STRUCTURA CURSULUI:1: Conflictele şi rolul lor 2: Conflictele în organizaţia şcolară 3: Soluţionarea conflictelor din organizaţia şcolară

1: Conflictele şi rolul lor 1. Definiţii şi perspective 2. Tipuri de conflicte 3. Cauze ale conflictelor

DEZBATERE - Ce este un CONFLICT?(lat.) conflictus - sensul de bază – “lovire reciprocă, înfruntare”.Este utilizat pentru a descrie:

• stări conflictuale (criza de resurse); • stări afective (ostilitate, frustrare, frământare, nelinişte sau anxietate); • stări cognitive (conştientizarea situaţiilor conflictuale);

• stări comportamentale (de la rezistenţă pasivă la agresiunea declarată)

DEFINIŢIEConflictul este „o formă de opoziţie centrată pe adversar, bazată pe incompatibilitatea

scopurilor, intenţiilor şi valorilor părţilor oponente”. (M. Vlăsceanu)Trei perspective de abordare a conflictelor:

o un fapt negativeo realitate cotidiană o necesitate (un „rău necesar”)

TIPURI DE CONFLICTDupă intensitate:

o Neînţelegeri minoreo Sfidareo Atacuri verbaleo Atacuri fizice

După efecte:o Distructive

o Constructive

După natură (cauze):o De credinţe sau de preferinţeo De interese

După sfera de cuprindere:o Intrapersonale (interioare)o Interpersonale

o Intergrupuri

După nivelul ierarhic:o orizontale (laterale)

o o verticale

După durată şi evoluţie:o spontaneo acuteo cronice

Care sunt cele mai întâlnite CAUZE ale CONFLICTELOR?

diferenţele de opinii privind obiectivele prioritare şi modalităţile de realizare a unor sarcinii; percepţiile greşite ale unor situaţiei datorită unor prejudecăţi, convingeri şi interese; lipsa de comunicare sau comunicarea defectuoasă; competiţia pentru resursele limitate disponibile la nivelul organizaţiei; diferenţele de putere, statut şi cultură de la nivelul organizaţiei; competiţia pentru supremaţie; diferenţele de criterii utilizate pentru definirea performanţei; ambiguitatea în definirea domeniului de autoritate şi responsabilitate.

FUNCŢIILE CONFLICTULUI:

de reducere, eliminare a unor viitoare conflicte; de creştere a inovaţiei (noi modalităţi de gândire şi comportament); de dezvoltare a coeziunii, prin creşterea încrederii; de măsurare a “puterii” şi “viabilitatăţii” relaţiilor cu ceilalţi

2: Conflictele în organizaţia şcolară

Conflicte pe verticală între managerul şcolar şi angajaţi, între şefii de catedre şi membrii acestora, între profesori şi elevi.

Conflicte pe orizontală între cadrele didactice între membrii personalului nedidactic între elevi între managerii şcolari

3: Soluţionarea conflictelor din şcoală

1.Strategii de soluţionare a conflictelor2.Consiliere şi conflict3.Etape parcurse în rezolvarea conflictelor

1. Strategii de soluţionare a conflictelor (Kenneth W. Thomas şi Ralph H. Kilmann) Retragerea Aplanarea Forţarea Compromisul Confruntarea

Retragerea

Conflict fără speranţă de soluţionare Se încearcă evitarea frustrării şi stresului asociate conflictului Se pretinde că nu există conflict. Se poate face prin schimbarea subiectului, ignorarea unor afirmaţii, „împingerea”

responsabilităţilor în altă parte, amânarea deciziei (în speranţa că problema conflictuală va dispărea de la sine, stingându-se natural).

Ignoră chiar condiţiile care au generat conflictul. DAR, conflictul nu va dispărea, ci va rămâne în stare latentă

Aplanarea

Se încearcă abordarea conflictului si mulţumirea tuturor. Se supraevaluează valoarea menţinerii relaţiilor cu ceilalţi Se subevaluează importanţa atingerii obiectivelor Se percepe orice confruntare ca fiind distructivă Se realizează prin folosirea umorului sau schimbarea subiectului, prin chemarea la o

cafea când tensiunea creşte. Dar, generează un camuflaj care poate dispărea oricând.

