O R A D E A - M A R E (N. -VÁRAD) E s e in fiecare duminecă

Rcdacţiunea : Nf. A N U L XXXI . Preţul pe un an 10

Pe Vi d e an 5 fl. Pe V, d e an 2 fl 70

Pentru România pe an

fl. 5 martie st. v.

E s e in fiecare duminecă

Rcdacţiunea : Nf. IO. 1895.

Preţul pe un an 10 Pe Vi d e an 5 fl.

Pe V, d e an 2 fl 70 Pentru România pe an

cr. 17 martie st. n. Strada principală 375 a. 1895.

Preţul pe un an 10 Pe Vi d e an 5 fl.

Pe V, d e an 2 fl 70 Pentru România pe an 25 lei

Ş c o l a cu n o r o c . ( N o v e l ă d in popor.)

l̂iljÍKjei Bucurel ! aşa-i c'ai sfârşit şcola 'n s a t . . . şi fâp-ljî^bine, aşa-i, că b ine?

sis ~ Bine, m a m ă ! yS^s — Ei ! decă-i aşa — face Rodica zimbind

— apoi m â n e om pleca la altă şcolă . . . la şcola cea mare . . . din Sucevă . . . amu du-te , te culcă şi pe la cântul cucoşilor să mi-te scoli . . . dară c a u t ă : nici o carte să nu-mi laşi acasă . . . audi tu-m'a i nici una . . .

Acestea cuvinte erau grăite cu atâta simţire, incât o lacrimă se strecura in jos pe obrazul ei.

— Inveţă, ca să nu întri pe gura satului, să nu vorbescă lumea reu de tine ş-apoi tu şeii, că gurele rele : ele-s ca meliţa . . .

— Lasă, mamă ! nu te supêra, nu fi aşa de m â h ­nită, — i dă el mişcat — nu am să .şed de géba. Oi învaţă mul tă carte in vieţa mea. Din început mi-a fi greu, clară după aceea or merge trebile bine. N'ai ha ­bar. Eu nu ţ-oi face ruşine, că dóra nu-s de eri.

— Bine drăguţă. — ii dise ea netedêndu-i përul — apoi intră in cămăruţă şi stă câtă-va vreme aici neliniştită.

— Să-1 gătesc de d rum — urmà ea oftând — e bun băiet . . . da . . . n ' am ce dice . . . de-amú lo i vedé mai r a r pe-acasà . . . dă . . . ce-i . . . de făcut . . . nu­mai decă s'ar pur ta bine . . . astá-i ceea ce trebue omu­lui . . . cei cu purtări bune şi tragere de inimă la in-veţături ajung la noroc . . .

P e când ea umbla dintr 'o odaie in alta. pregă­tind tote cele de pornire, Bucurel se scula in pat lângă ferésta din dosul căsii spre o grădină lungă şi marc-. Grădina era împodobită cu feluriţi pomi, cari de cari mai frumoşi. In fund erau mai mulţi bradi, im-pregiurul ei perji, pruni , iar trandafiri şi aluni crescuţi printre nuelele gardului ; lângă casă nişte meri, peri şi vr'o câţiva nuci cu un malin alăturea.

Bucurel ! el nu putea dormi. Erá cuprins şi el de gândurile sale. Lui nu-i mai eşiâ vorba mâne-sa din cap. î! cuprinse o nelinişte ca nici odată mai înainte. Se întorcea mereu de pe o lăture pe alta. Ar fi vrut să şcie, cum o va duce la şcola aceea ! Afară incepù să bată vent, iar el frămentat de muncile gândurilor petrecute in capul seu, deschide intr 'un târrjiu ferésta şi privi afară in nóptea întunecată. Nu audia nimica de ­

cât foşăitul frundelor de prin crengile pomëtului . Se simţia singur, ca părăsit de lume. De aceea făcea la sine aşa : dar óre departe să fie şcola ceea . . . vai . . . vai . . '. ş-apoi eu puté-voi óre petrece acolo intre omeni străini? Eu me tem şi mai bine nici n u m e mai d u c . . . nu me duc măcar să crepe pătnentul, şi aşa îşi as­cunde capul in perină. Iară după câtăva vreme iară îi dă : nu me duc . . . mie are să-mi fie urît in Sucéva ceea . . . in têrgul cela ! dară in urmă mai şciu eu . . . dă . . . póté să fie şi bine . . . ai carte, ai parte . . . n'ai carte,' n 'ai par te . . . aşa ne spunea inveţătorul Lumi-nică to tdauna după rugăciuni şi el! . . . e om cu min te : omenii se uită la densul tot una ca la mërul nostru cel domnesc, când e înflorit ş-apoi in sferşit cine mai póté şei, ce a r fi avênd să se mai întâmple.

Gânduri de aceste se schimbară in capul lui. Ele îl obosiseră. îi slăbiră puterile t rupului . Ii impăingeniră ochii. Sudorile îi băteau mereu in faţă. Aşa-i pe lume: lucruri mari, căletorii însemnate, despărţire de casă şi mesă, fac pe om să gândescă. Este ceva in inima lui, ce nu-1 lasă in pace, ce pare a-i şopti ceva . . . nişte cuvinte tainice . . . ce-i fac inima îndoită . . . sângera tă . . .

Erá acum târdiu — spre miedul nopţii . Iară Rodica, harnică cum erá de felul ei, aşedase

tote in rânduie lă : făină in sac, o putinică cu brândă, óue, unt cepă, sfeclă, mere şi ce numai i-a venit in gând, apoi perină, doue ţolişore de pat. Acestea tote le puse de-a gata, ca să le ieie Bucurel cu dânsul la târg - . . căci fără de mâncare nime nu trăieşce ş-apoi cu străinii n'ai să te ncăldeşci — îi dă ea cu un şi-roiu de lacrime pe faţă şi cu inima apesată de durere. Ea n 'avea stâmper nici decum. Intră dintr 'o caşă in altă. Dorul inimii erá, să-şi vedă copilaşul ferit de rele. Arnuş, amuş se apropia de p a t ; voiá să-1 mai vedă, căci după aceea Dumnedeu şcie, când l'a mai vedé. In sufletul ei îşi adunase totă dragos tea : l'ar fi cuprins, l'ar fi sărutat . . . deu . . . nu şciu . . . ce-ar mai fi fă­cut cu d e n s u l . . .

— Da dormi, mëi Bucurel ! — mai întrebă ea cu inimă înduioşată stând lângă pat şi plecându-se a-supra lui.

— Nu dorm încă. — Dormi, dormi, fëtul meu, vedi că nóptea-i mai

trecută ş-apoi tu şeii, că ai să te scoli. Tot luat pe gânduri sfăşietore Bucurel, se intórce

cu faţa la părete. îşi închide ochii, ca şi când ar fi voit să vedă mai bine chipurile ce resăriau in sufletul lui : să vedă mulţimea de case, bisericele cele mari

1 0

© BAR București

110 F A M I L I A Anul XXXI.

din têrg, omenii, şcolarii, să se vedă pe sine ensuş s tând in şcolă lângă tablă scriind şi n u m ë r â n d cu su­tele şi cu miile. I se părea, că şcie bine . . . că res -punde frumos . . . că4 cel mai cuminte . . . că . . . toţi îl laudă . . . aşa intră tot mai adânc in lumea viselor . . . ale gânduri lor . Un gând sterneşce pe altul in su­fletul lui . . . in u r m ă adórme galben ca céra . . . ca frunda de tomna . . .

A doua di erá luni . Rodica şi plecase cu Bucurel la şcolă. Ea-i da învăţătură, ca să se por te bine — cu omenie — intre srăini, să umble la biserică, să se ţie de carte. S tând ori umblând să fie cu luare aminte, la vorbă cumpeni t ; să se ferescă de lucruri rele, de m â ­nie, sfadă şi bătăi cu alţi copii.

— Da, copile, da — îi dicea ea la despărţire spre casă — caută să trăeşci cu toţii bine. E u sunt be t rână şi şciu mul te . Lumea-i l u m e : de ce merge, e tot mai rea. Omenii îs mulţi şi feluriţi: duşmani ca frunda 'n pădure . Unul îţi póté strica pe de-o par te , altul pe de alta, şi toţi mai mult in ascuns decât pe faţă, fără ca să şeii ceva. Aşa-s trebile . . . da . . . mulţ i la u n loc pot mult strica şi când colea ! te trezeşci cu vai ş-amar. Atunci móra stă şi n u mai macină la casa omului . . . ursita lui i amară . Să te porţi deci cu toţii bine Să nu fii nepăsător de fapte bune . Gândeşce tot hojma la Dumnedeu şi el îţi va dărui tote cele, ce îs de t r e ­buinţă spre împodobirea vieţii tale şi te va feri de su­ferinţele lumii. Mai înţeles?

— Da, de ce n u . — Numai aşa prietenii şi toţi cei cu inimă b u n ă

ţ -or sta in t ru ajutor la tote, iar duşmani i măcar n u ţ-or s t r ica: Dumnedeu le ie mintea, le ie puterea . P e unul îl asurdeşce, pe altul îl pedepseşce cu pierderea averii. P e altul îl inearcă cu datorii , incât nici d ran i ţa de pe casă nu- i a lui, iarăş al tuia îi ie vieţa tocmai când socóte că-i merge mai bine.

Tinër , frumos, rumior la faţă, cu ochii ro tundi , albaştri, plecaţi in jos, cu perul aur iu , ceva intunecat , ajuns până peste u m e r e ; de na in te pe cap cu o ş u ­viţă de për , albă, bine crescută şi dată indërët df p e frunte, — cu o t ră is tu ţă de cărţi in m â n ă — Bucure l sta ca infipt înaintea mâne-sa . Ascultă inveţătur i le ei, le a d u n ă in minte, in sufletul l u i : avea şi t r ebu in ţ ă de ele.

— Fii cu fire b lândă, aud i tu -m'a i copile! Iară in cias b u n să fie tote acestea spuse . . . remâi cu bine şi ţine minte : omeni sunt mulţi şi feluriţi : duşmani ca frun<Ja 'n pădure . . .

El i-apucă mâna , i-o sărută, apoi remâne pr ivind in u r m a ei . . .

