APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA …2, serie nouã, anul X XI, nr . 5 (235 ), 20 18...

www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XXI • NR. 5 (235) • 2018 • 20 PAG. • 2 lei

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Ma

ria

Ale

xa

nd

ra Þ

ec

u –

Co

nti

nu

are

a tr

ad

iþii

lor

(Ma

rele

Pre

miu

„N

ICU

-DA

N G

EL

EP

”)

2 , serie nouã, anul XXI, nr. 5 (235), 2018

9 7 71 4 54 2 2 90 0 2

NNNNNr.r.r.r.r. 55555 ( ( ( ( (235235235235235))))) • 20 • 20 • 20 • 20 • 201818181818

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

Apare sub egida UniuniiScriitorilor din România

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFPetriºor Militaru

SECRETAR DE REDACÞIEMaria Dinu

REDACTORICosmin Dragoste

Marius Cristian EneDaniela Micu

Cristi Nedelcu

REDACTORI ASOCIAÞIDenisa Crãciun

Geo FabianSilviu Gongonea

Ioana RepciucMihaela Velea

COLEGIUL DE REDACÞIEGabriel CoºoveanuGheorghe Fabian

Viorel Pîrligras

CONCEPTUL GRAFICLucian Irimescu

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 500 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel: +40 351 467 471

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

AVANTEXTNicolae MARINESCU: Bizara odisee

a Cãrþii post-decembriste (II) l 2

MIªCAREA IDEILORReviste româneºti din diaspora: CAIE-

TE DE DORDosar coordonat de Mihaela AlbuLiteratura exilului ºi revistele ei:

Ileana Corbea în dialog cu V. Ierunca(Fragment) l 3

Mihaela ALBU: Caete de dor. Metafi-zicã ºi poezie (1951-1960) – o revistã dereferinþã a exilului românesc l 3

Dan ANGHELESCU: ConstantinAmãriuþei – co-fondator al revistei Cae-te de dor l 5

Constantin AMÃRIUÞEI: Întâlnire cuM. Heidegger l 6

Ion PÂRVULESCU: Vara l 7Ion SIMUÞ: O ediþie criticã a revistei

Caete de dor l 7

BELETRISTICÃIonuþ ORÃSCU: Poeme l 8Adrian BODNARU: UNIVversuri l 8

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Un laborator solenoi-

dal l 9

LECTURIViorel PÎRLIGRAS: SF-ul, schimba-

re de paradigmã l 10Christian CRÃCIUN: Mai trãiesc po-

kemonii? l 10Maria DINU: Mãcelul poetic sau eli-

berarea fiinþei din infernul interior l 11Cristian PÃTRÃSCONIU: Cagliostro

et comp – în 10 puncte l 11Daniela MICU: Povestea tristã a „Ro-

mâniei profunde” l 12Geo CONSTANTINESCU: Marin

Sorescu, în limba catalanã l 12Carmen POPESCU: Dincolo de

„complexele” literaturii române, cãtrestudiile româneºti transnaþionale l 13

ARTECãlin STEGEREAN: La catedrã cu

Aman l 14Mihaela VELEA: S h a r e l 14Geo FABIAN: Ce înþelegem prin un-

derground? l 14Cristi NEDELCU: Impresii dupã

cãlãtoria pe planeta Festivalului Shake-speare l 15

ANTHROPOSIlona DUÞÃ: Ovidiu Bîrlea în dialog

epistolar l 16Ioana REPCIUC: De ce nu existã mu-

zee etnografice în Franþa? l 17

SERPENTINEViorel PÎRLIGRAS: Oltenia în ima-

gini adolescentine l 18

UNIVERSALIAPeter S. BEAGLE: Douã inimi (I). Tra-

ducere din englezã de Roxana Ilie l 19

AVANGARDEPetriºor MILITARU: „Cioran, arhive

paradoxale”: transfigurãri l 20

nnnnn NICOLAE MARINESCU

bizara odisee aCãrþii post-

decembriste (II)Motto:Biblioteca e spitalul spiritului!

(Inscripþie pe zidul Biblioteciidin Alexandria)

Cartea este, înainte de orice, Spi-rit, vocaþie creatoare – exclusivumanã, condiþie fundamentalã

pentru supravieþuirea speciei ajunsã înstadiul de azi al evoluþiei sale, iar Bibliote-ca nu e un depozit de obiecte cvasiinutile,aºteptându-ºi resemnate degradarea bio-logicã pentru a reintra în circuitul mate-riei, ci forma concentratã a puterii Spiri-tuale a unei comunitãþi, a capacitãþii salede a cunoaºte lumea înconjurãtoare pen-tru a o folosi ºi a o schimba în folosul sãu.

E aproape tragic sã descoperim cã dupãaproape douã milenii ºi jumãtate de cândBiblioteca din Alexandria Ptolemeilor seinstituia ca Templu al Muzelor chiar peterenul palatului regal, reunind peste 400000 de volume, puse la dispoziþia zecilorde savanþi chemaþi sã lucreze în sãli delecturã, galerii de artã, laboratoare, obser-vatoare sau grãdini, botanice ori zoologi-ce, România recade în barbarie datoritãunor guvernanþi bibliofobi, care distrugeforturile constructive de ridicare a nive-lului cultural al românilor, instituþionaliza-te de la Alexandru Ioan Cuza ºi Carol al II-lea al României pânã în 1990.

„Ideea” rudimentarã potrivit cãreia noi-le tehnologii pot înlocui Cartea, implicitBiblioteca, ridicatã la nivelul politicii destat, ne condamnã la condiþia de furnizoride sclavi moderni pentru naþiunile capa-bile sã asigure un nivel de educaþie supe-rior membrilor comunitãþii lor, capabili sãînþeleagã realitãþile complexe ale lumii în-conjurãtoare, în care timpul ºi spaþiul îºischimbã alert dimensiunile ºi efectele da-toritã evoluþiei cunoaºterii umane.

Cartea nu este suportul material al unorinformaþii, ci un sistem dinamic de prelu-crare, evaluare ºi reevaluare creativã aleunor informaþii de complexitate variabilã,tentând sporul creativ de cunoaºtere. Maimult decât oricând în lumea modernã, ju-

decata românilor de pânã în 1990: „Ai car-te, ai parte!”, în oricare sens am lua-o, îºiafirmã valabilitatea. Rãsturnarea de valoridin societatea româneascã de azi, în carematerialitatea copleºeºte spiritualitatea, neva marginaliza ºi mai mult în lumea globa-lã, dominatã de societãþile ºi indivizii cu ospiritualitate superioarã, care deþin astfelcontrolul, prin manipulare, al celor cu gân-dire deficitarã.

Nu vreau sã spun cã România trebuiesã devinã o þarã numai de savanþi, nici nu-mai de intelectuali, nici mãcar numai debacalaureaþi, dar trebuie sã valorifice într-omult mai mare mãsurã potenþialul creativincontestabil al românilor, în toate formelede manifestare socialã, în folosul comuni-tãþii. ªi asta se poate realiza numai printr-oeducaþie superioarã instituþionalizatã, ca-pabilã sã le ofere ºansa descoperirii voca-þiei, mãsurate prin performanþã proprie.

Renaºterea României are nevoie deEducaþie care se face prin instituþii care îºirespectã cetãþenii, pentru cã ei sunt sursaavuþiei naþionale, materiale ºi spirituale,cãci bunurile materiale se realizeazã nu-mai în mãsura în care capãtã contur în spi-ritual oamenilor.

ªi, ca sã facem mesajul nostru mai con-cret, sã apelãm la Biblioteca din Alexan-dria, reconstruitã pentru a aduce la un locpeste un milion de cãrþi, o arhivã uriaºãconectatã la internet, un numãr copleºitorde materiale multimedia ºi audiovizuale,muzee ale ºtiinþei ºi galerii de artã, centrede cercetare academicã ºi sãli de confe-rinþã pentru publicul mai larg.

Înainte de a deplânge lipsa banilor, tre-buie sã înþelegem cã fãrã o viziune, o înþe-legere ºi o aspiraþie spre a realiza ceva,vom pierde iremediabil zestrea lãsatã deBunul Dumnezeu prin înaintaºii noºtri.

Dacã vrem autoturism, telefon inteli-gent ºi utilitãþi în vacanþe, trebuie sã exis-te ingineri, fermieri ºi lucrãtori creativi,capabili sã propunã ceea ce ne dorim toþi:lucruri noi, bune ºi accesibile pentru mulþi.

Pentru asta e nevoie de Carte! ªi deBibliotecã!

Maria Enola Ilie – Prin Slatina veche (Menþiune)

revisteromâneºti

din diaspora:CAIETEDE DOR

revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

av

an

te

xt

3, serie nouã, anul XXI, nr. 5 (235), 2018

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Dosar coordonatde Mihaela Albu

Ileana Corbea: Domnule Vir-gil Ierunca, încã de la începu-tul organizãrii intelectuale ºipolitice a exilului, prezenþa dvs.justificã cele mai numeroase ºicele mai semnificative dintre ini-þiativele literare ale unei publi-cistici româneºti a exilului. /…/Prima revistã culturalã pe careaþi scos-o sub semnãtura dvs., încolaborare cu Constantin Amã-riuþei, a fost, dacã nu mã înºel,Caete de dor, în 1951. Ce aexistat între Luceafãrul, al cãruinumãr doi a apãrut în mai 1949ºi Caete de dor, sub raportulacesta al publicisticii literare?Ce a determinat apoi efortul in-telectual al Caetelor de dor?

Virgil Ierunca: Da, de la Ca-ete de dor încoace, am semnatmereu Virgil Ierunca1. Aici eramcu adevãrat la mine acasã. În afa-rã de principalii colaboratori dela Luceafãrul au apãrut tot felulde nume noi ºi uneori mi s-a în-tâmplat sã chiar „lansez” – ca sãzic aºa – pe unii scriitori. Cel mai

literatura exiluluiºi revistele ei

Ileana Corbea în dialog cu V. Ierunca (Fragment)însemnat: Ion Pârvulescu.

I.C.: Cum priviþi acum, în per-spectiva a peste 40 de ani, sem-nificaþia unei reviste de „meta-fizicã ºi poezie” cum a fost Cae-te de dor?

V.I.: Caete de dor apar dupãcum aþi spus pentru prima oarãîn 1951, ultimul numãr, al 13-lea,datând din 1960. Din iunie 1954încoace, eu sunt unicul lor redac-tor. La început, subtitlul se refe-rea doar la „metafizicã ºi poe-zie”. Apoi, istoria a cam înghiþit„metafizica ºi poezia”,accentulcãzând pe culturã în general. Rãs-foind cu emoþie dupã vreo 40 deani Caetele, pot spune fãrã sfia-lã cã ele constituie un documental obsesiei româneºti.

Caetele constituie, presupun,o sursã bibliograficã de cert inte-res pânã ºi azi. Aici, de pildã, ºi-apublicat Eliade nenumãrate frag-mente de Jurnal, ca ºi Jurnalulromanului Noaptea de Sânziene.ªi mai important: un Fragmentautobiografic în care Mircea Elia-

de s-a strãduit sã explice ºi sã-ºiexplice existenþa, deseori conflic-tualã, în opera ºi existenþa sa, ascriitorului cu savantul. Tot aiciam publicat texte inedite din Mir-cea Vulcãnescu, Ion Barbu, E.Lovinescu, Pompiliu Constanti-nescu, Emil Gulian. Aºa cum înLuceafãrul apãruse, sub pseudo-nim, un poem pe care ni-l trimise-se din þarã V. Voiculescu (Adio,Libertãþii), un întreg numãr dinCaete i-a fost consacrat unuidocument inestimabil: un poetavangardist ca Victor ValeriuMartinescu mi-a încredinþat, deabia ieºit din închisoare, un ciclude poeme aproape tradiþionalis-te, sub pseudonimul Haiduc (nus-a aflat cine semna sub pseudo-nim înainte de 89). Alt documentce mi se pare excepþional: tradu-cerea pentru prima oarã în limbaromânã a textului heideggerian Ceeste metafizica de Walter Biemel.

În ceea ce mã priveºte n-aº uitarãspunsul meu la atacurile cucare m-a onorat G. Cãlinescu cuprilejul apariþiei în EnciclopediaPleiade a capitolului despre lite-ratura românã. Textul meu a apã-rut în nr. 11 din iunie 1957.Sã adaug, anecdotic, cã Mihai Ra-lea i-a povestit lui Eftimie Gher-man, lider socialist exilat la Paris,cum atât Al. Rosetti, cât ºi el în-suºi i-au cerut stãruitor lui G. Cã-linescu revista mãcar pe o noap-te, însã criticul a refuzat furios.

(Fragment dintr-un interviupublicat în Jurnalul literar nr.21-24/ 1998 ºi reluat în ediþia cri-ticã a Caetelor de dor, n.red.)

1 În Luceafãrul, Virgil Ierunca ºiunii colaboratori (ca de ex. Emil Cio-ran) au semnat cu pseudonime.

nnnnn MIHAELA ALBU

Caete de dor. metafizicã ºi poezie(1951-1960) – o revistã de referinþã

a exilului românescMajoritatea revistelor lite-

rare apãreau la Paris din ini-þiativa îndeosebi a lui VirgilIerunca, de la „Caete de dor”ºi „Limite”, la „Fiinþa Româ-neascã” ºi „Ethos”.

Monica Lovinescu

Caete de dor vor face sã în-tâlneascã în dialog vorbelemari ale celor simpli cu trata-tele filosofilor occidentali, ceconstituie însãºi logica de a fia oamenilor. /…/ Revista seafirmã, în intenþia ei, ca o con-tinuare a culturii româneºtidintre cele douã rãzboaie.

Constantin Amãriuþei

Rãsfoind cu emoþie dupãvreo 40 de ani Caetele, potspune fãrã sfialã cã ele con-stituie un document al obse-siei româneºti.

Virgil Ierunca

Întreaga activitate cultura-lã a primei etape a exiluluiromânesc, în care inclu-

dem, firesc, publicistica (în spe-cial literarã) se constituise – de-sigur conºtient – ca un „antidot”(Ierunca foloseºte la un momentdat termenul) faþã de producþialiterarã din þarã, ideologizatã to-tal în anii sovietizãrii.

La trei ani de la încetareaprimei reviste literaredin exil, Luceafãrul

(publicat în doar douã numere,în 1948 ºi 1949), o nouã revistãromâneascã apare la Paris, dato-ratã în principal entuziasmului ºidãruirii lui Virgil Ierunca Acestanu a fost numai redactor (la nu-merele 1 - 7, alãturi de Constan-tin Amãriuþei, iar apoi singur), ciºi finanþator al publicaþiei, chiardacã viaþa exilatului era în aceavreme încã plinã de lipsuri. În jur-

nalul sãu (Trecut-au anii, Huma-nitas, 2000) întâlnim adesea refe-riri la greutãþile întâmpinate în edi-tarea Caetelor de dor, de la refu-zul unor conaþionali de a ajuta ºipânã la privaþiunile materiale (înprimul rând ale lui Virgil Ierunca,dar ºi ale lui Constantin Amãriu-þei1). Într-o singurã frazã, VirgilIerunca consemneazã ºi motiva-þia sa de a edita o nouã revistã,cu un subtext de neacceptare aconþinutului ºi orientãrii preseiromâneºti din exil de la acea datã:„... apãrem pentru a pune dis-tanþe./…/ Mã ridic împotriva cri-ticii în exil, a epigramelor, a lipseide þinutã.”

În primul an, Caetele … auapãrut trimestrial, apoi bianual,dar cu numãrul de pagini sporit,ajungând pânã la 13 apariþii.„Nota” de deschidere a primuluinumãr, un fel de articol program,informeazã direct cititorul asu-

pra situaþiei celor care o editau,dar ºi – în direcþia propusã ade-sea de Eliade – asupra valoriiculturii, a rolului sãu în luptacelor exilaþi:

„Caetele acestea sãraceapar fãrã un „cuvânt de înce-put”. Pentru cã ele vorbesc ce-lor puþini. Acelora care în liber-tate ºi râvnã probeazã vrerea dedãinuire a cuvântului ºi gându-lui românesc. Acelora, mai cuosebire, care aici ºi acum, inau-gureazã o altã prezenþã în vre-me, aceea de a substitui catego-riei politice, dimensiunea de riscºi substanþã a spiritului.”

Textul trimite cititorul la ace-eaºi constantã preocupare – pãs-trarea limbii ºi continuarea moº-tenirii culturale, în cuvintele re-dacþiei aceasta fiind „vrerea dedãinuire a cuvântului.”

Ca ºi în Luceafãrul, plecândtot de la principiile lui Eliade –

acelea de a lupta cu arma culturii– , redacþia specificã (repetãm!)faptul cã se adreseazã celor care„aici ºi acum, inaugureazã o altãprezenþã în vreme, aceea de asubstitui categoriei politice, di-mensiunea de risc ºi distanþã aspiritului.” Prin simpla compara-þie cu revista anterioarã, aceastãnouã publicaþie se dovedeºte afi un pas înainte. Nu se poate afir-ma cã progresul de conþinut alCaetelor… s-ar datora numai fap-tului cã Ierunca a câºtigat experi-enþã cu prima revistã, deoarecese ºtie cã el avea „ºcoala” editã-rii încã din þarã, unde publicaseîn 1942 revista Albatros2 (împre-unã cu Geo Dumitrescu) ºi în 1945Agora (alãturi de Ion Caraion).În timp, înfiinþarea de reviste caformã de manifestare a cuvântu-lui în exil se va dovedi la el chiaro adevãratã vocaþie. Progresulrezidã în atragerea de noi nume

revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti



miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

ºi mai ales publicarea unor arti-cole mult mai numeroase ºi derealã substanþã. Stau mãrturie înacest sens nu numai semnãturilecare se continuã – Eliade, VintilãHoria, Al. Busuioceanu, dar ºi atra-gerea de nume noi – ConstantinAmãriuþei, Ion Pârvulescu, VictorBuescu, Yvonne Rossignon,Vasile Þârã, Pierre Emmanuel º.a.

Sursa titlului (ales chiar decãtre „co-director”) a fost „inspi-rat de faimoasele Caiete ale Ple-iadei de la Gallimard”.

Informaþii privind istoria revis-tei, începuturile, principalii cola-boratori etc.aflãm de la Ieruncaînsuºi, deopotrivã din jurnal ºidin interviul cu Ileana Corbea dinJurnalul literar (1998). NumindCaetele „un document al obse-siei româneºti”, are certitudineacã revista este „o sursã biblio-graficã de cert interes pânã azi.”ªi pe bunã dreptate, deoarececuprinsul noii reviste este foartecomplex, iar prin rubricile ºi titlu-rile articolelor, dã o imagine nunumai asupra genurilor aborda-te, dar ºi asupra diversitãþii do-meniilor ºi a preocupãrilor inte-lectualilor români aflaþi în exil laacea datã. În Trecut-au anii maiaminteºte de publicarea unorfragmente din Jurnalul lui E. Lo-vinescu (deþinut de Monica Lo-vinescu), de un studiu al sãuasupra operei lui Brâncuºi (în nr.1): „18 februarie. Redactez toatãdimineaþa un studiu despre Brân-cuºi pentru Caete de dor. Mã în-vecinez cu universul lui din ce înce mai pãtimaº.”; se referã apoila traduceri din poezia româneas-cã („23 iulie. Basil Munteanu îmiaduce la Naþionalã vechi tradu-ceri ale lui din Blaga pentru Cae-te.”), eseuri pe teme diverse (cumar fi cel al Antoanetei Bodiscodespre pictorul spaniol Zurba-ran). Ierunca – pasionat de poe-zia lui Dan Botta – va nota deasemenea în ziua de 13 februarie1960 cã vrea sã închine „în între-gime” Caetele (numãrul respec-tiv, fireºte) lui Dan Botta, inse-rând totodatã un text despre poetprimit de la Horia Stamatu.

Despre începuturile revistei,ca ºi despre munca redacþionalãde concepere a noii publicaþii neputem completa informaþiile cuceea ce povesteºte ConstantinAmãriuþei (în „Simple amintiridespre începuturile Caetelor dedor”, articol publicat de Jurna-lul literar, nr. 15-18/2000): „în pri-mul numãr din Caete de dor ampropus o rubricã permanentã:Povestea vorbei, unde am pre-zentat Riga Crypto… a lui Barbu(„acest mic luceafãr”…). Inspirat,Virgil Ierunca a propus atunci Oseamã de cuvinte, rubricã de pro-zã istoricã.” Alte rubrici ale Cae-telor… mai sunt „Carte de ceti-re”, „Dialog”, „Românii depla-saþi”, dar ºi multe texte de litera-turã – poezie ºi prozã –, traducerietc. neînregimentate într-o rubri-cã specialã.

Pentru cititorii din Româniacare nu au nici astãzi acces la re-vistã(deºi o ediþie criticã – parþi-alã – a fost realizatã în cadrul unuiplan de cercetare al Institutului„G. Cãlinescu” de Mihaela Con-stantinescu-Podocea ºi NicolaeFlorescu, probabil cã numãrul deexemplare a fost destul de redusºi, oricum, ediþia este epuizatã)-vom detalia mai jos câteva dintrerubrici ºi vom cita o parte dintrematerialele inserate.

Vom începe cu Mircea Eliadecare semneazã, printre altele, (înnr. 4/1951) o piesã de teatru în-tr-un singur act, intitulatã 1241(an în care au nãvãlit tãtarii peteritoriul nostru organizat în cne-zate), un fragment din Jurnal laCordoba (în nr. 5/ 1952), Frag-ment autobiografic I, datat„Paris, 24 martie 1953” (nr. 7/1953), Fragmente de jurnal (nr.8/ 1954), precedat de o Notã aautorului în care se spune: „Lasugestia prietenului Virgil Ierun-ca, desprind dintr-un jurnal dinanii 1941-1944, aceste câteva frag-mente. Le-am ales în aºa fel încâtsã nu oglindeascã nici întâmplãride interes strict personal, nici is-toria acelor ani tragici.”

Ca iniþiator ºi principal redac-tor al revistei, Virgil Ierunca eîntâlnit ºi în calitate de semnatar(prolific) de articole ºi poezii înfiecare numãr. Semnalãm, printrealtele, criticã literarã, recenzii,note de lecturã ºi portrete sub-sumate de cele mai multe ori ru-bricii „Carte de recitire” (ca deexemplu despre Maurice Blan-chot, André Gide, J.P. Sartre, JeanPaulhan, în nr. 5; despre RenéDaumal, Drieu la Rochelle, Ca-mus ºi J. P. Sartre, în nr. 6), darinserate ºi la alte rubrici, cum esteportreul lui Victor Buescu la „Ro-mânii deplasaþi” sau elogiul aduslui Tudor Arghezi (cel încã neîn-regimentat regimului comunist) înnr. 2/ 1951: „Operele complete alelui Tudor Arghezi nu se comple-teazã cu adevãrat decât acum ºila el acasã: el adaugã pentru oediþie a onoarei – mai definitivãºi mai grãitoare – tãcerea lui.”

Nu este rarã în oricare dintrerândurile scrise de Virgil Ieruncatema exilului – fie când faceportretele unor prieteni, fie cândrecenzeazã o carte, fie când vor-beºte despre acþiunile confraþi-lor cu care împãrtãºeºte aceeaºisoartã a vieþuirii pe pãmânt strãin.Ceea ce scoate în evidenþã de fie-care datã este exilul pus sub sem-nul verbului „a face”, a acþiona, aîntreprinde ceva care sã slujeas-cã celorlalþi. Un exemplu este (încadrul rubricii „Cronica”) prezen-tarea fãcutã editurii ce purta numesimbolic, „Cartea pribegiei”, pusãîn paralel cu romanul La vingt-cinquieme heure (des criticat ºiîn Jurnal) considerat „o afacere”.

În Caete de dor, Virgil Ieruncamai publicã ºi poezii proprii (dãmca exemple „Poeme”, în nr. 7, „Pro-logul copacilor”, în nr. 8), dar ºitraduceri în limba românã dinRaymond Queneau, Francis Pon-ge, Henri Michaux º.a. Aºa cumne va obiºnui de la microfonulEuropei Libere, iar mai târziu încãrþile publicate la Humanitas(Româneºte, Subiect ºi predi-cat), unele portrete sunt de faptnecrologuri prilejuite de durereaveºtii trecerii în nefiinþã a unuiscriitor. Un exemplu în revistãeste textul de o paginã (din nr. 5),intitulat „A murit un poet”, închi-nat lui Constantin Tonegaru.Încã de la prima frazã cititorul estepus în temã cu tristul eveniment,dar mai ales este fãcut public fap-tul cã în România poetul „fusesetârât prin mai multe închisori”.

Înainte de a-i cita un poem axatpe tragedia închisorilor comunis-te („Cãþeii pãmântului”), Ieruncaatrage atenþia asupra „asasinãrii”poeziei într-o þarã în care regimulsuprimase libertatea. Chiar dacãnu îl socoteºte „un poet mare”,Ierunca aminteºte cã „de laLautréamont încoace, va trebuisã se þinã seama oricând de pi-cãtura de sânge a intelectualu-lui. Pentru ca sã nu mai pome-nim de sângele poeþilor, care esânge de aur.”

Vom exemplifica în continuarecu un alt semnatar poate mai pu-þin cunoscut cititorilor, spicuindºi din contribuþia sa în paginileCaetelor de dor.

Astfel, un nume important alexilului românesc, colaborator laCaete de dor este criticul Mir-cea Popescu, cel care mai târziuva face din Revista ScriitorilorRomâni, aºa cum aprecia VirgilIerunca, „o publicaþie a tuturortendinþelor culturale ºi esteticedin exil.” Printre contribuþiile salela Caete de dor extragem, dreptexemplu, eseul „De consolationephilosophiae” din numãrul 8.Punându-ºi textul cu titlul împru-mutat din Boetius, iar ca subtitlu„Câteva teze provizorii”, MirceaPopescu propune reflecþii pemarginea filosofiei ca ºtiinþã;acesteia, în „anxietatea gândiriicontimporane”, i se cautã numai„soluþii parþiale, prea legate decontingenþã ºi de ins”.

Încercând, prin câteva exem-ple, sã dea rãspuns întrebãrii „lace serveºte, în definitiv, filoso-fia”, autorul trece – cu doveditãcunoaºtere a istoriei filosofiei –prin texte fundamentale, deopo-trivã ºtiinþifice, dar ºi literare(Shakespeare, în primul rând). Unsubcapitol se referã – în mod fi-resc, mai ales datoritã perioadeiîn care e scris textul (datat martie1954) – la marxismul care aveapretenþia „de a transforma, în locsã explice lumea” ºi pe care, de-sigur, nu a ajuns sã o facã, „celpuþin în semnificaþia imediatã ºicurentã a cuvintelor”. De aceea,argumenteazã autorul care trãieº-te în epoca proliferãrii ideologieimarxiste: „Filosofiei nu i se poateatribui, în patria ideilor ºi a cultu-rii, rolul pragmatic al activistului,care-i repugnã prin esenþã; ºi cuatât mai mult se poate adapta eala intrarea în slujba unei clasesociale, a unui imperialism în cã-utare de arme ideologice cu aju-torul cãrora sã poatã înainta.Numai pe un plan cu totul teore-tic, sublimat ºi imponderabil, ope-rând insensibil la mare distanþã,apare legitimã – cum grano sa-lis! – susþinerea cã filosofia trans-formã lumea: o transformã întru-cât este o filozofie autenticã, ogândire bine închegatã, aºa cumse spune cã ºi arta adevãratã, fãrãa fi moralizatoare, fãrã a-ºi pro-pune în mod deliberat scopurieducative, ba chiar complãcân-du-se, uneori, în „sentimenterele” de care vorbeºte, în cunoº-tinþã de cauzã, Gide, este totuºimoralã, în sensul cã îmbunãtãþeº-te natura omului. Acelaºi lucru sepoate spune cu întemeiere desprefilosofia bunã.”

Caete de dor cuprinde multesemnãturi ºi nu le putem enume-ra aici pe toate. Redactorul sãuatrãgea atenþia ºi asupra poezieipublicate în paginile revistei,spunând chiar (în interviul cu Ilea-na Corbea) cã „poezia a ocupatevident un loc privilegiat” ºi citanume cunoscute ºi necunoscuteastãzi ca ªtefan Ion Gheorghe,Mihai Niculescu, N. Caranica,Alexandru Vona; „poate primaoarã, Paul Miron, Ioan Cuºa, Va-

sile Þârã, Constantin Tâcu ºichiar Virgil Ierunca.” Poezie maisemneazã Yvonne Rossignon,ªtefan Baciu, Vasile Posteucã,Antoaneta Bodisco º.a.

În interviul citat mai sus, Vir-gil Ierunca sublinia importanþatraducerilor din revistã în ºi dinlimba românã, rolul acestora fi-ind de la sine înþeles în stabilireaunei mai bune circulaþii a litera-turii. De aceea, redactorii intro-duseserã frecvent traduceri dinpoezia româneascã (Arghezi, Voi-culescu, Bacovia, Macedonski),din proza lui Mateiu Caragiale,dar ºi fragmente din texte origi-nale semnate (de exemplu) deConstantin Noica – „Pe margineaÎnvãþãturilor lui Neagoe Basa-rab” ori de Mircea Vulcãnescu –„Despre spiritul românesc”.

