inepuizabila vitalitate ironicã · www. revista-mozaicul.ro Î ntr -adevãr , Nicolae...

www. revista-mozaicul.ro

Într-adevãr, Nicolae Prelip-ceanu, cum scrie în notiþade prezentare ce însoþeºte

recentul sãu volum de poeme, lapierderea speranþei, s-a nãscut(ca poet) demult, din vremeacând noi, colegii de an de la Filo-logia clujeanã, îl ascultam, sur-prinºi, comentând, nonconfor-mist, matur, lucid, la seminarul deliteraturã universalã al profeso-rului Liviu Rusu, „Cimitirul ma-rin”, într-un timp „ars, cãzut”, încare viaþa pãrea (chiar era) „bea-tã de absenþã”. De fapt, el vorbeadespre sine, despre secretele luipreocupãri, despre o realitate in-terioarã interzisã privirilor neiniþia-te, exaltând valorile cuvintelorsupuse voinþei de expresie.

Autor prolific, poet, prozator,publicist, Nicolae Prelipceanu adevenit o prezenþã de relief a vie-þii noastre literare. Mãrturisesc,nu i-am citit toate cãrþile, am se-sizat însã curând cã îi repugnãaerul aseptic, ariditatea, refuzulcontingentului, cantonarea într-o singurã formulã. Aici este deaflat explicaþia despãrþirii de ma-eºtri, „trãdarea lui Valéry”, princomplacerea în sondarea univer-sului personal cu tot ceea ce aces-ta aduce impur la contactul culumea: accidentalul, sensibilita-tea variabilã, anecdoticul.

Îl întâlnesc pe Nae destul derar, cu prilejul unor festivaluri depoezie, premiere teatrale craiove-ne, momente aniversare. Odatãcu trecerea anilor, scriitorul ºi-apãstrat acuitatea privirii critice,jovialitatea ironicã, disponibilita-tea ludicã ºi tinereþea, nu numaia spiritului, dar ºi cea fizicã, lucruce nu trebuie sã mire la un deþi-nãtor al armei anatomice.

la pierderea speranþei apareîn anul când poetul trece pragulincredibil de septuagenar con-ºtient cã „nu poþi sã dispari de-cât în propria ta vreme”. Repre-zintã aceasta un motiv de pierde-re a speranþei? Nici vorbã: poves-tea l.p.s. este, cu siguranþã, fãrãsfârºit.

Nicolae Prelipceanu nu esteun creativ-evolutiv, fie ºi eretic,aºa cum dã de înþeles într-o „ipo-tezã aproape ºtiinþificã”: „nu cre-deam cã bãtãlia/ între creaþioniºtiºi evoluþioniºti/ va ajunge intac-tã pânã la noi/ ºi-o sã învie în anuldarwin/ întrebându-mã însã departea cui sunt/ am gãsit/ suntun evoluþionist/ mã trag din douãmaimuþe/ adam ºi eva”. Dincolode orice constrângeri ºi conven-þii, el este un adept al „aparenþeidedublate”.

Poetul surprinde itinerarulsenzaþiilor, impulsurilor, tensiuni-lor, cu toate incongruenþele lor,

inepuizabilavitalitate ironicã

nnnnn CONSTANTIN M. POPAavantext

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 8 (166) • 2012 • 24 PAGINI • 2 lei

transcriind în enunþuri capriciileunei psihologii asociative. Aven-tura onologicã are drept rezultatserii de corespondenþe, analogii,acumulãri, într-o continuã ampli-ficare a discursului ce transmitefreamãtul surd al neliniºtilor ºi im-pune reperele ambigui ale stra-niei estetici a infrarealitãþii, ca înpoemul consacrat „vieþii munte-lui de gheaþã”, pe traseul uneicurse fantastice: „toþi cu ochiiaþintiþi cãtre vaporaºul imens/ ºimaºinile lui plutitoare scufunda-te de atunci înainte/ ºi cãtre vic-time/ ba s-a gãsit ºi epava pe fun-dul oceanului în nord// dar mun-tele de gheaþã domnilor ºi doam-nelor are ºi el o viaþã/ ºi-a conti-nuat netulburat cursa ºi nimeninu ºi-a mai pus mintea cu el”. („ti-tanic fals”). Doar unii, despre carenu s-a mai aflat, ne avertizeazãvizionarul ce îºi asumã, în pofidascepticismului marcat prin anti-nomii nostime, exerciþiul conver-tirii livrescului în lecturã restitu-tivã, mixând tragedia Titaniculuiºi drama lui O‘Neill (The IcemanCometh). De unde se vede cãprintre strãmoºii literari ai lui Naea fost cel puþin o „maimuþãpãroasã” (The Hairy Ape). Întreacãt fie spus, l-am cunoscutpe unul dintre cei preocupaþi desoarta aisbergului „titanocton”,care, prin anul 2003, scria: „Des-prins din calota însinguratã ºilunecând în derivã spre soare, ceeste el (aisbergul) dacã nu Nor-dul însetat de aventurã? […]Cautã complicitatea apelor calde,fãrã altã nãdejde decât în conto-pirea cu întregul atotbiruitor”.Tânãrul exeget, binecrescut laºcoala marilor cãrþi, descifra înacest sfârºit „condiþia umanã co-munã”. La Nicolae Prelipceanu,„muntele de gheaþã” configurea-zã o sociogonie sui-generis, cuaccente premonitorii: „acummuntele de gheaþã se îndreaptãspre noi ºi mã tem/ cã o sã vreasã ne scufunde cu þarã cu tot/mai ales cã oamenii de zãpadãsunt de mult aici împreunã cu noi/ca trecutul lui eugene o ’neill îm-preunã cu personajele lui/ ºi aupregãtit de mult totul/ fericita în-tâmplare”.

Obsesiile poetului coboarãdin conºtiinþa neantului fãcut su-portabil, deopotrivã, prin trucuripoeticeºti amintind de „mântui-torul ironic” Mihai Ursachi, ºiprin detaºarea/„substituirea” cenu poate ascunde totuºi zâmbe-tul împietrit în rictus amar. Numaicã drumul spre „marginea invizi-bilã” este lung, iar „poetul ironicmoare atunci când i-a dispãrutironia de a trãi”. Evident, nu estecazul lui Nicolae Prelipceanu.

Miºcarea ideilor: Cartea, instrumentsau scop al schimbãrii sociale?participã la dezbatere: l Nicolae Paneal Constantin Crãiþoiu l Eugenia Udangiul Marcel Rãduþ-Seliºte l Emilia Sorescul Rãzvan Mechenici l Ion Stancul Radu Constantinescu l Ionel Ungureanu

ªte

fan

Pel

mu

º -

Eva

ºi i

no

rog

III

ªte

fan

Pel

mu

º -

Ro

ata

vieþ

ii

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 88888 ( ( ( ( (166166166166166), 20), 20), 20), 20), 201212121212

ab

le o

f c

on

te

nts

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Inepuizabila

vitalitate ironicãIn his article, C.M. Popa analyses Nico-

lae Prelipceanu’s new poetry book, la pier-derea speranþei, in which he describes thatitinerary of sensations, impulses, tensionsand their lyrical inconsistencies. l 1

MIªCAREA IDEILOR:Our thematic pages are focused on one

question: “The book, instrument or effectof social change?” proposed for discus-sion on the occasion of the book Roma-nian society today that was launched byyoung sociologist Constantin Crãiþoiu.The participants who attended the deba-te are Nicolae Panea, Radu Constantines-cu, Eugenia Udangiu, Ionel Ungureanu,Ion Stancu, Emilia Sorescu and MarcelRãduþ-Seliºte. l 3-7

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Mai mult decât o sinte-

zã despre postmodernismIn his literary review, Ion Buzera analy-

ses the new book of Virgil Nemoianu,Postmodernismul ºi identitãþile cultura-le. Conflicte ºi coexistenþã, which he con-siders a founder book in the are of post-modernism studies. l 9

LECTURIFlorin COLONAª: PetiþiuneIn his article, Florin Colonaº writes

about a petition from 1898 of Caragialewho asked Dimitrie Protopopescu, his for-mer boss, to receive him in audience. Thisarticle is accompanied by a reproducingof the original letter. l 11

Maria DINU: Adrian Marino ºi litera-tura stupefiantelor

In her article, Maria Dinu discuss theimportance of the study Drugs Poetry byAdrian Marino in his youth publishedwork. l 11

Cosmin DRAGOSTE: Dumnezeul fe-ricirii ºi Dumnezeul nenorocirii

In his literary review, Cosmin Dragosteanalyses the book Cele ºapte vieþi ale luiFelix Kannmacher by Jan Koneffke dea-ling with Romanian history in the inter-war period (ie in 1935) until after the eventsof 1989. l 12

Ionuþ RÃDUICÃ: Societatea româ-neascã azi

In his article, Ionuþ Rãduicã describesthe problems of contemporary Romaniansociety starting from the new book ofyoung sociologist Constantin Crãiþoiu.l 12

Nicolae PANEA: Un titlu curajosAnalizing Societatea româneascã azi

by Constantin Crãiþoiu, Nicolae Panea

demonstrates that the book is based on atheory of values in which consumerismhas become a value of contemporary areaof society. l 13

Daniela MICU: Despre Imaginarulanotimpurilor ºi climatelor

The seventh volume of “Symbolon”research magazine (2011) is centred onSeasons and Climates Imaginary in aperiod in which most of the researchersseems to be preoccupied by catastrophicclimate changes. l 14

Mihai GHIÞULESCU: Garda nu moa-re, dar se predã!

The article „The Guard does not diebut surrender” reviews Ilarion Þiu’s mostrecent book The History of the LegionaryMovement 1944-1968, which presentsthe activities of the old Romanian far-rightorganizations during the first decades ofthe communist rule. l 15

Gabriel NEDELEA: Cãlãuza, mopeteºi pisica

In his literary review, Gabriel Nedeleareviews Mircea Iv[nescu’s newest poetrybook – Best Poems in which the cat is theinner guide of poetical ego. l 15

Toma GRIGORIE: Normalitatea simu-latã

In his article, Toma Grigorie describessome of the more subtle problems of con-temporary Romanian literature as theyappear in the book Simulacra of Norma-lity by Eugen Negrici. l 16

SERPENTINECristina GELEP: Cãutarea sexualitã-

þii sau drumul ce duce cãtre sineThe novel of Kathleen Winter is a wri-

ting of drama, in which the major charac-ter Wayne, born as a hermaphrodite, isfighting his own personality and his ownsexual identity, divided between a mascu-line and a feminine part. Brought as a boy

NNNNN ooooo 88888 ( ( ( ( (166166166166166) • 20) • 20) • 20) • 20) • 201212121212

he discovers later when he grows up anot-her side of his own self represented byAnnabel. l 17

Oana BÃLUICÃ: Neliniºtirea - un car-naval pe acorduri de muzicã fado

In his essay, Oana Bãluicã analyses theconcept of carnival in the poetry of Fer-nando Pessoa starting from the theory ofM. Bahtin as it was initially applied in thework of François Rabelais. l 17

Adrian MICHIDUÞÃ: Filosoful NaeIonescu de la legendã la adevãr (III)

In his essay, Adrian Michiduþã conti-nues the analysis on the philosophicalwork of Nae Ionescu. l 18

Petriºor Militaru: Gellu Naum: o cã-lãtorie spre centrul fiinþei

In his essay, Petriºor Militaru analysesthe relationships between different arche-types from Gellu Naum’s poetry work star-ting from the innovative book of IsabelVintilã - Gellu Naum: a Travel to Inner-ness Archetype. l 19

ARTSAna Maria NEAMU: Pieter Bruegel –

succesorul lui Hieronymus BoschIn his essay, Ana Maria Neamu writes

about Pieter Bruegel, a Flemish Renais-sance painter and printmaker known forhis landscapes and peasant scenes, as asuccessor of Hieronymus Bosch in theallegorical area. l 20

Daniela MICU: Adevãr – Compasiune– Toleranþã

International Art Exhibition “Truthful-ness Compassion Forbearance” was pre-sented in over 200 cities in 50 countriesas of July 2004. Organized by Falun DafaAssociation of Romania, the opening tookplace in Craiova, on August 3, 2012, in anopen space (Electroputere Park) wherepeople could find out this contemporarytragedy in China. l 20

Viorel PÎRLIGRAS: O expoziþie 3D,marca Silviu Bârsanu

In his essay, Viorel Pîrligras writes aboutnew painting exhibition of Silviu Bârsa-nu, one of the most creative artists of Cra-iova today. l 21

Roxana ROªCA: Oameni ºi bloguriIn her article, Roxana Roºca writes

about the blog of Iulian Fira and its origi-nal content. l 21

Florin COLONAª: Permanenta cãu-tare a simbolului

In his essay, Florin Colonaº writesabout the symbols from the new paintingexhibition of ªtefan Pelmuº, consideredone of the best artists of contemporaryRomanian art. l 24

The poetry of this issue is signed byAlexandru Petria and the prose by IgorUrsenco. In our translation section wepublish a fragment from the novel A Nightof Serious Drinking by René Daumal(translated by Marius Cristian Ene).

ªtefan Pelmuº - Pasãrea

ªte

fan

Pel

mu

º -

Tro

iþa

1

9 771454 229002

Revistã de culturã editatã deAIUS PrintEd

Apare cu sprijinulMinisterului Culturii

ºi Patrimoniului Naþional

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

SECRETAR DE REDACÞIEXenia Karo-Negrea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Mircea Iliescu (Suedia)Lucian Irimescu

Ion MilitaruAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORICosmin DragosteSilviu Gongonea

Daniela MicuPetriºor Militaru

Luiza MituGabriel Nedelea

Mihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 1.000 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 88888 ( ( ( ( (166166166166166), 20), 20), 20), 20), 201212121212

Pe 7 iunie, la Casa Uni-versitarilor din Craiova,în Sala Nicolae Roma-

nescu, a avut loc dezbaterea petema sus titratã, prilejuitã de lan-sarea cãrþii tânãrului sociologcraiovean Constantin Crãiþoiu,Societatea româneascã azi (Edi-tura Institutul European, Iaºi,2012). La dezbatere au participat:decanul Facultãþii de Litere, prof.univ. dr. Nicolae Panea, prof. univ.dr. Radu Constantinescu (Facul-

cartea, instrument sau scopal schimbãrii sociale?

tatea de ªtiinþe Exacte, Departa-mentul de Fizicã), prof. univ. dr.Eugenia Udangiu (Facultatea deªtiinþe Sociale, Sociologie), prof.univ. dr. Ionel Ungureanu (Facul-tatea de Teologie), Prof. univ. dr.Ion Stancu (Facultatea de Eco-nomie ºi de Administrarea Afa-cerilor), lect. univ. dr. Emilia So-rescu (Facultatea de ªtiinþe So-ciale, Asistenþã Socialã), pr. Mar-cel Rãduþ-Seliºte (Asociaþia Pro-Democraþia). Redãm în cele ce

urmeazã spicuiri din aprinsa dez-batere, care s-a întins pe mai binede douã ore.

Capitalul cultural,capitalul simbolic setransformã în capital

relaþionalConstantin Crãiþoiu: În urmã

cu douã sãptãmâni, la un curs, ostudentã îmi spunea cã ea credecã se exagereazã atunci când se

vorbeºte despre criza economi-cã din România, pentru cã, susþi-nea ea, în Craiova, numãrul maºi-nilor strãine scumpe este în creº-tere. Eu am replicat cã acesta este,dimpotrivã, un semn al sãrãciei.Studenta a fost miratã de rãspun-sul meu, astfel încât a trebuit sãofer mai multe explicaþii. Am fã-cut trimitere la teoria post-mate-rialismului anume la ipoteza rari-tãþii a lui Ronald Inglehart. Aicise susþine cã ceea ce oamenii pre-

þuiesc depinde de mediul socialºi economic din care provin, iarindivizii au tendinþa de a da prio-ritate în alegerile lor lucrurilorcare sunt rare, cu sensul de greude dobândit.

Se ºtie cã optãm pentru lucruriîntr-o ordine ierarhicã. Chiar dacãoamenii în general pot aspira cã-tre libertate ºi autonomie, nevoi-le materiale cele mai presante,precum foamea, setea ºi securi-tatea fizicã trebuie satisfãcuteprimele, întrucât ele sunt legatede supravieþuire. Dacã vorbimdespre o societate afectatã desãrãcie, creºterea ºomajului, dedificultãþile achiziþionãrii uneicase ºi a unei maºini, atunci oa-menii vor preþui mai mult aspec-tele vieþii legate de bani, locul demuncã sau casã, devreme ceacestea sunt în situaþia raritãþii.În schimb, în societãþile în carese gãsesc cu uºurinþã soluþii eco-nomice pentru asigurarea nevoi-lor referitoare la casã, maºinã sauserviciu, indivizii vor fi preocu-paþi sã-ºi satisfacã alte nevoi, le-gate de protecþia mediului, impli-carea în luarea deciziilor publiceºi petrecerea timpului liber. Potri-vit interpretãrii date de Inglehartpiramidei nevoilor lui Maslow,dacã aceste nevoi primare suntgreu de satisfãcut, raritatea lorpredominând, atunci scopurilematerialiste vor avea prioritatefaþã de scopurile post-materialis-te, precum apartenenþa, stima,asceza ºi satisfacþia intelectualã.Explicam, astfel, faptul cã noi, cra-iovenii, suntem preocupaþi decumpãrarea unei maºini, pentrucã este foarte greu de obþinut, iarnumãrul mare de maºini strãine

noi apariþii la Editura Aius:

Cosmin Dragoste,Rolf Bossert – un mic killer

al straºnicului cotidian,Colecþia „Rotonde”,Editura Aius, Craiova

www.aius.ro

Aurelian Zisu, Femeia luiKirilov, Colecþia „PoesiI”,

Editura Aius, Craiova

Lucian Cherata,Limba Rromani,


Cleobulos Tsourkas,Începuturile

învãþãmântului filosofic,trad. de ªerban N.

Nicolau, Seria „Bibliotecade filosofie universalã”,


ð


nu aratã neapãrat o îmbunãtãþirea vieþii sociale ºi economice (ju-deþul Dolj are una dintre cele mairidicate rate a ºomajului din Ro-mânia), ci faptul cã noi suntemdispuºi sã facem eforturi imensepentru a cumpãra o maºinã,achiziþionarea acesteia însem-nând pentru noi altceva decâtpentru cineva dintr-o þarã dezvol-tatã. Se merge pânã acolo încâtanumite fapte sociale sau chiarculturale capãtã semnificaþii sim-bolice, fiind derulate cu scopulde a masca sau ascunde dificul-tãþile economice. Poate fi cazulaici ºi cumpãrãrii unei maºiniscumpe. O datã cu maºina se ob-þine ºi aparenþa unei bunãstãri, ceasigurã ieºirea subiectului dinzona de suspiciune a sãrãciei. „Ammaºinã scumpã, deci nu mai suntsãrac, ci pot fi considerat bogat”.

O altã ipotezã este ipoteza so-cializãrii, dar peste care trec, vor-besc direct în text. Categoriile deoameni care au experimentat rari-tatea economicã, aici e vorba deperioada în care ei erau copii, înperioada socializãrii primare, vorpune o mai mare valoare pe îm-plinirea nevoilor economice, penevoile de securitate, vor susþi-ne un stil mai autoritar de condu-cere, vor arãta puternice senti-mente de mândrie naþionalã, vorfi în favoarea menþinerii unei ar-mate mari ºi puternice ºi vor maidispuºi sã sacrifice libertãþile ci-vile de dragul legii ºi ordinii.

Cei care au experimentat o sta-re materialã foarte bunã ºi stabi-lã, este vorba în special desprece s-a întâmplat în Occident înanii ‘70 - ‘80 sau chiar ºi mai de-vreme, încep sã dea mai multãimportanþã valorilor precum dez-voltarea individualã; libertateapersonalã; implicarea cetãþenilorîn deciziile guvernamentale; ide-alul societãþii bazat pe umanism;menþinerea unui mediu curat ºisãnãtos.

Ce fac studenþiiromâni cu banii ºi cefac studenþii francezi

Anul trecut am participat larealizarea unei cercetãri compa-rative despre studenþii români

(Universitatea din Craiova) ºifrancezi (Universitatea LumièreLyon 2), fiind interesat sã aflu câþibani au de cheltuialã, pe ce îi fo-losesc, cât de des merg la ºcoalã,teatru, cinematograf, cât de im-portantã este lectura pentru ei.Evident cã studenþii francezi aumai mulþi bani de cheltuialã de-cât cei români.

Diferenþa dintre banii de chel-tuialã ai studenþilor români ºi aicelor francezi este foarte mare.86,4% dintre studenþii români aucel mult 2.000 pe lunã de cheltuit,pe când 77,9% dintre studenþiifrancezi dispun de mai mult de2.000 de lei pe lunã. Cu alte cu-vinte, 80% dintre studenþii fran-cezi au mai mulþi bani de cheltu-ialã decât cei români.

Interesant este ce fac studen-þii români cu banii ºi ce fac stu-denþii francezi. Francezii îi chel-tuiau pe cãrþi, mâncare ºi trans-portul în comun, mâncarea ºitransportul în comun fiind aso-ciate tot cu statutul de student,iar studenþii români au spus cã-ºi cheltuiesc banii pe haine, pro-duse cosmetice ºi încãlþãminte.

Apoi am vrut sã vedem câþibani cheltuiesc pe haine studen-þii francezi, câþi bani cheltuiescstudenþii români. Am creat o mo-nedã unicã ºi spre surprindereamea studenþii români cheltuiescmai mulþi bani pe haine decât stu-denþii francezi. De exemplu, 85%dintre studenþii francezi cheltu-iesc mai puþin de 100 de euro pehaine, pe când 65% dintre stu-denþii români cheltuiesc mai pu-þin. Deci 20% dintre români chel-tuiesc mai mulþi bani pe hainedecât studenþii francezi, deºi ve-niturile evident sunt altele.

Cât priveºte interesul pentrulecturã pentru români ºi francezi,acesta este, de asemenea, diferit,studenþii din Franþa obiºnuind sãciteascã mai des decât cei dinRomânia. 3,4% dintre studenþiiromâni au obiºnuinþa aceasta dea citi zilnic, spre deosebire de ceifrancezi care bat spre 40%.

Am analizat ºi alte aspecte le-gate de ºcoalã ºi de timpul liberºi am observat cã studenþii ro-mâni când se raporteazã la ºcoa-lã înseamnã sã meargã la ºcoalã,pentru studenþii francezi înseam-

nã sã citeascã, sã se pregãteas-cã. Aceste doua raportãri se re-flectã în mod diferit ºi punctualîn celelalte aspecte.

Una dintre concluziile studiu-lui susþine cã studenþii franceziîºi construiesc stilul de viaþã înjurul pregãtirii lor profesionale(participare la cursuri, pregãtireproiecte, examene, citit), pe cândstudenþii români au un stil de via-þã construit în jurul altor preocu-pãri, de tip consumerist.

Un alt argument este legat decât la sutã cheltuim din venit pecumpãrãturi. S-a realizat o cerce-tare în Europa Centralã ºi de Estde CB Richard Ellis (CBRE) dincare din care s-a constatat cãeuropenii cheltuiesc 65% dinvenituri pe cumpãrãturi. La polulopus suntem noi, Craiova ºi Iaºi.Craiova, în urma acestui studiu,a fost declaratã raiul supermar-keturilor din Europa Centralã.Craiovenii cheltuie 85% din ve-niturile lor pe cumpãrãturi, reali-zate în special în supermarketuri,iar cea mai mare parte a acestorasunt reprezenate de produse ali-mentare.

Sã urcãm spre zona consumu-lui cultural ºi mai ales a capitalu-lui cultural. Am realizat o cerce-tare pentru Teatrul Naþional ºi amvrut sã vad ce se întâmplã cu lec-tura ºi cu alte preocupãri de con-sum cultural de elitã.

Am observat cã lectura estedestul de nesemnificativã. 30%dintre craioveni nu citesc deloc.Dar pe mine m-a interesat sã vãdce relaþie existã între lecturã ºivenituri, de exemplu. Familiile cuvenituri foarte scãzute, cum estefamilia cu bugetul între cinci ºi10 milioane citeºte des, în pro-porþie de 20%, spre deosebire defamilia cu buget foarte mare, 40-60 de milioane, care citeºte foar-te des, aproape 80% citesc zilnic.De asemenea, 50% dintre cei cubuget redus citesc rar, pe cândponderea celor care au foartemulþi bani ºi care citesc mai rareste mai micã, de 22%.

Concluzia a fost cã veniturilenu sunt o cauzã, ci doar o influ-enþã, ce se resimte în mod radicalla extreme. Banii conteazã foartemult în raport cu lectura pentrucei care au un venit foarte scãzut

sau pentru cei care au un venitfoarte mare.

La un profesoruniversitar se

apeleazã mai mult (...)a pune la dispoziþie

o relaþieM-a interesat ºi perspectiva

oferitã de comportamentul aºa-zisei elite, definitã prin nivel ridi-cat de educaþie ºi venituri. Amvrut sã vedem dacã elita are ace-leaºi trãsãturi ca publicul larg. Deexemplu, la mersul la cumparãturi,care, pentru populaþia generalã,reprezenta a doua activitate catimp, aici este pe penultimul loc.Lectura are scoruri diferite, darnu foarte diferite, nu radical dife-rite. 20% din elitã citeºte zilnic,spre deosebire de 10%, cât obiº-nuieºte publicul larg.

Subliniez ºi eu ideea pe care aspus-o domnul profesor Panea:„cheia înþelegerii a ce se întâm-plã în România în momentul defaþã are legãturã cu educaþia”.Cumva, trebuie sã îi acordãm oimportanþã foarte mare. Perspec-tiva teoreticã pe care o propuneste a zonei de control social,capital cultural ºi reproducereainegalitãþilor sociale, înscriindu-mã în paradigma lui Pierre Bour-dieu. Acesta îºi fondeazã propriateorie pe supoziþia conform cãre-ia cultura reprezintã un domeniude cucerire asemenea lumii eco-nomice. Întrebãrile pe care euvreau sã le pun sunt legate decum se duce aceastã luptã, în cemãsurã cei care au capitalul cul-tural, capitalul simbolic, duc lup-ta pentru cei care reprezintã masasau duc lupta pentru cei care re-prezintã elita. Pentru cã acest ca-pital cultural, capital simbolic, setransformã în capital relaþional.Autoritatea unui profesor uni-versitar nu este datã de nivelulsãu de competenþã ºtiinþificã. Dece? Pentru cã noi, românii, nupreþuim ºtiinþa, nu avem încrede-re în oamenii de ºtiinþã. La un pro-fesor universitar se apeleazã maimult pentru a rezolva probleme,pentru a recomanda pe cineva, apune la dispoziþie o relaþie decâtpentru a explica fapte ºtiinþifice.

Întrebãrile dezbaterii noastresunt legate de felul în care se re-alizeazã reproducerea socialã (aclaselor, dar ºi a privilegiilor so-ciale) în România ºi dacã mode-lul urmat de ºcoala româneascãcontribuie la depãºirea inegalitã-þilor sociale, sau la perpetuarealor, fie cã sunt ele inegalitãþi devenit sau unele de pregãtireprofesionalã.

Postmodernismulreprezintã o formãde superficializare

a existenþei

Nicolae Panea: Bourdieu esteunul dintre numele extraordinarepentru filosofie, pentru antropo-logie, pentru sociologie. Este celcare dã rãspunsuri crizei de in-terpretare, de receptare în anii ‘80ºi propune soluþii. El scoate an-tropologia dintr-o crizã în careetnologia francezã intrase pentrucã nu putea sã se dezbare de re-laþiile cu politicul. Cu toate cã faceo analizã pe vechile colonii fran-ceze, habitusul ºi teoria practiciise realizeazã pe zona de nord aAfricii, într-o societate care sea-mãnã foarte mult cu societateatradiþionalã româneascã.

Din punct de vedere antropo-logic, orice societate, nu numaisocietatea româneascã, dezvoltãdouã instrumente de configura-re: primul este sistemul juridic,sistemul legilor care are funcþiade a face ordine în haos, în hao-sul natural, ºi impune o oarecarecoerenþã socialã, iar al doilea sis-tem, cel educativ, preia misiuneasau primul nivel de ordine creatprin lege, perpetuând aceastãordine ºi creând ceea ce se nu-meºte identitate. Trebuie sã fa-cem o deosebire între instruire ºieducaþie. Primul nivel al ºcoliieste cel al instrucþiei, al instruirii.Noi vorbim acum sã facem edu-caþia extrem de eficientã ºi nuacþionãm asupra nivelului deeducaþie, ci asupra nivelului deinstruire, ceea ce este o mare gre-ºealã. Constatãm cã, peste tot înlume, transmiterea cunoºtinþelor,transmiterea abilitãþilor, construi-rea competenþelor este destul de

ð


slabã. De ce? Pentru cã s-a ata-cat foarte mult acest nivel al in-struirii. Lumea modernã cunoaº-te din ce în ce mai puþin ºi astaeste cauza celor douã conceptepe care antropologul le deose-beºte: culturã de masã, culturãpopularã. Lumea actualã se scal-dã în ceea ce se poate numi cul-turã popularã. Cultura popularãvãzutã pe de o parte ca reziduu alculturii de elitã, dar pe de altãparte ca esenþã, ca sudoare a exis-tenþei noastre superficiale, post-moderne. Pentru cã, în cele dinurmã, postmodernismul, care ac-centueazã importanþa culturii demasã ºi a culturii populare, repre-zintã o formã de superficializarea existenþei. Elementul de educa-þie pe care ºcoala ar trebui sã îlfacã, acest element nu îi este doarei propriu, pentru cã educaþia esteo interacþiune. Familia, societa-tea trebuie sã participe în acelaºitimp cu ºcoala la realizarea carac-terului educativ. Or, familia româ-neascã este extrem de destructu-ratã, din douã motive: unul pen-tru cã se trece de la familia tradi-þionalã, care este o excepþie înteoriile antropologice sociale ºise numeºte familie compozitã ºieste elementul de trecere cãtrefamilia nucleicã, modernã, aceas-ta cu care suntem noi obiºnuiþi.Familia tradiþionalã, care estebaza susþinerii valorilor tradiþio-nale, se caracterizeazã prin maxi-mum de tensiuni nerezolvate.Acum câþiva ani nu s-a gânditnimeni cã aceasta este una din-tre marile probleme sau cã de aiciderivã marile probleme de com-portament cultural ale societãþiiromâneºti. Sunt tensiuni educa-tive, sunt tensiuni de gestiuneemoþionalã, sunt tensiuni de sta-tut social. Acest tip de familiecompozitã provoacã pânã laurmã inadaptãrile în modernita-te, ºi una dintre caracteristici, sãzicem aºa, anecdotic, produsulacesteia este maturizarea târzie abãieþilor, pentru cã au o relaþieextrem de strânsã cu mama, care,la rândul ei, are o problemã marede gestiune educativã ºi adminis-trativã cu soacra. Din punct devedere antropologic, toate aces-te elemente metodice produc unanumit tip de comportament.

Sunt extrem de multe proble-me. Marile probleme se vãd într-un fenomen cu totul ºi cu totulaparte al societãþii româneºti: mi-graþia. Douã milioane de româninu sunt aici. Douã milioane deromâni se duc cu tot cu compor-tamentul lor cultural în alte mediiculturale ºi acolo existã o inadec-vare teribilã, o culturã a hoþiei,probleme de inadaptare etc. Toa-te aceste lucruri au o explicaþie.

ªcoala româneascãnu trebuie blamatã

atât de tare cumse face acum

Gândiþi-vã cã foarte mulþi dinaceºti oameni provin dintr-o cul-turã tradiþionalã, în care proprie-tatea a fost pusã între paranteze.Nu a mai existat o culturã a pro-prietãþii, acea proprietate deval-maºã ºi aºa mai departe. Deci aufost construiþi cu un dispreþ ab-solut faþã de ceea ce înseamnãproprietate. De aceea spuneam,comunismul, prin acest atac teri-bil la filosofia proprietãþii careeste propagatã de cãtre famila tra-diþionalã, nu a fãcut altceva de-cât sã bruscheze societatea.Aceastã bruscare a fost esenþia-

lã. Prin esenþialitatea ei nu avemvoie sã nu ne gândim sau sã nupreluãm ceva din efectele produ-se timp de 50 de ani. Nu am pre-luat nimic. Am dat la spate tot ºiam încercat sã revenim la o aºa-zisã vârstã miticã, vârstã de aur,perioada interbelicã româneascã.Nu avem dreptul ca 50 de ani decooperativism sã nu fie evaluaþicel puþin teoretic, dacã nu ºi prac-tic, preluând ce este bun, arun-când ce este prost, pentru cã efec-tele acestor 50 de ani asupra com-portamentului cultural sunt esen-þiale. De aceea ºcoala româneas-cã nu trebuie blamatã atât de tarecum se face acum. ªcoala româ-neascã îºi face datoria ca un ele-ment de instruire. Nu îºi poateface niciodatã datoria ca elementde educaþie, atâta timp cât cele-lalte douã elemente de educaþie,familia ºi societatea nu cooperea-zã. ªi despre familie am vorbit,despre societate am mai zis, osocietate care are instituþii slabe,Vattimo spunea, nu poate sã cre-eze o culturã puternicã.

