CIORAN

Amurgulgdndurilor

t?

HUMANITASBUCURE$TI

I

Pofi spune ugor cd universul n-are nici un rost.Nimeni nu se va supdra. - Dar afirmd acelagi lucrudespre un individ oarecare; el va protesta gi va luachiar misuri spre a te sancfiona.

Aga suntem cu tofii: ne scoatem din cauzi cAnd evorba de un principiu general 9i nu ne e rugine si neizoldm intr-o excepfie. Dacd universul n-are nici unrost, scdpat-am careva din blestemul acestei osdnde?

Tot secreful vielii se reduce la atAt: ea n-are nici unrosf fiecare din noi gdsegte insd unul.

Singurdtatea nu te-nvald cd egti singur, ci singurul.

Dumnezeu are tot interesul sd-si veghe ze adevdrtr-rile. Uneori, o simplX smuciturX din umeri i le ddrAmdpe toate, cdci gdndurile i le-au surpat de mult. Dacdun vierme e capabil de nelinigte metafizicd., gi el ii tul-burd somnul.

GAndul la Dumnezeu este un obstacol sinuciderii,dar nu morfii. El nu imbldnzegte deloc ir:rtunericul decare se va fi speriat Dumnezeu pe vremea cAnd i9icduta pulsul prin teroarea nimicului...

Se spune cd Diogene s-ar fi ocupat cu falsificarea debani. - Orice om care nu crede in adevdrul absolutare drept sd falsifice totul.

L

6a

60L

L

U

Diogene, dacd se ndgtea dupd Christos, ar fi fost unsfAnt. - Admirafia pentru cinici 9i doud mii de ani decregtinism la ce ne poate duce? Un Diogene duios...

Platon a numit pe Diogene un Socrate nebun. Greumai poate fi salvat Socrate...

Dacd ar prinde glas agitafia surdd din mine, fiecaregest ar fi o ingenunchere la un zid al plAngerii. Portun doliu din nagtere - doliul acestei lumi.

Tot ce nu-i uitare neuzeazd. substanfa; remugcareaeste la antipodul uitdrii. De aceea se ridicd ea ame-ninldtoare ca un monshu strdvechi ce te ripr-rne dinprivire sau iji umple clipele cu senzafii de plumb topitin sAnge.

Oamenii simpli simt remugcdri in urma unui actoarecare; eiptiu de ce le au, fiindcd motivele le sunt subochi. in zadar le-am vorbi de ,,accese", ei n-ar puteatrlelege tdria unui chin inutil.

Remuscarea metafizici este o tulburare fdrd cauzd,,

o nelinigte eticd pe marginea viefii. N-ai nici o vind pecare s-o regrefi, gi totugi simli remugcdri. Nu-fi aduciaminte de nimic, dar te nipidegte un infinit durerosal trecutului. N-ai fdcut nici o faptd rea, dar te simfiresponsabil de rdul universului. Senzalii de Satand irdelir de scrupul. Principiul Rdului fir mrejele proble-melor etice gi-n teroarea imediatd a soluliilor.

Cu cAt egti mai pufin indiferent in fafa rdului, cu atAtegti mai aproape de remugcarea esenfial5. Aceasta-iuneori tulbure 9i echivocd: atunci porli povara absen-

leiBinelui.Violetul e culoarea remugcdrii. (Ceea ce e straniu in

el pleacd din lupta dintre frivolitate 9i melancolie, cutriumful ultimei.)

Remugcarea este forma eticd aregretului. (Pdrerile de

rdu devin probleme, iar nu tristefi.) Un regret ridicatla rangul de suferinld.

Ea nu rezohsd nimic, dar incepe totul. Aparifia mo-ralei este identicd i:rtAiului freamit de remugcare.

Un dinamism dureros face din ea o risipd somptuoa-sd 9i zadamicd a sufletului. - Numai marea - 9i fu-mul de ligard - ne dau imaginea ei.

Pdcahrl este expresia religioasd a remugcdrrl precumregretul expresia ei poeticd. Primul este o limitd su-perioard; ultimul, una inferioard.

Te ciiegti de ceva ce s-a intAmplat sub tine... Erailiber sd dispui alt curs lucrurilor, dar atraclia rduluisau a vulgaritillTia invins refleclia eticd. Ambiguitateapleacd din amestecul de teologie gi vulgaritate din orice

remugcare.in nimic nu simli mai dureros ireversibilitatea tim-

pului ca ir ea. Ireparabilul nu-i decAt interpretarea mo-rald a acestei ireversibilitdli.