Trecea di de di- Bucurel remase singur intre străini. Şi-i erá urit din cale afară. Diua şi nóptea îl frământa u n gând a d e c ă : el ar fi v ru t să se 'ntorcă acasă, să se facă gospodar şi să nu-şi mai bată capul cu pârdalnica de şcolă. Dorul de casă îl usca pe p i ­ciére. Fa ţa îi erá suptă , seădută, ochii adânciţ i in cap , puterile scăpătate. Nu erá di, in care să n u fi eşit el la cetate, adecă colo sus la curţile lui Stefan cel mare , ca să se mai rëcorésca. In vremea aceea, cât petrecea pe lângă acestea ziduri vechi, privirea lui scăpată din când in când peste casele târgului, ce erau înaintea lui şi se îndrepta spre satul nascerii sale, că dóra ar pu té zări din depăr ta re prin aerul indesit casa părinţescă.

— Mamuliţă dragă — şoptia el adese ori şi p lân­gea, de-ţ i erá mai mare jelea.

Grozav îi părea vieţa de deşertă : nici o bucurie, nici o vorbă b u n ă nu-i făcea inângăere. Dară delà o vreme el totuş îşi gândia : decă m'oi duce acasă, m 'or rîde sătenii ş-apoi vecinii! ei ş-or bate joc de m i n e . . . ian să mai remân , să vëd cum mi-a merge ma i de­par te . . . pote mai după aceea nu mi-a fi u i î t , după dile rele urmeză dile bune şi nu-i om pe lume, căruia să-i mérga to tdauna pe placul seu — d u p ă dorinţele sale. Nu-i bine să me grăbesc de ducă acasă, căci „cu graba, n u faci tréba, iară fără inveţă tură eşti ca şi spicu de grâu sec şi deşert" , îmi dise inveţătorul meu din sat ; ş-apoi mai t r ebue să păstrez cu sfinţenie şi sfaturile mamei , adecă ca eă me ţin de şcolă ca scaiul de óie, că numa i in ea oi aflá comóra bunătă ţ i lor lu-meşci, mângăerea sufletului meu, n u m a i ea m'a ferit de grigile şi necasurile (Jilelor vieţii mele . . . că de altmintrelea ce a r dice şi t a ta ? . . . m i -a r $ice că-s uşor la minte şi pe u r m ă să n u - m i pară r eu ş-apoi cuvin­tele lui sunt to tdauna d rep te ca sfânta cruce din b i ­serică, la care me inchin, şi de u n d e şciu eu de nu-i mai bine aşa?

Astfel îşi face el cruce, gândeşce la D u m n e d e u şi dice : Domne ajută . . . d u p ă nour vine iar sőre.

Şi aşa de unde şi p â n ă unde se mai deprinse şi el cu urîtul seu.

P â n ă ce t răia Rodica. îi erá şi lui Bucurel bine. Ea-i pu r t a de grijă şi el avea de tote: mâncare , cărţi, bani de gazdă, hârt ie , condeie şi altele ce-i mai t rebuia . Dară dă . . mór tea nu intrebă, n u alege, ci răpeşce t iner şi bë t iàn , bun şi reu. Luându-ş i Rodica d iua bună delà lumea asta, Bucurel suspina adese-ori rup t de durere Remas -am, m a m ă dragă, ca vai de mine , fără cuvent dulce, fără m â n ă de jutor. îmi lipseşce când una când alta, şi n ' am la cine me plânge. Aşa-i in l u m e : ma i mul t reu decât bine. P a r că „ucidă-l crucea" ţi se p u n e in cale şi-şi bate joc de toţi Ta t a ! el îi om bëtrân, aprópe să-şi deie sufletul in m â n a ce­lui a to t -putern ic ş-apoi la u r m a urinelor ce-mi póté ajutá el singur ca cucul . . .

— Ce ţi-i, mëi Bucure l? — îl în t rebau şcolarii, vëdêndu-1 a tâ t de supëra t — eşti aşa de palid, pa r ' c'ai m â n c a ciuline.

— Ian daţ i -mi b u n ă pace. Nu m e mai luaţi in rîs. Voue vi-i b ine, c 'aveţi de tote, câte ve trebuiesc.

— Ei ! şi par ' că tu n 'a i avé. .— A m ce am, dar to t nu ca voi . . ş-apoi ce

mai sciţi voi, ce-i nëcasul ! ce grijă aveţi voi ! ia grija învăţatului , dară dă . . . dóra de aceea v ' au t r imis p ă ­rinţii, iară i n v e ţ ă t u r ă : ea nu- i tocmai un lucru greu, decă ai de acasă cele trebuincióse pen t ru traiul vieţii.

Acestea cuvinte le schimbară ei intre olaltà in „tergul vitelor". In u r m ă o apucară cu toţii spre podul Arerulor, afară de Bucurel , carele intors înapoi la gazdă, sta mereu pe gânduri ; nu-1 mai vedea n ime voios, nici n u mai rîdea cândva.

— In u r m ă tot e bine să las şcola şi să me duc acasă —- d» c e el intr 'o duminecă d u p ă amiedădi, şe-dênd pe nişte petre in g răd inuţa căsii, in faţa unor garofe împresurate cu busuioc — fiind că aşa v re şi t a t ă -meu decând a mur i t m a m a , iară ceea ce vre tata, trebuie să bag in séma.

— Aşa-i d r ăgu ţ ă ! da, aşa-i dor in ţa mea , — res-p u n d e ta tă-seu pe neaş tepta te de d u p ă g r ă m a d a de petre — drept că eu n 'aş avé nimica de d's: ai pu té remâné şi aici, că-i destul de plăcut şi têrgu-i d răgă­laş ş-apoi in el locuesc şi trăesc mulţ i ómei de ai noştri .

© BAR București

Anul XXXI. F A M I L I A 111

Ţie nu ţ-ar fi urît, de óre-ce aici eşti ca şi acasă şi chiar şi decă ai trăi numai intre străini, apoi — după cum dicea şi mă-ta _ Dumnedeu s'o ierte — şcola nu strică, î nv i a tu r i l e ei semënate in inimile co­piilor îs rod uri bune, ce aduc mult folos la betrâneţe, ei ! dară dă dragul meu, decă nu se póté altmintrelea, apoi ce-i de făcut ! Eu îs bëtrân, slab, nu mai pot um­bla ca mai nainte. Nu îţ-i pot cará mâncare, fiind că puterile n u me slugesc mai mult. Piciórele mi-o slăbit : abiá me mai ţin pe ele. Casa şi gospodăria mi-s de b a t j o c u r ă . . . pust i i ! N'am cu cine lucra şi g a t a ! . , da . . . da . . . d > c e e ' ştergendu-şi sudorile cu mâneca cămeşii — mi-a paré reu cât oi trăi, că te smomesc delà şcolă, dară dă . . . nu-i incotro ! Mutyi copii din satul cel de peste farina nostră au invëtat la şcolă şi s'au făcut omeni cu minte luminată, şi numai tu fëtul meu ! n 'a i noroc şi pace ! Decând a strins-o Dumnedeu pe mă-ta , n u mi-a cântat cucul a bine, nu mai merg tre-bile, cum ar trebui să mergă, ci tot pe dos . . . o duc cura e mai reu . . . lasă şcola şi haide cu mine. Ţ-oi da casa şi grădina, ţ-oi mai da şi tot locul din câmp şi eu oi trăi pe lângă tine. Ne-om invoi cum a fi mai bine M'oi incăldi cu tine, cum oi puté, pe lângă ave-ricica cât biéta mai este . . . până ce îmi va vini ciasul să me duc şi eu pe u rma mânea- ta in ceealaltă l u m e . . .

Lui Bucurel îi înlemnise, audind cuvintele acestea, limba in gură, iar după ce îşi mai vinise in fire, res-punde : Apoi dă ta tă ! şciu eu . . . póté ar fi şi bine . . . ş-aşa mi-i greu din cale afară.

— Ei ! ş-apoi şi Lina te aşteptă — îi dice ta tă-seu luându-i vorba din gură — ea erá mică, când ai vinit incóce la lêrg, dară amu s'o ved i ! • • crescută ca o floricică, şeii colea . . frumosă ca din sóre . . . omenii nu- i spun de geba „floricica satului" . . încă puţini ani şi ea-i de măritat , ş-apoi ea-i şi şcolită . . . iar ta ta ei moş Cailean . . e om de frunte şi cel mai bogat in sat . . . el îmi face semne, c'ar da-o după tine, iar Lina tot una me intrebă de sânëtatea ta şi de vi-nirea ta acasă . . .

Bucurel se siniţia forte fericit şi eră vesel, de şi nu peste obiceiul seu, tăcea şi lăsa mai ales pe tată-seu să vorbescă.

— Ha, ce (Jici . . . fi-ar pótc r eu? — Dă, şciu eu . . .

(Va urma.)

MI I. V . PAŞCAN.

C u g e t ă r i . Femeile frumóse sunt capricióse ; acest epitet nu

se póté aplicá la tote, şi cu tote astea a renias pro­verbial.

* Sunt femei cari plac mai mult pentru capriciile,

decât pent ru frumuseţea lor. *

Delà femei obţii mai adesea prin capriciu docât prin iubire.

vieţei.

Capriciul deşteptă amorul şi receşce prietenia.

Dorinţele şi speranţa sunt doue virtuţi necesare i.

* Gloria spelă faptele rele, inse péta tot remâne.

M e l a n c o l i e . i j | | | | u d vu ind fi capul îmi cade greu pe mesă jiw Un gol , pust iu şi sarbed fi in(a-mi impresórü, j j j " Gândiri le rebe l e din c e in ce m'apesă

Şi -mi sună prin ureche ca zuzêtu l de moră, 0 luptă e, grozavă, in m i n e 'n astă ora, Şi -aud vuind , — şi capul îmi c a d e greu pe mesă .

Amar me dore peptul de d u n g a revăşită Cum stau recit cu totul sub zarea de lumină , Gândirea m e a adórme in negur i înve l i tă , Iar i n i m a - m i se sbate , şi p lânge , şi s u s p i n ă , Căci te aştept o morte , de ce nu v i i t u ? . . . V i n ă ! . . . Amar m e dore peptul de d u n g a revăşită.

Copil al nopţi i v in-o , puterea m e a te c h i a m â ! Coboră-me Ia iaduri, séu d u - m e u n d e vre i , Dar să a u d odată in dogea de aramă Sunând e n i g m a vieţ i i . — căci decă n'o şciu ce - i , La ce m'aş p ierde iarăş i n l u m e a de m i ş e i V . . . Copil al nopţi i v in-o , puterea mea te c h i a m â !

