Conflictul dintre Rusia si Cecenia

Odată cu destrămarea Uniunii Sovietice(1991)şi proclamarea independenţei fostelor republici unionale vor apărea câteva conflicte. Dintre acestea, un conflict major ca intensitate si durată este cel declanşat de declararea de independenţă a Ceceniei faţă de Rusia.

Economia Ceceniei este bazată pe exploatarea şi prelucraea petrolului, deţinând unul din cele mai mari centre de rafinare a petrolului(Groznîi) din Rusia.

Boris Elţîn s-a opus din start independenţei cecenilor, aducând ca argumente următoarele:- Cecenia a făcut parte din RSFS(Republica Sovietică Federativă Rusă) şi, conform constituţiei sovietice, nu are dreptul să aspire la independenţă. Ea nu a fost niciodată o entitate statală independentă, ca celelalte republici.- Dacă le-ar fi garantat independenţa, alte grupuri etnice din Rusia le-ar fi urmat exemplul.- Având mari rezerve de petrol, independenţa Ceceniei ar produce mari pagube economice ruseşti, Rusia nu ar mai avea controlul asupra resurselor petroliere din zonă. 

La începutul lunii septembrie 1991, Congresul Naţional al Poporului Cecen a organizat ample manifestaţii pentru proclamarea independenţei Ceceniei. Ele au culminat cu asaltarea clădirii Parlamentului Ceceno-Inguşe, la 6 septembrie. Au avut loc lupte violente între demonstranţi şi forţele de ordine loiale vechiului regim. Guvernul a fost dizolvat, iar Parlamentul, cu 175 de voturi, a dat un decret prin care Cecenia era desprinsă de Inguşeţia şi îşi proclamă independenţa faţă de Rusia.

Preşedintele de atunci al Rusiei, Boris Elţîn, a trimis trupe în 1991 şi din nou în 1994 pentru a preveni secesiunea Ceceniei. Conflictul armat dintre trupele ruseşti si rebelii ceceni s-a transformat într-un adevărat război care a durat până în 1996. Mica republică s-a prăbuşit în haos şi corupţie generalizată. 

În 1994, trupele ruseşti trimise întampinau o opoziţie puternică si neaşteptată. Oraşul Groznîi fiind cucerit în 1995, iar rebelii se vor retrage in munţi lansând o serie de atacuri teroriste,cel mai sângeros fiind cel asupra spitalului din Budionnovsk.

 În mod oficial, primul război ceceno-rus s-a încheiat prin semnarea acordurilor de la Khasav-Yurt din 31 august 1996. Acordurile stabileau ca statutul naţional al Ceceniei să fie decis până la sfârşitul anului 2001, dar acordau Republicii Icikeria dreptul la autodeterminare si compensaţii de război. Totuşi, ostilităţile nu au încetat odată cu aceste acorduri.

Al doilea război ceceno-rus a fost declanşat de atacurile teroriste asupra unor blocuri aflate pe teritoriul rus, se presupune ca aceste atacuri au fost plasate de agenţi ai FSB-ului, fostă KGB, nu de teroriştii ceceni.

În octombrie 1999, prim-ministrul Putin declară preşedintele Aslan Mshadov şi Parlamentul cecen ilegitime şi ordonă trupelor federale să pătrundă în Cecenia. Acesta este începutul celui de-al doilea război ceceno-rus.

În mai 2000, preşedintele Vladimir Putin decreta autoritatea prezidenţială federală asupra Ceceniei, iar în iulie îl numeşte, provizoriu, pe Ahmad Kadarov şeful guvernului.

În octombrie 2002, gruparea condusă de Şamil Basaev ocupă Teatrul Dubrovka din centrul Moscovei, luând ostatici peste 800 de persoane, ameninţând cu uciderea acestora dacă

forţele militare ruse nu se retrag din Cecenia.Timp de trei zile au loc negocieri intense, timp în care ostaticii trăiesc în completă incertitudine. La încheierea celor trei zile de negocieri, din ordinul lui Putin intervin în forţă trupele speciale. Înainte de a pătrunde în sală, au împrăştiat cantităţi mari din dintr-un gaz letal bazat pe un anestezic,efectul acestui gaz nefiind testat, iar concentraţia necesară pentru a nu periclita vieţile oamenilor nu era cunoscută. După pătrunderea trupelor speciale, bilanţul a fost deosebit de tragic: toţi teroriştii au fost ucişi, dar odată cu ei şi 130 de ostatici nevinovaţi.      

De la 11 septembrie 2001, umanitatea nu mai suferise un asemenea şoc. Majoritatea specialiştilor antiterorişti au considerat intervenţia un fiasco – nu este permis atâţia morţi din rândul ostaticilor.

După un deceniu de război, Cecenia se află, în mare parte, sub controlul guvernului central de la Moscova. Luptele continuă si astăzi sub forma de atacurilor teroriste.

Dacă poziţia cecenilor a devenit cît se poate de clară (independenţă, evacuarea ruşilor, administrarea resurselor petroliere), nu atât de sigură este motivaţia Moscovei de a se încăpăţâna să menţină tutela asupra Caucazului. La modul superficial şi facil, politica Rusiei poate fi explicată prin dominarea unui teritoriu cu o mare valoare geopolitică sau existenţa rezervelor imense de petrol. Dar Rusia poate suplini aceste avantaje foarte uşor, prin valori similare.

Bibliografie:

-„Geopolitica”- Dragoş Frăsineanu; Editia a II a

-“Omul fara chip”- Masha Gessen

-The Economist

-National Geographic