Niciodatã o societate cu insti-tuþii slabe nu poate sã creeze oculturã puternicã. Când la aceas-tã problemã se mai adaugã rup-tura de o culturã tradiþionalã ºiparadoxul modernitãþii culturale,pentru cultura românã, pentru cãmodernitatea culturalã româ-neascã e o modernitate parado-xalã, ea nu se opune culturii tra-diþionale, o înglobeazã întru-unfel ºi încearcã sã creeze o retori-cã de genul acesta. Avem expre-siile minunate ale scriitorilor in-terbelici, dar ºi ale lui Brâncuºi,ale lui Paciurea. Ar fi de dorit sãse vorbeascã despre Brâncuºisau Paciurea decât despre scrii-torii interbelici, pentru cã ei ex-plicã foarte bine prin arta lor fi-gurativã acest paradox al moder-nitãþii culturii noastre. Din punc-tul acesta de vedere, ºcoala îºiîndeplineºte cu decenþã misiuneasocialã, fãrã a face performanþã,pentru cã acele elemente de per-formanþã nu îi sunt date.

ªcoala româneascãeste construitã dinelitele care au fost,sunt ºi vor rãmâne

Eugenia Udangiu: Propun oaltã ipotezã. În primul rând, sin-tagma ºcoala româneascã mi separe cã are deja în ea o conotaþiepozitivã, în sensul cã ºcoala ro-

mâneascã este acel segment dinsistemul de educaþie care se pre-ocupã în egalã mãsura de educa-þie ºi instruire. Adica, ºcoala ro-mâneascã este construitã din eli-tele care au fost, sunt ºi vor rã-mâne. Dacã legãm întrebarea desistemul de educaþie românesc,aici intervin problemele. Proble-mele intervin în conceperea ºifuncþionarea sistemului de edu-caþie românesc, care a suferit atâ-tea degradãri, atâtea lovituri, atâ-tea manipulãri. Dar sunt convin-sã cã îºi va reveni pentru cã aufost fãcuþi niºte paºi importanþi,ºi sunt convinsã cã, mai târâº, maigrãpiº, vor fi continuaþi pentrucã altfel, societatea nu îºi va re-veni niciodatã. Atâta timp cât sis-temul de educaþie se va ghidadupã niºte principii de viaþã prostînþelese, adicã stundenþii plãtesccontra cunoºtinþe, nu contra di-plome... Costi (Crãiþoiu, n.r.), prin-tre numeroasele teorii pe care le-aenumerat, l-a uitat tocmai pe Ga-briel Tarde cu teoria imitaþiei.„Adicã vreau maºinã de-aia pen-tru cã aºa au toþi”. Sau „vreaudiplomã cã ºi vecinul are diplo-mã.” Dar intervenþia mea s-a refe-rit doar la aceastã diferenþiere în-tre ceea ce numim ºcoala româ-neascã, cea care repet, conþineelitele din prezent, din trecut ºi celecare vor fi, ºi sistemul. Adicã esteoarecum o categorie ºi concretãdar ºi oarecum idealizatã. Conþineinevitabil puþin ideal.

Este o crizã care vaproduce în mod siguro altã Figura Mentis

Nicolae Panea: Cu interpreta-rea aceasta pot fi de acord, nueste nicio problemã, dar acum nucredeþi cã este absolut normal sãgândeºti ºcoala româneascã, sis-temul educativ românesc, în ra-port cu descrierea societãþii con-temporane, cu prospecþia socie-tãþii spre care ne îndreptãm ºi pecare, pânã la urma, aceastã ºcoa-lã trebuie sã o rezolve, ºi pe dealtã parte, aceste douã elementeincavate într-o matrice mult mailargã, în aceea a modelului cultu-ral mondial? ªi în felul acesta tre-buie sã observãm pânã la urmaurmelor, cum aceastã ºcoalã poa-te sã rezolve cele douã proble-me. Unu: pãstrarea identitãþii cul-turale româneºti ºi, în al doilearând, cum aceastã identitate cul-turalã poate sã se racordeze sau

sã dialogheze cu un model cultu-ral global pe care nici noi nu îlputem defini foarte clar la oraaceasta. Noi, pe de o parte, avemde rezolvat foarte multe elemen-te pe care cultura noastrã, istorianoastrã, schimbãrile produse deistorie le-au impus, dar în acelaºitimp trebuie sã vedem cã toateaceste elemente trebuie concor-date cu schimbãri macro. Ceea cese produce la ora aceasta, la ni-vel mondial, este una dintre ma-rile crize ale omenirii. ªi în niciuncaz nu este o crizã economicã.Criza economicã este a nu ºtiucâta verigã a acestei crize. Este ocrizã care va produce în mod si-gur o altã Figura Mentis în pro-babil 50-100 de ani, ºi, evident,felul acesta de a gândi îl putemcompara cu umanismul pentru cãºi aceea am putea spune cã estemai curând o crizã confinarã, esteo crizã care conºtientizeazã sfâr-ºitul geografic al pãmântului.Exact ca acea crizã filosoficã men-talã pe care umaniºtii au simþit-ocând nu le-a mai ajuns pãmântulºi a produs miºcãrile de desco-perire. Acel element economic înistorie a rãmas o problemã micãrezolvatã, elementele de filosofie,de comportament cultural, de vi-ziune despre lume ºi aºa mai de-parte au fost mult mai importan-te. Chiar ºi atunci când Columb adescoperit lumea nouã s-a gân-dit la mirodenie ºi nu la filosofie.

Eugenia Udangiu: Eu aº zicecã sistemul de educaþie este in-terfaþa cu globalizarea, iar ºcoalaromâneascã este acea privire în-dreptatã spre interior, ºi care þineºi legãtura prin sistem, fiind sâm-burele sistemului.

Nu putem spunecã nu am avut la

dispoziþie libertateade a fi moralidupã 1989

Marcel Rãduþ-Seliºte: Suntpreot ortodox, sunt jurnalist, în-cerc sã fiu ºi scriitor, încerc sã fiuimplicat ºi în societatea civilã,sunt vicepreºedinte la nivel naþi-onal la Pro Democraþia. Am dataceste elemente ca sã îmi justificceea ce vreau sã spun. Cred cãdincolo de lucrurile deosebit deinteresante care s-au spus aici ºiîi mulþumesc autorului cã mãcarprin câteva grafice mi-a confirmatviziunea mea nu atât de academi-

cã, despre oraºul în care trãiesc,dar un oraº care nu produce ºitotuºi consumã. Cred cã dincolode toate, avem de-a face cu o cri-zã moralã. Este inevitabil sã dis-cutãm despre disfuncþionalitãþi,despre cauze de diferite feluri,sociologice, ne referim la cadruldiscuþiei noastre, economice, is-torice ºi aºa mai departe. Dar credcã este vorba de o crizã moralã.Dacã comunismul în sine este oaberaþie, este o cumplitã anorma-litate, este o cumplitã rãstãlmãci-re ºi ucidere a firii fiinþei umane,fiinþã unamã creatã dupã chipulºi asemãnarea lui Dumnezeu. Amfost trimis într-o misiune în Cubaºi mi-am amintit copilãria perver-titã de regimul comunist. Comu-nismul a fost, repet, o aberaþie, ociuntire a istoriei noastre. Nuputem spune cã nu am avut ladispoziþie libertatea de a fi moralidupã 1989.

S-a pomenit despre elitã. ªivorbesc pe subiectul propus, sis-temul de învãþãmânt românesc.Dacã ne uitãm la miniºtrii educa-þiei de dupa 1989, pe mulþi dintredumnealor, dacã îi luãm în parte,nu putem spune cã nu ar fi vorbade oameni de elitã. Oameni cudoctorate, poate ºi cu douã doc-torate, unii cunoscuþi în auraºtiinþificã europeanã, oameni cuzeci, poate sute de cãrþi publica-te, rectori de universitãþi ºi aºamai departe. Cu toate aceastea,în 20 de ani, s-a mers din mai rãuîn mai rãu, în acest sistem de în-vãþãmânt românesc. Cu toateacestea, suntem în continuare încrizã. Uniunea Europeanã, printoate reformele pe care ni le-aimpus, cã noi nu ni le-am asumat,a încercat sã salveze ce se maiputea salva, dar deocamdatãsuntem în aceastã crizã. Foarteinteresantã opinia domnului de-can Nicolae Panea legatã deaceastã relaþie dintre ºcoala ro-mâneascã, familie, societate. Eu,fiind ºi preot ortodox aº introdu-ce în societate ºi biserica. Biseri-ca ortodoxã, în primul rând, estemajoritarã. Uniunea Europeanãne-a oferit un principiu, nu prease mai pomeneºte în ultima vre-me despre el – ºcoala sã fie a co-munitãþii. Dacã ne uitãm la refor-mele administrative, spre aºaceva a încercat sã se meargã: co-munitatea oraºului Craiova sã îºigestioneze propriile ºcoli, propriauniversitate sau cea mai amãrâtãºcoalã de cartier. Cred cã este unprincipiu sãnãtos. Este corect ca

ð

ð


eu, pãrintele, sã am dreptul sãgestionez ºcoala unde eu, printaxele ºi impozitele pe care le daucomunitãþii, asigur salariile pro-fesorilor, asigur baza materialã,asigur tot ceea ce presupunefuncþionarea economicã a insti-tuþiei de învãþãmânt. Din pãcate,acest principiu nu funcþioneazãºi este iarãºi expresia unei crizemorale.

Familia tradiþionalã româneas-cã, pe care mulþi, inclusiv dintreconfraþii mei, preoþii, încã o sus-þin fãrã sã o înþeleagã, este aceafamilie a satului românesc, a se-colului XVIII – XIX, familia pa-triarhalã, cu tatãl atotstãpânitor,cu mama care trebuia sã nascãprunci ºi sã punã de mâncare ºicam atât, unde nu erau niºte rela-þii care sã rezolve, ci niºte relaþiicare sã direcþioneze niºte desti-ne ºi cam atât. Ei bine, familiaaceasta nu mai existã. Nu mai exis-tã mãcar o familie care sã se în-drepte cât de cât cãtre modeluleuropean pe care eu unul nu îlagreez. Familia româneascã, fiindîn crizã, pãrintele nu e interesatde ce face copilul lui la ºcoalã,despre cum cheltuiesc domniiprofesori, domnii manageri banii,pe care pãrintele respectiv îi dãpe taxe ºi impozite. Mai mult, dacãvã uitaþi pe statistici, rata aban-donului ºcolar a crescut de la anla an, dupã 2007, paradoxal, cândam devenit þara membrã a Uniu-nii Europene. Rata destrãmãriifamiliilor, divorþurilor, a crescut înfiecare an, din 2007. La ultimulrecensãmânt am vãzut cã am pier-dut în ultimii 10 ani 2,5 milioanede români din cauza sporului ne-gativ. Toate acestea au cauzeleîn familie. Cauza, cred eu, nu estenumai economicã. Sunt acesteaîntr-adevãr niºte aspecte care tre-buie sã ne preocupe. De ce ro-mânii care au mers sã fie cãpºu-nari în Spania, sã fie sclavi peplantaþiile celor de acolo? În locsã îºi strângã banii ºi sã încercesã îºi deschidã, de exemplu, o afa-cere din care sã trãiascã în conti-nuare în România, ei s-au grãbitsã îºi cumpere maºini, s-au grã-bit sã îºi facã nu ºtiu ce case, pecare, dupã ce a venit criza, au fostnevoiþi sã le vândã, pentru cã numai merg cãpºunile în Spania ºinu au din ce sã le întreþinã. Toateacestea, pentru mine, sunt dovezicã existã o crizã moralã în familie.E în familie crizã moralã, clar cã vafi crizã de toate felurile, ºi mai alesmoralã ºi în ºcoala româneascã.

Ispitele sunt preamari, neputinþele

noastre suntla fel de mari

În societatea româneascã, ammarea dezamãgire, ºi nu sunt sin-gurul, când privesc la falimentulimplicãrii unor oameni de elitã dinmediul cultural, în conducereacetãþii. Nu vreau sã dau exemple,sunt oameni de o mare valoare,cel puþin dacã îi privim ca oamenide carte sau ca oameni din me-diul academic, dar care ºi-au asu-mat în aceºti 20 de ani rolul de aconsilia miniºtrii ai culturii, primminiºtrii, preºedinþi, ºefi de stat,ºi care, din pãcate, ºi-au atins li-mitele morale ºi ºi-au aºezat în locde o luminã în plus la lumina pecare o au deja, au aºezat niºteumbre, niºte grave ºi ruºinoasecompromisuri fãcute de ei în cali-tate de oameni, pe lângã niºteoameni politici. Aceasta îmi spu-ne cã elitele româneºti, atâtea câte

sunt, nu sunt încã pregãtite sãîºi asume rolul de a fi împreunãcu împãratul la masa de condu-cere a cetãþii. Ispitele sunt preamari, neputinþele noastre sunt lafel de mari.

Am ajuns sã luãm maimult chipul lumii,decât sã facemca lumea sã fie

dupã chipul bisericii,al lui Hristos

Vorbim despre bisericã ºi îmiasum afirmaþiile. Biserica (ºi numã refer la biserica pe care o slu-jesc), din pãcate, este într-unsemieºec al relaþionãrii cu aceas-tã societate româneascã aflatã încrizã. Biserica noastrã a cãutat sãîºi asume fel de fel de intrumentemoderne: avem televiziune, avemradio, avem cotidian, am accesatzeci de milioane de euro pe fon-duri europene, suntem, ca sã zicaºa, moderni, dar am ajuns sãluãm mai mult chipul lumii, decâtsã facem ca lumea sã fie dupãchipul bisericii, al lui Hristos. Adispãrut acel glas profetic al bi-sericii, care înseamnã presiuneamoralã pe care preoþimea, ierar-hia bisericii trebuie sã o aºezeasupra conducãtorilor laici ai ce-tãþii. A dispãrut aceastã presiunemoralã ºi pentru cã s-a ivit ºiaceastã cãlduþã ºi comodã lucra-re sau asociere la fel ºi fel de pro-iecte sociale, care, din pãcate, nuau ºi finalitate moralã. Firesc cã adispãrut ºi, banal sunã, acea fri-cã de Dumnezeu a celor care suntchemaþi sã conducã cetatea ºi ceicare sunt chemaþi. Ca o sugestie,dacã veþi continua acest proiectdedicat, cum bine s-a spus, sis-temului de învãþãmânt românesc,nu ezitaþi sã vorbiþi despre igno-ranþã, sã atingeþi ºi problema co-rupþiei, problema pseudo-calitã-þii academice, problema acelorclanuri care bântuie ºcoala româ-neascã, ºi nu numai, sunt multeinstituþii care îºi trag bunãstareade la instituþii ale statului, pentrucã aceastã ignoranþã, despre careîntrebaþi, permite apariþia acesteicrize ºi este hrãnitã de aceastãcrizã. Pentru orice instituþie, ºi nuascund, ºi pentru bisericã, de-alungul secolelor de existenþã afost mai uºor pentru orice insti-tuþie de putere, ºi ºcoala e o in-stituþie de putere, este mai uºorsã prospere ºi mã refer la cei careo conduc sau o manipuleazã cumspunea domnul decan, dacã aude-a face cu o masã de ignoranþã

ºi nu cu indivizi care au persona-litate, care îºi pun întrebãri ºi maiales care cer rãspunsuri ºi dacãnu obþin rãspunsuri ajung singurila acele rãspunsuri.

Oare ºcoala maimeritã sã aibã acest

loc central cândvorbim despre

educaþie

Emilia Sorescu: Ne-am obiº-nuit sã delegãm ºcolii sarcinaeducaþiei. ªcoala e în centru, eaface educaþia, ea face instrucþia,ea le face pe toate. Familia trebu-ie sã o ajute, comunitatea trebuiesã o ajute. Eu nu aº vedea în felulacesta, în sensul cã, oare, acestcontract social urmãreºte intere-sele oamenilor, familiilor? Eu aºvedea mai degrabã o centrare pefamilii. Eu îmi doresc ceva pentrucopiii mei, îi trimit la ºcoalã sãcapete acel ceva pe care eu li-ldoresc, dar nu pot sã nu gândesccã nu am pregãtirea necesarã, nudeþin cunoºtinþele la care copiiimei trebuie sã aibã acces. ªcoalale oferã acest acces la acest pa-trimoniu cultural? Interesul meueste sã le transmitã acest patri-moniu cultural, sã-i educe, sã-icivilizeze, sã-i socializeze. Opiniamea este cã, astãzi, ºcoala nu maiserveºte interesele oamenilor, in-teresele societãþilor sau cã aceas-tã societate tinde a fi controlatãde un soi de elitã, dar nu o elitãrealã, o elitã care sã reprezinteidealul societãþii. ªi asta duce laurmãtoarea întrebare: care estefuncþia unui impact social maimare al ºcolii, transmiterea patri-moniului sau controlul social? Eucred cã este controlul social. Îºirealizeazã ºcoala funcþia pentrucare a fost creatã sau nu? Nicimãcar aceasta de control socialnu se observã.

În ºcoalã este foarte multãviolenþã, foarte multã ignoranþã.Absolvenþii noºtri nu reuºesc sãpromoveze examenele de absol-vire la examenul de capacitate,examenul de bacalaureat. ªi ajun-gem la ignoranþã pentru cã, defapt, aceste întrebãri nu le-a pusîntâmplãtor, el deja are în minte oparte din concluzii. Nu vom ajun-ge aici la concluzii ºi la rãspun-suri, nu facem decât sã lansãmalte întrebãri. ªi întrebarea meaaceasta este: oare ºcoala mai me-ritã sã aibã acest loc central cândvorbim despre educaþie, mai meri-tã sã îi delegãm ei toatã rãspun-derea, mai este un instrument care

serveºte interesele societãþii?Rãzvan Mechenici (JCI, Cra-

iova): Cred cã sunt persoana celmai slab pregãtitã ºi în cea maimicã mãsurã sã spunã ceva. Daram unele nelãmuriri pe care dacãnici într-un mediu ca acesta nu leridic... Este vorba despre acelcaracter devãlmaº al satelor ro-mâneºti, pe care îl avem în sub-stratul nostru cultural, care încãne influenþeazã într-un anumitmod. Despre experienþa comunis-tã am auzit foarte multe lucruri ºileg foarte multe de acest caracterºi de faptul cã nu am învãþat marelucru, nu am luat foarte mult dinperioada respectivã. Mergândmai departe, aº vrea sã pun subformã de întrebare, ºtim foartebine cã în perioada respectivã erapredominant acel caracter devãl-maº al satelor, habitatul natural,mediu fizic, dãdea românilor acelcaracter tare, acea moralitate spi-ritualã. Cu timpul, din influenþe-lor istorice, mediului extern ºi aºamai departe, am început sã pier-dem din acel caracter. Biserica aintervenit, a adus lucruri bune,dar a ºi încercat sã intre pesteanumite lucruri care erau ºtiutede când lumea în societãþile res-pective. Trebuie într-adevãrºcoala sã ia întreaga responsabi-litate a educaþiei? Fãcând o legã-turã peste tot ce am zis, ºtim cuce problemã ne confruntãm ca sãîncercãm sã o rezolvãm? Pentrucã observãm o tendinþã de cevavreme, cel puþin din experienþamea, sã vorbim despre lucruri,ºtim sigur cã este o problemã, darnu descoperim care este aceaproblemã. Vorbim despre lucruri,gãsim rezolvãri în reforme în edu-caþie, dar care sunt poate doarun aspect al întregii probleme.

Auzi, eu în raportcu globalizarea!

Ion Stancu: Cu ce s-a întâm-plat în cei 20 de ani dupã ’90 sun-tem cu ceva mai sus, sau putemfi consideraþi mai presus ca sã mãexprim într-un alt fel, faþã de in-terbalul ’45 - ’65? Dupã ’45, ta-bula rasa. Se poate gãsi o cir-cumstanþã pentru cã au venitatunci oameni care nu ºtiu dacãaveau creierul mai mare ca al di-nozaurilor, adicã o nucºoarã.Dupã ’90, pretenþiile puteau fi maimari. Credeþi cã s-ar putea face ocercetare în acest sens, cu con-cluzii care pot sã ne fie de folos,pentru a circuita niºte etape? Noisuntem în faza în care inventãm

roata. E timpul sã o rostogolim ºisã vedem dacã pot sã curgã cevadolari din rostoligolirea ei. S-avorbit aici despre valori cultura-le. Doamne, ce cuvinte frumoaseam auzit! Vreau sã vã spun cã mis-a catifelat inima.

Din pãcate, inima mea este pli-nã de socoteli în dimineaþa asta– am fãcut o cercetare empiricãdespre cauzele falimentului unuifirme. Mã gândeam la structuraclienþilor, la managementul defec-tuos, la conjuncturã, la crizã. ªinu cred cã de vinã e crizã, dinmoment ce vecinul patronuluirespectiv are profit de zece orimai mare decât în 2008-2009. Dece am deschis cu acest subiect?S-a vorbit despre globalizare, glo-balizare care ne frãmântã dindouã pãrþi. O datã cã pleacã oa-menii noºtri dupã globalizare, 2milioane de oameni, aºa cum plea-cã ei, ºi a doua oarã vine globali-zarea peste noi. Suntem obiºnuiþisã ne ne întrebãm dacã suntem eacord cu globalizarea sau nu.Auzi, eu în raport cu globaliza-rea! Întrebarea inteligentã ar fialta: „Sunt în stare sã scot vreundolar dupã globalizarea asta?Cum fac eu sã gestionez efecteleglobalizãrii ca sã scot bani?”. Numã gândesc la profit neapãratnumãrând bani, mã gândesc in-clusiv la valorile culturale. Dacãsuntem slabi, valorile noastre tra-diþionale pot sã fie date peste cap.

„De ce are vecinulcaprã?”, „De unde are

vecinul caprã?”

Or, dupã pãrerea mea, la felplinã de socoteli ºi cultura trebu-ie sã aibã un anumit suport. Tre-buie sã fie susþinutã de ceva. ªiatunci suntem în crizã moralã,cum spunea preotul, colegul nos-tru. Îmi venea în minte diferenþadintre dogmã ºi postulat. Maibine nu îmi venea. Costi aduceaici în discuþie celebra zicalã: „Sãmoarã ºi capra vecinului”. Mãgândesc cã ar trebui sã ne între-bãm: „De ce are vecinul caprã?”,„De unde are vecinul caprã?”. În-þelegeþi? Se pun ºi alte întrebãri.

Einstein spunea: „Sã cauþi în-tâi forme ºi dupã aceea sã cauþiceva sã se plieze pe formele res-pective.” Sigur, eu, ca om de mar-keting, mã gândesc întâi sã des-copãr nevoia ºi dupã, produsul.Un marketer celebru, care a reu-ºit la o firmã mare, zicea: „Anga-jeazã întâi valori!”. El a fãcut ca,la o firmã mare, profitul sã creas-

ð


cã de la 15 miliarde la 45 în doiani. Nu e uºor! „Angajeazã întâivalori, spunea el, ºi dupã aceea,creeazã activitãþi care se pliazã pevalorile respective!” Valori uma-ne! ªi am sã dau un citat acumdintr-un om care nu este nici filo-sof, nici fizician, nu este nici mar-keter. Pur ºi simplu este un actorcare se numeºte Peter O’Toole.Zicea aºa: „M-am sãturat sã fiuun om obiºnuit, pentru cã simtcã am charisma ºi priceperea unuiom extraordinar”.

Dacã îl citim peRãdulescu Motru,

când vorbea despreºcoalã, în 1909, citimcã ºcoala produce

diplome

Constantin Crãiþoiu: Mã gân-deam în timp ce aþi enumerat re-voluþiile cã e o lecþie importantãpe care istoria ne-o dã ºi pe carenoi tot timpul o uitãm. Haideþi sãvedem ce au studiat oamenii înperioada interbelicã ºi mai devre-me, pentru cã ei erau la masã cucei mai importanþi oameni dinEuropa din punct de vedere poli-tic, cultural ºi aºa mai departe, ºisã vedem dacã putem sã înþele-gem mai bine societatea româ-neascã acum prin prisma cãrþilorscrise de ei. Am fãcut un exerci-þiu cu studenþii chiar în timpulcursului, cerându-le: „Haideþi sãvedem câte lucruri româneºtiavem la noi!”. Abia dupã vreo 10minute au fost gãsite câteva. ªiacum am zis sã îi recitim pe ante-ºi inter-belici, sã vedem cum în-þelegem ce se întâmplã acum ºisã vedem ce soluþii ne-au dat eiproblemelor lor, care, iatã, seamã-nã foarte tare cu problemelenoastre. Dacã îl citim pe Rãdu-lescu Motru, când vorbea despreºcoalã, în 1909, citim cã ºcoalaproduce diplome. Acelaºi lucrueste ºi acum. Nu s-a schimbat.Noi avem impresia cã acesteasunt probleme noi. Nu sunt. Une-le dintre ele sunt în toatã istoriapoporului nostru ºi oamenii chiar

au avut niºte soluþii. Sã vedem înce constau acele soluþii, sã ve-dem dacã putem sã le aplicãm.Dar, în mod sigur, cred cã putemsã ne raportãm la lecþiile pe careistoria le dã. Soluþiile cred cã suntsemnificative din acest punct devedere ºi cred cã dacã nu s-aufãcut cercetãri ar trebui fãcute înaceastã paradigmã, de a vedea înce mãsurã revoluþia aceasta asemãnat cu altã revoluþie ºi ce s-a întâmplat în altã parte, ce a mersbine, ce a mers rãu ºi unde nesituãm noi.

Acum, ca sã trec de la 5 la 10%cu rãspunsul, a fost concluzia lacare am ajuns în urma unei cerce-tãri, la o monografie sociologicãcu o comunitate cãreia îi studia-sem evoluþia din perioada comu-nistã pânã în prezent. Concluziaa fost cã acea comunitate, în locsã evolueze, involua. Trecea dela diversitate, economicã înprimul rând pentru cã aveau aco-lo pescãrii, ansamblu folcloric etc.la unitate, la lipsa diversitãþii eco-nomice. Mai rãmãseserã doar ac-tivitãþile agricole, dar realizate lafel ca în Evul Mediu, nu în modautomatizat sau mecanizat. ªiacea comunitate involua. ªi dinacest punct de vedere putem luaca o paradigmã ºi o perspectivãde cercetare, aceasta a evoluþieisau a involuþiei sociale de la uni-tate la diversitate.

Soluþiile presupunîn primul rândsemnalareaproblemelor

Radu Constantinescu: Pot sãaduc în discuþie perspectiva ºtiin-þelor exacte asupra consumului deculturã ºi asupra educaþiei. Dinperspectiva celor care se ocupãde aceste ºtiinþe exacte, consu-mul de culturã, în societatea con-temporanã, ºi în eu aº zice în so-cietatea româneascã, este în oa-recare pericol. Este clar cã îºischimbã sensul, îºi schimbã per-spectiva, cred cã nu putem dis-cuta despre consumul de culturã

în societatea româneascã fãrã sãpunem în contextul globalizãrii,despre care s-a vorbit, în contex-tul a ceea ce se întâmplã, din per-spectivã culturalã în lume. Apa-rent, concluziile pe care tu le-aiprezentat în urma cercetãrilor talesunt oarecum dramatice, aratã osituaþie nu foarte bunã pentruceea ce se întâmplã în Craiova.Ai particularizat chiar pe Craio-va, ai particularizat chiar pe elite,dar eu cred cã aceste concluziise înscriu întru-un cadru mai ge-neral, în ceea ce se întâmplã înlume. Cred cã perspectiva aceas-ta a consumului de culturã ºi aconceptului de culturã, este alta,se modificã, este una dinamicã.Cititul de carte, este clar, scadeîn pondere, informaþia vine pemult mai multe canale ºi oamenii,asaltaþi de informaþii pe alte ca-nale, nu mai au rãbdarea, nu îºimai consumã timpul sã citeascãatât de mult. Deci nu m-ar îngri-jora foarte tare acest aspect. Ceeace cred ca ar trebui puþin sã neîngrijoreze este perspectivaaceasta a modului în care consu-mul redus de culturã se reflectãîn atitudini, în manifestãri, în ceeace simþim pe stradã, în modalita-tea în care oamenii interacþionea-zã. Cred cã sunt, desigur, proble-me foarte mari ºi este imposibil,nu ne-am propus, au precizatfoarte bine toþi cei care au ridicataceastã problemã, nu ne-am pro-pus sã rezolvãm aceastã proble-mã, sã dãm soluþii. Tânãrul nos-tru coleg ar fi vrut desigur sãaudã soluþii. Cred cã toþi ne-amdori sã vinã cineva sã ne oferesoluþii. Soluþiile vor rezulta pro-babil în urma unor discuþii deacest tip, în urma unor dezbateri.Soluþiile presupun în primul rândsemnalarea problemelor, iar car-tea lansatã astãzi se înscrie exactpe aceastã linie a semnalãrii unorprobleme reale, acute în societa-tea contemporanã. Eu cred cãproblematica aceasta în foartemare mãsurã aparþine nu numaisocietãþii româneºti. În Româniasunt aspecte particulare, specifi-ce, care aduc o anumitã tentã: mi-graþia, sãrãcia ºi toate aceste fe-

nomene care au afectat clar com-portamentul cultural ºi nivelulcultural al tinerelor generaþii. Dareu sunt convins cã în primul rândsemnalarea problemelor, apoidezbaterea problemelor ºi apoi im-plicarea socialã, civicã, a tuturorcelor care suntem preocupaþi deastfel de probleme, pot conducela rãspunsuri pe care tinerii leaºteaptã de la noi. Eu vreau sãvã spun cã sunt aici pentru cãºtiam cã va fi un eveniment spe-cial, sunt aici pentru cã în mijlo-cul acestui eveniment este CostiCrãiþoiu, un tânãr de o formaþieintelectualã ºi de o fineþe spiri-tualã ºi a comportamentului du-blatã de fermitatea atitudinilor pecare le apreciez foarte mult. Oa-meni precum Costi ºi oameni pre-cum cei care sunt aici, deosebitde valoroºi, pot categoric sã con-trinuie la gãsirea unor rãspunsuriadepte pentru societatea româ-neascã de azi.

ªcoala româneascãeste cea mai mareminciunã a vieþii

sociale româneºtiactuale

Ionel Ungureanu: S-a cãutatvina la nivelul societãþii, la nive-lul instituþiilor, ºcoli, elitã ºi aºamai departe, s-a spus cã ar fi ocrizã a societãþii, o crizã a ºcolii,o crizã moralã, dar astea nu suntadevãrate. Principala crizã e înaltã parte. E în noi înºine. Inclu-siv în cei care suntem aici de faþã.Aici trebuie cãutatã criza. În noiînºine.

Eugenia Udangiu: ªi soluþiilesunt tot acolo. Pânã sã fie globa-le, sunt tot individuale.

Ionel Ungureanu: E logic, dartrebuie sã cãutãm locul crizei ºiapoi normal cã soluþiile vor fi cã-utate tot acolo. Eu sunt cadrudidactic ºi pot sã vã spun cã, dinpunctul meu de vedere, ºcoalaromâneascã este cea mai mareminciunã a vieþii sociale româ-neºti actuale. E o minciunã ºi ohoþie. Pentru cã, în primul rând,nu se fac ore. Nu sistemul ne

opreºte la uºa universitãþii sã nezicã: „Domnule profesor, nu te duazi la ºcoalã, pentru cã banii îi ieioricum”. Nu sistemul mã opreº-te. Mã opreºte convingerea meapersonalã. Dacã o am, mã duc laºcoalã chiar dacã sistemul, aiciajung la o problemã de sistem,chiar dacã sistemul nu dã doi banipe faptul cã eu mã duc la ºcoalã.Pentru cã aici vine într-adevãrproblema, cum spuneþi dumnea-voastrã, de sistem. Actualele cri-terii de evaluare din învãþãmân-tul universitar nu iau sub nici oformã în calcul activitatea care sepetrece efectiv în timpul orelor decurs. Nici în evaluarea studenþi-lor, profesorilor, nici în evaluareauniversitãþilor. Astfel, poþi sã fiiprofesor universitar excelent dinpunct de vedere al sistemului, darsã nu te duci un an de zile o datãpe la cursuri. Cine poate sã spu-nã cã nu e adevãrat, vã rog sã ofacã. Eu cunosc astfel de cazuri.În facultate eu întreb studenþiicam care e procentajul de ore carese fac ºi ei îmi spun cã este de celmult 30%. Mai departe, aº puteaspune, ca ºcoala este un fel detonomat în care bagi bani ºi scoþidiploma. Intrã cine vrea, nu exis-tã nici un fel de selecþie, ºi trecemai mult decât cine vrea, dupãcum, iar, se poate demonstra.

