CONDUCEREA ECOLOGICA

Conducerea ecologică reprezintă ansamblul măsurilor comportamentale, de control sau verificare a vehiculului, prin care se realizează economie de energie (carburant) şi protejarea mediului.

De aceea, orice măsură luată pentru a scădea consumul de combustibil (anvelope umflate corect, scăderea rezistenţei la înaintare, oprirea motorului la staţionări lungi, etc.) se înscrie în premisele conducerii ecologice. Orice folosire a unui sistem auxiliar acţionat de motor (aer condiţionat, dispozitive servo, generatorul de curent) va avea drept efect creşterea consumului de carburant.

Autovehiculele sunt construite din multe materiale care, odată ajunse în stadiul de deşeu, pot polua grav mediul, fie prin toxicitatea lor (lichid de frână, antigel), fie prin perioada lungă de descompunere (anvelope, mase plastice). Prelungirea duratei lor de serviciu este componentă a conducerii ecologice ( de ex. permutarea anvelopelor la 10.000 de km).

Conducerea ecologică este una dintre soluţiile pentru reducerea consumului de carburant şi a emisiilor de monoxid/dioxid de carbon eliberate de automobilul dumneavoastră în mediul înconjurător. Noxele care se degajă prin arderile combustibilului participă în cea mai mare proporţie la formarea gazelor cu efect de seră, al căror efect este diminuarea constantă a stratului de ozon şi degradarea mediului în care trăim. Comportamentul şoferului poate influenţa într-o măsura decisivă consumul de carburant, deci şi nivelul de poluare al autoturismului. De asemenea, el poate preveni uzura timpurie a maşinii si reduce riscurile de accidentare.

A conduce „ecologic” înseamnă a-ţi adapta stilul propriu de şofat pentru a evita solicitarea excesivă a automobilului, ceea ce poate diminua cu până la 20% consumul de carburant. Economii substanţiale se pot face chiar şi în cazul automobilelor de clasă mică, citadine, care sunt cunoscute pentru un consum scăzut. Stilul de conducere ecologic este un comportament care se învaţă, indiferent de marca autoturismului condus. El aduce beneficii pe termen lung nu doar şoferilor, ci şi generaţiilor următoare, datorită efectului benefic de reducere a poluării.

În prezent, se caută soluţii practice pentru reducerea poluării. Alături de maşina cu emisii zero, a-ţi lua colegii din drum e una dintre cele mai eficiente soluţii „verzi”.Conceptul de „şofer verde” nu se referă la acei şoferi care şi-au cumpărat maşini cu poluare zero sau care îşi vând maşina şi merg cu metroul. E vorba de conducătorii auto care au maşini obişnuite, dar îşi pot manifesta dragostea faţă de natură reducând poluarea şi consumul de combustibil. Soluţia este adoptarea unui stil responsabil de a conduce, întreţinerea maşinii într-o stare tehnică bună şi crearea unor asociaţii cu prietenii de la serviciu, astfel încât într-o maşină să meargă nu una, ci trei-patru persoane.

Referitor la consumul de combustibil al autovehiculului, regula generală e că nu ne putem baza pe cifrele oferite de producători atunci când vine vorba de consumul real. Nu pentru că inginerii care au proiectat maşina ar minţi, ci doar pentru că testele lor se fac în laboratoare, când motorul e nou şi pneurile sunt umflate impecabil. Prin urmare, dacă un şofer doreşte să ştie cât îi consumă autoturismul el trebuie să-şi facă singur determinările. Drumul prost nu strică doar planetarele, dar provoacă şi consum mare de combustibil.

Mai contează stilul de conducere şi starea tehnică a maşinii.Studiile recente demonstrează faptul că un şofer european poate economisi cel

puţin 35 la sută din consumul uzual dacă îşi întreţine bine maşina şi îşi schimbă un pic obiceiurile la volan.

Prima condiţie este reducerea consumului prin echilibrarea pneurilor. Dacă roţile sunt perfect umflate şi bine echilibrate, consumul de benzină se reduce şi se obţine, de obicei, o diminuare cu 8% a consumului de combustibil.

Încă cel puţin 10% din cantitatea de benzină se poate economisi prin reglarea motorului şi verificarea stării tehnice a maşinii măcar o dată pe an.

Restul, de 17% din consum, se va economisi prin reducerea vitezei în oraş şi rularea pe autostradă cu o viteză cât mai constantă şi cât mai apropiată de viteza de croazieră a maşinii, recomandată de producători.De asemenea o mulţime de aparate de bord pot ajuta un şofer să-şi „înverzească” modul de a conduce. Unul dintre cele mai utile este cel care arată cât consumă maşina. Ori de câte ori poate, şoferul e dator să aleagă regimul de viteză care duce la un consum minim. Cel mai bun este însă computerul de bord, care calculează consumul şi propune viteza ideală în funcţie de drum.