S é u să trâeşci j i v in iu cu s imţuri bătuci te , S'asculţ i scr int ir i de forme din harfe e o l i n e , S é u sfat sâ ceri şi mi lă la i n i m i i m p e t r i t e ? E n i g m a cu des lanţu l să-şi v i n ă d e l à s i n e ? . . . E tot a lâ ta mórtea, s éu póté mult mai b ine Decât să fii j i v i n i u cu s imţuri bătucite !

încet , s i n i s t r a , dulce , v r e - u n g las de Me l iane ; Aş vré s'aud, din suflet d u r e r e a să-mi impace , Dar n u aud n imica , şi m ó r t a dă o s a n e Că póté să torture o jertfă c u m îi p lace . Ci eu zdrobi t de ch inur i aş vré s'aud in pace, încet , s i n i s t r u , dulce , v r e - u n g l a s de Me l iane ;

Căci g r ó s n i c me tortură sof i smele v ieţ i i , Şi-- .şa greoi şi lânged, n i m i c nu şc iu de m i n e . . . — 0 ! in imă zdrobită , de ce n u - m i spui tu ce ţi-i ? De ce nu m e duci iarăş prin s fere le s e n i n e , A s c u n d e - m e de l u m e . ş i - a s c u n d e - t e pe t ine, Căci g r ó s n i c ne tortură sof i smele v i e ţ i i !

P e d a n t perdut in vorbe , c u gesturi de paiaţă, S e ncercă să-ţi e sp l i ce ce n ic i el nu pr icepe , De cer, de uori, de sóre , de tóté se acaţă, Vré fapt d i n alegori i ce m i n t e a - i nu i n c a p e , Şi c i n e vre i d in dubiu o n ó r e a să ţi-o scape , P e d a n t perdut in v o r b e cu gestur i de paiaţă ? !

Ce-i o m u l V lan e s p l i c ă - m i ? . . . Esp l i ce -mi ori şi c i n e ! Ce-i o m u l ? . . . Doi putern ic i il au de mér d e certă, Intëiul lasă vieţa- i d e - u n fir de pér s 'an ine . Al d o i l e a s 'asvêrle , v r é firul să impar lă , Şi rid c u m şciu să-ţi ţesă i ron ica lor artă . . . Şi 'n faţa lor ce-i omul , e s p l i c e - m i ori şi c i n e !

Şi când aşa p r o b l e m e pe m i n t e mi s e lasă, Şi e l e - s incâ ie i te . şi faptul lor m'omoră, Aud v u i n d şi capul îmi c a d e greu pe mesă U n gol . pust iu şi sarbed, f i inţa-mi impresoră . . . • i Şi mort m e s imt , când c h i n u l p u t e r i l e - m i omora, Şi când aşa p r o b l e m e pe m i n t e mi s e l a s ă !

PETREA DELÀ CLUS.

© BAR București

112 F A M I L I A

Schite de căletorie. • L u m e a e o car te mare , Cine n u că lă toreşce N u m a p a g i n a pr imă ce tesce« .

constatat , că fantasia e o putere gigantică, o p u -Jtere , care póté suplini mu l t e ; póté creá o lume

| Q \ n e c u n o s c u t ă , dar realitatea totuş n u o póté inlo-• cui. Frumseţea maiestetică a naturei , productele pompóse şi clasice ale artei, locurile eternisate de condeiul musei Clio ( teri şi popóre, însuşirile şi

datinile acelora, ce e d r e p t tóte-tóte ni le putem ima­gina şi intre păreţii sin­guratici ai odăii, şi mai înadins atunci , când spi­ritul la lumina şti inţei cutrieră măr i şi teri, străbate in fundul p ă -mêntului şi in abisul mărilor, u n d e rătăcind scruteză şi inveţă. Acesta imaginare n u e altă de­cât un fum perilor al fantasiei vie. Spiritul omului inse cu atâ ta n u se indestuleşce, ci s im-ţeşce ne în t rerupt lipsa, că, avênd ocasiune şi putere să mergă, să a-lerge şi să privescă ma i de aprópe şi mai in tui ­tiv tote cele cuprinse in domeniul imaginei sale. Acesta inse o póté duce îndeplinire numai prin căletorie.

Apoi căletoria, d ' c e

un scriitor englez — care încont inuu a căle-torit — e o şcolă mare . Diferitele popóre, — d i c e

mai departe , — oraşe, teri, caractere şi datini sunt cu mul t mai buni dascăli, ca mulţi bărbaţ i , cari au cărunţi t pe ca­tedră. Şi óre să-i dăm d r e p t ? da, in atâta îi pu tem da drept, incât e constatat , că şcola acesta încă n i m e n ' a cercetat-o fără folos. Aşa e, pen t ru că căletoria făcută cu chibzuelă şi interes faţă cu tote, ce vedem şi obser­văm ne intăreşce sufletul, ne nobiliteză inima, ne lăr-geşce cercul cunoşcinţelor şi in fine ne t inde spre m e -ditare obiecte şi lucruri , ce constituesc cap d'operele a celebraţilor geniali, de unde apoi de sine urmeză în­sufleţirea faţă cu tot, ce e frumos, nobil şi plăcut. To t căletoria ne îndemnă şi inveţă a iubi casa şi vatra s trămoşescă, unde apoi, după ce am sosit din îndepăr­t a r e , începem a ne desfăta in cele vëdute şi esperiate. Atâ t despre însemnătatea călătoriei. Me voi ince rcáacum a resfoi diarul meu , condus din pas in p a s in tote lo­curile, pe unde a m umblat şi cu el a mână voi să d a u sbor cât se pote mai liber aripilor memoriei, p e n ­

t ru de a peregrina de nou in acele locuri, u n d e am primit impresiunile, ce mi-au câştigat atâtea dulci su-veniri. îmi voi da totă n isuinţa aşa dară , să t ind on. cetitori, amator i de cul tură şi ar te u n mic buchet cules din câteva părţi a gradinei numi tă Europa şi încă din cele mai frumóse p ă r ţ i : din Italia şi Francia .

Budapesta—Fiume.

Nu insedar se numeşce seclul al 19-le seclul p ro­gresului. Nu se póté negá, că progresăm. îna in tăm, pot <Jice a lergăm ! Signalul t impulu i de adi e : înainte ! Spiri tul omenesc cu atâ ta r e v n ă se nisueşce, ca să în­

vingă tot , ce-i stă îna­inte, ca şi când n ' a rvo i să cunoscă nici un otar, unde s tând locului să nu mergă mai depar te . Şi decă pr iv im mai de a-própe operele mai noue a spiritului omenesc, nu ­mai decât vom observa, că invinge aprópe tote greutăţi le şi pedecile ce-i stau in cale. Pedecile aceste sûnt ma i vêr tos : spaţiul şi t impul . Spre învingerea ori mai bine dis c ru ţa rea acestora îşi îndreptă nisuinţa, şi aceea o şcie ori şi cine, că adi acesta nisuinţa cu ajutorul t renulu i şi a telegrafului a obţ inut un splendid succes. Şi ca să învingem atât spaţiul , cât şi t impul scump, adi cu toţii facem căletorii cu t renul , apoi ne silim să a jungem la cel mai repede — aşa a m fă-cut-o şi eu. Drept-ce să fiu scusat, că p â n ă a-lergă t renul voi să în­treţin on. lectori n u m a i cu enararea impresiu-nilor fugitive, aşa p re ­cum le-am primit ; in­data inse ce a m des­cins voi enará mai m -detai tot, ce am vëdut şi esperiat .

Garol al XII-le regele Svediei a dis odată, că

musica cea mai plăcută p e n t r u el e bubu i tu l tunur i lor in resbel.

Cu o mică sări tură $ic şi eu : că mus ica cea mai agreabilă pentru mine , (in decursul feriilor) e durdui tu l rótelor locomotivei, lângă a căror sune t a m plecat din capitala terii nóstre , din Budapes ta . Trenu l inaintă cu repediunea- i îndat inată , iar eu pr iv iam din ferésta cupeului la locurile necunoscute , şi despre cari pot să die, că n 'am p u t u t nota n imic mai remarcabi l , decât că — pus tă şi iară pus tă — şi tot aşa până la Székes-fehérvár, oraş cu 26.000 locuitori, cu episcopat rom. cat. odinioră aici se încoronau regii Ungariei . De aici nu peste mul t t imp avem inain te lacul Balaton,

UN MUNTENEGREAN.

© BAR București

Anul XXXI. F A M I L I A 113

pe lângii care merge trenul cam o jumëtate de ora. Aici vedem undele mişcătore ale lacului, pe care ici-cóle se legănă câte o luntrită de a pescarilor munci­tori. Şi in privirea acesta cugetam că acuş mâne, ce privelişte imposantă îmi va tinde marea, şi aşa adân­cit, mereu am intrat in nópte, sub al cărei voi pe ne­observate am trecut pe lângă N. Kanizsa. Tot sub ve­iül nopţii a m trecut şi pe pămcntul Ştiriei, unde in partea dreptă am lăsat oraşul Pettau. După ce am tre­cut pe o câmpie aci mai estinsă, aci mai îngustă, am ajuns la Pragerhof, care zace in o vale, de unde con­t inuând drumul tot pe vale am atins _.,„. oraşul Cili şi de aici pr intre dealurile colosali, n u vedeam altă numai calea fe­rată, rîul San şi un drum neted. Lăsând la o par te oraşul Cili, făcurăm o co­t i tură tot printre dealuri şi in scurt t imp am ajuns in valea romantică a fluviului Sava, care se estinde până in apropierea oraşului : Laibacb Aici am sosit in diori de di şi din ferésla cu-peului n u mult am putu t să nolez, apoi şi t impul era cam noros şi căletorul soninuros. Din sus de oraş, de pe un vêrf de mun te pri-veşce in vale cu su-melie o mică cetă-ţue. Din geografie insemn, că are 24.000 locuitori, episcopat rom. cat., reşedinţa guvernatorului din Krajna şi o catre-dală pomposă. Ani trecut apoi aprópe lângă Francensdorf şi orăşelul : Adels-berg, însemnat pen­tru peşterea de sta­lactite şi stalagmite, ce se află aici, abiá jumëta te km. de ­parte delà calea ferată. — comuna Zirkuiz, renumită află in olarul ei, şi care

NOUL REGE DE DAHOME ŞI NEVESTELE SALE.