Încã un aspect important alrevistei este rubrica finalã, numi-tã „Bibliografie”. Aºa cum spe-cificã însuºi redactorul publica-þiei, aceasta cuprindea „o amã-nunþitã bibliografie a tot ceea ceapãrea în exil”, indicând anteriorcã „lucrul acesta se va repeta întoate revistele mele.” De impor-tanþa acestei rubrici –inestimabi-lã astãzi pentru informarea asu-pra neobositei activitãþi cultura-le a celor aflaþi în alte þãri – neputem da seama fie ºi numai laparcurgerea titlurilor cuprinseîntr-un singur numãr de revistã.Sunt semnalate cãrþi, studii, pu-blicaþii, citãri ale unor lucrãri ro-mâneºti, traduceri, contribuþii aleunor scriitori români la volumecolective apãrute într-o þarã saualta, contribuþia unuia ºi acelu-iaºi scriitor în mai multe reviste,recenzii la cãrþi publicate în edi-turi româneºti sau strãine, pole-mici, schimburi de idei pe temeculturale ºi toate acestea dau oimagine de ansamblu asupra di-versitãþii preocupãrilor, dar ºiasupra cooperãrii între intelectua-lii exilului românesc, contrar unorvoci care clamau dezbinarea.Dacã am reproduce lista acestei„bibliografii” din fiecare numãr arfi suficient pentru aavea imagi-nea clarã asupra fenomenuluicultural românesc din exil în am-plitudinea ºi diversitatea sa re-marcabilã.

Caete de dor nu a trecut ne-observatã. Ierunca va consemna,de exemplu: „O scrisoare de la

Cioran care mã anunþã – pe fran-þuzeºte – cã a citit cu mare plãce-re Caetele.” Apoi, în 14 mai: „Pe-tru Iroaie îmi trimite de la Palermofelicitãri pentru Caete.” Revistaare ecou ºi mai departe. Astfel, în25 iunie, redactorul va nota cusatisfacþie: „B.B.C.-ul, trecând înrevistã publicaþiile din exil, seopreºte foarte binevoitor asupraCaetelor de dor. Mã bucur de-oarece astfel atât prietenii, cât ºiduºmanii mei de la Bucureºti vorafla cã nu tac.” De asemenea, în27 iunie: „S-a întors Amãriuþei dinGermania, unde l-a vãzut peHeidegger care l-a autorizat sãpublice în Caete de dor traduce-rea unui text nepus în comerþ.”

Cel care citeºte astãzi revistaaceasta de început de exil va în-þelege pe deplin ºi scopul, ºi ati-tudinea celor care scriau în pagi-nile ei – ºi în primul rând a luiVirgil Ierunca – ºi anume dorinþade a continua în libertate ceea cenu se mai putea face în þara su-pusã „ciumei dialectice”, cumnumeºte odatã comunismul chiarîn paginile jurnalului sãu. „Politi-ca” publicaþiei, modalitatea de ada replicã imposturii ºi degradã-rii intelectualilor din þarã, ca ºi„politrucilor” care îi atacau printoate mijloacele pe cei plecaþi, eraaceea de a scrie cât mai bine, de aproduce opere literare viabile.Astfel, în 18 septembrie 1951, înJurnal, Virgil Ierunca îºi va expu-ne crezul direct: „...noi nu vremsã polemizãm cu politrucii de-cât creând ºi oferind spirituali-tãþii române un va urma pestehotare.” (s.n.).

La acest „va urma”, la aceastãcontinuitate a culturii noastre înlibertate a contribuit în mare mã-surã ºi revista Caete de dor (pre-þioasele ºi râvnitele Caiete dedor”, cum le va numi mai târziuMircea Popescu în Fiinþa româ-neascã, nr. 4/ 1964) ºi nu mai pu-þin realizatorii ei, Virgil Ierunca ºiC. Amãriuþei.

1 „Ne hotãrâm sã scoatem Caetede dor numai Amãriuþei ºi cu mine.Monica Lovinescu (...) va fi doar„colaboratoare”. N-are de unde faceefortul material necesar, adicã sã deajumãtate din bursa ºi aºa minimalã.Parcã ale noastre ar fi mai mari!”(V. Ierunca – Trecut-au anii).

revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


Da

ria

Cri

sti

an

a D

inc

ã –

Pa

rale

le (

Me

da

lia

de

Bro

nz

a S

alo

nu

lui)


miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

„Memoria nu încearcã sãsalveze trecutul decât pentrua servi prezentului ºi viitoru-lui.”

Jacques Le Goff

Filosoful, romancierul ºipoetul Constantin Amã-riuþei s-a nãscut la Foc-

ºani, în 1923. A fost, ca ºi alþi com-patrioþi (Virgil Ierunca, MonicaLovinescu etc.) bursier în Fran-þa, iar dupã rãzboi a obþinut cetã-þenia francezã. A scris poezie,eseisticã, prozã, colaborând lamulte dintre revistele exilului: LaNation Roumaine (ºi ca redac-tor), Caete de dor, Revista Scrii-torilor Români, România, Ame-rica º.a. A publicat de asemeneaîn limba francezã, sub pseudoni-mul Constantin Amariu, romane-le Le Paresseux, La Fiancée dusilence, Le Pauvre d’Esprit,L’œuf. Pentru romanul Le Pares-seux, aºa cum specificã FlorinManolescu în Enciclopedia exi-lului românesc, „a obþinut Pre-miul Rivarol, acordat anual înFranþa celei mai bune cãrþi în lim-ba francezã, aparþinând unui au-tor strãin. Luându-ºi ca subiectacþiunea unui activist de partidtrimis de comuniºti sã realizezecolectivizarea agriculturii într-unsat din Moldova, romanul luiC.A. polemizeazã indirect cu lite-ratura realist-socialistã din Româ-nia (Mitrea Cocor de Mihail Sa-doveanu) ºi cu iluziile sociale ºiestetice ale intelectualitãþii fran-ceze de stânga (Jean-Paul Sar-tre).” Alte volume semnificativeale autorului sunt studiile ºi eseu-rile L’Eglise au service de la Li-berté ºi La Vie de Nostradamus.

În 1951, la Paris, din iniþiativaneobositului Virgil Ierunca, îºifãcea apariþia revista Caete dedor. Metafizicã ºi poezie. Accep-tând calitatea de secundant, deco-fondator ºi redactor al prime-lor ºapte numere, ConstantinAmãriuþei i se alãtura celui careera acum, în exil, la o a doua ex-perienþã de acest gen.

Dar, mai înainte de a lãmurisemnificaþiile ºi importanþa deo-sebitã pe care o dobândea înepocã un asemenea fapt de cul-turã, iluminarea unui anume as-pect cu conotaþii speciale este im-perios necesarã: motivaþiile pecare s-a întemeiat apariþia uneiastfel de publicaþii au avut cutotul alte raþiuni decât cele obiº-nuite în situaþii similare. Intelec-tualii români aflaþi la momentulacela în Franþa se confruntau cuproblema identificãrii unor moda-litãþi capabile sã ofere o ºansã desupravieþuire pentru conºtiinþanaþionalã a românismului. În Ro-mânia, devenitã republicã popu-larã, stalinismul dezlãnþuise ocampanie de o sãlbaticie fãrã pre-cedent vizând totala distrugere aculturii, a tradiþiilor spirituale, ainstituþiilor, a istoriei naþionale ºi,în general, a tot ceea ce ar mai fiputut trimite cu gândul la exis-tenþa dimensiunilor identitare alepoporului român. Conºtienþi cãbolºevismul sovietic era pe calesã desãvârºeascã un veritabilasasinat spiritual, exilaþii, în re-plicã, iniþiaserã un aºa-numit

nnnnn DAN ANGHELESCU

Constantin Amãriuþei – co-fondator alrevistei Caete de dor. metafizicã ºi poezie.

front publicistic al emigraþieiromâneºti.

Aºa se explicã faptul cã revis-ta Caete de dor fusese preceda-tã de alte douã publicaþii: în 1947apãruse Curierul român (bule-tin ºapirografiat), în paginile luisemnând Mircea Eliade, MihailFãrcãºanu, Grigore Gafencu,Leontin Jean Constantinescu, N.I. Herescu ºi Emil Cioran. Un anmai târziu, în noiembrie, tot laParis, din iniþiativa lui Mircea Elia-de, ajutat de V. Ierunca, fusesetipãrit Luceafãrul, prima revistãliterarã a exilului, ambele benefi-ciind de subvenþiile oferite de ge-neralul Rãdescu. Apariþia ºi mo-dalitãþile în care s-au configuratrespectivele publicaþii poartãamprenta orizontului tot mai în-tunecat pentru viitorul românilor.Astfel, în Cuvântul de început(nesemnat) din Luceafãrul sespune: „Niciodatã nu s-a urmã-rit cu o atât de înveninatã în-verºunare rãstãlmãcirea tradi-þiei noastre istorice, ponegrireagraiului, a culturii noastre, ni-micirea spiritualitãþii noastreautentice.”

Caetele duc mai departe ace-eaºi idee susþinând ºi dorind sãpromoveze în continuare „vrereade dãinuire a cuvântului ºi gân-dului românesc”.

Cei doi au reuºit nu numai sãdetermine apariþia revistei, ci ºisã o finanþeze un timp, desigur,fiecare în felul sãu, Ierunca obþi-nând un post la Radio Paris,Amãriuþei muncind efectiv cuforþa braþelor, ca salahor.

Modestia lui este una exem-plarã. În amintirile publicate maitârziu în Jurnalul literar (nr. 15-18/ 2000, p. 5), el subliniazã me-reu cã rolul lui „a fost modestpoate tocmai fiindcã publicaþiaapãrutã în anii ’50 ai exiluluimi se pãrea ea însãºi modestã: orevistã neimprimatã, trasã pestencil (ºapirograf)”. Toate meri-tele, insistã în continuare, i-auaparþinut lui Virgil Ierunca, celcare a lucrat „mai mult decâtmine/.../ ºi, mai ales, a crezut caunul ce avea ºi experienþa ºivocaþia literarã, încã din þarã(de exemplu Agora tipãritã cu I.Caraion)”.

Ceea ce se cuvine subliniatdintru început este cã în paginileacestei noi publicaþii se produceo ridicare la un nivel superior dinpunct de vedere al argumentaþieifilosofice. Þinând cont de obiec-tivul cu implicaþii evident spiri-tuale pe care le viza amintituluifront publicistic al emigraþieiromâneºti, vom înþelege cã gân-ditorul, eseistul subtil ºi, nu maipuþin, poetul Constantin Amãriu-þei va constitui personajul cel maipotrivit pentru ceea ce se dorea,ca expunere, în paginile unei ase-menea reviste. Astfel, referitor laprezenþa poetului, în eseurile sale,riguroase, erudite ºi ample, me-ditaþiile vãdesc ºi ele vocaþia, cutotul aparte, a unui lirism de mariprofunzimi, gravitând mereu cã-tre strãvechile orizonturi aurora-le ale sufletului românesc. În toatese lasã întrevãzutã o sensibilita-te singularã unde, cumva, pe ur-mele lui Blaga, se opereazã o pã-

trundere în adâncimea pelagicã auniversului folcloric. Devine me-reu vizibilã o subtilitate ºi o anu-me ºtiinþã ce îi este proprie atuncicând reuºeºte sã surprindã atâtde volatila culoare a experienþeiexistenþiale a românitãþii. Se ajun-ge astfel la o eºafodare a unuiveritabil Letopiseþ metafizic alÞãrii Româneºti.

Sã mai reamintim cã, alãturi deN. Neculce, Mihai Cismãrescu,M. Korne, G. Filiti, D. Damian ºiD.C. Amzãr, Constantin Amãriu-þei a participat cu un studiu sub-stanþial, Starea d’întîi (introdu-cere la o schiþã de tipologie me-tafizicã a poporului român), în ca-drul unui volum colectiv intitulatRânduiala. În Perspective româ-neºti, publicat de editura lui IoanCuºa la Paris, prin scrisul sãu, seconfigura una dintre cele mai im-portante contribuþii în materie degândire româneascã, dat fiind cãProlegomenele din Perspective...aveau sã se complineascã prinMetafizica creaþiei lumii, Meta-fizica „Stãrii pe loc”, LucianBlaga metafizician al sacruluiromânesc, Starea de urât.

Multe dintre ideile cuprinse înaceste eseuri (publicate mai târ-ziu în Revista Scriitorilor Ro-mâni din Germania) au apãrut îngermene în paginile Caetelor. În-cepând de la un anume momentele vor reprezenta capitolele ace-lui amintit Letopiseþ metafizic. Sepoate distinge aici un demers fi-losofic menit sã trezeascã ºi sãactiveze conºtiinþa de sine a na-þiei, continuând demersurile careau fost începute (in nuce) în Ca-ete. Aºa cum sublinia regretatulNicolae Florescu, la ConstantinAmãriuþei „procesul fenomeno-logic era urmãrit ºi descifrat peun parcurs spiritual ce evoluea-zã de la etnic la cultural, iar maiapoi de la cultural la ethos, de-scriind tipurile de conºtiinþãnaþionalã – istoricã, organicã,socialã, spiritualã (axiologicã)ºi ontologicã – în raport cu mo-tivul originii, al statului ºi aldestinului românesc. Exemplifi-carea ºi analiza aserþiunilor te-oretice se moduleazã, ca ºi laBlaga, pe trunchiul creaþiei folc-lorice ºi al tradiþiei anonime,tinzând sã sistematizeze letopi-seþul metafizic în trei cronici:cea a Firii, a Cugetului ºi a Exi-lului.” (v. Nicolae Florescu, În-toarcerea proscriºilor, ed. Jur-nalul literar, 1998, p.189).

Cu privire la cel dintâi numãral Caetelor,în amintirile citate, fi-losoful face referire la un text in-titulat Dorul de veºnicie (Ambi-guitatea existenþialã), pe care îlpublicase acolo, text inspirat deinterpretãrile filosofiei fenomeno-logice, axat pe obiectul de cerce-tare al diplomei de doctorat pecare, mai târziu, avea sã o susþi-nã la Sorbona. Nu uitã totodatãsã precizeze cã acolo îl cita peLucian Blaga ºi faimosul sãutranscendent care coboarã. Deunde, mai spune el, „la mise aupoint pe care am fãcut-o ulterior- într-un articol inserat în volumulEminescu sau lumea ca substan-þã poeticã, editat cu ocazia a 150de ani de la naºterea lui Emines-

cu”. Dar editorialul propriu-zis alCaetelor se va materializa ºi elîntr-un articol intitulat Naþiona-lism transcendental (în numãrul2), temã pe care o va relua cevamai târziu în eseul Starea d’întâia României. ªi, mai mãrturiseºte:„i-am vorbit lui Heidegger deCaetele de dor ºi el mi-a dat pla-cheta lui Der Feldweg (franceziin-o cunoºteau) pentru a o tradu-ce ºi a o publica în revista româ-neascã. A apãrut sub titlul Drumde þarã.”

Pentru Constantin Amãriuþeiproblema supravieþuirii conºtiin-þei naþionale a celor desþãraþi afost – ºi a rãmas pe parcursul în-tregii sale creaþii, una esenþialã.Ea devine aproape obsesie ºi, deaici, el apare în ipostaza celui carecautã, descoperã ºi încearcã sãpunã în valoare formele de des-fãºurare ale gândirii româneºti(de la Cantemir, Neagoe Basarabºi pânã la Blaga ºi Vulcãnescu)fiind convins cã se aflã în pre-zenþa unei mari vocaþii metafizicea sufletului românesc. Potrivit lui,ea s-a manifestat fie în termenimaterialiºti (la Conta – ondula-þia universalã), fie într-o viziunemisticã (a ritmurilor – la VasilePârvan), fie într-o simbolisticã aunduirii, cum se întâmplã la Bla-ga ºi Dan Botta, toate la un locîntemeiate pe o profundã intuiþiea ceea ce se aflã cuprins în stra-nia sintagmã a Stãrii d’întîi. Înmeditaþiile lui, sensul acesteia dinurmã se circumscrie, de la unmoment încolo, celui de „stareabsolutã, pre-ontologicã în spi-ritualitatea româneascã (niciFiinþã, nici Nefiinþã), /.../ înþe-leasã ca stare pe loc. Din ea,vorbind ulterior despre Emines-cu, analistul Amãriuþei conclu-zioneazã cã a izvorât acea sete aliniºtii eterne, cântecul vechi ceobsedeazã ºi pe Hyperion (mi-esete de repaos)”. Eminescu de-vine astfel, pentru prima oarã înliteratura românã, aducãtor „... fieal unuicântec ce a încifrat rea-litatea/.../ prin metaforã/..../ fiea unui cântec ce des-cifreazãStarea d’întîi ca Enigmã prinalegorie.” (v. Constantin Amã-riuþei, Eminescu sau lumea casubstanþã poeticã, 2000, ed. Jur-nalul Literar, p. 17)

Fenomenologia creaþiei po-etice pe care poetul ne-perechea instaurat-o ca discurs (deja pre-zentã în spiritualitatea româ-neascã sub forma de folclor) seconfigureazã, potrivit lui Amãriu-þei, ca o esteticã a „stãrilor dedor ºi de urât.” Pentru poet, do-rul este infinit, ceea ce iluminea-zã vaste orizonturi cãtre imagineafirei ilimitate. Cât priveºte urâ-tul, el e legat de starea de finitu-dine a lumii. Dialectica unei ase-menea gândiri poetice, sublinia-zã comentatorul, vãdeºte marisubtilitãþi; permite stranii ºi tul-burãtoare treceri dintr-o ontolo-gie în alta ca în Mortua est sau Orãmâi. Frumosul estetic survineaici (din perspectiva celui ce în-cearcã sã aducã în vizibilul nos-tru complicatele ei meandre) cailuminare a Stãrii d’întîi. Aceeacare „...este chiar o stare onto-logicã: imagine absolutã, trans-

cedentalã. Dar nu ca Fiinþã ex-primatã în idei (ca în filosofiaoccidentalã) ºi nici ca Mister(redat de Icoana divinului, caîn fenomenul religiosului în ge-neral), ci ca Enigmã.” (ibidem,p.17) Potrivit lui Amãriuþei, di-mensiunea specificã ºi singularãa filosofiei ºi poieticii eminescie-ne se desluºeºte în (termen hei-deggerian) deschiderea lumina-toare (Lichtung) asupra stãriioriginare din lucruri.

În Caete de dor, aportul luiConstantin Amãriuþei este deo-sebit de consistent. Apare ºi demai multe ori în acelaºi numãr,semnând cu numele sãu ori cuiniþiale. Aºa, de exemplu, în nu-mãrul 5 îi întâlnim numele de treiori, iar încã de douã ori iniþialeleC.A. El publicã eseuri, poezii,comentarii, replici la textele unorcritici din alte reviste asupra ce-lor scrise de el, recenzii, studii ºichiar comentarii de artã plasticã.Un alt exemplu este studiul dedi-cat „fenomenului Miticã”, perso-naj-emblemã din schiþele lui Ca-ragiale. Atinge astfel problemeleprivind statutul (rolul, individua-lizarea) limbajului în modernita-tea noastrã. Astfel, fenomenolo-gica punere între paranteze (acelepoché despre care se vorbeºtede la Husserl încoace) presupu-ne cã orice modalitate în care seconfigureazã un anume mod devorbire are o certã influenþã în aoferi firescul ontologic prin carese manifestã o existenþã indivi-dualã. unul de referinþã în biblio-grafia operei caragialiene. Dãmnumai câteva scurte exemple:

„…orice punere între parante-ze descoperã în lumea lui Miticãrolul limbajului. Miticismul esteatunci un fel de-a vorbi. Dar ori-ce fel de-a vorbi are un rol la con-stituirea însãºi a firescului onto-logic ºi a existenþei insului.Deaceea, analiza limbajului ne va pu-tea lãmuri ce înseamnã pentru fi-rea româneascã un Miticã. /…/Miticã este un fel de a fi în lume,pentru cã este mai întâi un fel dea vorbi. /…/ E un lucru de o foar-te mare importanþã aceastã des-coperire cã:

– nu existã gândire în afarã decuvânt;

– nu existã firesc în afarã deLogos.

Numai acum putem sã ne în-toarcem la o analizã de limbaj miti-cist. /…/ Cãci, în loc sã constituieo lume originarã, limbajul miticistse dezvoltã parazitar. Adicã: ob-iectul firesc ºi intenþia insului spre

revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti



el se referã la un limbaj constituitanterior. Mai precis: logosul mi-ticist creºte pe limbajul lumii detoate zilele, ca un neg urât, trã-gându-ºi sa raison d’etre dinmunca unui limbaj déja constituitde alte existenþe. /…/ Un exemplune va lãmuri mai bine: Lache întâl-neºte pe Mache ºi-i spune: „haisã lingem un molan”. Intenþia ºiobiectul sunt prezente aici; invi-tat sã lingã un molan, Mache vaavea de ales între acceptare ºi re-fuz. Dar Mache cunoaºte logosulacesta, el însuºi fiind un Miticã.Noi însã, nu. Pentru ei, „sã lingemun molan” înseamnã sã bem vin.Dar „bem” ºi „vin” au încetat sãfie acþiunea ºi obiectul firesc, cisunt doar „lingem” ºi „molan”, cu-vinte ce la urma urmelor nu suntnici ele prea noi; dar trebuie subli-niat cã ºi sensul firesc al lor a fostescamotat. Claritatea este în eroa-re („a linge” nu este „a bea”) iarermetismul nu dezvãluie un obiectnou, ci ºi el a îndepãrtat un vechisens. Reiese cã Logosul Parazitarnu poate trãi fãrã o distrugere alimbajului spre care s-a îndreptat,ca spre un obiect oarecare.”

„Miticã sau logosul parazitar”poate fi considerat un model deînþelegere fenomenologicã a unuipersonaj prin limbajul sãu ºi dãseamã de preocupãrile ºi infor-maþia intelectualilor români dinafara þãrii.

Spirit polivalent, Amãriuþeisemneazã, în acelaºi numãr ºaptepoeme, printre care le amintim pecele intitulate „Exil” ºi „Celãlaltexil”, dar ºi cronici literare, cumeste cea despre volumul AdrianeiGeorgescu-Cosmovici, Au com-mencement était la fin (tradus deMonica Lovinescu, sub titlul Laînceput a fost sfârºitul). Autorulcronicii introduce subtil ºi ideeavalorii de document a cãrþii în caresunt dezvãluite indiferenþa „apu-surilor adormite” la ceea ce se în-tâmplã cu oamenii într-o þarã lãsa-tã pradã comunismului:

„O carte simplã, fãrã literatu-rã ºi mai ales fãrã orgoliu. Scrii-toarea povesteºte ceea ce s-a în-tâmplat cu ea, cu þara, cu lumea.ªi deodatã, dupã trecerea prinbirouri, pe strãzi, în închisori, înmunþi – eroina acestor întâmplãriajunge la hotare. Limite-ultimeunde viaþa trebuie sã se trans-forme în altceva: în libertate sauîn moarte. /…/

Cartea doamnei Adriana Geor-gescu-Cosmovici este deci o ini-þiere. Dar cine nu recunoaºte, aici,unica religie valabilã: iubirea deneam ºi de adevãrul sãu, precumºi singurul locaº de sfinþenie:munþii, apele ºi câmpiile de la noi?!

De aceea se poate vorbi de ovaloare în sine a cãrþii. Desigur cãaltele ne vor fi criticile de judeca-tã. Nu document politic, nu cartede propagandã pentru apusuriadormite (pe când îndurerate tur-me de oameni robesc în Est) ºi nuliteraturã, ci autenticitate, în ceea

ce semnificã ea: identitatea dintrevobã ºi port, trãirea ca atare a unuiadevãr. Iar la autoarea românã,orice vorbã, orice gest, orice trãi-re sunt rãsfrângeri pe cerul esen-þelor de om ºi pe câmpul unde de-a pururi se va petrece istoria delibertate a omului: Þara Româ-neascã. /…/ Cãci pentru întâiaoarã cineva scrie cu dreptul ace-luia care n-are pe cuget laºitãþi ºiminciuni, fapte ºi trãiri silnice, faþãde neom, faþã de omul din el, faþãde istoria lui. D-na Adriana Geor-gescu e o scriitoare fãrã mauvai-se conscience ºi de aceea este oscriitoare autenticã.

La început a fost sfârºitul eparcã un înfricoºat verset biblic,dintr-o biblie ce începe cu Vre-mea Apocalipsului abãtutã pes-te întinsul României ºi unde su-ferã, într-o frãþeascã unire ºi ino-cenþii ºi vinovaþii. Faptul cã maisunt însã fiinþe care, în tot timpulacestor nopþi de chin ºi beznã,au pãstrat luciditatea celor ce seîntâmplã, precum ºi tãria de a stri-ga credinþa lor în luminã ne facesã sperãm cã sfârºitul Apocalip-sului nu va întârzia. Cãci ºi „Cu-vântul” elementar ºi suferind seîntrevede acum, ca în creaþiaacestei scriitoare de talent.”

În numãrul 7, C. Amãriuþei pu-blicã studiul Originea intenþio-nalã a lumii în colindele româ-neºti, în care polemizeazã cu în-þelegerea defectuoasã a încercã-rilor de a facilita apropierea citi-torilor români de terminologia ºiproblematica filosofiei moderne.Nu lipsesc accentele ironice laadresa „folcloristului (care) ºi-avãzut materialul pe care îl studia-zã ºtiinþific luat cu o oarecare„uºurinþã”/…/ ºi dus pe melea-gurile unei semnificaþii „neexac-te”. „Indispoziþia lui”, subliniazãmai departe autorul, „þinea de dis-trugerea obiºnuitei „viziuni asu-pra lumii” hotãrâtã ca autenticromâneascã dar „rãmânând exclu-siv în domeniul morfologiei cul-turii.” Aceeaºi neînþelegere o re-proºeazã ºi „europenilor” incapa-bili sã înþeleagã faptul cã „feno-menologia învãþatã în biblioteci-le occidentale se poate aplica –întrucât este o metodã de cerce-tare – ºi unei lumi din Orient, acãrei trezire din somnul dogma-tic constituie una din principale-le sale preocupãri.”

Mai departe, în douã capitole– „Ursire ºi Menire” ºi „Omenieºi Omenire”, autorul, luându-ºi ca„material fenomenologic” de stu-diat un colind românesc din Ar-deal (din care insereazã multeexemple), face ºi „o iniþiere – peplanul limbajului românesc – înterminologia filosoficã moder-nã”, explicând termeni ca „inten-þional”, „ontic”, „noimã” etc., cumultiple referinþe la filosofia luiHeidegger, Husserl sau Lotze.

Finalul studiului întoarce toa-tã analiza ºi explicaþia colinduluiardelenesc (strãvechi) cãtre ceamai gravã problemã pe care otrãiau contemporanii sãi – ace-ea a exilului:

„Mai e nevoie (…) sã subli-niem semnificaþia tragicã ce îm-bracã omul departe de casã? Hei-degger analiza „întoarcerea sprecasã” a lui Hölderlin. Noi avemca temã unicã, existenþialã EXI-LUL, ca îndepãrtare de esenþanoastrã. Ursirea ºi menirea rãmânfãrã omenia gospodãriei plinã de„belºug” ºi de „omenire”. Exiluleste existenþa inautenticã – subraportul sorþii celei adevãrate; eleste cãderea în anterioritatea lu-mii, în intenþionalitatea purã fãrã

acþiunea ºi limbajul realizator.”În Caete (nr 2/1951) întâlnim

de asemenea, sub semnãtura lui,un studiu intitulat Pãcalã sauexistenþa absurdã, dublat desubtitlul Schiþã pentru o filoso-fie a neghiobiei. Acolo, potrivitlui Nicolae Florescu, eseistuladuce în discuþie „conceptul denoimã” ºi aratã cã „în motivul luiPãcalã prostia este propusã camod de cunoaºtere a lumii”, datfiind cã „aceasta, trãind fãrã noi-mã, denunþã existenþa lumii cavinovatã de nonexistenþã ºi rele-veazã absurditãþile ºi imposibili-tãþile Firii”. (v. Nicolae Florescu,Întoarcerea proscriºilor, ed. Jur-nalul literar, 1998, p. 190).

Cele enumerate mai sus sunt

„La grandeur des gensd’esprit est invisible aux rois,aux riches, aux capitaines, atous grands de chair”.

Pascal

Drumul care duce la casalui Heidegger esteacelaºi pe care l-a de-

scris în Feldweg: urcã pânã la otroiþã ca o ascezã, se încovoaiespre stânga apucând-o, ºerpuindpeste câmpie, spre pãdure. Deacolo, dupã ce te-ai odihnit pe obancã de „lemn neºlefuit”, începcãrãrile pãdurii, neºtiute de pro-fan, încurcate, fãrã ieºire. Totuleste adevãr acolo ºi totul nu ducenicãieri. De aici începe parabola„Holsweg”, aceea ce vorbeºte desisteme filosofice din trecut, desalvare prin artã ºi poezie.

Ci eu mã opresc pe acest Rõte-buckweg (în Freiburg), la numã-rul 47, unde iniþialele M.H. în re-lief, pe portiþa de lemn (intrareaproape moldoveneascã!), mãreþin, mã invitã sã intru. Un cireº,încãrcat ºi copt, se apleacã pestedrum; doi copii se joacã, fãrã gri-jã. Nimeni nu încearcã gustul ci-reºelor; îi va învãþa vreodatã dru-mul de þarã cum începe lumea?!

Câþiva metri pânã la intrare;sãpate în lemn, pe frontispiciulcasei, patru versuri. ªi doamnaHeidegger apare în aceeaºi clipã,cu pãrul alb ºi pe faþa abia veste-jitã de vârstã, un surâs binevoi-tor. Citesc în fugã primul ºi ulti-mul vers: „Odihneºte-i inima…Afarã este viaþã”. ªi-n pragul uºii,mi se pare cã intru într-o casã fa-miliarã, cunoscutã mie încã demult, când citeam Firea ºi Tim-pul într-o vie din Moldova, pier-dutã în trecutul lipsit de noimã.Veneam oare aici, ca-ntr-un po-pas miraculos, spre acel viitor deîntoarcere în Timp ºi Fire?!

