ANUL XXV NR. 37 (1.373) 21 – 27 SEPTEMBRIE 2016 24 PAGINI 1,20 LEI DECORAT CU ORDINUL „MERITUL CULTURAL” ÎN GRAD DE CAVALER

Observatorul militarFONDAT LA 23 IULIE 1859 EDITOR:

MINISTERUL AP~R~RII NA}IONALEOBSERVATORULMILITAR

www.presamil.ro

MAPN.RO

www.mapn.ro

Foto

: Adr

ian

Sultă

noiu

6-7

ENS: MISIUNE |NDEPLINIT~ ! PAGINA 3

CENTENARUL ARTILERIEI ŞI RACHETELOR ANTIAERIENE, SĂRBĂTORIT ÎN POLIGON

O ediţie specială, dedicată împlinirii a 100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial.

Vă propunem un interviu despre acest moment simbolic cu co-lonelul (r) prof.univ.dr. Petre Otu, directorul-adjunct al Institutului de Studii pentru Politica de Apărare şi Istorie Militară, precum şi un foto-reportaj inedit, care vă va contura o perspectivă mai clară asupra im-plicării româneşti în prima conflagraţie mondială. Nu rataţi nici rubri-cile obişnuite ale revistei şi nici ultima parte a jurnalului de prizonierat al generalului Aristide Cehan.

44 de pagini color, disponibile gratuit pe site-ul www.presamil.ro.

A apărut nr. 2/2016

al revistei Viaţa militară

Generalul Nicolae Ciucă, şeful Statului Major Gene-ral, a participat, în perioada 16-18 septembrie, în

Croaţia, la Conferinţa Comitetului Militar al NATO, în formatul şefilor apărării.

În cadrul discuţiilor au fost abordate subiecte re-feritoare la implementarea deciziilor luate la Summi-

tul NATO de la Varşovia, din iulie 2016, şi la elemen-tele cheie ale demersurilor actuale şi viitoare ale Ali-anţei. De asemenea, şefii apărării au stabilit directive şi principii în sprijinul dialogului politico-militar şi au discutat despre operaţiile, misiunile şi activităţile cu-rente şi de perspectivă ale Alianţei Nord-Atlantice.

Şeful Statului Major General, la Conferinţa Comitetului Militar al NATO

Senatul a adoptat, în şedinţa plenului de marţi, o pro-punere legislativă ce extinde aplicarea prevederilor

Legii nr. 226/2011 şi pentru fostele cadre militare active îndepărtate abuziv din armată în perioada 31 decembrie 1961 – 25 decembrie 1989.

În prezent, legea dispune măsuri reparatorii doar pentru fostele cadre militare active care au fost îndepăr-tate abuziv din armată în perioada 23 august 1944 – 31 decembrie 1961. Până la 25 decembrie 1989, multe cadre militare au fost determinate să solicite trecerea în rezervă,

iar „sub motivaţia că aveau rude stabilite în străinătate, li se interzicea continuarea studiilor militare prin cursuri postuniversitare, care implicit determinau promovarea şi avansarea în funcţii superioare”.

La articolul 3 a fost introdus un nou alineat, 1 indice 1, prin care prevederile legii se aplică şi pentru cadrele mi-litare determinate să treacă în rezervă pe motiv că aveau rude în străinătate, până la gradul IV inclusiv.

Propunerea de lege are un caracter ordinar, iar Senatul a adoptat-o în calitate de primă Cameră sesizată. (Agerpres)

Măsuri reparatorii

Observatorul militar Nr. 37 / 21 – 27 septembrie 2016 2

EVENIMENTuBlonde Avalanche-16. Luni, 19 septembrie, în Piaţa

25 Octombrie din Satu Mare, a avut loc ceremonia de des-chidere a exerciţiului multinaţional Blonde Avalanche-16. La exerciţiu, ce se desfăşoară în perioada 19-23 septembrie, în municipiul Satu Mare şi pe malul râului Someş, participă 200 de militari din Batalionul 52 Geniu Tisa, sprijiniţi cu personal şi mijloace tehnice din compunerea Brigăzii 10 Geniu Dunărea de Jos, precum şi parteneri din Bulgaria, Ungaria şi Slovacia, ţări membre ale Iniţiativei de Coo-perare Regională Batalionul Multinaţional de Geniu Tisa. Scopul exerciţiului este desfăşurarea instrucţiei în comun, cu personalul Batalionului multinaţional de geniu, pentru executarea misiunilor specifice, de limitare şi înlăturare a consecinţelor calamităţilor naturale, în cooperare cu alte instituţii şi/sau organizaţii ale administraţiei publice locale care acţionează pentru sprijinul populaţiei, în situaţii de urgenţă. (Maior Horea Prunilă) uSchimb de experienţă. În perioada 12-16 septem-

