Ministerul Educaţiei al Republicii MoldovaUniversitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău

Facultatea de PedagogieCatedra: Ştiinţe ale educaţiei

Specialitatea: Pedagogie Socială

CONFERINȚĂ ȘTIINȚIFICĂ

TEMA:INFLUENŢA TRĂSĂTURILOR DE PERSONALITATE ALE

PĂRINŢILOR ÎN MANIFESTAREA COMPORTAMENTULUI DEVIANT LA ADOLESCENŢI

Coordonator ştiinţific:Țărnă Ecaterina,

Dr. conf. univ.Autor: Croitori Lucia

An II, gr. 202, P.S.

CHIŞINĂU, 2015

Faptul că unii elevi ajung să fugă de acasă, să abandoneze şcoala şi să adere la conduite de delict, respectiv să fure, să devină violenţi, să consume droguri, alcool etc., mă obligă în calitate de viitor pedagog social, să cunosc anumite soluţii practice de intervenţie educațională, precum şi să cunosc măsura în care influențează părinții/familia asupra acestei categorii de copii. Nu este deloc uşor să fii părintele unui adolescent deoarece adolescenţa este, prin definiţie, perioada de viaţă în care învăţăm să devenim autonomi ,dar și o imensă bucurie într-o lume care evolueaza într-un ritm amețitor [6, p. 109]. Adolescența este o perioadă în care se schimbă caracterul, atitudinile, se formează personalitatea și se conturează unele trăsături. Anume în această perioadă adolescenții iși caută un anumit model pentru a se forma, fapt pentru care sunt foarte ușor influențați de cei din jur, foarte ușor pot fi manipulați precum și pot adera la conduite de delict. Adolescenții- Sunt ca nişte omizi, care se pregătesc să se transforme în fluturi. Este obișnuit ca adolescenţii să experimenteze activităţi diferite de cele ale propriilor părinţi pînă la ale celor care le văd în stradă. De asemenea, ei încearcă să înţeleagă cine sunt, ca indivizi. Toate aceste modificări pot naşte conflicte între părinţi şi copii, pot genera diferite acțiuni precum: consum de droguri, alcool, furturi, violuri ect., astfel, manifesta un comportament deviant. La prima vedere, delincvenţa apare ca fenomen juridic,dar prin determinările sale profunde, prin consecinţele induse ea reprezintă un fenomen social, deoarece abaterile şi încălcările legii lezează cele mai importante valori şi relaţii sociale. Anume prin încălcarea acestora delincvenţa dobândeşte un caracter antisocial, devenind obiectul de studiu al mai multor ştiinţe sociale, cum sunt: pedagogia, psihologia, sociologia, criminologia, etc. [2, p. 113]. Prin delincvenţă înţelegem următoarele: fenomen social care constă în săvîrşirea de delicte; totalitatea delictelor savîrşite la un moment dat, într-un anumit mediu sau de către persoane de o anumită vîrstă [1, p. 98].

Datele statistice ale Republicii Moldova, pentru anul 2014 presupun urmatoarea structură a infracțiunilor săvîrșite de adolescenți cu comportament deviat.

2

Structura infractiunilorsavirşite de adolescenţii

cu comportament delincvent

furturi

agresivitate

folosirea bauturilor al-coolice

violuri

alte cauze

58.2%11.5%19,6%

7%3.7%

Conform altor date stetistice, (8) la fel in RM, pentru anul 2014, s-a constatat că majoritatea copiilor(adelescenților) care prezintă un comportament antisocial provin din familiile socialvulnerabile.

3

familii social vulnerabile

familii dezorga-nizate

familii care negji-jeaza copiii

familii in care parintii consuma alcool

copii cu parinti plecati peste hotare

familii mono-parentale

48.1%

26.9%11.5%

36.5%

17.3%

23.1%

Familiile din care provin copiii care manifestă un comportament deviant și delincvent

Bazele fiecărui individ, bazele fiecărui comportament sunt puse în familie. Familia joacă rolul principal în formarea peronalităţii, de aceea este necesară o analiza a influenţei părinţilor asupra comportamentului deviant al adolescenţilor. Familia dezorganizată şi climatul familial conflictual creează o atmosferă de insecuritate, de lipsă a afectivităţii, îngreunînd adaptarea socială.