Doamna Heidegger mã con-duce la primul etaj: e ora patru ºisoþul lucreazã în birou. Pe urmã,mã lasã singur.

M. Heidegger este un om destaturã micã, cu gesturi vii, co-recte; mai mult încã: fireºti ºi ama-bile. Îmi oferã un scaun lângã bi-rou ºi imediat vrea sã ºtie ce fac,cine sunt. Îl liniºtesc: nu-s niciturist, nici american. În servietãn-am nici carnetul de autografeºi nici aparatul de fotografiat: cidoar câteva foi albe, pe care aºvrea sã notez explicaþiile lui. Cãci,îi spun fãrã ocol, lucrez la Sorbo-na o tezã fenomenologicã, cevaîn legãturã cu „Origina lumii”.

nnnnn CONSTANTIN AMÃRIUÞEI

întâlnire cu M. Heidegger(Caete de dor, nr. 3/ 1951)

Mã roagã sã-i pun întrebãri,fãrã sfialã. De altfel, a tras lângãmine o mãsuþã pe care se aflã ofarfurie cu cireºe, ºi-mi oferã câ-teva. Eu îi „povestesc” cele ceam înþeles din opera sa, mai cuseamã în problema „existenþiali-tãþii” insului ºi a obiectului, temede care la Paris m-am lovit ade-sea, în discuþiile aproape completgreºite ale compatrioþilor noºtri.Heidegger se amuzã când îi po-vestesc unele din aceste abraca-dabrante ºi româneºti (!) explica-þii. Îi spun cã, în definitiv, aceas-ta e soarta deschizãtorilor de lim-baj ºi gândire. (Ceea ce este trist,e cã proºtii n-au conºtiinþa inep-þiei lor).

Fereastrã largã, deschisã sprepãdure; la orizontul ei, încadrat ºi„vizat”, un copac, avansat sprenoi. Îl analizãm, în raportul de on-ticitate ºi ontologie. „De ce arbo-rele din faþã, îl întreb pe Heideg-ger, acest „seinde” (onticitatea sade „firesc pur ºi simplu”) are ne-voie sã fie în Fire (adicã „Seien-den” ce ajunge la „Sein”/ Fire/ desSeienden), pentru ca el sã fie fun-dat? De ce acest salt – aceastã„alunecare în Totalitate” (im Gan-zen)? Mi se pare cã adevãrul fi-rescului se fundeazã pe pãcatulcãderii în Tot, mult mai teribil de-cât acela al cãderii în singurãtate.Cãci Totul transformã într-o pastãfãrã culoare esenþa specificã a fi-rescului pur ºi simplu.

Heidegger nu-mi rãspundeimediat; a vãzut cã pun în vorbe-le mele pasiune („a ghicit”, oare,cã revolta mea e mai mult decâtumanã, e ontologicã?), ci gân-deºte. Desface braþele ºi-mi spu-ne simplu: „Sincer, nu ºtiu nimic”.

Înþeleg atunci de ce filosofianu putea începe decât în clipacând Socrate aflã cã „nu ºtie”; cãurcã spre cer, cu „sfânta ignoran-þã” a unui N. de Cuan ºi sfârºeº-te – pentru un alt început pãmân-tesc, cu „sinceritatea neºtiinþeiheideggeriene”.

Dar Heidegger nu vrea cadupã-amiaza mea sã fie un Orizontal eºecului; mã întreabã ce s-a în-tâmplat cu C. Noica, acest româncare l-a impresionat prin inteligen-þã ºi culturã. Îi spun cã într-ade-vãr Noica este un mare începãtorde filozofie româneascã, împreu-nã cu un alt român – de destintragic – M. Vulcãnescu. Ei au în-þeles interpretarea limbajului ºigândirii omului (român) ºi cã me-tafizica ajunge la etica ei proprie,la etica româneascã (pe care o

contestã exact aceia ce n-au pri-ceput un Descartes, un Aristotsau un I. Kant!).

Îi vorbesc de încercarea exila-þilor de a continua aceste înte-meieri, de Caete de dor. Heideg-ger e din ce în ce mai interesat:„Ce sens are dorul? Lumea sauFirea în filosofia româneascã?”

În fiecare explicaþie, Heideg-ger face fiºe; mã uimeºte cunoº-tinþa lui de gramaticã latinã.N-am sã uit niciodatã mirarea cea manifestat-o, în momentul cândîi spun cã acelaºi M. Vulcãnescuexplica sensul lucrului „aevea”dat: „aevea” vine, dupã M.V., dela „as aevum”, ceea ce înseamnã„din eternitate”. O transcenderea fenomenalitãþii vremelnice, prinsimpla apariþie în prezent (aevea).

Seara coboarã din pãdure sprenoi. Heidegger cautã câteva cãrþipe care mi le oferã „în amintireaunei frumoase ºi interesantedupã-amieze petrecute la Frei-burg”. Îi spun cã aº vrea sã tra-duc Feldweg pentru Caete dedor; e mai mult decât de acord:interesat de echivalenþa termeni-lor ce va trebui sã-i stabilesc.

Astãzi lucreazã Leibniz; în lu-nile trecute analizase un vers dinMõrike. Mâine? Va vedea …

Bunã impresie despre Beau-fret: e singurul lui prieten, fran-cez cel puþin. Beaufret îi dãduseLe petit Prince de St. Exupery,cu o dedicaþie (din Corneille).Heidegger îmi aratã cartea ºi cuocazia aceasta vãd bibliotecafrancezã a filosofului german:Valmy, Pegny ºi Mallarmé. Mãscol ºi-l rog sã-mi permitã sã plec.Mã conduce în grãdinã ºi seopreºte: „N-aº vrea sã iau cumine câteva cireºe?” ªi fãrã sãaºtepte rãspunsul, cu aceleaºigesturi vii, se duce în bucãtãrie.Câteva clipe ºi revine cu o enor-mã pungã plinã.

Acest om e de o familiaritateextraordinarã. Aº regreta dacã ci-neva ar lua „naivitatea” de a legaprietenie cu strãinii (primeºte peoricine, chiar ºi pe turiºtii ameri-cani), drept o slãbiciune: în Hei-degger am gãsit într-adevãr unînþelept, ce se bucurã, vorbeºte ºise întristeazã, inocent, ca cei mici.

Afarã, spre Freiburg, drumulcoboarã în seara împãciuitoare.

Lângã troiþã, m-am oprit ºim-am închinat. Cãci înþelesesemcelãlalt adevãr pe care filosofulnu-l discutã.

Iisus stã mereu rãstignit.Iunie 1951.

numai câteva exemple – informa-þie ºi îndemn la lecturã – din con-tribuþia lui C. Amãriuþei în pagini-le Caetelor de dor. Cine va studiascrierile sale (publicate în Caetede dor sau în volume) ºi îndeo-sebi eseistica sa, va înþelege cãscriitorul apare ca una dintre per-sonalitãþile importante ale exiluluiliterar românesc în a cãrui operã –eseuri, prozã sau poezie – se facevizibilã aglutinarea, cu înaltã va-loare de sens, a unei adevãratetipologii metafizice a spirituali-tãþii româneºti, gânditã ºi înþelea-sã drept esenþã a dimensiunilornoastre identitare.

Semnãtura sa în Caete dedor a adus un plus de valoarerevistei.

revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rv

iu


Soarta unei reviste, dupãce a animat prezentul, fiecã a reuºit sã se impu-

nã, fie cã nu, este sã intre în fon-dul documentar pasiv al unei bi-blioteci. Colecþiile publicaþiilorsunt rar de tot deranjate de cu-riozitatea unor cercetãtori, inte-resaþi sã reconstituie contexte,dispute, începuturile de afirmareale unor scriitori deveniþi celebri,istorii zbuciumate ale receptãriiunor opere ce au supravieþuitanumitor perioade. Oricât ar fifost de importante, revistele nuintrã, în mod obiºnuit, în vizorulunor reeditãri, ci numai în atenþiaunor selecþii publicistice sau an-tologii tematice. ªi totuºi, în aniipostdecembriºti, în România,anumite reviste de excepþie, cuun numãr mai mic de apariþii, aufost pur ºi simplu reluate ºi reda-te unui public interesat de inedi-tul unei ofensive culturale. Primarestituitã dupã 1990 a fost revis-ta „Criterion”, cu doar ºapte nu-mere apãrute la sfârºitul anului1934 ºi începutul lui 1935, loculunde se afirmase gruparea „noiispiritualitãþi”, animatã de Comar-nescu, Eliade, Noica ºi MirceaVulcãnescu. Emil Pintea a reali-zat în 1992 la Editura „Dacia” ofoarte utilã, masivã (aproape 700de pagini, format mare) ºi binegânditã antologie literarã a revis-tei „Gândirea” (deci nu o repro-ducere integralã, imposibilã da-toritã volumului mare de texte, în-trucât revista a apãrut pe durataa 23 de ani, din 1921 pânã în1944). Au venit la rând publica-þiile avangardiste de scurtãduratã, reproduse anastatic deNicolae Þone la Editura „Vinea”.Cea mai recentã operaþiune edito-rialã de reintroducere în circuitulactualitãþii a unei reviste este re-tipãrirea în 2003, la Editura „Da-cia”, a „Revistei Cercului literar”,cu opt numere apãrute la Sibiu înprima jumãtate a anului 1945,unde începuserã sã se afirmeNegoiþescu, Radu Stanca, Doi-naº ºi alþi componenþi ai unei gru-pãri ce a deschis un mare capitolîn literatura contemporanã.

Exemplele de reeditare sau deantologare a unor reviste nu suntfoarte multe, dar poate cã sufici-ente pentru a caracteriza un simp-tom de interes al istoriei literaremai recente, în virtutea cãruiaEditura „Jurnalul literar”, coordo-natã de Nicolae Florescu, ºi-aorientat atenþia spre o revistã aexilului parizian, „Caete de dor”,apãrutã în condiþii tipograficemodeste în anii 1951-1960. Pen-tru primele ºapte numere (din1951-l953), revista i-a avut ca re-dactori pe Virgil Ierunca ºi Con-stantin Amãriuþei, iar de la numã-rul 8 încoace (din 1954 pânã în1960) a rãmas numai Virgil Ierun-ca drept singurul redactor al pu-blicaþiei. În cadrul planului decercetare al Institutului de isto-rie literarã „G. Cãlinescu”, Miha-ela Constantinescu-Podocea ºiNicolae Florescu au iniþiat resti-tuirea revistei de „metafizicã ºipoezie” (dupã cum se recoman-

Vara

„E vreunul sã se ascundã focului ce nu doarme niciodatã?”Herakleitos

Întâiele viorele de aprilie din gleznele tale-au rãsãritºi astãzi încã în pãrul tãu vântul peste searã îºi þese vãpãile –ai fost atât de frumoasã încât întreagã ai rãmasºi cu fiecare nouã primãvarã stinsãacelaºi vânt arzãtorce din mine coboarã o sã-þi aducã tãmâia zãpezilor ce se duc –oh! Învârte-se peste tine Fecioara de foc pânã la urmã,cã de când Argeºul sufletultãu îl repoartã preacurate-i s-au limpezit adâncurileneînceputei sale tãceri ºidacã ochi sã vazã încã nu ºtiupe unde tu ai trecut firea cum nu se mai ascundee ca flacãra vieþiifugãritã, surpatã de boalã, în necinste ucisã, cu o jivinã pestestânciniciodatã nu se rãmâne din viaþãci doar moartea ºi luminarea ei clarãde-ar mai ajunge pânãsub zidurile de piatrã întunecatã a munteluici doar dacã din fântânile reci ale fãrã de timpuluis-o mai trezi iar voinþa de libertatea celei care-ai fost tu când te-ai frânt de seninãºi-ai sã ieºi sã mã strigi la marginea florilor de þãrânão sã pãtrunzi cine, de-abia atuncirãdãcinile fiinþei tale din fiinþa lumineile-a smulscând nevrednic, putred ºi singur n-am sã mai ajung sã-þi rãspundºi-n somn cu aceste lacrimi de sânge ai sã mã auzi plângând.

nnnnn ION PÂRVULESCU nnnnn ION SIMUÞ

o ediþie criticã a revisteiCaete de dor

da din subtitlu) într-o ediþie criti-cã, însoþitã de comentarii ºi decâteva note ajutãtoare (ar fi fostnecesare chiar mai multe). Unpreambul de Constantin Amãriu-þei, un interviu cu Virgil Ierunca,glosele lui Nicolae Florescu de-spre contextul politic ºi publicis-tic al epocii, fiºa de dicþionar arevistei alcãtuitã de MihaelaConstantinescu-Podocea oferãinformaþiile necesare pentru a în-þelege importanþa acestei publi-caþii excepþionale, capabilã sãtransgreseze conjuncturile ºi sãintre în orizontul de lecturã alunui cititor din altã epocã ºi dinalt spaþiu cultural. Editorii au reu-ºit sã tipãreascã pânã acum treivolume, care acoperã împreunãanii 1951-1954: primul, în 2000,restituie integral cele patru nu-mere apãrute în 1951; al doilea,din 2002, reia numerele 5 ºi 6 apã-rute în l952; iar cel de-al treilea,din 2003, reproduce numãrul 7din 1953 ºi 8 din 1954. Dupã cumse poate observa periodicitateaera nestatornicã, aºa cum erau ºivremurile ºi condiþiile materiale.E nevoie de continuarea efortu-lui editorial, pentru a acoperi învolumele urmãtoare ºi intervalulcare a mai rãmas, 1955-1960.

Retipãrirea revistei „Caete dedor”, una dintre cele mai impor-tante ale exilului, e o reeditarejustificatã de câteva raþiuni prio-ritare. Prima ar fi caracterul cultu-ral elitist al publicaþiei, reprezen-tativ pentru înaltul nivel de aspi-raþie esteticã ºi filosoficã al unuigrup de intelectuali români, purºi simplu disperaþi, în anii ́ 50, deabsenþa unor modalitãþi fireºti deexprimare. Aceºtia se aflau „sus-pendaþi” în lumea liberã (încã nein-tegraþi), evadaþi din închisoareaunui regim comunist care nu aveaatributele provizoratului ºi carei-ar fi anihilat. Mijloacele lor ma-teriale erau modeste, dar condi-þiile politice, exterioare, le erau fa-vorabile, adicã puteau sã-ºi ma-nifeste dreptul la liberã exprima-re, ceea ce însemna enorm faþãde ce se întâmpla în România pecare o pãrãsiserã la timp, ca sã sesalveze. Cei doi redactori pari-zieni, Virgil Ierunca ºi Constan-tin Amãriuþei, reuºesc sã obþinãcolaborãri din apropiere sau dela mai mare distanþã: MirceaEliade, Vintilã Horia, AlexandruBusuioceanu, N. I. Herescu,Mihai Niculescu, Nicu Caranicaºi mulþi alþii. Bãnuiesc cã încã unadin dificultãþile de început alerevistei putea fi legatã de nesi-guranþa publicului cititor, extremde restrâns, de aici decurgândconfidenþialitatea tirajului (desprecare nu ni se spune nimic). Dartocmai aceastã situaþie sociologi-cã obiectivã va fi decis elitismulpublicaþiei, ceea ce i-a asigurat,prin compensaþie, rezistenþa întimp, doveditã cu prisosinþã la onouã lecturã, cea de astãzi.

Al doilea motiv care îndreptã-þeºte reeditarea revistei „Caete dedor” e raritatea ei „bibliofilã” (im-propriu spus). În bibliotecile dinRomânia revista nu avea cum sã

intre, din moment ce era interzi-sã, ca orice þinea de exil. Nu ar fifost de gãsit în þarã decât, even-tual, în arhivele Securitãþii. Cine-va ar fi putut vedea vreun exem-plar cu totul întâmplãtor. ªi-ar fiputut procura unul, fãrã a-ºi pe-riclita libertatea, numai din 1990încoace, cum aveam eu numãrul10 din 1956, dãruit de Virgil Ie-runca, la solicitarea mea, unde,sub pseudonimul Haiduc, VictorValeriu Martinescu, aflat în þarã,publicase virulente poeme anti-comuniste ºi antisovietice. Amreconstituit ºi restituit acest do-sar în „Familia” nr. 10 din 1990.Acest fapt, puþin cunoscut, do-vedeºte cã au existat manifestãrisemnificative ale disidenþei multînainte de Paul Goma, deºi nu di-recte ºi senzaþionale.

Revista „Caete de dor” de-monstreazã cã a existat ºi în exilrezistenþã prin culturã, care nu eun apanaj al salvãrii intelectuali-lor doar în comunism. De fapt,aceastã sintagmã laxã, frecventºi cam abuziv invocatã, nu are ovaloare operaþionalã, nici politi-cã, nici esteticã, nici mãcar so-ciologicã; are doar o valoare de-scriptivã neutrã. Prin culturã aurezistat ºi scriitorii, ºi cititorii (ceicare au rezistat cu adevãrat), ºiromânii din þarã, ºi românii dinafarã, ºi intelectualii secoluluiXX, ºi cei ai secolului XIX, ca ºiai secolelor anterioare. Prin cul-turã vor rezista, dacã vor sã re-ziste astfel, ºi cei care vor sã în-frunte la începutul secolului XXIagresiunile divertismentului ºi alekitsch-ului, devoratoare de timpºi de personalitate. Vreau sãsubliniez cã rezistenþa prin cul-turã, de care s-a fãcut ºi se faceatâta caz, într-un mod exagerat,nu e câtuºi de puþin o formã spe-cificã de supravieþuire în interio-rul comunismului. Dar ºi aceasta(ca ºi disidenþa) e o altã proble-mã, o temã care meritã o reflecþiemai detaºatã ºi mai stãruitoare.Redactorii ºi colaboratorii revis-tei „Caete de dor” au vrut sã re-ziste în exil, în anii ’50, prin cultu-rã, la modul general vorbind, ºisã se situeze în interiorul culturiiromâneºti, în mod special, al cã-rei specific îl purtau cu ei ca peun destin propriu, voiau sã-l re-leve ºi sã-l apere. Cum au fãcut?– iatã întrebarea, proiectul ºi ne-liniºtile din care s-a nãscut origi-nalitatea acestei reviste.

revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


revisteromâneºti


Arina Pîrvu – Drumul spre libertate

Eduard Alexandru Niþulescu – Drumul drapelului

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rviu

inte

rv

iu


be

letris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ã

poemeUNIVversurinnnnn ADRIAN BODNARU

Bere cu burbon, la Minerva,Olteþ cu-apus, în Balº, pe pod –la fotbal-tenis, din drob, serva,într-un ªtefan miriapod

(cel Mare)-ºi trimisese parcã,pierzând Internele pe drum,de se trezesc caschete leoarcã,la ºase ani de-atunci, ºi-acum,

aici, în Parc – e opzeºase –,întocmai el, desculþ, Donose,la IOB vorbind în pase,de strigã-albinele: „ – Pe jos e

(în iarba cu nectar) cevacare te-adoarme ºi pari moartã,mai bine sã nu ºtii cã vaºuta ºi la, ºi pe, ºi-n poartã!”.

La trei sezoane de când Luzîl cunoºtea drept capitão,îi am Ciupitu în auzºi-mi vine nu sã cred – eu? eu? –,

dar trei la treisprezece sunt,dac-au fost ani cu douã ierni,destui cât sã visezi mãruntde tot: cum ninge,-aºa-þi aºterni.

„Centralul” pe Central-l dãduse,iar ultimul avea nocturnãpânã la 10, ºi – ce nu seºtia – recepþie, pe urmã,

cu o mãsuþã, trei fotoliiºi un prieten-doi, cel mult,sub scara,-n faþã-sus, cu doliiºi,-n spate-jos, c-un „dupã pult”,

cu dom’ profesor Jean Enacheºoptind: „– La cum castanii merg,E 70-ul, dacã tac, e,Costicã, gol din semicerc!”,

decarul alb-albast’ ce-n gingaretragerii-mbrãcat din cappânã-n picioare sta sã ning-aninsorii nea (zãpadã-n trap).

Trãiam pe-atunci ca într-un Zbordeasupra unui cuib de cuci,la Osii cu un comandor(ºi la Boghiuri), în Tecuci,

nãscut, dar nu definitiv,ca în Craiova, la ani patru.Ieºind, cu ceasul peste tiv,manºeta cu un geriatru-n-

curcatã îi pãrea, imun,în dreapta când privea, Chimia,din Cup,-o salvã ca de tuntrãgea cu sete ca sã-i fie-a

ei spumã farul pentru stânga,acolo unde Valea Vlãicii,cu un cuier în mâini, ca stânca,îi aºtepta paltonul gãicii,

sau poate Gicu ºi cu Gica –Ionescu („Mannix”) între eisilabisind o mai nimica:su-ta ju-ma-te de mii lei –

îl aºteptau cu Oblemencola primul titlu pentru Jiiºi cu atâþia – toþi cu & co:unºpe + zecile de mii.

*am întins biletul sfiosca un copil ce întinde prima datã mânaspre sânul de femeieea avea pãrul lungfrânghiide-mi venea sã mã spânzur

doar în sala de pariuri se mai auzeauvoci strãine de lumea astadu-te-n morþii mã-tistriga un parior supãrat

la masa lor nuse mai vorbeademultde noroc

desiguraici nu se întâmplã nimic niciodatãne scriem biletelestãm la rând la casãne întorcem la mesele noastre ºi o luãmde la capãt

*fratele nostruse nenorocise pe viaþãstãtea picior peste picior la masãcu revista cu meciuri fãcutã sulºica un dirijor ne spunea ce sã facemnu se vedea la elcã îºi pierduseºi soþiaºi copiiiºi casa

în geaca lui mov îmi amintea de tata întinereþe

ne plãcea sã-l ascultãm pe altul mainenoricit ca noine mai dãdea motive sã ne întoarcemacasãdesigur niciodatã nu l-am privit de suspe fratele nostru

nnnnn IONUÞ ORÃSCU

*ei sunt mereu aceiaºi ºimereu în aceleaºi haine

când unul câºtigã îl auzi spunândvedeþi bãce v-am spusjucaþi pã ãºtia cã e sigurã

ºi inima saltã în noiºi parcã ajungem sã atingem ceva realdin lumea asta

dar tot pe el îl vedem cum pierde totulºi cum înjurãºi privirile nostre sunt bici pe spatele luiadicã pe spatele nostruºi parcã îl vezi pe necuratul cum trecedin parior în parior ca ºi cum am fi unsingur trup

*aiciîn sala de pariuri

nici crimele nu mai conteazãnici cãrþileºi nici dragostea

când unul din noi cade rãpus de tânãrnoi bãrbaþiinoi rãzboiniciinoi cei puþini câþi am mai rãmasîl purtãm pe braþe pe scuturi

cãci niciun parior nu e lãsat în urmã

doar easirenane priveºtedin acvariul eiºi varsã o lacrimãpentru cel care a fost fratele nostru

apoibucuroºine întorcem la mesele nostrecãci victoria e departeºi scorul greu de întors

Andreea Izabella Dumitrel – Pãsãrile (Medalia de Argint a Salonului)


cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

nnnnn ION BUZERA

Volumul al patrulea aljurnalului lui MirceaCãrtãrescu are un titlu,

precum precedentul ºi spre deo-sebire de primele douã: Un omcare scrie (Humanitas, 2018, 644p.) E, aici, dar ºi în cuprinsul tex-tual, un etalon de modestie, pecare n-ai cum sã nu-l preþuieºti,dar e activatã ºi o subtilissimãsfidare. Iatã un singur fragmentrevelator, dintre altele, multe sute,posibile: „Primesc mai departemesaje pline de emoþie despreSolenoid din partea unor oamenicare ºtiu cu adevãrat sã citeascã,pentru cã scriu ºi ei.” (p. 419)Continuarea existã, dar nu preaconteazã, decât – eventual – pen-tru istoria literarã neagrã a aces-tor ani, în care impostura a deve-nit monedã curentã. Nu se mul-þumeºte (deja!) cu atât: ar dori,din tot sufleþelul ei, sã ne împie-dice sã-i mai vedem, sã-i mai co-mentãm etc. pe marii, puþinii (pre-cum MC), scriitori în miºcare, înactivitate, în circulaþie internaþi-onalã. ªi nici pe ceilalþi, aflaþi înplinã afirmare, chiar european-americanã: Radu Vancu, IonelCiupureanu, Simona Popescu,Claudiu Komartin, Paul Vinicius,Andrei Terian, Paul Cernat, Cos-min Ciotloº, Radu Aldulescu,Dan Coman, Marius Chivu, DanLungu, Doina Ruºti, OctavianSoviany, Eugen Ciurtin. ªi evi-dent cã lista n-are cum sã se în-chidã aici.

Ci ar dori (aceia, kafkienii ad-ministratori!) sã-i vehiculãm nu-mai pe ei, micuþii, tribalii, inexis-tenþii. Pe mine nu mã vor împie-dica sã-i susþin pe cei buni. Nicipe oricine altcineva care are ominimã conºtiinþã profesionalã:aceºti oameni existã, sunt dejacitaþi/prezenþi ºi nu sunt deloc deneglijat. E, totuºi, o luptã inegalãºi uºor sordidã în literatura ro-mânã de azi: nonvalorile au in-strumente de represiune, iar scri-itorii care-ºi meritã denominaþiafac literatura, aceea care va con-ta peste zeci ºi zeci de ani: „Suntdouã trilioane (2.000 de miliarde)de galaxii în univers. Ce sens autoate numerele astea nebuneºti?Ce poate face o minte de maimu-þã din ele?” (p. 496) Sper cã aþiprins mesajul.

Oricum, acesta, cel despre carevorovim, e jurnalul unei densi-tãþi stranii (pentru neofiþi) ºi pro-vocatoare (pentru ceilalþi), încare viaþa se împleteºte atât destrâns cu fantasmele scrisului ºideceptivitatea maximã, cu impo-sibilul gândirii ºi cosmicitatea iz-bãvirii, încât poþi fi cu uºurinþãprins în unul dintre sutele de nã-voade aruncate-n largul textului.(Recomand mare precauþie ama-torilor care se vor arunca sã scriedespre el!; ºtiu ce spun, s-au mai„încercat” fãrã sã ºtie sã interac-þioneze cu improbabilul, de auieºit aberaþii vesele ºi triste.) E oinextricabilitate pe care o poþidesluºi numai dacã reuºeºti sã tepoziþionezi simultan în interiorulºi în afara ei. De altminteri, un

un laborator solenoidalprincipiu al literaturii lui MirceaCãrtãrescu (ºi mã refer, evident,ºi la jurnal) este urmãtorul: cautãcu îndârjire pe o anumitã frontie-rã a minþii ºi/sau imaginarului,despre care ai senzaþia (ori þi-oinduce) cã e numai ºi numai a lui,dupã care transformã lucrul gã-sit în „secundaritate” sau infra-real sau izotop al indiferenþei etc.Nemulþumirea nu provine dinnereuºitã (asta apare pe consolacelor care îl citesc plictisiþi,simulând comprehensiunea!), cidin absenþa unor alte spaþii inte-rioare de colonizat. Senzaþia deepuizare e cronicã, câteodatã de-vastatoare, dar ºi extrem de be-neficã: îl menþine pe autor în pri-zã, îi încarcã bateriile laptopuluiafectiv: „Totul e sã nu cad în bor-canul cu disperare, ci sã scriudespre disperare cu o speranþãmereu reînnoitã.” (p. 281) Recu-renþele sunt, la el, manifestãri alefractalului-arhetip, bine ascuns,dar nu chiar incognoscibil: „Dare prima datã când ºtiu cã, în afarãde literaturã ºi total independentde ea (cred eu), în viaþa mea exis-tã ceva mare ºi enigmatic, pentrua cãrui dezlegare/decriptare/dez-vãluire meritã sã trãieºti. Jurnale-le, cu notaþiile lor concrete, nu-mi lasã loc (ca Biblia acum zeceani, de altfel) de prea multã îndo-ialã. De parcã cineva mã-ndreap-tã, blând, spre locul unde va tre-bui sã ajung.” (p. 7) Între altele,avem (ºi) aici Solenoid-ul innuce. De aceea ºi simte atât deintens nevoia împrospãtãrii aper-ceptive. Prin lecturi, mai ales. La-mentaþiile sunt striaþii ale unuiobiect cu mult mai complex decâtpare la prima vedere. Mircea Cãr-tãrescu ºtie cã orice „se depune”,fiecare rând smuls din eterulneantului e o microramificaþie atotului, simultaneizat, cât de cât,de biata cogniþie omeneascã: „ªio sã reîncep sã scriu când am sãdau de un filon încã nescos decineva la luminã.” (p. 496) Nu se„aruncã”, aºadar, în jurnal (ºi înorice altceva) pentru a „convin-ge” sau, cu atât mai puþin, pen-tru a epata, ci pentru a realiza ohartã scripticã a cosmosului sãuneuronic. (Dezinteresul faþã degrotesca viaþã literarã de azi nue, de aceea, „studiat”, ci se mani-festã ca o simplã distanþare faþãde un penibil monstruos, în ex-pansiune.) Ar vrea sã meargã din-colo de barierele luciditãþii, darnu forþeazã nota, inclusiv pentrucã are experienþa faptului de a nuavea rost.

