophe Dauphin, Sa-rane Alexandrian ou le grand défi del’imaginaire, Bibliothèque Mélusi-ne, Editions l’Age d’Homme, 2006,p. 60.

2 Sarane Alexandrian, VictorBrauner, Editions Oxus, Colecþia„Les Roumains de Paris”, p. 11.


niv

ers

ali

an

ive

rs

ali

an

ive

rs

ali

a Don Antonio a vrut sãfiu eu cea care, împre-unã cu el, sã cânte par-

tea principalã la douã viori. Oexersasem împreunã de atâtea ori,cã o interpretam din memorie.Nici mãcar nu mi se pãrea cã maicânt, ci pur ºi simplu mã gândeamla ceea ce puteam sã fac cu vioa-ra. Cardinalul era foarte satisfã-cut, concertul urma sã fie reluatduminicã în bisericã, în prezenþapublicului.

În ultimul moment, don Anto-nio a scos din programul concer-tului public partea pentru douãviori ºi a înlocuit-o cu un solo pecare îl cânta numai el. Totuºi, in-terpretasem totul bine, fãrã nicionotã falsã. Nu înþeleg. Ce anumefãcusem sã nu meargã?

În noaptea asta, tot Orfelina-tul a fost trezit de o explozie. Amsãrit din paturile noastre, þipând.Am auzit încã o explozie, mai pu-ternicã decât prima, apoi alta.

– Ce se întâmplã?– Turcii!– Ce? Au ajuns pânã aici? în-

trebau voci înspãimântate, întimp ce se aprindeau primelelãmpi.

– Îi înfrânseserãm! Marea gre-ceascã e iarãºi a noastrã!

– Veniþi la fereastrã, priviþi!Oraºul e în sãrbãtoare!

Navele noastre au recuceritinsulele greceºti. Când se pãreacã totul era pierdut, un atac cura-jos al oamenilor noºtri i-a pus pefugã pe turci. Trebuia sã sãrbã-torim victoria cu un oratoriu.

Don Antonio a scris oratoriulîn câteva zile. Dupã pãrerea mea,îl avea deja în sertar. Pregãteamuzicã pentru toate ocaziile: pen-tru nunþi, pentru înmormântãri,pentru zilele de naºtere sau pen-tru cele de doliu. Sunt sigurã cãle compunea dinainte, fãrã sã aº-tepte o cerere specialã. În modcert, avea o arhivã care înregis-tra tipurile de muzicã adaptatepentru toate ocaziile. Mi-l imagi-nam cum îºi sorta partiturile ºi lepunea în ordine: «Asta are unritm care obligã picioarele sã semiºte, nu poþi sã stai þeapãn as-cultându-l, te îndeamnã sã dan-sezi; o s-o vând unui nobil pen-tru un bal la palat... Asta face sãdea lacrimile ºi celor mai indife-renþi, chiar nesimþiþilor; merge laînmormântarea unui potentatodios... Asta face sã parã impu-nãtor chiar pe un bogãtan jigãrit,ºi îi obligã pe alþii sã se aplece latrecerea lui; o va cumpãra unboiernaº de þarã cu ambiþii derege... Asta e un abis sãpat în cer,ca sã sporeascã gloria lui Dum-nezeu; o voi dãrui unui episcopstrãin, care o va lua cu el ºi o varãspândi în Europa...»

Traduce toate umorile lui înmuzicã, le face ascultate, iar peoameni îi entuziasmaserã: per-soanele se înflãcãreazã sau seemoþioneazã, plâng. Rãmân uluiþide felul cum don Antonio a ºtiutsã surprindã sentimentele lor defericire sau de tristeþe. Pe când elnu a fãcut altceva decât sã le re-vândã administrarea normalã aspiritului sãu. Orice zi are pãrþile

ei de efort, dar ºi de bucurie. DonAntonio le ascultã în fiinþa lui, letranscrie pe portativ, oferã clien-þilor banalele lui drame interioa-re, umorile lui trecãtoare. Ei le iauca incursiuni universale ale su-fletului ºi îl plãtesc bine.

Vom cânta povestea Iuditeicare se oferã sã se punã în frun-tea duºmanilor ca sã-ºi salvezepoporul, intrã în cortul lui Olo-fern sã-i acorde dragostea ei, însãîi taie capul.