4

Importanța și actualitatea temei abordate este una majoră, care afectează nu doar tînăra generație dar și întreaga societate. Adolescentul contemporan trăieşte într-o socie.tate plină de tensiuni, de schimbări social-economice şi politice, de evoluţie şi redefinire a profesiilor şi ocupaţiilor. Familia reprezintă instituţia a cărei sarcină primordială este de a realiza socializarea tînărului, în familie copilul, adolescentul, găsind reperele şi modelele care îi dimensionează structurile flexibile şi stabile ale personalităţii. Sarcinile sociale ale familiei rămîn aceleaşi: de a facilita tînărului achiziţia normelor, valorilor şi deprinderilor necesare dezvoltării sale ca individ apartenent al unei societăţi. Ursula Şchiopu şi Emil Verza menționează că adolescenţa este perioada cu cele mai intense schimbări şi cu cele mai vizibile efecte în înfăţişare, comportamente şi relaţionarea internă cu lumea exterioară [3, p. 215]. Faptul că unii elevi ajung să fugă de acasă, să abandoneze şcoala şi să adere la conduite de delict, respectiv să fure, să devină violenţi, să consume droguri, alcool etc., mă obligă în calitate de viitor pedagog social, să cunosc anumite soluţii practice de intervenţie educațională [ 7, p. 40]. Începuturile acestei probleme sociale au fost studiate încă din anul 1964 de Constantinescu V., urmat de Durkhein E. în 1974, Brinzei P. în 1974, Cucu C. I. în 1979, Banciu D. în 1985, Vlăsceanu L. în 1993, Debesse M., Gorgoş C., Pieron H., Popa S. în 2000, Albu E., Berge A. în 2002, Şchiopu U. în 2003, Răşcanu M. în 2004, Bulgaru, M. în 2005, Serea A., în 2006, Tomşa, Gh. în 2008, iar ultima cercetare în domeniu a fost efectuată de către Grecu F. în anul 2009. La începutul adolescenţei, ca şi în tot decursul acestei perioade, avem in faţa noastră dezvoltarea impetuoasă a unei personalităţi cu trăsături în plină formare. Adolescenţa este o perioadă importantă a dezvoltării umane, perioadă a numeroase şi profunde schimbări biologice, fizice, psihice şi morale, perioadă a dezvoltării umane, în care dispar trăsăturile copilăriei cedînd locul unor particularităţi complexe şi foarte bogate, unor manifestări psihice individuale specifice. Deci, după vîrsta de 10 ani în dezvoltarea psihică şi fizică a fiinţei umane, se disting trei stadii bine conturate: [ 4, p. 170].

1. Stadiul preadolescenţei sau pubertăţii (de la 10 la 14 ani) 2. Stadiul adolescenţei (de la 14 la 18-20 ani) 3. Stadiul adolescenţei prelungite (18-20 la 24-25 ani).

Important de reţinut este faptul că fiecare dintre aceste stadii cuprinde substadii, probleme şi caracteristici specifice.