Scriitorul vrea sã testeze, witt-gensteinian, limbajul: îl macinã caposibilitate, în fapt, în fiecare zi.Are de comunicat ceva sau sim-te cã ar putea avea, dar cuvintelesunt (mult) prea puþin. Numai o„hiperaglomerare” (în felul unornebuloase) a lor ar putea scoatela suprafaþã un neºtiut, un „in-sondabil”, numinos etc., depo-zitat în cristalele vieþilor viitoare.ªi trecute, cãci necunoscutul epeste tot, nu numai în darkmatter. Pur ºi simplu, interferenþaeului cu pagina este, oricât deputernicã ar fi, o palidã copie aunor splendori latente, „impo-sibile”, nefrecventabile, dar careîi momesc mereu, din Antichitatepânã în ziua de azi, pe cei dispuºila anumite eforturi supraome-

neºti. E o autoselecþie atât desimplã, pânã la urmã: în sensulcã sunt foarte puþini cei care re-zistã pânã la capãt. (Îmi pare rãucã n-a publicat, din câte se pare,întregul text. Iar teama de canti-tate, invocatã de autor, nu þine:mai sunt/em, încã, în aceastã þarãcititori de elitã! Aici i-aº face,mutatis mutandis, reproºul pecare Eugen Ionescu i-l fãcea luiEliade: acela cã nu a publicat înªantier întregul jurnal existent.)Evident cã un autor e suveran înraport cu tot ce scrie, dar citito-rul vrea sã afle, sã ºtie ºi sã, ine-vitabilmente, dezbatã.

Intuiþia altor dimensiuni poa-te face din timp un cub rubik. Sauchiar mai puþin. Acest jurnal, maimult decât altele, îþi oferã tot cepoþi lua. (Bun ºi instructiv arti-colul lui Eugen Ciurtin, Cãrtãres-cu – scriitorul ºi cititorul , dinrevista 22, nr. 18/2018, p. 14.; amreþinut urmãtoarea idee: „temacititorului e una dintre cele pe-semne douãzeci de feluri de a citinoul jurnal”.) Intervine o coregra-fie poate stranie, dar de o inten-sitate sigurã a confruntãrii cusine, care este de cu totul altãnaturã decât dramele emoþiona-le, nelipsite nici ele, totuºi: „Aufost ca niºte epifanii, niºte strã-pungeri.” (p. 575); „Asta e mun-ca mea, ºi n-a fost niciodatã alta.”(p. 619); „Voi ajunge în punctulde unde orice miºcare posibilã vafi o urcare.” (p. 12) Mircea Cãrtã-rescu e un cititor de o voracitatecriticã pe care n-ai cum sã n-oapreciezi. (Pot fi date, din nou,sute de citate, dar nu asta e ide-ea…) ªtiam din jurnalele trecute,se confirmã ºi acum: „Joyce îm-pinge flaubertianismul dincolo deorice limitã rezonabilã, vârându-lîn Lautréamont.” (p. 305). Desemnalat: astfel de hiperdensifi-cãri ale unui cititor unic, cu carenu ai cum sã nu rezonezi, sunt cuzecile ºi în acest jurnal: nu ai de-cât sã le gãseºti: mi-au plãcut

enorm cele despre Kafka, Argheziºi Pynchon, în aceastã ordine.

Aºadar: dacã Orbitor proiec-ta un mit fabulos al eului, feno-menologizând cu o îndârjire ului-toare fiecare fir de praf al „cos-mosului”, Solenoid se va aplecaspre concret, care nu înseamnãînsã absenþã a transcendenþei, cala moderni, ci aducere a ei în pre-zenþã. Vezi ºi, între altele, p. 426,care ne indicã, încã o datã, cãscriitorul postmodern e cel maibun exeget al lui. (A nu vedeadiferenþa radicalã de scriiturã,

care rezultã nu atât din intenþie,ci din „execuþie”, e simplã orbirecriticã; importante sunt ºi p. 407ºi p. 622) E o altã viaþã, mai „te-restrã”, cea a jurnalului, care nuse mulþumeºte nici el cu puþin.Acesta ne pune, e drept, în faþaunor (multe) interogaþii. Ce e, to-tuºi, aproape neverosimil: oriun-de sapi, dai de apã. Rãdãcinilesenzaþiei literare se multiplicãprecum rizomii, iar bogãþia textu-lui este maximã, greu de descris.(Mizele par a-l depãºi, fãrã nicioironie, chiar pe cel care le emite!)Grosimea e de mai multe feluri,nu numai a cãrþii. Cât poate scrie,cât poate cunoaºte, pânã undepoate suferi, cât poate simþi, dece se simte om un scriitor con-temporan care îºi ia în serios me-nirea? Rãspunsurile le gãsiþi încartea despre care tocmai amscris. Nu sunt deloc uºoare ºi nicinu se aflã la îndemâna criticilorde azi. Aºtept viitorul anterior: nude alta, dar e o lecturã copleºi-toare pentru oricine reuºeºte sãia în serios ideea creaþiei ca insu-portabilitate. Text inepuizabil, ra-refiat ºi hiperdens, arzând ca la-serul bionic, acela care face multbine, în cei compatibili ºi fermen-tând în ei mai mult decât oricemanual sau teorie literarã, jurna-lul lui Mircea Cãrtãrescu e o des-chidere uimitoare (pe care unii arspune cã nu o meritã) a literaturiiromâne spre aproape orice do-reºti. Aici e paradoxul suprem: unscriitor interesat numai de sine,„egoist” etc. a reuºit sã facã maimult pentru aceastã culturã timo-ratã, vag eclozatã decât nu ºtiucâte institute la un loc.

Rar de tot, în literatura lumii –câtã poate fi, bineînþeles, omeneº-te, cunoscutã – s-au atins, cu aºafrecvenþã, atâtea limite ale uma-nului.

Andreea Izabella Dumitrel – Ora albastrã (Medalia de Argint)


lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

Manuscrisul episcopuluiPetronius de Dan Ninoiu, Edi-tura Pavcon, 2017.

M anuscrisul episco-pului Petronius decraioveanul Dan Ni-

noiu a fost distinsã la Romcon2017 cu premiul pentru cea maibunã nuvelã SF apãrutã în 2016.Prima particularitate a lucrãrii esteaceea cã nu þine de segmentul SFaºa cum îl ºtim în mod conven-þional, ci face parte mai degrabãdin fantasticul modern care cu-prinde ºi elemente science-fic-tion. A doua observaþie este cã,deºi în trendul precedentelor vo-lume ale autorului – Erezia egu-menului Glicherie ºi Incredibi-la aventurã a cuviosului Achim–, nu reîntâlnim în lucrarea decare vorbim acel „mystical fic-tion” cu care ne-a obiºnuit auto-rul. Atmosfera monahalã ºi isto-ricã se pãstreazã, dar povesteacapãtã accente de parabolã.

Povestea celor trei cãlugãri,atent selectaþi pentru proprietãþi-le lor paranormale, aºa cum nesugereazã autorul, care pãzesc unmanuscris secret cu Învãþãturacea Dintâi, ascuns pe o insulã si-tuatã, misterios, se pare pe laculSinoe, în preajma localitãþilor Ar-gamum, Tomis ori Histria, devineinteresantã prin dezvoltarea uni-versului spiritual propus. Deºiautorul apeleazã la poncife, lecþii-le de filozofie ale pãrintelui Sava,

nnnnn VIOREL PÎRLIGRAS

SF-ul, schimbare de paradigmã

apoi ale pãrintelui Nicandru de laDurostor, un adevãrat guru, îºi aurolul lor în crearea atmosferei fan-tastice. Evoluþia spiritualã esteurmãritã în mod special la frateleTeodosie, care este ºi naratorulpoveºtii. El este cel care refuzãaccesul direct la manuscris, con-siderând cã umanitatea nu trebu-ie sã ardã etapele, ci sã urce înmod firesc scãrile dezvoltãrii spi-rituale. Pânã la urmã, meciul ºtiin-þã-conºtiinþã este astfel câºtigatde cea din urmã, iar miturile îºi vãduºile deschise pentru crearea re-perelor morale ale umanului. Ocontradicþie a laturii SF, dar cât defascinantã în extrapolarea direc-þiilor evolutive!

Mai trebuie remarcat în nuve-lã limbajul arhaic, bine documen-

tat – „Am apucat sã vãd cumbucata de pânzã care þinea loc degeam se clatinã, ca un tremuratuºor, de parcã ar fi fost miºcatede o palã de vânt rãtãcit prin uli-þele urbiei, iar în spatele pânzeiam desluºit o fojgãialã grãbitã.Cu toate astea, nici un chip nus-a mai arãtat atunci la fenestrum,aºa cã am decis sã îmi vãd de dru-mul meu ºi sã stau cu ochii înpatru la fiecare colþ de domus.”,iar micile scãpãri sunt neglijabile– „…m-am agãþat de idee ca îne-catul de firul de iarbã”; „Oare arfi ieºit în careu ºi ºi-ar fi mãrturi-sit în faþa tuturor pãgânilor cre-dinþa sa faþã de Dumnezeu…”.

Naraþiunea, scrisã la persoa-na întâi, contribuie ºi ea la crea-rea atmosferei de mister, cãci, aºacum afirmã ºi Tzvetan Todorovîn Introducere în literatura fan-tasticã, „Fantasticul se înteme-iazã în mod esenþial pe o ezitare acititorului – un cititor care seidentificã cu personajul principal– cu privire la natura unui eveni-ment straniu. Aceastã ezitarepoate sã se rezolve fie prin ac-ceptarea acestui eveniment, el fi-ind considerat ca aparþinând rea-litãþii, fie decretându-se cã el esterodul imaginaþiei sau rezultatulunei iluzii; altfel spus, noi sun-tem cei care hotãrâm dacã eveni-mentul a avut sau nu loc. Pe dealtã parte, fantasticul cere unanumit mod de lecturã, în afaracãruia riscãm sã cãdem fie în ale-

gorie, fie în poezie.”Manuscrisul episcopului Pe-

tronius rãmâne un volum de re-ferinþã în istoria literaturii scien-

ce fiction ºi fantastice din Româ-nia, iar Dan Ninoiu un autor deurmãrit (ºi ºtiu ce spun când afirmacest lucru).

Vlãduþ Rãzvan Nicolae Mãluroiu – Spiritualitate(Premiul Special „ªtefan Ciuceanu” al Muzeului Olteniei)

Angi Melania Cristea, Cãutã-torul de pokemoni, Ed. Paralela45, 2017, seria Qpoem

A vâna pokemoni în-seamnã ceva mai gravºi mai greu decât vâ-

narea de vânt. Un fel de ridicarea acesteia la puterea a doua. Sauo vedere în 3D, cum ar spunepoeta, care foloseºte de mai mul-te ori imaginea. Cãci vântul exis-tã, în impalpabilul sãu, pe cândhimera virtualã (sic!)… poetaºtie! Cãutãtorul de pokemonieste un excelent volum de poe-zie apãrut în seria Qpoem a Edi-turii Paralela 45. Îmi aminteºtezburãtorii stranii ai lui Chagall, cuformele acelea albãstrui ºi alun-gite, poate unde unul dintre to-posurile centrale ale acestei poe-zii este zborul. ªi lichefierea, tre-cerea insesizabilã dintr-o formãîn alta, cam asta este funcþia me-taforelor fluide. „eu nu vãd oa-meni doar pãsãri/ºi zbor de mã-iastrã”. Este o poezie centratã peimagine ºi nu pe construcþie, darde o bunã coerenþã la acest nivelal încatenãrii continue, al uneicontiguitãþi permanente în carelucrurile, sentimentele, fenomene-le îºi trec energiile unele într-al-tele prin atingere în interiorulmetaforei. Îmi vine a spune cãrolul metaforei în acest tip depoezie acesta ºi este: sã aratecum leagã eul poetului fâºiile dis-continuitãþii lumii: „vãd fericiri þi-nând oameni în lesã”.

Cum se poate face poezie de-spre „o viaþã conectatã la PC-uri”?Este una dintre întrebãrile noi pecare poeþii ºi-o pun acut ºi uneoritragic. Visând, regretând, dispre-þuind, combãtând, mã rog, toatãgama de atitudini posibile „eulprimar/incapabil de conexiuni”.

mai trãiesc pokemonii?Pânã ºi dragostea este un fel depokemon definibil prin acest oxi-moron care este zeul timpului nos-tru realitate virtualã. Modelulacestei poezii este o sintaxã nu afrazei, ci a imaginii dinamice, lipsi-tã de contururi, dând astfel halouloniric al întregului text: „verile ace-lea cu cozi de guºteri mi se lipescde palme/ halucinant pot strãbatemãrile/ lumii cu oase de fosfor//cai ai câmpiei scuipã/ peste pragullumii aburi de sare…”.

Contrar unei anume modeinvazive, este o poezie discretã,nu a strigãtului, a urletului… ci atonului muzical. Spaþiul imaginaral Reþelei oferã neaºteptate posibi-litãþi de sugestie metaforicã ºimetafizicã: „însã dependenþa demoarte este precum jocul în reþea”.Mi se pare cã, într-un astfel deunivers, permanent on line, în careabsolut toate ID-urile – inclusival lui Dumnezeu – sunt false,poezia rãmâne un fel de a dovedicã eºti viu „într-o lume care joacãla cacealma”. Jucând ºotronulimaginilor, autoarea se întoarce dela un moment dat spre o senzoria-litate delicatã ºi spre „realismul”cotidianului, ºi aceasta este ceade-a doua dimensiune a plache-tei, contrapusã primeia, cãci avâna pokemoni înseamnã, în fond,a alerga printr-un oraº fantoma-tic, pe care nu-l observi, de fapt:„miroase a nuci verzi/ zilele sesparg de dig”; „miroase a rãzboiºi a morþi/ pe acoperiºuri pisicizvelte torc/ în mâinile tale inimamea se goleºte”. Mai sunt astfelde bruºte stop cadre, încremeniriale imaginii, care dau sens curgeriigenerale. „timpul cu braþele pline

de portocale/ se pierde în luncaunde necheazã cai/ conabii…”.Rareori fraza poeticã încropeºteun minimum de naraþiune nece-sarã: „lumea pare prinsã într-ocentrifugã pe strada Lipscanipictorii/ beau la terase apoi uri-neazã pe zidurile desenate îngrafitti/ culori de ulei li se scurgpe pantofii albi/nici sã împarþi unfum cu cineva nu mai este permis/arta se limiteazã la contemplarealumii”. ªi tot din acest excelentpoem pânzã în ulei: „…Manole/s-a ruinat catedrala iarba a nãpãditamvonul/oamenii ca ºi pãsãrile su-ferã de bipolaritate/ s-a dus dra-cului ideea de permanenþã erosulmiroase a stârv”. „Te-am ºuieratprintr-o mie de guri de canal/Poezie!”. Sau în întregime fru-mosul poem roºu carmin.

Este o adevãratã artã poeticãaici, specificã unei lumi crepus-culare, virtuale ºi fãrã repere. Ver-

bele sunt, în majoritatea cazuri-lor, la prezent, ceea ce sporeºteefectul de „transmisie live”, ca sãfiu în tonul metaforelor cheie dinvolum. Oraºul este un spaþiu vag,existent doar prin vagi urme înintimitatea textului poetic: „moar-tea în oraº este descojitã ca mes-tecenii/ toamna/ iar iubirile mor-mãie fantomatic pe acoperiºul ca-selor/ prinse în plasa/ unui timplicantrop”. Poemele se vede a ficonstruite cu grijã, deºi asocie-rea liberã dã uneori senzaþia li-bertãþii suprarealiste. Aleatoriulasocierii este însã rodul aceluiaºijoc fractalic prin care marelecomputer ne controleazã existen-þa. Tentaþia de a evada din acestspaþiu în care vânaþii pokemonite vâneazã (normal!) este desigururiaºã: „stelele pulseazã ca unpanaceu deasupra/ caselor undeviii desfac ºuruburile morþilor/apoi îi aºazã în panoplia cerului/unde este firesc sã nu respiri doarsã îþi deschizi cordul/ pânã vacurge din el pustietate”.

Poezia lui Angi Melania Cris-tea are ºi coerenþã ºi forþã imagi-nativã ºi originalitate. Mi-a plã-cut cã nu cedeazã modelor, ci îºiasumã stilul. Temele morþii, iubi-rii, vidului existenþial nu apar calocuri comune, ci ca întâlniri cusinele, au ceva autentic ºi con-vingãtor. „Noaptea îºi muºcã câi-nii singurãtãþii coada”. Minuseufonia neplãcutã de la jumãta-tea versului, imaginea este den-sã ºi puternicã. Egolatria specifi-cã liricului nu putea sã nu-ºi afleîn spaþiul artificialei inteligenþe uncorespondent. Selfie cu moarteaeste o sintagmã care face ea în-

sãºi cât o poezie. Este un poemcu trimitere spre imediat, un puz-zle în care dezarticularea este maiimportantã decât imaginile însine. De altfel, poeta cultivã odiscretã, deloc retoricã, poeticãa rupturii, e un zvon de pânze,decoruri sfâºiate în aceste ver-suri provenit din frângerile deimagini ºi de propoziþii, o saca-dare a respiraþiei care este exactfigura simbolicã a unei cãutãribezmetice. Cu ochii în smartfonîn cãutarea bâzdâganiei virtuale,þi se întâmplã sã te loveºti de unstâlp sau de altcineva. Fãrã sãnarativizeze acest scenariu, mi s-apãrut cã poezia de faþã îl suge-reazã parcã poeta nu inventeazãimaginile ci se ciocneºte de ele,sau ele intrã în carambol, într-unlirism brownian care sugereazãperfect lipsa de consistenþã a lu-mii noastre tot mai evanescente.

„moliile au învãþat cã astãzipoºta electronicã/ circulã mai ra-pid/ de aia nu rod singurãtateacare vine pe mail”. Tragicul lumiielectronizate este perfect suge-rat de aceastã imagine. Nu amidee dacã moda jocului cu poke-moni mai este de actualitate, înacest teritoriu schimbãrile suntultrarapide, aproape ca jocul deimagini din volum. Nu ºtiu dacãmai zburdã îngeri electronici, ano-dini, „avalanºã de îngeri cu ochiiscoºi”. De altfel vizualul este sim-þul dominant în aceastã poezie,alãturi de olfactiv. ªi asta pentrucã pokemonul este în sens eti-mologic o viziune, adicã o fan-tasmã, la fel ca toate celelalte pecare le cautã poetul: „mirosea acrud a frunze de dud/ a poemscris pe iris fãrã nici un artificiu”.

nnnnn Christian Crãciun


lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

l ec

tu

ri

1. Aurora Dumitrescu este osemnãturã deja exersatã în prozã(fie ea de ficþiune sau de non-fic-þiune). Cagliostro (ediþia din2018, publicatã sub tutela edito-rialã de la Aius; prima versiuneaeste publicatã în 2014) vine dupãDrumuri (2012; acesta e, de alt-fel, debutul în volum al talentateiºi tinerei prozatoare), Roata(2013) ºi Bipolara (2016).

2. Nu consider cã este o foartebunã opþiune (pentru cã e preapuþin ºi/ sau pentru cã poate stri-ca probabila plãcere a unui citi-tor sau a altuia) ca un roman sãfie povestit într-o cronicã (fie eaºi „de întâmpinare”). În acestsens, dar ºi în ideea de a oferi unmic sprijin pentru un (eventual)spor de plãcere la lectura acesteicãrþi, sugerez cã existã situaþii încare mintea unui cititor este maibine pregãtitã pentru întîlnirea cuun roman dacã are la îndemînãceva de ordinul unei sau unor pa-rabole – ca instrument ajutãtor.Concret, în cazul volumului Ca-gliostro, pot invoca (fãrã sã pre-tind vreo clipã cã aº epuiza re-gistrul parabolic adecvat roma-nului invocat mai înainte) o pildãcu un autor incert (existã unelereferinþe cã ar fi vorba despre unbrazilian) ºi de mare impact pu-blic. Iatã despre ce este vorba:„Un om a visat într-o noapte cãse plimba pe o plajã alãturi deDumnezeu. Vãzând cã pe nisiprãmîneau douã urme de paºi, aºtiut cã unele erau ale lui ºi cele-lalte ale lui Dumnezeu. A privit înurmã la trecutul lui ºi a observat

Cagliostro et comp – în 10 puncte

cã, din când în când, pe nisip eradoar un rând de urme, nu douã.A înþeles atunci cã zilele în carepe nisip era imprimat doar unrând de urme de paºi au fost zilelecele mai triste ºi grele din viaþalui. Atunci I-a reproºat lui Dum-nezeu cã nu i-a fost alãturi tot tim-pul, întrebându-L de ce l-a lãsatsingur tocmai atunci cînd i-a fostcel mai greu. Iar Dumnezeu i-aspus aºa: zilele în care ai vãzutdoar un rând de urme de paºi penisip au fost zilele în care te-ampurtat pe braþe”.

Parabola pe care am repro-dus-o mai sus nu se aplicã, în chipde cheie de lecturã, de „poartã deintrare” (prin lateral, cumva) nu-mai pentru cea mai recentã carte aAurorei Dumitrescu. Mica poves-tire despre un om care se plimbape nisip cu Dumnezeu alãturipoate da o „lentilã” (cred cãadecvatã ºi acuratã) prin care se

poate privi ºi în celelalte trei roma-ne ale acestei scriitoare. Meritã sãîncercaþi!

3. Trecând de la parabola maisus invocatã cãtre literatura pecare o face Aurora Dumitrescueste de spus cã aceasta e o pro-zã limpede, curatã.

4. Apoi, ºi în romanul cel mairecent, dar ºi în celelalte cãrþi aleacestei autoare, e o prozã desprecãutare & iniþiere. E o literaturãcare are intrigã, are nerv, are po-veste, are direcþie; care, nu în ul-timul rând, e despre sens.

5. Prin urmare, în alte cuvinte,se poate spune cã avem de-a facecu o literaturã a drumului – in-clusiv în sensul în care referinþaeste mai ales orientalã (iar zoneleorientale sunt teritorii culturale ºi

spirituale pe care Aurora Dumi-trescu le cultivã în mod constant– ºi în scris, ºi în viaþã), drumuleste la fel de important cum esteºi þinta, dacã nu cumva chiar maiimportant.

6. Ceea ce, de pe alt versant sti-listic-interpretativ, revine la a spu-ne cã e o literaturã care face apel înmod constant la un rezervor desimboluri. Fie el alcãtuit din pilde,din numere/ numerologie, dinsubansambluri de referinþe dinceea ce se numeºte ocultism.

7. Mai este o trãsãturã izbitoa-re a textelor (includ aici, desigur,ºi „Cagliostro”) scrise de AuroraDumitrescu: dimensiunea tera-peuticã. Aceasta reprezintã, dealtfel, una dintre cele mai preg-nante note ale literaturii pe care

Ionel Ciupureanu, e timpul sãvisãm un mãcel, Casa de EditurãMax Blecher, Bistriþa, 2018

În peisajul liricii contempo-rane, Ionel Ciupureanu eun poet atipic datoritã

complexitãþii sale deconcertante:poezia lui este un discurs dizol-vant, atât în privinþa tematicii, câtºi a modului în care eul se indivi-dualizeazã, glisând de la o starela alta, într-un spaþiu care nu ac-ceptã decât o singurã realitate –lumea interioarã. Reperele exte-rioare au fost înghiþite de mult defluxul conºtiinþei, aproape pânãla anulare, încât e greu sã depis-tezi ce se mai pãstreazã din coti-dian, fie ºi în forme reziduale.

Acestea sunt, în mare, ºi co-ordonatele celui mai recent vo-lum al lui Ionel Ciupureanu – etimpul sã visãm un mãcel –, pre-cedat de Pacea poetului (1994),Amos (1996), Fãlci (1999), Kram-pack (2002), Adormisem ºi mãgândeam (2005), Miºcãri de in-sectã (2010), Venea cel care mu-risem (2014). O anumitã (sau maimultã) nebunie, ceva reminiscen-þe erotice par sã se strecoare înacest volum în care poemele„curg” unele din altele, impresiafiind de prelungire sau nuanþarea aceleiaºi stãri, întreþinutã ºi de

absenþa titlurilor. Dedublarea co-existã cu poetica mãºtilor, poli-fonia, dialogul cu propria anima,depersonalizarea, acþionândconform principiului rimbaudian„Je est un autre”. În acest tu-mult interior, poezia este un jocdezordonat, aparent, fãrã nicioregulã – „rãnile tale nu erau chiaraºa de dulci. nici joaca noastrã/n-avea nicio regulã deºi era pli-nã de reguli.”, citim într-unpoem. Regulile poeziei lui IonelCiupureanu se dovedesc conto-pite prudent în magma sa, aºacum râsul sau zâmbetul nu suntmanifestate în exterior, ci în si-nea eului, locul unde se petrectotul ºi nimic: „aproape râdeam,aproape zâmbeam, dar/ numai însinea mea, de fricã sã nu fiu obiec-tul furiei/ tale necontrolate. con-tinuai sã te cerþi cu nimeni ºi sãmã tolerezi.” În fond, avea drep-tate Ion Buzera (vezi volumul decronici Excursuri , EdituraUniversitaria, Craiova, 2014)când plasa poezia lui Ionel Ciu-pureanu sub semnul contraex-presionismului, din moment cetensiunile frenetice, vitaliste,specifice expresionismului audispãrut, strigãtul traumatizanteste întors pe dos sau e înlocuitde bavardajul opus profetismu-lui ºi tendinþei de spiritualizarea trãirii.

Dezideratul acestei poezii este

„diluarea de sine”, cum îºi nu-meºte poetul eul multiplicat, pe acãrui „piele” experimenteazã înproximitatea neantului ºi viduluiexistenþial: „gândeam lucruri in-existente, stãri care nu se vor/întâmpla. fluctuaþia asta va mãci-na ºi ne va risipi./ cu o degradarelentã, aproape invizibilã. îmi re-glam/ conturile pânã la diluareade sine. mã compromit/ ca sã re-încep de unde nu voi mai fi. tevoi afunda/ într-o mlaºtinã, mãvei scoate de-acolo, nu ne vom/lãsa.” Lipsitã de conotaþii kathar-tice, „diluarea de sine” e o ago-nie lentã, o extincþie niciodatã fi-nalizatã, fãrã posibilitatea salvã-rii. Viaþa se prelungeºte prin moar-te ºi invers, iar trãirile sunt relua-te într-o continuã interogare aidentitãþii, din moment ce revinemereu în acelaºi punct al plecãrii:„nu-mi cere sã urlu, zilele/ se vorîntoarce ºi obiectele se vor îm-piedica de/ obiecte. o s-o iau dela capãt, mã satur de tine ºi n-am/unde sã plec.” Poezia lui IonelCiupureanu s-ar înscrie numai înzona tragicului, dacã, pe alocuri,acesta din urmã nu ar fi luat luatîn rãspãr, cu sentimentul satura-þiei: „ºi nu-þi mai scoate/ maþul,eºti nebun? Acum hai sã ne chi-nuim ºi noi./ dã-mi ºi tratamentulca sã aibã efect.” Ceea ce pareexcesiv, supradimensionat, dar ºiagresiv în aceste poeme nu este

altceva decât forþarea disoluþieiinterioare, în relaþie cu acel jocregizat uneori, ostentativ, fiindcão stare declanºeazã, automat,altele, atât reale, cât ºi ireale. Deaceea, poezia funcþioneazã dupãun mecanism al amalgamãrii(„trebuie sã deschid mecanismulpentru a porni/ un alt meca-nism”), care implicã imaginaþiaunor „senzaþii care nu se vorîntâmpla”, dezgroparea unor„tensiuni din nimic. ºi fãrã nici unmotiv”, combinarea imaginiloronirice „cu ce va fi în realitate”.

Poezia lui Ionel Ciupureanupare o revoltã împotriva comple-xitãþii interioare, care susþine via-þa însãºi ºi nu oferã accesul de-plin la experienþele morþii. Aces-ta este ºi rostul mãcelului –„pânã îmi piere/ curajul, e timpulsã visãm un mãcel. în numeleliniºtii va fi o furturnã, cãci nimicnu va mai fi fãrã/ tine” –, de pul-verizare a fiinþei care trãieºtesimultan totul ºi nimic. Cultivatdeliberat, într-o autoispitire crea-toare, haosul trãirilor devineordine proprie, în relaþie cu su-pratema cuvântului la care poe-tul se raporteazã obsesiv, decon-spirându-se pe alocuri: „voiamsã-þi spun ce simt, cu orice chip,ºi de-aici eºecul. am fost destul/de transparent, destul de expli-cit.” Preluând orice chip (lexemultrebuie interpretat în sens pro-

priu) ºi, implicit, orice voce,Ionel Ciupureanu instituie o po-eticã a autodezvãluirii totale caformã a alienãrii ºi neantului,niciodatã consumate, fiindcã elese dovedesc mijloace ce întreþin„cãlãtoria spre alt limbaj”, dar nuspre lumea de dincolo. Poetulapare, astfel, asemenea lui Iona,captiv nu în burþile chitului mul-tiplicate la nesfârºit, ci în cercu-rile propriului infern interior.Cum mãcelul e eliberator numaila nivelul discursului, singurasoluþie se întrevede în finalul vo-lumului prin poemul-rugãciuneade trecere în nefiinþã, în care in-vocarea mamei devine singuraposibilitate de accesare a morþii.Versurile propun rãsturnareaparadigmei regenerãrii existen-þiale prin naºtere ºi o vindecarede moarte prin moarte: „... nu/ teemoþiona, moartea mai are ospãrturã în vis,/ microbii tãi maiau instincte de mamã... te rog,mai/ alãpteazã-mã încã o datã,mamã. imitã-mi scâncetul/ ca sãmã vindeci! ”

nnnnn MARIA DINU

mãcelul poetic sau eliberareafiinþei din infernul interior

o face autoarea în discuþie.8. Terapia textualã sau terapia

prin literaturã la care invitã Au-rora Dumitrescu poate împingereceptarea cãrþilor sale spre ceeace putem desemna prin formuleprecum „prozã a iluminãrii, a re-gãsirii, a vindecãrii”.