Dacã vreþi ºi soluþii, pentru cãam înþeles cã se doreºte identifi-care unor soluþii, trebuie sã ple-cãm de la adevãrata origine a ca-uzelor ºi sã vedem acolo dacãputem face ceva. ªi, într-adevãr,dacã mentalitatea promovatã deceea ce s-a chemat sistem ne ducespre superficialitate, ne duce spreminciunã, noi sã nu contribuimla promovarea acestei mentalitãþi.Sã ne luptãm cu mentalitatea sis-temului ºi sã stãm pieziº cu el ºi sãne facem orele, sã nu îi mai trecempe toþi studenþii ca sã meargã sis-temul ºi sã aducem bani.

A consemnat:Marta Goagã

ð


formeasemãnãtor pescuituluivrei ceva care sã-þi îngreuneze mâinileapoi o sfârâialã generoasã a cãrniisã simþi cã aºteptarea a avut în capãtcondimentecã ai dupã ce savura un lucky strikecã te oboseºteiar oboseala e un henessy cu gheaþã,într-un pahar tulipe de cristal,lângã o pereche de chiloþei negri ºi pleteroºcate brunetepe cearceafcã are sâni ºi în gânduri ca niºte replicipercutantepe facebook ai gãsit: „o femeie fãrã formee precum o pereche de blugi fãrãbuzunare”asta e

femeie primitoarecum îþi controlezi eºarfa,cu inelarul rujul de la colþul buzelor,cum treci poºeta dintr-o mânã în alta,cât eºti de fragilãar remarca altul cu cinismul dus în aval,îþi schimbi greutatea de pe un picior pecelãlalt,fãrã sã vreau mã gândesc cã ºi canibaliiau momente de nesiguranþã,cã poate le semeni,nu mã iau dupã aparenþe,sã mã apropii, sã nu,femeie primitoare,naºte-mã uºor

sã ieºi

femeile le rãtãcescde nu-ºi recunosc feþelenici pipãindu-se,îmi pui în seamã indignatã

îþi privesc ochii,aluniþa de pe obrazul drept,bluza aia verde cu hipopotam,nimic deosebit,

ne trezim la un ness,înclin din capcând ceri voiesã ieºi din mine

cu iisus alãturicând îþi zic cã te iubesc aiochii ca iehoviºtii ãia cãrora le-am trântitcã iisusar fuma acum,mi-au intrat nechemaþi în casã,cã i-aº da o þigarã sau cã l-aº tapa de una,continui sã sorbi din coniac,îþi zic apoi mârlãneºte cã vreau sã te fut,ai ochii asemenea iehoviºtilor pe care i-ammai întrebat,dupã ce mi-am scuturat þigara,dacã extratereºtriiau ºanse sa devinã creºtini,cã-mi pasã de sufleþelele lor,sigur ne vom smotoci, frumoaso,cu iisus alãturi,69 ºi alte trebuºoare,lasã fiþele,pasãmite, omniscienþi,iehoviºtii au plecat sãia urma extratereºtrilor

ursuleþul mikicicã ai fost la un psihologca sã-þi dea un ursuleþ de pluº,spui,ai cunoscut unul nu conteazã unde,nu, nu sunt la alcoolicii anonimiînsã gelozia e un coniac din care nubeau,miki l-ai numit pe urºuleþ,nu eºti o femeie fãcutã praºtie,nu umbla ca muta dupã cuvintele pe caren-ai sã le rosteºti,sã le sugi satisfãcutã ca pe bomboane,ce þi-am rezervat nu gãseºti en-gros,mintea ta e o þintã la care trag ºi cu ochiiînchiºi,cu miki aprind la toamnã primul foc îngradinã

nedumerire„dacã femeile vor doar sã fie iubite,de ce se îmbracã de parcã ar vrea sã fiepipãite?”,e ultima ta nedumerire.

e drept cã dragostea n-o cumperica guma de mestecat sau vibratorulsau grisinele,dar, ca s-o preþãluieºti,mai pui ºi mâna.

doarn-ai looser pe tricouºi tunsoare emo, peste ochi.

mulþumitã, iubito?

geografie personalãai impresia cã iese din tine tot ce e femeie,iar seara e tot o femeie atârnatã de lunãprecum cosmonauþiidin staþia spaþialã la modulul pirs pentruandocare,îþi intrã prin parbriz seara cu o luminã capâinea,parcã stai pe ambele scaune din faþã,parcã stai ºi pe cele din spate,caroseria e pielea-pielii, îþi înfãºoarãcarnea,eºti femeie în schimbãtorul automat deviteze,în volan, în filtrele de ulei,cu acceleraþia la podea drumul terãvãºeºte ca un penis aºteptat,la capãt o sã naºti ogeografie personalãpentru atlase cu benzinã ºi dragoste,vrei sã nu se termine ºi viteza ºi drumulºi seara,respiri aerul cosmonauþilor dincostumele orlan,lumina e ca pâineaºi þi-e foame, foarte foame

macho bluesmoartea e apace-þi soarbe umbra ºi nehotãrârea spremare

moartea e ºi ca ºi cum ai fipãrãsitpentru o femeie

nnnnn ALEXANDRU PETRIA

ele

tris

tic

ă

poeme

ai treabã,energizat, cu beþele de pescuit pecrãcane,vrei sã arãþi

extatic macho blues

socotealahai sã-þi fac facturã ºi chitanþã petria,nu o datã ai fost crud, cuvorbele ºpanuri aruncate,n-a contat cã nu era loc de întoarcereºi apa depãºea creºtetul,nu le venea unora sã creadã cãn-ai inima anesteziatã,femeile te-au cãlcat în picioare,te-au spãlat, þi-au apretat cãmãºiledeºi preferi tricourile, cãlugãriþe ºi curvesau rotund bovarice,cât ai vândut literatura pe gazetãrie,mãcar de-ai fi radiat cu un centimetrufãþãrnicia ºi prostia vecinilor,de-ai avea buºteni de foc câþi duºmani,stivuiþi în ºopron,desigur patria o sã-þi fierecunoscãtoare,plãteºte boule!

putem sã murimcã nu e doar viaþa ºi moartea,cã le cunoaºtem doar pe ele nu-i unargument,cã sarcasmul meu e o iluzie,ºi eu constipat pe budã, ºi tu rujându-te,cã iluzia ne pulseazã iluzia inimii ºidurerea,cã penisul în combustie e iar opãcãtoasã de iluzie,cicãleala ta aºiºderea, aºiºderea „maivreau”,nu te saturi- memoria pe cearceaful carene ºtie pânã la plictisealã-neviaþa, nemoartea, îþi încerci ºansa sãlipeºti nenumitelesub iluzia candelabrului aprins,pe larga iluzie a peretelui cu lavabilãverde,cã nu e doar viaþa ºi moartea, e stabilit,zici,putem sã murim cã mai avem treabã

ªtefan Pelmuº - Eva


nnnnn ION BUZERA

Îmi este din ce în ce mai clarcã, dacã vrea sã subzisteîn urmãtoarele decenii, li-

teratura românã are nevoie sã „seprindã” în hora reþelelor de idei,concepte ºi creaþii (majore) euro-pene ºi globale, respectiv sã in-troducã (sã strecoare, dar ºi sã în-cerce sã impunã, why not?) for-matele ei, ipotezele ei de lucru, înfine, operele necesare ºi sã încer-ce sã facã faþã presiunilor (delocmici, e de bãnuit) exercitate acolo.Convingerea mea este cã „bran-ºarea” deplinã nu este deloc im-posibilã, dacã excludem ºi depã-ºim enormele confuzii (nu numaiaxiologice) pe care entitatea cupricina le întreþine în sinea ei.

Un mod activ, sistemic ºi au-tobiografic (acest etaj amorsea-zã de multe ori ºi, într-un fel, ori-enteazã celelalte tipuri de abor-dãri critice) de a propune o astfelde conexiune continuã, de a omenþine vie este de gãsit în în-treaga activitate a profesoruluiVirgil Nemoianu. Mai întîi, auto-rul s-a „autoexportat”, în sensulcã a plecat definitiv din Româniaîn anii ‘70. În al doilea rînd, a fã-cut, de câte ori a putut ºi/sau asimþit nevoia, trimiteri la literatu-ra românã, sub cele mai diferiteforme, integrând – în toate cãrþi-le pe care le-a publicat – diverseexperienþe estetice româneºti. (Bachiar a scris cãrþi de sine stãtã-toare despre autori români, cumar fi monografia Doinaº, publi-catã în mai multe ediþii.) Fie cã afost realmente interesat de aces-te „puneri ale steagului” pe ohartã care indica insistent terraincognita, fie cã a fãcut-o dinobligaþie profesionalã (la un mo-ment dat semnala, într-adevãr, ex-cesul de preocupare în acestsens), rezultatul este cel care con-teazã: în una dintre cele mai im-portante creaþii critico-teoreticeºi comparatiste contemporane lanivel planetar, literatura românãeste în permanenþã amintitã, mã-car, de nu ºi sistematic analizatã.

Mizele cãrþii pe care o discutacum (Postmodernismul ºi iden-titãþile culturale. Conflicte ºicoexistenþã; Editura Universitã-þii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaºi,2011, 520 p., traducere de LauraCarmen Cuþitaru, postfaþã deCodrin Liviu Cuþitaru) sunt însãmult mai mari decât cele ale ra-cordajului la o literaturã sau alta.Pur ºi simplu, ni se oferã o solu-þie extrem de minuþios elaboratãcare rãspunde extraordinar de fra-pant la o problematicã globalã.Ipotezele vehiculate sunt, deo-potrivã, teoretice ºi cu foarte bunpotenþial critic propriu-zis, cuvaste incursiuni comparatiste ºirecunoaºteri simple ale limitelor.Este o carte care provoacã ºi in-citã gîndirea (reacþia) diferenþia-toare din chiar curgerea ei oare-cum implacabilã, dar nu momo-tonã, decisã, dar ºi copios accep-tantã. E o cursivitate adânc me-ditatã ºi mediatã, cu multe reve-niri ºi adãugiri, hrãnitã de con-

vingeri profund articulate ºi carenu ezitã sã foloseascã argumen-tul multiplu, marcatã de o gene-roasã cuprindere literarã ºi o exer-sare a polemismului deschis.

Efortul cel mai adânc nu e de-posedat de o subtilã, „invizi-bilã” disperare, adicã de inducþiaunei (oarecum hessiene) utopiiintelectuale. (Cf. mai ales super-bul Epilog, pp. 459-487.) Desfã-ºurarea în cascadã a argumente-lor (ºi contraargumentelor) cre-eazã, cel puþin în primã instanþã,un sentiment al urgenþei – unulcare se estompeazã spre final,când înþelegem cã telos-ul estealtul: cel al unei propuneri carecompacteazã enorm ºi, în egalãmãsurã, oferã foarte multe soluþiiconcrete, frecventabile de toþi ceiinteresaþi, într-un fel sau altul, destudiul literaturii. Demersul estestructurat în aºa fel încât sã evi-denþieze necesitatea stringentã afiecãrui strat, cu toate cã unelepar artificial introduse în extremde elaborata (ºi oarecum impu-sa) geologie ideaticã.

Cele trei mari pãrþi (întrucât ceade-a patra nu e altceva decâtexemplificarea „supremã” a dome-niului terþ) ale Postmodernismu-lui... testeazã tot atâtea feluri de„macrocodificare”, pornind de lachestiunile cele mai abstracte im-plicabile în discuþie ºi ajungândpânã la cele mai personale, dar,de fapt, fãcând o continuã nave-tã între ele: a) ideile dominante(din punctul de vedere al autoru-lui) religios-moral-politic-social-filosofice, cu trimitere, în special,la secolele 18-20 – un „macrosis-tem” extrem de turbulent ºi greude stãpânit; b) literatura – înþe-leasã mereu ºi oarecum prea „ori-entat” ca spaþiu al echilibrãrii ºire-echilibrãrii celorlalte douãzone ºi c) autorul ca individuali-tate când nesigurã, când expo-nenþialã. Astfel, în primele aproa-pe douã sute de pagini face exer-ciþii de comprehensiune (cu pa-gini briante, de exemplu, despreLeibniz, 51-55, sau despre „con-topirea”, p. 72, liberalismului ºiconservatorismului) în unele din-tre cele cele mai largi cadre men-tale posibile, apoi restrânge trep-tat investigaþiile la problematicimai apropiate de cele strict litera-re ºi, ulterior, direct auctoriale.Tema esenþialã a cãrþii este expu-sã, sub formã interogativã, de laînceput: „Volumul ridicã o între-bare de maximã importanþã: dã,oare, epoca actualã „postmoder-nã” vreo ºansã continuitãþii, sta-bilitãþii ºi identitãþii, sau estecumva prologul unei stãri în careomenirea devine infinit ºi eternplasticã, predispusã la schimbãriºi reinventãri neîncetate? Se poa-te vorbi de durabilitate ºi rezis-tenþã în vârtejul sau uraganul carene înconjoarã ºi în care pãrem sãne aflãm?/ Mã grãbesc sã menþi-onez cã acestã carte este atâtdefensivã, cât ºi provocatoarefaþã de ºtiinþa convenþionalã.”(p. 7) Rãspunsurile vor fi, inevi-tabil, numeroase, creând ºi inte-grând alte ºi alte piste de cerce-tare, dar printre cele mai relevan-te mi se pare urmãtorul: „O exis-tenþã, o gândire absolut coeren-tã ºi unitarã ar fi cea (sic! – legatde traducere, n. m., IB) mai dãu-

nãtoare ºi ameninþãtoare, ducân-du-ne, cel mai probabil, la o în-cheiere absolut nefericitã a expe-rienþei umane. Prin contrast, va-rianta postmodernã a globalizãriiconþine spaþii ºi goluri, ne permi-te sã menþinem sau sã construimidentitãþi ºi stabilitãþi, sã ne de-plângem înfrângerile ºi sã le con-templãm cu o tristã seninãtate, sãþesem continuitãþi, sã reînviemtradiþii, sã facem miºcãri de es-chivã. Problema e dacã vom fidestul de înþelepþi sã profitãm deastfel de ocazii.” (p. 361) Altfelspus, deºi este foarte interesatde tot ce înseamnã soliditate arecuperãrii, memorie, format coe-ziv etc., autorul a înþeles cã tot cee unilateral tinde sã fie sau sãdevinã la fel de riscant precumacele bizarerii (unul dintre celemai simpatic-anxioase citate:„Mai întâi, aºa cum am spus deja,suntem uimiþi chiar de ciudãþe-nia adversitãþii. O chestiune re-lativ minorã pare sã producã oreacþie absolut disproporþionatã.(...) Uriaºe maºinãrii sunt puse înmiºcare pentru a strivi niºte flu-turi care nu fac rãu nimãnui.”,p. 314) pe care le combate. Teh-nica de asamblare ideaticã, me-toda, stilul propuse încearcã, aºa-dar, sã combine mãrturisita ape-tenþã pentru „genul hibrid eruditnumit uneori „eseu conversaþio-nal” sau „eseu familiar”„ (p. 479)cu un proiect mai ferm, de tip ne-oilumist, trecut însã insistentprin izvoarele umanismului creº-tin, întors, cu alte cuvinte, la pro-priile lui surse. („Terminalele”ideatice, reflecþiile colaterale pecare mi le provoacã lectura îmiimpun sã revin asupra lor în texteceva mai elaborate.) Structuracãrþii nu este, aºadar, neapãratsau numai „circularã” (p. 9), deºie evident efortul adãugãrii sau celal restrângerii argumentative, cât,sã zicem, multiplu-pulsatorie: au-

torul vine din acele direcþii diferi-te (filosofice, religioase, literare)spre tema pe care ºi-a propus são dezbatã, pe care o regãseºte peri-odic schimbatã chiar de multitu-dinea ferventã a ipotezelor ºi cu-noºtinþelor aruncate în joc, inten-sificã, din când în când, analizeleºi se extinde din nou spre cele zãricultural-literare, cu o preferinþãevidentã pentru „tãietura” majorãintrodusã la interferenþa secole-lor 18 ºi 19, implicit pentru nume-roasele consecinþe ale acesteia.

Practic, Virgil Nemoianu apar-þine tradiþiei pe care încep sã oapreciez cel mai mult în literaturaromânã. Cred cã sunt trei mari fi-loane: cel erudit, cu instinct ex-trem-cuprinzãtor ºi creaþie multi-formã, oarecum de nedepãºit:Hasdeu, Iorga, G. Cãlinescu, Elia-de, Culianu; cel „mediu”, adicãal concilierii de mai multe facturi,pe mai multe planuri, aparþinândautorilor care „se descoperã” peparcurs ºi al opþiunilor plurale ºialternative: Odobescu, Emines-cu, Caragiale, Creangã, Lovines-cu, Arghezi, Radu Petrescu – spi-rite creatoare care se ehilibreazãdin mers, care – de multe ori –pornesc din convulsii identitaresau de-a dreptul existenþiale, darcare ajung sã intuiascã, prin mij-locirea ºi cu ajutorul literaturii,faþete necunoscute, inclusiv alelor înºile ºi care au reuºit sã im-punã soluþii (stilistice, ideatice,imaginare) neutilizate pînã la ei;în fine, cel „omogen” literar: Ma-cedonski, Bacovia, Rebreanu,parþial Camil Petrescu, Ion Negoi-þescu, Nichita Stãnescu (ºi, evi-dent, mulþi alþii), cu unele nuanþede fanatism, alimentat de autoricare nu se „abat” de la instinctulestetic, dominaþi de un fel de cur-sivitate ºi eleganþã prototipalã aformei, pe care nu fac altcevadecât sã o „îmbunãtãþeascã” mi-gãlos, sã adauge neîncetat alte

mai mult decât o sintezã desprepostmodernism foiþe pe acelaºi miez dur. Ceea ce

este oarecum paradoxal (ºi gene-reazã farmecul dureros de dulceal acestei literaturi!) este cã amin-titele tronsoane se pot conþine ºise conþin uneori reciproc.

Ca ambasador american al ce-lei de-a doua cãi (tertium datur!),Virgil Nemoianu exerseazã unamestec de sistemic ºi ludic uºoraleator, dacã nu chiar discret, ju-cãuº anarhic, recurge la decupa-je ºi secvenþializãri senin permu-tabile, prin alternarea celei maidense prize conceptual-filosofi-ce, moral-religioase cu amãnun-tele proaspete ºi cu reveniri sur-prinzãtoare asupra autorilorfavoriþi: Goethe, Leibniz, Cha-teaubriand, T. S. Eliot, Jünger,între alþii. (Pentru extrem de aten-ta disponibilitate la nuanþe, vezi,de ex., nota 4, de la p. 368, avândîn vedere cã oricãrui cititor vigi-lent i s-ar fi aprins un beculeþ înlegãturã cu afirmaþia tranºantãdespre Hölderlin!) Termenul-che-ie este „îmblânzire”, preluat (ºiadaptat în diverse contexte) dintitlul cãrþii despre romantism din1984. Autorul te face sã înþelegiliteratura ºi sistemele ei de aver-tizare/comunicare în vulnerabili-tãþile lor evidente ºi tacite, aces-tea din urmã cauþionate întrucâtcãutarea continuitãþilor (termenul„continuitate” este prezent maipeste tot de la p. 7, prima, pânã la487, ultima), tema cea mai dragãa autorului, nu poate avea unsfârºit databil. De asemenea,unul dintre efectele pe care le pro-pune (oarecum insidios) esteacela al deschiderii interstiþialeteoretic nelimitate a literaturii.

Cartea intitulatã Postmoder-nismul ºi identitãþile culturale.Conflicte ºi coexistenþã este osintezã îndelung adulmecatã ºiextrem de stratificatã. (Este ºi oautorecuperare subtilã, pe maimulte planuri.) Sistemul de lectu-rã activat este perspectivat su-perb în hiperspaþiul literaturii. (ªiculturii, în înþelesurile doi ºi trei,cf. pp. 17-19, în general.) Îl consi-der pe profesorul de origine ro-mânã foarte aproape de GeorgeSteiner pe linia unei îngrijorãri ºi,simultan, a unei îndârjiri bine or-ganizate, adicã a propunerii unuisistem de reacþii ºi repoziþionãri,în aºa fel încât lucrurile sã nudegenereze radical. ªi e destul desigur: nu vor degenera. ªi astadeoarece, simplificând la maxi-mum (esenþial pentru înþelegereaen abîme a arhitecturii demersu-lui este capitolul despre canon,pp. 258-300, cu foarte utile rezol-vãri ale aporiei înalt/accesibil)schema aperceptivã pe care otransmite contribuþia lui VirgilNemoianu, ea poate fi formulatãastfel: aºa „marginalã”, „secun-darã”, „imperfectã” etc., etc. cumeste, literatura a oferit, oferã ºiva oferi cele mai plauzibile mode-le de înþelegere complexã a natu-rii umane. Bineînþeles cã suntmulþi care nu þin cont de ea, baurmãresc ºi „scopul mai sinistrual ºtergerii diferenþei” (p. 297),asta nu înseamnã cã acea înþele-gere va putea fi cu adevãrat era-dicatã.

Deloc paradoxal: o carte fon-datoare.


Ultimile replici mã con-ving tot mai mult cãMaiorul de la Poliþia

Rutierã ar fi fost supus unui atacfãrã precedent de aciditate gas-tricã. Iatã ºi ultima mostrã:

- Nu sunt de acord. Eu credmai curînd cã „Istoria este mar-ºul lui Dumnezeu prin lume”! ªinu am fãcut decît sã-l citez peHegel...

(Doamne, mulþumesc cã mi l-aitrimis pe acest Gabriel Roibu. Ele ceea de ce am cel mai mult ne-voie acum: o soluþie alcalinã caresã neutralizeze definitiv tot aci-dul sulfuric acumulat în preajmamea pe tot parcursul acestei zilede 9 februarie)!

- Vei fi tu fiind mai apropiat delumea militarã, în schimb eu nuprea vãd la „Parada” anunþatã ºibatalioanele noastre basarabene...

- Mã bucur cã realizaþi impor-tanþa acestui moment, Domniimei. Dar dupã încercarea eºuatãa lui Marcel Proust, pornit deunul singur „în cãutarea timpu-lui pierdut”, nouã nu ne rãmînealtceva decît „sã intrãm în viitorde-a-n-dãrãtelea”, vorba lui PaulValéry. Cu singura condiþie...

- E posibil aºa ceva, Basar-dava?

- Am anticipat acestã întreba-re, domniºoarã. ªi mã bucur cã tesimþi implicatã direct. Pentru cãrãspunsul la aceastã dilemã poa-te fi doar unul singur: colectivi-tatea! Dar nu în sensul gregaris-mului naþional cultivat la nivelguvernamental, ci acel sentimentpurificator comun care te face sã-þi descoperi apartenenþa ontolo-gicã specificã, cum ar fi descin-derea directã din cosmos atesta-tã în balada „Mioriþa”: „pe-un pi-cior de plai, pe-o gurã de rai/ Iatãvin în cale,/ se cobor la vale…”!

- ªi, nu a resultat un dezastru?Pãrerea mea! Aºa cum mãrturiseaºi Constantin Noica: „Mi-am cîn-tat cîntecul. Aºtept acum un su-

nnnnn IGOR URSENCO

criogenia teleologicãpra-cîntec. Dar cãile spre a-l ob-þine (pe acesta) nu le mai ºtiu”!

- Exact, Gabriele! De aceeam-am gîndit cã avem nevoie de„Scenariul B”...

- Eu zic cã avem ºi noi dreptulde a fi mai tupeiºti, istoriceºtevorbind. Soluþia? Am putea faceapel la tricksteriadele profane,aºa cum este Eroul-Corb din mi-tologia popoarelor din zona AsieiPacifice. Sau cele religioase, dece nu? Cunoaºteþi cu toþii bine-cunoscutul mecanism euharisticevreesc cu Vinul ºi Pîinea simbo-lizînd Vinul, respectiv Trupul,Mîntuitorului Iisus Christos!

- Interesantã abordare, dragiimei conaþionali mai în vîrstã, doarcã eu propun sã nu ne îmbãtãmcu apã chioarã... Basardava nepropune sã fim atenþi la ºansanoastrã istoricã. Amintiþi-vã, înurma lui Deleuze ºi Guattari, cã„ceea ce ne lipseºte e chiar oNomadologie, diferitã de istorie”:„Mai simþim nevoia pentru unnomadizm mai profund decît celal cruciadelor sau nomadizmulcelor care nu îºi mai fac griji ºinimic nu mai imitã”!

- În acest caz, Alistar, hai sãpornim chiar de la unul dintrepoemele pãstrate în manuscrisultãu de debut, încã nepublicat. Sãvãd dacã îl reproduc exact: „Noi,subsemnaþii,// creditãm/ neram-bursabil// – din preaplinul acti-velor noastre/ cucernice ºi fãrãlimitã,/ pe Dumnezeu-Înaltul, Cel-Etern-º-Atotputernic:/ în schim-bul// neagresiunii/ poetice...”.

- Sã zicem cã e poemul „Cre-dinþa ortodoxã”! Dar oricum nuînþeleg legãtura...

- Toate la timpul lor, tinere.Cîndva vei înþelege mai mult, in-clusiv de ce ai simþit necesitateaca poemul „Tricolor” - cu Albas-trul slovelor nãscute pe muchiacoasei, Verdele din zbuciumulierbii ºi Negrul ce stã la bazaCuvîntului – sã fie subîntitulat„Curriculum Vitae Originar”! Dece nu faci legãturã cu „Archeus”,textul antologic al lui Eminescula care ai fãcut referinþã un picmai devreme: „S-ascultãm poveº-tile, cãci ele cel puþin ne fac sãtrãim ºi-n viaþa altor oameni, sãne amestecãm visurile ºi gîndiri-le noastre cu ale lor… În ele trã-ieºte Archeus”!

- Scuzaþi-mã, eu unul nu înþe-leg ce legãturã au textele de lite-raturã cu cartea aceasta de sta-tisticã...

- Dragã Maiorule, datoritã cãr-þii pe care o rãsfoieºti „suntem”în plinã Epocã a Feudalismului,iar titlul oficial e urmãtorul: „Re-censãmintele populaþiei Moldo-vei din anii 1772 -1774”.

- Dar editorul cãrþii precizeazãcã e doar un studiu sociologicefectuat în þinuturile Neamþ, Co-vurlui, Hotin, Botoºani, Fãlciu,Greceni, Hîrlãu, Róman, Bacãu,Orhei-Lãpuºna, Tutova ºi oraºulIaºi...

- Exact, aici intenþionam sãajung! La fel cum a fost misiuneaspecialã a biblicului Procuror Pi-lat din Ponþiu din romanul „Ma-estrul ºi Margarita” al lui MihailBulgakov. Existã acolo un pasajcare meritã: „Nemurirea... A ve-nit nemurirea... Dar a cui nemu-rire o fi venit? Procurorul nu aînþeles exact, dar gîndul despreaceastã nemurire misterioasã l-a

fãcut sã îngheþe sub cãldura do-gorîtoare a soarelui”!

„Intangibilii”

- În cazul acesta îþi accept pro-vocarea, Basardava. Lasã-mã sãfac legãturile necesare. Aºadar eumã trag din zona Hotinului, iarGabriel Roibu din...

- ...din judeþul Orhei, colega!- Iar tînãrul nostru scriitor des-

cinde...- ...din regiunea Lãpuºna. Dar

nu sunteþi curios, domnule ma-ior, sã aflaþi ºi originea colegelornostre?

- Cã bine zici, Alistar. Voi fete-lor, de unde veþi fi fiind?

- Din capitalã, de unde altun-deva!

- Nu uitaþi cã Chiºinãul e „Ul-tima Capitalã Posibilã a Moldo-vei”. De la oraºele Suceava ºi Iaºi,Prima ºi Penultima Capitale, s-aprodus un fel de concatenarekarmicã a trecutului, prezentuluiºi ceea ce va urma!

- Basardava, toatã parabolaasta parcã m-ar duce cu gîndul lao linie geneticã pevizibilã: „tãtari– turci – crimeeni”!

- Aºa e, Gabriele. Dacã te uiþila Istoria consumatã a popoare-lor aºa cum examinezi un tablou,de la depãrtare, încît preceptelelogicii sã nu-þi afecteze punctulde vedere, þi se oferã ºansa sã-ipoþi observa alternativele ei rea-le, ca niºte pete vagi albe care ausupravieþuit intenþiei clare a pic-torului. Reþineþi, vã rog, dragii meibasarabeni: a Treia ºi Unicãªansã a Proiectului politico-exis-tenþial gîndit de ªtefan cel Mareeste Tîrgul Chiºinãu care, în pe-rioada 1772 -1774, avea toatãsuma caselor*1 în numãr de doar162! Dintre acestea 58 erau rufe-turi (Vasile Gore, cãpitan, mazil;Cãpitanu Vasile Popa, mazil; Lu-pul Tãtaru, bejãnar; Nicolai, but-nar, volintir; Vasile, protopop;Popa Constantin, grec etc), 27volintiri, 8 femei sãrace (InþeMarie; Sanda Ifrisoaie; DochiþaCojãþoaie; Casandra Isopoaie;Marie, chioarã), 6 þigani (Lupu,scripcar; Toader Mogai; Ion, ar-gintar; Velisco, hierar), 5 popi, 6mazili, 3 scutelnici ai spãtaruluiRîºcanu (Grigoraº, blãnar), 2 rup-taºi, 1 armean botezat. Cei cîþivajidovi (Iþul, staroste; Herciul sînJuþul; Avram sîn Mãtãsoaie;Avram cel Roº; Iosif sîn2 Leiboa-ie; Hoþul cel Bãtrîn; Solomon;Aron etc) ºi armeni (Axinte, ter-zibaº; Garabet, bejãnar; Ovanes;Hariton, croitor; Gagi Grigore;Mogîldici) sunt o parte din restulde 104 persoane birnici: SîrghieGiosan, tãlmaci; Nane, cojuº-nean; Panaite, brãhar; Miron ze-(a)t Cununii; Ivan, bîrlãdean;Axinte, dulgher; Gheorghiþã,olar; Dumitru Turcul, cîrciumar;Lupul, cojocar; Mateiu Buliga;Dragomir, bãrbier; Neculai, blã-nar; Istrate Vremerã; Toader Jim-beiu; Vasile ?chiopu, croitor; Pa-vãl Gane; Nistor Gorgan; IoniþãLazãr, staroste…”.

- ªi tot aºa, cum ar spune poe-tul Eminescu în proza sa misticã„Sãrmanul Dionis”: „omul cel ve-cinic, din care rãsar tot ºirul deoameni trecãtori, îl are fiecare lîn-gã sine, în orice moment – îl vezi,deºi nu-l poþi prinde cu mina –

ele

tris

tic

ă

este umbra ta”.- Mulþumesc, Alistar, pentru

intervenþia care m-a ajutat sã punIstoria þãrii voastre între ghilime-le, dar într-un mod deloc plicti-cos. ªi totuºi nu pot sã nu vã atragatenþia tuturor: dacã veþi parcur-ge atent înscrierile acestui stu-diu sociologic, veþi descoperiniºte injustiþii terestre strigãtoa-re la Cer, dincolo de discrimina-rea pe bazã de gen, rasã ºi apar-tenenþã socialã.

- Sunt ºi eu de acord cu Ba-sardava. Atîta umilinþã umanãnu s-a putut aduna nici sub liniainferioarã a discriminãrii stipula-te prin Jus gentium3 sau ar pu-tea deborda rãbdarea grupuriloretnice ostracizate oficial4 .

- Mulþumesc ºi þie, Gabriel,pentru detalii. Acum revin iarãºila tine, Alistar, rugîndu-te sã cla-rifici pentru toatã lumea ce în-seamnã know how!

- „Experienþã substanþialã ne-dezvãluitã public (care poate fi ºisub formã de informaþii, cunoº-tinþe sau abilitãþi), dobînditã încursul activitãþii profesionale ºiidentificabilã într-o formã tangi-bilã”. Aceasta e definiþia clasicã...

