5/14/2018 Conflictul Din Transnistria - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-din-transnistria 1/6

 

Ministerul Educației al Republicii Moldova 

Universitatea Tehnică a Moldovei 

Facultatea Industrie Ușoară 

Cadetra Design și Tehnologii Poligrafice 

REFERATDisciplina : ”Politologia” 

Tema : Conflictul din Transnistria

A elaborat : Bejan Nicolae

gr. DTP- 101

A verificat : Vangheli Ion

Chișinău 2011 

5/14/2018 Conflictul Din Transnistria - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-din-transnistria 2/6

 

Conflictul din Transnistria

Conflictul din Transnistria este un conflict politic între Republica Moldova și Republica

 

Moldovenească Nistreană cu privire la exercitarea controlului asupra

raioanelor Camenca, Dubăsari, Grigoriopol, Rîbnița, Slobozia și orașul Tiraspol, aflate pe malul

 

stâng al râului Nistru și orașulTighina, aflat pe malul drept al aceluiași râu. Conflictul a început în

 

anul 1990, imediat după proclamarea independenței Republicii Moldovenești Nistrene. 

Premise

  În ultima parte aaniilor 1980, peisajul politic al URSS era în plină schimbare datorită politicii

de ” perestroika” întreprinse de Mihail Gorbaciov, care permitea liberalizarea politică la nivel

regional. Democratizarea incompletă a permis naționalismului exclusivist să devină cea maidinamică doctrină politică. Unele minorități naționale s-au opus schimbărilor de clasă politică

din Republica Moldova, clasă dominată în perioada sovietică de etnicii ruși. Of icializarea limbii 

majorității   și introducerea obligativității alfabetului latin pentru scrierea acesteia a atras

proteste din partea vorbitorilor de alte limbi decât cea  română. Problematica limbilor oficiale

din Republica Moldova a devenit foarte spinoasă și a fost, probabil, intenționat politizată.

Neconcordonața cu noua politică s-a manifestat într-un mod mai vizibil în Transnistria, regiune

 în etnicii slavi (ruși sau ucraineni) erau majoritari în zonele urbane. Protestele față de guvernul

republican erau mai puternice aici. La recensământul din 1989, în Transnistria locuiau 39,9%

moldoveni, 28,3% ucraineni, 25,4% ruși și 1,9% bulgari. 

Războiul civil 

Pe 2 septembrie 1990 a fost proclamată Republica Moldovenească Nistreană. La 25

august 1991 sovietul suprem al RMN a adoptat declarația de independență a noii republici.

Pe 27 august 1991 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Declarația de Independență a

Republicii Moldova, al cărei teritoriu cuprindea și raioanele din stânga Nistrului. Parlamentul

moldovenesc a cerut guvernului URSS "să înceapă negocierile cu guvernul moldovenesc cuprivire la ocupația ilegală a Republicii Moldova și retragerea trupelor sovietice d e pe teritoriul

moldovenesc".

După ce Moldova a primit statul de membru al ONU (2 martie 1992), președintele

moldovean Mircea Snegur a autorizat o intervenție militară împotriva forțelor rebele care

5/14/2018 Conflictul Din Transnistria - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-din-transnistria 3/6

 

atacaseră posturi de poliție loiale Chișinăului de pe malul estic al Nistrului. Rebelii, ajutați de

trupele sovietice, și-au consolidat controlul peste cea mai mare parte din zona disputată. 

La 21 iulie 1992 a fost semnat un acord de încetare a focului.

Urmări 

Chiar și după încetarea focului, Rusia a continuat să ofere regimului separatist sprijin militar,

politic și economic, permițându-i să supraviețuiască și conferindu-i un anumit grad de

autonomie vis-à-vis de Moldova. Generalul Lebed, comandantul Grupului Operațional Rus

(ROG, fost Armată a 14-a) începând cu iunie 1992, s-a purtat deseori ca un politician

transnistrean și a declarat că armata sa ar putea să ajungă la București  în două ore. 

OSCE are deja de mulți ani o misiune de observație la fața locului și încearcă să ghidezenegocierile privind rezolvarea conflictului. Trupele rusești staționează în continuare pe teritoriul

moldovenesc, în pofida obligațiilor asumate de Rusia la summit-urile OSCE din 1999 și 2001. 