Tactici de cooperare în vederea aplanării conflictului Crearea unui climat optim de negociere. Asigurarea condiţiilor propice pentru negociere Asigurarea reciprocităţii Manifestarea toleranţei „Dar dacă...” Utilizarea constructivă a întreruperilor Dezvăluirea complete

Forţarea

Se încearcă realizarea, cu orice preţ a obiectivelor, fără a lua în considerare părerea sau acordul celorlalţi, nevoile, interesele şi sentimentele.

Se apelează la acţiuni de constrângere folosind diferite mijloace financiare, intelectuale, de etică, pe baza puterii şi autorităţii acordate de poziţia şi condiţia postului. Se face uz de puterea conferită de poziţie: limbajul folosit este tipic, abundând în cuvinte

ca „opoziţie”, „luptă”, „cucerire”, „forţă”, „constrângere”, „distrugere” etc. Forţa poate rezolva disputa pentru moment, DAR, pe termen lung pot apărea conflicte şi

mai grave.

Compromisul

Intre „forţare” şi „aplanare” Constă în rezolvarea problemelor conflictuale prin concesii reciproce, ambele părţi

obţinând oarecare satisfacţie. Părţile care intră în conflict au, de obicei, tendinţa să-şi evalueze interesele ca fiind

diametral opuse. Rezultatele posibile se limitează la o situaţie de tipul câştig-pierdere (câştigul uneia dintre

părţi devine automat pierderea celeilalte) sau compromis.

Confruntarea

Este o abordare constructivă a conflictului, deoarece, ia în considerare atât nevoia de performanţă, cât şi aceea de relaţii de cooperare

Este singura strategie care poate conduce la rezolvarea definitivă a conflictului.

2. CONSILIERE ŞI CONFLICT

Consilierea specializată -CONSILIERUL ŞCOLAR

trebuie să afle cauzele complete ale conflictului apărut şi să acţioneze diferenţiat, în funcţie de acestea.

domeniul său forte de intervenţie este îmbunătăţirea modalităţilor de comunicare şi exprimare, creşterea nivelului de toleranţă individuală, modalităţi adecvate de exprimare a emoţiilor.

poate deveni un mediator între diferite grupuri şcolare sau chiar negociator în conflicte manifeste.

poate derula activităţi prin care să formeze şi să dezvolte capacităţi de cooperare.

Consilierea între elevi

elevii comunică mai bine, mai uşor şi într-un mod mai deschis unii cu ceilalţi decât cu adulţii, fie ei părinţi sau profesori

părţile sunt consiliate de un grup de elevi pregătiţi anume în acest scop

3. ETAPE PARCURSE ÎN REZOLVAREA CONFLICTELOR

Cand sunteţi pus în situaţia de a soluţiona un conflict, încercaţi să parcurgeţi următoarele etape:

1. Enunţaţi situaţia conflictuală într-o formă succintă 2. Stabiliţi care sunt părţile implicate 3. stabiliţi tipul de conflict şi forma de manifestare a acestuia 4. identificaţi cauzele conflictului5. Strângeţi informaţiile support

informaţii „la vedere”, evidente, uşor de observat, dar care nu sunt întotdeauna suficiente informaţii „subtile”, mai puţin evidente dar care pot oferi o imagine mai completă şi reală

asupra situaţiei conflictuale Ascultaţi cu atenţie, nepărtinitor, toate părţile implicate în conflict, urmărind atât

comunicarea verbală cât, mai ales, elementele paraverbale şi nonverbale ale comunicării6. Identificaţi posibilele bariere în comunicare 7. Alegeti strategia / tactica de rezolvare a conflictului 8. Generaţi soluţii (împreună cu părţile implicate) 9. Alegeţi soluţia optimă10. Asiguraţi-vă că se transpune în practică soluţia aleasă

TEMĂ PENTRU ACASĂIdentificaţi o situaţie conflictuală declanşată în cadrul clasei de elevi / grupei de studenţi.Pentru soluţionarea acesteia, parcurgeţi toate cele zece etape prezentate anterior