In partea stângă am lăsat pentru lacul periodic, ce se se dice a fi in legătură cu

marea adriatică, respective cu sinul Quarnezo In scurt t imp am ajuns la S. Peter, aici calea

ferată se ramifică in trei direcţii, spre Fiume, Triest şi Cormons Aici ne aflăm in muntele Karst.

Posiţia geografică şi estensiunea imensă a m u n ­telui Karst, ne impune să ne ocupăm cu el mai in detai. Unora le place a socoti muntele acesta, ca o ra­mificare a Alpilor Iuliei, iar alţii îl socotesc la munţi i dinari, cari aparţ in peninsulei balcanice. E un mare

contrast intre massa de granit din Alpi şi intre cea vărosă din muntele Karst. Muntele întreg e steril şi aco­perit cu stânci in mare parte albe şi cari sunt grupate ca nişte caravane de mărime diversă, avènd ea formă de tot atâtea punţi , ca şi când ar ii fost cândva es-puse glonţurilor de tun. Prin găurituri se vede corul pururea albastru, caro aici forte arare-ori îşi versă pi-curii sei mănoşi. Precum toţi munţii văroşi aşa şi Karstul e plin cu peşteri ; coline întregi se allă aici găurite de tunele naturali aşa. că căletorul mai ales in Ştiria superioră la Frauenmauer intră in o vale şi pe

sub munte esc in alta. Teritorul între­gului munte ţi se pare asemene unui cimiteriu plin cu stânci, asemene li­nei mări încărcată de valuri petrificate in t imp de fortuna, (ci-cole pe unde mai apare câte un că-lőtor servesc de în­dreptar grămedile de petră numite „po­rumbi" . Animale pe aici sunt forte pu­ţine, ori nu sunt de loc Aici in locul cântecului melodios al paserilor se aude din când in când croncănitul cobitor al paserilorrăpitore.

Ai cugeta, că in astfel de locuri e imposibil să trăescă fiinţe omeneşci, cu­getând inse astfel te in.şeli, că asemenea paserilor cerului re­trase in visuinele lor, îşi au şi mun­ţii aceştia neroditori visuinele aşa numite: doline, cari sunt lo­cuite de omeni. In mod sporadic, îm­prăştiaţi ca fărina orbului prin locuri, ce au formă de căl­dare, in comune câte din 35—40 case se află grupaţi locui­torii muntelui Karst.

In olarul comunelor se vede câte un petec de păment săpat care e întocmai aşa de estins. ca un strat din grădinile nóslre, şi e incungiurat cu pietri îngrămădite in slil ciclopic. Privind comunele aceste cu aspectul lor atât de sărăcăcios, ai cugeta că locuitorii din ele, aşa cum sunt vor fi avênd barem aici departe de sgo-motul lumei mari un trai pacînic şi liniştit; dar in realitate nu e aşa, pen t ru că liniştea lor adese-ori e conturbată de visita ce li-o face dinspre nord-ost pră-pastnicul vent numi t : Bora. Cine n 'a andit vre-odată vorbind despre Bora. — Acesta e un vent ce se iveşce mai des in părţile din apropierea mărei, şi toldauna

© BAR București

114 F A M I L I A Anul XXXI.

cu o astfel de putere şi furie de mătură tot ce-i stă in cale ; aşa că pe t impul cât dureză, omul n u póté u m ­bla in liber, neputêndu- i contrasta nici cu cea mai mare sforţare de puter i . Ba precum mi-a povestit p re ­otul din Bistrica Karstului , pe aici omenii mai vêrtos pr imăvera şi tomna de comun dile intregi n u pot p ă ­răsi lociunţa, din causă că n u sunt in stare a contrasta furiei vêntului Bora. To t preotul pomenit mi-a enarat , că munţ i i aceştia odinioră erau acoperiţi de pădur i se ­culari, da r p e t impul zidirei oraşului Venezia, fiind ve -neţienii puternici a u cuprins şi tăiat tote păduri le , fo­losind lemnele pent ru stâlpi, pe cari s'a edificat in mare oraşul pompos şi unicul in felul seu.

' Multe a m puté scrie despre rîurile şi lacurile a-cestui m u n t e , dar n u e aci locul de a ne ocupa in de-tai cu de aceste. Trecem aşa da ră in par tea meridio­nală, u n d e se află o mul ţ ime de frânturi, şi unde e mai stâncos. Aici d ă m peste stânci inalte şi subţiri ca plopul, cari la suflatul puternic al Borei se frâng şi cad in v a l e ; tot Bora portă adese ori canti tate imensă de petriş pe şinele ferate, şi asta e causa de in locu­rile unde calea ferată se ogăşeşce in deal in partea de cătră mare e scutită cu ziduri colosali, de ţi se pa r e că vedi tot atâtea fortăreţe.

Aici domneşce o climă meridională şi pr intre t u ­fele rar i trăeşce şi vipera. Sub clima acesta ferbinte n u vedi comună, nu vedi nimic, ce ar da semn de vieţă. Asemene unu i oaz in Zahara apare la marginea d r u ­mului de fer câte o cantonieră. Tot in par tea acesta, da r pe ţ e rmuru l măr i i se află si tuate oraşele : Triest , Pola, Mira-mare cu castelul ei pitoresc, apoi insula stâncosă Capo d ' I s t r ia , Aquileia şi mu l t e alte locuri frumóse.

Muntele Karst pe teritorul Ungariei se estinde in direcţ iunea curg rei fluviului Savei până la Dalmaţia, se mai est inde pe teritor austriac, pe cel Dalmatin in­tre Novi şi Zeng, pe cel croat intre Castna şi Novi şi in fine predominezâ Istria.

Gât despre clima acestui munte , peste tot p u t e m dice că, aici ierna dureză aprópe un jumë ta t e de an , iar véra e forte scur tă ; da r in părţile u n d e e acoperit cu stânci pleşuve de calcit din causa resfrângerei r ade ­lor sórelui, domineză o că ldură aprópe nesuportabi lă ; atât p r imăvera rece cât şi tomna umedă trag mai mul t a iernă decât a veră. In unele ţ inutur i a munte lu i Garst se póté aplica çlica.la. referitóre la Gastein, că acolo „noue luni e iernă şi trei luni frig". Mai sunt şi de-acele locuri, u n d e néua şi ghiaţa prefăcută in la-vine mai mici dureză peste intreg anul , iar in alte lo­curi şi mai vêrtos iérna, vêntul Siroco vera Mestre, ori plăcutul adietorul Libecio potolesc estremităţile climei. De aici se póté esplicá că d. e in Abbázia domneşce o p r imăvera perpetuă , şi că s'au aclimalisat şi p l an ­tele meridionali , p â n ă ce in alte locuri n u departe de Abbázia secerişul se face in luna lui august , une-or i şi in septembre.

De oră-ce peste munte le Karst, de care n e a m ocupat mai detăiat, am făcut doue căletorii, in doue direcţiuni : Budapeşta-Laibach şi Budapeş ta -F iume, aşa-da ră inainte de ce a m continua delà San-Peter , u n d e a m întrerupt , t rebue să s taţ ionăm puţ in şi in F iume . Dar şi p â n ă vom sosi la Fiume, să pr ivim marea.

Era in dor de di, când pr ima-da tă a m vëdut m a ­rea Adriat ică. P r i m a ochire a mării a p rodus o impre -siune pe rmanen tă a supra mea aşa, că şi până adi, de câte ori cuget la m a r e ori o vëd depinsă p e mape , t o tdauna îmi stă inainte suprafaţa-i imensă de colore

vênëta-verdie, cu valurile-i spumegânde , pe cari încon­t inuu se legănă o mul ţ ime de năi Ţermur i i ici-cóle erau acoperiţi cu stânci, car i oferiau aspectul unei fortăreţe bombarda te , cari aeve şi erau b o m b a r d a t e de inimicii seculari, adecă de valuri le p u r u r e a mişcătore. „Qui nescit orare, pergat a d mare" , adecă pe r o m â -neşce : care ruga n u se şcie la mare să vie.

TEODOR BULCU.

P i n t e a v i t é z ü l . De ION POP RETEGANUL.

VII.

O var ian tă a acestei balade, scrie dl Gr. S imu preot in Carpiniş in nr. 4 pag. 123 şi 124 al Trans i l ­vaniei din 1890 ; ia tă-o :

P i n t e a . J e l e - i D o m n e , c u i i j e l e , Je l e - i D o m n e c o d r u l u i , D e - a r m e l e v o i n i c u l u i , Că le p louă şi l e n i n g e Şi n 'are c i n e le ' n c i n g e , Că v o i n i c u l c e l e - a 'nc ins , Ş e d e l a l e m n i ţ ă pr ins , V o i n i c u l c e l e - a purtat , Ş e d e 'n t emni ţă 'ncuiat . In temniţă , L a Băiţă, S u n t do i fraţi, T a r e legaţ i , Cu c u r e l e P â n ă 'n şe l e , P e n t r u a lor m a r i g r e ş e l e , Unu- i S l a n u U n g u r e a n u , U n u - i P i n t e a v o i n i c mare , Care 'n l u m e s é m ë n n'are, D a n gb lr l i c iu l t e m n i ţ i i , Ş e d e m ă i c u ţ a Pintii, .:^ E a ' m p l e t e ş c e u n brâu s e r b e ş c e , Şi pe P in l ea -1 d o g e n e ş c e : P in te , P inte , d r a g u l meu , Ian a s c u l t ă ce - ţ i d ie eu , Las ' pe S t a n u U n g u r e a n u ,

C a p u s c a p u l ta icâ-1eu, Ş i l 'a p u n e şi p'al t e u ! Dar P i n t e a că s e ' n t o r c e a : Cătră m a i c ă - s a gră ia : — Maică, m ă i c u l e n a m e a , Merg i tu l a d o m n i şt te rugă. P e m i n e să m e s lobodă , Că d e c â n d Is l a 'nch i sóre , Mi-a v in ' t v r e m e a de 'nsurare , Că d e când Is l a robie , B a t e - m i përul l a că l câ i e , M u s t e ţ i l e - m i b a t braţe l e , Şi barba g e n u n c h e l e .

Maica P i n t i i s'a luat, Şi l a d o m n i c 'a a l erga t , Şi l a d o m n i că s'a rugat ,

© BAR București

Anul XXXI. F A M I L I A 115

Să-l lase d i n i n c h i s ó r e , C a vin't v r e m e a d e 'nsurare, Că de cându- i la robie , Bate- i perul pe călcâie , Muste ţe le i bat braţele , Şi barba g e n u n c h e l e .