9. Fiind aºa, ºi registrele tema-tice în care au loc întâmplãrile (fieexterioare, fie al minþii, deci inte-rioare) narate de Aurora Dumi-trescu sunt dintre cele mai înalte.E, aºadar, o prozã care „lucreazã”cu suferinþa, iubirea, devenirea,cu ideea de destin, cu credinþaºamd.

10. Nu în ultimul rând, în modevident în „Cagliotro”, întâlnimo literaturã cinematograficã.Cartea e (ºi) un film; îi vezi scena,vezi personajele, vezi intriga.

Aºadar, o scriitoare interesan-tã, de urmãrit.

nnnnn Cristian Pãtrãºconiu

Mih

ai F

lore

nti

n P

op

es

cu

– P

luti

nd

în a

er

poetree of life


lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

nnnnn DANIELA MICU

Elena Stancu, Cosmin Bumbuþ,Acasã, pe drum. 4 ani teleleu,Humanitas, Bucureºti, 2017

Jurnalul de cãlãtorie are catrãsãturã definitorie, din-colo de cãlãtoria ce devi-

ne cadrul sine-qua-non, perspec-tiva proprie asupra alteritãþii. Cã-lãtorul se va confrunta perma-nent cu celãlalt, pe care îl va ob-serva ºi îl va trece, involuntar,prin filtrul personal. Nu avem, dedata aceasta, de a face cu un jur-nal în sensul clasic al cuvântu-lui. Volumul este, mai degrabã, unpretext de a atrage atenþia asu-pra ceea ce se numeºte „Româ-nia profundã” ºi de a cunoaºtecum trãiesc anumite segmentesociale, în special grupuri defa-vorizate. Diferenþele dintre „noi”ºi ceilalþi sunt remarcate în cadrulaceleiaºi societãþi ºi este vorba,mai degrabã, de o separare pescarã economicã, din care vorderiva numeroase configuraþiisociale sau culturale: „Viaþa lor a

povestea tristãa „României profunde”

fost un ºir de abuzuri, dependen-þe ºi lipsuri. Au trãit în frig ºi înfricã, împinºi la marginea socie-tãþii, fãrã sã primeascã dragostesau compasiune. Au vãzut înochii semenilor doar urã ºi dis-preþ, iar asta a adâncit prãpastiadintre «noi» ºi «ei»” (p. 337)Autorii subliniazã existenþa aces-tor n-scheme binare în cadrul ace-leiaºi societãþi ºi aratã cum, indi-ferent de categoria socialã în carete încadrezi, va exista mereu per-spectiva celuilalt.

Jurnalistul Elena Stancu ºi fo-tograful Cosmin Bumbuþ se ho-tãrãsc sã lase în urmã traiul ba-nal, în care cea mai mare parte atimpului se petrece la muncã, ºisã locuiascã într-o autorulotã, sãcãlãtoreascã în cãutarea subiec-telor care sã le ofere posibilitateade a documenta ceva cu adevã-rat important, sperând, cumva, cãvor reuºi sã producã o schimba-re în rândul percepþiei ºi mentali-tãþilor locale. Se finanþeazã dinburse ºi granturi, de obicei, strãi-ne, prin care trebuie sã investi-gheze diferite aspecte ce þin deprobleme sociale. În tot acest timp

se luptã cu lipsa de înþelegere dinpartea familiei ºi prietenilor, cã-rora le vine greu sã accepte ºi sãînþeleagã noul lor stil de viaþã.

Cartea se deschide cu o se-lecþie de fotografii, menite sã re-prezinte vizual cãlãtoria de patruani, de-a lungul cãreia cuplul vaintra în contact cu diferite cate-gorii sociale: persoane abuzate,tineri de la centre de reeducare,oameni din penitenciar, rromicãldãrari sau oameni ai strãzii.Chiar ºi cãlãtoria în Havana,Cuba, aduce în prim plan totdificultãþile oamenilor nevoiþi sãtrãiascã în condiþii financiaregrele. Accentul este pus pe con-secinþele devastatoare provo-cate de un astfel de trai ºi pementalitatea unei societãþi careare tendinþa de a nu-ºi asumaerorile propriilor politici. De aici,uºoara tendinþã de moralism îndetrimentul unei radiografii recia societãþii. Este greu sã nuînþelegi ºi sã nu manifeºti afectefaþã de atitudinea empaticã a ce-lor doi cãlãtori: „Deºi a trecutatâta timp de când ne plimbãmprin România ºi trãim în comuni-

tãþi sãrace, alãturi de oameni carenu ºtiu sau nu pot sau nu vorsã-ºi dea copiii la ºcoalã, deºi amvãzut atâþia tineri care sunt pestradã sau în penitenciare pentrucã viaþa nu le-a oferit altã soluþie,de fiecare datã când auzim astfelde poveºti ne cutremurãm. Nuputem rãmâne jurnaliºti, nu pu-tem documenta neutru viaþa pli-nã de durere ºi de lipsuri a aces-tori tineri.” (p. 297)

Pe mãsurã ce se obiºnuiesc cumodul nomad de viaþã, cei doi îºivor dedica aproape tot timpulmeseriei lor. Viaþa personalã, ºi aºaspectaculoasã prin faptul cã seopune normelor societãþii româ-neºti, se va împleti cu cea a oame-nilor din reportajele lor. La fel devulnerabili ca ºi subiecþii lor, aceº-tia se vor reîntoarce cu fiecareocazie în locurile ºi la oamenii carele-au schimbat decisiv perspecti-va asupra vieþii. Deschiderea loremoþionalã a permis acestor gru-puri sã-i primeascã în sânul lor fãrãsã se simtã judecate. Pe de o partea facilitat înþelegerea problemelorreale cu care se confruntã Româ-nia ultimului deceniu, pe de altã

parte i-a fãcut pe ei sã evolueze:„Ei ne-au ajutat sã înþelegem maimulte despre noi, sã devenim maiprofunzi, sã fim mai buni în mese-riile noastre, sã cunoaºtem Româ-nia ºi sã fim mai empatici.” (p. 383)

Cu toate acestea, nota jurna-lului este una destul de tristã. Înprimul rând pentru cã o parte dinRomânia contemporanã realãeste dezolantã. Apoi, majoritateaconaþionalilor reacþioneazã cliºei-zat ºi plinã de urã. E trist cã, dacãnu eºti jurnalist de tabloid, nu-þipoþi plãti chiria. Cuplul observã,spune povestea, se implicã emo-þional, dar nu mai are rãbdarea sãcombatã ºi pune, tolerant, acestlucru pe seama ignoranþei. Suntpoveºti reale pentru cei care vorsã iasã din bulã, pentru cei careau urechi sã asculte ºi ochi sãvadã, în speranþa cã schimbareava porni cu fiecare dintre noi.

Osplendidã apariþie edi-torialã, Marin Sorescu,antologie de versuri,

având titlul Per entre els dies(Printre zile, titlu preluat din po-emul „Indigo”) a apãrut în limbacatalanã, la Palma de Mallorca,Spania, Leonard Muntaner Edi-tor, în 2016. Aflatã la a doua edi-þie adãugitã, selecþia de poezii alui Marin Sorescu se adreseazãunui public de aproximativ nouãmilioane de vorbitori de limbãcatalanã, în special din rãsãritulPeninsulei Iberice ºi din InsuleleBaleare, dar ºi din micul stat,Andorra ºi din sudul Franþei, re-giunea Rosellón. Limbã neolati-nã de o veche tradiþie culturalã ºiliterarã, catalana a cunoscut onouã resurecþie în cadrul Rega-tului Spaniol, în special dupãConstituþia din 1978, când limbi-le considerate regionale au de-venit oficiale în zonele unde s-aunãscut ºi continuã sã producãvalori pentru întreg spaþiul cul-tural iberic ºi universal.

Antologia Marin Sorescu, Perentre els dies, este rezultatulmuncii a doi traducãtori excepþi-onali, Corina Oproae ºi XavierMantoliu Pauli, care, cu ocaziatipãririi primei ediþii, în 2013 (Pal-ma, Leonard Muntaner Editor) auprimit, un an mai târziu, distinc-þiile: Premiul Cavall Verd RafaelJaume (Spania) ºi Premiul MarinSorescu (Craiova, România).

Dacã prima ediþie s-a tipãrit cuajutorul financiar al ICR, aceastãediþie apare ca urmare a cereriicititorilor. Doamna Maria Mon-taner, directoarea editurii afirmã:„...volumul lui Marin Sorescu aavut o viaþã destul de îndelun-gatã din punct de vedere edito-rial, deoarece ºi acum primim pro-puneri de a-l lansa; asta înseam-nã cã Marin Sorescu a fost ºi estecitit în continuare, ceea ce nebucurã nespus. Tocmai acest in-

Marin Sorescu, în limba catalanãteres pentru volum ne-a determi-nat sã publicãm o nouã ediþie,adãugitã”.

Impactul poeziei lui Marin So-rescu cu cititorii din PeninsulaIbericã ºi cel latinoamerican estevechi ºi puternic rezonant în în-sãºi biografia poetului. Astfel, în1981 a apãrut la Madrid, în limbaspaniolã (castilianã) volumulPoemas. La juventud de DonQuijote (traducerea lui OmarLara, Ed Visor); în 1985, în tradu-cerea lui Manuel Serrano Perez,La muerte del reloj (Editura Uni-vers, Bucureºti); El huracan depapel (trad. Marco Antonio Cam-pos, Mexico, Universidad Auto-noma Metropolitana, acelaºi an);în 1986, El ecuador y los polos(trad. Omar Lara, Madrid, Hiperi-on, 1986) distins cu Premiulpentru Poezie Religioasã „Fer-nando Riello”, volumul fiind se-lecþionat dintr-un total de 100 deculegeri de creaþii aparþinândpoeþilor lumii.

Antologia de faþã cuprindepoeme selecþionate de traducã-tori din volumele: Poeme, 1965,Moartea ceasului, 1966, Tinere-þea lui Don Quijote, 1968, Tuºiþi,1970, Suflete, bun la toate, 1972,Altfel, 1973, Aerul, 1975 ºi Pun-tea, 1996.

Referindu-se la receptareamereu proaspãtã a poeziei sores-ciene în varii spaþii de limbã ºiculturã spaniolã, profesorul ºihispanistul Paul AlexandruGeorgescu afirma, cu decenii înurmã: „...versiunea spaniolãscoate în evidenþã depãºirea lu-dicului ºi trecerea spre miraculos,deci spre revelarea miracolului ceuimeºte lumea ºi condiþia uma-nã, în care predominã, dupã vi-ziunea poetului, curajul de a fi ºide a se poziþiona între lumini ºiumbre, bucuria dragostei plena-re ºi voluptatea de a reface Ge-neza. Sunetul ºi rezonanþa versi-

unii în spaniolã ºi probabil în altelimbi, aratã limpede cã trebuie sãrenunþãm la a-l situa pe poet, chiarcu cele mai bune intenþii, întrebarzii cu praºtie ºi pantaloni scurþi(eu însumi, acum zece ani îl admi-ram pe Sorescu pentru versurilesale sprinþare ºi jocurile ºtrengã-reºti cu realitatea). Dimpotrivã,trebuie sã acceptãm, sã meditãmºi sã formulãm conceptul unuipoet matur, atras de lucrurile gra-ve, confruntat cu puritatea ºi ab-solutul, în faþa celor care îºi asu-mã atitudini ideatice ºi modalitãþiemotive inedite: pudoare ºi so-brietate în primul caz, familiarita-te ironicã în cel de-al doilea. Totastfel, sub aspect expresiv, figu-rile ludice precum paradoxul pro-vocator, metafora ºocantã, met-onimia absurdã se metamorfozea-zã într-un soi de graþie tragicã,plinã de jucãuºe sensuri, care arputea fi denumitã de asemenea„umor demiurgic”, evident în celemai deosebite reuºite ale scriito-rului. Faptul cã miraculosul repre-zintã o fazã superioarã – ultimapentru acest moment – a poezieilui Sorescu rãmâne dovedit princaracteristica acestei categorii:

spre deosebire de cea ludicã,care, ca joc gratuit, lasã dupã ace-ea lumea ca mai înainte, fãrã s-oschimbe, asemãnãtor unui focmulticolor de artificii, dupã stin-gerea cãruia negurile se refac in-tacte, miraculosul se prelungeº-te într-o aºteptare ºi o promisiu-ne de lumini neînvinse, aduce omutaþie beneficã nopþii” (Poezialui Marin Sorescu în lumea his-panicã).

Observaþiile profesorului ro-mân rãmân valabile ºi astãzi,având în vedere impactul mereuascendent al poeziei sorescieneîn rândul cititorilor de limbi his-panice. Atât castiliana (limba ofi-cialã a întregii Spanii ºi a tuturorþãrilor hispanoamericane) cât ºicatalana, (limbã oficialã regiona-lã) relevã un Marin Sorescu sub-til, jovial ºi în acelaºi timp gravtocmai prin profunzimea obser-vaþiilor sale despre acest concretaparent simplu care ne înconjoa-rã dar ce tresaltã la orice pas pro-bleme noi ºi mituri vechi ce trimitla condiþia mirculoasã a omuluide azi ºi din totdeauna.

Luãm ca exemplu celebrulpoem La roda (Roata). Dãm citi-re aici doar versiunii româneºti:„Locuiesc într-o roatã./ Îmi dauseama de asta/ Dupã copaci./ Decâte ori mã uit pe fereastrã/ Îi vãd/Când cu frunzele-n cer,/Când cuele-n pãmânt.// ªi dupã pãsãri,/Care zboarã/ Cu o aripã spre sud/ªi cu o aripã spre nord.// ªi dupãsoare,/ Care-mi rãsare/ Azi în ochiulstâng,/ Mâine-n cel drept.// ªidupã mine/ Care când sunt,/ Cândnu mai sunt.” Poemul þâºneºte înmintea poetului de la simpla ob-servaþie a unui obiect: roata.Poate fi roata carului din care el avãzut pentru prima oarã Craiova.Deci spaþiul de civilizaþie urbanãdin imediata apropiere a veºicieirurale a Bulzeºtilor. Prin urmare,o evoluþie de la unitatea ºi comu-

nitatea vlãstarului satului, cãtresingurãtatea ºi dezrãdãcinarealui, în spatele zidurilor de cãrãmi-dã ºi beton. Dar aceastã roatãeste o imensã descoperire a omu-lui. Însãºi posibilitatea deplasã-rii sale cãtre civilizaþie. Spre cu-cerirea de noi spaþii. Spre secolulvitezei. Dar el vede mai mult de-cât atât. Coboarã pe aripile mitu-lui spre roata lumii. Acesta esteUniversul. În el mai apar unele(doar în aparenþã!) elemente:arborii. ªi ei se rotesc, precumroata, „Când cu frunzele-n cer/Când cu ele-n pãmânt”. E vorbadespre trecerea timpului. Simþitde el, þãranul, prin trecerea ano-timpurilor. ªi ei mai au în coroa-nele lor zborul pãsãrilor. Dar elemigreazã: „Cu o aripã spre sud/ªi cu o aripã spre nord”. E vorbade libertate aici. Nemãsuratã. ªi,totuºi, determinatã de anumite rit-muri. Soarele, marele, izvorãºte înochiul poetului: „Azi în ochiulstâng,/ Mâine în cel drept.” ªisoarele este ca o roatã de foc. Darcare nu se opreºte. Noi ne oprim:„Care când sunt/ Când nu maisunt”. Iatã, sugeratã în puþinecuvinte istoria lumii, destinul ire-versibil al omului în enigmele fãrãde sfârºit ale Firii. Iar el este mi-nunea. E scânteia care se sfâr-ºeºte înainte de deveni flacãrã.

Am dat doar un exemplu dinceea ce ne-a lãsat în urmã poetulMarin Sorescu. Aici, la noi, sauîn bãtãtura altor limbi. Însã înspaþiile hispanice, Marin Sores-cu s-a simþit mereu ca acasã. ªiei, spaniolii, au ºtiut ºi stiu încontinuare sã-i deschidã larg,odãile. Intrarea triumfalã a poe-ziei lui Marin Sorescu în bogãþiade muzicã ºi ritm a limbii catalaneeste numai un început. Dar toc-mai de aici se naºte veºnicia.

nnnnn Geo Constantinescu


lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

l ec

tu

ri

Apariþia acestui volum(Romanian Literatureas World Literature,

Editors: Mircea Martin, ChristianMoraru, Andrei Terian, 2017, NewYork: Bloomsbury Academic, Se-ries: Literatures as World Litera-ture, 376 p.) este, fãrã îndoialã,un eveniment de maximã impor-tanþã, nu numai pentru cã asigu-rã mai marea vizibilitate a litera-turii române în strãinãtate, ci ºipentru cã propune aºezarea penoi temelii a studiului literaturiiromâne în general, fiind, în acestsens, un „manifest teoretico-cri-tic” (p. 21).Editorii avanseazã oserie de ipoteze ºi îi stimuleazãpe alþi specialiºti sã le testeze îndomeniile lor de interes.Premisaanaliticã este persuasivã: în ulti-mã instanþã, paradigma naþiona-lã a fost doar o parantezã recentãîntr-o lungã istorie a literaturiiuniversale în care nu existau încãgraniþe ferm trasate între statele-naþiuni sau între literaturile de-spre care se presupune cã trebu-ie sã fie expresia lor identitarã.

Aºa cum se precizeazã în In-troducere, cartea este o cartogra-fiere a reþelelor literare constitui-te geo-istoricºi integrate, maimult sau mai puþin vizibil, într-oserie de sisteme (sau în polisis-teme, cum ar spune Itamar Even-Zohar) mai complexe. Acestestructuri sunt rizomatice, pluri-centrice ºi intersecþionale. Din-colo de noutatea evidentã, pro-iectul se plaseazã totuºi în siajul„istoriei literare multiculturale”promovate anterior de MarcelCorniº-Pope.De asemenea, teo-ria sistemelor mondiale a lui Im-manuel Wallerstein ºi geocriticainiþiatã de Bertrand Westphalsunt referinþe frecvente. Cotitu-ra transnaþionalã ºi planetarã încomparatism (susþinutã ºi în stu-diile din ultimii ani ale lui Chris-tian Moraru, Wai Chee Dimockº.a.) este foarte importantã pen-tru a putea situa mai adecvat lite-ratura unei þãri pe „hãrþile” mobi-le, sau chiar fluide, ale literaturiimondiale.

Unitatea cãrþii nu este datã devreo uniformitate ideologicãprestabilitã, deºi convergenþelesunt clare (fiind date de asuma-rea acestui cadru teoretic inova-tor), iar capitolele trimit constantunul la altul.Disocierea de para-digma tradiþionalã a istoriei lite-rare presupune depãºirea cadru-lui de referinþã naþional(ist), cucorelativele lui – esenþialism, et-nocentrism, teritorialitate politi-cã, la care se adaugã criteriul lin-gvistic (în cazul acesta, limbamajoritãþii). Este vorba, mai pre-cis, despre deconstruirea „epis-temologiei naþionaliste”, întru-chipatã, de pildã, de Istoria din1941 a lui G. Cãlinescu, cãruia ise atribuie o „misticã a unitãþii”bazatã pe „herderianismul iste-ric” (Moraru ºi Terian, Introdu-cere, p. 7). Herderianismul (saumetodologia romantic-naþiona-listã) a inspirat ºi alte istoriiliterare europene, printre care ceaspaniolã ºi cea francezã, amintiteaici. Istoria transnaþionalã aliteraturilor naþionale (pentru cãnu putem renunþa cu totul nici laacest termen) va fi cu necesitatecomparatistã.Universalitatea seredimensioneazã, prin urmare, catransnaþionalitate, care poate fipre-naþionalã (ºi, inevitabil, pre-modernã) dar ºi post-naþionalã,

dincolo de „complexele” literaturii române,cãtre studiile româneºti transnaþionale

global-planetarã. Perspectivanaþionalã se dovedeºte, într-ade-vãr, insuficientã pentru studiul li-teraturilor-monade, în virtuteanomadismului intern ºi extern,dar ºi a imanenþei lumii (sau uni-versalului) în chiar sânul naþio-nalului.

Cele 15 capitole, repartizate în3 secþiuni, sunt semnate de cer-cetãtori români proeminenþi, ºicontureazã un nou portret al lite-raturii române, în care nu se maipune accentul pe specificitateaculturalã sau pe unicitatea ire-ductibilã (cum se întâmpla, deexemplu, în The Personality ofRomanian Literature de Con-stantin Ciopraga, din 1981).Articolul lui Andrei Terian despreEminescu are în vedere „auto-emendarea hindusã” a poetuluinaþional (p. 49), care succedeabandonãrii proiectelor de crea-þie bazate strict pe tradiþia autoh-tonã. (Dacia din Memento morieste o þarã fãrã mitologie, fãrãideologie, fãrã ethos). Eminescueste unul din primii autori euro-peni care de-orientalizeazã In-dia ºi prin aceasta ar putea ficonsiderat chiar unul din „ma-eºtrii secreþi” ai literaturii univer-sale (p. 51).

Bogdan Creþu trece în revistãreprezentãrile Orientului în litera-tura românã, observând cã figuriprecum Nicolae Milescu sau Di-mitrie Cantemir s-au manifestatîntr-un spaþiu tranziþional de cir-culaþie permanentã între Europaºi Asia (p. 55). De aici se vede cãînsãºi geneza literaturii româneeste transnaþionalã, în ciuda efor-turilor unor critici de a configurao altã „geografie a originalitãþii”(p. 60), în care se transferã, retro-activ, graniþele statului-naþiuneasupra unei perioade cosmopo-lite precum Iluminismul. ªi cele-lalte apartenenþe (balcanicã, le-vantinã, bizantinã, creºtin-orto-doxã) reprezintã reþele geocultu-rale care permit o abordare su-pra- sau trans-naþionalã.

Capitolul semnat de CaiusDobrescu argumenteazã cã sub-þierea imperiilor îºi gãseºte core-lativul în îngroºarea/ coagulareanaþiunilor independente. Litera-tura românã modernã s-a nãscutla intersecþia mai multor imperiiºi în dialog cu discursurile gene-rate de acestea. Imperiul nu a în-semnat numai opresiune ºi do-minaþie colonialistã, ci a fãcutposibil ºi „comerþul” (inclusiv celal gândurilor ºi ideilor, desprecare vorbea Voltaire), precum ºi„reacþiile creative”.

Alex Goldiº duce mai departecritica metodologiei naþionaliste,scoþând în evidenþã câteva ma-nevre ale istoriografiei literare

autohtone prin care a fost poten-þatã filiaþia internã a autorilor ro-mâni chiar ºi atunci când depen-denþa de modele strãine era evi-dentã. Cãlinescu a favorizat com-paratismul domestic ºi nu uncomparatism propriu-zis, interli-terar, care sã dea seamã de influ-enþe, receptãri, interferenþe etc.Izomorfismul structural ºi omo-logia erau singurele formule încare comparaþia era permisã, pen-tru cã în aceste condiþii Emines-cu apare ca un rival ºi nu un emulal romanticilor europeni.CarmenMuºat reviziteazã teorii româneºtidespre imitaþie, influenþã ºi origi-nalitate, sesizând totodatã (in)-compatibilitãþile dintre unele dinaceste interpretãri ºi conceptuali-zãrile influente azi (venind de laSpivak, Moretti, Dimock). Inter-secþia, creolitatea, nodalitatea,hibriditatea sunt cuvinte-cheieprin care este reevaluatã poziþiageoculturalã „de rãscruce”, deconfluenþã a culturii române, care,în perioada modernã, înregistreazãun adevãrat „triumf al cosmo-politismului” (p. 127). În inter-pretarea ei, Fundoianu, Ionesco,Cioran sunt scriitori „nodali”,asemenea lui Conrad, Beckett,Nabokov, Rushdie sau Kundera.

Naþionalul întreþine relaþii foar-te complicate cu etnicul.Trebuiesã avem în vedere evanescenþagraniþelor (cele politice, dar ºi celeliterare, precum ºi ne-suprapune-rea perfectã a teritorialitãþii geo-politice cu cea geoliterarã ºi lin-gvisticã). Literatura maghiarã dinRomânia creeazã un „vârtej” re-teritorializant de suprapuneriidentitare, demonstreazã ImreJózsef Balázs. Mircea A. Diaco-nu studiazã„microliteraturile”, în-trebându-se la ce arealuri ºi sis-teme literare se afiliazã acestea,pentru cine scrie scriitorul extra-teritorial ºi cum se poate depãºicondiþia multiplu perifericã a mi-noritarului? În opinia lui, respin-gerea etnocentrismului ar puteafi, de pildã, secretul triumfului in-ternaþional al Hertei Muller. Ovi-diu Morar aratã cã avangardiºtiiromâno-evrei au avut o agendãconºtientã de „dezrãdãcinare”simbolicã, favorizând o literaturãantinaþionalã sau anaþionalã.

Excursul lui Paul Cernat prinpeisajul tulbure al (anti)moder-nismului, avangardei ºi ariergar-dei aduce clarificãri importante în

privinþa extremelor ideologice aleinterbelicului autohton. Avangar-da progresistã, cu înclinaþii destânga ºi trãirismul reacþionar, cutendinþe fasciste fac parte dinaceeaºi culturã radicalã, pe prin-cipiul vaselor comunicante. Dis-tincþiile lui Roger Griffin întremodernism epifanic ºi moder-nism programatic oferã un ca-dru suplimentar pentru investi-garea dialecticii între estetic ºiideologic ºi a afilierilor internaþi-onale ale ambelor „tabere”.

Studiind resorturile ºi moti-vaþiile procesului de rebrandingsau succesul internaþional decare s-au bucurat membrii „trium-viratului” de exilaþi (Mircea Elia-de, E. M. Cioran, Eugene Iones-co), Mihai Iovãnel îi comparã cuniºte jucãtori care îºi calculeazãmiºcãrile pe tabla de ºah, într-osuccesiune de poziþionãri ºi re-poziþionãri plasate în puncte no-dale ale reþelelor interculturale.Un sub-sistem transnaþional, rãs-pândit rapid în Europa ºi Asia, afost ºi realismul socialist, anali-zat de Mircea Martin ca o pseu-do-oikumene geoliterarã, una ne-gativã, bazatã pe „uniformitateideologicã”, în detrimentul „di-versitãþii lingvistice, etno-rasia-le, cultural-istorice ºi geografice”(p. 236). Totuºi, aceastã platfor-mã rigidã de gândire ºi compozi-þie creatoare nu a funcþionatexact la fel în Cehia, Ungaria, Po-lonia, China sau România, dupãcum remarcã criticul în subtileanalize comparatiste.

În perspectivã postcolonia-list-comparatistã, Bogdan ªtefã-nescu traseazã contururile unei„modernitãþi maligne”, traumati-zante, care explicã persistenþaunei retorici a „golului fondator”în imaginarul identitar al fostelorcolonii (din sisteme literare mon-diale distincte) dar ºi al fostelorstate comuniste. Astfel, Europade Est ºi lumea a treia devin „rudespectrale” (p. 264).

Teodora Dumitru investighea-zã modul în care optzeciºtii auapropriat ºi refuncþionalizat reto-rica subversivã a beatnicilor, am-putându-i însã ceva din forþa ori-ginarã. Inevitabil, discursul post-modernilor români este de douãori cooptat: de Vestul capitalistcare ajunge sã epitomizeze pen-tru ei libertatea, ºi de cãtre pute-rea comunistã, cu care jucau un

joc ambiguu, protejându-se, subumbrela autonomiei esteticului,de orice posibilã politizare a tex-telor livresc-ludice pe care le pro-duceau.

Dimensiunea transnaþionalãeste în mod firesc focalizatã în li-teratura exilului ºi a emigraþiei, decare se ocupã articolul lui DorisMironescu. Herta Müller, AndreiCodrescu ºi Norman Manea de-familiarizeazã perimetrele geocul-turale cunoscute, într-o manierãsimilarã lui Salman Rushdie, Mi-chael Ondaatjie, W. G. Sebald,Dubravka Ugresici. Imaginarulexilului face ºi reface spaþiul me-moriei, mai precis cronotopul co-pilãriei, în care istoria personalãse întretaie cu istoria mare, aceeaîn care se deplaseazã graniþe, sefac ºi se desfac teritorii, spaþiinaþionale sau imperiale.

Intersecþia naþional-internaþi-onal este foarte pregnantã în pro-blema traducerii, dupã cum sevede din capitolul final, semnatde Mihaela Ursa. Înainte de 1989,exista o politicã a statutului înlegãturã cu traducerile, nu lipsitãde accente naþionaliste. Litera-turile minore, central-esteuropene satisfãceau un interesantropologic, etnografic, în timpce literaturile majore apãreau cao „fereastrã” spre universalitate.În ultimele 3 decenii s-a înregis-trat o explozie de „micropro-grame” generate de intereseleediturilor dar ºi ale diverselorcomunitãþi culturale.