- Mãi sã fie! Se pare cã Birouri-le de Inventicã sunt foarte aproa-pe de a emula însãºi intangibilulPortal Akåºic. Cu alte cuvinte, nuvoi greºi dacã afirm cã se înca-dreazã în termenul pe care tocmaini l-ai dezvãluit orice vers din ma-nuscrisul volumului „Logos”, ta-tãl meu: mama mea „Imago”?

- Din punct de vedere teoreticnu pot nega! Mai ales cã nu l-ampublicat încã...

- Dar eu te contrazic ºi afirm înschimb cã „valabilitatea” sa þinemai mult de domeniul practic! Numã crezi? Doar ºtii chestia cu„practica bate gramatica! Sã luãmpoemul tãu intitulat „Anti-Darwi-nism”, îl mai þii minte, nu-i aºa?

- Pot sã-l recit eu, Basardava?L-am vãzut postat pe net în timpce mã documentam pentru unsubiect la literatura universalã ºil-am reþinut.

- Te rog frumos, domniºoarã.Mai ales cã, se pare, îl scuteºtipe autor de o corvoadã atît deplãcutã...

- „Dar dacã ni s-ar revela în-tr-o vreme faptul/ cã noi,// oame-nii, –/ descendenþi direcþi// ai luiSisif –/ nu suntem decît niºte/„pomi / fructiferi,/ rãsturnaþi cu//rãdãcina în sus”!/ Am obliga ast-fel,/ poate,/ cerul/ sã ne fie// pã-mîntul lui Dumnezeu/ la care rîv-nim/ de la Adam încoace,/ iar//pãmîntul real – adevãratul// Pã-mînt/ sã ne suporte,/ inclusiv//cu aceastã ocazie,/ ºi erezia//aceasta”!

1 Familie autonomã, Spãtar –demnitar al Curþii Domneºti, Cãpi-tan – comandant al unei unitãþi mili-tare, staroste – conducãtor adminis-trativ, echivalentul primarului actual,mazil - demnitar destituit din func-þie, scutelnic - þãran scutit de biruldomnesc, ruptaº - negustor strãin(arendaº) care plãtea doar un impo-zit special, rufet – breslaº, tãlmaci –translator (interpret, dragoman), be-jãnar – refugiat etnic, volintir – ostaºvoluntar, birnic – contribuabil caresuporta grosul impozitelor plãtiteCurþii Domneºti.

2 (slavonism) fiu al unei persoane.3 Sistem juridic latin ce reglemen-

ta litigiile între strãini (peregrini) ºicetãþenii sãi romani.

4 Aºa-ziºii „intangibili” din isto-ria contemporanã: Ragyabpa (Tibet),Dalit (India), Burakumin (Japonia),Baekjeong (Coreea), Cagot (Franþa),Vaqueiros de alzada (Spania), Al-Akhdam (Yemen) or Madhiban (So-malia)ª

tefa

n P

elm

uº

- M

anu

scri

s


nnnnn FLORIN COLONAªÎn 1898, Caragiale îi scriefostului sãu ºef Tache Pro-topopescu o misivã de

ºase rânduri, cerându-i o audien-þã. Cererea era formulatã pe o filãmare de contabilitate (Opere, Edi-tura Academiei volumul V 2011pag. 1057), scrisã cu cernealã nea-

grã. Documentul pe care îl repro-duce este un facsimil dupã rân-

durile olografe, realizat prin fo-tografiere conform ºtampilei al-

petiþiune

Prin 2010 la Editura Eikonapãrea volumul Culturãºi creaþie în care Aurel

Sasu reunea publicistica de tine-reþe a lui Adrian Marino, scrisãîntre 1939-1947. Deºi nu includetoate textele viitorului ideocriticdinainte de arestare ºi domiciliulforþat în Lãþeºti, ediþia este, bine-înþeles, meritorie, dacã ne gândimcã perioada formaþiei intelectua-le era, în fond, prea puþin cunos-cutã ºi receptatã oarecum cliºei-zat. Influenþa lui G. Cãlinescu eraadesea exacerbatã aproape pânãla eclipsarea personalitãþii proas-pãtului afirmat în lumea literarã(cu toate cã Mircea Martin iden-tifica în articolul marinian Desti-nul criticului tânãr din 1945semnele delimitãrii de critica ma-estrului), fãrã însã o cercetareprealabilã a modului în care seconstituie reprezentãrile cãlines-ciene în gândirea lui Marino. De

Adrian Marino ºi literatura stupefiantelorasemenea, pentru mulþi, autorulVieþii ºi Operei lui Macedonskia debutat ca „recenzent frenetic“(M. Iorgulescu) când, de fapt,publicistica din volumul amintitrecompune portretul unui tânãrfoarte selectiv, interesat mai de-grabã de scriitorii deja clasicizaþi,cu opere de o valoare indubita-bilã, decât de apariþiile editorialede ultimã orã.

Scrierile de tinereþe pun în lu-minã ºi preocupãrile lui Marinodin domeniul teoriei ºi criticii,unele devenind probleme con-stante, recuperate ºi abordatedetaliat, mai târziu, în Introduce-rea în critica literarã ºi Dicþio-narul de idei literare, odatã cunecesitãþile criticii de dupã anii’60 de redefinire a obiectului ºimetodelor proprii ºi restructura-rea programului marinian. În ace-laºi timp, unele lucrãri de-a drep-tul inedite, cum sunt cele despre

motivul jidovului rãtãcitor în lite-ratura românã ºi „poezia stupe-fiantelor” surprind prin iniþiativade investigare a unor subiecteatât de puþin cunoscute în criticanoastrã, iniþiativã accentuatã cutimpul, la baza demersului de cla-rificare conceptualã întreprins deMarino mai târziu.

Asupra studiului Poezia stu-pefiantelor ne vom opri în celece urmeazã, cu atât mai mult cucât se poate sã fie chiar primaabordare culturalã ºi istoricã dela noi a experienþei narcoticelorîn plan biografic ºi livresc. Impor-tanþa documentarului tânãruluiMarino a fost subliniatã recentºi de un specialist al fenomenu-lui, Andrei Oiºteanu, într-un dia-log interesant între generaþii. Înampla sa sintezã Narcoticele încultura românã, publicatã anultrecut la Editura Polirom, cerce-tãtorul nota referitor la acest arti-colul fostului asistent cãlines-cian: „Este una dintre foarte pu-þinele lucrãri – ºi ea complet igno-ratã – din cultura noastrã careîncearcã sã prezinte «literaturastupefiantelor» din cultura stu-pefiantelor (francezã ºi anglo-sa-xonã), dar ºi cele câteva influen-þe în acest sens care s-au produsîn literatura românã”. Raportatãla articolul lui Marino, miza cãrþiilui Andrei Oiºteanu este una po-lemicã, cum acesta din urmã iden-tificã, de fapt, o adevãratã tradi-þie a utilizãrii narcoticelor în spa-þiul românesc.

Poezia stupefiantelor apãreaîn 1944 la revista „Vremea”. Ase-menea autorilor de lucrãri pe temesimilare, tânãrul publicist þinea sãprecizeze, de la început, cã nuintenþiona sã aducã un elogiuconsumului de opioide, însã re-nunþarea la orice restricþii moralefaciliteazã receptarea fenomenu-lui. Odatã surmontate impedimen-tele etice, Marino identifica con-textul în care stupefiantele aufost asimilate la nivel tematic înliteratura occidentalã (francezã ºianglo-saxonã) ºi particularitãþileunor astfel de scrieri, aparþinândlui Thomas de Quincey, Baude-laire, Huysmans, Cocteau. „Poe-zia stupefiantelor” se iveºte în

perioada romanticã, odatã cudescoperirea Orientului în seco-lul al XIX-lea ºi, dupã pãrerea luiMarino, tema „e strict europeanã- literatura culturilor asiatice, înforma cel puþin în care punem noiproblema, n-o cunoaºte – maiales occidentalã, ºi ea apare, înprimul rând, ca urmare a violen-tãrii acestei mentalitãþi de cãtrepeisajul oriental în care imobili-tatea fumãtorului, reveria opia-cee, viziunile somptuoase for-meazã elemente tipice”. Dacãsensibilitatea romanticã englezãdescoperã accidental opiumul,ca simplu remediu farmaceutic,exemplul cel mai sugestiv fiindThomas de Quincey, autorul ce-lebrei cãrþi Confessions of anEnglish Opium Eater (1822), li-teratura francezã ia cunoºtinþã deacest motiv în urma cãlãtoriilordin Orient ale unui Gerard deNerval, Gautier sau Baudelaire.Cu câteva amendamente, ipote-za lui Marino va fi confirmatã deAndrei Oiºteanu care constatãcã, înainte sã devinã subiect lite-rar, într-adevãr apanaj al roman-ticilor, consumul de opium esteun fenomenul de proporþii, cau-zat de expansiunile colonialefranceze ºi engleze în þãrile asia-tice din secolul al XIX-lea.

Revenind la observaþiile criti-cului nostru, consumul de opium,pe de-o parte, ar corespunde ne-voii de evaziune dintr-un mediuanodin, pe de altã parte devinetot mai indispensabil în procesulde creaþie, al practicãrii literaturii

ca exerciþiu pur, gratuit. Prin ur-mare, „estetica stupefiantului”,cum o numeºte Marino, are caelemente definitorii: serafizarea,starea paradisiacã, puterea incan-tatorie, halucinaþiile, poezia viziu-nilor. La acestea am mai puteaadãuga ºi un adevãrat programexistenþialist al opiomanului, pecare Marino de altfel îl intuieºte,caracterizat prin rafinament total,hedonism, cultul voluptãþilorinedite ºi, totodatã, interzise, pre-ocupãri încã actuale, în opinia sa.Tangenþial, cercetãtorul aduce îndiscuþia ºi relaþia dintre experien-þele religioase ºi narcotice, influ-enþat de o notã de lecturã intitu-latã Mistici inferioare, publicatãîn 1939, tot în „Vremea”, de Elia-de. Consumul narcoticelor, caformã inferioarã a misticii, semni-ficã „absorbirea în divinitate”,„topirea în neant, în absolut”.

Spre sfârºitul studiului, auto-rul pune problema narcoticelor ºiîn literatura românã, dar e fermconvins cã la noi tema rãmâneuna izolatã, fãrã succesul din afa-rã: „civilizaþia noastrã nu poateproduce încã un mediu favorabilacestei literaturi. Ne lipseºte încãenorma aglomerare citadinã cudegradarea respectivã, precum ºimediul cosmopolit [...] «Opioma-nii», mãcar în potenþã, spre sa-tisfacþia generalã, formeazã o ra-ritate. Daniel Scavinschi n-a maigãsit continuatori citabili pânã laMacedonski ºi dupã, în afarã deOdobescu, devenit morfinoman,ca ºi Quincey, prin accident”. Numai e cazul sã-l contrazicem pepromiþãtorul asistent cãlinescian,probabil sedus de culmile litera-re occidentale, strivitoare la ocomparaþie cu figurile din spaþiulnostru mioritic (în perioada de ti-nereþe, „nivelul apusean” va de-veni pentru Marino principiulvaloric absolut). Replica a primit-o dupã mai bine de ºase decenii,odatã cu lucrarea foarte bine do-cumentatã a lui Andrei Oiºteanu.Oricum, contribuþia tânãruluiMarino în acest domeniu este nunumai semnificativã, ci ºi admi-rabilã.

nnnnn Maria Dinu

bastre aplicate pe verso al firmei„Foto W. Weiss, strada Caragia-le (culmea!) tel. 233.91”.

Personajul cãruia petentul i seadresa era Dimitrie (Take sau Ta-che) Protopopescu (1850 Pobo-ru, Oltenia – 1911 Elveþia) – aflatîn douã rânduri la conducereaRegiei Monopolurilor Statului în1888 ºi 1895. Om politic, liberal,licenþiat în drept la Paris, cu mul-te mandate de deputat începânddin 1888, vicepreºedinte al came-rei, cu numeroase demnitãþi înadministraþie, conul Tache erasocotit un om bun. În ceea ce-lpriveºte pe Caragiale, legãtura sacu Regia exista în mod practic. În1884 îl gãsim aici în calitate deimpiegat. În aceastã instituþie vacunoaºte o „amploaiatã”, MariaConstantinescu cu care va aveao relaþie amoroasã din care varezulta un fiu (1885), pe care scri-itorul îl va recunoaºte ºi care va

deveni el însuºi un scriitor cu-noscut, Mateiu Caragiale.

Cincisprezece ani mai târziu, în1899, prin decret regal, va fi nu-mit registrator I la la Administra-þia Centralã a R.M.S. Cu acel scrisminunat Caragiale se adresã cusucces bossului.

„Subscrisul fost impiegat alRegiei Monopolurilor Statului,cere cu respect o audienþã la D.Take Protopopescu”, fostul sãuDirector General la acea Regie,din serviciul cãreia s-a retras cã-pãtând o cãlduroasã scrisoare derecomandaþie de la Directorul sãugeneral, cãtrã un înalt funcþionaral Domenelor.

Solicitatorul va trece desearãla 8½ sã capete rãspuns la rugã-mintea sa.

Cu tot respectul,I.L. Caragiale.”

Nici astãzi în epoca internetu-lui nu se obþine aºa repede o au-dienþã. Acum un veac ºi mai binebirocraþii cu mânecuþe erau maioperativi iar audienþele erau mailesnicioase. Ce vremi dom’le!

ªtefan Pelmuº - Insectar

ec

tu

ri


nnnnn COSMIN DRAGOSTE

Jan Koneffke, Die sieben Le-ben des Felix Kannmacher, edi-tura DuMont, Köln, 2011, 510pagini

Nãscut în 1960 la Darm-stadt, Jan Koneffkeeste un bun cunoscã-

tor al realitãþilor româneºti con-temporane. În 1999 se cãsãtoreº-te cu Cristina Moisescu, iar din2003 „face naveta” între Bucureºtiºi Viena, capitala României deve-nindu-i o a doua patrie. Opera saliterarã, cuprinzând prozã, liricã,publicisticã, traduceri etc., a fostdistinsã cu diferite premii literareºi importante burse de creaþie. Îniunie 2012 am avut ocazia de a-lcunoaºte personal pe autor ºi pesoþia, în cadrul Congresului ger-maniºtilor de la Bucureºti, acolounde Koneffke a fost invitat sãlectureze din cel mai recent ro-man al sãu, Die sieben Leben desFelix Kannmacher (Cele ºaptevieþi ale lui Felix Kannmacher).Nu întâmplãtor a citit pagini aleacestei cãrþi, deoarece subiectulromanului oferã ca topos, în ceamai mare parte a desfãºurãriisale, Bucureºtiul interbelic.

Jan Koneffke se lanseazã, înromanul sãu, într-un proiect de

Dumnezeul fericiriiºi Dumnezeul nenorociriianvergurã, ce trateazã istoria ro-mâneascã din perioada interbeli-cã (mai precis din 1935) pânãdupã evenimentele din 1989. Unproiect cu multiple faþete, caresolicitã atenþie, rigurozitate, infor-mare, fler, capacitate de reprezen-tare panoramicã pentru realizareasa în condiþii optime. Din punc-tul de vedere al intenþionalitãþiireprezentãrii, Die sieben Lebendes Felix Kannmacher poate fipus în ecuaþie cu o altã carte delargã respiraþie, care nãzuieºte lao desfãºurare panoramicã a isto-riei româneºti, anume Zaira(2008) a lui Cãtãlin Dorian Flo-rescu. Ambele romane sunt con-struite, în mare, pe aceeaºi mo-dalitate schematicã de configu-rare eroticã grefatã pe ansamblulistoric la nivel macro: o iubire detinereþe – pierderea ei în tumultulevenimentelor premergãtoare ce-lei de a doua conflagraþii mon-diale ºi în cele ale rãzboiului –regãsiri temporare – pãrãsireacadrului de inserþie evenimenþia-lã (în speþã România) – emigra-rea în Occident. La fel este doza-tã ºi substanþa narativã: detalia-tã pânã la filigranarea psihologi-cã a vieþii câte unui personaj,abundentã în crearea atmosfereiBucureºtiului interbelic, cu o re-þea diversificatã de actanþi binestrunitã de cãtre autor, apoi rela-tatã parcã pe fast forward dupã

cel de al Doilea Rãzboi Mondial.Inegalitatea cantitativã a poves-tirii genereazã, însã, ºi spaþii in-suficient ºi ineficient valorifica-te, senzaþia de dezechilibru for-mal este, uneori, acutã ºi deterio-reazã mult din impresia de ansam-blu.

La doi ani dupã ascensiuneanazistã din Germania, Felix Kan-nmacher se refugiazã în România,cu ajutorul pianistului de renu-me mondial Victor Marcu, cel careîi face rost de acte false. Pe noulsãu nume Johann Gottwald, esteangajat ca „bonã” pentru Virgi-nia, fiica lui Marcu, un copil pre-coce, rãsfãþat, inteligent. Got-twald, ºi el fost pianist pânã în

momentul în care niºte naziºti i-auzdrobit degetele de la o mânã,însoþeºte familia lui Marcu pestetot, devenind martorul istorieiromâneºti. De la Balcic, locul derefugiu estival al protipendadeiromâneºti, la Bucureºti, Felix iaact ca participant direct la toateinflamãrile turbulente ale istoriei,relatate la persoana întâi, dintr-operspectivã a concomitenþei eve-nimenþiale ºi a situãrii plane a in-stanþei narative. Biografia indivi-dualã se intersecteazã tot mai vio-lent cu „istoria mare”, liniile de-marcatoare se estompeazã pânãla dispariþie þi pânã la intruziuneaintempestivã a macroistoriei înmicroistorie.

În momentul în care VictorMarcu realizeazã cã fiica sa, deacum adolescentã, începe sã nu-treascã sentimente de dragostefaþã de Felix, el îl îndepãrteazã peacesta din preajma Virginiei. Fe-lix, alias Johann Gottwald va finevoit, de acum, sã îºi câºtigeexistenþa ºi sã supravieþuiascãîntr-un Bucureºti antebelic ce în-registreazã tot mai multe devieride la conduita democraticã, darcãruia încã nu-i lipsesc luxul mon-denitãþii, aerul boem, trãsãturileeuropene. Într-un mod destul deartificial ºi puþin plauzibil, Konef-fke (excelent ca povestitor,atunci când ajunge la necesarulechilibru dintre coordonarea ac-

þiunii ºi zãbovirea în detalii) îºiconduce personajul în momente-le-cheie ale istoriei româneºti:Felix aterizeazã, precum un For-rest Gump interbelic, în punctelenodale ale unei istorii ieºite dinmatcã: prin traduceri voit erona-te cauzeazã asasinarea Cãpitanu-lui Gãrzii de fier, apoi zboarã, îm-preunã cu Ion Antonescu, laMünchen, unde serveºte catranslator în cadrul întâlnirii cuHitler. Dupã rãzboi, urmãrit fiindde comuniºti, Felix fuge în Aus-tria, unde cunoaºte gloria ca pia-nist, renunþã apoi la carierã, seconfruntã în continuare suiºuriºi coborâºuri în viaþa personalã.

Kannmacher trece prin toateexperienþele ce funcþioneazã caadevãrate iniþieri ºi care îl vali-deazã uman. Iubiri pasionale cufrumuseþile celebre ale Bucureº-tiului interbelic, pierderea identi-tãþii, lupta pentru supravieþuire,dragostea neîmplinitã, moarteacelor legaþi sufleteºte de el, zbu-ciumul de malaxor al istoriei per-verse, gloria, singurãtatea. Suntmorþi ºi învieri succesive, relata-te cronologic, pe spaþii diferite caîntindere, luminate din perspec-tive felurite ºi, pe alocuri, surprin-zãtoare. Periplul prin capitala in-terbelicã devine pretextul acce-sãrii registrului confecþionãriiunor personaje durabile, reteni-bile pentru cititor, creionate per-tinent. Per total, însã, se observãlesne cã romanul este scris de unautor care nu a trãit pe viu nicievenimentele, nici atmosfera spe-cificã locurilor, ansamblul se con-stituie prea des din locuri comu-ne, arhicunoscute poncifuri care,poate, sunt capabile sã trezeas-cã interesul lectorului occidental.

Cartea lui ConstantinCrãiþoiu (Societatearomâneascã azi¸ Edi-

tura Institutul European, Iaºi,2011) reprezintã încercarea ana-listului de a ieºi din heterogeni-tatea mediului sãu ºi de a purtamãnuºile ºi lentila care sã-l ajutesã vadã altfel lucrurile – în cazulde faþã, ca un sociolog autentic.Remarcãm faptul cã lucrarea aveade trecut douã piedici foarte gre-le: prima o reprezintã circularita-tea elementelor lumii în care seaflã autorul; a doua – sinteza us-tensilelor pe care le poate folosiacesta. Dacã prima reprezintãdepãºirea elementelor amesteca-te de orice nivel ºi relativizareaoricãrui element, cel de-al doileareprezintã opintiºul specific unuiefort colosal. Chiar dacã pare maiuºor de înþeles acest al doilea ni-vel (prin istoricitatea ºtiinþelor,de pildã), el necesitã o mare sfor-þare de înþelegere ºi însuºire a cu-noºtinþelor ºtiinþei. Totuºi, ca ori-ce investigaþie sociologicã, ºi ceade faþã merge cãtre folosirea plu-ralitãþii, în legãturã cu care oricelink între cel puþin douã elemen-te, orice canal subteran, orice re-laþie, mai mult sau mai puþin ex-plicitã, reprezintã un filon, care,dacã nu e înºelãtor, duce la oposibilã interpretare solidã.Acest material tocmai bun pen-tru a fi analizat, la început, estecultura. Ce este, deci, aceasta?ªi rândurile lui Contantin Crãiþo-iu, ºi rândurile noastre, reprezin-tã o parte din culturã. Aceastãasumpþie presupune ºi uzeazã nude o înþelegere universalã a cu-

societatea româneascã azivântului „culturã”, ci de una pecare Constantin Crãiþoiu o prefe-rã: „Cultura reprezintã totalitateaobiceiurilor învãþate ºi transmisesocial, cunoºtinþelor, obiectelormateriale ºi comportamentale. Eacuprinde ideile, valorile ºi arte-factele unui grup de oameni (deexemplu, cd-urile, literatura ºtiin-þifico-fantasticã ºi aparatele demãsurare a glicemiei pentru dia-betici) (p. 18). Conceptul cuprin-de mai multe paliere în sfera defi-niþiei (descriptiv, istoric, psiho-logic, normativ etc.), însã grossomodo e vorba de o definiþie idea-lã, care înglobeazã mai toate atri-butele în sine.

Cultura, deci, ca vechiul eteral grecilor, este peste tot, chiardacã nu se vede. Cu siguranþãînsã cã se vãd anumite circuiteale curenþilor eterului: cultura sepropagã, se difuzeazã, este ab-sorbitã sau respinsã. Mai ales însecolul din urmã, globaliza(n)t,mcdonaldiza(n)t etc., difuziunileculturale (expansive, relocate, ie-rarhice etc.), pe care le analizeazãautorul, au prins un elan absolutspectaculos. Un alt registru alculturii, analizat de ConstantinCrãiþoiu, este cel al limbii, ca re-sort axiologic general, întrucât ea„aratã ceea ce este important ºiprioritar pentru o culturã” (p. 54).Densitatea folosirii unor cuvinteindicã orizontul de valorizare alunui popor. Dacã în SUA, de pil-dã, preponderenþa cuvintelor„rãzboi”, „luptã”, „bombã” etc.,

extrase, fireºte, din limbajul mili-tar, ceea ce denotã un spirit com-batant, în limba românã cuvinteprecum „baftã”, „noroc”, „ghi-nion”, „succes”, folosite ca ata-re, în limbajul comun, sau folosi-te în zicale sau în proverbe, aratã„cã fondul ideatic al culturii ro-mâne cuprinde numeroase cre-dinþe precreºtine, magice ºi po-pulare, bazate pe noroc, destin,ºansã, numerologie, astrologie,spirite supranaturale ºi vrãjitorie”(p. 55). Reprezentarea lingvisticãbogatã a distracþiei, a petrecerii,a chefului etc., precum ºi a obi-ceiurilor comune aratã structuraunui set de norme foarte prezentîn spaþiul românesc, care trimitela evenimente foarte importantedin viaþa individului sau a colec-tivitãþii. Când cineva este admisla un examen, „trebuie sã dea debãut”, se spune; iar când o echi-pã de fotbal câºtigã, comunita-tea localã, regionalã, naþionalãpetrece.

În cartea Societatea româ-neascã azi, Constantin Crãiþoiuvorbeºte ºi despre influenþa pecare o are limba asupra construi-rii realitãþii. Felul în care concep-tualizãm universul nostru, îl ºiconstruieºte. De pildã, un copilva învãþa cã albastrul este unulsingur în România, dar un copildin Rusia va învãþa cã existãdouã feluri de albatru, culori, defapt, de sine stãtãtoare. Ponde-rea limbii în identificarea univer-sului unei comunitãþi lingvistice

este consideratã în mod variat.Dacã susþinãtorii ipotezei Sapir-Whorf considerã cã limba aratãfoarte multe categorii culturalesau cognitive ale acesteicomunitãþi, în schimb, alte per-spective de interpretare susþinfaptul cã doar anumite procesecognitive sunt influenþate de lim-bã, ceilalþi factori þin de tradiþie,educaþie etc.

Autorul construieºte în carteo expunere pertinentã, însoþitã cu

obstinaþie de exemple, de date dinsondaje sociologice sau de alteinformaþii, structurate astfel încâtsã ghideze cititorul cãtre o înþe-legere cât mai clarã, pe care final-mente acesta sã ºi-o asume camodalitate de înþelegere a cultu-rii, a societãþii sau a tradiþiei. Fra-zele sunt concise, informaþiilesunt vital legate ºi construite învirtutea mesajului concret, fãrãprolix, fãrã menajamente, fãrã aler-gii, mofturi sau alte capricii inte-lectuale.

nnnnn Ionuþ Rãduicã

ec

tu

ri

ªtefan Pelmuº - Capul Sfântului Ioan


În ultimul timp, la Faculta-tea de Sociologie, s-a cre-at o tânãrã generaþie extrem

de dinamicã ºi extrem de valoroa-sã care abordeazã probleme deinteres identitar. Identitar pentrusocietatea româneascã, identitarpentru ei ca generaþie, identitarpentru ei, ca specialiºti. Este ofacultate tânãrã ºi prin aceastãgeneraþie de tineri specialiºti dincare face parte ºi Constantin Crãi-þoiu, instituþia începe sã se im-punã. Problematica pe care car-tea lui Constantin Crãiþoiu o lan-seazã este extrem de profundã ºidelicatã actualitate: „societatearomâneascã azi”. Eu i-aº fi pusun semn de întrebare titlului aces-tuia, pentru cã nu este o carte, cieste o extrem de mare întrebare,care pune în prim plan o actuali-tate pe care o înþelegem dreptfoarte complicatã. Este, în primulrând, vorba despre societatearomâneascã, o societate care nua rezolvat sau intrã în contempo-raneitate fãrã sã rezolve foartemulte probleme ce þin de perso-nalitatea, de identitatea ei, deconsistenþa ei, de orientare ei,pânã la urmã de personalitatea eidin globalitate. Sunt acele pro-bleme nerezolvate de la primamodernitate, cea paºoptistã, estevorba despre fond, despre for-mã. Este vorba despre nerezol-varea problemelor generate deschimbarea radicalã pe care a pro-dus-o comunismul.

Cartea se bazeazã pe o teoriea valorilor ºi analiza se face pemediul urban ºi pe consumism cavaloare a zonei contemporane asocietãþii. Dincolo de aceasta,existã o problematicã antropolo-gic generalã ºi mã gândesc lacomportamentul cultural al socie-tãþii româneºti de azi, comporta-ment cultural în care acest con-sumism joacã un rol coagulant,dar elementele din spate sunt ex-trem de importante. Este vorbaîn primul rând despre nerezolva-rea a douã probleme pe care co-munismul le-a produs ºi care auschimbat esenþial aspectul antro-pologic al societãþii româneºti.Una este cooperativizarea. Nu nedãm seama care a fost efectulacestei schimbãri sociale. Socie-tatea româneascã rural tradiþio-nalã a dezvoltat un anumit tip deproprietate care, atacatã, a pro-dus o schimbare asupra perso-nalitãþii, comportamentului, filo-sofiei, societãþii româneºti. Atâ-ta timp cât baza de proprietate asocietãþii a fost schimbatã, socie-tatea românescã þãrãneascã înansamblul ei deodatã nu a maiavut azimut. Societatea româ-neascã, cu acea proprietate de-vãlmaºã, asigura relaþia dintrenivelul ontic ºi nivelul dumneze-iesc al existenþei, dintre real ºisuprareal, ºi definea pânã la urmãidentitatea naþionalã. În ceea cepriveºte comportamentul cultu-ral, 80% din populaþia româneas-cã interbelicã era o populaþie þã-rãneascã. Atacându-se aceastãproprietate, comportamentulnostru a fost schimbat. Cincizecide ani de solidificare comunistã,în care aceastã proprietate a fosttransformatã, au fost aruncaþi lacoº dupã ‘90. S-a revenit la o for-mã economicã în lumea ruralã,care nu are nicio productivitateºi aºa cum comuniºtii au intratbrutal în istorie, la fel societateacontemporanã a încercat sã re-pare la fel de brutal, fãrã sã seþinã cont de acest lucru.

Al doilea element care a bul-versat societatea româneascã în

nnnnn NICOLAE PANEA

un titlu curajosaceºti 50 de ani este distrugereaelitei naþionale. Lagãrele comu-niste ºi-au fãcut treaba cu osâr-die ºi în 20 de ani, din 1947 – 1949pânã în 1964 când deþinuþii poli-tici au fost eliberaþi ºi s-a consi-derat cã ei nu mai reprezintã unpericol pentru noua ordine socia-lã. S-a creat o falsã elitã, o elitãprofesionalã, inginerul de elitã,doctorul de elitã, dar nu acea eli-tã intelectualã, capabilã sã cree-ze idealul unei societãþi ºi sã poar-te cu sine ca motor societateaînainte. Dupã ‘90, lucrul acestacontinuã într-o formã ºi mai hao-ticã pentru simplul fapt cã, aºacum comuniºtii au fãcut dupã ‘50,noi am perpetuat, uitând cã o eli-tã nu se poate face decât într-unsingur fel, printr-un învãþãmântde o extrem de mare calitate. Esteadevãrat cã în aceastã perioadãs-a creat o nouã filosofie euro-peanã, aceea a universitãþii demasã. Prin proiectele Bologna,învãþãmântul superior nu mai aredrept scop crearea de elite, ci pro-fesionalizarea superioarã pe anu-mite nivele a tineretului þãrilorrespective. ªi noi, ne-am calatfoarte repede pe acest model, ui-tând de responsabilitãþile pe carele avem faþã de societatea noas-trã, de naþiunea noastrã. În felulacesta, avem dupã 1990, o socie-tate cu instituþii slabe, pentru cã

aceste instituþii slabe nu sunt ali-mentate din punct de vedere edu-caþional, de o coerenþã educaþio-nalã, nu sunt alimentate de o co-erenþã economicã sau de o coe-renþã a politicilor economice. Deasemenea, avem foarte multemodele de împrumut, deci aceleelemente care, din punct de ve-dere social, acþioneazã ca niºteviruºi identitari, creând false iden-titãþi, creând tensiuni între fon-dul comportamental cultural alsocietãþii respective, pompândacest fond cultural ºi nerezolvândelementele de substanþã ale uneisocietãþi. Ba mai mult decât atât,au aruncat aceastã societate într-un context extrem de periculos.Pentru cã, dacã privim istoriaomenirii, putem sã observãm uncomportament cultural migratorsau un comportament cultural decolonist, de la migraþia indoeu-ropeanã pânã la migraþia renas-centistã, la descoperirea Ameri-cilor ºi aºa mai departe.