Iar d o m n i i se 'nţe 'egea , Şi as l fe l r e s p u n s li d a : — Du-te şi la P intea - i spune , C'adi m â n e or' să-l c u n u n e , Că pe marţi pe prândul mare , A t u n c e a Tom insurare , Că n e v é s t a - i căpetată, Ţepa lată, ferecată, De car' n'a vëd't nic i odală, Şi nănaş d i n Făgăraş.

Maica Pint i i s'a luat , Şi r e spunsu l i l'a dat, Că pe marţi pe prândul mare , A t u n c e a lor insurare , Că n e v é s t a - i căpetată, Ţ e p a lată, ferecată, De car' n'a vëd't n ic i odată, Şi nănaş d in Făgăraş.

Iară P i n l e a - i r e spundea . Şi d i n grai aşa grăia : — Maică, m ă i c u l e n a m e a ! Du-te la grajdul d e pa l t in , Ş i -nu adă murguţul ga lb in , Când murgul s'apropià, Lacăte s e d e s c u i a , Uş i le s e desp ica , El d i n temniţă scăpa, Pe murguţ mi s 'aruncâ, Şi d in gură c u v é n t á : — Ilaidaji boieri după mine , Să ve 'nveţ a trăi b i n e .

Iar d o m n i i că tremurau , Şi d in gra iu aşa -mi grăiau : — Să merg i P in te sànêtos , Ca şi u n trandafir frumos, Că n i - s ca i i ne inve ţa ţ i Şi l a fugă nededaţ i !

Proverbe.

A lucra cu unelte delà Adam, a munci pămân­tul, cum munciá Cain, şi a cheltui astădi , este a-ţi legá sărăcia cu lanţuri şi cătuşi. (Bulgăresc.)

* Să lucrezi ca şi cum ar trebui să trăeşci in veci ;

să fii vèrtos ca şi când ar fi să mori de-odată. (German.)

Omul cu cât are mai mult curagiu, cu atât este mai măr in imos. (German.)

* Ddeu nu iubeşce pe cel ce-şi despreţueşce ser­

vitorii. (Arab.) *

Unde n u intră serele, intră doctorul. (Francez.)

Lupul nu se pierde nici odată intr 'o pădure mare. (Dahomean.)

A m a n t u l ca m e d i c . Comedie in 3 ac te de Molière

P e r s ó n e :

Sganarelle, talăl Lucindei. Lurinde, fiica sa. Clitandre, amantul Lucindei Aminte, vecina lui Sganarelle. Lisette, cameriera Lucindei. Lucreţia, nepóta lui Sganarelle. Guillaume, comerciant. Josse, aurar.

Du i i : Tomes, Desfonandrès, Matcroton, Filer in şi Bahis, toţi medici.

Un notar. Champagne, servitorul lui Sganarelle.

Locul acţiunei : Paris, casa lui Sganarelle.

ACTUL I.

Scena I.

Sganarelle, Aminte, Lncreţia, Guillaume, Josse.

Sganarelle. Ge-i şi vieţa nostră ! Pot esclamá ca acel filosof grec, care a d i s : Vieţa e o luptă. Am avut o singură nevestă şi acuma c mortă.

Guillaume. Câte ai fi voit să ai ? Sganarelle. Da, acuma e mortă. Mórtea ei mei tn -

presioneză adânc, de câte-ori îmi aduc aminte de densa, plâng. Ge-i drept nu am fost tare indestulit ca purtarea ei, de multe ori am. avut la olaltă certă, dar totuş mi-a fost nevestă. Acuma e mortă şi eu o de­plâng. Deçà ar trăi, iar ne-am certa. Numai o fiică îmi tace grigi mari. Totdauna e tristă, melancolică şi ce e mai reu, nime nu cunoşce causa pentru ce. Nu şciu ce să mai fac? (Lucreţiei.) Tu eşti nepóta mea, (Amin-tei) d ta vecina mea (cătră Guillaume fi Josse) şi voi pretinii mei ! Ve rog sfătuiţi-me ce să fac.

Josse. Eu din parte-mi sunt de părerea, că nimica nu face unei fete tinere bucurie mai mare decât un obiect de lux. Decă aş fi in locul dtale încă adi i-aş cumperá un inel de aur cu petrii scumpe.

Guillaume. Şi decă aş fi eu in locul dtale, aş cumperá o tapetă şi covóre frumóse, ca să-şi impodo-bescă odăile.

Lucreţia. Eu sunt de părerea, că fiica dtale nu e

f iotrivită pentru căsătorie; e prea slabă şi bolnăviciosă. ţi sfătuiesc dară, să-o duci in un claustru, acolo i va

fi mai bine. Aminte. Eu nu m'aş gândi atâta. Eu aş mărita-o

cât mai curênd după tinerul care i face curtea. Sganarelle. Sfatul vostru e forte bun , cu tote că

fiecare inainte de tóté ve gândiţi la folosul vostru. Dta, domnule Josse, eşti aurar, şi-ţi imbii marfa ; dta, dom­nule Guillaume, eşti comerciant şi ai voi să scapi de câteva tapete şi covóre. Dta, vecina mea, iubeşci tine­rul care, precum spui face curte fiicei mele, şi ai voi să fie o păreche. Tu nepóta mea, şeii bine că n 'm de gând să-mi mări t fiica după ori cine, da r sfatul teu e sfatul unei femei, care doreşce să me moştenescă. Nu veţi luá deci in nume de reu, decă de astă-dată nu voi primi sfaturile dvóstre. (Singur.) Cum sunt omenii in diua de astădi.

© BAR București

1 1 6 F A M I L I A Anul XXXI

Scena II. Sganarelle, Luciende.

Sganarelle. Iată fiica mea, care a eşit să respire aer curat . Nu ie uită la mine, suspină şi priveşce ia cer. (Lucindei) Ce mai faci iubita mea fiică? Cum te afli? încă tot tristă şi melancolică? Nu-mi vei spune, ce-ţl l ipseşce? Vino, fiica mea, descopere-mi ce tc a-pesă. Curaj , cu ra j ! Să le să ru t? (La o parte.) Capri -ţiile ei me fac încă uebun. (Lucindei.) Dar spune-mi, vrei să mor de supërare ? Nu vrei să-mi spui de ce eşti t r i s tă? Spune-mi ce te apesă, şi-ţi promit că voi face tot ce vrei, da, ţ i-o jur ! Eşti dóra mânioşă, că o pret ină are haine mai frumóse? Să-ţi cumpër o ha ină n o u ă ? Nu. Nu-ţi place oda ia? Ţi-ar placé nişte covóre f rumóse? Nici acesta. Ai voi să înveţi ceva? Să chiem u n profesor, ca să-ţi dee ore de pian ? Nu. Iubeşci dóra pe cineva şi ai voi să te măriţ i după el? (Lucia face cu capul că »da.«.)

Scena III.

Sganarelle, Lucinde, Lisette. Lisette. P recum vëd ai vorbit cu fiica d ta le? Şeii

acuma care e causa, că to tdauna e aşa tristă ? Sganarelle. Nu, n u voeşce să-mi spună nimica. Lisette. Atunci o voi intrebá-o eu. Sganarelle. Nu-i de lipsă. Decă i place să fie tristă,

să-i d ă m pace. Lisette. Totuş voi intrebá-o şi eu, póté mie-mi

va descoperi causa. Cum, domniseră , n u voeşci să ne spui de ce eşti t r i s tă? decă te sfieşci să descoperi causa tatălui dtale, descoperemi-o mie. Spune-mi , ce doreşci delà densu l? De câte-ori a declarat, că e gata să aducă ori ce jertfă, numai să te vedă voiosă. N'ai destulă libertate ? Nu-ţ i place să te preumbli ? Ţi-a fă­cut cineva ceva? Spune-mi , iubeşci pe cineva, pe care tatăl dtale nu-1 vré ! Aha ! Acuma şciu. Die Sganarelle, secretul e descoperit, fi . . .

Sganarelle. Mergi, fiică nemul ţămitore , n u vreau să mai şciu de t ine.

Lucinde. Iubi te tată, decă doreşci . . . Sganarelle. Nu te mai iubesc. Lisette. în t r is tarea ei . . . Sganarelle. Me vei băga in gropă. Lucinde. Sunt gata . . . Sganarelle. R e u resplăteşci iubirea m e a ? Lisette. Dar să-ţi spun . . . Sganarelle. Cu mine ai găta t -o . Lucinde. Inse . . . Sganarelle. E o fată încăpăţ înată ! Lucinde. F a t ă . . . Sganarelle. O nerecunoscătore. Lisette. Dar . . . Sganarelle. Care nu voieşce să-mi spună , ce-i

lipseşce. Lisette. Un bărba t i lipseşce. Sganarelle (se face că n'a audit.) Nu mai şciu

de densa. Lisette. Un b ă r b a t ! Sganarelle. O despreţuiesc ! Lisette. Un b ă r b a t ! Sganarelle. O alung ! Lisette. Un bă rba t ! Sganarelle. Nu, nu, ce-am dis, e (Jis. Lisette. Un bărbat .

Sganarelle. Nu mai vreau să şciu de o a tare fiică. Lisette. Un bărbat Sr/anarelle. Totul e insedar. Lisette. Un bărbat, u n bărbat , un b ă r b a t !

Scena IV.

Lucinde, Lisette.

Lisette. Mai a m răguşi t ! Lucinde. N ' am lucrat cuminte, când n u a m des­

coperit tatălui meu ce me apesă ! Cc a r fi folosit. Lisette, p e u , aşa om reu încă n ' a m vëdut . Cum

mi-ar placé să-1 păcălim. Dar pent ru ce n u ţi-ai des­coperit într istarea mie?

Lucinde. Ce folos aş fi avut . A m cunoscut inten-ţiunile tatălui m e u ! Am şciut că aşa va fi. Afară de aceea a refusât t inerului aceluia m â n a m e a şi acesta mi-a răpi t ori ce speranţă .

Lisette. Cum, e acela pe care l 'am vëdut . . . Lucinde. Pote n u se cuvine, ca o fată t ineră să

vorbescă aşa, da r îţi mărtur isesc, că decă ar a terná delà mine numa i pe acela l 'aş alege de bărba t . încă n ' a m vorbi t la olaltă nici u n cuvânt, încă n u mi-a de ­clarat amor, dar privirile lui înfocate m i - a u t r ăda t că me iubeşce şi eu n ' a m p u t u t să rernân rece. Dar vedi, cât de nesimţi tor e tatăl meu faţă de acesta iubire.