5

Pubertatea sau preadolescenţa se caracterizează prin lipsă de armonie, mîinile fiind mai lungi decît trunchiul, nasul disproporţionat în raport cu faţa. Se constata schimbări semnificative la nivelul vieţii psihice, actele de autoritate ale părinţilor sunt cu greu de suportat, fiind supuse unui act de discernămînt critic dacă nu sunt întemeiate şi necesăre. Pînă la această perioadă cunoştinţele părinţilor au fost necesăre pentru clarificarea diferitelor probleme din viaţa copilului, iar capacitatea intelectuală a acestuia era încă puţin dezvoltată spre a-şi da seama de unele insuficienţe ale părinţilor lor. Acum însă venind în contact cu cunoştinţele variate şi profunde, iar gîndirea dezvoltîndu-se la capacitatea realului, insuficienţele părinteşti nu mai trec neobservate. Idealul adolescentului este de a devenii un om util societăţii, cu o înaltă cunoştinţă a datoriei , în orice domeniu ar activa (ştiinţific, literar, artistic, tehnic etc.) [ 5, p. 170]. Şi în familie apar modificări de cerinţe faţă de puber caracterizate de incertitudine. Cîteodată tînărul este considerăt copil, altădată se consideră că a depăşit acest stadiu şi i se cer comportamente adecvate perioadei pe care o traversează. Pubertatea propriu-zisă (sau momentul culminant al pubertăţii) se desfăşoară de la 12 la 16 ani şi este caracterizată de puseul de creştere. Acesta este mai evident între 11 şi 13 ani la fetiţe şi între 13 şi 14 ani la băieţi. După vîrstele limită ale puşeului, creşterea se încetineşte şi continuă ulterior lent, mai mulţi ani (pana la 24-25 ani). Creşterea este mai evidenta în înălţime, numai are loc în mod proporţional şi concomitent în toate segmentele corpului. Întîi se lungesc membrele inferioare şi superioare, cresc şi se măresc articulaţiile, apoi creşte trunchiul. La băieţi este intensă şi creşterea masei musculare, creşterea mai intensă şi prelungită (pînă la 16 ani) fără să se mărească mai mult şi organele interne aflate în torace (inima şi plămînii) [ 5, p. 173]. Conform altor date statistice vedem reprezentată o diagram, conform căreia în anul 2009 se atestă un număr mai mare atît de infracțiuni, cît și de personae ce le-au comis.

6

2009 2010 2011 2012 2013 20140

500

1000

1500

2000

2500

infracțiunipersoane

Nr. De adolescenți delicvenți precum și de infracțiuni din Republica

Moldova (2009-2014)

2087

2160

1770

1815

1502

1554

11 4313

58

1498

1599

1506

14 07Dacă e să facem o comparație între datele statistici din Republica Moldova și cele ale unei tări din Europa, de exemplu, Cehia, atunci observăm o diferență majoră.

2009 2010 2011 2012 2013 20140

200

400

600

800

1000

1200

1400

infracțiunipersoane

Numărul adolescenților din Republica Cehă, care au

comis infracțiuni (2009-2014)

1231

1009

1001

902

1207

930

1004 83

9

987

567

890

678

7

Astfel, comparînd datele statistice ale acestor 2 țări, mi-am propus să aplic un test de personalitate unui eșantion de 46 de adoelscenți cu vîrsta cuprinsă între 12 și 13 ani. Eșantionul a fost realizat în perioada de 02.08.2014 și 02.10.2014. Eșantionul constă în: Elevi din clasa a VII-a (12/13 ani), Liceul Teoretic ”Gaudeamus”, Chișinău și Elevi din clasa a VI-a (12/13 ani), Școala gimnaziu ”MICHAEL” din Praga, Cehia.

Interpretînd rezultatele testului am obținut următorele rezultate: 4 din 23 adolescenți din L.T. Gaudeamus din Chisinău posedă o relație distant cu părinții, 6

din 23 relație de prietenie, iar 13 din 23 relație tensionată dintre părinți-copii.

R. Dist

anță

părinți-

copii

R. De p

rieten

ie dintre

părinți-c

opii

R. Ten

sionată

dintre pări

nți-copii

0

2

4

6

8

10

12

14

Interpretare rezultate, clasa a VII-a, Chișinău

Ряд 1

8

Conform interpretării rezultatelor testului de personalitate la adolescenții din Praga, Cegia de la scoala MICHEL, atunci observăm ca 2 copii au o relație cu părinții bazată pe distanță, 20 posedă relație de prietenie cu părinții, iar 3 relație tensionață.

0

5

10

15

20

25

Interpretare rezultate, clasa a VI-a Praga, Cehia

Interpretare rezultate, clasa a VI-a Praga, Cehia

9

Analizînd aceste date ajungem la următoarea concluzie: În urma analizei rezultatelor Testului (Eysenck) am constatat următoarele: majoritatea elevilor din Chișinău, (13 elevi din 23) au o relație tensionată cu părinții, ceea ce presupune că părinții acestora sunt preocupați de oricare alte lucruri decît de proprii lor copii. În asemenea familii prevalează cearta, neîncrederea, frica și lipsa de comunicare. Pe cînd, la elevii din Praga, predomină relațiile de prietenie (20 din 23), o relație bazată pe încredere, respect, cooperare și comunicare.