Comunitatea europeanã esteun alt tip de comportament colo-nizator ºi urmeazã evident, în con-textul acesta al globalizãrii, o marecrizã a acestei forme mintale decomportament cultural al omeni-rii, care se poate rezolva, dupãpãrerea specialiºtilor, în douã fe-luri: în primul rând printr-o migra-þie cosmicã, colonizarea planete-

lor sau o migraþie în interiorulcorpului, printr-o dezvoltare ageneticii, pentru descoperireaspaþiilor necesare existenþeinoastre plenare. Acesta ar fi con-textul general în care întrebãrilepe care Constantin Crãiþoiu lepune în cartea sa ºi le pune printr-o portiþã. El alege sã rãspundã laaceste întrebãri sau sã descrieaceste realitãþi printr-un singurelement, foarte interesant, care neeste la îndemânã, care caracteri-zeazã suprafaþa oricãrei societãþi,comportamentul cultural de cum-pãrãtor. Dincolo de aceste ele-mente ale cãrþii, existã întrebãricare privesc criza societãþii româ-neºti sau, mai bine spus, încotrose îndreaptã societatea româ-neascã astãzi? Cum se poate re-zolva aceastã mare problemã aslãbiciunii instituþiilor sociale? Eucred cã prin Societatea româ-neascã azi, carte care, probabil,este deschizãtoare de drumuri înaprofundarea ºtiinþificã a colegu-lui nostru. Probabil 10 ani de acumînainte noi vom afla din cãrþile pecare el le va publica despre tema-tici care acum sunt lansate ca pro-blematicã generalã.

Este foarte importantã pentrufelul în care ea poate sã defineas-cã sau puterea ei de a defini ogeneraþie de sociologi de la Cra-iova. O generaþie extrem de labo-

rioasã, foarte inteligentã, dinami-cã, activã, interesatã de acesteproblematici prin diverse meto-de pentru cã ei au lucrat pur so-ciologic, anchete, monografii ºitrebuie sã recunosc acum ca unspecialist în domeniu cã ªcoalaSociologicã de la Craiova repre-zintã ultima treaptã, temporarvorbind, a inovãrii metodei so-ciologice dupã Gusti, dupã Ba-nat. Existã aici o privire oarecumnuanþatã a ceea ce înseamnãmonografia, metodã care, dinpunctul de vedere al antropolo-gului, este o metodã deja perima-tã, ineficientã, cu extrem de mul-te probleme teoretice ºi de reflec-tare a realitãþii. În sfârºit, socio-logii craioveni au încercat sã re-pare aceste mici probleme. Aºputea spune cã Societatea româ-neascã azi sau ConstantinCrãiþoiu, în aceastã carte, rezol-vã o problemã foarte interesantãpentru cã, aº putea sã extrapolezºi sã zic, aºa cum Strauss vorbeaîn antropologia structuralã de-spre cele trei niveluri de recepta-re a unei societãþi populare, tra-diþionale, plecând de la niveluletnografic, etnologic ºi antropo-logic, zicând cã teoretic acesteanu sunt ºtiinþe separate, ci suntniveluri de receptare ºi interpre-tare a realului. Societatea româ-neascã azi este undeva la mijlo-cul acestei scale. Nu este nicietnografie, deci nu este descrie-re purã, nu este nici antropolo-gie, coerenþa definirii comporta-mentului cultural este undevaîntre ele ºi aceasta o iau nu nea-pãrat ca un defect, ci ca o promi-siune. Promisiunea ca de acumînainte Constantin Crãiþoiu vaface prin ceea ce va scrie pasulspre interpretarea de nuanþã ºi deo extrem de mare personalitate.

Societatea româneascã azieste un titlu care vorbeºte despretinereþe. Este un titlu atât decurajos încât numai un tânãrputea sã se gândeascã la lucrulacesta. Cineva cu mai multã ex-perienþã ºi cu ceva mai multã re-ticenþã faþã de aceste proiecte arfi stat un pic în spate. Dar astavorbeºte despre o calitate a spe-cialistului tânãr de astãzi. Cura-jul în a aborda probleme teoreti-ce, probleme delicate, chiar pro-iecte de genul acesta ºi mi se parecã în felul acesta sociologii tineride la Craiova parcurg drumulnormal al unei evoluþii ºtiinþifice,curajul de a lua în serios acesteprobleme, uneori le rezolvã, al-teori nu le rezolvã, dar este binecã se pot lupta cu aceste proble-me. Eu aºtept de la el în conti-nuare cãrþile importante ºi credcã pot sã fiu mulþumit, ca profe-sor, de cei care construiesc laCraiova o ºcoala de sociologie.

A consemnat:Marta Goagã

ec

tu

ri

ªtefan Pelmuº - Fereastra II


Fondat la 4 noiembrie 1998la Universitatea din Cra-iova în prezenþa profeso-

rilor Jean-Jaques Wunenburger(Universitatea din Lyon III), Ma-ryvonne Perrot (director al Cen-trului Gaston Bachelard din Di-jon), Jocelyne Perard ºi RamonaBoca-Bordei (Universitatea dinDijon), Centrul de Studii asupraImaginarului ºi Raþionalitãþii„Mircea Eliade”, este o formaþiu-ne pluridisciplinarã ce organizea-zã seminarii ºi colocvii despreimaginar ºi raþionalitate aºa cumsunt ele întâlnite în operele filo-sofice, artistice ori ºtiinþifice, alecãror subiecte sunt reunite apoiîn publicaþia ºtiinþificã „Symbo-lon”, coordonatã de profesorul defilosofie craiovean Ionel Buºe ºiapãrutã la Editions Universitairesde Lyon III.

Volumul 7, Imaginarul anotim-purilor ºi climatelor, publicat în2011, este dedicat imaginaruluiclimatelor ºi anotimpurilor într-operioadã în care textele de spe-cialitate semnalizeazã schimbãrimeteorologice catastrofale. Cer-cetãtorii români ºi strãini încear-cã însã sã scoatã în evidenþã ºiaspectele mitice, literare ºi cine-matografice ale fenomenului pre-cum ºi sã dezvãluie importanþa ºioriginalitatea acestei imagini prinprisma imaginarului.

Jean-Jaques Wunenburgerabordeazã în eseul sãu Vibraþiaorbitoare a imobilului: Experi-enþa senzorial-oniricã a peisa-jului solar o filosofie a contrarii-lor plecând de la climatul medite-ranean: Mediterana nu este nu-mai o sursã de senzaþii, un terenfertil sau un laborator de imagini,dar ºi o temporalizare spaþialã re-alã a unei logici superioare ºicomplexe. În aceste locuri ºi înaceste momente, corpul ºi sufle-tul îºi iau toate mãsurile pentru ogândire superioarã, o logicã to-

despre Imaginarul anotimpurilor ºi climatelortalizatoare, care ºtie sã se obiº-nuiascã cu «concors discors» cã-tre o armonie a contrariilor ”.

Ionel Buºe comparã în lucra-rea sa modul în care apare imagi-narul primãverii la Mircea Eliadeºi Gaston Bachelard. Tema înImaginarul mitico-poetic al ano-timpurilor: de la hierofania ve-getalã la poetica verticalitãþiivivante este cea a reveriilor pri-mordiale care identificã transcen-dentul ca intermediar pentru în-þelegerea lumii, plecând de la fi-losofia eliadianã în care omulpoate crea sacrul, aºa cum trans-cendentul l-a creat pe el: „Hiero-faniile vegetale, adicã manifesta-rea sacrului în copaci ºi plantemai ales primãvara, exprimateprin miturile ºi ritualurile renaº-terii vegetaþiei, nu sunt altcevadecât expresia reveriilor trans-cendentale ale omului.”

În articolul sãu, Climaturi,anotimpuri ºi vremuri, Marie NoelLapoujade de la Universitatea dinMexic ne vorbeºte despre liberta-tea imaginarului omului în cadrulciclicitãþii anotimpurilor, plecândde la interdependenþa spaþiu-timp,în care climatele ºi anotimpurilesunt manifestãri temporale vizibi-le în spaþiu. Claire Revol (Univer-sitatea Lyon 3) susþine materiali-zarea anotimpurilor sugerândfaptul cã omul ar trebui sã seadapteze ºi sã trãiascã în armo-nie cu acestea începând cu unlucru elementar – sã consumefructele ºi legumele de sezon(corporalizarea anotimpurilor).

Universitarul craiovean Cãtã-lin Stãnciulescu a analizat într-unmod retoric ºi argumentativ sce-nariile imaginate în discursurilepublice despre consecinþele mo-dificãrilor climatice (Relevanþã,persuasiune ºi imaginaþie în dis-cursul public despre schimbãri-le climatice). Aceste reprezen-tãri ale catastrofelor naturale sunt

diferite de percepþia realitãþii, fe-nomen ce poate fi interpretat atâtdin punct de vedere psihologicca „slãbiciune umanã pentru ca-tastrofism”, aºa cum îl numeºteBoia, cât ºi istoric urmãrind mo-delul ciclicitãþii istorice. Tot de laUniversitatea din Craiova au maicontribuit la diversitatea perspec-tivelor hermeneutice ºi cercetã-torii Cãtãlin Ghiþã ºi Geo Con-stantinescu. În cercetarea sa,Cãtãlin Ghiþã abordeazã dinpunct de vedere psihanalitic ºicritic o formã aparte ºi stranie defricã, ce apare în nuvela Frigulde Gib I. Mihãescu – pagofobiasau teama de frig. Consideratunul dintre reprezentanþii realis-mului integral, autorul constru-ieºte în nuvela sa un profil psi-hologic interesant – simptomeleeroinei se potrivesc fidel descrie-rii bolii, conform cãreia persoa-nele pagofobe au suferit la unmoment dat un ºoc din cauza fri-gului sau gerului, declanºând oserie de reacþii contradictorii se-sizabile în plan psihologic. GeoConstantinescu dezvãluie o altãabordare a imaginarului anotim-purilor, una romanticã ce cores-punde unor pseudo-vârste aleiubirii, analizând romanele moder-niste ale lui Ramón María del

Valle-Iclán: Sonata primãverii(dragostea astenicã ºi neîmplini-tã ce se sfârºeºte odatã cu sinu-ciderea protagonistului), Sonataverii (dragostea intensã, în cen-trul cãreia se aflã femeia fatalã,extrem de frumoasã ºi seducãtoa-re – Nina Chole), Sonata toam-nei (retrãirea pentru scurt timp aunei iubiri din trecut) ºi Sonataiernii ( iubirea sacrificatã din con-siderente morale).

În studiul sãu, Corin Bragaurmãreºte în imaginarul EvuluiMediu relaþia dintre climate ºi „ra-sele monstruoase”, unde învãþa-þii medievali considerau cã zone-le climatice ºi planetele zodiacaleinfluenþau dezvoltarea fizicã uma-nã: „Învãþaþii ºi învãþãtorii Bise-ricii din Evul Mediu consideraucã la marginile pãmântului (pre-

cum minunata Indie) locuiau spe-cii monstruoase de oameni.”

Ion Hirghiduº descrie anotim-purile ca forme de foc ale cãrorintensitãþi oscileazã între „cald”ºi „frig”, unde focul este o meta-forã pentru iubire, aºa cum apareîn poemul lui Lucian Blaga Cân-tecul focului , unde iubirea divi-nã se opune iubirii arzãtoare ºineiertãtoare a omului.

Giulio Raio (Universitatea dinNapoli) abordeazã metodologicproblema cristalizãrii, alegând cafenomen meteorologic chiciura, acãrei frumuseþi ºi încãrcãturiestetice ºi metaforice sunt foartebine subliniate în eseul sãu. Acesttip de cristalizare se aflã „în relaþiecu invizibilul, diluarea ºi «parteaspiritualã» a pietrificãrii”. El de-scrie chiciura ca deplasându-se„între puterea artisticã a joculuiartei ºi naturii ºi puterea miticã ajocului mitului ºi naturii”.

Lazãr Popescu, profesor laUniversitatea „Titu Maiorescu”din Bucureºti, a identificat mani-era în care apar anotimpurile înopera unor doi mari poeþi: Char-les Baudelaire ºi Arthur Rimbaud.Aºa cum am observat pânã acum,imaginarul anotimpurilor este di-ferit de la operã la alta, de la unautor la altul, acesta fiind ºi cazulpoeþilor analizaþi în eseul Anotim-purile lui Baudelaire, anotimpu-rile lui Rimbaud unde contraste-

le sunt foarte bine subliniate:Rimbaud este un poet solar, pen-tru el vara înseamnã plenitudineºi dinamism, în timp ce Baudelai-re preferã toamna cea sedentarãºi cu nuanþe întunecate.

Ciclicitatea anotimpurilor esteprivitã dintr-o perspectivã inedi-tã în antepenultimul articol publi-cat în volum. Gisèle Vanhese(Universitatea din Calabria) iden-tificã privind dincolo de proprie-tãþile regeneratoare ale ciclicitãþii,în romanul Biserica Neagrã al luiAnatol Bakonsky, caracterulterifiant al acestei repetiþii infini-te, pe care autorul alege sã oîntrerupã: „Originalitatea lui Ba-consky constã, pe de-o parte înfaptul cã a rupt, apocaliptic, ciclulobiºnuit al anotimpurilor, ºi pe dealtã parte în faptul cã a transferat,în momentul desacralizat al uneisocietãþi totalitariste, schemamiticã a Reîntoarcerii Eterne”.

În cele din urmã, Aurosa Ali-son dedicã un eseu artei cinema-tografice ºi ne propune o incur-siune bachelardianã în filmele ci-neastului japonez Akira Kurosa-wa. Simbolistica celor patru ele-mente naturale, apa, aerul, foculºi pãmântul, este explicatã în fil-mul „Dreams” prin conceptele te-oretice preluate de la Gaston Ba-chelard. În acest sens se realizea-zã corespondenþa între cele patruelemente ºi cele patru anotimpuri,plecând de la filosofia cosmolo-giei ºi subliniind cã „apa, pãmân-tul, focul ºi aerul sunt toate, fãrãdiscuþie, elemente ale realitãþii carese combinã pentru a concretiza alteversiuni ºi aspecte”.

Diversitatea ºi originalitateaeseurilor din volum aduce înatenþia publicului aspecte de ac-tualitate ce au fost tratate disci-plinar în domenii ca filosofia, li-teratura sau cinematografia, ºicare acum, într-o perioadã în careschimbãrile climatice sunt în dez-batere în diferite împrejurãri, suntfiltrate prin focul hermeneuticii ºial structurilor antropologice aleimaginarului.

BUCOVINA LITERARÃInvitatul din numãrul dublu 5-

6 al revistei „Bucovina literarã“este poetul Nicolae Tzone. În in-terviul lui Alexandru-Ovidiu Vin-tilã, Nicolae Tzone, poetul „ati-pic”, aºa cum îl numeºte Gheor-ghe Grigurcu, vorbeºte desprepoezie ca formã supremã de liber-tate dar ºi despre incapacitateade a exista poetic în afara scrisu-lui în transã. Rãmânând în sferaliricului la secþiunile dedicatepoeziei au semnat Marcel Mure-ºanu, Marin Gherman, MarinaPopescu ºi Amelia Stãnescu.

DACIA LITERARÃNumerele 106-107 ale „Daciei

literare” aduc în prim plan poves-tea mitropolitului scriitor Barto-lomeu Anania. Astfel, la rubrica

Clepsidra umbrelor gãsim treifragmente scrise de Anania pre-cum ºi dezbateri despre viaþa ºiopera sa semnate de Ioana Dia-conescu, Dumitru Vacariu, CezarIvãnescu, Ioan Pintea, MirceaPetean ºi alþii. De asemenea, ci-tim în „Dacia literarã” ºi un inter-viu inedit cu Basarab Nicolescudespre filosofia lui Mihai ªora.Poezii de Petruº Andrei, LuciaDãrãmuº, Mãdãlina-Ionela Gro-su, Paulina Popa, Cornel Paiu ºiVasile Tãrãþeanu, dar ºi un frag-ment de Matei Viºniec, comple-teazã tabloul cultural ieºean ºiinvitã la lecturã.

CAFENEAUA LITERARÃVirgil Diaconu a realizat an-

cheta din numãrul 7 al „CafeneleiLiterare”, cu privire la poezia post-modernã. La întrebãri despre po-

ocheanul întorsocheanul întors

ec

tu

ri

eþii postmoderni, sincronizare ºitrãsãturi specifice ale curentuluiau rãspuns Adrian Dinu Rachie-ru, Florin Dochia, Ion Beldeanuºi Victor Sterom. Tot sub îngrji-rea lui Virgil Diaconu apare ºisuplimentul „Clubul CafeneauaLiterarã” cu poeme de Paul Aret-zu, ªtefan Doru Dãncuº, FlorinDochia, Adrian Alui Gheorghe,Valeriu Remus Giorgioni ºi Ro-bert ªerban. „Cafeneaua literarã”,nr. 6/2012, a publicat cel de-al trei-lea supliment din seria „Literatu-ra SAMIZDAT” – placheta„SCHIMNIC”cu o selecþie dinpoemele lui Virgil Diaconu, apã-rute în cartea „Samizdat” în anul1981. Unicul exemplar al acesteicãrþi tipãrite la maºina de scris,legatã ºi cartonatã chiar de au-tor, conþinea ºi poeme scrise demânã ºi ilustraþii în guaºã de Gh.Dobricã ºi a circulat ca un mani-fest doar printre prieteni.Silviu Bârsanu

nnnnn DANIELA MICU


ec

tu

ri

Ilarion Þiu, Istoria MiºcãriiLegionare 1944-1968, Editura„Cetatea de Scaun”, Târgoviºte,2012, 288 p.

Copil fiind, am fost taresurprins sã aud spu-nându-se, cu un ames-

tec de teamã ºi respect, despreniºte bãtrânei: „ãºtia-s legiona-rii”. Nu de alta, dar nu aºa mi i-aºfi imaginat pe Paraipan ºi ai lui labãtrâneþe. Cu timpul, „legionarulmeu imaginar” s-a schimbat mult,chiar dacã nu neapãrat în bine.Mi-au rãmas însã douã curiozitãþi:(1) care a fost traseul de la stadiulde tineri rebeli la cel de bãtrâni re-semnaþi?; (2) de ce, dupã o jumã-tate de veac, li se punea încã eti-cheta de „legionari”?

Convorbirile cu bãtrânii legio-nari nu m-au ajutat prea mult. Amsimþit prea adesea înflorituri vâ-nãtoreºti, dacã nu pure invenþii.Nici vasta ºi diversa literaturã de-dicatã miºcãrii – fie ea de tip HoriaSima, Fãtu-Spãlãþelu sau ArminHeinen – nu mi-a fost de prea marefolos, cãci în general, ea se opreº-te înainte de comunism.

Dupã douã volume dedicateLegiunii în timpul dictaturilor car-listã ºi antonescianã, Ilarion Þiu– cunoscut publicului larg maiales pentru textele din JurnalulNaþional ºi Adevãrul – revine cuun studiu – bazat în principal pedocumente de la CNSAS – careacoperã perioada 1944-1968 ºiface primii paºi spre cercetareacelei urmãtoare.

Lovitura de la 23 august i-aprins pe legionari fie refugiaþi în

carte cu zimþinnnnn MIHAI GHIÞULESCU

garda nu moare, dar se predã!Germania (în lagãre), fie rãmaºi înRomânia (în închisoare sau în ile-galitate). Dupã acest moment, s-a constituit, cu sprijin german,aºa-numitul „guvern naþional”,condus de Horia Sima, în exil, laViena. Acesta a luat legãtura cu„comandamentul pe þarã”, prinintermediul lui Nicolae Petraºcu(paraºutat în noiembrie 1944),care va fi considerat locþiitorul luiSima. Lucrurile nu au evoluatînsã aºa cum fusese prevãzut.Deznodãmântul rãzboiului a fã-cut ca guvernul din exil sã nu maipoatã „funcþiona”. Oricum, unmare succes a fost neincludereaMiºcãrii printre organizaþiile co-laboraþioniste, condamnate laNürnberg, ceea ce a permis apro-pierea de serviciile occidentale învederea organizãrii unor operaþi-uni în România. Acestea s-au re-alizat în 1952, sub forma paraºu-tãrii câtorva grupuri de legionari(dar nu numai). Singura realizarea fost distribuirea unor manifes-te anticomuniste în Bucureºti, întimpul Festivalului Mondial alTineretului, din 1953. Reuºita le-afost însã fatalã, cãci a determinatSecuritatea sã îºi intensifice acþi-unile represive. Una peste alta,se poate spune cã, dupã 1945, li-derii din exil au pierdut contactulcu subordonaþii de aici, în ciudaalegaþiilor contrare ale autoritãþi-lor comuniste.

În România, „comandamentulpe þarã” a trebuit sã accepte un„pact de neutralitate” cu guver-nul, prin care se reglementau con-diþiile intrãrii legionarilor în lega-litate. Nu toatã lumea a acceptat

însã pactul, mulþi alegând în con-tinuare calea clandestinitãþii:George Manu ºi a sa „MiºcareNaþionalã de Rezistenþã” (care, înciuda planurilor ambiþioase, nu arealizat nimic concret), grupareaMironovici ori cea a „macedone-nilor”. „Coexistenþa paºnicã”,atâta câtã a fost, a trecut repede.Dupã alegerile din 1946, comu-niºtii au început sã încalce tot maiclar pactul, culminând cu valul dearestãri din mai 1948. Dupã apre-cierea justã a autorului, din acestmoment, „Miºcarea legionarã afost paralizatã” (p. 138) ºi „s-a«mutat» în detenþie” (p. 172).Dovada este cã „rapoartele Se-curitãþii nu au înregistrat decâtactivitãþi sporadice ale legionari-lor, dupã 1948” (p. 145). Relevan-tã este ºi prezentarea destul defiravelor „activitãþi de rezistenþãiniþiate de legionari” în fiecare dinregiunile þãrii (pp. 148-162).

În închisoare, legionarii, carereprezentau grupul cel mai nume-ros între deþinuþii politici, au tre-cut prin procesele de „reeduca-re” violentã, ca la Piteºti (1949-1951), sau „prin muncã cultural-educativã”, ca la Aiud (1962-1964). Unii au cedat presiunilor,colaborând mai mult sau mai pu-þin cu autoritãþile. Alþii au rezistat.Lãsând deoparte orice fãrâmã deideologie, este remarcabil cazullui Nistor Chioreanu, care, arestatfiind, a protestat deschis ºi aopus rezistenþã la „reeducare”pânã aproape de final.

Teza principalã a autorului estecã „Miºcarea legionarã a reuºitsã rãmânã o organizaþie politicã

ºi dupã 23 august 1944, deºi ofi-cial nu i-a fost reconfirmat niciun moment acest statut” (p. 14).Are însã dificultãþi în a o susþinecu tãrie ºi se vede obligat sã in-troducã o serie de nuanþe. Dupã1948, în condiþiile în care miºca-rea clandestinã a fost practic dis-trusã ºi contactul cu exilul, pier-dut, numai în penitenciare „s-aputut menþine totuºi o oarecareorganizare [s. M.G.]”, fiind însã„impropriu spus cã a existat o«organizaþie în închisori»”(p. 172). Având experienþa „pri-goanelor” carlistã ºi antonescia-nã, „extremiºtii de dreapta au reu-ºit sã-ºi menþinã ierarhia ºi unita-tea de grup”, formând dacã nusingura (p. 186), mãcar „cea maiputernicã ºi disciplinatã organi-zaþie politicã care activa în închi-sori” (p. 187). Într-o parte aflãmcã grupul de lideri de la Aiud luadecizii ce se transmiteau ºi în alteþãri (p. 173). În alta, ni se spunecã „deciziile priveau lucruri mã-runte, cu referire exclusiv la pro-blemele apãrute la Aiud”, ceea ceface sã nu se poatã vorbi de unveritabil „Comandament” (p. 190).Sugestive pentru nivelul activi-tãþii „organizaþiei” mi se par dis-cuþiile legionaro-þãrãniste de laAiud, din anii ’50, pentru „con-ducerea þãrii prin rotaþie, dupãmodelul britanic ºi american” (p.190) sau cele dintre liderii legio-nari cu privire la organizarea vii-toare: republicã sau monarhie?;capitalism, colectivism sau o atreia cale? (pp. 204-205). Oricarear fi fost situaþia pânã la decesulcomandantului Petraºcu (1968),

e clar cã dupã acest moment nuse mai poate vorbi de „organiza-þie”, ci doar de „mai multe «cer-curi legionare», care acþionau înconformitate cu poziþia pe care oavea liderul lor informal” (p. 251).

Impresia generalã, cel puþinpentru desfãºurãrile de dupã1948, este aceea a unei dispro-porþii între mãsurile autoritãþilorºi pericolul legionar. Poate sã fifost vorba, la început, de o tea-mã fireascã. Pe mãsurã ce pute-rea comunistã s-a consolidat ºicea legionarã a scãzut, explicaþiainiþialã a devenit tot mai greu deacceptat. Nu trebuie ignoratevorbele lui Nistor Chioreanu: „unregim consolidat, dupã 25 de anide conducere, nu se poate temede niºte resturi omeneºti ºi nu-mai Securitatea are interes sã cre-eze probleme de duºmãnie ºi degânduri de conspiraþie pentru a-ºi dovedi vigilenþa ºi a-ºi justifi-ca existenþa” (p. 52). Rãmâne deverificat.

nnnnn GABRIEL NEDELEA

În poezie nu trebuie sã po-vesteºti, aºa a citit MirceaIvãnescu undeva ºi a ur-

mat sfatul întocmai, chiar dacãuneori pretinde cã ia calea aces-tui pãcat. Simpla aducere în dis-cuþie a „poveºtii” este de fiecaredatã o nouã scoatere din ascun-dere a lucrurilor ºi a fiinþelor, fã-cutã cu instrumentele timpului ºiale luminii pe care le-a stãpânitcu dibãcia unui ceasornicar ºi culiniºtea pisicii, de la care a deprinsritmul, frica ºi somnul lungilor ri-tualuri pe care le-a trecut mai apoiîn cuvinte. Cãci despre ritual ºinu despre povestire este vorbaîn cazul poeziei sale, motiv pen-tru care am zice cã o antologiede texte este întotdeauna insu-ficientã pentru poezia lui MirceaIvãnescu.

Dar pânã la momentul unorOpere complete putem merge peurmele celor mai frumoase poe-zii, strânse de Gabriel Liiceanuîntr-un volum elegant, care nudepãºeºte, însã, o sutã de pagini.Cu toate cã antologatorul îºi faceun merit din subiectivitatea ale-gerii textelor, selecþia este con-formistã, majoritatea textelor re-gãsindu-se în antologiile existen-te. Însã când apare o nouã cartece poartã „ctitorirea” lui Ivãnes-cu, aceste discuþii adiacente cadîn planul al doilea.

Sigur, se poate vorbi la MirceaIvãnescu despre, sã le spunem,stãri „kairotice”, adicã „ceea ce þinede instantaneitatea încãrcatã deun potenþial maxim al trãirii”,dupã cum o face Gabriel Liiceanuîn fertila prefaþã care însoþeºteaceastã antologie. Plecând de laacest concept se poate dezvoltao întreagã expresie a modernismu-lui, în genere, sau ivãnescian înparticular. Aºa cum am mai obser-vat ºi în alte rânduri, autorul luimopete este unul dintre primiimoderniºti, în sensul tare al cu-vântului, din literatura românãpostbelicã, fãcând parte dintr-opromoþie de poeþi, alãturi de VirgilMazilescu ºi Leonid Dimov, careau fost moderniºti coborând dinfilonul avangardist al interbelicu-

lui ºi nu din modernismul confor-mist ºi canonizat.

Mircea Ivãnescu are curajul,rãbdarea ºi luciditatea de a priviîn real, obiectivându-se prin im-punerea unor ritmuri interioarecare se sincronizeazã armonios custructurile preexistente în ceea cene înconjoarã, independente deconºtiinþele noastre. Este moti-vul pentru care poezia acestuiaeste una a cunoaºterii, o cunoaº-tere aºa cum au încercat-o feno-menologii. Probabil asta l-a atrasaºa de mult pe prefaþatorul celormai frumoase poezii. În aceastãpoezie dedublarea planurilor seface în cel mai simplu mod posi-bil, prin întâmplãri banale, pringesturi uzuale, cu o relaxare asimþurilor care îi permite gândiriisã le ajungã din urma. Cel maibine se reflectã acest lucru înpoemul „despre scaun”: „de lapoezia obiectelor, adicã, mãcarprin subînþelesuri/ sã ajungi totla ceea ce te intereseazã pe tine –adicã la tine –/ (sã crezi cã aºa seface. Dar e de fapt un rãsfãþ/ înpropria ta apã cãlduþã, de como-ditate, de cliºee verbale,/ în careþi se pare cã ai o mare, poeticãresponsabilitate. ºi crezi/ cã faciastfel poezie realã.)

Ar fi totuºi inutil sã vorbimdespre o nouã poezie-filosoficã,

fiindcã poezia, în autonomia sacâºtigatã în modernitate, este ori-cum ºi o cale de cunoaºtere , de„ctitorire a fiinþei”, cum ar spuneHeidegger printr-o expresie carei se potriveºte atât de bine luiIvãnescu. Este suficient sã-l ur-mãrim pe mopete, fãrã sã poves-tim despre el, din momentul încare „a lipsit multã vreme de aca-sã/ ºi într-o dimineaþã s-a întorssã-ºi vadã pisica –” pentru a simþiun fior al înstrãinãrii pe care poa-te numai Bacovia l-a mai trans-mis cu aceeaºi luciditate. În acelmoment al întoarcerii lui mopeteaflãm cã „era o dimineaþã cu soa-re. în curte, frica/ lui mopete delocul acesta se strânsese, retra-sã,/ lângã florile pãlite de varã dinbrazda de soare –/ avea acumchipul pisicii, ºi îl privea/ pe mo-pete cu ochi impasibili, ºi abia/decoloraþi de lumina cu strãve-zimi autumnale”. Acest tip detransfer, de reflecþie a unei stãriprimitive ºi complexe în acelaºitimp, cum este frica, relevã dis-ponibilitatea eului de a rosti ori-când despre sine cu obiectivita-te. Mai departe, „mopete, oprit oclipã sã o priveascã,/ o simþea pepisicã, foarte strãinã. ar fi vrut/sã intre repede în casã. o nefi-reascã/ ameþealã îl legãna pe trep-te, înspre pisicã, înapoi./ pânã la

urmã, pisica a plecat, cu mersulgreoi/ al plictiselii. se vedea cã-ieste urât.”

În poezia lui Mircea Ivãnescupisica este cãlãuza. De fiecaredatã când (re)citesc poemele sale,caut pisica, iar dacã ea nu aparepropriu-zis, rãmâne o prezenþãcertã, fie ea ºi de aer, ca atuncicând se face „pisi-câine”. În po-emul „pisica se leagã de casã”,eul cautã recunoaºterea tot încomportamentul pisicii, aºa cumanticii îºi cãutau oracolele în zbo-rul pãsãrilor: „… ºi am coborâttreptele,/ am vãzut în curtea micãdin spate, pisica. ºedea, calmã,/ºi mã privea – fãrã uimire, fãrãcunoaºtere, ca pe o umbrã./ darcând am mers cãtre ea, a fugit,/privindu-mã peste umãr …/ multmai târziu mi-am dat seama cã nicin-am ºtiut/ când am început sãmã gândesc, atunci dimineaþa, laaltceva,/ pisica, n-am mai vãzut-ocâteva zile dupã aceea.” Am pu-tea sã urmãrim mult ºi bine cãlãu-za, însã ne pândeºte pericolulmândriei de a toarce în universulivãnescian fire care nu existã ºicare mai mult încurcã drumul.Rãmânem cu speranþa ca acestecele mai frumoase poezii suntsemnalul unor Opere completepe care ni le pregãteºte EdituraHumanitas.

cãlãuza, mopete ºi pisica


ec

tu

ri

Putem denumi drept arti-cole, eseuri, foiletoane,dar chiar ºi tablete pen-

tru incisivitatea lor, mai ales, tex-tele scurte, în general, care întoc-mesc cuprinsul cãrþii Simulacre-le normalitãþii (Editura Paralela45, 2011) a unui „ critic de vacan-þã” (Alex Goldiº) recte EugenNegrici. O carte degajatã ºi liberãde constrângerile istoriei ºi teo-riei literare, de preferata sistema-tizare. Este de altfel un puzzleideatic ºi tematic, fiind corectapropiatã de Temele lui NicolaeManolescu. La fel de compozitã,dar ceea ce îi pune alãturi pe ceidoi mari critici literari contempo-rani este însã scrisul lor, atractivºi incitant, în stil propriu, inimita-bil. In Nota liminarã a cãrþii, Eu-gen Negrici ne pune în cunoºtin-þã de cauzã cu privire la timpul ºirostul scrierii acestor serii de ar-ticole: „ La jumãtatea anilor ’90am publicat în România litera-rã, sub rubrica „Simulacrele nor-malitãþii”, o lungã serie de artico-le în care încercam sã identificprejudecãþile literare, situãrilegreºite, falsele concepte, cliºee-le, fenomenele ignorate, interpre-tãrile inerþiale, viziunile discuta-bile ale istoriilor noastre literare”.Declarând în continuare cã une-le dintre aceste articole au intratîn atenþia includerii lor în contro-versata lucrare: Iluziile literatu-rii române (2008). Eugen Negricise dovedeºte a fi indeniabil unuldintre credibilii justiþiabili ai lite-raturii ºi culturii române, cultivatcãrturar ºi inteligent scriitor, în-scriindu-se, cu justificatã contri-buþie la cernerea ºi fixarea litera-turii române în coordonatele eiaxiologice autentice, în seria ilus-tratã de Titu Maiorescu, GeorgeCãlinescu, Eugen Lovinescu,Nicolae Manolescu.

