-UNIVERSITATEA 1 DECEMBRIE 1918 ALBA IULIA-FACULTATEA DE SOCIOLOGIE I ASISTEN SOCIALSPECIALIZAREA ASISTEN SOCIAL

Consilierea acordata familiilor care au in componenta copii cu dizabilitati

PROFESOR: Andreea Cristina Schuster

STUDENT: MOLDOVAN (FAUR-MOLDOVAN) V. NADINA-MARIANA

Datorita dizabilitatilor de natura fizica sau mentala, aceasta categorie de clienti este izolata ca efect al etichetarii, mentalitatilor si a dificultatilor pe care le intampina in integrarea in societate. Din acest punct de vedere, consilierul trebuie sa fie informat in privinta conditiilor de mediu social in care traieste clientul cu dizabilitati. Datorita perceperii distorsionate a persoanelor cu dizabilitati, caracteristicile anumitor cazuri sunt generalizate de catre membrii comunitatii si atribuite tuturor persoanelor cu dizabilitati. Consecinta consta in perceperea persoanelor cu dizabilitati ca fiind marcate de limite importante, altele decat cele care decurg din problematica specifica.Unul din obiectivele specifice ale consilierii persoanelor cu dizabilitati consta in decelarea influentelor negative ale mediului si izolarea factorilor supraadaugati de nevoile reale, specifice, ale clientilor.Eficienta in consilierea persoanelor cu dizabilitati este rezultatul cunoasterii de catre profesionist a urmatoarelor aspecte:- legislatiei, programelor, facilitatilor, resurselor specifice alocate acestei categorii de populatie;- metodelor de diagnostic si de clasificare a dizabilitatilor;- caracteristicilor diferitelor etape ale dezvoltarii si obstacole intampinate de persoanele cu dizabilitati;- modelelor invatarii in cazul persoanelor cu dizabilitati si resursele necesare aplicarii acestora.In cazul asistentei sociale destinate personaelor cu handicap, aplicarea modelelor de consiliere trebuie facuta cu precautie, tinandu-se seama in primul rand de categoria handicapului in care se incadreaza persoana.Astfel, la persoanele cu handicap mental se pot aplica cu dificultate strategiile de inteventie bazate pe teoria psihanalitica, din cauza lipsei de colaborare a acestora, determinate de nivelul intelectual scazut. Situatia este complet diferita in cazul persoanelor cu handicapuri senzoriale, unde pot fi folosite cu succes elemente din teoria psihanalitica, atat pentru evaluarea clientului, cat si in realizarea proiectului de interventie in asistenta sociala. La persoanele cu handicapuri fizice este bine sa se tina seama in evaluare si proiectarea procesului de ajutor, de sentimentul de inferioritate, combinat cu dorinta de putere accentuata conform teoriei lui Adler. La persoanele cu tulburari de comportament, in urma aplicarii unor tehnici psihanalitice, in cadrul interventiei se pot stabili o serie de cauze ale acestor tulburari in urma unei traume complexe din copilaria subiectului.Starile psihice posibile, prin care poate trece o persoana cu o anumita problema grava sunt: soc-negare-manie-stare depresiva. Abordarea psihosociala lucreaza cu 5 principii:1. Pastreza principiul freudian: unele sentimente si ganduri semnificative nu sunt constientizate2. Presonalitatea este un sistem de forte fluid si dinamic care influenteaza comportamentul3. Mecanismele defensive pot fi pozitive sau negative.4. Simptomele sunt incercari adaptativede dezvoltare si rezolvare a unor conflicte interne5. Nevrozele au origini sociale si sunt inradacinate in experienta individuala legata de relationarea cu ceilalti.

Cauzele stresului prezentat de subiect pot fi determinate de:

-nevoile nesatisfacute in copilarie,-presiunile exercitate de mediu,-tensiunile care apar intre ego si superego,-frustrarile determinate de handicapul fizic.Asistenta sociala acordata familiilor care au in componenta copii cu dizabilitatiCopilul cu dizabilitati in familieDeoarece familia este autoritatea naturala si institutia morala fundamentala atat la nivel personal, cat si comunitar, asistenta sociala acordata individului cu dizabilitati este de neconceput fara asistarea permanenta, in cunostinta de cauza a familiei. Parintii sunt factorii naturali decisivi in crearea confortului fizic si psihic, in asigurarea premiselor pentru o viata sanatoasa, fara riscuri pentru copii. Asistenta sociala acordata familiilor care ingrijesc persoane cu nevoi speciale depinde de caracterul, tipul si gradul dizabilitatii.Dizabilitatile motoriiAsistenta sociala trebuie sa-i asigure copilului cu disabilitate motorie posibilitatea de a se misca, de a iesi dintre peretii propriei locuinte, de a cunoaste alte persoane decat membrii familiei. Asistentul social care vine intr-o asemenea familie trebuie sa-si asume aceasta sarcina solutionand problema mijlocului de locomotie, a mediului extrafamilial, a deplasarii la institutia medicala de recuperare educationala. Pentru ca dezvoltarea generala a copiilor cu dizabilitati motorii sa decurga confrom normelor acceptate, asistentul social are obligatuia de a forma atitudinea de sprijin efectiv pe care familia trebuie sa-l acorde copilului.Familia trebuie sa acdepte dizabilitatea copilului ca o treapta spre ameliorarea situatiei. Gandirea pozitiva a parintilor se transmite copilului, dandu-i incredere in fortele proprii si in rostul efortului. Aceasta incredere se alimenteaza din micile, dar importantele victorii repurtate de copil asupra dizabilitatii sale. Dobandirea sau redobandirea unor deprinderi igienice simple (spalatul, imbracatul, alimentarea) ii vor asigura copilului un anumit grad de independenta si in plus il vor motiva sa pervsevereze pentru a obtine rezultate si mai importante.Asistentul social va instrui familia cum sa-l sprijine permanent pe copil, fara a lasa impresia de tutelare excesiva. Atunci cand copilul nu este lasat sa faca singur unele lucruri el isi formeaza in subconstient ideea ca nu este bun de nimic. In acest caz el devine dependent de parinti, iar atunci cand acestia dintr-un motiv sau altul nu-i pot fi alaturi , persoana intra in stare de panicasi disperare, stare care nu poate decat sa-i faca rau.Pentru o dezvoltare normala copilul are nevoie de comunicare cu semenii sai, fie cu aceleasi probeme de sanatate ca el, fie diferite de el. Asistentul social este cel care va ajuta familia sa organizeze aceasta comunicare, fiind puntea de legatura intre ea si punctele comunitare pentru copii si tineri, institutiile culturale de agrement din comunitate. Familia si comunitatea au sarcina sa le ofere copiilor ratiunea de a tinde spre dezvoltare, fiind stimulentul valorificarii potentialului lor. Aportul asistentului social nu se rezuma la suportul acordat copilului pana la scolarizare. El necesita a fi monitorizat un timp indelungat, pana la adaptarea sa fizica, sociala si profesionala. Asistentul social colaboreaza nu numai cu familia, dar si cu pedagogii, personalul medical din scoala, spital fiind un factor de coordonare a masurilor intrprinse de aceste institutii pentru ameliorarea starii copilului.Dizabilitatile auditiveIn aceasta situatie, rolul asistentului social se rezuma la indrumarea familiei spre institutia medicala-recuperativa care sa-i ajute sa-si valorificeaparatul vocal, precum si spre institutia de invatamant general si profesional care sa-i acorde pregatirea necesara pentru a se descurca in viata singur.

Dizabilitatile de vedereIn cazul copiilor orbi, asistentul social va avea grija ca acestia sa frecventeze institutiile educationale, unde vor invata sa scrie, sa citeasca sa se orienteze in timp si spatiu sa se descurce cu ocupatiile cotidiene fara sprijinul familiei. De asemenea, persoanele nevazatoare trebuie sa fie sprijioniti sa invete o profesie care sa-i aduca un venit suplimentar la pensia de invaliditatesi sa-i asigure comunicarea.Dizabilitatile neuropsihiceTulburarile neuropsihice genereaza crize profunde in relatiile sociale ale persoanei cu mediul comunitar, familia, colegii de munca, etc. Pentru ca aceste crize sa fie depasite pana a deveni ireversibile, este important ca problemele neuropsihice ale persoanei sa fie depistate la timp. Numai in acest mod specialistii vor putea interveni fiecare in domeniul sau de activitate pentru a corijamaximum posibil devierile comportamentale.In aplicarea tratamentului medical, psihiatric si social, un rol determinant il are ancheta sociala, care stabileste factorii ce au condus la imbolnavire. De elaborarea acestei anchete se ocupa aistentul social. Rolul lui este greu de subestimat si in perioada post-spitalizare. Asistentul are grija ca atunci cand va fi externata persoana sa revina intr-un mediu social prietenos.