CM\1032543RO.doc PE537.264v01-00

RO Unită în diversitate RO

PARLAMENTUL EUROPEAN 2014 - 2019

Comisia pentru petiții

30.7.2014

COMUNICARE CĂTRE MEMBRI

Subiect: Petiția nr. 1668/2013, adresată de Malcolm Noonan, de cetățenie irlandeză, însoțită de 500 de semnături, privind neconformitatea cu Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului

1. Rezumatul petiției

Petiționarul solicită în scrisoarea sa bine documentată Comisiei pentru petiții să investigheze dacă autoritățile irlandeze competente în domeniul urbanismului încalcă Directiva EIA prin nespecificarea lucrărilor de demolare în descrierea proiectului la începutul procesului de planificare și în momentul în care proiectul a fost ulterior revizuit. El pretinde că populația a fost privată de informațiile relevante și, astfel, nu a fost avertizată cu privire la lucrările de demolare propuse. În plus, petiționarul solicită Comisiei pentru petiții să stabilească faptul că lucrările de demolare necesită o evaluare privind impactul asupra mediului și că termenul „demolare” trebuie specificat în descrierea proiectului. El citează o hotărâre a CJUE din 3 martie 2011, C50/09, prin care se impune EIA pentru lucrările de demolare.

2. Admisibilitate

Declarată admisibilă la 4 iunie 2014.

3. Răspunsul Comisiei, primit la 30 iulie 2014

Petiționarul susține că Irlanda nu a respectat Directiva 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (denumită în continuare „Directiva EIA”) în legătură cu proiectul de infrastructură rutieră Kilkenny Central Access Scheme (denumit în continuare „KCAS”). Presupusa neconformitate cu directiva se referă la acordarea permisului de construcție pentru proiectul de dezvoltare, care include construcția unui pod nou, lucrări

PE537.264v01-00 2/4 CM\1032543RO.doc

RO

rutiere și demolarea anumitor structuri. Trebuie menționat faptul că petiționarul a transmis Comisiei, în iulie 2013, o plângere în care reclamă aceeași încălcare a Directivei EIA.

Observațiile Comisiei

În urma evaluării plângerii primite de la petiționar, Comisia a inițiat un schimb oficial cu autoritățile irlandeze prin intermediul unui dosar EU Pilot cu nr. 5692/13/ENVI pentru a se stabili, printre altele, dacă Irlanda a respectat cerințele din Directiva EIA în ceea ce privește permisul de construcție acordat pentru KCAS. Irlanda a răspuns în data de 25 octombrie 2013. Serviciile Comisiei au evaluat plângerea și răspunsul autorităților irlandeze și au ajuns la concluzia că nu există o încălcare clară și evidentă a Directivei EIA. Autorul plângerii a fost informat cu privire la această evaluare la 10 martie și 4 iunie 2014. Plângerea a fost închisă în data de 27 iunie 2014.

La punctul A din petiție, petiționarul susține că Irlanda încalcă Directiva EIA deoarece lucrările de demolare nu fac obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului și întrucât autoritățile irlandeze au omis să specifice lucrările de demolare în descrierea proiectului pentru KCAS.

Cu toate acestea, articolul 2 alineatul (1) din directivă stipulează că nu orice proiect de natură să aibă un impact semnificativ asupra mediului trebuie să facă obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului, ci numai cele menționate în anexele I și II la Directiva EIA. Chiar dacă lucrările de demolare se înscriu în definiția proiectului enunțată la articolul 1 alineatul (2) din directivă1, lucrările de demolare nu sunt enumerate în anexa I sau II la directivă ca o categorie de proiect distinctă. Cu toate acestea, lucrările de demolare sunt aproape întotdeauna asociate unei anumite categorii de proiecte care se înscrie în anexele I și II la directivă, de exemplu, dezvoltare rutieră și urbană, și, ca atare, pot face obiectul unui screening EIA sau al unei EIA, ca parte integrantă a proiectului respectiv. De asemenea, în acest caz, proiectul derulat este de construire a unui drum (punctul 7 din anexa I, punctul 10 din anexa II) care, printre alte lucrări, include demolarea anumitor clădiri pentru a face loc drumului.

S.I. nr. 249 din 2012, menționat în petiție, a fost introdus pentru a pune în aplicare partea a treia a hotărârii în cauza C-50/09, Comisia/Irlanda, care viza în mod specific demolarea unor monumente naționale. Noile regulamente modifică Legea monumentelor naționale din 1930, modificată, prin introducerea de proceduri privind evaluarea impactului asupra mediului în legătură cu demolarea monumentelor naționale. De exemplu, în contextul construirii de drumuri, procedurile s-ar aplica atât în situația în care ar fi vorba despre un monument înaintea aprobării unui proiect rutier, cât și în situația în care s-ar descoperi un monument în cursul lucrărilor rutiere deja aprobate. Chestiunea recunoașterii unei anumite structuri ca fiind un monument național astfel cum a fost definit în legile monumentelor naționale nu se înscrie, însă, în domeniul de aplicare al Directivei EIA. În răspunsul din 25 octombrie 2013, autoritățile irlandeze au afirmat că imobilele din strada Vicar nr. 20-22 nu sunt monumente naționale și, prin urmare, dispozițiile S.I. nr. 249 din 2012 nu sunt aplicabile.