Facem o muncã oarbã. În tea-trul nostru de urechiºti, cântãre-þele îmbracã niºte costume fãcu-te din voce. Vor cânta în spatelegratiilor, vor fi invizibile, ca tot-deauna. Ca sã facã auzitã calita-tea personajelor, vor avea la dis-poziþie numai timbrul cântului lor.

– Nu dormi?– Cine sunteþi?– Cum ai fãcut sã ajungi pânã

aici?– Am nimerit din întâmplare.– Îmi spui adevãrul?– Nu reuºesc sã adorm. Nu

reuºesc deloc.– ªi vii aici ca sã rãceºti?– Nu mi-e frig. Mã lipesc de

peretele acesta, în care trebuie sãfie o þeavã de la o vatrã, fiindcãeste mereu cald.

– Deci îl cunoºti bine!– Ce vrei de la mine?– Acelaºi lucru pe care îl vrei

ºi tu. Sã vorbim puþin împreunã.Sã ne simþim mai puþin singure.

– Mã înspãimânþi.– Ce-am fãcut ca sã plec?– Nu sunteþi femeia cu pãrul

de ºerpi?– Ce zici!?– O... O prietenã. Sau poate o

inamicã.– Nu înþeleg.– N-aº ºti sã spun cine era,

dar era o femeie care îmi apãreafãrã sã mã anunþe, ºi pe care n-omai vãd de câtva timp.

– Cu pãrul de ºerpi?– Da, avea pãrul negru, înco-

lãcit, se miºca, era viu...– ªi eu îþi inspir mai multã fricã

decât un asemenea monstru?– În fine, mã obiºnuisem cu

ea...– ªi cu mine, nu?– Ce faci aici?– Ar fi trebuit sã întreb eu asta.

Tu eºti cea care n-ar trebui sãaibã acces în aceastã parte a clã-dirii. Pe urmã, ºi la ora asta!

– Dar tu?– Eu pot sã intru ºi sã ies în

orice moment. Fireºte, numai înanumite pãrþi ale Spitalului. Deaceea, ai face mai bine sã intri iarîn camera ta.

– Nu ne va descoperi nimeni.– Cum de eºti aºa de sigurã?– Vin aici de când am învãþat

sã merg.– Pânã la urmã începi sã spui

adevãrul.– Nu ºtiam dacã puteam sã mã

încred.– ªi ce faci aici?– Vrei sã întrebi ce nu fac.– Nu înþeleg.– Mai degrabã vin aici, decât

sã mã zvârcolesc toatã noapteaîn pat, fãrã sã reuºesc sã adorm.

– ªi tu?– V-am vãzut spunând litur-

ghia.

– Eu, sã spun liturghia? Când?– Acum un an. De-abia veni-

seºi de câteva zile la Spital. Aicelebrat slujba pe întuneric, sin-gurã, era încã noapte, ºi apoi v-aþi simþit rãu.

– Oh, aceea a fost o punere înscenã!

– Cum?– Ca sã intru în graþiile surori-

lor. Dupã aceea m-au tratat ca peun puiºor. M-au copleºit cu aten-þii. Nu e nimic mai plãcut, decâtsã dai peste o femeie care nu arecopii, scuzã cã nu se simte nici-un pic mamã.

Tovarãºele mele cântãreþesunt emoþionate, sperã sã fie ale-se, sperã sã câºtige rolul prota-goniºtilor din oratoriul despreIudita. Don Antonio le pune sãîncerce toate rolurile, ca sã lealeagã pe cele mai potrivite. Lup-tele lor din timpul probelor nu mãpasioneazã. Se prefac cã nu suntinvidioase, dar între timp îºi traglovituri una alteia. Nu le blamez.Mã îndurereazã.