Încã de la primul articol (Arah-ne), din cartea prezentã, EugenNegrici dovedeºte, pe lângã is-cusinþa alegerii subiectelor deanalizã ºi o eleganþã impresiona-bilã a construcþiei discursului, cupotrivite intarsii textuale din lite-raturã, culturã, mitologie etc. Por-nind de la legenda tinerei þesã-toare lidiene din Grecia Anticã,pedepsitã pentru intenþia de a oconcura pe Atena în arta tapise-

nnnnn TOMA GRIGORIE

normalitatea simulatãriei, ajunge cu aceeaºi abilitatecare-i este proprie la condiþia ar-tistului ºi a infinitudinii lucrãriilui, construcþie sisificã prin per-petua contiguitate a creatoruluicu opera sa. Þesãtura lui Arahne(pãianjen, în greacã) îi facilitea-zã autorului analogia cu artistulºi relevarea calitãþii de simbol alinsectei, a cãrei semnificaþie miti-cã se întemeiazã pe „dispunereapãianjenului în mijlocul pânzeisale ºi pe capacitatea lui de a ex-trage din propria substanþã, pre-cum face soarele cu propriileraze”. ªi precum face ºi artistulnutrindu-se din propria ºtiinþã ºiaptitudine.

Cu ironie ºi cinism bine tem-perate devoaleazã în carte simu-lacrele unor toposuri importan-te ale unor fenomene generice:literare, filozofice, sociale, în re-laþie strânsã cu cele ale prezen-tului: avangarda antiintenþiona-lã, comicul perimãrii, ironia se-rioasã, medievalitatea târzie, pa-tologia stilisticã totalitarã, mitulpatriei primejduite, jocul arabes-cului, psihanaliza ca atribuire desens, normalitatea ca autosuges-tie, agonia spiritului critic, eter-nitatea frumosului, rãtãcirea, al-ter ego, universalitatea naraþiu-nii, puterea slãbiciunii etc.

Pornind de la miºcarea anti-intenþionalã a avangardei, Eu-gen Negrici relevã pericolul arteide a fi sugrumatã de demonulputerii: „Dramatic cu adevãratpentru prestigiul ºi stabilitatea eiinstituþionalã este cã dezertareaartei în faþa puterii politice totali-tare, în societatea de consum încare am ºi intrat dispreþuieºte sauchiar ignorã valorile gratuite, valãsa locul capitulãrii în faþa pute-rii banului”. Gestul de respinge-re a avangardei venea dintr-omare iubire ºi din sentimentul cãarta reprezintã Calea regalã a exis-tenþei. Se impune astfel întreba-rea scepticã dacã mai semnificãea astãzi acelaºi lucru pentru eli-tele noastre care „ nu posedã încã

PC-uri” ºi despre care nu se ºtiecu ce îºi ocupã spiritul. În acestton atenþional ºi prevenitor sederuleazã gesturile atidunale aleautorului ºi insinuãrile în existen-þa temporalã a societãþii, în spa-þiile sale cele mai sensibile, aleconºtiinþei artistice ºi civice. Fãrãa conferi cãrþii o tentã de imersi-une directã în politica româneas-cã a anilor ’90, include unele re-flecþii esenþiale la aceastã primã-varã a democraþiei postdecem-briste ironizând acel mit al pa-triei primejduite ºi fãcând aluzieneexprimatã la lozinca demago-gicã: Nu ne vindem þara! , remi-niscenþã perpetuatã a ideologieitotalitare. Ca sã mai cantonãmîncã în acest teritoriu al intarsii-lor realiste observãm cã idiosin-craziile lui ricoºeazã ºi în spaþiulbiografic al perioadei sale de pro-fesor ºi decan al Facultãþii de Li-tere din Craiova, din ultimii ani airegimului ceauºist, retrezindu-i ºiamintiri din perioada mai lungãde aici. Prin anii ’78. asistând la oºedinþã a cenaclului „AlexandruMacedonski”, unde era prezentã„gloata veselã a poeþilor informa-tori ºi a informatorilor poeþi” re-flectatã în uriaºele oglinzi parale-le ale palatului Jean Mihail, opoetã în stare de gravidie pronun-þatã a produs un derapaj al ºedin-þei „sãgetând cu epitete teribilegrozãviile erei ceauºiste”, denun-þând „lãlãiala patriotardã” ºi ce-lelalte. Mirarea autorului este cãnu se ºtie din ce motive oculte n-a avut niciun efect politic sauadministrativ aceastã ieºire non-conformistã în public.

Teritoriul lui de bazã, de anali-ze tehnice, eseistice este cel alliteraturii române ºi în mod deo-sebit al perioadei începuturilorsale, ale cãrei creaþii consideratefiind mai mult de facturã cultura-lã, decât literarã. Sunt abjurate înstil personal, ironic ºi cinic me-tehnele creatorilor din aceastãperioadã: comicul perimãrii,gângãveala începãtornicã, pa-

raponul din iubire pe care ledeceleazã din textele unor poeþiiai vremii ca: Alecu Beldiman,Nicolae Dimachi, Costache Co-nachi, citând copios fragmentehazlii. Critic intransigent cu ilu-ziile literaturii române, nu-laprobã pe G. Cãlinescu atuncicând acordã credit fragmentelorautobiografice metamorfozate încronici sentimentale ale unorI. Heliade Rãdulescu, Daniil Sca-vinschi, D. Dãscãlescu, A. Pann,Gr. Alexandrescu º.a.

Gloseazã la fel de liber ºi asu-pra unor precepte ºi concepte depoieticã, cu aport intertextual, defacere a actului artistic. Învãþândde la avangardiºti cã nu poateconta numai pe înnoire, pe rebe-liunea lor eºuatã, care l-a deter-minat pe E. Ionescu sã suspine:Recad mereu în literaturã, crea-torul trebuie sã elibereze obiec-tul „ fãrã a modifica hotarele ob-iectuale”. În jocul arabesculuide origine musulmanã, efectul deinfinitudine, de ascultare a psal-modiei lui, ne aduce aproape deDumnezeu, creatorul lui nepu-tând evita „naºterea unei armo-nii senzuale” care sã ne ofere sa-tisfacþii „sincretice” ºi emoþii„psihedelice”, închizând în sinesacrul ºi profanul. Privind seriosironia, îl citeazã pe Kenneth Bur-ke cel care în O gramaticã a mo-tivelor susþinea cã ironia adevã-ratã presupune umilinþã ºi înþele-gere fundamentalã a înrudirii din-tre cel ce ironizeazã ºi cel ironi-zat. Recurgând apoi la Esteticalui N. Hartmann, deduce cã pen-tru a profita de frumosul naturaltrebuie ca tabloul peisagistic sã-ºi piardã mai întâi autarhia, „sãfiinþeze pentru noi” încetând sã„fiinþeze în sine”. În unele dezba-teri teoretice ºi filozofice, nu selimiteazã numai sã descrie feno-menele, ci merge ºi la cauzalita-tea lor, descifrând-o ºi analizând-o cu profesionalism. Apelând laEcrits a lui Jaques Lacan, nu îna-inte de a trece pe la Freud, Adler,

Jung, aproximeazã cã „psihana-listul nu face decât sã decriptezesemnificaþia latentã a unui limbajclandestin, cifrat, realizat în regis-tru simbolic ºi uzând de „proce-dee” stilistice omoloage celor dindiscursul poetic (eufemismul, li-tota, metafora, antiteza ºi mai alesmetonimia.” Comicul cãrþilor,conchide autorul, este „extrem depersonalizat ºi sentimentul desuperioritate – care condiþionea-zã efectul comic – se manifestãmai curând faþã de protagoniºtiiunei scene ºi nu faþã de scena caatare”. Sunt numeroase aseme-nea contribuþii la clarificarea unorconcepte ºi procedee poietice.Îmbãtrânirea operelor artisticeeste un motiv de controversã cupreopinenþii sãi aprobatori saunegatori. Le putem deci acordaacestora dreptul la replicã. DanielCristea Enache: „Chiar dacã vomsusþine, de dragul demonstraþieilui Eugen Negrici, cã „artisticeº-te”, opera moare, vom dublaaceastã tezã atât de pesimistã prinadevãrul ceva mai întremãtor cão capodoperã moare ultima, iaroperele de serie, primele. (...)Capodopera nici nu „stagneazã”,nici nu moare. Artisticeºte, ope-ra majorã creºte.” Cu toate aces-tea ºi cu altele, Daniel CristeaEnache declarã cã îl încântãscrisul autorului cãrþii în discuþie,chiar dacã un fragment critic nul-ar convinge prin justeþea sa.Gabriela Gheorghiºor conchide:„Eugen Negrici nu este doar un„profet” prãpãstios al morþiioperelor literare, ci ºi un cãutãtorneobosit al remediilor pentrurevitalizarea lor. Dupã cerelativizeazã ucigãtor, ca oricelucid care nu se lasã subjugat deiluzii, descoperã tot el firicelul deapã vie”. Se mai poate susþine cãEugen Negrici nu atacã direct, înconjuncturi diferite, ci prin învã-luire, fapt remarcat ºi de CosminCiotloº care îi reproºeazã lipsa dereacþie rapidã ºi întârzierea deci-ziei, cã între ipotezã ºi concluziemai face câþiva paºi. George Nea-goe relevã faptul cã „rugos atâtîn afirmaþii, cât ºi în negaþii, dis-cursul lui Eugen Negrici nu scoa-te niciodatã în evidenþã narcisis-mul criticului, ci exclusiv bunã-voinþa faþã de latenþele operelor”.

Se mai poate încã spune cã înbackground-ul acestor texte ete-rogene se posteazã subînþeleasãatitudinea intransigentã a criticu-lui estetician ºi stilistician faþã cumediocritatea literaturii românedin medievalitate, mai ales, dar ºidin perioadele premodernã ºimodernã ºi nu numai. Nu-i pu-tem refuza ºtiinþa ºi disponibili-tatea de a stabili analitic pe textinexpresivitatea sau expresivita-tea involuntarã care nu conferãvaloare esteticã operei literare,indiferent de timpul ei de supra-vieþuire, mai ales cã defriºeazã separe în prime time unele texte.

lllll comparativul de superioritate lllll comparativul

SPECIFICUL SISTEMULUINOSTRU UNIVERSITAR. „Lanoi, profesorul e rege, predã ceºi cum vrea el. Nu conteazã cescrie în programa afiºatã pe site-ul universitãþii. Totul e ca nimenisã nu facã reclamaþii. ªi nimeninu face reclamaþii. Pe de o parte,fiindcã studenþii nu citesc site-uluniversitãþii. Pe de altã parte, pen-tru cã reclamaþii nu fac decât ceicare nu reuºesc sã-ºi finalizezestudiile. Dar asta nu se întâmplãniciodatã...”. ALEXANDRUMUªINA, Nepotul lui Dracula,Braºov, Aula, 2012. ****

SÃRUTUL. „Unire sacrã,/ To-talã contopire/ ºi curatã-mbrãþi-ºare,/ Adam ºi Eva/ iertaþi întruHristos, / el ºi ea în gestul pietri-ficat,/ în veºnicul iubirilor tipar”.NICOLAE VRÂNCEANU, Floride cernealã, Craiova, AutografMJM, 2012.***

te, pe care le stãpâneam în deta-liu, din care începusem sã lucrezla partea care mi se pãrea cea maiimportantã, cea medianã, miezuldemonstraþiei. Cea în care fatali-tatea ironiei ar fi trebuit identifi-catã, argumentatã ºi interpreta-tã. Finalmente, însã, din cele treisecvenþe a dispãrut ºi ceea ce aºfi putut numi temelia, ºi acoperi-ºul”. MIRCEA A. DIACONU,I. L. Caragiale. Fatalitatea iro-nicã, Bucureºti, Cartea Româ-neascã, 2012.****

AMINTIRI DIN SECOLULTRECUT. „Pe nea Matei þâganul-au pus director la ORACA./Avea o liotã de puradei, o mâr-þoagã,/ ºi-un þambal dezacordat.Lene. Sãrãcie./ ªi origine sãnã-toasã./ ªtia sã semneze: fãcea ocruce cu creionul chimic,/ muiatîntre buzele groase ºi vinete, ºi/apãsa cu degetul gros/ pe coalaalbã./ Uneori greºea, apãsa cuinelarul./ n-avea cine sã-l corec-teze...”. COSTINEL POPESCU,Demonii vântului, Craiova,Sitech, 2012.**

ªANTIERUL CARAGIALE.„În tot cazul, mie proiectul mi sepãrea riguros conceput: un edifi-ciu amplu în trei secvenþe distinc-


Premiat în anul apariþei cuThomas Head RaddallAtlantic Fiction Award

ºi adaptat pentru Radio BBC, ro-manul scriitoarei Kathleen Win-ter, Annabel, este o scriiturã adramei, a cãutãrii identitaþii sexua-le într-o lume încleiatã în tipare,un roman al viselor spulberate,ce au totuºi forþa sã se regenere-ze, al cãutarii ºi al luptei cu sineledespicat între un eu feminin ºiunul masculin. Lumea ficþionalã,o lume a tradiþiei, dintr-un sat depe coasta Labradorului trebuie sãþinã pasul cu turma, tot ce e înafara firescului constituie o rup-turã, e blamat, condamnat la izo-lare ºi pierdere de sine: „De ces-ar rupe vreunul din noi de tur-mã? Rupturã, izolare, separare,astea sunt cuvinte grele. Nimenidintre noi n-are motiv sã devinãunul, ºi nu parte din turmã, decâtdacã s-ar rãtaci.” (p. 9)

Viaþa pluteºte în aceastã lumea protagonistului, care are neºan-sa sã se nascã hermafrodit pe apeadânci, apele cãutãrilor sale, alesinelui sãu ceþos, ale identitaþiimasculine ce se luptã cu o fizio-logie pe jumãtate femininã:

cãutarea sexualitãþii sau drumulce duce cãtre sine

„Canoea, plutind într-un ochi li-niºtit din mijloc, unde râul eadânc, e înconjuratã de apã nea-grã, domoalã, cu clãbuci plutindla suprafaþã de la spuma din jur,de deasupra ºi de dedesubt”(p. 9).

Wayne Blake vine pe lume laînceputul lui martie în casa pã-rinþilor sãi, având neºansa sã senascã hermafrodit, cu organe se-xuale atât masculine cât ºi femi-nine, iar parinþii sãi împreunã cumedicii hotãrãsc sã fie crescut cabãiat. In copilãrie incearcã sã fieun tânãr normal, însã, încã de peacum latura sa femininã începesã fie activã, asta pentru cã îºidoreºte sã practice înotul sin-cron, un sport feminin ºi vrea cuardoare un costum de baie porto-caliu la fel cu cel al înotãtoareisale favorite.

Prietenia lui Wayne cu WallyMichelin, o tânãrã de vârsta sa, îidã siguranþã ºi stabilitate. Wallyeste prietena sa cea mai bunã.Mergând în profunzimea acesteirelaþii am putea spune cã Wally

pierzând un fãt. Aceastã pierde-re este pierderea unei pãrþi dinsinele protagonistului, a uneipierderi într-o luptã dramaticã încare masculinul ºi femininul coe-xistã: „Noaptea, când dansa, tru-pul lui voia sã fie apã, dar nu eraapã. Era un trup de bãrbat, iar untrup de bãrbat e îngheþat. Way-ne era îngheþat, iar eul femininînchis înãuntrul lui era rece. Nuºtia ce putea face sã se topeascãbãrbatul îngheþat.” (p. 261).

Pãtrunzând mai adânc în sub-stratul de semnificaþii al scriituriiºi decodificând unul dintre sim-bolurile recurente, cel al podului,prezent în roman, se poate ob-serva cã podul reprezintã, aºacum s-a mai subliniat, locul deîntâlnire al celor douã extrememasculinul ºi femininul. Wayneeste fascinat de poduri ºi în co-pilãrie construieºte un pod îm-preunã cu tatãl sãu. Însã, prinacest gest, Wayne se lasã de faptconstruit pentru cã podul esteridicat conform viziunii tatãlui,dupã cum ºi identitatea sa este

neliniºtirea – un carnaval pe acorduride muzicã fadoTeoretizarea conceptului

de carnaval de cãtreM. Bahtin cu greu mai

poate fi consideratã astãzi caavând aplicativitate doar în ca-zul operei rablaisiene, iar, cândpunem în discuþie un modern atâtde insolit ca Pessoa, al cãrui numetrimite direct la noþiunea de mas-cã ºi care, în opera sa a utilizatnu mai puþin de ºaptezeci ºi douãde heteronime, observãm cã ase-mãnarea cu procesul carnavalescîncepe sã prindã contur. Ea întâl-neºte însã ºi un final atunci cândne gândim la specificul carnava-lesc, la festivitatea intrinsecã ºila multiplele forme de râs carecoexistã. Dispunem astfel, de oambivalenþã conceptualã în de-scrierea operei pessoane, dat fi-ind faptul cã râsul, formele bucu-riei, nu îºi duc existenþa în cadrulacesteia, mai mult, coordonatelesunt nimicul, plictisul, melanco-lia, tristeþea, înstrãinarea, absur-dul. Vom pune atunci în corelaþiedouã elemente care par sã descrieîn armonie neliniºtirea: carnava-lul ºi muzica fado.Tânjirea, cu-vântul care descrie cel mai bineacest gen de muzicã este ºi sen-timentul regãsit de cele mai mul-te ori în opera portughezului, ast-fel putem vorbi despre o lecturãsui generis pe acorduri de muzi-cã fado. Mai mult, pe lângã aces-te acorduri ale negaþiei ºi melan-coliei, întâlnim heteronimi incon-testabil legaþi de versuri ale mu-zicii tradiþionale referitoare la tre-cutul maritim al lusitanilor- Alva-ro de Campos este inginer naval,în timp ce Soares se comparã cuinfantele Henrique, regele navi-gator.

Pluralitatea eurilor, practic, in-finitatea condiþiei conferã aspec-tul carnavalizat pentru cã este dela sine înþeles faptul cã ambigui-tatea este elementul cheie al pro-cesiunilor, iar în Cartea neliniº-tirii este chiar o coordonatã con-stantã: eul trece de la individua-

tenþã ºi moarte constituia tragis-mul, pentru cã sãrbãtoarea aveala bazã ,,un conþinut filozofic-semantic, esenþial ºi profund”.(M. Bahtin, François Rabelais ºicultura popularã în Evul Mediuºi în Renaºtere, trad. de S. Re-cevshi, Editura Univers, Bucu-reºti, 1974, pag. 13).

În opera scriitorului portughezeste vorba despre aceeeaºi joa-cã, despre aceeaºi inconsistenþãa jocului care dispune totuºi dereguli (o analizã a jocului a fostrealizatã deja de Huizinga, nu maieste cazul sã insistãm aici) apli-catã vieþii, a cãrei explicaþie esteîn mod absolut infantilizatã, indi-ferent de calibrul tonului ºi cali-tatea expunerii. Tristeþea, care încazul lui Soares este copleºitoa-re, survine din existenþa binomu-rilor, a ambiguitãþii, a pendulãrii,cu alte cuvinte, prin eterna utili-zare a mãºtii: ,,Consider cã viaþaeste un han unde trebuie sã aº-tept pânã când soseºte diligenþaabisului. Nu ºtiu încotro o sã mãducã, fiindcã nu ºtiu nimic. Aºputea sã consider cã acest haneste o închisoare, fiindcã suntconstrâns sã aºtept închis întrezidurile lui; aº putea sã-l consi-der ºi loc de întâlniri plãcute, dinmoment ce aici mã întâlnesc cuatâþia alþii”. (Fernando Pessoa,Cartea neleniºtirii, trad. de DinuFlãmând, Editura Humanitas,2012, pag. 31).

Iluzia, ca o caracteristicã fun-damentalã a jocului ºi a festivitã-þii îºi regãseºte aplicabilitatea înopera scriitorului, care conside-rã o iluzie atât arta, cât ºi viaþa,individualitatea, calitãþile umaneper se. ªi, aºa cum în spatele uneimãºti veneþiene putem doar spe-ra cã se ascunde cineva cunos-cut, putem avea iluzia demascã-rii, în spatele vieþii ºi al muncii deajutor de contabil Soares creea-

zã iluzia sensului sau a lipsei aces-tuia, orice care poate pãrea cu-noscut, sondabil. Iar masca, ob-iect al înstrãinãrii, poate devenirapid doar un artificiu, un self-defense mechanism, în spatelecãruia se aflã poate ,,un om fãrãînsuºiri”, doar o mascã pe postde obiect.

Muzica fado reprezintã ºi eatot un melanj, o adunare de sti-luri caracteristice unor regiuni dinBrazilia sau Africa de Nord, poa-te de aceea sentimentul de sau-dade, care, în esenþã reprezintãun termen intraductibil, pare atâtde comprehensibil pentru naturaumanã în universalitatea ei. Im-perfecþiunea oricãrei opere, ele-ment asupra cãruia Soares insis-tã în mod absolut reprezintã oreminiscenþã a acelei lipse carese ragãseºte în fado ca elementrecurent, iar posibilitatea a cevaîn esenþã mai bun conferã melan-colia ºi pesimismul despre cares-a vorbit în legãturã cu scriiturapessoanã.

Binomul noapte-zi ridicã ºiproblema timpului, a conºtiinþei:,,Eu, în timpul zilei, sunt nul, dar

în timpul nopþii sunt eu”. (Car-tea neliniºtirii, pag.33). Percep-þia alteratã asupra unui sine carepoate fi cunoscut, ziua fiind prinexcelenþã o etapã a recunoaºteriipoate fi corelatã cu acea idee destorage size a lui Robert E. Or-nstein, conform cãreia individulalege momentele de pãstrare încadrul conºtiinþei, semnificaþiileultime ale evenimentelor. În ca-drul muzicii, observãm tot aceeaºipredilecþie pentru nocturn, pen-tru ne-descoperit. ªi este un faptcunoscut cã saturnaliile romaneîºi aveau punctul culminantnoaptea; în cele din urmã, liantulrãmâne visul ºi simbolistica aces-tuia, legatã de iluzie ºi vis ca eva-dare sau ca refuzare a stãrii defacto. Pe de altã parte, visul esteºi unica metodã de abordare amelancoliei ºi de rezistenºã în faþapesimismului care cutreierã prinpaginile Cãrþii neliniºtirii. Este,de asemenea ºi posibilitatea uneicontinue transformãri în lipsaunui carnaval diferit de cel pe caretoþi îl cunoaºtem (de la Rio), a unuicarnaval care, asemenea neliniº-tirii, sã punã la îndoialã indivi-dualitatea ºi existenþa naturiiumane.

nnnnn Oana Bãluicã

este exteriorizarea laturii femini-ne a lui Wayne, o proiecþie a si-nelui sãu feminin captiv, o reflec-tare a ceea ce Wayne este înlã-untrul sãu: „ Dacã ar fi existat vreocale sã se preschimbe într-unspirit fãrã trup – o umbrã – saustrãveziu ca momelile pe care ta-tãl lui le folosea ca sã prindã pãs-trãvii arctici aurii, ar fi fãcut-o.S-ar fi preschimbat într-una dinmomelile tatãlui sãu, s-ar fi stre-curat sub pielea divin pistruiatãa lui Wally Michelin ºi ar fi trãitînãuntrul ei, uitându-se prin ochiiei.” (p. 80).

Aceastã amalgamare de mas-culinitate ºi feminitate þinutã pri-zonierã în fiinþa lui Wayne zgu-duie armonia familiei sale. Rela-þiile dintre pãrinþii sãi se deterio-reazã ºi între ei se aºterne tãce-rea ºi însingurarea, o tãcere du-reroasã în care gesturile de cor-dialitate sunt fãcute maºinal.Drama este cu atât mai mare cucât la vârsta maturitaþii Waynedescoperã cã organismul sãu sepoate reproduce singur, astfel

aleasã de acesta la naºtere. Iar îninterior, în mica încãpere de joa-cã stã ascunsã feminitatea sa înimaginea lui Wally. Vorbind de oconfigurare a eului, podul este ºio destrãmare a acestuia, tatãl dis-trugându-l pentru cã vede în el ºiîn Wayne altceva decât vroia sãvadã. Sã fie aceasta ºansa unuinou inceput a unei Annabel carese va naºte din fiinþa lui Wayne?

nnnnn Cristina Gelep

lizare spre colectiv, de la tristeþeºi neliniºtire la exuberanþã ºi în-þelegere, de la iubirea pentru oa-meni la ironizarea acestora. Evi-dent, problema poate fi supusãºi unei abordãri postmoderniste,dar nu ar fi suficient în cadruldemersului hermeneutic, acestafiind ºi motivul pentru care o pu-nere în scenã a carnavalului ºi aAmaliei Rodrigues (ca simbol alfado-ului) constituie un punct deinvestigaþie.

Pentru o mai bunã comprehen-siune vom realiza o expunere acelor douã concepte.

Deºi Bahtin a asociat carna-valul cu o culturã popularã a râ-sului în primã instanþã, cãreia,ulterior, i-a adãugat categoriilespecifice, era evident ºi pentruestetician cã un element al tragi-cului este prezent în mod impli-cit, de altfel, este suficient sã negândin la celebrele Capricii alelui Goya, cu jocurile de umbre ºimetamorfozele sexuale pentru adescoperi aspectul acestuia.Pentru teoreticianul rus, ,,jucareavieþii”, strânsa corelaþie între exis- Silviu Bârsanu


nnnnn ADRIAN MICHIDUÞÃ

filosoful Nae Ionescude la legendã la adevãr (III)

Emil Cioran îºi aminteºtecã la început, „Nae Io-nescu era personajul

cel mai important dupã rege, adi-cã avea influenþa cea mai mare.ªi la un moment dat, nu ºtiu pre-cis din ce cauzã, a rupt cu regele,sau regele a rupt cu el. Din clipaaceea n-a avut decât un singurgând: sã se rãzbune. Aºa se parecã s-a apucat sã susþinã Gardade Fier. Aceastã angajare a fostîn primul rând una personalã ºiîn al doilea rând una politicã. Certeste cã ne-a antrenat în aventu-ra lui personalã, iar jocul lui poli-tic a avut drept ultim mobil rãz-bunarea.”1 De ce a dorit sã se rãz-bune Nae Ionescu pe monarh ?Profesorul a suferit enorm cândCarol al II-lea nu a mai þinut contde sfaturile sale. „Câtã vremeCarol al II-lea a acceptat suges-tiile ºi sfaturile lui, câtã vreme n-aieºit din cuvântul lui, el a fãcutdin ziarul «Cuvântul» teoriaanancronicã a monarhiei de ori-gine divinã, a monarhiei cu pu-teri absolute. Însã din momentulîn care Carol al II-lea a refuzat sãadopte soluþia preconizatã de elºi a numit în decembrie 1933 unguvern prezidat de I. G. Duca, NaeIonescu a rupt-o cu regele, i-adevenit adversar implacabil.”2

Cum putea sã se rãzbune filoso-ful pe Carol al II-lea? Trecând întabãra adversã regelui. Garda deFier era organizaþia politicã ceamai ostilã regelui. Astfel, Nae Io-nescu este nevoit sã se apropiede conducãtorul Gãrzii de Fier –Corneliu Zelea Codreanu. Dupãspusele lui Mircea Vulcãnescucontactul lui Nae Ionescu cu Ze-lea Codreanu a fost unul dur.„Codreanu – ca toþi ºefii mari –avea arta de a utiliza oamenii ºide a-i lãsa sã cadã când nu maiputeau folosi.”3 ªeful miºcãrii nuavea încredere faþã de toþi cei ceveneau din trecutul politic apro-piat, ºi „Nae Ionescu se scãlda-se-n multe ape, cu motive nu tot-deauna limpede vizibile. Apoi, Co-dreanu, om de instinct, cu reacþiisimple, se temea de prea mareainteligenþã ºi de iscodirile ei, pecare le socotea drãceºti.”4

În aceastã nouã aventurã po-liticã, Nae Ionescu a antrenat toþidiscipolii sãi. Amintim aici pe:C. Noica, E. Cioran, V. Bãncilã,M. Vulcãnescu, M. Eliade, PetreÞuþea ºi alþii. Peste timp, Emil Cio-ran aprecia cã: „M. Eliade, rapor-tându-se moral la el, s-a înºelatcomplet, pentru cã Nae Ionescunu era un reper, o instanþã uncaracter, ci, aºa cum spuneam, unaventurier. Dupã pãrerea mea,Eliade nu l-a priceput. Era tot tim-pul ca un elev pe lângã el: «Dom-nule profesor, domnule profe-sor...». ”5

Carol al II-lea s-a rãzbunat înfelul sãu pe Nae Ionescu. Dupãasasinarea lui I. G. Duca în de-cembrie 1933, N. Ionescu estearestat ºi ziarul „Cuvântul” sus-pendat sine die. În închisoare fi-

losoful a avut un „regim privile-giat, îngãduindu-i-se sã i se adu-cã cãrþi, sã citeascã ºi sã scrie, sãprimeascã hranã din afarã, sã fievizitat de prieteni ºi de oamenipolitici.”6 Fiind un filofascist de-clarat, el a primit de la prieteniidin Germania una dintre cele maielegante maºini, cum nu mai eraalta la fel în þarã. „Naþional-so-cialiºtii îl numirã, de asemenea,reprezentantul în România a luiI. G. Farben-Industrie, cea maimare întreprindere germanã ºiuna dintre cele mai mari de peglob, în materie de coloranþi ºi deproduse chimice.”7 În toamnaanului 1939, membrii Gãrzii de Fierasasineazã pe cel de-al doileaprim-ministru în funcþie – ArmandCãlinescu8 în plinã stradã. Ce ati-tutdine are Nae Ionescu în legã-turã cu odioasa crimã? „ªi de dataaceasta Nae Ionescu, în loc sãînfiereze crima, a justificat-o, fã-când apologia asasinatului poli-tic. A fost din nou arestat ºi dedata aceasta reþinut mai multãvreme”9 , în lagãrul de la Miercu-rea Ciuc. Pe Codreanu, Carol alII-lea l-a ucis. Nae Ionescu, cudomiciliu forþat într-un lagãr (fos-ta ºcoalã de Agriculturã) de lân-gã Miercurea Ciuc, i se permiteasã scrie ºi sã studieze. „Pãrþi în-tregi din doctrina Gãrzii de Fier –menþioneazã Petre Pandrea – suntluate din cursurile universitare,din articolele jurnalistice ºi dindoctrina oralã naeionescianã.”10

Într-un timp relativ scurt, decând a intrat la Universitatea dinBucureºti, respectiv 13 ani, în1939, Nae Ionescu a fost numitprofesor universitar. De când afost numit conferenþiar, el nu amai publicat nici un studiu filo-sofic. Profesorul nu agrea ideeade a publica lucrãri cu caracterfilosofic, detesta acest lucru. Ni-colae Bagdasar l-a întrebat peN. Ionescu de ce nu publicã olucrare, spre a putea fi fãcut pro-fesor, acesta i-a rãspuns pe unton rãspicat: „– Ce? Sã fiu fãcutprofesor ca oricare altul, publi-când lucrãri? Nae Ionescu nu arenevoie de lucrãri, ca sã fie fãcutprofesor.”11 Sau altãdatã, stândde vorbã cu Bagdasar ºi cu unprieten comun al acestuia, N. Io-nescu „a ajuns sã vorbeascã ºidespre sine, afirmând cã în cur-surile lui de la Universitate a ex-pus un întreg sistem de filosofie,absolut original. La observaþiaprietenului cã ar fi bine sã-l re-dacteze ºi sã-l publice, a sãrit însus: – Cum Nae Ionescu sã re-dacteze? Eu am dat ideile, redac-tarea e operã de scrib. Las scribi-lor aceastã însãrcinare.”12 Finpsiholog, N. Bagdasar îl creio-neazã foarte bine pe N. Ionescu:„Personal, cred ºi astãzi cã NaeIonescu nu era capabil sã elabo-reze studii mai întinse. Spirit neas-tâmpãrat, agitându-se ca argin-tul viu, el nu se putea concentramultã vreme asupra aceleiaºi pro-bleme ºi nu putea sta multã vre-me pe scaun, ca sã scrie. Inteli-genþa lui prea sprintenã sãrea re-pede de la o problemã la alta, în-tocmea un plan pe care îl aban-dona cu aceeaºi uºurinþã cu careîl fãcuse.”13 N. Ionescu era tem-

peramental un coleric, un vulcan,trecând de la o stare la alta. Sin-gura carte publicatã în timpul vie-þii a fost Roza vânturilor – unvolum de articole scos de asis-tentul sãu Mircea Eliade.