Implicit sau explicit, este vor-ba aici ºi despre eternele „com-plexe” ale literaturii române. As-pectele imagologice (ale demer-sului însuºi) trec însã într-un plansecund. Nu se poate spune nicicã literatura românã emerge acumca o literaturã fãrã însuºiri, sauchiar fãrã naþionalitate. Cel maisatisfãcãtor, pentru orgoliul na-þional, ar trebui sã fie caracterulprofesionist ºi de înalt nivel alacestei întreprinderi colective.Volumul reprezintã aºadar o sa-lutarã insolitare/ defamiliarizare aimaginii literaturii române, caredevine, cel puþin pentru cititoriiromâni, cumva mai stranie, uneoride-a dreptul „strãinã”, dar ºi mairealã, în pluralitatea ºi diversita-tea ei.

nnnnn Carmen Popescu

Al Natour Nada Alexia – Socializare (Premiul Special al Fotoclubului „Mihai Dan-Cãlinescu”)


arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

Pentru noi, est ºi central-europeni, este o miºca-re destul de strãinã ºi se

bucurã de puþinã publicitate (uniisunt chiar indignaþi la auzul aces-tui termen). Cu toate acestea, un-derground existã, „se poartã” ºieste cazul sã-l luãm în seamã, sãvorbim, pe scurt, despre el. Un-derground (acest cuvânt înseam-nã sub-pãmânt) este un curentmuzical de avangardã care aapãrut în Statele Unite ºi a deve-nit pentru tineretul american un„sport” de largã acceptabilitate.În epoca contemporanã, pãtrun-de în Europa. Specialiºtii pop-music îi prezic un viitor ºi un locde duratã în istoria muzicii.

Prin anul 1965, în interes aso-ciativ, s-au reunit câteva zeci deoameni tineri din zonele indus-triale ale þãrmului rãsãritean alStatelor Unite. Ei au crescut înmediul în care incidentele dintrenegri ºi albi, dintre bogaþi ºi sã-raci erau destul de frecvente. Ti-nerii ºi-au exprimat protesteleprin cântece împotriva diferenþe-lor sociale, împotriva violenþei ºirãzboiului, împotriva a tot ceeace însemna învechit (demodat) ºi,în opinia lor, împotriva reminis-cenþelor ideilor celor adulþi; in-tenþia lor era sã îºi batã joc deaceºtia care proclamau sexul ca

nnnnn MIHAELA VELEA

ce înþelegem prin underground?

S h a r e

Timp de aproape o sutãde ani, între prima jumã-tate a secolului al

XIX-lea ºi pânã la izbucnireaprimului rãzboi mondial, tineriiromâni mergeau sã studieze laParis, centrul lumii intelectuale,ºi, odatã reîntorºi în þara natalã,îºi împãrtãºeau ideile novatoare,cu acelaºi entuziasm cu care noi,în secolul XXI, apãsãm funcþiashare. Am folosit aceastã simili-tudine în încercarea de a amelio-ra o proverbialã discrepanþã întregeneraþii: a împãrtãºi – echiva-lentul arhaic al barbarismului aºerui (to share) înglobeazã în-treaga fervoare a unei societãþicare doreºte emanciparea, simþin-du-se datoare sã se implice înpreluarea informaþiei pe care oconsiderã valoroasã, pentru a otransmite mai departe.

Unul dintre tinerii care au im-plantat în România secolului XIXideile lui progresiste a fost Theo-dor Aman, artist strãlucit ºi eloc-vent militant în promovarea arteiºi culturii: „ Dacã Franþa, domni-lor, a devenit astrul în jurul cãru-ia graviteazã toate celelalte þãri,dacã atrage la ea toþi locuitoriiglobului, ea o datoreazã mai cuseamã seducþiei magice a artei”declara Aman în Cuvântarea lasolemnitatea deschiderii ªcoliide Belle Arte din Bucureºti.1

Contribuþia sa la înfiinþarea pri-mei ªcoli Naþionale de Belle-Artedin România, în 1864, a fost esen-

(Muzeul de Artã Craiova, 19 aprilie - 20 mai 2018)la catedrã cu Aman

Expoziþia „La catedrã cuAman” relevã calitateaartei de a reflecta epo-

ca în care a fost creatã ºi propu-ne un dialog între lucrãrile de gra-ficã ale lui Theodor Aman, înte-meietorului ªcolii Naþionale deBelle-Arte Bucureºti ºi lucrãrileactualei generaþii de profesori aiDepartamentului Graficã de laUniversitatea Naþionalã de Artedin Bucureºti: Nicolae AurelAlexi, Carmen Apetrei, Anca Bo-eriu, Oana Bordeanu, Ioana Cio-

can, Anca Laura Coller, AndreiCiubotaru, Ovidiu Croitoru, Car-la Duschka, Eugen AlexandruGustea, Felicia Ionescu, Stela Lie,Mihai Mãnescu, Adrian Mede-leanu, Cãlin Stegerean, CristianÞârdel, Daniela Vasiliu.

Lucrãrile lui Theodor Aman -care a fost elev al ªcolii Centraledin Craiova - aflate în colecþiaMuzeului de Artã din aceeaºi lo-calitate, oferã o imagine a socie-tãþii României din secolul al XIX–lea prin intermediul unor gravuri,

desene în tuº sau guaºã ºi acua-rele care reprezintã chipuri ale oa-menilor simpli, scene din viaþaacestora dar ºi scene surprinseîn saloanele aristocraþiei sau per-sonaje istorice ale vremii cum- sunt Tudor Vladimirescu sau IonHeliade Rãdulescu.

Lucrãrile actualei generaþii deprofesori ai DepartamentuluiGraficã surprind epoca contem-poranã în complexitatea ei, cu vi-ziuni personale exprimate prinvocabulare plastice ºi tehnici

artistice dintre cele mai diverse.Expuse împreunã, acestea o-

ferã nu numai o imagine a schim-bãrilor din societate la o distanþãde peste o sutã de ani, dar ºi aevoluþiilor la nivelul viziunii ar-tistice ºi a tehnicilor grafice. Tot-odatã, ele reflectã ceea ce în pro-cesul didactic se transmite de lao generaþie la alta ºi reprezintãparte din corpul tradiþiei cultura-le ºi a identitãþii naþionale.

nnnnn Cãlin Stegereancuratorul expoziþiei

þialã, el fiind primul director alacestei instituþii de învãþãmânt.Casa lui, una din cele mai frumoa-se reºedinþe particulare din Bu-cureºti, a devenit prima casã-ate-lier de artist de la noi ºi locul undese aduna elita artisticã a vremii.De altfel, în anul 1908, aceasta a

devenit muzeu, numãrându-seastfel printre cele mai vechi mu-zee memoriale din România.

Deloc întâmplãtor, primul mu-zeu din Craiova dateazã tot dinanul 1908, iar înfiinþarea lui se lea-gã, din nou, de numele unor mem-bri ai familiei Aman. Alexandru

Aman, fratele mai mare al pictoru-lui, ºi soþia sa Aristia au lãsat, printestament, comunitãþii întreaga loravere, facilitând în acest fel accesulla culturã: „Pentru cultura popo-rului din oraºul meu natal Craiova,îi leg biblioteca mea, precum ºitoatã colecþiunea mea de tablourioriginale, de diferite ºcoale ºi omicã parte numai cópii. Portreteleoriginale ale familiei mele, obiectede artã ºi toate mobilele, cuacestea sã se înfiinþeze o bibliotecãliberã tuturor ºi un muzeu pentrurãspândirea cultului de frumos însine…” 2

Astfel, prin intermediul Fun-daþiei „Alexandru ºi AristiaAman“, la Craiova se deschideaprimul muzeu ºi prima bibliotecãpublicã din oraº în casa familieiLãceanu (pãrinþii Aristiei Aman),actualmente sediu al BiblioteciiJudeþene „Alexandru ºi AristiaAman”. Colecþia cuprindea pelângã picturã ºi graficã de Theo-dor Aman, lucrãri de ºcoalã olan-dezã, flamandã, italianã ºi fran-cezã din sec. XVII-XIX, mobilier,artã decorativã româneascã ºistrãinã. Pinacoteca avea sã fiepreluatã în 1950 de cãtre MuzeulRegional al Olteniei, urmând ca,din 1954, sã fie transferatã Mu-

zelui de Artã Craiova. Este deobservat faptul cã, fiind vorba deo colecþie a familiei, era firesc caaici sã se regãseascã unele din-tre cele mai remarcabile opereTheodor Aman: Portretul luiAlexandru Aman, Portretul Aris-tiei Aman, Portretul PepicãiAman (mama pictorului) º a., pre-cum ºi numeroase lucrãri de gra-ficã (desene în peniþã, acvaforte,point sèche, guaºã, acuarelã).

Iatã motivul pentru care sculp-tura care ne priveºte din curteamuzeului îl reprezintã pe Theo-dor Aman, primul artist romândeplin racordat la valorile arteieuropeane, ºi un spirit cu adevã-rat deschis cãtre progres. Iar dacãsocotim cã, dupã mai bine de 100de ani, cel puþin în Craiova, ini-þiative precum cea a familieiAman rãmân un record absolut,transmit „generaþiei share”: sha-re Aman/ Theodor Aman!

1 Apud Ioana Beldiman „De laªcoala de Belle-Arte la Academia deArte Frumoase”, catalog, Ed. UNAR-TE, 2014, p. 41

2 Testamentul lui AlexandruAman din 14 noiembrie 1884 v.http://82.79.221.71/resurse/digitale/biblioteca/familia_aman/anexa1_fa-milia.pdf

ceva „tabu”. Cãutau muzica lorproprie, specificã, care sã le ex-prime trãirile ºi ideile. De aceea,astãzi underground-ul este apre-ciat ca o miºcare de masã.

Care ar putea fi definiþia pen-tru aceastã muzicã? Este vorbade un amestec de beat „dur”,rock‘n roll „impetuos” ºi blues-ul melancolic, cu folclor „simplu”,cu clasicismul „delicat” ºi jazz-ulclasic. Toate la un loc reprezintãun amestec impetuos (sãlbatic),fierbinte, dar în fond o muzicã se-rioasã. Gãsim în ea proiecþia a ceeace am putea înþelege din viaþaacestor oameni tineri: dorinþa cafiecare dintre ei sã fie atât de libercât ar dori ºi pe cât este în stare.

O personalã ºi excepþionalãdefiniþie pentru underground neoferã unul dintre interpreþii sãi,John Kay (n. 1944), din grupulSteppenwoolf: „este un drumlung, care începe undeva ºi con-duce spre ceva; cine merge peacest drum poate sã facã oricedacã considerã cã este corect.Underground este o unicã, fan-tasticã libertate”.

Rãmânând la aceastã definiþie,putem spune cã este vorba chiarde o specie a avangardei în pop-music. Sã amintim, în treacãt, ºide câteva grupuri „subterane”.Dintre cele mai cunoscute ºi in-

fluente sunt The Fugs, The Mot-hers of Invention, The Doors.Grupul The Mothers of Inventioneste unul dintre cele mai popula-re. Fondatorul sãu a fost cunos-cutul Frank Zappa (1940-1993).

Grupul este cunoscut prin im-presionante ºi originale muzici;cu Frank Zappa activeazã uneoripânã la 12 muzicieni. Folosescinstrumente muzicale originale,tamburinã, flaut, dar ºi jucãriimuzicale. Tot atât de cunoscuteste grupul The Doors, atât înAmerica, cât ºi în Europa. Aºacum la noi se merge la fotbal, cuaceeaºi „hotãrâre” se merge lareprezentaþiile The Doors (pânã

la 21.000 de ascultãtori participãla un concert). Atracþia grupuluipentru privitori ºi auditori a repre-zentat-o vocalistul Jim Morisson(1943-1971). Concertele acestorgrupuri beneficiazã de partici-parea televiziunii, dar ºi a poliþiei.Ceea ce se întâmplã pe scenã esteºocant, publicul reacþioneazãasemãnãtor. Neîncoronata reginãa muzicii „subterane” a fostcântãreaþa Janis Joplin (1943-1970), îndrãgita publicului.Apãrea pe scenã, se oprea în faþamicrofonului ºi începea tumultos,se manifesta zgomotos, transmi-þând spre public texte din cânte-cele sale. Alteori, declama cu sen-sibilitate versuri poetice de ceamai bunã calitate. De aceea, pu-blicul o iubea foarte mult. Janis

Joplin cânta în sãli de sport ºi înmari parcuri, în alte spaþii miile deauditori n-ar fi avut loc.

J. Joplin

Concertele grupurilor under-ground dureazã uneori timp de osãptãmânã întreagã, cel puþin 2zile, iar un concert dureazã oreîntregi. Muzica „subteranã” arepublicul sãu ºi în Anglia. Cunos-cut este grupul Led Zeppelin ºi,de asemenea, grupul Bloss Toes,cu al sãu salut, douã degete ridi-cate- simbolul pãcii.

Underground reprezintã, înopinia unor muzicologi, o miºca-re subculturalã, cuprinzând cul-turile psihedelicã, hippie, hip hop(rap), din fiecare câte ceva!

nnnnn Geo Fabian

J. Kay

F. Zappa


l Ediþia de anul acesta a Fes-tivalului Shakespeare a fost unaextrem de diversã. Spectacolemari, spectacole care se anunþaumari, dar au fost doar bune, spec-tacole care au scos publicul dinzona de confort, spectacole plic-tisitoare etc.

l Formula tematicã îºi epui-zeazã resursele. De fapt, dupãapogeul din 2010, când tot festi-valul a fost dedicat unei singurepiese – „Hamlet”, era greu degãsit ceva care sã mai poatã sus-þine aceastã structurã a Festiva-lului. De altfel, s-a ºi anunþat cãdupã încã o ediþie, festivalul vadeveni unul anual ºi se va renun-þa la tematicã.

l Se simte din ce în ce maiacut nevoia a douã secþiuni –una on ºi alta off. Cel puþin douãspectacole din festival – „Shy-lock” ºi „Mult zgomot pentrunimic” ºi-ar fi avut locul într-oastfel de secþiune.

l Organizarea a lãsat uneoride dorit, deºi acum a fost coopta-tã o firmã de profil din Bucureºti.

l Evenimentele în aer liberîncep sã prindã, uºor-uºor, con-tur, iar evenimentele – altele decâtspectacolele – capãtã tot maimultã consistenþã. Conferinþa luiGeorge Banu a fost unul dintremomentele de referinþã ale festi-valului.

l Teatrul din Oradea a fost,din nou, una dintre surprizele plã-cute ale Festivalului, ca ºi la edi-þia trecutã. De data aceasta, aprezentat un spectacol „Mac-beth”, cu un scenariu realizat deGeorge Banu. Spectacolul se joa-cã pe scena teatrului, foarteaproape de public. Cu toate cãjoacã la doi paºi de spectatori,sau tocmai pentru asta, actorii auo prestaþie excelentã.

l Teatrele din Bucureºti aufost sub cele din provincie (Cra-iova, Oradea, Târgoviºte), ceeace demonstreazã încã o datã cãpresiunea comercialã existentã înBucureºti duce la scãderea cali-tãþii spectacolelor.

l Pentru a doua oarã, dupãRobert Wilson, un regizor a fostinvitat în afara repertoriuluishakespearean. Este vorba de-spre Robert Lepage cu specta-colul „Ace ºi Opiu”. Ca ºi în ca-zul lui Wilson, a fost o decizieextrem de inspiratã, pentru cã apermis spectatorilor sã trãiascãuna dintre cele mai tulburãtoareexperienþe teatrale.

l De remarcat retrospectivafotograficã a primelor zece edi-þii. Nu este prima expoziþie deacest gen, prima fiind organiza-tã în 1997 de cãtre Dorian Delu-reanu ºi Sean Hudson cu lucrã-rile realizate de cei doi la primaediþie, cea din 1994. Pentru re-trospectiva de acum, Florin Chi-rea ºi Dorian Delureanu au se-lectat din arhiva de imagini celemai reprezentative momente alefestivalului craiovean.

„Poveºtile africaneale lui

Shakespeare”

Teatrul Nou din Varºovia(Polonia) – regia lui KrzysztofWarlikowski

Spectacolul a deschis fes-tivalul ºi a fost anunþatca unul dintre capetele

de afiº. Un spectacol dur, greu deasimilat ºi care provoacã specta-torul. Pentru cã a fost un specta-col caleidoscopic, care nu este

impresii dupã cãlãtoriape planeta Festivalului

Shakespeare

gândit neapãrat ca unul coerent,am ales sã scriu la fel despre el.Prin urmare, puneþi cap la cap toateacestea pentru a vã face o imagi-ne a unui spectacol care nu se lasãcuprins în categorii, limite, saudefiniþii. Spectacolul este unulmaraton – aproximativ cinci ore ºiscoate spectatorul din zona deconfort nu doar prin duratã ci ºiprin ritm – unul lent, adaptat an-goaselor pe care doreºte sã letransmitã. Cãci, exceptând finalul,spectacolul este unul al angoase-lor ºi al pulsiunilor ce vin din in-conºtient. Din inconºtientul per-sonal, descris de Freud, dar ºi dincel colectiv, despre care vorbeaJung. Warlikowski nu pune înscenã un spectacol de Shake-speare, fie el ºi unul coupe. El îºiconstruieºte propriul text, pornindde la trei piese shakespeareene –„Regele Lear”, „Neguþãtorul dinVeneþia” ºi „Othelo”, la care adau-gã fragmente din cei mai diverºiautori – Dante, Coetzee, HannaKrall sau texte scrise special depoetul libanez Wajdi Mouawad.În plus, primele douã pãrþi debu-teazã cu o secvenþã de animaþiecare anunþã câte o temã (relaþiadintre un matur aflat în pragulmorþii ºi o tânãrã, sau discrimina-rea rasialã) ce se va regãsi apoi înmod recurent în spectacol. Princi-pala categorie esteticã sub careeste construit spectacolul lui War-likowski este grotescul. Persona-jele, situaþiile, relaþiile dintre ele,totul stã sub semnul grotesculuiºi construiesc o lume în care oriceurmã de bunãtate este pervertitã,

iar rãul stãpâneºte liniºtit. Perso-najele lui sunt la limita umanitãþii,iar de cele mai multe ori, sub ea.Desele referiri la lumea animalã –oameni-porci, oameni-ºobolani,câini etc aratã cã lumea pe careWarlikowski o descrie este unacare ºi-a pierdut reperele.

„Othello”Teatrul din Târgoviºte, în re-

gia lui Suren Shahverdyan

Suren Shahverdyan esteunul dintre cei mai apre-ciaþi regizori armeni din

Europa. El a mai colaborat cuTeatrul Tony Bulandra, unde a re-gizat spectacolele „Hitler in love”ºi „Un tramvai numit dorinþã”. În„Othello”, regizorul gândeºte unspectacol a cãrui atmosfera esteuna hitchcockianã – penumbrãsau lumini de un albastru întune-cat care îþi dau fiori, un fum pu-ternic invadeazã scena la inter-vale de timp, decorul este unulîntunecat (negrul ºi griul predo-minã încã de la început), localiza-rea acþiunii (Veneþia) este suge-ratã prin þipete ameninþãtoare depescãruºi (aluzie la „Pãsãrile”; defapt, la un moment dat, Othelloeste chiar atacat de pescãruºi ºise apãrã cu gesturi care amintescde cele ale lui Tippi Hedren).

Scenografia este simplã, darsugestivã. Câteva butoaie ºi câ-teva scaune care se vor transfor-ma în tot ce este necesar pentruactori. Dar elementele principaleîn jurul cãrora este construit vi-

zual spectacolul sunt frânghiile.Douã dintre ele mari, coborândde sus, ºi alte câteva care apar înmomentele esenþiale. Cea maisugestivã scenã în care frânghii-le sunt folosite este aceea în careIago îl prinde pe Othello în mre-jele minciunilor sale. În timp ce îipicurã în urechi calomniile la adre-sa Desdemonei, Iago îl leagã lamodul propriu pe Othello de maimulte scaune. Metafora teatralãeste poate uºor simplistã, dar cuun impact vizual puternic.Dinpunct de vedere actoricesc, spec-tacolul se sprijinã pe Othello,deºi, în economia textului Othelloºi Iago deþin roluri aproape egaleca întindere, iar intriga estecondusã de cel din urmã. Dar forþacu care Liviu Cheloiu conducepersonajul în trecerea de la feri-cirea serenã de la început, spreiadul din final, face ca în jurul luisã graviteze celelalte personaje.Scena de furie care se încheie cucriza de epilepsie este ºi cea maiputernicã din spectacol. Iagoeste interpretat de Mircea Silaghi,care dozeazã cu fineþe amesteculde furie, dispreþ ºi frustrare ce îlduce la construirea unui plan cuun final funest. Andrada Fuscaºîntruchipeazã o Desdemona –copil. Îndrãgostitã pânã peste capde Othello, incapabilã sã vadãceva rãu în jurul ei, Desdemonarisipeºte în jur doar zâmbete, iarcomportamentul îi este cel al uneiadolescente care nu a ieºit de totdin copilãrie. De fapt, acesta parea fi ºi atuul ei cu care l-a cuceritpe Othello, pentru cã el pare dis-

pus sã adopte acelaºi comporta-ment, de dragul ei.

Conferinþasusþinutã de

George Banu ºiGuy Freixas

Întâlnirea cu cei doi a fostunul dintre momentele degraþie la care poate asista

un iubitor de teatru, pentru cã,în felul acesta, am putut fi maiaproape de unul dintre fenome-nele care au marcat teatrul euro-pean postbelic – Théâtre du So-leil. Fondat în anii 60 într-o ve-che cartuºerie, teatrul îºi doreasã impunã cu adevãrat spiritulunui teatru comunitar, mergândîn direcþia lui Brecht sau Jean Vi-lar. În cadrul teatrului domnea unadevãrat spirit egalitar – toþi ac-torii aveau acelaºi salariu,Mnouchkine stãtea la intrare ºitãia bilete etc. Chiar din punctde vedere al creaþiei, spiritul eraunul democratic (cât putem vorbidespre democraþie într-un dome-niu cum este arta). Mnouchkinenu distribuia rolurile cãtre actori,nu impunea anumite personaje,totul era rezultatul unei munci deechipã, în care actorii se aple-cau asupra textului ºi încercausã stabileascã situaþii, stãri, emo-þii. „Timp de zece luni am lucratîn paralel pe 10 piese, apoi amrãmas la 6 tragedii ºi comedii” apovestit Guy Freixas. ArianeMnouchkine îi îndemna sã nu selase intimidaþi de Shakespeare,ºi sã se apropie de el ca niºtecopii de un teren de joacã. Laînceput era plãcerea deghizãrii,a jocului pentru joc, iar asta îi vaduce la plãcerea costumelor. Aºaau apãrut referinþe orientale. Aicieste rândul lui Banu sã intervi-nã pentru a încerca definireamodului în care Mnouchkine îlvede pe Shakespeare ºi cum seface aceastã descoperire desprecare vobea Guy Freixas. „Aria-ne Mnouchkine spune cã texte-le lui Shakespeare nu sunt inte-resante dacã sunt vãzute ca une-le contemporane. Ele trebuieprezentate ca ceva creat în altãlume, dar asta nu înseamnã cãface elogiul unei citiri istorice alui Shakespeare. Shakespeareeste intersant în mãsura în careîl eliberãm de o interpretare folc-loricã ºi îi regãsim altã dimensi-une. S-a vorbit despre orientali-zarea lui Shakespeare de cãtreMnouchkine, dar jumãtate din-tre costume sunt elisabetane.”Prin urmare, putem spune cãMnouchkine era undeva la între-tãierea concepþiei lui Jan Kottprivind contemporaneitatea luiShakespeare cu cea istoricistã.De fapt, aºa cum spune Banu„Mnouchkine are brevetul de aîl regãsi pe Shakespeare nu prinapropiere ci prin depãrtare.” Întinereþe, Ariane Mnouchkinefusese impresionatã de specta-cole orientale dupã care urmaseo excursie personalã în Orient,unde descoperise alte formeteatrale care i se vor pãrea maiaproape de spiritul teatruluidecât ce se fãcea la ora aceea înOccident. Ariane Mnouchkinenu a imitat o anume formã orien-talã (Kabuki etc) ci s-a hrãnit dinspiritul oriental, fãcând o sintezãîntre acesta ºi spiritul elisabetanal operelor shakespeareene.

nnnnn Cristi Nedelcu

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte


Ovidiu Bîrlea în corespon-denþã, ediþie îngrijitã de CarmenIonela Banþa, Bucureºti, EdituraEtnologicã, 2016.

Apãrutã în condiþii gra-fice de excepþie la Edi-tura Etnologicã din

Bucureºti, volumul Ovidiu Bîrleaîn corespondenþã, îngrijit dedoamna Carmen Ionela Banþa,conf. univ. dr. la Facultatea deLitere a Universitãþii din Craio-va, constituie un act salutar derecuperare a personalitãþii erudi-tului etnolog ºi folclorist, aºacum s-a manifestat acesta în dia-log cu figuri emblematice ale cul-turii române (Ion Taloº, PetruCaraman, Adrian Marino, Ion Nij-loveanu, Ion H. Ciubotaru).

Autor al unor studii funda-mentale în domeniul etnologiei ºifolclorului, Ovidiu Bîrlea a abor-dat cu o viziune sistemicã o pro-blematicã diversã, metodologicã,istoricã, tipologicã, de-a lungulprestigioasei sale opere: Antolo-gie de prozã popularã epicã (2vol., 1996), Petrea Fãt-Frumos.Poveºti populare româneºti(1967), Mica enciclopedie a po-vestirilor româneºti (1976), Po-veºtile lui Ion Creangã (1967),Metoda de cercetare a folcloru-lui (1967), Problemele tipologieifolclorice (în colab. cu DumitruCaracostea, 1971), Poetica folc-loricã (1976), Istoria folcloristi-cii româneºti (1974), Folclorulromânesc (2 vol., 1981, 1983),Eseu despre dansul popular ro-mânesc (1987). Culegãtor neobo-sit, cu o conºtiinþã accentuatã amisiunii de conservare a patrimo-niului nostru folcloric, exeget, is-toric al folcloristicii, metodolog(studiile sale de acest gen rãmâ-nând un reper în domeniu), Ovi-diu Bîrlea a desfãºurat adevãratãoperã de mentorat, dincolo deopera sa propriu-zisã.

Ca o dimensiune sub-textualãa operei, corespondenþa reputa-tului folclorist deschide perspec-tiva unui laborator al întregii con-strucþii intelectuale, punând înluminã contacte profesionale,schimburi de cãrþi ºi reflecþii pe

nnnnn ILONA DUÞÃ

Ovidiu Bîrlea în dialog epistolarmarginea lor, idei de lucru, schi-þe, proiecte, dar ºi o întreagã at-mosferã a mediului intelectualsau, pur ºi simplu, uman în caretrãiau ºi funcþionau corespon-denþii. Profund implicat în mode-larea profesionalã a propriilor dis-cipoli (precum Ion Taloº), res-ponsabil ºi angajat, prompt în aoferi suport intelectual celor carei-l solicitau, deschis dialogului ºicooperãrii indispensabile unuidomeniu în care munca de echi-pã este esenþialã, toate aceste trã-sãturi de caracter ºi personalita-te ale profesorului ºi cercetãto-rului Ovidiu Bîrlea nu pot fi acce-sate decât prin corespondenþã.O amplã corespondenþã, dupãcum o dovedesc volumele dedi-cate publicãrii acesteia: Pagini decorespondenþã, ediþie îngrijitã,studiu introductiv de Elena Þau,Chiºinãu, 2010; Ovidiu Bîrlea –ediþie criticã din fondurile do-cumentare inedite, Carmen Ione-la Banþa, Bucureºti, Editura Mu-zeului Naþional al Literaturii Ro-mâne, 2013; dialogul epistolarPetru Caraman. Coresponden-þã, ediþie îngrijitã de Ion H. Ciu-botaru ºi Remus Zãstroiu, intro-ducere ºi notã asupra ediþiei deIon H. Ciubotaru, Iaºi, EdituraUniversitãþii „Alexandru IoanCuza”, 2016.

Încadrat, astfel, într-un eforteditorial mai larg de publicare acorespondenþei lui Ovidiu Bîrlea,volumul acesta îngrijit ºi prefaþatde doamna Carmen Ionela Banþa,se alãturã editãrii, într-un volumanterior (2013), a scrisorilor primi-te de la membrii familiei (fratele,monsenior Octavian, sora Sabina,nepoatele Doina, Livia, Violeta).Recuperate din arhiva biblioteciiFacultãþii de Teologie de la Blaj(unde se aflã fondul personalOvidiu Bîrlea) ºi transcrise, scri-sorile acestea transmise, pentrufidelitate, în dublã variantã (tran-scriere ºi fotocopie) sunt primitede la personalitãþi contemporanecercetãtorului: Ion Taloº (discipolal profesorului Bîrlea), Petru Ca-raman, Adrian Marino (care i-aînlesnit publicarea în reviste in-

ternaþionale), Ion Nijloveanu (co-leg de facultate cu care a pãstrateo frumoasã relaþie amicalã ºi pro-fesionalã), Ion H. Ciubotaru. Oimagine, aºadar, în oglindã poatefi reconstituitã din schimburileacestea epistolare, imagine cu atâtmai complexã cu cât se compuneca un puzzle în mod indirect, me-diat, prin reflexiile care rãzbat din-tre rânduri ºi, simultan, din maimulte direcþii, dinspre corespon-denþi diferiþi ºi prin diverse relaþiiierarhice de tip social, profesio-nal, afectiv; o întreagã atmosferãa mediilor culturale, academice(Cluj, Iaºi, Bucureºti) se þese, deasemenea, subtil prin schimburileacestea epistolare, lãsând sã sedesfãºoare treptat orizonturileunei lumi în care profesorul ºi cer-cetãtorul Ovidiu Bîrlea ºi-a asu-mat, cu o adevãratã vocaþie, rolulde mentor.