Memorandumul Kozak

  În iulie2002, OSCE, împreună cu mediatori ruși și ucraineni au semnat un document care

conținea premise pentru reunificare Moldovei într-o federație. Neconcordanțe fundamentale

asupra împărțirii puterilor au făcut imposibilă aplicarea acestui document. În luna noiembrie aanului 2003, Rusia a realizat un memorandum care conținea, până la acel moment, cea mai

detaliată propunere de constituire a unui stat moldovenesc federal  asimetric. Acesta mai

prevedea staționarea trupelor rusești pe pământ moldovenesc pentru încă 20 de ani. Publicat

inițial în rusă, pe situl web al ministerului de Externe transnistrean, textul a fost intens

promovat de Dmitri Kozak, o personalitate marcantă din echipa președintelui rus Vladimir

Putin. Memorandumul Kozak a reprezentat o rupere de poziția nistreană care cerea statut egal

pentru Transnistria și Moldova. 

  În memorandum se propunea între altele crearea unui parlament bicameral format dintr-o

cameră inferioară, aleasă prin reprezentare proporțională. Toate legile trebuiau însă consimțite

de senat, a cărui repartizare era disproporționată în raport repartizarea populației pe teritorii:

13 senatori aleși de camera inferioară federală, 9 de Transnistria și 4 de  Găgăuzia. Conform

recensământului din 1989, în Transnistria locuiește un sfert din populația republicii iar în

Găgăuzia mai puțin de 4%. 

5/14/2018 Conflictul Din Transnistria - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-din-transnistria 4/6

 

Importante demonstrații împotriva memorandumului Kozak au avut loc la Chișinău în zilele

următoare publicării propunerilor rusești. Conducerea Republicii Moldova a refuzat semnarea

memorandumului fără coordonarea organizațiilor europene. O vizită a președintelui Putin în

Moldova a fost anulată. Într-o conferință de presă din 2005, președintele moldovean Vladimir

Voronin a declarat că memorandumul Kozak din 2003 a fost respins datorită faptului că se afla  în contradicție cu constituția moldovenească care stipulează neutralitatea Moldovei, și nu

permite staționarea oricăror trupe străine pe teritoriul său, în timp ce țara nu poate să adere la

alianțe militare. Moldova și memorandumul Kozak au reprezentat subiecte cheie la reuniunea

ministerială a OSCE de la Maastricht din decembrie 2003, iar dezacordul dintre Rusia și Occident

a împiedicat semnarea unei declarații comune la sfârșitul reuniunii. 

Criza din 2004

Aproximativ 11.200 din cei 79.000 de elevi transnistreni învață în limba moldovenească folosind

alfabetul chirilic.

  În vara anului2004, autoritățile transnistrene au închis cu forța cele șase școli din stânga

Nistrului în care se folosea limba română scrisă cu alfabet latin, o măsură care a afectat cei

3.400 de elevi care învățau în aceste școli. Mai mulți profesori și părinți, care s-au opus

  închiderii, au fost arestați. În timpul crizei, guvernul moldovean a decis să instituie un blocaj

economic Transnistriei, care să izoleze republica separatistă de restul țării. Blocajul a fost inutil

din cauza lipsei de cooperare cu guvernul Ucrainei și președintele Leonid Kuchma. Transnistria a

răspuns printr-o serie de acțiuni care erau menite să destabilizeze situația economică din

Moldova, în principal, prin oprirea furnizării energiei electrice. În consecință, această criză a

generat întreruperi ale aprovizionării cu curent electric în părți ale Moldovei. 

Școlile au fost în cele din urmă redeschise dar au primit statutul de "instituții educaționale non-

guvernamentale".

Propunerea ucraineană 

  În mai2005, partea ucraineană condusă de Viktor Iușcenko a propus un plan în șapte puncte

care stipulează rezolvarea conflictului transnistrean printr-o reglementare negociată și alegeri

libere. Prin acest plan, Transnistria ar rămâne o regiune autonomă a Moldovei. Statele

Unite și Uniunea Europeană și RMN și-au exprimat un anumit nivel de acord cu acest proiect. În

iulie, Ucraina a deschis șase noi posturi vamale la granița ucraineano -transnistreană. Posturile,

5/14/2018 Conflictul Din Transnistria - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-din-transnistria 5/6

 

 în care sunt angajate echipe moldovene și ucrainene, sunt menite să reducă contrabanda dintre

republica separatistă și vecinii săi. 