În interiorul oraşelor, viteza medie recomandată de experţi este de minimum 50 şi maximum 64 de kilometri pe oră. Un calcul efectuat luând în considerare 20 de modele de autoturisme diferite arată că, dacă 5.000 de şoferi ar merge cu o viteză medie de 64 de kilometri pe oră, în loc de 67 de kilometri pe oră (aceasta e viteza medie reală a şoferilor din Londra, calculată cu ajutorul radarelor), s-ar emite în atmosferă 100 de mii de tone de dioxid de carbon mai puţin în fiecare an.

Pe autostradă, unde vitezele mari sunt permise, se recomandă o viteză apropiată de 110-120 km/h, la care motoarele au cel mai mic consum. În cartea tehnică a fiecărei maşini este notată viteza economică, numită de cele mai multe ori „viteză de croazieră”.Accelerările sau frânele bruşte nu influenţează decât prea puţin consumul de combustibil, dar strică ritmicitatea funcţionării angrenajelor şi, desigur, a motorului, fapt care poate duce la arderi de ulei ce măresc foarte mult poluarea.

Nervozitatea la volan, ambalarea motorului când maşina stă la stop sau conducerea neglijentă, care îi obligă pe alţi şoferi să facă manevre bruşte, sunt foarte dăunătoare mediului. Cercetătorii britanici spun că poluarea creşte cu aproximativ 8% dacă şoferii sunt stresaţi! Ambalarea motorului în timpul opririlor dublează noxele emise.

Cumpărarea unui autovehicul care consumă puţin şi poluează şi mai puţin este singura soluţie inteligentă în contextul crizei carburanţilor, lucru încurajat şi de politicile promovate de anumite state (de ex. programul „RABLA”).

Cum efectul de seră produce un lanţ întreg de dezastre la scară planetară, e limpede că statele vor restricţiona din ce în ce mai mult maşinile poluante, astfel încât şoferii să nu fie încurajaţi să le folosească. Prin urmare, schimbarea maşinii trebuie făcută cu precauţie maximă.

Pentru viitorii ani, britanicii recomandă maşinile electrice sau pe cele cu celule de combustie şi hidrogen, care au poluare zero. Acestea se descurcă bine în trafic, au

demaraj acceptabil şi, în plus, în tot mai multe state s-au instalat pompe de hidrogen sau staţii de alimentare pentru acumulatori.Ca soluţie imediată, pragul de 120 mg de dioxid de carbon pe kilometru este soluţia unanim acceptată de statele membre UE.Maşinile care poluează mai mult trebuie să fie neapărat îmbunătăţite cu filtre, pentru că, începând din 2012, nu vor mai putea circula în multe state europene. Directiva care ar fi putut impune această limitare a fost la un pas de a fi votată, la începutul acestui an.O altă soluţie găsită de către specialişti o reprezintă alimentarea motoarelor cu ardere internă cu biocombustibili. Maşinile cu motor diesel pot funcţiona cu amestecuri „verzi” de combustibil, realizat de obicei din motorină şi etanol sau uleiuri vegetale. Acestea, prin ardere, produc mai puţin dioxid de carbon şi sunt considerate mai puţin poluante.Utilizarea biocombustibililor este, deocamdată, o soluţie verde, chiar dacă din cauza lor s-a declanşat criza alimentelor. Din moment ce au fost produşi, în mod cert ei pot fi utilizaţi. Etanolul şi uleiurile vor fi soluţii „verzi” încă un deceniu.

Conceptul de conducere ecologică este unul modern, introdus de curând în cadrul disciplinelor cuprinse în programa de învăţământ a şcolilor de şoferi şi vizează în principal, două direcţii majore de acţiune :

a. reducerea poluării prin diminuarea canităţilor de noxe emise de către autovehicule ;

b. reducerea poluării produsă de către agenţii economici furnizori de produse din domeniul auto, prin înlocuirea consumabilelor sau pieselor de schimb la intervale de timp mai mari, ca o consecinţă a unei exploatări judicioase a autovehiculelor.