Rdul ne dezvdluie substanfa demonicd a timpului;binele, potenlialul de vegnicie al devenirii. Rdul este

abandonare; binele, un calcul inspirat. Nimeni nu gtie

diferentia rafional unul de celilalt. Dar simlim cu tofiicdldura dureroasi a rdului gi rdceala extaticd a binelui.

Dualismul lor transpune fir lumea valorilor un altulmai adAnc: nevinovdfie gi cunoagtere.

Ceea ce deosebegte remugcarea de deznddejde, de

urd sau de groazd.este o induiogare, un patetic al incura-bilului.

Sunt atAli oameni pe care ii separi de moarte doarnostalgia ei! in aceasta, moartea i9i creeazi din viald

L

L

bo

6aL

L

U

o oglinde pentru a se putea admira. Poezianu-i decAtinstrumentul unui funebru narcisism.

Atat animalele, cAt gi plantele sunttriste, dar ele n-audescoperit tristefea ca un procedeu de cunoagtere.Numai ir mdsura in care omul il folosegte irceteazda fi naturd. Privind in jurul nostru, cine nu observdc-am acordat prietenia la plante, animale gi la cAte mi-nerale! - dar nici unui om.

Lumea nu-i decAt wt Nicdieriuniversal. De aceea,n-ai unde sd te duci niciodatd...

Toate momentele acelea cind via-ta tace, ca sd-ti auzisingurdtatea... in Paris, ca gi intr-un cdtun irdepdr-tat, timpul se retrage, se inghemuiegte intr-un coll atcongtiinlei gi rdmAi cu tine fursufi, cu umbrele 9i lu-minile tale. Sufletul s-a izolat si in zvdrcoliri nedefinitese ridicd la suprafa,ta ta, ca un cadavru pescuit tr adAn-cimi. $i atunci ili dai seama cd mai existd 9i alt sensal.pierderii sufletului decAt cel biblic.

^ Tolte gdndurile par gemetele unei rAme cdlcate de

mgerl.

Nu pofi pricepe ce irseamni ,,meditafia,, dacd nuegti obignuit sd asculfi tdcerea. Vocea ei este un indemnla renunfare. Toate inifierile religioase sunt cufunddriin adAncimile ei. Din misterul lui Buddha am inceputsd bdnuiesc fur clipa in care m-a apucat frica de tdcere.Mulenia cosmicd ili spune atAtea lucruri, cd lagitateate impinge in brafele acestei lumi.

Religia-i o revelafie atenuatd a tdcerii, o indulcire alec,tiei de nihilism ce ne-o inspird goaptele ei, filtratede teama 9i prudenfa noastrd... Astfel ie aqazdtdcereala antipodul viefii.t0

De cAte ori imi vine-n minte cuvAntul: rdtdcire, deatAtea ori am revelafia omului. $i tot de atAtea ori,parcf, au alipit munlii pe fruntea mea...

Suso ne spune, in autobiografia sa, ci gi-a gtavatnu-mele lui Isus, cu un stil metalic, in dreptul inimii. San-gele n-a curs fur zadar, cdci dupd o vreme descoperd olumind fir acele litere, pe care le acoperd ca sd nu le zd-reascd nimeni. - Ce mi-ag scrie in dreptul inimii? -Se prea poate cd: nefericire. $i surprizalui Suso s-arrepeta la interval de secole, dacd diavolul ar avea lu-mine *dcur pentru emblema lui... in fetut acesta, inimaomeneascd ar ajunge reclama luminoasi a Satanei.

Sunt poieni in care ingerii igi fac vilegiatura. in elea9 semdna flori din marginea degerturilor, ca sd miodihnesc in umbra propriului simbol.

Trebuie sd ai spiritul unui sceptic grec 9i o inimd deIov ca sd incerci sentimentelein ele tnsele: un pdcat fdrivind, o tristele fdrd motiv o remugcare fdrd cauz6., ourd fdrd obiect...

Sentimente pure - care igi au echivalentul in a filo-zofa fdrd probleme. Nici via!4 gi nici gAndirea nu maiau - in felul acesta - vreo legdturd cu timpul, iarexistenla se definegte ca o suspendare. Tot ce se petrecein tine nu se mai poate raporta la nimic, fiindcd nu se

indreaptd niciieri, ci se epuizeazdin finalitatea inter-nd a actului. Devii cu atAt mai esenfial, cu cdt rdpegti

,,istoriei" tale caracterul de temporalitate. Privirile sprecer n-au datd, iar viala in ea insdgi e mai putin locali-zablld. decAt neantul.

in dorul dupd absolut existd puritatea unui v ag, caretrebuie sd ne lecuiascd de infecliile temporale gi sd neserveascd de prototip al neincetatei suspenddri. Cdci

L

bo

boI

il

L

U

aceasta nu-i, ft:l fond, decdt deparazitarea congtiinleide timp.

