referat.ro

Articolul a fost scris pentru o antologie a poeziei romane de pana atunci, realizata ca obiectiv al activitatii societatii Junimea. Articolul are doua parti: Conditiunea materiala a poeziei si Conditiunea ideala a poeziei.

In acest articol, Titu Maiorescu defineste frumosul ca manifestarea ideii in materie sensibila. Maiorescu isi propune sa arate care este deosebirea dintre o poezie buna si o poezie proasta. Isi propune sa alcatuiasca o antologie cu cele mai bune poezii care s-au scris pana atunci. Pentru aceasta el trebuie sa foloseasca anumite principii estetice pentru ca poemele respective nu trebuiau selectionate la intamplare sau pe baza bunului gust. Aceste poeme, fiind cele mai bune, aveau sa serveasca drept model pentru poeziile contemporane. Titu Maiorescu considera ca o poezie, ca sa-si merite numele, trebuie sa indeplineasca doua conditii: conditia materiala si conditia ideala.

In prima parte, Titu Maioresu arata ca spre deosebire de pictura, sculptura, muzica, poezia nu are in cuvant conditia sa materiala ci trebuie s-o creeza prin imagini artistice. Pentru realizarea conditiei materiale, poetul utilizeaza o serie de procedee: simbolul, epitetul, personificarea si metafora. Maiorescu nu are notiunea de simbol dar o intuieste denumind-o alegerea cuvantului celui mai putin abstract dand exemple corecte din Andrei Muresanu: N-ajunge iataganul barbarei semilune, din Shakespeare: Orce te-ar departa de la cercul de aur. Epitetele sunt luate din Homer: Minerva cu ochiul albastru, din Vasile Alecsandri: Galben ca faclia de galbena ceara. Personificarile le ilustreaza cu exemple din Grigore Alexandrescu Raul inapoi se trage, muntii varful isi clatesc, din Homer, Horatiu si Shakespeare. Exemplele de metafore si comparatii le ia din Goethe, Heine, Dimitrie Bolintineanu: Mihai mandru vine iara / Falnic ca un stalp de para, din Vasile Alecsandri.

In capitolul al doilea, autorul se ocupa de fondul poeziei. Fondul nu trebuie inteles ca idee propriu-zisa, ci ca sentiment sau pasiune: Ideea sau obiectul exprimat prin poezie este totdeauna un simtamant sau o pasiune si niciodata o cugetare intelectuala. O poezie trebuie sa exprime neaparat sentimente, trairi sufletesti si nu rationamente sau idei politice.

Pentru a transmite mesajul sau afectiv poetul utilizeaza mai multe procedee: O mai mare repejune a miscarii ideilor, O exagerare sau cel putin o marire si o noua privire a obiectelor sub impresiunea simtamantului si a pasiunii, O dezvoltare grabnica si crescanda spre o culminare finala sau spre o catestrofa. El da exemple din Heine, Alecsandri, Lessing, Goethe, poezia pupulara, Horatiu. Rolul criticii este sa arate modelele bune cate au mai ramas si sa le distinga de cele rele.

Cercetare critica asupra poeziei

romane de la 1867

Titu Maiorescu

Poezia, ca toate artele, este chemat s exprime frumosul; n deosebire de tiin, care se ocup de adevr. Cea dinti i cea mai mare diferen ntre adevr i frumos este c adevrul cuprinde numai idei, pe cnd frumosul cuprinde idei manifestate n materie sensibil. Este dar o condiiune elementar a fiecrei lucrri artistice de a avea un material n care sau prin care s-i realizeze obiectul. Astfel, sculptura i taie ideea n lemn sau n piatr, pictura i-o exprim prin culori, muzica prin sonuri. Numai poezia (i aci vedem prima ei distingere de celelalte arte) nu afl n lumea fizic un material gata pentru scopurile ei. Cci cuvintele auzite nu sunt material, ci numai organ de comunicare. Cine aude silabele unei poezii sanscrite fr a nelege limba sanscrit, dei poate primi o idee vag de ritmul i de eufonia cuvintelor, totui nu are impresia proprie a lucrrii de art, nici partea ei sensibil, nici cea ideal; fiindc sonul literelor nu are s ne impresioneze ca ton muzical, ci mai nti de toate ca un mijloc de a detepta imaginile i noiunile corespunztoare cuvintelor, i unde aceast deteptare lipsete, lipsete posibilitatea percepiunii unei poezii. Din contr, cine vede o pictur indic, i fr[...]nelege ideea strin ce a ncorporat-o poate artistul prin culori, d. e. nfiarea unui cult necunoscut al antichitii, are totui pe deplin partea sensibil a lucrrii de art i este n stare a o aprecia. Culorile picturii sunt dar un adevrat material, asemenea sonurile muzicii, piatra sculpturii; ns cuvintele poeziei sunt de regul numai un mijloc de comunicare ntre poet i auditoriu.

Unde este atunci materialul sensibil al poetului, fr de care nu poate exista arta? Materialul poetului nu se afl n lumea dinafar; el se cuprinde numai n contiina noastr i se compune din imaginile reproduse ce ni le deteapt auzirea cuvintelor poetice. Cnd cetim, d. e., la Bolintineanu:

ntr-o sal-ntins, printre cpitani,

St pe tronu-i Mircea ncrcat de ani.

Astfel printre trestii tinere-nverzite

Un stejar ntinde brae vetejite.

Astfel dup dealuri verzi i numai flori

St btrnul munte albit de ninsori.

partea material din ceea ce este frumos n aceast poezie sunt imaginile provocate n fantezia noastr prin cuvintele poetului: Mircea ncrcat de ani, ca un stejar ce-i ntinde brae vetejite printre trestii, ca un munte albit de ninsori de pe dealuri verzi etc.

Prima condiiune dar, o condiiune material sau mecanic, pentru ca s existe o poezie n genere, fie epic, fie liric, fie dramatic, este: ca s se detepte prin cuvintele ei imagini sensibile n fantezia auditoriului, i tocmai prin aceasta poezia se deosebete de proz ca un gen aparte, cu propria sa raiune de a fi.