Coloran

ți natu

rali

Coloran

ți arti

ficiali

&Rădulescu Adrian

Niță Alexandru

Cuprins1. Coloranți;2. Coloranți alimentari;

3. Coloranți naturali;4. Coloranți artificiali;5. Bibliografie

1.Coloranti Colorantii sunt substante organice naturale sau sintetice colorate, care absorb lumina in domeniul vizibil al spectrului si au proprietatea de a colora corpurile pe care sunt aplicate, rezista in timp la lumina, spalare, frecare.

Culoarea substantelor se datoreaza prezentei in molecula a

unor grupe de atomi, numite grupe cromofore sau cromofori,

care absorb selective diferite radiatii ale luminii, fiecarui

cromofor corespunzandu-i una sau mai multe benzi de absorbtie

in spectrul vizibil.

Clasificarea colorantilor:

1.Dupa structura lor chimica se deosebesc urmatoarele clase de coloranti:

a)coloranti azoici---contin in molecula lor drept grupe cromofore una sau mai multe grupe azo, -N=N- si sunt colorantii cei mai raspanditi si cei mai usor de preparat

b)coloranti antrachinonici---care deriva de la antrachinona

c)coloranti trifenilmetanici---din clasa trifenil-metanului

d)coloranti indantrenici

e)coloranti de indigo

f)coloranti de sulf

Dupa proprietatile lor tinctoriale se deosebesc urmatoarele tipuri de coloranti:

a)coloranti bazici---au un caracter bazic datorita grupelor amino -NH2 libere, pe care le contin in molecula lor

b)coloranti acizi---au in molecula lor grupe sulfonice -SO3H, hidroxil -OH sau carboxil -COOH libere, care le dau proprietati acide

c)coloranti substantivi---au proprietatea de a vopsi direct fibrele proteice(lana si matasea) si mai ales cele celulozice(bumbacul) fara o tratare prealabila.

Coloranții alimentari sunt substanțe care redau sau intensificã culoarea produselor alimentare. Ei pot fi constituenți naturali ai produselor alimentare și / sau alți compuși naturali, care în mod normal nu sunt consumați ca alimente și nu sunt utilizați ca ingrediente caracteristice în alimentație. Coloranții alimentari sunt folosiți în scop comercial, deoarece prin culoare se dã impresia unei calitãți mai bune și se stimuleazã apetitul. Sunt utilizați în: dulciuri, îngheþate, limonade, margarinã , brânzã și în diverse produse din carne.

2.Coloranții alimentari

Coloranţii alimentari naturali sunt substanţe complexe obţinute prin extracţie din planta întreagă sau din diferite părţi ale acesteia.Produşii obţinuţi au proprietăţi tinctoriale bune, fiind solubili în apă sau grăsimi.

Coloranţii alimentari naturali

Coloranţii naturali au însă dezavantajul că nu sunt rezistenţi la tratament termic şi , ca atare, utilizarea lor este limitată.În cazul clorofilei şi a colorantului din sfeclă sau varză (suc de sfeclă sau varză) , se poate imprima produsului alimentar şi gust caracteristic colorantului, dacă adaosul este suficient de mare.  Clorofila este colorantul verde din plante şi este folosit şi drept colorant alimentar verde smarald de mare intensitate.

Marea majoritate a coloranþilor alimentari folosiți în industria alimentarã sunt coloranți sintetici.

Un exemplu de colorant alimentar sintetic este caramelul obținut din porumb, trestie de zahãr sau prin simpla topire a zahãrului și a

altor zaharuri în condiții speciale.E-urile reprezintã codificarea unor aditivi alimentari,

inclusiv coloranți alimentari, a cãror utilizare este permisã și autorizatã din punct de vedere al siguranței alimentare în țãrile

Uniunii  Europene. Acest mod de simbolizare sprijinã consumatorii în recunoașterea aditivilor în alimente, indiferent de limba în

care este redactatã eticheta, garantând astfel cã aceștia fac parte din lista celor autorizați.

Coloranţii alimentari sintetici

3.Coloranti naturaliPrimii coloranți organici utilizați , au fost produse naturale de origine vegetalã și numai în micã mãsurã de origine animalã .Colorantii de origine vegetalã provin din anumite plante, ca de exemplu: garanța, indigoul, colorantul albastru extras din lemnul de bãcan. Garanța și extractele de lemn de bãcan vopsesc materialele textile numai în prezența unor substanțe numite mordanți (oxizi și hidroxizi de aluminiu, fier, crom, etc). Dintre coloranții de origine animalã este cunoscutã din antichitate, purpura, extrasã din unele varietãți de melci rãspândiți pe coastele Mãrii Mediterane și carminul.

Marea majoritate a coloranților folsiți în prezent în practica vopsirii sunt compuși de sintezã. Aceștia sunt performanți, atât sub aspectul paletei coloristice cât și al rezistențelor la agenții  exteriori: lumină ,

umiditate, gaze industriale, spălare etc.Primul colorant sintetic, moveina a fost sintetizat în 1856 în Anglia de

WH. Perkin.

Coloranţii organici de sinteză , pot fi grupaţi în câteva categorii, în funcţie de modul general de fixarea lor pe suport textil:- coloranţi uşor solubili În apă: au caracter ionic şi sunt adsorbiţi ca atare din soluţia apoasă pe materialul textil sau pe piele. În această categorie sunt cuprinşi coloranţii acizi, direcţi sau substantivi şi bazici sau cationici;

4.Coloranti artificiali

- coloranţi greu solubili în apă (neionici): sunt adsorbiţi pe materialul textil din suspensii apoase fin dispersate. Din această categorie fac parte coloranţii de dispersie, folosiţi pentru fibrele de tip acetat şi triacetat de celuloză şi pentru fibrele sintetice din care se extrage un colorant. (poliesterice, poliamidice şi în mai mică măsură , pentru cele poliacrilonitrilice). Astfel de fibre acţionează ca un solvent hidrofob care extrage colorantul greu solubil în apă ;

- coloranţi insolubili în apă (neionici) care nu pot fi preluaţi ca atare de către materialul textil. Ei trebuie transformaţi provizoriuîntr-o formă solubilă în apă , care este absorbită de către materialul textil. Ulterior se reface colorantul iniţial printr-un tratament potrivit, el rămânând fixat în suport. Din această categorie fac parte coloranţii de cadă şi coloranţii de sulf. Majoritatea acestor coloranţi se utilizează pentru vopsirea fibrelor celulozice şi numai o parte pentru vopsirea lânii;

- coloranţi insolubili în apă şi solvenţi, numiţi pigmenţi . Aceştia se folosesc sub formă de amestecuri de particule mici dispersate în lichide peliculogene şi se numesc vopsele.

Vopselele sunt folosite pentru colorarea superficială, opacă a diverselor obiecte. Lichidele peliculogene pot fi uleiuri sicative (de

exemplu ulei de in) sau substanţe macromoleculare dizolvate în solvenţi volatili. După evaporarea solventului aceste lichide lasă pe suprafaţa vopsită , pelicula solidă în care este înglobat colorantul.

O altă posibilitate de utilizare a pigmenţilor este colorarea în masă a unor materiale plastice, fibre şi a cauciucului. Operaţia are loc într-un

malaxor în care se află materialul care trebuie colorat.

5.Bibliografie

http://chemistrywork.wordpress.com/2012/06/10/coloranti-naturali-si-sintetici-vopselele/

https://www.google.ro/search?q=coloranti+naturali+alimentarihttps://sites.google.com/site/leacuridinplante/farmacia-verde/coloranti-naturali

SFÂRȘIT