Concluzii Generale

7/23/2019 Concluzii Generale

http://slidepdf.com/reader/full/concluzii-generale 1/4

C U P R I N S:INTRODUCERE......................................................

................................3Capitulul I: ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND ISTORISMELE

ȘI ARHAISMELE ÎN LIMBA ROMÂNĂI. D!"#i$!a %&#%!pt!l&$ '! a$(ai)* +i

i)t&$i)*........................................,I. - Tipu$i '! a$(ai)*! +i i)t&$i)*! # lit!$atu$a '!

)p!%ialitat!.............-I. 3 Val&$i !/p$!)i0! al! a$(ai)*!l&$ +i al!

i)t&$i)*!l&$..................1I. 2 A$(ai)*! +i i)t&$i)*! # 0&%aula$ul li*ii

$&*4#!.......--

Capit&lul II: CARACTERISTICILE 5APTELOR DE LIMBĂ ÎN

5RA6II 7DERIII. Li*a +i )tilul lui Mi(ailSa'&0!a#u....................................-,

II. - A$(ai)*! +i i)t&$i)*! # 85$a9ii 7'!$i;;;;;;;;;;;3<

II. 3 Val&a$!a )tili)ti%= a $!>i&#ali)*!l&$ +i a%u0i#t!l&$ p&pula$!............31

CONCLU?II@ENERALE............................................................................22

RE5ERINEBIBLIO@RA5ICE..................................................................2

ANEE........................................................................................................2F1

O deplină stăpânire a limbii noastre, în particularită ile evolu iei sale istorice, iț ț ș

consultarea documentelor trecutului i-au permis lui Sadoveanu să adapteze vocabularul la

specificul graiului din alte vremuri, înviind o lume veche ce pulsează plină de via ă odatăț

cu lectura operei.



În romanul „Fra ii Jderi”,ț autorul a agonisit răbdare, i-a înmuiat penelul în apaș

trecutului, a descântat uleiuri i culori spre a face să zâmbeascăsau să să se încrunte dinș

rama istoriei: domnitori, sfetnici, o teni.ș

!rhaismele participă la crearea culorii temporale a istorisirii sadoveniene, la care se

adaugă inspirate construc"ii frazeologice, cu sensul lor vechi, ce amplifică mult

e#presivitatea naratologică: a slobozi cuvânt, rodul pământului şi al soarelui, a se afla în

mare mâhnire, a se învălui întru întristare.

$iteratura de specialitate oferă mai multe defini ii pentru termenele cercetate. %eț

men ionat că ma&oritatea au acela i sens. 'ele mai recente edi ii ale %()-ului definescț ș ț

arhaismul drept un cuvânt, expresie, construc ie învechităț .

*entru istorisme sau istoricisme, în dic ionarele de specialitate, lipsesc defini ii, careț ț

ar confirma referin a acestui termen la lingvistică. +nii cercetători sunt de părere căț

această lacună este o dovadă în plus că istorismele trebuie cercetate în cadrul

arhaismelor.

%iferen a dintreț arhaisme iș istorisme se regăse te la nivel le#ico-semantic iș ș

morfologic. 'onform cercetărilor, din literatura de specialitate, arhaismele se împart în

câteva categorii: lexicale, care numai sunt utilizate în limba de azi, variante arhaice

variante fonetice, morfologice i fle#ionare ie ite din uz, precum iș ș ș arhaisme semantice

sensuri arhaice sau învechite ale unor cuvinte care se mai întrebuin ează încă.ț

!ariantele arhaice sunt variantele fonetice, morfologice i fle#ionare ie ite din uzș ș

ale unor cuvinte care se utilizează încă în vorbirea curentă.

*rin arhaisme semantice se în eleg cuvintele, care, actualmente, nu se mai utilizeazăț

cu sensurile sau cu absolut toate sensurile pe care le aveau în trecut. "deverin ăț a avut

cândva sensul de încredin are, făgăduială, asigurare,ț carte, pe cel de scrisoare etc.

"rhaismele lexicale sau istorismele sunt cuvintele care nu se mai folosesc în limba

de azi deoarece au dispărut realită"ile social-politice pe care le denumeau sau fiindcă au

fost înlocuite de alte cuvinte noi /aba#iu, bo#asier, caftan, #u#iuman, vistier, zapciu0.

'ercetătorii au identificat două domenii unde actualmente mai sunt utilizate cuvintele

vechi ale limbii române: literatura artistică i înș frazeolo#isme.

1 Țepelea, Gabriel. Corelația limbă-literatură. București: Ed. Didactică șiPedagogică, 191, pag.1!1" Gro#a, $i%iu. Eleme&te de le'icologie. București: Ed. (&i%er)ității, "!1", pag.

*+-*



+tilizarea arhaismelor în literatura artistică imprimă operei autenticitate stilistică iș

veridicitate istorică. 1eaducerea la via ă a vechilorț $voroave” presupune cunoa tereaș

profundă a realită ii istorice i, desigur, măiestrie artistică.ț ș

%storismele se utilizează în manualele i studiile de istorie, în literatura artisticăș

pentru a reda în mod veridic coloritul epocii descries, limba&ul persona&elor, adică în

scopuri stilistice.