Lisette. Las ' numai p e mine. De şi aş avé causă să me plâng pentru neîncrederea dtale , to tuş sunt gata a-ţi ajuta, decă a n u m e eşti hotăr î tă . . .

Lucinde. Ce-am p u t é face in contra voinţei t a t ă ­lui m e u ? Şciu că nici oda tă nu va cedá.

Lisette. Nu trebue nici dta să suferi acesta tiranie. Ce voieşce la adecă? Nu ai etatea de m ă r i t a t ? Crede că eşti de petră ? Cum ţ i -am spus iţi voi ajuta, inte­resele dtale de adi încolo sunt şi ale mele. Dar acolo vine tatăl dtale, să ne depă r t ăm.

Scena V.

Sganarelle, singur. E bine, ca dinl r 'odată , să te faci că n u audi séu

n u înţelegi ceva, ce p rea bine o înţelegi. Ore n ' am lucrat cuminte , făcendu-me că n u înţeleg ce voieşce fiica mea ? Nu-i prostia cea mai m a r e să a d u n cu ne-cas o avere frumosă, ca să-ţi dai fiica d u p ă ori şi cine şi cu ea averea ta f rumosă? Nu, nu , îmi ţin acasă fiica şi cu ea averea.

( V a urmá.) I. I. SCEOPUL.

»<<c -»-<4-:-»rß-»- »>• i>-<R-

O femeie, ca să tie fericită, n u t r ebue să se a ş ­tepte a primi cât dă ea. Bărbatul caută plăceri in amor, femeia caută fericirea.

* Spiri tul este o h a i n ă a cărei pudóre acoperă tote

goliciunile vorbirei. *

Laşul are mai pu ţ ine afronturi de înghiţit decât ambiţ iosul .

* Sgârcitul nu posedă auru l seu, auru l îl posedă

pe el.

Lipsa te inveţă la ce omul n u te póté inveţa.

© BAR București

Anul XXXI. F A M I L I A 117

S A L O N .

A c a d e m i a R o m â n ă . — S e s i u n e a genera lă d in 1895. —

Deschiderea sesiunii la 28 februarie (12 martie.) Presenţ i , din secţiunea literară : Ioan Caragiani,

B. P . Haşdeu, A. Naum, I. Negruzzi, D. C. Olănescu, Nie. Quintescu, Al. Roman. Gr. G. Tocilescu, losif Vulcan ; din secţiunea istorică N. Ionescu. I. Kalinderu, V. Maniu, A. Papadopol-Galimach, D. A. Sturdza, V. A. Urechiă, A. D. Xenopol ; din secţiunea sciintifică P. S. Aurel ian, Vict. Babeş, D. Brândza, S. Fălcoian, I. Felix, Sp. Haret, Gr. Stefanescu, — 23.

Dl vicepreşedinte I. G. Negruzzi deschide sesiunea generală.

Dl D. A. Sturdza citeşce apoi raportul secretaru­lui general asupra lucrărilor făcute in anul 1894—95, din care scótem următore le :

Delà organisarea Academiei Române ca Institut National in 1879. sesiunea generală a acestui an este intêia, la a cărei deschidere secretarul dvóstre general ve pote présenta raportul despre activitatea din cursul anului , fără o amintire intristătore a perderei vre-unuia din membri i Insti tutului nostru.

Din contra avem a înregistra un fapt îmbucură­tor. Membrul onorar Prea Sfinţia Sa Victor Mihályi, episcopul Lugoşului, a fost întărit de archiepiscop şi mitropolit roman greco-catolic in scaunul Blaşului. Academia, in şedinţa delà 11 novembre, a decis a es-pr imá cu acesta ocasiune felicitările sale înaltului Prelat .

Acesta sesiune este, după mulţi ani, tot odată in­têia la a cărei deschidere numerul membrilor Academiei este complet. Fie ca acesta fericită impregiurare să fie de bun augur pen t ru prosperitatea Institutului nostru, asupra căruia intréga naţ iune îşi are aţintiţi ochii şi delà care Românii speră mult pentru înaintarea cultu-rei lor.

Academia a luat şi in acest an par te la bucuriile Majestăţei Sale regelui, Augustului ei preşedinte de o-nóre şi Protector, şi ale familiei Sale.

Cu ocasiunea naşcerei principesei Elisabeta, fiica Alteţelor Lor regale principele şi principesa României, delegaţiunea a esprimat felicitările Instituţiunei nóstre.

La 3 novembre, cu ocasiunea serbării nunţii de argint a Majestăţilor Lor regelui şi reginei, Academia s'a înfăţişat in corpore spre a Le présenta o adresă de felicitare.

In cursul anului Academia a ţ inut 37 şedinţe or­dinare, d in care 5 au fost publice. In aceste şedinţe, afară de afacerile private ale Academiei, s a u făcut co­municări şi discuţiuni sciintifice.

In sesiunea generală trecută, la 11 aprilie, Aca­demia a decis, ca secţiunea literară să pregătescă o lucrare asupra ortografiei, spre a se pu té discuta ces-t iunea in sesiunea de acum. Secţiunea a ţinut 3 şe­dinţe; la 18, 25 novembre şi 23 decembre. Discuţiu-nile şi decisiunile ei s 'au tipărit şi vi s 'au comunicat, pen t ru ca astfel in actuala sesiune să se potă luá asu­pra ortografiei dëcisiuni in deplină cunoşcintă de causa.

Academia Română , ca cea mai inaltă instituţiune

de cultură a némulni românesc, nu a putut sta nepă­sătore in faţa pericolelor de cari o ameninţata cultura naţională in acea ţeră locuită de Români, unde s'au născut bărbaţi puternici ca Şincai, Samuil Glain şi Pe­tru Maior, Saguna, Şuluţ şi Bariţiu. In şedinţa delà 27 maiu, Academia a aprobat un memoriu asupra acestei cestiuni mari Acest memoriu s'a adresat tuturor insti-tuţiunilor, cu cari ne aflăm in relaţiuni.

In cursul anului s'au făcut următorele publicatiuni : 1. Din Analele Academiei s'au t ipărit : a) Tomul X V I — P a r t e a administrativă şi desba-

terile din 1893—94. b) Din Tomul XV — Memoriile secţiunei istorice

s'au tipărit cólele 26—30 din lucrarea dlui V. A. Urechiă: Documente inedite din domnia lui Alesandru Constantin Moruzi, 1793—1796. Volumul se va ter­mina in cursul anului viitor.

c) Tomul XVI — Memoriile secţiunei istorice a în­ceput a se tipări cu lucrarea dlui V. A. Urechiă: „Ca­tolicii din Moldova in secolul XVII" după scrierea lui Marcus Bandinus. S'au tipărit cólele 1—5. Volumul se va termina in cursul anului viitor.

d) Tomul XVI — Memoriile secţiunei sciintifice s'a început a se tipări cu lucrarea dlui St. G Hepi tes : „Materiale pentru climatologia României. I. Clima Sulinei".

2. Din Istoriile lui Herodot, in traducerea premi­ată a dlui D. I. Ghica, după tomul I, cuprindem! cartea I, s'a pus in tipar cartea IV, care se va tipări in t i­pografia I. V. Socec. Lucrarea va incepe in curènd.

3. S'a tipărit lucrarea despre „Basmele române" , de dl L. Şăinenu, lucrare premiată de Academie in sesiunea trecută cu Premiul Statului Eliade-Rădulescu.

4. Cât se atinge de „Etymologicum Magnum Ro­mániáé" , de şi in cursul anului dl B. P. Haşdeu a avut nenorocirea de a fi de mai multe ori greu bolnav, totuş făsciora III din tomul III este gata şi vi se va présenta in cursul sesiunii. Ea cuprinde intre altele un studiu forte important despre Cheile Bicului şi despre Birlad.

5. In sesiunea trecută, la 28 martie, Academia a decis facerea unei noue ediţiuni a scrierei lui D. Can-temir, Hronicul vechimei Romano-Moldo-Vlahilor, în­sărcinând cu facerea acestei ediţiuni pe dl Gr. G. To­cilescu. S'a decopiat sub ingrigirea dlui Tocilescu in­tréga acesta scriere după esemplarul editiunei din 1835, care a fost colaţionat de dsa, la 1877, cu originalul autograf, aflător la Moscva in biblioteca archivelor prin­cipale ale ministeriului de esterne.

Marea publicaţiune istorică, care acum de 15 ani se face sub ingrigirea Academiei, a continuat desvol-tarea ei in anul trecut ca şi in cei precedenţi.

S'au continuat cercetările şi decopierile de docu­mente in archivele săseşci din Sibiiu, Braşov şi Bis­triţa. Din aceste cercetări s 'au primit până acum 1037 documente din anii 1358—1736.

Ar fi de cel mai mare interes istoric ca aceste cercetări să se potă intinde asupra tu turor archivelor municipale şi bisericeşci ale Saşilor din Transilvania, cari a u avut neîncetate relaţiuni cu principatele şi au păstrat forte multe acte privitóre la acele relaţiuni.

Dl coleg Gr. G. Tocilescu, in aprilie 1894, a des­coperit in archivul municipal al Braşovului aprópe 1000 documente slavone şi române, emanate delà pr in­cipii Ţerei-Româneşci şi ai Moldovei, delà diferite oraşe

10

© BAR București

118 F A M I L I A Anul XXXI.

şi persóne din ţeră, cari au stat in desă corespondenţă cu Braşovul in secolii trecuţi. S'au pus dlui Toeilescu la disposiţiune sumele necesare pentru a procura copii seu fotografii de pe tote acele documente .

Pen t ru a face pe deplin cunoscut, mai ales gu­vernului şi adunări lor legiuitóre, marea însemnătate istorică a acestei publicaţiuni, precum şi modul admi -nistrărei ei de cătră Academie, s'a tipărit la începutul lunei februarie anul acesta o espunere care s'a t r imes a tâ t guvernului cât şi Corpurilor legiuitóre.

Biblioteca Academiei şi-a u rmat desvoltarea obici­nuită şi creşce din an in an atât de considerabil, in -cât a m ajuns intr 'o mare strîmtorare de local. Ea aduce servicii tot mai însemnate studielor literare şi sciinti-fice. Aceste servicii ar fi încă mai însemnate, decă n u a m fi fost siliţi, din causa acestei strîmtorări , a scote din serviciu şi a închide in lădi, aşedate in magazine, părţ i întregi din biblioteca regulată şi catalogată, p r e ­cum şi multe din publicaţiunile noue. Lucrul este forte întristător, dar n u a stat in puterea delegaţiunei dvóstre, nici chiar in puterea Academiei, de a-1 în­drepta.