De cAte ori md gAndesc la om, mila imi i:reacd gAn-durile. $i astfel nu-i pot da de urmd in nici un chip. OfrAnturX ir naturd te obligd la meditalii frAnte.

Pasiunea pentru sfinlenie inlocuiegte alcoolul inaceeagi mdsurd ca muzica. Tot asa, erotica gi poezia.Forme diferite ale uitdrii, perfect substituibile. Be,tivii,sfinfii, indrdgostifii gi poetii se afld inifial la aceeagi dis-tanfd de cer sau, mai bine zis, de pdmdnt. Numai cdiledifer6, degi tofi suntpe cale sd nu mai fie oameni. - Agase explicd de ce o voluptate a imanenfei ii condamndfir mod egal.

Timiditatea este un dispre! instinctiv al viefii; cinis-mul, unul rafional.Induiogarea? Un amurg delicat allucidite,tii, o ,degradare" a spiritului la rangul inimii.

tr orice timiditate se afld o nuanfd religioasd. Teamacd nu suntem ai nimdnui, cd Dumnezeu este un nimeni,iar lumea opera lui... Neincrederea metafizicd ne cre-egzd o neprielnicie in fire gi o jend in societate. Lipsade indrdzneald intre oameni - decantarea fo4ei in dis-pref - pleacd dintr-o vitalitate nesigurd, agravatd debdnuieli la ce e mai esenfial ffr lume. Un instinct sigurgi o credinfd hotdrAtd ifi dau dreptul sd fii obraznic;te silesc chiar. - Timiditatea-i modul de a-.ti invdluiun regret. Cdci orice firdrdzneald nu e decAt forma pecare o ia lipsa de regrete.

De cAte ori nu mai ai iluzii, este ca gi cum ai fi servitde oglindd toaletei intime a viefii. - Mister mai in-duiogdtor ca fir dragostea de viafd nu existd; ea sin-gurd calcd peste toate evidenfele. Trebuie s6 nu mai12

apa4ii deloc lumii cavia.ta sd-!i pard un absolut. O per-spectivi din cer a9a o proiecteazd,.

Unde apare paradoxul moare sistemul gi triumfdviafa. Prin el igi salveazd onoarea rafiunea in fafairafionalului. Ce e tulbure in viald nu poate fi expri-mat decAt fn blestem sau imn. Cine nu le poate mAnuimai are la indemAnd o singurd scdpare: paradoxul -surds formal al irafionalului.

Ce-i el din perspectiva logicii dacd nu un joc ires-ponsabil, iar din a bunului-sim! o imoralitate teore-ticd? Dar nu ard tr el toate irezolvabilele, nonsensurilegi conflictele ce frdmAntd subteran viafa? De cdte oriumbrele ei nelinigtite se mdrturisesc rafiunii, aceastale imbracd goaptele fir eleganfa paradoxului, spre a lemasca originea.Insugi cel de salorL este el altceva decAtexpresia cea mai profundd pe care o poate afectasuperficialitatea?

Paradoxul nu-i o solulie; cdci nu rezolvdnimic. Poatefi folosit doar ca impodobire a ireparabilului. A voisd,indrepfi ceva cu el este cel mai mare paradox. Firddezabuzarca rafiunii nu mi-l pot inchipui. Lipsa ei depatos o obligd sd tragd cu urechea la murmurul vielii9i sd-gi desfiinleze autonomia in tdlmdcirea acesteia.ln paradox, rafiunea se anuleazd pe ea ir:rsdgi; gi-adeschis granilele 9i nu mai poate opri ndvala erorilorpalpitante, a erorilor care zvAcnesc.-

Teotogii sunt parazifi ai paradoxului. Fdrd intre-buinlarea lui incongtientd, ei trebuiau sd depund demult armele. Scepticismul religios nu e dec6t practi-ca lui congtientd.

Tot ce nu furcape in rafiune este motiv de indoiald;dar in ea nu este nimic. De aici avAnhrl rodnic al gAndiriiparadoxale, care a introdus confinut in forme 9i a datcurs oficial absurditdtii.

o

L

bO

bo

t3