Adresate mentorului stimat ºiiubit în egalã mãsurã („Stimate ºiiubite domnule profesor” – esteuna dintre formulele de adresareelocvente), scrisorile lui Ion Taloº(cele mai numeroase, de altfel, 57)sunt încãrcate de febra cãutãriitânãrului discipol care întâlneºteîntotdeauna disponibilitatea ma-estrului, rãzbãtând din acest pa-chet epistolar, înainte de toate,odiseea formãrii unui spirit, aunei minþi sub supravegherea ºicu girul constant al profesoruluiBîrlea. Astfel, obþinerea unei bur-se Humboldt la Freiburg esteconsemnatã într-o serie de scri-sori prin care contactul cu profe-sorul se dovedeºte indispensa-bil integrãrii tânãrului cercetãtorîn mediul academic german, fiindun suport profesional ºi afectiv,iar împãrtãºirea de opinii ºi pro-movarea culturii populare româ-neºti devine un obiect curent alscrisorilor ºi o misiune: „Dupãcâteva zile de alergãturã pentrurezolvarea problemelor de aºeza-re aici, aº putea spune cã mã apucde lucru. La institut am fost bineprimit ºi mi s-a pus la dispoziþieun mic birou, cu maºinã de scriscu litere latine ºi una cu chirilice.Oamenii sunt amabili ºi aratã mult

interes pentru preocupãrile cer-cetãtorilor de la noi ºi pentru folc-lorul românesc. Tocmai de ace-ea, cred cã ar fi foarte folositor sãtrimiteþi, pentru biblioteca insti-tutului, un exemplar din lucrareadvs. Am asistat la un curs al prof.W. Heiske, în care a fãcut ºi pre-zentarea literaturii mai importan-te în legãturã cu genurile folclo-rice ºi românii îi sunt recunoscuþi.Eu cred cã lucrarea dvs. nu tre-buie sã lipseascã din bibliotecaacestui institut.” (scrisoarea nr.14). Apariþia unor cãrþi importan-te ale profesorului îi stârnesc, deasemenea, entuziasm, curiozita-te ºi admiraþie discipolului, aceas-tã reciprocitate a aprecierilor deordin profesional fiind o coordo-natã a schimbului epistolar din-tre aceºtia: „În sfârºit, cel mai re-cent motiv pentru care doream sãvã scriu este apariþia excepþiona-lei dvs. opere, „Antologie de pro-zã popularã epicã”. Am dintot-deauna admiraþie pentru activi-tatea dvs. ºtiinþificã. Antologia eînsã copleºitoare ºi sunt sigur cãvã va reprezenta cu mare cinstepeste hotare ºi peste timp. Vãdoresc sãnãtate ºi spor la muncãpentru ca sã mai realizaþi aseme-nea opere.” (scrisoarea nr. 13).

Mai aplicatã unui dialog profe-sional (schimburi de cãrþi ºi decomentarii în jurul acestora, deconcepþii, opinii, idei), corespon-denþa lui Petru Caraman, specia-list în etnografie, folclor ºi slavis-ticã, aprofundeazã imaginea sa-vantului Ovidiu Bîrlea, a cãrui, deexemplu, aceeaºi Antologie deprozã popularã epicã este primi-tã ca „un eveniment folkloric întoatã puterea cuvântului”: „Maiîntâi mã simt dator sã vã mulþu-mesc cu recunoºtinþã pentru da-rul regesc, pe care mi l-aþi fãcut.Cele trei tomuri compacte de epi-cã popularã în prozã – adevãratcorpus al basmului ºi al snoavei –sunt, incontestabil, un evenimentfolkloric în toatã puterea cuvântu-lui. Iatã pentru ce, în acelaºi timp,vin sã vã felicit din adâncul inimiipentru valoroasa operã ce aþi rea-lizat ºi sã fericesc disciplina noas-

trã folkloricã pentru darul atât depreþios pe care l-a primit de la Dvs.Aceastã mare colecþie, aºa de pre-zentabilã ºi sub aspectul tehniciitipografice, este în adevãr oglindarealitãþii actuale a basmului în Ro-mânia.” (scrisoarea nr. 1). O þesã-turã de schimburi intelectuale în-tre mediul academic, de dataaceasta, ieºean ºi profesorul Bîr-lea transpare din scrisorile lui Pe-tru Caraman, conturând o imagineunitarã a construcþiei domeniuluietnologiei ºi folclorului în plan na-þional, printr-un efort de cercetarecomun ºi printr-un spirit activ dearheologie a genului pãstrãtor alzestrei noastre folclorice. Adevã-rate dezbateri în jurul unor proble-matici de specialitate se leagã înspaþiul acesta epistolar, interesan-te, mai ales, pentru cã dezvãluiefire ale gândirii, ale cristalizãrii unoridei ºi concepte, culisele muncii ºifrãmântãrii care au dus la elabora-rea unor studii fundamentale îndomeniu. Intensã sub aspectulunor schimburi intelectuale matu-re, corespondenþa lui Petru Cara-man cu Ovidu Bîrlea (20 de scri-sori) dezvãluie, dincolo de simili-tudini sau diferenþe de viziune alecelor doi mari specialiºti în folclor,conºtiinþa apartenenþei la acelaºicorp profesional, pasiunea anga-jãrii în munca de cercetare ºi, înde-osebi, conºtiinþa unei misiuni spi-rituale comune.

Mult mai reduse numeric ºitextual, cele patru scrisori trimisede Adrian Marino lui Ovidiu Bîr-lea sunt mesaje succinte pe temapublicãrii în reviste internaþiona-le de specialitate, a unor colabo-rãri sau contacte editoriale impor-tante pentru acelaºi spirit extinsde corp intelectual, care se spriji-nã responsabil în promovareaexternã a culturii române.

Coleg de facultate ºi prieten,Ion Nijloveanu îl consultã înscrisorile sale (în numãr de 5,pãstrate ºi publicate aici) cuprivire la munca sa de culegere afolclorului oltenesc ºi munte-nesc, solicitându-i sfaturi tehnicelegate de înregistrarea materia-lului ºi publicare, sau de încadra-rea în tipologia genurilor folclo-rice. Astfel de scrisori consul-tative (5 scrisori) îi trimite ºi IonH. Ciubotaru, etnolog, istoricliterar, cercetãtor, preþuindu-isfaturile ºi folosindu-le în propriamuncã de cercetare.

Rãsfoind acest corpus episto-lar, transmis, pentru corectitudi-ne ºi autenticitate, atât în varian-ta transcrierii, cât ºi în cea a foto-copiei originalelor, rãzbate într-unmod convingãtor o imagine, deºioblicã, proiectatã dinspre alteri-tatea corespondentã, de o deo-sebitã precizie ºi claritate, a per-sonalitãþii reputatului cercetãtorOvidiu Bîrlea, pe care îngrijitoa-rea acestui volum, conf. univ. dr.Carmen Ionela Banþa, a reuºit são recupereze în coordonatele saleesenþiale.Andrei Stancu – Fãrã titlu

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

an

th

ro

po

s


Concursul Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu” esteorganizat de Editura Aius ºi se adreseazã celor care nuau publicat pânã acum un volum de versuri.

Manuscrisele vor fi trimise pe adresa Editurii Aius în trei exem-plare, semnate cu un motto. Fiecare manuscris va fi însoþit de unplic închis ce va purta acelaºi motto, iar în plic se vor gãsi numeleºi prenumele concurentului, data de naºtere, adresa, numãrul detelefon ºi premiile obþinute la alte concursuri literare (dacã estecazul).

Manuscrisele vor fi trimise, pânã la data de 1 octombrie 2018,pe adresa: Editura Aius, str. Paºcani nr. 9, Craiova, judeþul Dolj,200151. Rezultatul concursului se va afiºa pe data de 1 noiembrie2018 pe site-ul editurii craiovene: www.aius.ro

Juriul Concursului Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu”este alcãtuit din trei membri: Nicolae Marinescu – directorul Edi-turii Aius, Petriºor Militaru – redactor-ºef al revistei „Mozaicul” ºiMaria Dinu – critic literar.

Concursul Naþional de Poezie„Constantin Nisipeanu”,ediþia a IV-a (2018)

nnnnn IOANA REPCIUCLipsa muzeelor etnogra-fice în Europa occiden-talã de astãzi provoacã

probabil uimirea specialiºtilor dincealaltã jumãtate a continentului,având în vedere dezvoltarea fãrãîntrerupere a instituþiilor de acestgen în Est. Aceastã absenþã estecauzatã de transfomãri specificemuzeologiei din vestul Europei,susþinutã de anumiþi factori cultu-rali ºi politici. Explicarea absenþeiºi-o asumã cartea Muzeul desocietate. De la expoziþia defolclor la abordãrile contempo-rane, scrisã de Noémie Drouguet1.Profesoarã la Departamentul destudii istorice a Universitãþii dinLiege ºi cunoscãtoare de profun-zime a istoriei ºi specificuluimuzeelor etnografice (regionaleºi de societate) ºi în general îngestionarea patrimoniului cultu-ral din Occidentul francofon,autoarea abordeazã aceastã pro-blematicã atât dintr-o perspecti-vã teoreticã ºi empiricã. Cele douãdirecþii sunt ilustrate de lucrãrilesale despre particularitãþile expu-nerii de tip etnografic ºi despreraportarea vizitatorului la aceas-ta, cât ºi prin proiecte muzeogra-fice propriu-zise desfãºurate maiales în Belgia natalã, NoémieDrouguet este în mãsurã sã ex-plice aceastã uimitoare mutaþie.

Acest tip de muzeu, conceptimplementat în Franþa începândcu anii ’60, este analizat de cer-cetãtoarea belgianã în toate as-pectele sale, însã se pune accen-tul pe circumstanþele care aucondus la naºterea acestei vi-ziuni inovatoare, apãrutã ca re-acþie la muzeologia etnograficãtradiþionalã. De aceea, autoareacrede de cuviinþã sã porneascãinvestigaþia de la bogata istoriea muzeelor etnografice aºa cumele s-au dezvoltat în Franþa înce-pând cu secolul al XIX-lea. Mu-zeul de societate, „muzeu total”este o categorie problematicã ºiproteiformã a muzeologiei, care-ºi redefineºte constant identita-tea ºi strategiile. Un spaþiu con-sistent este oferit în acest volumºi istoriei muzeelor etnografice pecare noua structurã aspirã sã leînlocuiascã. Totuºi, ambiþiile co-rectitudinii politice ori ale cuprin-derii cvasi-exhautive ale realitãþiisociale, care propulseazã muzeulde societate pe piaþa muzeogra-ficã europeanã, nu par astãzi su-ficiente argumente pentru afilie-rea entuziastã la aceastã idee.

Aºa cum aratã Drouguet înIntroducere, nu s-a ajuns la unconsens nici mãcar în ceea cepriveºte definirea acestui tip demuzeu. Acum trei decenii, când

de ce nu existã muzeeetnografice în Franþa?

expresia „muzeu de societate” îºidobândea o anumitã frecvenþã învocabularul de specialitate, înþe-lesurile fluctuau de la un cadruspecific doar vechilor muzee dearte ºi tradiþii populare, de etno-grafie ori etnologie regionalã launul mai generos, în care ºi-argãsi loc mai multe tipuri de insti-tuþii de la cele etnografice, de is-torie ºi pânã la cele de ºtiinþã ºitehnicã. În aceastã categorie mailargã s-ar integra toate muzeelecare au legãturã cu societatea,care se pun în serviciul ºi dez-voltarea acesteia (p. 14). Drou-guet recunoaºte cã aceastã defi-nire ambiguã poate fi o cauzã aamânãrii succesului deplin pecare aceste muzee ar trebui sã îlatingã deja în prezent.

Primul capitol este dedicat înîntregime domeniului etnologiei,cu delimitãrile conceptuale ºievoluþiile specifice ale acesteiºtiinþe pe tãrâm francez în paralelcu apariþia ºi dezvoltarea iniþiati-velor de culegere ºi expunere aelementelor de culturã popularã.Este bine ºtiut cã în Occident,muzeele etnografice apar ca ourmare fireascã a acumulãrii deobiecte aduse din coloniile extra-europene adminstrate de marileputeri din Vest.

Un alt factor care a precedatºi a încurajat apariþia muzeelor curolul expunerii culturii folcloricelocale au fost, mai cu seamã înFranþa, organizarea marilor expo-ziþii universale. Clãdirile ºi insta-laþiile pregãtite pentru acestea audevenit, dupã încheierea eveni-mentului, muzee sui generis. Estecazul muzeului Trocadéro, des-chis un an dupã expoziþia univer-salã din 1878 din iniþiativa lui Er-nest-Théodore Hamy, ºi alcãtuitdin elemente ale patrimoniuluicultural ºi tehnic din þãrile parti-cipante. Abia în 1884, este inau-guratã o salã dedicatã culturiipopulare franceze. Acesta poatefi considerat un moment-cheie almuzeologii etnografice francezede nivel naþional, cãci, dacã înprovincie mici colecþii sãteºtierau deja deschise publicului, unproiect expoziþional central eraîncã nematerializat.

Este evident, subliniazã autoa-rea, cã necesitatea practicã de a

alcãtui inventarul muzeal a con-dus la extinderea ºi profesionali-zarea anchetelor etnografice înFranþa ruralã a sfârºitului de se-col (p. 53). Mai mult acþiunile co-ordonate de la nivel central im-pulsioneazã apariþia unor noi co-lecþii etnografice locale ºi regio-nale, acestea având rolul de a facecunoscute valorile culturale dinprovincie ºi de a încuraja ataºa-mentul locuitorilor faþã de pro-priul patrimoniul.

Aflat într-o inerþie neproduc-tivã, fãrã noi proiecte care sã atra-gã publicul ºi sã dea un suflu noucolecþiilor existente, muzeul Tro-cadéro îºi va închide porþile în1935, pentru ca întreg edificiulconstruit special pentru expozi-þia din 1878 sã fie dãrâmat ºi înlo-cuit cu celebrul Palais de Chail-lot. În ceea ce priveºte activita-tea muzealã, aceasta se va reluapeste doi ani, dar împãrþitã îndouã instituþii diferite, ocupândcâte o aripã a Palais de Chaillot:Musée de l’Homme (specializatpe etnografia societãþilor exoti-ce) ºi Musée national des arts ettraditions populaires – o dezvol-tare a fostei „sãli a Franþei”. Nouasituaþie este motivatã de organi-zarea la Paris a expoziþiei univer-sale din 1937, prilej cu care Rivie-re îºi pune în practicã propria vi-ziune curatorialã. El organizeazãdouã secþiuni de tratare a culturiipopulare franceze: Centrulregional, care propunea vizita-torilor un portret atractiv ºi pito-resc al provinciilor franceze ºiCentrul rural, axat pe expunereaunei case rurale din Franþa, dupãprototipul suedez al lui Hazeliusdin muzeul Skansen.

Înfiinþarea celui de-al doileamuzeu a fost momentul de con-sacrare al noului câmp muzeolo-gic sub conducerea lui GeorgesHenri Riviere, acesta devenind unmodel pentru alte instituþii euro-pene de profil. Subiectele de in-teres urmãrite de curatori au fost:producþiile ºi expresiile materialeºi imateriale proprii culturii popo-rului, create ºi utilizate de popor,respectând ideile ºi practiciletransmise din generaþie în gene-raþie (p. 27). Propunându-ºi sã

dea o orientare mai ºtiinþificã ini-þiativelor desfãºurate pânã atuncidoar sub egida folclorului sau aartelor ºi tradiþiilor populare,Riviere introduce ºi eticheta „et-nografie” pentru a denumi acti-vitatea instituþiei pariziene odatãcu crearea în 1945 a Laboratoru-lui de etnografie francezã (nu-mit mai târziu Centrul de etnolo-gie francezã) care va funcþionaca anexã a muzeului.

Însã relaþia strânsã întreþinu-tã de muzeu ºi de laboratorul et-nografic cu cercetarea academi-cã, stilul sobru ºi tehnicist de or-donare a obiectelor, lãsându-i pevizitatori sã reconstituie pe contpropriu povestea spusã de expo-nate îndepãrteazã publicul maipuþin sensibil la rafinamente ºtiin-þifice. În ciuda unor strategii cu-ratoriale ºi decizii mai puþin in-spirate, binecunoscutul dezno-dãmânt nefericit al instituþiei dinParis (desfiinþat în 2005, pentruca inventarul sã-i fie transferat laMarsilia într-un nou muzeu „alcivilizaþiilor europene ºi medita-raneene”, inaugurat în 2013), nupoate sta doar în astfel de cauze.

Încercând sã aproximeze punc-tul de trecere cãtre muzeul de so-cietate, autoarea belgianã suge-reazã cã schimbarea respectivã afost determinatã ºi de incapacita-tea muzeului etnografic tradiþio-nal de a-ºi captiva vizitatorii, de ale oferi constant sentimentul deapartenenþã la lumea surprinsã înexpoziþie. În schimb, principiul de

existenþã al muzeului de societateeste tocmai dorinþa de a pune pu-blicul în centrul preocupãrilor sale.Spre deosebire de muzeul central,instituþiile regionale au beneficiatneîntrerupt de calitatea de repre-zentativitate ºi legãturã nemedia-tã cu grupul uman a cãrui culturão ilustrau.

Ultimele douã decenii ale se-colului marcheazã o premierã pepiaþa culturalã de limbã francezã,eveniment ale cãrui impact expli-cã mai pertinent decãderea mu-zeului etnografic ºi apariþia nou-lui model: înfiinþarea Muzeuluicivilizaþiilor din Quebec în 1984.Acest moment marcheazã ºi în-ceputul consacrãrii a ceea ce s-anumit „Noua muzeologie”.

Spre deosebire de anacronice-le „muzee ale naþiunii”, cum au fostnumite instituþiile având dreptobiectiv prezentarea sinteticã aculturii unei naþiuni, muzeele desocietate îºi fixeazã þeluri mai mo-deste. În principiu, muzeul de so-cietate nu vorbeºte nici despre„noi”, nici despre „alþii”, ci despreumanitate în genere. Viziunea desintezã la nivelul întregului arealetnografic francez este înlocuitãcu expuneri pe teme secundare ºisurprinderea existenþei cotidienea unor comunitãþi restrânse, aten-þia acordatã cu precãdere seninã-tãþii vieþii rurale se deplaseazãasupra agitaþiei ºi tarelor lumii ur-bane (p. 160). Imaginile ilustrândcoeziunea culturalã ºi identitateaetnicã sunt concurate de sublini-erea disocierilor, diferenþelor, va-rietãþii ºi mobilitãþii.

Ultimul capitol al cãrþii prezin-tã situaþia muzeelor de societateîn zilele noastre. Noémi Drouguetadmite cã, deºi principiile ºiobiectivele acestora sunt cunos-cute de peste trei decenii, pune-rea eficientã în practicã a mode-lului nu este frecvent întâlnitãastãzi. Angajamentul social ºipolitic preconizat în programulinstituþiei afecteazã respectareafuncþiei sale culturale ºi poatecãdea victimã manipulãrilor ideo-logice ºi a schimbãrilor de strate-gie culturalã (p. 200). Exhibareadramelor societãþii contempora-ne, abordarea temelor polemice,ambiþiile de a rezolva inegalitãþi-le sociale construiesc o poziþiedificilã ºi marginalã a muzeului desocietate ºi nu justificã efortuliniþierii unui proiect de acest gen.

1 Noémie Drouguet, Le muséede société. De l’exposition de folklo-re aux enjeux contemporains, Paris,Armand Colin, 2015, 256 p.

ªtefania Cioboatã – Tot mai sus

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

an

th

ro

po

s


se

rp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

e

ocheanul întorsocheanul întorsTerragrifonis (anul III, nr 1,

serie nouã, martie 2018) apare laDroberta-Turnu Severin ºi sedeschide cu Declaraþia dreptu-rilor nostre de Viorel Mirea, ur-mate de articole ce valorificã is-toria localã: Banatul ºi CetateaSeverinului în epoca lui Mirceacel Bãtrân de dr. Mite Mãneanu,Cetatea Severinului ºi biserici-le ortodoxe din interiorul forti-ficaþiilor de Radu ªtefan Vergatti,Povestea monumentului de lacimitirul medieval din TurnuSeverin de Tudor Rãþoi etc.Ne-au atras atenþia poemele deRobert ªerban ºi Niculina Mer-ceanu, proza lui Viorel Pîrligras(Cap de þap la marginea pustiu-lui), filele de jurnal ale lui NicolaeCoande (Pisica din Lavigny –jurnal de castel) ºi traducerile luiMarian Bãghinã din poetul Mi-chael Swan ºi cele ale RalucãiNicolae din prozatoarea japone-zã Mori Ogai. (P.M.)

Printre publicaþiile literare pri-mite la redacþie, ne mai oprim în

cazul de faþã ºi asupra revistelorVatra (nr. 3/ 2018) din Tg. Mureººi Tribuna (nr. 4/ 2018) din Cluj-Napoca. Coordonatã de Alex. Cis-telecan – redactor ºef – ºi Alex.Goldiº – redactor ºef adjunct, Va-tra cuprinde în numãrul specificatmai sus – structurat pe rubrici ca„tolle lege”, „nulla dies sine linea”,„inedite”, „cronicã literarã”, „sto-ry in history”, „Jane Austin în ac-tuallitate” º.a. – poezie, prozã,eseuri. Ne-a reþinut îndeosebi aten-þia relatarea Anei Blandiana – „Odefiniþie a prieteniei”, care pleacãde la povestea unor poeþi – ea ro-mâncã din Basarabia, el leton, tra-ducãtor din limba românã. Ambiidin fosta Uniune Sovieticã, aºa-dar, cunoscându-se încã din pri-ma copilãrie în Siberia. „Lupta” lorpentru a obþine de la autoritãþilesovietice permisiunea de a-ºi bo-teza copilul cu nume neslav (Cor-nel) duce cu gândul la realitãþi cenu trebuie uitate. Invitat în Româ-nia în iunie 1989 la un festival depoezie prilejuit de centenarul luiEminescu, poetul leton a trecutpeste multe obstacole ca sã o în-tâlneascã pe Ana Blandiana,aceasta având interdicþie (din

1988) de a publica ºi de a primicorespondenþã. Impresionatã degestul special al poetului, poeta îlfoloseºte pentru a da o definiþie aprieteniei, aceasta fiind, în opiniasa, cea care „poate înfrânge sin-gurãtatea ºi poate lumina întune-ricul”.

Anunþând „o nouã revistã cul-turalã la Turda” – Ecouri – Mir-cea Ioan Casimcea deschide Tri-buna cu o trecere în revistã maiîntâi a publicaþiilor culturale „apã-rute la Turda în ultimele nouãdecenii”. Despre Ecouri se spu-ne cã nr. 1 (martie 2018) a fostlansat în sala mare a Primãriei, iardin editorialul intitulat „Renaºte-rea culturalã” se reþine fraza –invitaþie la colaborare: „Prin re-vista Ecouri îi invitãm pe turdeni/…/ sã aºeze câte o cãrãmidã larampa de lansare a spiritualitãþiiromâneºti …” În Tribuna, edito-rialul este semnat de managerul/redactor ºef, Mircea Arman, aces-ta publicând acum partea a douadintr-un studiu academic intitu-lat „Cosmogonia poetico-filoso-

ficã greacã: de la Musaios la Epi-menides”. Despre seria de con-ferinþe, organizate deja de ºaseani, cu relatarea punctualã a ce-lei mai recente – Poezie ºi filozo-fie – din 23 martie, susþinutã deMircea Arman, informeazã AniBradea. Recenziile mai multorvolume, printre care amintim vo-lumul Lumea ca literaturã deIoan Groºan, aduc necesare in-formaþii asupra unor cãrþi publi-cate în 2017, de vreme ce ºtim cutoþii cât este de deficitarã circu-laþia cãrþii în þarã. Despre „Dez-baterile de la Sinaia”, dezbateride interes public, informeazã ci-titorul Andrei Marga. ProfesorulMarga semneazã de asemenea, larubrica „Diagnoze”, un articolintitulat „Universitatea post-Bo-logna”. Despre controversatulprogram sunt multe de spus, au-torul arãtând cã „de la început aufost îndoieli, dar multe au fostinfirmate. Au fost, însã, ºi pro-bleme care au rãmas”, una dintreacestea fiind faptul cã „educaþiauniversitarã a fost supusã canti-tativismului, în detrimentul for-mãrii de personalitãþi”. Pentru ceiinteresaþi de învãþãmântul româ-nesc, articolul profesorului Mar-ga se cuvine citit în întregime,cum, de altfel, multe dintre pagi-nile revistei clujene. (M.A.)

S-a încheiat, luna trecutã,cea de-a noua ediþie aSalonului foto pentru li-

ceeni. Dacã pânã acum el s-a nu-mit „Craiova în imagini”, de laaceastã ediþie salonul a devenitregional, cãpãtând titulatura de„Oltenia în imagini”. Organizat deAsociaþia Culturalã Craiova, s-abucurat de tradiþionala întovãrã-ºire cu Fotoclubul „Mihai DanCãlinescu”, cu Muzeul Oltenieiºi cu Fotoclubul „Mircea Faria”,beneficiind ºi de un parteneriatcu Inspectoratele ªcolare Jude-þene Dolj, Gorj, Mehedinþi, Vâl-cea, totul sub patronajul Asocia-þiei „DACICA” Societatea Româ-nã de Artã Fotograficã. Membriijuriului condus de Mircea An-ghel, artist fotograf, A.FIAP (Pre-ºedinte al Fotoclubului „MihaiDan-Cãlinescu” din Craiova):Cristi Nedelcu – directorul Salo-nului, Viorel Pîrligras, grafician(Asociaþia Culturalã „Craiova”) ºiDorian Delureanu, artist fotograf,preºedinte al Fotoclubului „Mir-cea Faria”) au selectat din cca100 de lucrãri propuse de eleviun numãr de 60 care au intrat înexpoziþia tradiþionalã.

Premiile au fost acordate ast-fel:

Marele Premiu „NICU-DANGELEP”: Maria Alexandra Þecu– Liceul de Artã „Marin Sores-cu”, Craiova („Continuarea Tra-diþiei”, „Cãlãtor în timp”)

Medalia de Aur a Salonului:Ana Maria Berceanu – ColegiulNaþional „Fraþii Buzeºti”, Craio-va („Detalii stradale”)

Medalia de Argint a Salonu-lui: Andreea Izabella Dumitrel –Colegiul Naþional „Elena Cuza”,Craiova („Pãsãrile” ºi „Ora albas-trã”)

Medalia de Bronz a Salonului:Daria Cristiana Dincã – Liceul deArtã „Marin Sorescu”, Craiova(„Paralele”)

Menþiunile au fost decerantelui Godeanu Albert Florin – Li-ceul de Artã „Marin Sorescu”,Craiova („Spiritul patriotic”), pre-cum ºi lui Bãdiþoiu GheorgheMarian – „Liceul George Þãrnea”Bãbeni, Vâlcea („Dãinuim pesteveacuri”) , Ilie Maria Enola – Co-legiul Naþional „Nicolae Titules-cu” Slatina („Prin Slatina ve-che”), Niþulescu Eduard Alexan-dru – Liceul de Artã „Marin So-rescu”, Craiova („Centenar întremaluri”)

Premiul Special „Florin Rog-neanu” i-a revenit lui Cioboatãªtefania Elena –Liceul TeoreticBechet, Dolj („Înainte de apus”)

Premiul Special „Victor Bol-dâr” al Fotoclubului „Mircea Fa-ria” a mers la Popa Vlad – Liceulde Artã „Marin Sorescu”, Craio-va („Anna Afua Osei”)

Premiul Special al Fotoclubu-lui „Mihai Dan-Cãlinescu” i-afost decernat lui Al Natour NadaAlexia – Colegiul Naþional „Ca-rol I”, Craiova („Socializare”)

Premiul Special „ªtefan Ciu-ceanu” al Muzeului Olteniei afost acordat lui Mãluroiu VlãduþRãzvan Nicolae – „Liceul GeorgeÞãrnea” Bãbeni, Vâlcea („Spiri-tualitate”)

Restul expozanþilor au fosturmãtorii: ªtefan Alexandru Car-tuº (Liceul de Artã „Marin Sores-

cu”, Craiova); Cãtãlin Mihai Miu-lescu (Colegiul Naþional „FraþiiBuzeºti”, Craiova); Andrei Stan-cu, Arina Pîrvu, Daria ValentinaAndronache, Andra TeodoraGhimpeþeanu, Maria Stancu (Co-legiul Naþional „Carol I”, Craio-va); Mara Octavia Belean (Cole-giul Naþional Militar „Tudor Vla-

Oltenia în imagini adolescentinennnnn VIOREL PÎRLIGRAS

dimirescu” Craiova); Maria Brebu(Liceul Teoretic Bechet, Dolj);Maria Vlãduþ Mãluroiu, AdelinMihail Nedea, Gheorghe AndreiBurete, Marius Iliuþã Bîrzan, Ana-maria Gabriela Crivãþ (Liceul„George Þãrnea” Bãbeni, Vâl-cea); Ionuþ Zamfiroaica, VioletaAlexandra Floriþa (Colegiul Naþi-

onal „Ion Minulescu” Slatina);Mihai Florentin Popescu (Cole-giul Energetic Rm.Vâlcea);Eduard Fãlcea (Colegiul NaþionalEconomic „Theodor Costescu”Drobeta-Turnu Severin).

Vernisajul ºi decernarea pre-miilor au avut loc pe 19 aprilie, însala „ªtefan Ciuceanu” a Muzeu-

lui Olteniei ºi au beneficiat desprijinul generos al sponsorilorLibrarie.net, Palace Tour, ArottCraiova, Editura Aius, CabanaTerra, Rotary Club Craiova ºi Ma-rius Dobrin, care au dat ºi o di-mensiune materialã premiilor.