Stãpânã Mamã, am aflat unlucru înspãimântãtor. Ieri vor-beam cu Maddalena despre ora-toriul pe care-l pregãtim, comen-tam povestea Iuditei ºi a lui Olo-fren. Existã femei în acest oraºcare fac mult mai rãu ca Iudita,care s-a sacrificat pe ea însãºipentru binele poporului ei, in-trând în cortul cãpitanului duº-man. Existã femei care se vândpe sine pentru bani, ºi din vânza-rea asta se nasc copii care n-aufost niciodatã doriþi, ºi aceºti co-pii sunt asfixiaþi în pântece, uciºicu otrãvuri, scoºi cu cleºtele cândîncã sunt niºte mici viermi, saupãrãsiþi îndatã ce sunt nãscuþi,sau...

Sau abandonaþi în Spital.

Sunt ºi eu una dintre acestea?Stãpânã Mamã, sunt ºi eu fiicaunei monede?

Oratoriul despre Iudita va fi oaltã bufonerie a lui don Antonio.Trebuie sã personificãm o armatãîntreagã cu mica noastrã orches-trã, cântãreþele sã devinã rãzboi-nici ahtiaþi dupã femei. Mã uit lachipul Anitei, când exerseazã ro-lul lui Olofren, ºi mã abþin sã nuizbucnesc în râs în timp ce o acom-paniem, Anita neavând nici ceamai micã idee despre ce ar fi uncãpitan vãrsãtor de sânge, care seîmbatã în fiecare noapte cu feteprocurate de soldaþii lui. Face omutrã ameninþãtoare, devine toa-tã roºie, este caricatura rãului.

Eu, care râd de ea, nu ºtiu mainimic despre rãu. De aceea nureuºesc sã vã iert, Stãpânã Mamã,nici pe dumneavoastrã, nici pealtcineva din acest Spital care aregrijã de mine cu atâta atenþie. Mãîmpiedicaþi sã cunosc rãul, ca sã-l triez ºi sã nu-l sãvârºesc.

Nu ajunge cã ne închipuim cãsuntem o armatã, spade, cai: donAntonio vrea sã complice lucru-rile, a adus un instrument nou,de suflat, îl pune în duet cu per-sonajul Iuditei. Marta, care cân-tã rolul acela, nu e deloc mulþu-mitã, zice cã sunetul se amestecã

nnnnn TIZIANO SCARPA

cu vocea ei, împiedicã distinge-rea tonului ei. Spunând adevã-rul, eu gãsesc cã noul instrumentsunã mult mai frumos decât vo-cea ei. Invoc ziua în care instru-mentele vor înlocui cu totul vo-cile noastre, când vor cãpãta su-premaþia faþã de noi, mãturândacest avânt inutil, toatã aceastãpasiune, aceastã durere.

Oratoriul a fost executat. As-cultãtorii s-au emoþionat, publi-cul s-a entuziasmat, Statul e apã-rat, invadatorul e un bandit. Prinintermediul poveºtii despre Iudi-ta ºi Olofren, nobilii ºi sacerdoþiiau trãit un rãzboi fãcut de alþii. Înbisericã erau prezenþi ºi coman-dantul armatei noastre, un neamþ,ºi ofiþerii sãi, toþi bãrbaþi care auluptat cu adevãrat în bãtãlia pecare noi o celebram prin aceastãpunere în scenã. Cine ºtie la cese gândeau când îºi aminteauzãngãnitul armelor din rãzboiuladevãrat, în timp ce ascultauacordurile noastre armonioase.

Nobilii ºi-au rezervat timp sãle cunoascã pe viu pe cântãreþe.Ar fi posibil sã le viziteze însoþiþide guvernatori ºi de cardinal.Fetele sunt disperate. ªtiu cã sunturâte. Se pregãtesc sã fie umilite.Bãtrânii nobili, taþi ºi mame de

Câºtigãtorul celei de a 63-a ediþie a Premiului Strega – celmai important premiu pentru prozã în Italia – este TizianoScarpa, nãscut în 1963 la Veneþia. Romanul sãu, Stabat

Mater, (Ed. Einaudi, 2008), a obþinut un vot în plus (119-118) faþã decel de al doilea clasat, Il bambino che sognava la fine del mondo(„Copilul care visa sfârºitul lumii”) al lui Antonio Scurati. Titlul ro-manului este împrumutat din primul vers al unei rugãciuni, pe caremulþi o atribuie lui Jacopone da Todi, din care reproducem primeledouã terþine: „Stabat Mater dolorósa/ juxta Crucem lacrimosa/dum pendebat Filius./ Cuius animam gementem,/ contristatam etdolentem/ pertransivit gladius./” („Îndureratã Mama sta/ în lacrimilângã Crucea/ de care Fiul atârna./ ªi sufletul ei gemea/ adânc în-tristat ºi mâhnit/ oh, cât de trist ºi chinuit./, dar ºi din cel mai cunos-cut imn sacru al lui Antonio Vivaldi – Stabat Mater RV 621 în Faminor, compus în 1712.