Timpul n-a mai avut rãbdarecu Nae Ionescu. La 15 martie1940, înceteazã din viaþã în urmaunui atac de cord. Moartea sarãmâne ºi azi învãluitã în mister.S-a vehiculat ideea cã, datoritãpoziþiei anticarliste de la sfârºitulvieþii, Martha Bibescu, agent allui Carol, l-ar fi otrãvit. A fost în-mormântat duminicã, 17 martie1940, în cimitirul Bellu din Bucu-reºti, fiind purtat pe umeri deMircea Eliade, Vasile Bãncilã ºialþi prieteni. „În «ziua coborâriiîn pãmânt a lui Nae», înainte dea-i purta coºciugul pe umeri,Bãncilã se întreba: «Va fi bãnuitel aºa, când vorbea de reintrareaîn cosmos a omului?» El nu segândea cã are sã moarã atât derepede, dar, era, principial împã-cat cu moartea.”14

Trebuie sã recunoaºtem cãNae Ionescu a fost un pedagogde excepþie. A creat o ºcoalã filo-soficã15 ºi a lãsat un numãr im-presionant de discipoli. Amintimaici, la loc de cinste pe discipoliilui Nae Ionescu: Mircea Eliade,C. Noica, Mircea Vulcãnescu,Emil Cioran, Vasile Bãncilã, D. C.Amzãr, Ernest Bernea, Constan-tin Floru, Petru Comarnescu, PaulCostin Deleanu, Pavel Sterianetc. Toþi aceºtia au fost vrãjiþi degândul lui spus sau scris. Câþivadiscipoli, dupã moartea Profeso-rului s-au constituit în „Comite-tul pentru tipãrirea operei lui NaeIonescu” ºi au publicat cinci cur-suri din 16 câte au fost planifica-te: Istoria logicii. Al doilea curs,

1929-1930, Monitorul Oficial ºiImprimeriile Statului (1941), Me-tafizica I. Teoria cunoºtiinþeimetafizice. I, Monitorul Oficial ºiImprimeriile Statului (1942), Lo-gica, I. Logica generalã. Ultimulcurs, 1934-1935, Monitorul Ofi-cial ºi Imprimeriile Statului (1943),Istoria logicii. Al doilea curs,1929-1930, Tipografia Societã-þii Cooperative Oficiul de librã-rie (1943), Metafizica, II. Teoriacunoºtinþei metafizice. II, Editu-ra „Remus Cioflec” (1944). „Deacum înainte – scria optimistConstantin Noica – tipãrirea cur-surilor se va putea face într-altritm. Dar nu numai tipãrirea cur-surilor. Pe oricare dintre noi, amin-tirea lui Nae Ionescu îl îndeamnãla mai mult decât exerciþiul cuumbrele; îl îndeamnã sã fie; ºi –curios de spus – îl îndeamnã sãînveþe.”16

Dacã Nae Ionescu nu ar fimurit dupã 23 august 1944, ceorizonturi ar fi avut ? Despre unviitor al intelectualului Nae Io-nescu sub regimul comunist nupoate fi vorba. Sigur, ar fi murit întemniþele comuniste, aºa cum aumurit Traian Brãileanu sau Mir-cea Vulcãnescu. În perioada co-munistã filosoful Nae Ionescu afost puternic atacat, lucrãrile saleau fost puse la index, istoriogra-fii comuniºti anulându-i oricemerit. Lucreþiu Pãtrãºcanu se în-treba retoric: „Care este aportullui Nae Ionescu în filosofia ro-mânescã? Diletantism, pozã ºi fri-cã în faþa gândirii consecvente ºirealizatoare, cultivarea unui mis-ticism comod ºi maleabil care nucere nici un fel de efort intelec-tual pentru a sprijini anumite pre-mise sau încheieri, apelul la mira-jul necunoscutului ºi jonglãri cu

necunoscutul necontrolabil ºinedovedibil, folosirea ortodoxis-mului ºi a frazei religioase de ceamai curentã circulaþie tocmai într-o epocã de dezaxare moralã ºi in-telectualã, acesta este aportul luiNae Ionescu în cultura ºi filoso-fia noastrã.”17

Dupã 1990, o serie de edituridin þarã i-au publicat cursurileuniversitare litografiate; acumapar pe rând volumele: Roza vân-turilor (1990), Curs de metafizi-cã. Teoria cunoºtinþei metafizi-ce, I, Cunoaºterea imediatã, II,Cunoaºterea mediatã (1991),Sindicalismul (1991), Curs delogicã, I. Logica generalã (1993),Curs de istoria logicii (1993),Prelegeri de filosofia religiei(1993), Neliniºtea metafizicã(1993), Grafologie. Scrisul ºiomul (1994), Suferinþa rasei albe(1994), Curs de metafizicã (1995),Curs de istoria metafizicii (1996),Problema mântuirii în «Faust»al lui Goethe (1996), Teoria cu-noºtinþei (1996), Între ziaristicãºi filosofie (1996), Curs de isto-rie a logicei (1997), Curs de lo-gicã (1997), Corespondenþa dedragoste (1911-1935), 2 vol(1997), Curs de filosofie a reli-giei (1998), Teologia. Integralapublicisticii religioase (2003),Scrisori ºi memorii (2006). Ceeace nu au putut sã realizeze în timpdiscipolii lui Nae Ionescu, au sã-vârºit o mânã de oameni inimoºi,cu dragoste de carte ºi preþuirepentru Nae Ionescu. La loc decinste îmi place sã-i amintesc peMarin Diaconu, Dan Zamfirescuºi Dora Mezdrea. Sã mai amintimcã Marin Diaconu ºi Dora Mez-drea pregãtesc Opera omnia -Nae Ionescu.

1 Apocalipsa dupã Cioran. Ulti-mul interviu, în vol. Gabriel Liicea-nu, Itinerariile unei vieþi: E. M. Cio-ran, Bucureºti, Editura Humanitas,2001, p. 81.

2 Nicolae Bagdasar, Op. cit., p. 92.3 Mircea Vulcãnescu, Nae Iones-

cu. Aºa cum l-am cunoscut, Bucu-reºti, Editura Humanitas, 1992, p.100.

4 Idem. Mandarinul Valah ne dez-vãluie cum N. Ionescu l-a cunoscutpe C. Zelea Codreanu: „Nae Ionescua nimerit la Codreanu dupã ce fãcusevoiaj fructuos, în vara anului 1933,la Hotel Adlon-Berlin, se întâlnise,tratase ºi încheiase cu Alfred Rosen-berg ºi Franz von Papen (ministrude Externe), fusese vãzut la ceaiuriºi cine cu aceºti corifei hitleriºti, deromâni ca Sorin Pavel ºi Petre Þuþea.[…] În „Predania”, Nae Ionescu s-arãzbunat pe Carol II, ºi-a scris Cap,Cãpetenie, Cãpitan, adicã un cap seînlocuieºte cu Cãpitanul. […]

Codreanu n-a audiat cursurile luiNae Ionescu, fiindcã era cãpitan,mãrºãluia ziua ºi noaptea, cu recruþiisãi, pe care îi dresa în sensul princi-piilor elementare din Cãrticica ªefu-lui de cuib. […]

Dacã Zelea-Codreanu n-a avutcuriozitatea sã-i audieze cursurile ºiseminariile, unde se înghesuia floa-rea studenþimii noastre, i-a citit cele4-5 articole sãptãmânale, timp de 14ani, cât a scos „Cuvântul”. Cumna-

Nae Ionescu

ð


nnnnn PETRIªOR MILITARU

Isabel Vintilã, Gellu Naum.O cãlãtorie spre arhetipul inte-rioritãþii, Editura Timpul, Iaºi,2010.

„Eu nu fac suprarealism.Eu sunt suprarealist.”

Gellu Naum

Situându-se într-o zonã deinterdisciplinaritate,unde arhetipologia,

psihocritica, psihanaliza, criticatematicã ºi fenomenologia imagi-narului lucreazã mânã în mânã,studiul Isabelei Vintilã exploreazãopera lui Gellu Naum þinând contatât de faptul cã literatura supra-realistã interfereazã cu lumea ar-hetipurilor în zona visului, a in-conºtientului colectiv ºi a celuiindividual, cât ºi de faptul cã ea,literatura, nu (mai) este înþeleasãdrept ficþiune, ci stã sub semnulautenticului, al (auto)iniþierii ºi alcunoaºterii de sine. În acest con-text poezia nu mai este un simplucadru al iniþierii, ci un „un spaþiual devenirii Fiinþei”, transformarece cuprinde în genere trei secven-þe fundamentale: i) „o etapã a re-voltei” faþã de tot ceea ce este în-vechit, limitativ, convenþional,inert etc. fiind asociatã cu erotis-mul vulcanic; ii) o etapã a experi-mentelor de tip creator ce se ma-nifestã mai întâi la nivelul grupu-lui suprarealist ºi apoi sunt dez-voltate în plan individual; ºi iii) oetapã centratã pe salvarea fiinþeiumane în faþa morþii prin împlini-rea în cuplu, aºa cum apare ea înNadja lui Breton sau în Zenobialui Naum. Astfel, specificul reve-latoriu al literaturii suprarealiste,subliniazã Isabel Vintilã, constãîntr-un anumit tip de dinamismalchimic ce implicã nu numai oascensiune „ci ºi o regresie, ceplaseazã fiinþa în spaþiul primitivi-tãþii, originarului, spaþiu interior încare se contureazã o serie de ima-gini arhetipale psihologice, onto-logice sau de facturã culturalã”(p. 14). De fapt chiar sintagmecomplementare precum „descrie-rea turnului” ºi „culoarul somnu-lui” sugereazã necesitatea aces-tei dinamici antagoniste care sãpermitã localizarea acelui „punctmintal” unde opusele (în exemplulnostru vertical vs. orizontal) numai sunt percepute ca fiind con-tradictorii, aºa cum este Breton înAl doilea manifest al suprarea-lismului.

Demersul critic se deschide cuun capitol dedicat concepþiei su-prarealiste despre literaturã ºiviaþã aºa cum este ea teoretizatãde André Breton în cele trei cele-bre manifeste – incluzând aici rã-dãcinile dadaiste, influenþa freu-dianã, adaptarea unor elementecaracteristice doctrinelor esote-rice în cadrul viziunii suprarea-liste, dicteul automat, mitul Ma-rilor Transparenþi etc. –, undesunt trasate ideile definitorii aleviziunii suprarealiste, punând ac-centul pe faptul cã activitatea in-

Gellu Naum: o cãlãtoriespre centrul fiinþei

conºtientului permite poeziei sãdevinã o modalitate de descope-rire a misterelor existenþei, din mo-ment ce menirea artei este, dupãBreton, aceea de a „revela legã-turile secrete dintre om ºi MareleTot” (p.28). Acest scurt momentde istoria ideilor literare ne va fa-cilita înþelegerea celor douã mo-mente ale suprarealismului auto-hton: etapa „gânditoare” a supra-realismului (1924-1934), asociatãunor reviste ca „urmuz” (GeoBogza), „Alge” (Gherasim Luca,Jules Perahim) sau „unu” (SaºaPanã), urmatã de al doilea valsuprarealist ce îi cuprindea peGellu Naum, Gherasim Luca, Vir-gil Teodorescu, Paul Paun ºi D.Trost (1945-1947), grup conside-rat de unii exegeþi ca fiind uniculautentic suprarealist din spaþiulromânesc. Concluzia acestei in-troduceri este cã literatura nu maiaparþine planului estetic, ci eadevine prin excelenþã o modali-tate de sondare a celor mai pro-funde niveluri ale fiinþei umane,o cale de descoperire a sinelui.Din aceastã perspectivã, IsabelVintilã va vedea în cãlãtorie ar-hetipul (auto)iniþierii, modalitateasupremã de revelare a propriuluispaþiu interior, pe care PhilippeSoupault îl identifica în primulvolum de versuri suprarealist, Leschamps magnétiques (1920), cuo fereastrã „cãtre inimã”. Nu vominsista aici pe faptul cã ideea decãlãtorie interioarã este prezentãchiar în titlul unor volume ale luiNaum precum Drumeþul incen-diar (1936), Vasco de Gama(1940), Culoarul somnului (1944)sau Malul albastru (1990), darse cuvine sã subliniem cã aceas-tã cãlãtorie va fi asociatã cu in-conºtientul, motiv pentru caremodalitãþile de a accede la pro-funzimile fiinþei umane – visul,(auto)hipnoza, spiritismul, deli-rul, dicteul automat, desenele me-diumnice, „le cadavre exquis”etc. – vor fi guvernate de Onei-ros, fratele lui Hypnos: În acestfel devine evident cum „cãlãtoria

spre arhetipul interioritãþii, spresufletul pur, nealterat”, se face laNaum prin intermediul visului.Visul este calea regalã spre îm-plinirea prin eros: „spaþiul oni-ric este la Naum acela în care in-conºtientul se suprapune perfectpeste elementele revelatoare dinviaþa conºtientã” (p.67), iar arhe-tipurile ce þin de sfera visului(„somn”), apei („rouã”), cãlãto-riei, erosului (dorinþa este singu-rul „resort al lumii”, afirmã Bre-ton în L’amour fou), regnuluivegetal vor fi asociate cu supra-realitatea, cãpãtând alte valen-þe onto-poetice decât cele cucare am fost obiºnuiþi. Un altexemplu de reinvestire herme-neuticã ce trimite la spaþiul inte-rioritãþii este arhetipul arborelui(prezent în Oglinda fãrã staniude Breton, dar ºi în Copacul-ani-mal al lui Naum) care „nu mai re-prezintã înveliºul exterior al spi-ritului, ci chiar sinele colectiv, ali-mentat de fiecare generaþie înparte” (p. 49).

Aºadar prima etapã iniþiaticãva sta sub semnul „eroului revo-luþionar” ce are parte de întâlnirimiraculoase, cãlãtorii nocturne ºimetamorfoze contrastante speci-fice scenariului erotic suprarea-list prezent în poeme precumCalul erotic (volumul Vasco deGama, 1940). Cea de-a doua eta-

tul ºi principalul sãu aghiotant Ion I.Moþa era un nãist, fusese audiat lacursuri, colecþiona articolele lui NaeIonescu, iar Craniile de lemn nu suntdecât pastiºte palide dupã Roza vân-turilor ºi dupã volumul lui Aurel C.Popovici, Naþionalism ºi democra-þie. Ionel Moþa era un fanatic nãist,alãturi de Mircea Eliade, Traian Her-seni, Tell, Polihroniade, Fraþii Ioni-cã, Puiu Gârcineanu, Al. Constant ºiîntreg statul major al Gãrzii de Fier.Directorul „Axei” din anii 1940-1941,Pavel Costin Deleanu (Floru), era omde casã al lui Nae Ionescu, ca ºi Dr.Giorogaru, care scotea „Vestitorii” cubanii lui Nae Ionescu, ca G. Raco-veanu, care scotea «Predania» cubanii lui Nae Ionescu, unde se fãceateoria cãpeteniilor care pot înlocuicapetele încoronate.” Petre Pandrea,Garda de Fier, pp. 293-294.

5 Ibidem, p. 82. Emil Cioran ve-dea în profesorul sãu un soi de „aven-turier cãruia îi plãceau chestiile tul-buri.[...] Ceea ce mã fascina pe mineera latura lui aventuroasã: pe de oparte filosof, pe de altã parte cuceri-tor, plin de farmec, om de lume, fe-mei, dineuri... Cheltuia enorm de mulþibani ºi-i lua, fãrã scrupule, de la indi-ferent cine. Mi-a spus la un momentdat: „Iau de la cine îmi dã”. [...] Aveaîn el ceva de grec. Era omul care, înfond, nu crede în nimic, reprezen-tantul unei civilizaþii în declin, carepractica subtilitatea ºi ºarmul într-oþarã bântuitã funciar de primitivita-te. A fost neîndoielnic un personaj.Pe lângã el, ceilalþi profesori de lafacultate fãceau figurã de þãraninaivi”. Ibidem, pp. 81-82.

6 Nicolae Bagdasar, Op. cit., p. 93.7 Idem.8 Petre Pandrea arãta cã: „Primul

ministru Armand Cãlinescu a fostucis de o echipã prahoveanã, condu-sã de Horia Sima, elevul lui Moru-zov, cu ajutorul lui Miºa. Între Mo-ruzov ºi Cãlinescu surveniserã cer-turi grave. Cãlinescu intenþiona sã-lînlocuiascã [cu] Eugen Cristescu”.Garda de Fier…, p. 497.

9 Idem.10 Petre Pandrea, Op. cit., p. 295.11 Nicolae Bagdasar, Op. cit., p. 93.12 Ibidem, pp. 93-94.13 Idem.14 Dora Mezdrea, Nae Ionescu,

Biografia, vol. 4, [Brãila], Editura IS-TROS – Muzeul Brãilei, 2005, p. 373.

15 Lucreþiu Pãtrãºcanu a observatcã spre deosebire de „C. Rãdulescu-Motru care cu toatã laborioasa-imuncã desfãºuratã pe tãrâm filoso-fic, cu toate cã a dat la ivealã nume-roase scrieri ºi publicaþii ºi a desfã-ºurat o imensã activitate pedagogicã– toate acestea meritos încorporateculturii româneºti – nu a parvenit sãformeze nici ºcoalã, nici un curentpropriu-zis. Nae Ionescu ºi LucianBlaga dimpotrivã, încã de la primelelor scrieri cu caracter filosofic, aunãscut un interes deosebit, canalizatîntr-o influenþã ce se menþine încã înplinã actualitate. Nu sunt puþini ceice se inspirã din scrisul lor sau li sedeclarã adepþi. Ba la un moment dat,s-a afirmat cã aceºti doi gânditori aucontribuit, în mod esenþial, «la nouaorientare a spiritului culturii româ-neºti».” Curente ºi tendinþe în filoso-fia româneascã, ed. a III-a, [Bucu-reºti], Editura SOCEC & Co., S.A.R,1946, p. 104.

16 Constantin Noica, Nae Iones-cu ºi spiritual de ºcoalã, în „Con-vorbiri literare”, an LXXVI, nr. 5-6,mai-iunie, 1943, p. 353.

17 Lucreþiu Pãtrãºcanu, Op. cit.,pp. 109-110.

pã iniþiaticã este una a experimen-telor ºi a experienþelor din cadrulgrupului suprarealist român dinanii ’40 având în centru ideea desuprarealitate ºi cuprinzând tex-te cu pregnant caracter teoretic(Medium, Critica mizeriei, Teri-bilul interzis, Spectrul longe-vitãþii. 122 de cadavre etc.), ur-mând ca în cea de-a treia etapã, a„recuperãrii puritãþii Fiinþei prindragoste”, Naum sã îºi întoarcãprivirea spre sine în ipostaza deiniþiat ce „împãrtãºeºte taineledevenirii sale prin poezie” (p.95)– reprezentativ în acest sens estevolumul Calea ªearpelui editatpostum de Simona Popescu.Eroul revoluþionar se va dedublatreptat în diferite personaje-întâl-niri ca, pânã la urmã, sã se resoar-bã într-un personaj-narator caredevine din ce în ce mai complexºi mai cuprinzãtor. De fapt, aven-tura hermeneuticã a Isabelei Vin-tilã, pornind de la identificareaarhetipurilor ce populeazã lumealui Gellu Naum, ne relevã ºi caleadevenirii poetice a (psych)euluiprin felul în care acesta se rapor-teazã la anumite imagini citadinespecifice universului suprarealist(statuile, strada, oraºul, ceasul,umbra) sau la arhetipuri (bãtrâ-nul înþelet, poetul-copil, femeia-cãlãuzã, cãlãtorul, elemente pri-mordiale, culori alchimice, anima-le mitice etc.), sugerând cititoru-lui o posibilã cale de cunoaºte-re a propriului interior bazatãpe potenþialul ritualic al poezieide a canaliza libidoul (în sensuldat de C.G. Jung de energie psi-hicã fundamentalã) spre centrulfiinþei. Prin urmare, meritul cerce-tãrii întreprinse de Isabel Vintilãnu este numai acela de a fi reuºitsã dezvãluie coerenþa interioarãa discursului poetic naumian prinraportarea la arhetipurile recuren-te ºi de a deschide noi orizonturipotenþiale de explorare a opereiliterare, ci ºi de a oferi cititoruluiun model de lecturã ce te clãdeº-te interior, în spiritul literaturiisuprarealiste.

Yuan Li - A Tragedy in China

ð


Ilie Roºianu, Gina Sturdza ºi Florin Rogneanu

rte

Numele lui Bruegel nu afost renumit ca al luiMichelangelo sau al

lui Titian, în Europa, însa cu toa-te acestea oamenii au auzit de elºi de operele sale ºi astfel au do-bândit o valoare de piaþã în re-giunea în care a fost nãscut.

Pieter Bruegel a fost cunoscutpentru temele sale legate de viaþaþãranilor, pictând nenumarate pân-ze legate de lucrul, ospãþul, tradi-þiile acestora. O mare greºealã pecare o fac privitorii fãrã „un ochiinstruit” este cã ajung sã confun-de artistul cu þãranul flamand.Suntem adesea înclinaþi sã con-fundãm munca cu persoana, iaracest lucru s-a întamplat ºi în ca-zul artistului Pieter Bruegel.

În anul 1555, Pieter Bruegellucra la seria marilor peisaje pecare Cock urma sã i le publice –mare parte din aceste lucrãri aflân-du-se la Louvre, astãzi. Pe dura-ta unui an, lucrãrile sale, atât de-senele cât ºi gravurile, aratã oschimbare spectaculoasã desubiect: Bruegel se întoarce lacompoziþii ce conþin portrete încare binecunoscutele peisaje numai joacã nici un rol sau poateun rol minim, pânã la didactic,satiric sau subiect religios – demulte ori fiind atribuite persona-jelor fantastice – lucru care i-aconferit titlul de succesor al luiHieronymus Bosch.

El a dezvoltat un stil originalcare are o poveste ºi un înteles.Subiectele sale au variat foartemult, de la scene biblice conven-þionale ºi pilde la portrete mitolo-gice, alegorii religioase în stilul lui

Pieter Bruegel – succesorullui Hieronymus Bosch

Bosch ºi în special satire sociale.Complexitatea lucrãrilor, prin

concept, nu pierde maniera sainiþialã, dacã judecãm dupã „Via-þa flamandã” aºa cum eram obiº-nuiþi din lucrãrile sale, însã temamorþii ºi a vieþii devine tot maiproeminentã privind lucrãri ca„Triumful morþii”, „Împãratul”,„Pelerinul”, „Carul morþii”,„Prostul, Jucãtorul ºi Îndrãgosti-þii”, „Soldaþii ºi femeia sfântã”.

Urmãrind cronologic aceastãevoluþie – dacã o putem numiaºa – ne desparte un singur ande obiºnuita viaþã flamandã. Oschimbare de perspectivã ce pãs-treazã puternic elemente ale lu-crãrilor precedente, însã combi-nã realul cu subconºtientul, cuobsesia scheletonã a vieþii dedupã moarte sau a interacþionãriirealului cu ceva ce încã nu cu-noaºtem sau poate nu vom cu-noaºte vreodatã, anumite aspec-te putându-le explica din punctde vedere bio-fizic.

Fantasticele scene din infernale lui Bosch, cu monºtri ºi dia-volii lor, i-au dat lui Bruegel pu-tinþa de a gãsi mijloacele artisticepentru prezentarea spectacoluluivieþii reale ce se desfãºura în faþaochilor sãi.

Bruegel a transpus utopiile ºifantasticul lui Bosch în picturade gen, în reprezentãri ale prezen-tului. A pictat „Cãderea îngerilor”în care o mulþime de corpuri în-vãlmãºite se precipitã în iad ºi a

construit în mod similar ºi altetablouri ca „Jocurile copiilor”(1560), „Cearta carnavalului cuprostul” (1559).

Lumea pe care peisagiºtii vre-mii o reprezentau într-un modangelic, floral ºi plinã de inþelepþisenini este ºi de aceastã datã, prinBruegel, în tristul teren al zadar-nicei agitaþii omeneºti.

Vechea concepþie despre omca încoronare a creaþiei se clãti-na de multã vreme, însã Bruegel

Ultimii ani ai artistului au fostsumbrii, experienþa vieþii sale ex-primând-o extraordinar de bine întabloul „Alegoria Orbilor”.Aceastã tristã ºi „dureroasã” pic-turã a fost lãsatã de el ca testa-ment, lucrarea fiind realizatã cuun an înainte de moartea sa. Dealtfel, fiind persecutat de inchizi-þie, Bruegel este nevoit, pe patulde moarte, sã ardã numeroasepânze importante pentru a-ºi pu-tea salva familia.

nnnnn Ana Maria Neamu

Expoziþia Internaþionalãde Artã „Adevãr Com-pasiune Toleranþã” a

fost prezentatã în peste 200 deoraºe din 50 de þãri începând diniulie 2004. Organizat de Asocia-þia Falun Dafa România, vernisa-jul a avut loc ºi la Craiova, pe 3august 2012, într-un spaþiu des-chis (Electroputere Parc), pen-tru cã tocmai despre deschidereeste vorba, ºi anume cea a oame-nilor faþã de tragedia contempo-ranã petrecutã în China. FalunDafa sau Falun Gong (aºa cummai este numitã) este o practicãstrãveche a corpului, minþii ºi spi-ritului, profund înrãdãcinatã încultura chinezã, ajungând ca în1999 sã aibã peste 100 de milioa-ne de adepþi numai în China. Nu-mãrul adepþilor este fabulos, fi-ind chiar mai mare decât cel almembrilor Partidului ComunistChinez, nemaipunând la socotea-lã pe cel al practicanþilor din în-treaga lume. ªcoala a primit nu-meroase premii, inclusiv în Chi-na înainte de 1999, iar Maestrulªcolii, Li Hongzhi a fost nomina-lizat de patru ori la Premiul Nobelpentru Pace. Rãspândirea aces-tei practici la nivel global a avutca motor nu numai dorinþa oame-nilor de a-ºi deschide canaleleenergetice, purificând corpul ºiconducând la atingerea liniºtiiinterioare dar este ºi un gest deempatie totalã cu suferinþa celorînchiºi în lagãrele de concentra-re din China, pedepsiþi de fostullider comunist Jiang Zemin, carela 20 iulie 1999 a dat urmãtorulordin: „defãimaþi-le reputaþia, rui-

Adevãr – Compasiune – Toleranþãnaþi-i finaciar ºi distrugeþi-i fizic”.

La eveniment a participat di-rectorul ziarului internaþional„The Epoch Times” din Canada,Gina Sturdza, care s-a implicatalãturi de ONU în demararea cam-paniei de deconspirare a faptuluicã practicanþii Falun Gong aufost victimele traficului de orga-ne de pe piaþa neagrã chinezã.Criticul de artã Ilie Roºianu s-aocupat de vernisaj ºi a asemãnatfoarte pertinent aceastã situaþiecu ºcoala de reeducare de la Pi-teºti identificând mijloacele bru-tale de exterminare a grupului:spãlarea creierului, torturã, abu-zuri psihice ºi sexuale, avorturiforþate ºi omor. Expoziþia deschi-sã cu discursul domnului FlorinRogneanu, directorul Muzeuluide Artã Craiova, cuprinde repro-duceri dupã tablourile a 14 pic-tori chinezi, patru dintre ei fiindchiar închiºi ºi supuºi la torturãîn lagãrele chinezeºti, de unde aureuºit sã scape. Picturile impresi-oneazã prin povestea realã, tragi-cã, înfãþiºatã, fiind modul artisticºi paºnic de protest al pictorilor,dar ºi rezultatul unor revelaþii ces-au petrecut în momentele întâl-nirii cu torþionarii. Materializarealor îndeamnã la conºtientizarea ºideschiderea spre adevãr, compa-siune ºi toleranþã, precum ºi laschimbare. Asociaþia Falun DafaRomânia mulþumeºte reporteruluiFlori Mladin pentru bunãvoinþa ºirãbdarea cu care a prezentat feno-menul fiecãrui vizitator.

nnnnn Daniela Micu

nu a putut adera nici la proslãvi-rea omului dupã felul umaniºti-lor. El a fost interesat de omulcare, prin suferinþe ºi lupte, îºicucereºte dreptul la viaþã.

Contemporanii lui Bruegel i-auputut reproºa ciudata lui pasiu-ne pentru urâþenie ºi vulgaritate,dându-i ca exemplu pe imitatoriiflamanzi ai italienilor, însã acestaconsidera cã ironia lui amarã ºisatira sa muºcatoare exprimã multmai bine dragostea lui pentru om.

Pieter Bruegel - Ispitirea Sfântului Anton


rte

Avorbi despre un artistnonconformist estedin start un nonsens

deoarece arta, prin statutul ei,este nonconformistã în raport cualte activitãþi umane. ªi totuºi,Silviu Bârsanu se bucurã de aceststatut chiar în rândul artiºtilorplastici. Iar eforturile sale creati-ve au încercat sã se desprindãde imaginea standard a lucrãriiexecutatã pe o pânzã sau cartonºi înrãmatã ºi astfel iubitorii deartã au putut admira discuri devinil pictate, ceasuri ornate, cu-buri imense de gheaþã coloratã,garduri cromatice. ªi nu doar atât;modalitatea de expresie a artei luiSilviu Bârsanu include pânã ºi ex-hibarea (un termen care se apro-pie mai mult de corespondentulenglez al „expoziþiei”) lucrãrilor.În unele „rãscruciuri” – manifes-tãrile devenite deja tradiþionaleale grupãrii artiºtilor reuniþi subaripa asociaþiei „Podul lui Apo-lodor”, Silviu Bârsanu foloseºtedrept simezã apa lacului din Par-cul Romanescu pe care lasã sãpluteascã imense folii de plasticpictat sau desfãºoarã în tot spa-þiul underground al activitãþii untub imens, umflat cu aer compri-mat, sugerând un falus zdravãn.

„Rãscruciul X” –apogeul artei lui Silviu

BârsanuUltima expoziþie semnatã S3 –

un corespondent al semnãturiiartitului –, deschisã în prima ju-mãtate a lunii august la Galeriile

o expoziþie 3D, marca Silviu BârsanuArta din Craiova, pare a fi totuºicel mai reuºit concept novator încreaþia plasticã ºi prezentarea ei.Prin niºte dispozitive metalicespecial executate, Silviu Bârsanua atârnat 12 saci de plastic trans-parent în care se aflau atât silue-te de peºti pictaþi, cât ºi alþi saciconþinând gheaþã coloratã. To-pindu-se în timp, apa rezultatã s-a scurs în câte una din gãleþile detablã suspendate sub fiecare sac.Ansamblul a fost completat desiluete feminine, decupate sauadaptate suportului de piele ani-malã, rãspândite pe jos, în toatãsala expoziþionalã.

Cheia de lecturã

Dacã ar fi doar un simplu exer-ciþiu estetic ºi tot ar fi fost o reu-ºitã majorã a artei lui Silviu Bâr-sanu. Cunoscându-i însã jocuri-le minþii, am descifrat în concepto prelungire a celebrului rãscrucidenumit „Chinurile ParadisuluiUnic al Libertãþii Imaginare a In-telectualului“. E vorba de eternapreocupare a artiºtilor pentru te-matica sexualã, pentru raportuldintre sexe. Faptul cã artistul aîmplinit în ziua vernisajului aces-tei expoziþii vârsta de 47 de aninu înseamnã nimic din acestpunct de vedere, nu cred cã estevorba de cunoscutele crize devârstã, ci mai degrabã de o acu-mulare filozofic-artisticã, o anu-mitã înþelepciune care vine cuexperienþa creativã ºi concluzio-neazã bilanþul unei vieþi artistice.

De la originile sale, blo-gosfera, ca mijloc decomunicare online, a

evoluat de la un fenomen puþinnotabil, ce permitea utilizatoriloro alternativã electronicã la jurna-lul personal, la o comunitate încontinuã creºtere de persoanecare, exprimându-se într-un modcreativ, fãrã a avea veleitãþi dejurnaliºti, scriitori sau formatoride opinie, ºi-au transformat blo-gurile în alternative la publicaþii-le media. Fie cã este vorba de blo-guri generale sau de niºã, Craio-va începe sã devinã un punctbine reprezentat pe harta blogos-ferei româneºti.