P recum ve este cunoscut, delegaţiunea a adresat dlui ministru al cultelor şi al instrucţiunii publice o cerere la 11 martie 1894

Acesta cerere a remas până acum fără respuns. Cu s t r îmtorarea bibliotecei inse a crescut şi grija per i ­colelor, ce ar puté amenin ţa preţiosele şi neinlocuibilele nóstre colecţiuni in cas de incendiu, mai ales că localul nostru n u stă isolât de alte case part iculare.

Comisiunea financiară ve va ară ta in amănun te starea fondurilor Academiei, p recum şi gestiunea finan­ciară a anului t recut ; iar comisiunile speciale alese in sesiunea trecută ve vor da relaţiuni amănunţ i te asupra acelora doue mari fundaţiuni, cari au intrat in pa t r i ­moniul Academiei in anii din urmă, a n u m e fundaţiu-nea Vasile Adamachi şi fundaţiunea Otteteleşanu, d ă ­ruită Academiei de colegul nostru dl I. Kalinderu.

Delegaţiunea a publicat, pen t ru fiecare din aceste fundaţiuni, câte o broşură, cupr indênd actele funda-ţiunei, decisiunile Academiei pen t ru regulamentarea lor, p recum şi începutul punerei in esecuţiune a aces­tor decisiuni.

1. S'a terminat clădirea criptei pen t ru vecînica odihnă a remăşiţelor pămenteşci ale reposatului Vasilie Adamachi şi s'a aşedat de-asupra ei monumentu l pen t ru vecînica pomenire a generosului donator . La 9 octobre s'a făcut inaugurarea monumentului , cu participarea I. P . S. Sale mitropolitului Iosif al Moldovei şi a P . S. Sale episcopului Par ten ie al Dunărei-de-jos.

S'a început pune rea in aplicare a regulamentului fondaţiunei Adamachi , votat in sesiunea trecută.

2. Institutul Ioan Otteteleşanu a fost inaugurat la 6 octombre t recut , in présenta mai multor membr i ai Academiei, a unu i représentant al M. S. regelui şi a unui public numeros .

3 . La 23 decembre a incetat d in vieţă la Iaşi principesa Alina Ştirbei, care, precum ve este cunoscut, a făcut Academiei, in vieţă fiind, un dar de 200.000 lei pr in actul de donaţ iune delà 22 februarie 1889, Academia a fost representată la inmormêntare şi a d e ­dus o coronă pe sicriul generósei donatóre. In acesta sesiune veţi avé a lua decisiunile necesare pent ru p u ­nerea in aplicare a disposiţiunilor din actul de do ­naţ iune.

4. La 18 septembre a incetat din vieţă la Bucu-reşci Emanoil Donici, care pr in tes tamentul seu delà 27 aprilie 1892, depus la t r ibunalul de Ilfov, a lăsat Academiei intréga sa avere, inst i tuind şi u n legat pa r ­ticular de 100.000 lei in favórea fiicei sale Margareta Bărbuceanu. Delegaţiunea a decis, la 20 septembre , acceptarea legatului şi in aceeaş di a cerut delà onor. ministeriu al cultelor şi instrucţiunei publice îna l ta au -torisaţiune regală pent ru pr imirea lui. Cest iunea stă încă astădi pendinte in consiliul de miniştr i .

5. Averea reposatului Evanghelie Zappa, din care Academia are drept să pr imescă , conform tes t amentu ­lui, 1000 galbeni pe an, se află şi acum discutată îna­intea justiţiei intre moştenitorii de sânge. Statul ro ­mân şi Statul elen.

6. Depositul de efecte al Academiei se află, con­form art . 42 din statute, in păst rarea cassei de d e p u ­neri şi consemnaţiuni .

7. Averea Academiei represintă dar u n capital total de lei 8.011.565, şi un venit total de lei 465.430.

Din acesta avere Academia póté d i spune astădi numa i de venitul capitalului de lei 7.535.017, adecă de lei 378.603.

Capitalul Academiei de lei 1.921.982, cu venit actual de lei 77.058, şi cu venitul viitor de lei 19.827 adecă in total lei 96.885, este singur des t inat pen t ru cheltuelile generale.

Venitul ac tual de lei 301.545, al capi talului de lei 6.089.583, a re destinaţiuni speciale, conform actelor de dona ţ iune .

Dota ţ iunea anuală a Academiei de cătră stat este de lei 63.000, din care lei 2 0 0 0 0 , pen t ru cheltuelile generale şi lei 43.000, pen t ru cheltueli cu des t inaţ iune specială (lei 10.000 Premiile Lazăr şi El iade-Rădulescu, lei 33.000 pen t ru publicaţiunile istorice Hurmazaki . )

In acesta sesiune sunt de acordat 6 premii , d in­tre cari 3 pen t ru opere publ icate şi 3 pen t ru lucrări presentate in manuscr ipt despre subiecte puse la con­curs

La concursurile acestor premii s 'au presenta t u r -mătorele publicaţ iuni şi l uc ră r i : (Am publ ica t lista cărţilor intrate la premiul Năsturel-Herescu şi El iade-Rădulescu in nr . 2 an. c.)

La Premiu l Asociaţiunei Craiovene pen t ru des­voltarea invăţămentului public , de 1500 lei, care este a se da celei mai bune cărţi didactice in l imba r o ­m â n ă dintre cele publicate delà 1 ianuar ie 1892 p â n ă la 31 decembre 1894, — s'au presentat următore le publicaţiuni :

Enea Hodoş, Manual de istoria l i teraturei r o m â n e . Caransebeş 1893. 1 voi. 8° . Enea Hodoş, Intêia car te de scriere şi cetire. Ed. I. Caransebeş 1894. 1 voi. 8°.

Constantin Leonardescu, Principii de psichologie. Cu figuri intercalate in tecst. Bucureşci 1892. 1 voi. 8°.

Dr. Pe t ru Pipoş, Metodica şcolei popora le p e n t r u elevii institutelor pedagogice. Ed. II amplificată. Arad 1895. 1 voi. 8° .

I. V. Praja, Cartea de aritmetică a şcolarului de clasa II pr imară . Ed. n. Bucureşci 1894. 1 voi. 8°. I, V. Praja, Poveţui tor la cartea de ari tmetică a şcolarului de clasa II pr imară . Bucureşci 1894. 1 voi. 8°.

Ortensia Racoviţă-Davila, Curs de geografie. P a r t e a I. Geografia matemat ică Bucureşci 1893. 1 voi. 8°. ;

Pe t ru Răşcanu, Curs complect de istoria un iver ­sală, prelucrat pen t ru liceul superior. IV. Istoria Evului mediu. Iaşi 1894. 1 voi. 8°.

© BAR București

Anul XXXI. F A M I L I A 11 9

Sabba Stefănescu, Geologie. Curs elementar de introducere in studiul pământului . Ed. I. Bucureşci 1892. 1 voi. 8°.

M. Strajan, Manual de gramatica limbei române. Partea I şi II. Fonetica şi Etimologia Partea III. Sin­tactica. Ed. V. Graiova 1892, 1893. 2 voi 8°. Manual de gramatica limbei române. Partea I şi II. Fonetica şi Etimologia. Ed. VI. Graiova 1894. 1 voi. 8°. Manual de gramatica limbei române. Partea III. Sintactica. Ed. IV. Craiova 1891. 1 voi. 8°. Epistolar coprindênd ré­gule, modele şi teme de eserciţie pentru felurite epis­tole etc. Craiova 1893. 1 voi. 8°. Principie de Litera­tură. Ed. II Craiova 1893. 1 voi. 8°. Principie de Es­tetică şi Poetică. Partea I. Estetica. Graiova 1893. 1 voi. 8°.

La Premiul Statului Lazăr, de 5000 lei, destinat a se da celei mai bune lucrări in limba română des­pre „Igiena ţăranului român. Locuinţa, încălţămintea şi îmbrăcămintea. Alimentaţiunea in diferite regiuni ale ţerei şi in diferite timpuri ale anului" s'au presentat 5 manuscripte cu următorele devise : 1. „Prin muncă vei invinge". 2. „Omul se rescumperă cu igiena de bólé şi de morţi premature" . 3 . „In hoc signo vinces!" 4. „Voind a trăi bine, Vino! ascultă de m i n e ; Sfatul ce-ţi voi da, De multe rele te va scăpa". 5. „Amicul Agricultorului".

Nici o lucrare n u s'a presentat pentru Premiul G. San-Marin, de 2000 lei, la al cărui concurs erá pus subiectul : „Consideraţiuni asupra comerciului Româ­niei cu ţerile străine atât la Orient cât şi la Occident, incepênd cu secolul XVI-lea până la anul 1860".

Asemenea nu s'a presentat nici o lucrare pentru Premiul Neuschotz, de 2000 lei, Ia al cărui concurs erá pus subiectul: „Compendiu istoric asupra desvoltărei industriale Ia Români până in 1875".

După aceste se alege comisiunéa pentru esamina-rea lucrărilor făcute in 1894—95, in persónele dlor : Garagiani, Vulcan şi Xenopol.

In comisiunea financiară pentru cercetarea comp-turilor pe 1894—95 şi pentru formarea bugetului pe 1895—96 se aleg dnii : Vine. Babeş, P. Poni, St. Fălcoian.

Se citeşce serisórea dlor I. M. Moldovan şi At. M. Marienescu, prin care anunţă că nu pot lua parte la sesiunea actuală a Academiei.

Se ceteşce o serisóre a dlui A. Gorovei, care cere ajutor pen t ru revista sa „Şedetorea". Se trimite la sec­ţiunea literară.

Ilustraţiunile din nr. acesta. Un muntenegrean. In t impul din u rmă micul

principat Muntenegru in mai multe rânduri a a tras luarea aminte a lumei. Nu de mult s'a scris, că pr in­cipele Danila conspiră spre a ocupa tronul Obrenovi-cilor. Tote aceste arată , că acolo e ferbere mare, se pregăteşce ceva. Noi publicăm in nr . acesta tipul unui muntenegrean, cu totâ armatura lui.