2razeologismele care con in elementeț arhaice formează cu celelalte unită i ale limbiiț

un sistem de vase comunicante care sunt ni te agen i de înterpătrundere i împrospătareș ț ș

a culturilor, de unificare a spiritului uman din diferite epoci.

"rhaismele iș istorismele ocupă un loc aparte în structura vocabularului limbii

române. !cestea fac parte din le#icul pasiv. +nele arhaisme iș istorisme apar in atâtț

le#icului pasiv /nu se mai folosesc în vorbire, deoarece la etapa actuală nu e#istă

realită ile pe care le denumeau0, cât i le#icului activ, dat fiind că mai continuă să circuleț ș

în e#presii frazeologice: a lua la trei parale /a certa03 a da ortul popii /a deceda0& a da bir

cu fu#i iiț /a evada0.

4ihail Sadoveanu este scriitorul care cel mai bine a tiut cum să utilizeze în operaș

artistică arhaisme iș istorisme. $imba lui Sadoveanu este pe cât una artificială, atât i deș

proprie, aparte, ceea ce se i cheamăș stil sadovenian. Stilul lui este e#presiv, cromatic,echilibrat, poetic, cu elemente de specific na ional bogat, cu iz arhaic i impregnat cuț ș

elemete dialectale moldovene ti.ș5

Sinonimia este intens e#ploatată de scriitor, pentru a evita repeti ia supărătoare. (a seț

manifestă în aceea i pagină sau chiar la câteva pagini distan ă. Scriitorul nu alternează, înș ț

cadrul sinonimiei, numai simple cuvinte, izolat /arhaisme sau regionalisme cu termeni

literari0.

$a Sadoveanu:

arhaismele 6 datează,

re#ionalismele 6 localizează,

termenii populari 6 particularizează,

• neolo#ismele 6 modernizează.

+ le'ă&dre)cu, Emil Ga%rilă, Da&a. $iteratura rom/&ă 0& a&ali#e și )i&te#e.Ciși&ău: 2ipogra3a Ce&trală, pag. +1"



"rhaismele participă la crearea culorii temporale a istorisirii sadoveniene. !nalizând

romanul Fra ii Jderiț lesne observăm un număr impresionant de arhaisme iș istorisme

impuse prin for a lucrurilor:ț aprozi, boierna , bour, chivără, lăduncă, lefe#iu, pan ări,ș ț

rantie, siimeni, spătărie, staroste, stra'ă, suta , buiac, veleat, stricneaua, hrube, #eamii,ș

comi i, 'un#her, ploconi, hătmănie, ornicăria, iznoavă, mont, ocă, atrare, nălbar,ș ș

pod#heaz, ta că, meterezuri, #iu#iuman etc.ș ”.

'hiar din start, autorul ne introduce într-o lume arhaică unde mai sunt stră'eri,

staro ti, domnitori, vodă, crai, o ti, palo , 'uvă , coconi, trâmbi e, 'alobe, coifuri,ș ș ș ț ț

'un#her, trâmbi e, pan iri, chimval, pod#hez, cneaz(cnea#hină, #iu#iuman, sobol,ț ț

pribe#ie, dulama, le i, lioveni, plato e, rate , pârcălab, buzdu#an, ocină, soroc, boier,ș ș ș

#an#, dra#hinii, cărău i, vlădică.ș

(ste de remarcat faptul că limba&ul sadovenian original se manifestă cu deosebire în

alcătuirea unor e#presii după model popular .

!tunci când autorul utilizează deliberat re#ionalismele, o face cu inten"ia de colorare3

dar ca scriitor al secolului al ))-lea, pe Sadoveanu nu-l interesează o colorare până la

confundare cu natura /cu obiectul descris0 6 ceea ce ar duce, mai mult sau mai pu"in, la

incomunicabilitatea cu cititorul acestui secol: el dă numai o tentă, o aură, în special de

vetustate obiectului.În “Fra ii Jderi ț ” , Sadoveanu a făcut o concesie neolo#ismelor, le-a tolerat, dar faptul

acesta nu a adus pre&udicii unită"ii stilistice a operei, pe de o parte, pentru că, în general,

neologismele sunt pu"ine, iar pe de alta /stabilind 7i în cadrul lor diferite grade de

ierarhizare0, 7i mai pu"ine sunt cele frapante ca: epilepsie, halucinat, catastrofală.

'onstatăm a7adar o dialectică a elementelor le#icale: arhaismele 6 folosite din ra"iuni

estetice, se sustrag domeniului limbii literare-standard3 neologismele 6 elemente de limbă

literară, moderne, tind să afecteze unitatea stilistică a operei 7i, prin ea, impresia de

autenticitate a evocării.

Concluzii Generale

Documents

Transcript of Concluzii Generale