În al sãu «Caiet de însemnãri»,Iulian Fira scrie despre filme, cãrþi,picturi, lucruri care îi plac sau îidau de gândit. Blogul sãu, http://iulianfira.wordpress.com/ s-anãscut în 2008, atunci când a fã-cut trecerea de la un proiect pu-blicistic, iar schimbarea, spune

oameni ºi bloguriIulian, a meritat, pentru cã blo-gul, ca mijloc de transmitere, esteºi un catalizator de idei care l-aajutat sã îºi dezvolte un stil de ascrie ºi sã descopere ce subiecteîi place sã abordeze.

Postãrile, în majoritate, suntrecenzii sau interpretãri ale unorcãrþi, filme sau picturi, iar struc-tura lor se îndepãrteazã adeseade recenzia standard, fiind con-struite sub forma unor satire, însãacestã alegere ineditã a formei nu-l determinã pe vizitatorul blogu-lui sã punã la îndoialã expertizaunui cititor ºi cinefil bine format,cu o disciplinã a scrisului.

Cãrþile care fac obiectul recen-ziilor lui aparþin ficþiunii ºi nunumai. Pe lângã romane aparþi-nând lui Yann Martel, Tolkien sau

Haruki Murakami, Iulian Firaaduce în discuþie ºi cãrþi despreistorie, politicã ori psihologie,cãci, aºa cum mãrturiseºte chiarel, lectura este o preocupare con-stantã ºi doreºte sã evolueze înacest fel.

În ceea ce priveºte filmele, te-matica lor este diversã, de la celemai noi succese box office (ade-sea prezentate pe un ton zeflemi-tor), la filme vechi ori aparþinândunei niºe: cinematografia niponãsau cinematografia americanãveche. Dacã recenziile cãrþilorurmeazã în mare mãsurã firul tra-diþional, în cazul filmelor, blogge-rul îºi asumã o mai mare libertateîn prezentare, cel mai relevantexemplu fiind o criticã a filmululIndiana Jones 4, construitã ine-

dit, sub forma unei conversaþii pemessenger.

Dacã recenziile de filme ºi cãrþinu sunt strãine persoanelor careviziteazã bloguri în mod frecvent,rubrica «Sã privim pictura!», încare Iulian Fira împãrtãºeºte citi-torilor câteva dintre picturile carel-au impresionat, este, am puteaspune o noutate. ªaptezeci ºidouã la numãr pânã în prezent,postãrile de acest fel, descriuopera unor artiºti precum Monet,Gerrit von Honthorst, Renoir sauYves Tanguy.

Iulian Fira delimiteazã clar blo-gul de jurnal, ºi, fãrã a nega fap-tul cã preferinþele sale sunt ooglindã a personalitãþii, alege sãnu îºi transforme «Caietul de în-semnãri» într-un caiet cu însem-

nãri personale sau un mediu deproclamare a unor opinii. Cu toa-te acestea, printre categoriile maisus amintite autorul a strecurat ºirubrica «De prin satul planetar»,unde îºi expune opiniile cu privi-re la anumite situaþii actuale oridã informaþii despre evenimentelocale sau acþiuni caritabile.

Pe lângã conþinutul care de-notã un om interesat de culturãºi activ din punct de vedere inte-lectual, forma este de asemeneaplãcutã: designul blogului esteminimalist ºi nu atrage atenþia dela esenþã, reclamele sunt discre-te ºi nu afecteazã lectura, iar arti-colele sunt postate suficient dedes încât sã menþinã cititorul in-teresat. Aºadar, un site de vizitatºi urmãrit, care aratã cã blogosfe-ra este un fenomen ce nu trebuiesubestimat.

nnnnn Roxana Roºca

Foto: Cristian Ciomu

Aºa încât, cred eu, Silviu Bârsa-nu îºi enunþã frust „Viaþa e o cur-vã” ºi aratã degustãtorilor de artãcã atunci când femeia devine unsimplu element în cea mai vechemeserie din lume, o simplã pielecãlcatã în picioare de lumea în-treagã, „peºtii” sunt întotdeau-na deasupra, sus, înºelând ima-ginea realei lor identitãþi cu per-sonalitãþi multicolore, dar reci,care însã se vor topi repede. Ne-obiºnuit pentru o expoziþie con-

venþionalã, pereþii sunt goi dedata asta, gãzduind stingher, într-un colþ, doar un „acvariu” cepuncteazã probabil centrul aten-þiei artistului.

Subliniez din nou originalita-tea formei expoziþionale ºi esteti-ca aranjamentului care depãºeº-te conceptul, revoluþionar pânãmai ieri, de instalaþie. Nu ºtiu dacãnumãrul de 12 pungi cu peºti afost ales intenþionat, cunoscutãfiind preocuparea artistului pen-

tru numerologie, dar înclin sãcred cã este doar o arhitecturãstudiatã în funcþie de spaþiul ofe-rit de Galeria Arta. Iar dacã dincompoziþia generalã ce reuneºtemateriale precum metalul, sticla,lemnul, plasticul, organicul, ae-rul ºi apa lipseºte focul, aº spu-ne cã, tematica fiind una legatãde sex, focul, metaforic, existãimplicit.

nnnnn Viorel Pîrligras


Partea a doua:Paradisurile

artificiale

[Fabricatorii deobiecte inutile]

17Fabricatorii de discursuri inu-

tile formeazã trei clanuri princi-pale: cel al Pwaþilor, cel al Rumin-ssieºilor ºi cel al Kirittikºilor. Tra-duse pe limba noastrã, acestenume înseamnã: „mincinoºi încadenþã“, „negustori de fanto-me“ ºi „adunã-firimituri“.

Pwaþii se pretind descenden-þii barzilor, aezilor ºi ai truverilorde altãdatã. „Dar, mi-a explicatunul dintre ei, o matahalã, un in-divid lunar, agitat ºi confuz, pecare l-am gãsit lipit de masã într-o lãptãrie, oricât respect ar arãtaprofesiunea noastrã strãmoºiloracestei corporaþii, noi ne-am des-prins totuºi de utilitarismul jos-nic al meseriei acestora. Ei se ser-veau de poezie aºa cum servimmesele, condimentând mâncãru-rile în funcþie de gusturile fiecã-ruia. Ei doreau sã construiascã,sã educe sau sã se facã plãcuþi ºifãceau bine aceste lucruri.

Noi þintim mai sus. Sarcinanoastrã este de a transmuta cu-vintele grosolane, de fiecare zi,într-o limbã care sã nu mai aparþi-nã acestei lumi, care sã nu se maisupunã nici utilului, nici plãcu-tului. Înaintaºii noºtri vorbeau ºicântau, însã mulþi dintre ei arã-tau dispreþ faþã de scris. Ei cre-deau cã scrisul era fãcut numaipentru a nota ulterior poemele pecare le compuseserã sau pentrua pãstra temele generale ºi argu-mentele pe baza cãrora improvi-zau. Astfel, din opera lor efemerãnu se pãstra decât un schelet. Înceea ce ne priveºte, noi nu vor-bim, noi scriem. Iar operele noas-tre, închise în biblioteci masive,înfruntã secolele. Ce libertate amcâºtigat, dintr-o singurã lovitu-rã! Am scãpat de mai mulþi ascul-tãtori deranjanþi, ale cãror capri-cii sau stupiditate ne-ar impunesã vorbim altfel sau mai clar de-cât ne dorim. Am scãpat de res-ponsabilitãþile care ar fi tãiat ari-pile inspiraþiei noastre. Nu maiexistã nici limite de timp; avemnevoie de zece minute sau deºase luni ca sã producem unpoem, dupã bunul plac al lirismu-lui nostru“.

(Lirism? Nu cunoºteam acestcuvânt. Am consultat dicþiona-rul de buzunar ºi am citit:

LIRISM, subst. masc., dere-glare cronicã a ierarhiei interne aunui individ, care se manifestã înmod periodic la cel afectat printr-o nevoie irezistibilã, numitã in-spiraþie, de a profera discursuri

nnnnn RENÉ DAUMAL

marea beþie(fragment)

inutile ºi cadenþe. Nu are nimic încomun cu ceea ce anticii numeaulirism, adicã arta de a face sã cân-te lira omeneascã, acordatã înmod prealabil printr-un efort în-delungat ºi rãbdãtor.)

Pwattul a continuat:- Noi, Pwaþii, ne împãrþim în

douã sub-clanuri: cel al Pwaþilorpasivi ºi cel al Pwaþilor activi. Pri-mii sunt cu siguranþã cei maibuni, iar eu mã aflu exact în pozi-þia potrivitã pentru a vã vorbidespre ei, deoarece sunt consi-derat în mod unanim drept cel maistrãlucitor reprezentant al lor.Ceea ce ne separã sunt chestiu-nile de metodã. Noi nu ne întâl-nim niciodatã. Iatã cum proce-dãm noi, pwaþii pasivi:

Mai întâi aºteptãm sã se pro-ducã un anumit disconfort, carereprezintã prima fazã a inspiraþiei,numitã „melancolie“. Uneori pu-tem produce declanºarea acestuidisconfort fie mâncând prea mult,fie prea puþin; sau, la fel de bine,puteþi sã rugaþi un prieten sã vãinsulte în public, în mod groso-lan ºi sã fugiþi de acolo repetân-du-vã ce aþi fi fãcut, dacã aþi fiavut mai mult curaj; sau puteþi sãfaceþi astfel încât sã vã înºelesoþia, ori sã vã pierdeþi portofe-lul, tot fãrã a vã permite sã aveþireacþii normale ºi folositoare. Pro-cedeele pot varia la infinit.

Dupã aceea vã închideþi înpropria camerã, vã luaþi capul înmâini ºi începeþi sã mugiþi pânãcând, ca efect al acestui muget,în gât vã vine un cuvânt. Îl ex-pectoraþi ºi îl aºterneþi în scris.Dacã este un substantiv, începeþidin nou sã mugiþi, pânã când vineun adjectiv sau un verb, apoi unatribut sau un complement ºi aºamai departe, dar, de altfel, de celemai multe ori toate acestea sepetrec în mod instinctiv. Mai pre-sus de toate, nu trebuie sã vãgândiþi la ceea ce vreþi sã spu-neþi sau, ºi mai bine, nu trebuiesã vreþi sã spuneþi nimic, ci sãlãsaþi sã se spunã prin dumnea-voastrã ceea ce trebuie sã sespunã. Noi numim asta delir poe-tic, care reprezintã a doua fazã ainspiraþiei, iar durata sa poatevaria foarte mult.

A treia fazã este cea mai difici-lã, dar ea nu este absolut nece-sarã. Este etapa în care se revedeceea ce a fost scris, pentru a tãiasau pentru a modifica tot ceea cear risca sã ofere un înþeles preaclar sau care ar putea sã semene,mai mult sau mai puþin, cu cevace a fost deja scris.

Din cauza miºcãrilor respira-torii la care suntem constrânºi întimpul delirului poetic, cuvintelecare se aliniazã posedã în modnatural o cadenþã care le conferãdreptul la titlul de „poezie“.

Doriþi un exemplu?“- Nu, mulþumesc, spuse infir-

mierul. ªi m-a tras deoparte, întimp ce matahala scotea totuºidin geantã un manuscris gros ºiîncepea sã citeascã pentru îngeri.

18Am urcat pânã la biroul unui

alt poet important, din specianumitã, nu ºtiu de ce, activã. Eraînalt ºi uscãþiv, negricios, distins,minuþios în atitudine ºi în modulde ordonare a obiectelor de scrisaranjate pe o masã de abanos. Abãut o înghiþiturã de apã proas-pãtã dintr-un pahar de cristal ºine-a zis:

- Inspiraþia, domnilor, nu e de-cât o nebunie scurtã. Noi, pwaþiiactivi, al cãror reprezentat cele-bru sunt eu însumi, nu avem de-cât un singur ghid, iar acesta eraþiunea.

- (Raþiune? Am rãsfoit în gra-bã dicþionarul ºi am gãsit:

RAÞIUNE, subst. fem., meca-nism imaginar pe baza cãruia ne

eliberãm de responsabilitatea dea gândi)

Individul continua:- Ca ºi aºa-ziºii noºtri colegi,

inspiraþii, ºi noi pornim de la uncuvânt sau de la un grup de cu-vinte iniþiale. Dar raþiunea estecea care ne obligã sã procedãmîn acest fel deoarece, materianoastrã fiind cuvintele, de la aces-tea trebuie sã pornim.

Am perfecþionat în mod con-siderabil arta creaþiei poetice, in-ventând micul aparat pe care amsã vi-l arãt.

Punându-ºi mâna pe craniu, i-ascos capacul cu o simplitate în-duioºãtoare ºi am vãzut, înfileta-tã corespunzãtor de glanda pi-nealã, maºina poeticã. Era o sfe-rã suspendatã din metal în mani-era lui Cardan, scobitã ºi umplu-tã, din câte am înþeles, cu mii delame de aluminiu minuscule, iarpe fiecare dintre acestea era gra-vat un cuvânt diferit.

Sfera se rãsucea pe ambeleaxe, apoi se oprea, lãsând sã cadãun cuvânt printr-o deschizãturãaflatã în partea inferioarã. O fã-cea sã se rãsuceascã în acestmod – prin puterea a ceea ce einumesc gândire – pânã cândaveau toate elementele necesare

pentru formarea unei fraze. Pwat-tul a continuat, cu capacul încontinuare deschis:

- Calculul probabilitãþilor, careeste cea mai înaltã expresie a raþi-onalismului modern, ne spune cãeste practic sigur, la scarã cosmi-cã, cã fraza astfel construitã va fiun fenomen fãrã precedent ºi cãea nu va avea nicio semnificaþiefolositoare. Aceasta va fi mate-ria prima purã a poeziei noastre.Acum, va trebui sã aducem in-formaþie în aceastã materie.

Metrul care trebuie folosit îlvoi determina printr-o metodã numai puþin ºtiinþificã. Poemul re-prezentând reacþia reciprocã amicrocosmosului cu macrocos-mosul într-un moment anume, voidispune pe corpul meu diferiteaparate, care îmi vor înregistrapulsul, ritmul respiratoriu ºi toa-te celelalte miºcãri organice. În

niv

ers

ali

an

ive

rs

ali

an

ive

rs

ali

a

ð


niv

ers

ali

an

ive

rs

ali

an

ive

rs

ali

a

Poetul, eseistul, indianis-tul, filosoful ºi criticulliterar francez René

Daumal s-a nãscut la Boulzicourt,în Ardeni, în 1908 ºi a murit la Pa-ris în 1944. Prima etapã a creaþieisale, care se încheie în anul 1930,stã sub semnul avangardei litera-re pariziene, într-un demers para-lel – cu unele puncte de intersec-þie – cu cel al grupãrii suprarealis-te conduse de André Breton. În-tre 1927 ºi 1932, René Daumal ºi oserie de prieteni, care i se alãturãîn grupul „Fraþilor Simpliºti“ pu-blicã trei numere ale revistei deavangardã „Le Grand Jeu“, al cã-rei program afirmã necesitatea dis-trugerii dogmelor de orice fel ºi arevenirii – în literaturã ca ºi în so-cietate – la simplitatea caracteris-ticã vârstei copilãriei.

În afarã de eseurile publicate înrevista amintitã, René Daumal apublicat, antum, numai douã volu-me: volumul de poezie Le Contre-Ciel, apãrut în 1936 la JacquesDoucet ºi romanul La GrandeBeuverie, publicat în 1938.

Celelalte zece cãrþi ale sale (in-clusiv celebrul roman „MunteleAnalog“, deºi a rãmas netermi-nat) au apãrut postum, dupã cumurmeazã:

• Le Mont Analogue, în 1952,la Gallimard, cu o prefaþã de Ro-land de Renéville ºi o postfaþãde Vera Daumal;

• Tu t’es toujours trompé, în1970, la Mercure de France;

• tot în 1970, la Gallimard, apã-rea Bharata, l’origine du théâ-tre. La Poésie et la Musique enInde (volumul a fost reeditat în2009);

• Essais et Notes, tome 1:L’Évidence absurde, colecþie deeseuri ºi note din prima perioadãde creaþie a lui René Daumal, apã-rut în 1972, la Gallimard;

• Essais et Notes, tome 2: LesPouvoirs de la Parole, colecþiede eseuri ºi note din a doua pe-rioadã de creaþie a lui René Dau-mal (1933-1943), apãrut în acelaºian, la aceeaºi editurã;

• La Langue sanskrite, mãrtu-rie a preocupãrilor poetului lega-te de limba sanscritã, volum apã-rut în 1985, la Editura Ganesha;

• volumele de corespondenþãpublicate de Editura Gallimard în-tre 1992 ºi 1996; acestea acoperãperioada 1915-1928 (primul vo-

todã descoperitã de acesta, dartotal incapabile de creaþie origi-nalã sau de acþiune propriu-zisã,în scopul îndeplinirii obiective-lor comune.

Aceastã problemã, a raportu-rilor dintre poeþii Marelui Joc ºipoeþii suprarealiºti a fost abor-datã de René Daumal – dintr-oaltã perspectivã, artisticã ºi pro-fund ironicã – ºi în romanul „LaGrande Beuverie“. Rod al uneimunci de creaþie desfãºurate în-tre 1932 ºi 1937, publicat în 1938în La Nouvelle Revue Francais,romanul a fost gândit iniþial ca opovestire care sã îi aducã în sce-nã pe oamenii ce contribuiserã laapariþia Marelui Joc. În final însã,René Daumal îºi propune ca, prinsatira sa neiertãtoare, având încentru metafora beþiei, sã realize-ze un fel de manual care sã îl aju-te pe cititor sã gândeascã în modconºtient, fãrã a-i oferi însã mij-loacele de salvare, pentru cã –avertizeazã autorul – acestea nupot fi oferite într-o carte. Roma-nul este împãrþit în trei pãrþi: Dia-log laborios asupra puterii cu-vintelor ºi a slãbiciunii gândi-rii (care cuprinde 19 capitole),Paradisurile artificiale (42 decapitole) ºi Lumina obiºnuitã azilei (12 capitole). În aceste treipãrþi sunt descrise, de fapt, douãniveluri de realitate: nivelul „desus“, în care cei însetaþi îºi poto-lesc în permanenþã aceastã ne-voie organicã de a bea, ºi lumea„paradisurilor artificiale“, popu-latã cu aºa-numiþii „bougeot-teurs“ (aproximativ „miºcãtori“,în sensul de „agitaþi“), cu „fabri-catorii de obiecte inutile“, cu „ex-plicatorii“ ºi cu „zeii artificiali“.Printre fabricatorii de obiecte in-utile existã o categorie aparte, ceaa fabricatorilor de discursuri inu-tile, împãrþiþi în trei categorii:Pwatts (poeþi), Ruminssies (ro-mancieri) ºi Kirittiks (critici). Po-eþii fabricatori de discursuri inu-tile sunt, la rândul lor, împãrþiþi îndouã categorii: Pwatts pasivi ºiPwatts activi, iar fragmentele deaici în care sunt descrise celedouã categorii, implicã o ironienecruþãtoare la adresa tuturortipurilor de literaturã existente înFranþa interbelicã. Nu sunt iertaþinici poeþii tradiþionaliºti, dar niciavangardiºtii ºi, în primul rând,suprarealiºtii.

lum), 1929-1932 (al doilea volum)ºi 1933-1944 (al treilea volum);

• Chroniques cinématograp-hiques (1934). (Aujourd’hui), ocolecþie de cronici cinematogra-fice realizate de Daumal în 1934,colecþie apãrutã la Editura Ausigne de la licorne din Clermond-Ferrand.

Romanul La Grande Beuverie(Marea beþie) este esenþial pen-tru perioada de tranziþie între pri-ma etapã de creaþie a lui RenéDaumal – caracterizatã pe planpersonal de o cãutare febrilã, rã-masã fãrã rãspuns, a modalitãþi-lor de percepere a unui nivel su-perior de realitate, iar pe plan li-terar de experimentul reprezentatde revista „Marele Joc“, care aveastrânse legãturi cu suprarealiºtii– ºi a doua etapã, care debuteazãîn 1930 ºi este caracterizatã, peplan personal, prin gãsirea uneicãi spirituale care i-a oferit, pen-tru prima datã în viaþã, rãspun-suri reale (este vorba de aºa-nu-mita „A Patra Cale“), iar pe planliterar prin elaborarea unei con-cepþii profund originale desprepoezie, creând, în cele din urmã,termenii de „poezie albã“ (crea-þiile literare care servesc „supra-umanul“) ºi „poezie neagrã“ (cre-aþiile literare care servesc „subu-manul“).

De altfel, se poate afirma cãexistã douã texte fundamentale,pentru perioada de tranziþie de laprima la cea de-a doua etapã decreaþie: un text teoretic („Scrisoa-rea deschisã cãtre André Bre-ton“, publicatã de René Daumalîn al treilea numãr al revistei „Ma-rele Joc“) ºi unul literar (romanul„La Grande Beuverie“).

Din primul document, putemdesprinde douã coordonate fun-damentale ale atitudinii lui RenéDaumal faþã de suprarealism ºifaþã de André Breton: i) accepta-rea existenþei unor intuiþii comu-ne, a unor adversari comuni ºi aunui scop comun cu André Bre-ton (revoluþia); teoreticianul su-prarealismului este consideratdemn de a deveni membru al gru-pului Marelui Joc – dovadã invi-taþia adresatã în acest sens, înciuda caracterului ei pur formal,retoric; ii) lipsa aproape totalã derespect pentru persoanele dinjurul lui André Breton, conside-rate capabile doar sã imite o me-

ð acelaºi timp, am pe balcon baro-metre, termometre, hidrometre,anemometre, heliometre de înre-gistrat, iar în peºterã am un seis-mometru, un orometru, un cos-mograf ºi multe altele, pe care nuvi le dezvãlui acum. Când toateaceste grafice sunt complete, leintroduc în maºina pe care v-oarãt acum.

(Îmi arãtã, ceva mai sus de cre-ierul mic, ceva care semãna cutonomatele din bistrourile dinain-te de 1937.)

- Acest aparat traseazã rezul-tanta tuturor acestor curbe. Eutraduc sinuozitãþile, inflexiunile,maximinima, întoarcerile ºi reîn-toarcerile linii rezultante ºi letransform în moloºi, tribrahi, am-fimacri, peoni, proceleusmatici, înpauze, cezuri, arsisuri, teze, ac-cente tonice, iar apoi nu îmi mairãmâne decât sã alipesc aceastãschemã metricã la fraza mea iniþi-alã, pe care o fac sã sufere toatevariaþiile compatibile cu metrul,prin substituiri succesive deomonime ºi sinonime, de caconi-me ºi calinime; îmi perfecþionezastfel lucrarea ºi de o sutã de ori,pânã când ajunge sã fie, pentruoameni, mai frumoasã decât o bi-cicletã de aur.

Nu am vrut sã ascult mai mult,pentru cã deja mã durea capul.Nu vedeam nicio diferenþã esen-þialã între aceste douã tipuri depoeþi. ªi unii, ºi ceilalþi încredin-þau unor mecanisme strãine sar-cina de a gândi în locul lor. Pri-mul îºi stabilise aceastã mecani-cã în propriile mãruntaie, iar aldoilea în craniu; asta era singuradiferenþã. ªi toate acestea, acumpot sã o spun fãrã grijã, îmi pro-vocau sete, sete. Mi-era sete, mi-era sete de poezie.

19Nu am mai vrut sã îi vãd pe

Ruminssieºi decât de departe ºil-am crezut pe cuvânt pe ghidulmeu, care mi-a explicat pe scurt:

- Aceºtia îºi petrec timpul po-vestind, în scris, vieþi imaginare.Unii povestesc ceea ce au trãit ei,punând totul pe seama unor per-sonaje create de fantezia lor, pen-tru a se elibera de orice responsa-bilitate ºi a-ºi permite orice obrãz-nicie. Ceilalþi fac astfel încât per-sonajele lor sã trãiascã tot ceea cele-ar fi plãcut sã trãiascã ei înºiºi,pentru a-ºi da astfel iluzia cã au ºitrãit acele întâmplãri.

E drept cã printre ei mai exis-tã ºi douã secte eretice, mnemo-grafii ºi biografii. Primii se com-plac sã povesteascã, întotdeau-na în scris, cele mai flatante eve-nimente din întreaga lor existen-þã (sau cele mai ruºinoase, dinvanitatea de a fi sinceri); ceilalþifac acelaºi lucru cu existenþelealtor persoane.

Ar fi plictisitor sã îi vizitãm petoþi. Aº vrea sã vã prezint un sin-gur bolnav, al cãrui caz, destulde ambiguu, þine de Pwattism ºide Mnemografism. O sã vã inte-reseze cu siguranþã.

20M-a dus într-o casã cu un as-

pect cu totul oarecare. Am urcatdouã sau trei etaje, a sunat la ouºã, mi l-a prezentat pe un anu-me „Domn Aham Egomet“ ºi mi-a spus, cu o clipire maliþioasã:

- Vã las împreunã pentru câte-va minute. În acest timp, voi mer-ge sã verific dacã Kirittikºii suntaprovizionaþi îndestulãtor cu lec-turi, pentru cã numai cu asta seadapã. Pe curând!

Pentru prima datã de la înce-putul excursiei mele printre Eva-daþi, mã simþeam ca acasã. Came-ra în care mã aflam îmi era atât defamiliarã, încât nici nu aº puteasã o descriu. Nu voi putea nici sãvã ofer un portret al lui AhamEgomet, deoarece acest personajpãrea cã seamãnã cu nu-ºtiu-cine. El corespundea „semnal-mentelor“ clasice ale comisaria-telor de poliþie. Semne particula-re: niciunul. Alãturi de acest in-divid, m-aº fi simþit în largul meuîncã din prima clipã, dacã nu aº fiavut sentimentul obsedant cãsunt spionat de mii de ochi ºi deurechi invizibile ºi cã am devenitcu totul transparent. Egomet mi-a adresat un zâmbet de o compli-citate abominabilã ºi mi-a spuscu ce se ocupa.

- Cu mine, dragul meu, e cutotul altã poveste. Eu sunt aicica sã fac un reportaj. Eu doar mãprefac cã aº fi atins de boala lor,ca sã pot sã îi studiez mai bine.Dupã aceea, voi urca din nou ºivoi publica o povestire a cãlãto-riei mele, care va face senzaþie.Ea se va numi (ºi s-a apropiat deurechea mea) Marea beþie. În pri-ma parte, voi arãta coºmarul aiu-riþilor care cautã sã se simtã pu-þin mai vii, dar care, din cauza lip-sei unei direcþii, sunt azvârliþi înbeþie, îndobitociþi de bãuturi carenu se împrospãteazã. Într-o adoua parte, voi descrie tot ceeace se întâmplã aici ºi existenþafantomaticã a Evadaþilor: cât deuºor este sã nu bei nimic, cumbãuturile iluzorii din paradisurileartificiale te fac sã uiþi pânã ºi ide-ea de sete. Într-o a treia ºi ultimãparte, voi aduce vorba desprebãuturi în acelaºi timp mai subti-le ºi mai reale decât cele de aici,de jos, dar pe care trebuie sã leobþii cu sclipirea frunþii, cu dure-rea inimii, cu sudoarea mâinilor.Pe scurt, cum ar fi spus înþelep-tul Oinofil, „dacã filosofia ne în-vaþã ce pretinde omul cã gândeº-te, beþia ne aratã ce gândeºteacesta“.

Fu întrerupt de cãtre infirmier,care se întorsese ºi mã grãbea sãmerg mai departe. Ieºind din casã,i-am spus:

- Dar acesta nu e deloc bolnav!- Toþi zic aºa, rãspunse el, ºi

adãugã, dupã o clipã de gândire:de altfel, numai tu poþi sã ºtii dacãe sau nu bolnav. ªi, dacã e bol-nav, numai tu poþi sã îl vindeci.

Era o sarcinã dificilã. Totuºi,mi-am asumat-o. De atunci, AhamEgomet ºi cu mine ne scriem pecât de regulat permit serviciilepoºtale. El mã informeazã desprece se întâmplã jos, iar eu, în ceeace mã priveºte, încerc ca, prin sfa-turile mele, sã îl þin la adãpost decontaminare.

Prezentare ºi traduceredin limba francezã deMarius Cristian Ene


Nu cred cã i s-ar fi potrivit maibine, unuia cu chip de musche-tar, trudnic la ºevalet, un alt lait-

motiv al creaþiei decât simbolul. În cãuta-rea perpetuã a simbolului esenþial, ªtefanPelmuº aleargã neostoit, dupã deceniibune de activitate, spre perfecþionarea li-niei ºi a culorii din lucrãrile sale. Fie cãeste vorba despre potir, profet, graal, po-mul vieþii, crucificare, Chronos, rãstigni-re, totem, manuscris sau o sumedenie dealte teme pe care le reia în intervale varia-bile de timp, Pepe, aºa cum este cunoscutîntre apropiaþi, reia totul într-o nouã lumi-nã, într-o regie pe care simbolul însuºi orealizeazã.

Deºi lucreazã foarte mult, ar putea fibãnuit de superficialitate. Experienþa lacare a ajuns îi permite sã abordeze pânzacu mare uºurinþã, niciodatã însã fãrã sãaibã un plan mental care îl frãmântã. Crea-tivitatea, mereu ivitã din lucrãrile anterioa-re, nu este la îndemâna oricãrui plastician.Simbolurile sale sunt preluate, metamor-fozate, trecute prin vârtelniþa sufletului sãuºi ajung pe suprafeþele atinse de pensuleîntr-o armonie care se distinge clar, rezul-tat al efervescenþei spontaneitãþii. Existãºi un Pelmuº mai puþin cunoscut care-ºiaratã adevãrata sa mãiestrie în desfãºura-rea panoramatã a simbolisticii sale pe marisuprafeþe, într-un binom de linii ºi culoa-re, într-un dans spontan, pictat la primavista, fãrã de schiþe conceptuale, premer-gãtoare, dar cu finalitate de invidiat. Pic-torul a ajuns la vârsta maturitãþii ºi lucrea-zã cu acelaºi elan al începutului. Atelieruleste casa sa, pictura este sufletul sãu.Nestãvilitele porniri ale firii sale, îl îndeam-nã sã fie un participant activ la expoziþiilemari ºi mici, în companii mai mult sau maipuþin selecte, în saloane de creaþie, de celemai variate tematici ºi alcãtuiri. De aceeala o judecatã pripitã s-ar putea crede cãPelmuº este un artist de o facturã facilã,fãrã o temeinicie a acelui lucru bine fãcut.Influenþat de cãtre cei din jurul sãu, purtatde mulþi ofertodocþi, cu aere de mari me-

nnnnn FLORIN COLONAª

permanenta cãutare a simbolului

rte

cenaþi, se lasã constrâns sã adopte uneorielemente cu un grad de toxicitate ridicatpentru arta sa. La o experienþã atât de mareîn faþa ºevaletului, ecranul sãu cãtre lumetrebuie sã renunþe, cu tãrie, la anumite pla-cãri ale unor pânze cu auriu, argintiu sauarãmiu, pe care anumiþi sfãtuitori de tainãîl îndeamnã sã foloseascã respectivele ar-tefacte ca sã „dea bine” ºi care sunt, defapt, de o nocivitate extremã pentru meta-bolismul picturii pe care o practicã.

Dacã pânã acum pictorul a cam zbur-dat pe simezele diferitelor manifestãri, faþãde enorma cantitate de talent înmagazina-tã în rezervele sale spirituale ºi cu ingre-dientele unei experienþe de invidiat, Pel-muº ar trebui sã lucreze, intolerant cu sine,pentru a lãsa o operã închegatã. Vorbinddespre aceastã etapã a deplinei maturitãþia creaþiei sale, a sedimentãrii acesteia, de-vine peremptorie permanenta grijã faþã departicipãrile sale la expoziþii ºi mai ales or-ganizarea de cãtre pictor a propriilor luimanifestãri ºi neatribuirii acestei corvoa-de pictoriceºti unor neaveniþi. În tolba pli-nã de simboluri, pe care o deþine Pelmuº,existã încã incalculabilele elemente ce aº-teaptã sã fie transpuse pe nesfârºite câm-puri de pânzã pentru a putea fi decriptatede amatorii de frumos.

ªte

fan

Pel

mu

º -

Du

lap

a

ªtefan Pelmuº

inepuizabila vitalitate ironicã · www. revista-mozaicul.ro Î ntr -adevãr , Nicolae...

Documents

Transcript of inepuizabila vitalitate ironicã · www. revista-mozaicul.ro Î ntr -adevãr , Nicolae...