1 ISTORIA COAFURII – Coafurile Renașterii

Coafurile Renasterii (secolul al XV- lea) Secolul al XV- lea in Italia a insemnat mai ales o schimbare in ceea ce priveste poziția femeii în

societate. Femeile incep sa se bucure acum de o mai buna educatie. frumusetea naturala a femeii a început sa fie mai admirata. femeile sunt gratioase, cu sani mici si fete expresive. Idealul feminin era femeia care arata ca o fata

(fetele se maritau la o varsta foarte frageda) Cel mai important atribut al frumusetii era, inca, fruntea inalta, aceasta fiind deci marita in mod

artificial – prin smulgerea sprâncenelor și pensarea lor.Nu e lipsit de ratiune nici faptul ca femeile Renasterii timpurii sunt aproape in exclusivitate pictate din

profil, permitand sa se vada fruntea in toata perfectiunea ei.Fruntea inalta nu era privita doarca semn al frumusetii, ci si ca un semn al inteligentei.

Frumusetea naturala a parului era cel mai important ornament pentru femei. Hainele femeilor erau simple si armonioase. Parul era strans in coc si decolteul accentua linia gatului.

La ocazii festive, femeile din aristocratie profitau de coafurile lor pentru a-si arata bijuteriile. Fruntea înaltă și cocul din spate s-au menținut pe tot parcursul secolului. Femeia la moda prefera parul blond, ocazional, culorile contrastante erau folosite pentru a crea un

efect pestrit – de exemlpu maro pe varful capului, blond pe partile laterale sau viceversa. Pentru a obtine culoarea dorita, blonda – in cele mai variate nuante – parul natural negru al italiencelor suferea procedeuri complicate si indelungate.

Formulele pentru oxigenarea parului erau pastrate secrete; asemenea remedii contineau uneori cele mai extravagante ingrediente, cum ar fi grasime de soparla sau cenusa de oase de urs. Uneori parul deschis era chiar presarat cu praf de aur si pudra de iris. Catherine Sforza (1462-1509) ne-a lasat cartea Experimenti, in care ne-a dat nu doar instructiuni pentru oxigenarea parului, ci si informatii despre ingredientele folosite pentru a face parul sa creasca si pentru a-l colora, precum si metode pentru a ondula parul. Pentru oxigenare ea sugereaza un distilat facut din frasin si fag decojit, distilat ce trebuie folosit la spalarea parului.

Tinerețea era accentuată de coafura cu bucle, in care parul era lasat drept pe crestet, dar jos era buclat de jur imprejurul capului, acoperind urechile.

Coafurile Renasterii tarzii in Italia ( prima jumatate a secolului al XVI – lea) Frumusetea feciorelnica a Renasterii timpurii era acum inlocuita de frumusetea femeii mature. Parul era fie bogat si buclat, in ceea ce priveste culoarea lui, el aprecia inca tunsorile blonde, dar

avea totusi o predilectie pentru o nuanta maro. Frumusetea trebuia sa fie naturala si dezaproba orice ajutor artificial.

Coafurile sfarsitului de secol XIX Apare aparut ceea ce a fost drept pieptanatura valurita si bufanta. Parul era prins in forma unui coc

umflat, adesea acoperit cu o plasa perlata. Volmul coafurilor era dat de meșele și cozile împletite din păr artificial.

Parul inchis la culoare era cautat in Franta si Italia, iar parul deschis la culoare in Scandinavia si Germania.

In 1870 coafurile au devenit mai simple, mesele nu mai erau folosite atat de des, totusi oxigenarea parului era inca foarte populara.