Drepturile omului

Republica Moldova, ca și alte state sau organizații non-guvernamentale susține că guvernul

separatist de la Tiraspol este autoritar și nu respectă drepturile omului și a acuzat regimul

separatist de arestări nejustificate și tortură. 

Alegerile legislative din 2005 nu au fost recunoscute de comunitatea internațională. Potrivit lui

Claus Neukirch, șeful serviciului de presă al Organizației pentru Securitate și Cooperare în

Europa, "nu se poate vor bi de alegeri libere și corecte în regiunea nistreană, atâta timp cât în

această regiune nu sunt create condiții adecvate pentru exprimarea opțiunii politice a

alegătorilor ".

Conducerea Republicii Moldova a acuzat de asemenea administrația RMN de incursiun i în

satele din stânga Nistrului controlate de guvernul de la Chișinău, unde există relatări despre

arestări nejustificate și tortură. Un raport al departamentului de stat american relatează despre

  închisori dure în Transnistria.Traficul de ființe umane reprezintă o problemă importantă în

Moldova și Transnistria.

 În cazul Ilașcu și Alții v. Moldova și Rusia (2004), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a cerut

  în unanimitate Moldovei și Rusiei să pună capăt detenției nejustificate a membrilor grupului

Ilașcu,Andrei Ivanțoc și Tudor Petrov-Popa, care sunt încă închiși în Transnistria. Ilie Ilașcu a fost

arestat, împreună cu încă patru persoane în Tiraspol la începutul lunii iunie 1992. Ei au fost

acuzați de uciderea a doi civili și de acte de terorism împotriva RMN. Se crede că motivul real al

reținerii este asocierea politică sau sprijinul lor de sprijin față de autoritățile separatiste. 

Concluzii:

„Conflictul transnistrean, vechi de peste un deceniu, a constituit şi rămâne în continuare un

factor destabilizator în dezvoltarea Republicii Moldova.”1  Este un fapt evident că viitorul

statalităţii şi identităţii politice a ceea ce numim astăzi Republica Moldova şi a românilor de

pretutindeni va fi în mare parte determinat şi condiţionat de evoluţia fenomenului

5/14/2018 Conflictul Din Transnistria - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-din-transnistria 6/6

 

transnistrean, de reglementarea acestuia şi de modalitatea de rezolvare a dilemelor ce îl

  însoţesc. Aceste procese sunt şi ele, la rândul lor, în strânsă legătură cu evoluţiile politico-

economice ale celor trei actori principali: Chişinău, Tiraspol şi Moscova. 

Varianta de soluţionare a conflictului  pe baza dialogului cu Rusia. E mai puţin promiţătoare

decât formulele în care rolul principal îi revine Ucrainei şi constă în câştigarea susţinerii

Moscovei, pentru a obţine acordul Tiraspolului în cazul unui statut autonom în cadrul RM,

identic celui obţinut de Gagauz Yeri. În schimbul acestui „serviciu”, Chişinăul ar oferi Rusiei

dreptul de a dispune de baze militare în raioanele transnistrene pentru o durată de 15 ani, care

  însă s-ar calcula din 1994, adică de când Rusia s-a angajat să-şi retragă trupele din RM. Drept

despăgubire pentru staţionarea acestor trupe, Chişinăul ar putea cere anularea datoriei sale

financiare faţă de Moscova. 

E greu de presupus că ruşii, chiar dacă am accepta staţionarea trupelor lor în RM, s -ar grăbi să

aplice asupra regimului de la Tiraspol presiunile scontate de Chişinău. În schimb, dacă i -ar reuşisoluţionarea conflictului transnistrean şi ar recăpăta controlul asupra Transnistriei, RM poate

conta pe înţelegerea Occidentului. Opţiunea tot mai nuanţată a Chişinăului este ce a pro-

europeană, iar Europa aşteaptă o Moldovă stăpână pe propriul destin şi teritoriu. 

Bibliografie :

  ”Transnistria Cadou” Vitalie Călugăreanu ”Jurnalul Național”, ediția din 14 iulie 2005 

  Portalul Transnistria.md  www.wikipedia.com