Noul rege de Dahome şi nevestele sale. De când francezii au prins pe regele Belzanzin, de atuncia e pace şi linişte in Abomay, unde e capitala dahome-nilor. Inse t ronul n 'a retnas vacant, căci francezii a u urcat in el pe Agoliagbo, fratele fostului domnitor. ÁgoÜagbó este de 35 ani, negru la faţă, nalt, corpo­lent şi a re o mulţ ime de neveste.

C E E N O U ? Reuniunea femeilor române din Abrud, A b r u d -

sat şi giur, prin presidenta dna Ana Filip şi secretarul dl Alesandru Giura, aduce mulţumirile sale dnei lu-liana Vasiu, dlui loan Vişia, mari proprietari in Abrud, pentru că au dăruit acelei Reuniunii , cu drept de p ro­prietate, o casă prea frumosă cu etagiu, in apropiarea pieţii, ca să se întrebuinţeze ca local pentru şcolă. A-semenea datoreşce reuniunea recunoşcinţâ dlui Mihaiu Girlea, notar public din Abrud, care in considerarea scopului cultural, a făcut gratuit tote documentele re-feritóre la donaţiunea de mai sus şi intabularea drep­tului de proprietate.

Institute de credit Albina din Sibiiu va ţine adunarea sa generală in 27 martie ; cu care ocasiune se va propune duplicarea capitalului. Acuma capitalul e 300.000 fl., iar profitul curat al anului trecut 121.667 fl. 94 cr. — Ardeleana din Orăştie a «lat pentru sco­puri filantropice din vinitul seu curat 908 11. 51 cr. — Speranţa din Borgoprund. sub direcţiunea dlui dr. N. Hanganuţiu, a avut anul trecut un profit curat de 1400 fl. 99 cr. — Inlia din Alba-Iulia va avé a d u n a ­rea sa generală in 27 martie. Capitalul social 25.00011., profitul curat 5.229 11. 58 cr. — Luyoşana din Lugoş va ţine adunarea sa generală la 23 martie ; capitalul de acţiuni 42.750 fl., profitul curat 8061 îl. 45 cr. — Crişana din Brad va ţine adunarea sa generală in 24 mar t ie ; capitalul social 20.000 îl., profilul curat 4.780 fl. 83 cr.

OGLINDA LUMEI. Dragoste la 84 de ani. De câteva dile in co­

mitatul Madison din Statele-Unite, nu se vorbeşce de­cât de căsătoria unui bëtrân anume Gasius Marcollus Clay, care are mai mult de 80 de ani, cu o fată de 15 primăveri, dra Dora Richardson despre care se dice că e de o frumuseţe rară. Generalul Glay este unul dintre cei mai cunoscuţi omeni ai comitatului Madison. El are o mare proprietate şi e considerat ca având o avere de mai mult de 200.000 livre. Richarzii, din contră sunt omeni săraci, care trăiau prin munţii ţ inu­tului şi pe cari generalul i-a luat in serviciul seu, in u rma morţii mamei lor, omorîtă pr intr 'un accident de drum de fier. De şi vârstnic, generalul Glay este un om plin de vieţă şi de sânëtate ; la el nu se constată nici cea mai mică infirmitate. P recum se vede, după ce a primit pe familia Richardson in proprietatea sa el s'a înamorat de dra Dora. Dar. Brutus şi Mary copiii generalului, aflând scopul tatălui lor de a se căsători după o fată de 15 ani, au făcut tot ce le-a fost in putinţă ca să-1 impedice. Ba încă se duseseră ca s â i n -tâlnescă pe cei mai mulţi dintre clergimeni, şi judecă­torii de pace ai comitatului ; s tăruind ca să refuseze celebrarea unei cununii aşa de nepotrivită. Afacerea luase in comitat proporţiile unui mare eveniment şi se făcea pariuri asupra chestiunei de a se şei, decă bë-trânul general va reuşi or nu la căsătorie. La inceput, înamoratul bëtrân n 'a putut găsi nici clergimen, nici magisrtat care să-i celebreze căsătoria. Din pricina a-césta, el a fost apucat de o violentă mânie şi a jurat că se va căsători după Dora, chiar când ar şei că ş-ar cheltui intréga avere. Totuş acésta n u l'a costat mult, căci in cele din u rmă a pu tu t găsi un complesant ju -

© BAR București

120 F A M I L I A Anu l XXXI.

decätor de pace, a n u m e Douglas, care intr 'o b u n ă di-mineţă s'a dus la densul şi a procedat la cununie.

O statistică curiosă. P â n ă acum mulţi statisti-ciani s'au încercat să stăbilescă n u m e r a l naşcerilor şi al morţ i lor de pe suprafaţa cunoscută a întregului glob. Dar nici unul n 'a p u t u t reuşi decât in t r 'un chip forte greşit. Dl Lavalley, un statistician francez, a pu tu t sta­bili, d u p ă o muncă de 2 ani şi jumăta te cât se póté de esact numera l naşcerilor anuale de pe păment . După el in te rmen mediu sunt 36 de milióne de naşceri pe an ; ceea ce face 70 pe minu t — adecă mai mult de­cât un copil pe secundă. Aşedând legănele cap la cap, s'ar fece o lungime egală cu circonferinţa pământu lu i şi decă s'ar pune să defileze una câte una mamele cu nouii născuţi , cel din u rmă copil care va trece va avé deja . . . pa t ru ani .

Nu se glumeşce in China. Când un casier chi ­nez ia mai mult delà contribuabili decât i permite le­gea, primeşce 70 lovituri de baston, şi pe t imp de un an şi jumăta te este incorporat in t rupele de pe fron­tieră unde e supus la muncile cele mai grele chiar decă se constată că banii i-a în t rebuinţa t pen t ru îm­bunătă ţ i r i in jude ţu l séu in comuna sa. Banii luaţ i pe nedrept sunt întrebuinţaţ i la lucrări de utilitate p u b ­l ică; iar perceptorii şi qeialalţi slujbaşi inferiori, cari au perceput aceste contribuţiuni , pr imesc fiecare câte 80 de lovituri de baston.

Profesii in India. La ul t imul recensimênt făcut de englezi in Ind i a s'au dat pe faţă o mul ţ ime de p ro ­fesiuni ciudate eserciate de indiani. Astfel unii a u de­clarat că trăiesc din bani străini, alţii că fac datorii, alţii că a u venituri ascunse. Mai mul ţ i alţii au decla­ra t pe faţă fără nici o ruşine, că sunt hoţi, d â n d es-plicaţia că sunt de oraş séu de c â m p . Prin oraş s'au găsit individi cu profesiuni ce esistă şi in Europa inse pe care denşii le nnmesc cu totul altfel. De pildă, unul a dis că e povestitor de noutăţ i şi că umblă din casă in casă, altul că inventeză istorii, al tul in sferşit că trăeşce pe socotéla celor mul ţ i ; acesta erá cerşetor. Sunt apoi vrăjitori, prevestitori de furtuni, peţitori de servitóre. Un indian bët rân a respuns că trăeşce din veniturile fiicei sale, iar Un altul că a re sub epitropie trei copii.

Monumentul unei americane. Monumentu l ridi­cat mamei lui Whas ington de către femeile din Statele-Unite a fost inaugurâ t de curênd la Whasington in faţa membri lor guvernului ; pr intre cari s 'au p u t u t ob ­serva preşedintele şi vice-preşedintele Statelor-Unite, dnii Cleveland şi Stevenson. Asistenţa erá forte n u m e -rosă şi cuprindea multe persóne marcan te , numeroşi ofiţeri şi francmasoni. Dl Cleveland a ţ inut u n lung discurs in care a lăudat calităţile femeei americane şi a te rminat făcend u n elogiu entusiast mamei pr imului minis t ru al Statelor-Unite. Dl Stevenson, senatorul Da­niel şi guvernatorul Virginiei a u p r o n u n ţ a t de a seme­nea discursuri patriotice.

Poşta redacţiunei. Vieţa Vorbe mari , s tro fe l e g a t e u n a d e a l ta , fără n i c i u n

s e n s . D i n patru rênduri , d o u e s e r e p e t é z â m e r e u . Ş i ce r e f r e n !

S u m v i e ţ a 'nsufleţit, Că eşt i d e m n ă de iubit .

Căletorul. Ducă-se c u D u m n e d e u !

Proprietar , redactor respundător şi editor :

ÎOSIF V U L C A N .

Fondată in 1850.

Călindarul sëptëmânei. I) iua sept . C ă l i n d a r u l v e c h i u f Căl ind , n o u 1 S ó r e l e . D u m i n e c ă 5 Mart. C o n o n 117 Getrud 5 58 5 5 1 L u n i 6 St . 4 2 M. d. Amor. 18 A l e x a n d r u 5 55 5 5 2 Marţ i 7 Păr. Vas: şi E f r e a r 119 Iosif' 5 53 5 5 4 \ MercUri 8 Păr. Teof i lac t .-, V |20 Huber t 5 5 0 5 5 6 J o i 9 f S. 4 0 Muc. d e Seb . 21 B e n e d i c t 5 4 8 5 5 8 V i n e r i 10 Mart. Codrat 122 O c t a v i a n 5 46 5 5 0 S â m b ă t ă 11 Păr . S o f r o n i e ' ' ' |23 Teod; v i n . m . 5 4 3 | 6 1

C A R O L D E L L ' O R T Ó negustorie de semenţe, la » Cununa Verde*

semenţe econornicale, de grădini şi de flori, de calitatea cea mai bună.

Am onórea a recomanda onorab. public economical seminţele mele de lucerna francesă şi unguréscà fără tortoţel, seminţele de trifoiu roşu stirian, asemenea veritabilele şi de nou imbunătăfiţele se­menţe de napi de nutreţ Dobios oberndorfiani Mamut-urieş de soiul cel mai plăcut, de forma unei sticle, semilungureţi , pentru cari garantes.

Am la disposiţie semenţe de ierbă englexă, care se póté cosi de trei ori, de pajişte şi mestecătură de ierbă decorativă.

Aşteptând cu cea mai mare p romt i tud ine coman-dele onorab. public economical, r emân

c u s t i m ă d e o s e b i t ă

Carol Dell' Ortó. Oradea-mare , piaţa St. Ladislau, casa Kovács.

WV La dor in ţă trimit franco contocurenture i lustrate. Comandele provinciale se efectueză repede şi p u n c t u a l ; n u se compută spese de împachetare ,

Semenţă de cânepă en gros şi en detail 1 - 3

CO TIPARUL LUI IOSIF LÁNG ORADEA-MARE.

© BAR București