Legislația irlandeză, introdusă înaintea pronunțării sentinței în cauza C-50/09, Comisia/Irlanda, dar neluată în considerare de către Curte la pronunțarea hotărârii sale2, și

1 A se vedea cauza C-50/09, Comisia/Irlanda, punctul 101.2 Punctele 103 și 105.

CM\1032543RO.doc 3/4 PE537.264v01-00

RO

anume S.I. nr. 235 din 2008, prevede că proiectul de dezvoltare include toate lucrările de demolare conexe și că demolarea unui imobil necesită un permis de urbanism în cazul în care o astfel de demolare ar facilita oricare dintre clasele de dezvoltare prescrise în sensul secțiunii 176 din Legea din 2000. Acestea includ categoriile de proiecte enumerate în anexele I și II la Directiva EIA. Prin urmare, obligația prevăzută în Directiva EIA este respectată în ceea ce privește lucrările de demolare.

Demolarea imobilelor din strada Vicar nr. 20-22 a făcut obiectul unui proces EIA ca parte integrantă a proiectului (adică strada și podul de la strada Vicar înspre drumul Castlecomer, sau faza I) deoarece aceste lucrări sunt vizate în declarația de impact asupra mediului inițială și revizuită (denumită în continuare „EIS”), în raportul inspectorului și în decizia comisiei de urbanism irlandeze, An Bord Pleanala. În conformitate cu condițiile stabilite de An Bord Pleanala, înaintea demarării lucrărilor de construcție, proiectul a făcut obiectul unui studiu arheologic.

Referitor la acuzația potrivit căreia anunțurile publice nu au conținut o descriere a lucrărilor de demolare, articolul 6 alineatul (2) din Directiva EIA prevede doar cerințe minime în legătură cu conținutul anunțurilor publice. Directiva nu cere descrierea fiecărui aspect în anunțul public, concret, serviciile auxiliare și alte servicii, cum ar fi lucrări de demolare, care nu se înscriu într-o categorie de proiecte distinctă enumerată în anexele I și II din Directiva EIA. Obiectivul anunțului public este de a descrie proiectul și a informa publicul în cazul în care sunt accesibile informații detaliate despre proiect. Declarațiile EIS întocmite de inițiatorul proiectului și puse la dispoziția publicului, precum și raportul inspectorului, au identificat imobilele din strada Vicar 20-22, valoarea lor istorică și arheologică și au evaluat impactul lucrărilor de demolare. În plus, aceste lucrări de demolare au făcut obiectul unor observații din partea opiniei publice și au fost abordate în cadrul audierilor orale. Prin urmare, încălcarea Directivei EIA pare a fi exclusă deoarece opinia publică a fost informată despre proiect și a participat la procesul decizional.

La punctele B.1 și B.2 din petiție, petiționarul susține că autoritățile irlandeze nu au avut în vedere soluții alternative, iar petiționarul menționează un număr de factori în această privință. Pe de altă parte, în conformitate cu articolului 5 alineatul (3) și cu punctul 2 din anexa II la Directiva EIA, inițiatorul proiectului este obligat să prezinte doar un plan al principalelor alternative studiate de către acesta în legătură cu proiectul specific și o expunere a principalelor motive care stau la baza alegerii sale, ținând seama de efectele asupra mediului. Prin urmare, conform Directivei EIA, inițiatorul proiectului nu este obligat să prezinte evaluări detaliate sau exhaustive ale alternativelor. De asemenea, acesta nu este obligat să prezinte o expunere a alternativelor studiate dincolo de nivelul relevant al amplasamentului proiectului, adică toate alternativele posibile la nivel național, regional sau municipal. Ar trebui reținut faptul că, în conformitate cu Directiva EIA, cerința se limitează la indicarea faptului că au fost luate în considerare soluții alternative, și mai puțin la demonstrarea faptului că propunerea reprezintă neapărat cea mai bună soluție ecologică în circumstanțele date. De asemenea, Directiva EIA nu abordează problema necesității unui proiect de dezvoltare. Acest aspect ar putea fi mai bine abordat în cadrul unor programe și planuri de dezvoltare viitoare pentru zona respectivă în temeiul Directivei 2001/42/CE privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului.

PE537.264v01-00 4/4 CM\1032543RO.doc

RO

Prin urmare, serviciile Comisiei nu constată o încălcare a Directivei EIA în legătură cu informațiile furnizate cu privire la alternativele studiate și cu informațiile pe care se bazează studiile respective.

Referitor la punctul B.2 din petiție, potrivit căruia An Bord Pleanala nu a dat curs fiecărei recomandări propuse în raportul inspectorului, Decizia An Bord Pleanala din 13 decembrie 2013 a precizat că evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectul KCAS a fost finalizată luându-se în considerare, printre altele, raportul inspectorului. Prin urmare, se pare că cerințele procedurale din Directiva EIA au fost respectate.

Concluzie

Pe baza celor menționate mai sus, serviciile Comisiei consideră că nu au fost identificate încălcări clare ale Directivei EIA.