În viziunea noastră, aceste rezultate reprezintă o cauză pentru care, în comparație cu Praga, avem un număr mai mare atît de infracțiuni, cît și de persoane ce le comit. Rezultatele obținute reprezintă o dovadă în plus a influenței părinților asupra comportamentului delicvent al adolescenților.

Factorii ce întrețin această problemă social fiind:

Lipsa de comunicare între părinți-copii;

Neglijarea nevoilor copiilor;

Lipsa unei legături permanente între familie și școala;

Prezența violenței în familie;

Necunoașterea de către părinți a anturajului, locurilor și mediilor frecventate de adolescenți;

Discontinuitatea în educația și supravegherea adolescenților de către părinții plecați peste hotare sau tutorii legali [ 3, p. 104].

Adolescenţa este o perioadă foarte interesantă, copilul fiind capabil să comunice cu părinţii despre aproape orice. Copiii din această etapă se pot gîndi la propriile idei noi, dezvoltîndu-şi sistemul de valori şi traseul pe care vor să îl urmeze. Sintetizând cele expuse, prezentăm următoarele sfaturi pentru părinți: • Să găsească moduri prin care să rămînă lîngă copiii lor fără a-i constrînge; • Să fie dispuşi să asculte, să discute şi să ofere sfaturi; • Să încerce să inţeleagă emoţiile din spatele comportamentelor copiilor lor;• Să demonstreze că ei vor fi mereu acolo, pentru a le oferi copiilor ajutor.; • Să-i ajute să-şi descopere calităţile şi caracteristicile speciale; • Să trateze cu seriozitate temele • copiilor şi să-i sprijine în pregătirea lor pentru şcoală;• Să demonstreze că cei mici pot avea încredere în părinți .

Propuneri pentru studenții pedagogi:

10

Cel mai adesea copiii dobândesc comportamentul delincvent ca urmare a coeziunii reduse dintre membrii familiei, a stării de încordare dintre părinți, a atmosferei familiale nefavorabile, a lipsei de supraveghere si dezinteres din partea familiei. În acest context, studenții pedagogi trebuie să poată proiecta programe de intervenție și prevenire a comportamentului deviant orientate asupra copiilor de o anumită vârstă și identificaţi după criteriile de risc comportamental. Creşterea importanţei reale a pedagogului social pentru identificarea din timp a unor posibile devieri comportamentale ale elevului şi ghidarea acestuia în sensul formării și dezvoltării unei personalități armonioase. Pentru a valida aceste propuneri, este necesar ca în şcolile din Republica Moldova să se introducă, de rând cu unitatea de psiholog, şi unitatea de pedagog social, aceştia lucrând împreună cu elevii ce manifestă comportament delicvent.

BIBLIOGRAFIE

11

1. Albu E. Manifestări tipice ale devierilor de comportament la elevii adolescent. Bucureşti: Aramis, 2002. 130 p. 2. Berge A. Copilul dificil. Bucureşti: Ed. Didactică şi Pedagogică, 2002. 319 p. 3. Bulgaru M. Asistenţa socială şi justiţia juvenilă- modalităţi de integrare şi cooperare: [monografie]. Chişinău: CEP USM, 2005. 225 p. 4. Cucu C. I. Psihiatria adolescentului.Oradea: Litera, 2001. 310 p. 5. Debesse M. Psihologia copilului - de la nastere la adolescenţă. Bucureşti: Ed. Didactică şi Pedagogică, 2000. 385 p. 6. Grecu F. Delincvenţa juvenilă în societatea contemporană. Bucureşti: Ed.Lex, 2009. 224 p. 7. Gorgoş C. Dicţionar enciclopedic de psihiatrie. Bucureşti: Ed. Medicală, 2000. 431 p. 8. www.statistic.md (vizitat la 05.04.2015).

12