Maria Alexandra Þecu – Cãlãtor în timp (Premiul „Nicu-DanGelep”)

Ana Maria Berceanu – Detalii stradale (Medalia de Aur)


un

ive

rs

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

a

Fratele meu Wilfried seplânge cã nu e corect catotul sã mi se întâmple

mie. Sã fiu o fatã, un bebeluº ºiprea prostãnacã pentru a mã în-chide singurã la sandale. Dar eucred cã este cinstit. Cred cã lu-crurile s-au întâmplat exact aºacum ar fi trebuit. Cu excepþia mo-mentelor triste ºi poate ºi acelea.

Mã numesc Sooz ºi am nouãani. Fac zece luna urmãtoare, cândeste ºi aniversarea zilei în care aapãrut grifonul. Wilfried spune cãeste din cauza mea, cãci grifonula auzit cã tocmai se nãscuse celmai urât bebeluº din lume ºi urmasã mã mãnânce, însã eram preaurâtã chiar ºi pentru gusturile unuigrifon. Aºa cã ºi-a fãcut cuibul înMidwood (o numim astfel, cu toatecã adevãratul sãu nume este Pã-durea de la Miezul Nopþii, din pri-cina tenebrelor ce se preling pesub copaci) ºi a rãmas sã ne mã-nânce oile ºi caprele. Aºa fac gri-fonii când le place un loc.

Însã nu mâncase copii, nupânã anul acesta.

L-am vãzut doar o datã – adicãdoar o datã înainte – înãlþându-sedeasupra copacilor într-o noapte,ca o altã lunã. Luna însã era denegãsit pe atunci. Nu mai existanimic pe lume decât grifonul, cupenele aurite scãpãrând pe trupulde leu ºi aripile de vultur, cu mã-reþele sale gheare ale labelor dinfaþã precum dinþii ºi acel cioc res-pingãtor ce pãrea atât de mare pelângã capul sãu... Wilfrid spunecã am þipat trei zile fãrã oprire, însãminte, nu m-am ascuns în cãmarãprecum susþine, am dormit în ham-bar în acele douã nopþi, alãturi decãþeluºa noastrã Malka. ªtiam cãMalka nu va îngãdui nimãnui sãmã prindã.

Nici pãrinþii mei nu ar fi îngã-duit aºa ceva dacã le-ar fi stat înputinþã. Dar Malka este cel maimare ºi mai de temut câine din satºi nu se teme de nimic. Dupã cegrifonul a rãpit-o pe Jehane, copi-la fierarului, tatãlui meu îi intrasefrica în oase, alergând încoace ºiîncolo alãturi de ceilalþi bãrbaþi,încercând sã încropeascã o patru-lã, pentru ca oamenii sã ºtie cândîºi va face apariþia grifonul. ªtiucã îi era teamã pentru mine ºi pen-tru mama, cã fãcea tot ce îi stãteaîn putinþã pentru a ne ocroti, însãnu mã simþeam mai în siguranþã,în vreme ce cu Malka da.

Însã nimeni nu ºtia ce sã facã,oricum. Nici tatãl meu, nimeni.Lucrurile stãteau ºi aºa destul derãu când grifonul rãpea doar oile,cãci pe aici toþi vând lânã, brân-zeturi ori lucruri confecþionate dinpiele de oaie pentru a-ºi câºtigapâinea. Dar de când a rãpit-o peJehane la începutul primãverii tre-cute, situaþia s-a schimbat. I-amtrimis soli regelui – trei au fost –ºi, de fiecare datã, venea un tri-mis din partea lui cu aceºtia. În-tâia oarã a fost un cavaler, singur– singurel. Se numea Douros ºimi-a dãruit un mãr. S-a dus cãlarepânã în adâncul pãdurii Midwo-od, îngânând o melodie, în cãu-tarea grifonului ºi nu l-am maivãzut niciodatã.

A doua oarã – dupã ce grifo-nul l-a luat pe Louli, pe bãiatulcare lucra pentru morar – regelea trimis cinci cavaleri. Unul din-tre aceºtia s-a întors, dar s-a stinsdin viaþã înainte de a putea spu-ne ce se petrecuse.

A treia oarã s-a ivit un întregdetaºament. Sau, cel puþin, astasusþinea tata. Nu ºtiu câþi soldaþisunt într-o divizie, dar erau înnumãr mare, cãci se împrãºtiase-rã prin tot satul timp de douã zile,

nnnnn PETER S. BEAGLE

douã inimi (I)întinzându-ºi corturile peste tot,adãpostindu-ºi caii în toate ham-barele ºi lãudându-se prin taver-nã cum vor avea ei curând ac decojocul acelui grifon, scãpându-ne pe noi, sãrmanii oameni de laþarã. Au intrat în pãdurea Mid-wood cu muzicanþii cântându-leîn urmã – îmi amintesc acest lu-cru ºi îmi amintesc cum muzica s-a oprit, dar ºi sunetele pe care le-am auzit apoi.

Dupã aceastã întâmplare, sã-tenii nu au mai trimis vorbã rege-lui. Nu mai voiam ca oamenii luisã moarã ºi nici nu ne erau de vre-un ajutor. Astfel cã, începând cuacea zi, toþi copiii erau trimiºi pe lacasele lor de îndatã ce soareleapunea, iar grifonul se deºteptadin somnul de peste zi pentru a-ºiîncepe iarãºi vânãtoarea. Nu neputeam juca împreunã, nu puteamfi trimiºi ca soli, nu puteam pãziturmele pãrinþilor noºtri, nici mã-car nu puteam dormi lângã o fe-reastrã deschisã de teama grifo-nului. Nu îmi rãmânea altceva defãcut decât sã citesc cãrþile pe carele ºtiam deja din scoarþã în scoar-þã ºi sã mã plâng mamei ºi tatãluimeu, care erau mult prea obosiþipurtându-ne de grijã mie ºi luiWilfrid pentru a ne asculta. Aveaugrijã ºi de ceilalþi copii, fãcând depazã cu rândul, alãturi de celelaltefamilii – ºi de oile ºi caprele noas-tre – aºa cã erau mai tot timpulobosiþi, dar ºi îngroziþi, iar noi toþine purtam supãrare unii altoraaproape tot timpul. Lucrurile stã-teau la fel în cazul tuturor.

Apoi grifonul a rãpit-o pe Fe-licitas.

Felicitas nu putea vorbi, însãera prietena mea cea mai bunãdintotdeauna, de când eram mici.Am înþeles mereu ce voia sã spu-nã, iar ea mã înþelegea pe mine,mai bine decât oricine altcinevaºi aveam un fel special de a nejuca, cum nu o sã mã mai joc cunimeni altcineva. Familia ei spu-nea cã risipeºte mâncarea, fiind-cã niciun bãiat nu o sã se însoarecu o fatã prostuþã, astfel cã o lã-sau sã mãnânce cu noi aproapetot timpul. Wilfrid ridiculiza mã-cãnitul ei abia ºoptit, care era sin-gurul sunet pe care îl putea scoa-te, însã l-am lovit cu o piatrã ºi aîncetat sã o mai facã.

Nu am fost acolo când s-a în-tâmplat, dar totul e prezent în min-tea mea. ªtia cã nu are voie sãiasã afarã, dar se înveselea tot-deauna atât de tare când veneala noi pe înserat. Niciun membrual familiei ei nu i-ar fi observatlipsa. Niciunul dintre ei nu îi acor-da vreodatã atenþie lui Felicitas.

În ziua în care am aflat cã Feli-citas dispãruse, m-am îndreptateu însãmi cãtre curtea regelui.

De fapt, în aceeaºi noapte –cãci nu aveam nicio ºansã de apleca de acasã în plinã luminã azilei. Nu ºtiu ce m-aº fi fãcut, zãucã nu, dacã Unchiul Ambrose nuar fi plecat cu o cãruþã încãrcatãcu piei de oaie cãtre târgul dinHagsgate ºi, ca sã ajungi acolola începerea târgului, trebuie sãporneºti la drum cu mult înaintede ivirea zorilor. Unchiul Ambro-se este unchiul meu preferat, însãºtiam cã nu îi pot cere sã mã ducãpânã la rege – în clipa urmãtoare,s-ar fi înfãþiºat mamei mele, ru-gând-o sã îmi dea sulf ºi melasãºi sã mã bage în pat cu o compre-

sã cu muºtar. Îi dã sulf ºi melasãchiar ºi calului sãu.

Aºa cã m-am dus devreme laculcare în seara aceea ºi am aº-teptat pânã au adormit toþi. Îmitrecuse prin minte sã las un bile-þel pe pernã, dar scriam câtevarânduri pe care le rupeam ºi learuncam în cãmin, îmi era teamãcã s-ar putea trezi cineva sau caUnchiul Ambrose ar pleca fãrãmine. În cele din urmã, am scrisdoar Vin curând. Nu mi-am luathaine de schimb, nimic altceva înafarã de o bucãþicã de brânzã, fi-indcã îmi trecuse prin minte cãpalatul regelui s-ar afla undevaîn apropiere de Hagsgate, singu-rul oraº mare pe care l-am vãzutvreodatã. Mama ºi tata sforãiauîn camera lor, însã Wilfrid ador-mise în faþa cãminului ºi este lã-sat întotdeauna acolo atuncicând se întâmplã. Dacã îl trezeºtipentru a-l trimite în patul sãu,devine violent ºi izbucneºte înlacrimi. Nu ºtiu de ce.

L-am privit vreme îndelungatã.Wilfrid nu pare atât de maliþioscând doarme. Mama îngrãmãdisecãrbunii pentru a se asigura cãvom avea foc pentru pâinea demâine, iar pantalonii din moleschinai tatãlui meu erau întinºi acolo lauscat, pentru cã, în aceeaºi dupã-amiazã intrase într-un iaz pentru asalva un miel. I-am întors, ca sãnu ia foc. Am dat ceasul înapoi –Wilfried ar trebui sã facã lucrulacesta în fiecare noapte, însã me-reu uitã – ºi m-a izbit gândul cã îlvor auzi ticãind în zori, cãutându-mã pe mine peste tot, atât de cu-prinºi de fricã, încât nu pot mâncaºi m-am întors, îndreptându-mãspre camera mea.

Însã apoi m-am rãzgândit ºi m-am cãþãrat pe fereastra de la bu-cãtãrie, cãci uºa noastrã de la in-trare scârþâie. Mi-a fost teamã cãMalka s-ar putea trezi în hambarºi ar ºti de îndatã cã pun ceva lacale, fiindcã e imposibil sã o ducide nas pe Malka vreodatã, darnu a fãcut-o, aºa cã mi-am þinutrespiraþia tot drumul pânã la casaUnchiului Ambrose ºi m-am târâtîn cãruþa lui cu pieile de oaie. Erao noapte rãcoroasã, însã submormanul de piei de oaie era ex-trem de cald ºi mirosea îngrozitorde urât, dar nu puteam decât sã îlaºtept liniºtitã pe Unchiul Am-brose. Gândul a început sã îmifugã la Felicitas, ca sã nu mã maimustre conºtiinþa fiindcã lãsamtotul ºi pe toþi în urmã. Acest lu-cru era suficient de îngrozitor –nu mai pierdusem nicio persoa-nã dragã pânã atunci, nu pentruveºnicie – dar era diferit, oricum.

Nu ºtiu când a venit UnchiulAmbrose, pentru cã aþipisem încãruþã ºi nu m-am deºteptat de-cât atunci când am simþit hurdu-cãtura, horcãitul ºi un soi de mur-mur slab pe care îl scot caii atuncicând sunt treziþi fãrã voia lor – ºiam pornit spre Hagsgate. Lunaapunea devreme, însã puteam zãrisatul risipindu-se în trecere, nuînvãluit într-o luminã argintie, cipãrând micuþ ºi mohorât, lipsit deculoare. Aproape m-au podiditlacrimile, cãci deja îl simþeam lamare depãrtare, cu toate cã nutrecuserãm nici mãcar de iaz ºiaveam sentimentul cã nu îl voirevedea niciodatã. M-aº fi târâtafarã din cãruþã chiar în acea cli-pã, dacã nu aº fi ºtiut mai bine.

Pentru cã grifonul era treaz ºivâna. Nu îl puteam vedea, desi-gur, de sub piei (aveam ºi ochiiînchiºi), însã aripile lui zbãtân-du-se se auzeau precum omulþime de cuþite ascuþitesimultan, iar uneori scotea unþipãt înfricoºãtor, cãci era atât deduios ºi blând, totodatã puþindeznãdãjduit ºi chiar înspãimân-tat, ca ºi cum ar fi imitat sunetulpe care l-ar fi putut scoateFelicitas când a fost rãpitã. M-amcuibãrit cât de bine am putut ºiam încercat sã adorm iarãºi, însãmi-a fost imposibil.

Ceea ce nu era chiar aºa de rãu,cãci nu voiam sã ajung în Hag-sgate, unde Unchiul Ambrosem-ar fi gãsit la descãrcarea pieilorde oaie în târg. Cum nu am maiauzit grifonul (aceºtia nu se avân-tã sã vâneze departe de cuiburilelor, dacã nu sunt nevoiþi sã o facã),mi-am scos capul peste margineacãruþei ºi am privit stelele cum sefac nevãzute, una dupã alta, pemãsurã ce lumina nãpãdea cerul.Briza zorilor ºi-a fãcut apariþia oda-tã cu apusul lunii.

Când zgâlþâitul ºi legãnatulcãruþei s-a mai domolit, am ºtiutcã o apucasem pe Calea Regelui,iar când am putut auzi vacile cle-fãind ºi ºoptindu-ºi una alteia, amsãrit pe drum. Am rãmas aºa ovreme, curãþându-mã de scame ºide bucãþele de lânã ºi privind cumcãruþa Unchiului Ambrose se în-depãrta. Nu mã mai aflasem nici-odatã singur atât de departe decasã. ªi nu mã mai simþisem atâtde singuratic. Vânticelul îmi mân-gâia gleznele cu fire de iarbã us-catã ºi nu aveam nici cea mai vagãidee încotro sã mã îndrept.

Nu ºtiam nici mãcar numeleregelui – nimeni nu îi spusesevreodatã altfel decât regele.ªtiam cã nu locuieºte în Hagsga-te, ci într-un castel mãreþ undevaîn apropiere, însã în apropiereeste altceva când mergi într-ocãruþã ºi când mergi pe jos. Mãfrãmânta gândul cã familia mease va trezi ºi mã va cãuta, iar va-cile care pãºteau mã fãceau sãsimt ºi mai acut foamea, dar brân-za o terminasem deja pe drum. Cebine ar fi fost dacã aº fi avut unbãnuþ la mine – nu pentru a cum-pãra ceva, ci pentru a-l arunca însus ºi a-mi spune dacã s-o apucpe calea din stânga ori pe cea dindreapta. Am încercat cu pietreplate, însã le pierdeam de îndatãce ajungeau pe pãmânt. În celedin urmã, am ales drumul din stân-ga, doar pentru cã am un inel deargint la mâna stângã, dãruit demama. Era ºi un soi de cãrare pecalea aceea ºi mi-a trecut prinminte cã aº putea sã ocolesc Hag-sgate, iar apoi m-aº gândi ce-i defãcut. Mã pricep la mers. Pot mer-ge oriunde, dacã ai rãbdare.

Este mai uºor pe un drum ade-vãrat. Cãrarea se termina dupã ovreme ºi am fost nevoitã sã îmicroiesc drum printre copacii care

se înghesuiau unii în alþii, printreatât de multe vrejuri mãrãcinoase,încât pãrul meu era plin de mãrã-cini, iar braþele aveau o mulþimede rãni dureroase ºi sângerânde.Eram obosit ºi asudat ºi pe punc-tul de a izbucni în plâns – pepunctul – ºi, de fiecare datã cândmã aºezam pentru a-mi trage rã-suflarea, mã nãpãdeau tot soiulde insecte ºi fiinþe. Apoi am auzito apã curgând în apropiere ºisetea mi-a crescut pe loc, aºa cãam încercat sã urmez sunetul. Amfost nevoitã sã mã târãsc pânãacolo, zgâriindu-mi genunchii ºicoatele de ceva îngrozitor.

Nu era o apã adâncã – în une-le locuri, apa abia îmi ajungeadeasupra gleznelor – însã m-ambucurat atât de tare sã o vãd, în-cât, practic, am îmbrãþiºat-o ºi amsãrutat-o, îngropându-mi faþa înadâncurile ei, cum mã afund câ-teodatã în blana bãtrânã ºi urâtmirositoare a Malkãi. Am bãutpânã nu am mai putut bea, iar apoim-am aºezat pe o piatrã, lãsândpeºtii mici sã îmi gâdile picioare-le îngropate în rãcoarea plãcutã,cu soarele încãlzindu-mi umerii,cu gândurile departe de grifoni,regi, de familia mea ºi de orice.

Mi-am ridicat privirea la auzulunor cai nechezând ceva mai de-parte în amonte. Se jucau în apã,aºa cum o fac caii, scoþând balo-naºe precum copiii. Cai bãtrânidin grajduri de unde se puteauîmprumuta, unul cafeniu, celãlaltsur. Cãlãreþul celui sur coborâsedin ºa, cercetând cu atenþie pi-ciorul stâng din faþã al calului. Nuîi puteam vedea bine – amândoipurtau mantii simple, de culoaregri închis ºi pantaloni atât depurtaþi, încât culoarea nu se maidistingea – nu mi-am dat seamacã aceea era o femeie înainte dea-i fi auzit vocea. O voce plãcutã,joasã, precum cea a lui Silky1

Joan, femeia despre care mamanu îmi permitea sã pun întrebãri,dar avea ºi ceva aspru în tonali-tate, de parcã ar fi putut þipa pre-cum un vultur dacã ar fi vrut.Spuse „Nu vãd nicio piatrã. Poa-te e un ghimpe?”

Celãlalt cãlãreþ, cel cu calulcafeniu, îi rãspunse: „Sau o ranã.Lasã-mã pe mine.”

Acea voce era mai limpede ºiaparþinea unei persoane mai ti-nere decât femeia, însã ºtiam dejacã era vorba despre un bãrbat,cãci era atât de înalt. Coborî depe calul cafeniu, iar femeia sedãdu în lãturi pentru ca el sã ridi-ce copita calului ei. Înainte de aface acest lucru, luã capul calu-lui în mâini ºi îi spuse ceva ce mi-a fost greu sã aud. Iar calul îirãspunse. Nu un nechezat sauvreun alt sunet pe care îl scot caii,ci întocmai ca o persoanã ce vor-beºte cu o alta. Nu gãsesc unmod mai potrivit de a descrie si-tuaþia. Bãrbatul acela înalt s-aaplecat, a luat piciorul în mânã, l-a privit o bunã bucatã de vreme,iar calul nu s-a clintit, nu ºi-a miº-cat nici mãcar coada.

„O pietricicã”, spuse bãrba-tul dupã o vreme. „Nu este mare,dar a pãtruns adânc în copitã ºiare o ranã cu puroi. Nu îmi dauseama de ce nu am observat maidevreme.”

„Ei bine,” spuse femeia, atin-gându-i umãrul. „Nu poþi obser-va totul.”

Traducere din limbaenglezã de Roxana Ilie

1 Silky = mãtãsos, de mãtase (înengl.)


nnnnn PETRIªOR MILITARU

Aurélien Demars, Nicolas Ca-vailles, Caroline Laurent, Mihae-la-Genþiana Stãniºor (coord.),Cioran, archives paradoxales.Nouvelles approches critiques,Tome I, Éditeur Classiques Gar-nier, Paris, 2015.

Dupã un an de întreru-pere, cea de-a opt-sprezecea ediþie a

Colocviului Internaþional „EmilCioran” s-a desfãºurat în perioa-da 16-18 mai 2013, iar ca temã ge-neralã de cercetare a stat subsemnul „transfigurãrilor” („trans-figurations”). Cu acest prilej aavut loc ºi dezvelirea bustuluiscriitorului Emil Cioran în faþacasei pãrinteºti din Rãºinari ºis-au oferit medalii postmortemscriitorilor Irina Mavrodin (1929-2012) ºi Eugene van Itterbeek(1934-2012). Ca ºi la celelalteediþii, comunicãrile din cadrul co-locviului sibian au avut un ca-racter pluridisciplinar: de la abor-dãri istorice ºi filosofice, pânãla cele literare, po(i)etice sau lin-gvistice. Astfel, lucrãrile acesteiediþii a colocviului surprind celedouã aspecte complementare alegândirii filosofice a lui Emil Cio-ran: pe de o parte, „transfigurã-rile” la care însuºi Cioran s-a su-pus, iar, pe de altã parte, „trans-figurãrile” la care este supuschiar cititorul operei sale.

Volumul Cioran, archives pa-radoxales. Nouvelles approchescritiques (2015), ce reuneºtecomunicãri din cadrul manifestãriiºtiinþifice, cuprinde ºaisprezecelucrãri ale participanþilor din 2013,structurate în trei secþiuni subcoordonarea lui Aurélien Demars,Nicolas Cavailles, Caroline Lau-rent ºi a Mihaelei-Genþiana Stã-niºor. Aurélien Demars este pro-fesor de filosofie la UniversitéLyon III „Jean Moulin” ºi la Uni-versité de Savoie – Mont-Blanc,teza sa de doctorat având ca temãde cercetare „Le pessimisme ju-bilatoire de Cioran, Enquête surun paradigme métaphysiquenégatif” (2007). De asemenea, eleste ºi îngrijitorul ediþiei de Ope-re de Emil Cioran (Bibliothèquede la Pléiade, Paris). Indiferent cã

„Cioran, arhive paradoxale”: transfigurãri

este vorba de portret, mascã, vi-ziune sau figurã a Divinitãþii, Cio-ran nu înceteazã sã critice multi-plele imagini ale sinelui, ale fiin-þelor sau ale Fiinþei, observãAurélien Demars. De aceea celedouã întrebãri în jurul cãrora vagravita discursul profesoruluifrancez sunt: „La ce se referãCioran când descrie diferitelefaþete ale transfigurãrii?” ºi „Cãtrece fel de epifanie a rãului seîndreaptã gândirea lui?”.

Cel de-al doilea coordonatoral volumului, Nicolas Cavailleseste scriitor, traducãtor ºi editorfrancez. Pentru romanul Vie demonsieur Leguat (Paris, 2013) aprimit Premiul Goncourt de lanouvelle, iar ca editor a îngrijitoperele lui Cioran în „Bibliothe-que de la Pléiade” (Gallimard,2011). Ca traducãtor, din limbaromânã a transpus Levantul luiMircea Cãrtãrescu (P.O.L., 2014)în francezã. Conduce edituraHochroth (Paris) axatã mai alespe publicarea de poezie contem-poranã. În volumul de faþã, de-mersul lui Nicolas Cavailles por-neºte de la câteva articole publi-cate de Cioran în 1935 ºi de laCartea amãgirilor, discuþia fiindcentratã în jurul unor noþiuni pre-cum „scandal”, „decepþie” sau„destin” în raport cu imagineatransfigurãrii, corelatã cu viaþa ºiopera lui Soren Kierkegaard,

Numele lui Caroline Laurenteste asociat cu literatura moder-nã, ea este editoare la JC Lattes,

cofondatoare a Colecþiei „Pleinfeu“ ºi a susþinut, la Universita-tea Sorbona din Paris, o tezã dedoctorat despre estetica cinim-sului în opera lui Celine, Cioranºi Philippe Muray. De asemenea,ea este co-directoare a revisteide literaturã ºi filozofie – Alke-mie. În viziunea Carolinei Lau-rent aforismele cioraniene gene-reazã un tip de poezie în care semanifestã o gândire fulgerãtoa-re, astfel încât contra LuminiiRaþiunii opera scrisã produce,prin însãºi opacitatea ei, o dublãluminã: una dinspre obscur sprelumina evidenþei, iar cea de-adoua dinspre evidenþã spre re-velaþie – ceea ce reprezintã odublã transfigurare.

Mihaela-Genþiana Stãniºoreste lector universitar doctor alUniversitãþii „Lucian Blaga” dinSibiu, teza sa de doctorat – sus-þinutã la Universitatea din Cra-iova – având în centru opera fi-losofului nãscut la Rãºinari. Apublicat cartea Les Cahiers deCioran, l’exil de l’etre et de l’o-euvre (Editura Universitãþii „Lu-cian Blaga” Sibiu, 2005). De ase-menea, ea este autoarea romanu-lui Lucrare de autocontrol (Car-tea Româneascã, 2013) ºi tradu-cãtoare a romanului Tentaþia ni-hilistã de Roland Jaccard (Edi-tura Bastion, 2008). În lucrareasa, Mihaela-Genþiana Stãniºorinsistã asupra raportului dintrefilosofie ºi literaturã din volumulMãrturisiri ºi anateme, ceea ceo face sã concluzioneze cã scrii-tura cioranianã se situeazã un-deva între miza confesiunii ºi jo-cul anatemei, între impresia unuieu dezgustat ºi expresia uneigândiri transfiguratoare.

O lucrare aplicatã ºi captivan-tã la lecturã este cea a lui GabrielPopescu: urmând calea deschisãde Irina Mavrodin în exegezaoperei lui Cioran, eseistul se si-tueazã critic în acel „espace in-tensément ambigu désigné par lesyntagme «Cioran»”, pentru aface o analizã fecundã a acelui„espace intensément ambigu” alui Valery ºi a ecoului sãu în eseu-rile lui Cioran, trecând printr-olecturã poieticã/poeticã a ambi-

guitãþii. Deosebit de originalãeste abordarea Sarei DanieleBélanger-Michaud intitulatã „Laconversion comme paradigmed’une dialectique ecriture/lectu-re”. Inspiratã de o serie de scrii-tori care sunt reprezentativi pen-tru literatura secolului XX ºi careau cãutat sacrul în afara institu-þiilor oficiale (ca Bataille, Cioran,Kafka sau Kerouac), lucrareaexegetei canadiene surprindetendinþa de a reda operei literaredimensiunea spiritualã specificãraportului dialectic scriiturã/ lec-turã. Din aceeaºi sferã a spiritua-litãþii, José Thomaz Brum îºi pro-pune sã prezinte viziunea despresfinþenie a scriitorului catolicfrancez Ernest Hello (1828-1885)într-un studiu comparatist cuaceea a lui Emil Cioran (1911-1995) ºi a lui Remy de Gourmont(1858-1915).

O serie de lucrãri se încadrea-zã la interferenþa disciplinelor fi-losofie, esteticã, psihologie ºi is-toria mentalitãþilor. Mircea Lãzã-rescu analizeazã problema timpu-lui în opera lui Cioran, subliniindfragmentaritatea scriiturii sale ºifascinaþia filosofului faþã de scep-ticism. Mihai Popa sesizeazã cãatât în scrierile din tinereþe, cât ºiîn cele de maturitate, Cioran vaface referire la diferite concepteestetice fãrã a le uzita cu gravita-tea unui specialist, ci mai degra-bã cu intenþia de a-ºi nuanþa pro-priul discurs filosofic. Doctoran-dul brazilian Rodrigo Menezesvede în „insomnia cioranianã” un„fenomen de trans/desfigurare aeului” deoarece mintea lucidãdevine strãinã de ea însãºi, iarmomentul de insomnie este celcare declanºeazã necesitateascriiturii.

O altã categorie de comuni-cãri o reprezintã cele care vizea-zã relaþia lui Cioran cu Româniasau cu limba românã. DumitruChioaru, în lucrarea „Le bilin-

guisme de Cioran”, se concen-treazã pe cauzele ºi consecinþe-le renunþãrii la limba românã încazul lui Emil Cioran ºi a impli-caþiilor pe care le-a avut adop-tarea limbii franceze ca mijloc deexpresie al operei sale filosofi-ce. Cu aceastã ocazie, universi-tarul sibian remarcã poeticitatealimbii române în raport cu raþio-nalitatea limbii franceze. RodicaBrad ne propune sã descoperimce impresii l-au marcat pe Cio-ran în timpul scrierii cãrþii Schim-barea la faþã a României, aºacum reiese din scrisorile pe careel le trimitea apropiaþilor ºi maiales a fratelui sãu, Aurel. MariusDobre vede în iubirea de þarã a luiCioran ca fiind cele douã feþe aleaceleiaºi monede: cea din tinereþeera exaltatã ºi iraþionalã, iar cea dedupã al doilea rãzboi mondial oaltã modalitate de a înþelege acesttip de iubire, cea a unui omraþional, moderat, rezonabil.

„Cioran în Italia” este lucrareacu care se încheie prezentul vo-lum prin care Antonio Di Genna-ro ne aduce la cunoºtinþã impor-tanþa care i se acordã gândirii luiCioran la ora actualã în Italia. Spreexemplu, în 2011 a avut loc Co-locviul dedicat centenarului naº-terii lui Cioran (2011), iar Anto-nio Di Gennaro împreunã cu Ga-briella Molcsan au coordonatvolumul colectiv ce a cuprinscomunicãrile prezentate cuaceastã ocazie la Roma. Deose-bit de utile ºi profesionist reali-zate sunt Indicele de nume ºi In-dicele de concepte de la finalulvolumului care permit accesareamai rapidã a informaþiei în func-þie de numele sau conceptul-che-ie cãutat. Nu încape îndoialã cãvolumul prezent este un reper bi-bliografic fundamental în dome-niu pentru cercetãtorii sau pasi-onaþii de filosofie ori filologie, îngeneral, precum ºi de gândirea luiEmil Cioran, în particular.Aurelien Demars ºi Nicolas Cavailles

avangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

va

ng

ard

e

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA …2, serie nouã, anul X XI, nr . 5 (235 ), 20 18...

Documents

Transcript of APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA …2, serie nouã, anul X XI, nr . 5 (235 ), 20 18...