De altfel, tot ce se întâmplã în acest scurt roman – mai degrabã oconfesiune de cele mai multe ori profund liricã ºi, cum vom vedea,adresatã nimãnui – are ca fundal Veneþia secolelor trecute, mai exactcelebrul „Ospedale della Pietá”, unde Cecilia, o tânãrã de 16 ani, afost abandonatã în faºã de mama ei. Din nota de la sfârºitul romanu-lui, întocmitã chiar de cãtre autor, aflãm cã el însuºi s-a nãscut înacest „Ospedale”, în care funcþiona în anii ’60 ai secolului trecutPavilionul maternitãþii de la Spitalul Civil din Veneþia: „Eu am venitpe lume în acel edificiu, sunt nãscut în camerele orfelinatului, undeVivaldi învãþa ºi dirija elevele sale, compunând pentru ele o infinita-te de concerte ºi muzicã sacrã.” (p. 139)

Întorcându-ne la personajul creat de Tiziano Scarpa, sã spunemcã Cecilia este foarte înzestratã pentru muzicã, ajunge sã stãpâneas-cã în mod magnific vioara, dar tânãra simte o neliniºte interioarã, ospaimã neînþeleasã, dorinþa de a cunoaºte lumea dincolo de gratiileorfelinatului, deci o voinþã de a trãi o viaþã adevãratã. Deocamdatã,noaptea, se retrage într-un colþ al clãdirii ºi compune scrisori (pecare nu le trimite, fiindcã nu ºtie unde) cãtre mama pe care n-a cu-noscut-o niciodatã, din care transpare un chin sufletesc care se

adânceºte mereu. Luminaapare atunci când în orfe-linat vine un preot care eraºi compozitor – AntonioVivaldi. Treptat, sub influ-enþa compozitorului, Ceci-lia se fortificã ºi, în celedin urmã, pãrãseºte orfe-linatul.

Ce pierde în naraþiune,Stabat Mater câºtigã în li-rism. Un lirism dureros ºifeminin totodatã, cadenþatîn ritmurile muzicii.

Prezentareºi traducere:

nnnnn Marin Budicã

stabat mater

familii bune, le vor trece în revis-tã, sub pretextul cã le au în vede-re pentru fiii lor, le vor privi dreptîn faþã ca sã-ºi satisfacã curiozi-tatea, le vor evalua cum se eva-lueazã caii în târg ºi, odatã ieºiþide aici, vor râde de ele.

Au venit nobilii, mãrfurile aufost cumpãrate. Irene, cea cu na-sul strâmb, ºi Marta, ciupita devãrsat, se vor mãrita cu doi bãieþidin familiile cele mai bogate dinoraº. Caterina, ºchioapa, e pepunctul sã fie ºi ea promisã.

– Eºti mulþumitã? am întrebat-o pe Caterina.

– Ard de nerãbdare sã ies deaici.

– Dar nu vei putea sã dai con-certe în niciun loc. Nu mai putemnici sã cântãm, nici sã interpre-tãm la instrumente, dacã ieºim deaici. Legea le împiedicã pe fiice-lor Orfelinatului sã facã o carierãde cântãreaþã.

– Îmi ajunge cã nu mã împiedi-cã sã plec.

– Nu eºti tristã cã abandonezimuzica?

– Vreau sã aud sunetul lucru-rilor, fãrã sã le cânt. Vreau sã iesde aici ºi sã fac zgomot, numaizgomot.

Titanic - revista-mozaicul.ro · novel Singurãtatea numerelor prime of Paulo Giordano, from which...

Documents

Transcript of Titanic - revista-mozaicul.ro · novel Singurãtatea numerelor prime of Paulo Giordano, from which...