Pentru realizarea obiectivelor din primul caz se au în vedere următoarele aspecte :În urma arderii combustibilului în cilindrii motorului rezultă gazul de eşapament compus din monoxid de carbon (CO), benzină sau motorină nearsă, funingine, iar la benzina cu plumb rezultă şi resturi de plumb (sau compuşi). Motoarele moderne folosesc numai benzina fără plumb caracterizată prin cifră octanică ce poate fi 95,98 sau chiar 100. Motorina este caracterizată de cifra cetanică şi poate fi de vară sau de iarnă (care rezistă la -35 grade Celsius).Prin introducerea standardelor de poluare europene EURO (care se referă în principal la parametrii motoarelor) au impus treptat constructorilor de motoare să scadă cantitatea de monoxid de carbon şi de combustibil nears din compunerea gazelor de eşapament, s-a ajuns în zilele noastre la EURO 5. Acest lucru se realizează în principal prin introducerea unor calculatoare de bord, care au rol de control a cantităţii de combustibil introdusă în procesul de ardere şi care comandă sistemul de injecţie al carburantului, sistemul de aprindere şi asigură reglarea „în timp real” a parametrilor procesului. Totodată acest calculator controlează şi turaţia motorului care este dată de cantitatea de combustibil care intră in cilindri la apăsarea pedalei de acceleraţie.Pentru reducerea cantităţii de combustibil nears este prevăzut un catalizator, pe ţeava de eşapament la ieşirea din galeria de evacuare a gazelor, care are drept rol arderea la temperaturi mari a combustibilului nears. Pe galeria de evacuare este prevăzut un senzor (sonda lambda), care măsoară cantitatea de oxigen din gazele de eşapament şi dă comandă calculatorului de bord să dozeze combustibilul la injectoare. Dacă s-ar folosi benzină cu plumb rezultatele arderii ar înfunda catalizatorul.

Concluzia este următoarea: gradul de poluare al unui autovehicul este dat de normele EURO îndeplinite de motor, de starea tehnică a autovehiculului şi de stilul de conducere adoptat de către conducătorul auto.

Din acest motiv, conducerea ecologică presupune următoarele :- planificarea traseului pentru a economisi timp şi carburant;- utilizarea în conducere a aparatelor de bord pentru navigaţie, care oferă traseul cel

mai scurt până la destinaţie;- evitarea zonelor cu circulaţie densă , cu lucrări pe carosabil sau teren accidentat;- anticiparea situaţiilor din trafic, astfel încât să nu fie necesară frânarea bruscă ori

accelerarea agresivă;- menţinerea pe cât este posibil, a unei viteze constante, de preferinţă medie;- utilizarea pe autostradă a limitatorului de viteză;- verificarea cel puţin o dată pe lună, la rece, a presiunii din anvelope;- permutarea pneurilor, după parcurgerea a circa 10.000 km;- evitarea circulării timp îndelungat având o turaţie ridicată a motorului;- schimbarea succesivă a treptelor de viteză, astfel încât să se ajungă cât mai curând

în treapta de viteză optimă, pentru viteza de deplasare pe acel sector de drum;- folosirea unei trepte de viteză superioară, la o turaţie medie sau medie-inferioară,

chiar şi atunci când circuli prin localităţi;- schimbarea treptelor de viteză la turaţii mici 2000 rot/min, în loc de 3000 rot/min

(la stilul de conducere sportiv);- la pornirea motorului se va evita folosirea pedalei de acceleraţie ;- după pornirea motorului se va demara în cel mai scurt timp, evitând supraturarea

motorului;- pentru a încetini autovehiculul se va utiliza frâna de motor;- utilizarea climatizării (aerului condiţionat) numai în situaţiile absolut necesare;- evitarea transportului obiectelor inutile în portbagaj sau în habitaclu;- portbagajul suplimentar se va monta pe autovehicul, numai la nevoie; - evitarea montării de proiectoare suplimentare, eleroane sau ornamente care cresc

rezistenţa la înaintare;- oprirea funcţionării motorului la staţionări îndelungate (la culoarea roşie a unui

semafor care, de regula, durează foarte mult sau în cazul unei opriri lungi la trecerea la nivel cu calea ferată);

- asigurarea funcţionării motorului la temperatura optimă, prin încălzirea acestuia în mers;

- efectuarea reglajelor necesare atunci când fumul de eşapament este de culoare neagră sau motorul funcţionează cu întreruperi;

- evitarea utilizării aparatelor electrice alimentate de la generatorul autovehiculului;- menţinerea presiunii corespunzătoare în pneuri, evitarea suprasarcinii, a excesului

de viteză şi a frînărilor bruşte sau puternice;- schimbarea uleiului din motor la termenele prescrise de producător;- rularea cu viteze foarte mari, peste 110-120 km/h, creşte foarte mult consumul

datorită frecării cu aerul (rezistenţa aerodinamică);

- la coborâri se va ridica piciorul de pe pedala de acceleraţie; - viteza medie de 50-64 de km/h e ideală pentru mediul urban;- pe autostradă utilizaţi viteze apropiate de viteza „economică” a maşinii, care e de

obicei în jurul valorii de 110 - 120 Km/h;- mergeţi la service de două ori pe an! Un motor bine reglat te ajută să economiseşti

combustibil;- luaţi în maşină colegii care stau în drumul tău spre locul de muncă! Ei nu vor mai

polua suplimentar mergând cu alte maşini- cumpăraţi maşini mai puţin poluante;- evitarea adoptării unui stil agresiv de conducere;