brie, o delegaţie aparţinând poliţiei militare Alabama

National Guard, condusă de SFC Danny Lee Counce, a desfăşurat un schimb de experienţă cu poliţiştii militari din Batalionul 265 Poliţie Militară Tudor Vladimirescu şi alte structuri de poliţie militară din cadrul Statului Major al Forţelor Terestre. Schimbul de experienţă a avut ca obiec-tiv principal instruirea în comun a poliţiştilor militari privind uzul armamentului non-letal, măsuri de siguranţă şi tehnici folosite în acest scop. Activitatea s-a finalizat cu certificarea poliţiştilor militari, români şi americani, privind utilizarea acestor categorii de armament în misiunile specifice din teatrele de operaţii. (Locotenent Răzvan Matran)uOnor eroilor, pe Muntele Mic. Miercuri, 14

septembrie, cu ocazia sărbătorii Înălţării Sfintei Cruci, Brigada 18 Infanterie Banat din Timişoara şi Episcopia Caransebeşului au organizat o ceremonie militară şi religioasă la monumentul ridicat în memoria eroilor bănăţeni din lupta pentru Reîntregire, de pe Muntele Mic. Festivitatea a marcat marea sărbătoare ortodoxă – Înălţarea Sfintei Cruci, cu prilejul căreia s-a făcut un pele rinaj la crucea-monument, acolo unde au fost aduse spre închinare credincioşilor sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, ocrotitorul Banatului.

La ceremonia din acest an au participat locţiitorul  şefului Statului Major General, general-lo-cotenent Adrian Tonea, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan – Mitropolitul Banatului, alături de Preasfinţitul Părinte Lucian – Episcopul Caransebeşului, Preasfinţitul Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei şi Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul românilor ortodocşi din Ungaria. De asemenea, au onorat cu prezenţa lor prefectul judeţului Caraş-Severin, preşedintele consiliului judeţean, numeroşi parlamentari şi oficialităţi publice locale, cadre active, în rezervă sau în retragere şi un numeros public.

Festivitatea a debutat cu intonarea imnului naţional, urmat de oficierea unei slujbe religioase. În continu-area manifestării, generalul-locotenent Adrian Tonea a înmânat Emblema de Onoare a Statului Major General Înaltpreasfinţitului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, şi

Preasfinţitului Părinte Lucian – Episcopul Caransebeşului, în semn de profundă recunoştinţă. În cinstea eroilor bănăţeni au fost depuse coroane şi jerbe de flori.

Defilarea gărzii de onoare, constituită din militarii Brigăzii 18 Infanterie Banat, şi concertul de fanfară susţinut de muzica militară au încheiat activitatea, în aplauzele tu-turor celor prezenţi. Glorie eternă şi recunoştinţă veşnică bravilor noştri eroi! (Sublocotenent Teodora Cătălina Pătruşcă)

GARNIZOANA ROMÂNIA

Foto

: loc

oten

ent C

ristia

n H

aidu

c

Foto

: ww

w.fa

cebo

ok.c

om/m

apn.

ro

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII

uKandahar, Afganistan. Militarii din cadrul Brigăzii 15 Mecanizată Podul Înalt

de la Iaşi care au activat în Comandamentul de Instruire, Consiliere şi Asistenţă (Train,

Advise and Asist Command) Sud, din Kandahar,

Afganistan, au ajuns, după şase luni, la finalul misiunii. Cu această ocazie, coman-dantul Comandamentului

de Sud, general de brigadă american Lee Henry, le-a

mulţumit instructorilor ro-mâni pentru profesionalismul

cu care şi-au făcut datoria şi pentru rezultatele excelente

obţinute în acţiunile desfă-şurate în beneficiul forţelor

de securitate afgane. Militarii noştri au ajuns cu bine acasă

sâmbătă, 17 septembrie.

DIXI !Transfăgărăşan. De deasupra arată ca şi cum fiecare curbă a fiecărei mari piste de curse din lume a fost înnodată pentru a crea o mare fundă a perfecţiunii automobilistice. Acesta este cel mai bun drum din lume! România, îţi multumim că ai acest drum. Putem să rămânem aici pentru totdeauna?

Jeremy ClarksonRealizator „Top Gear”

Precizări referitoare la pensiile militare

Şeful SMFT, în GermaniaŞeful Statului Major al Forţelor

Terestre, general-maior Dumitru Scarlat, a participat, în perioada 12-16 septembrie, la Forumul comandanţilor Forţelor Terestre ale armatelor ţărilor din Uniunea Europeană, ce s-a desfăşurat la Dresda, în Germania.

La această manifestare, ajunsă la a treia ediţie, au fost dezbătute modalită-ţile de implementare a deciziilor adop-tate la Summitul NATO de la Varşovia, precum şi oportunităţi pentru executarea unor activităţi de instruire în comun, rele-vante actualului context geostrategic. n

Luni, 19 septembrie, şeful Statului Major General, gene-

ral Nicolae Ciucă, a primit vizita delegaţiei condusă de locţiitorul şefului Statului Major Întrunit al Comisiei Militare Centrale din Republica Populară Chineză, ge-neral YI Xiaoguang.

În cadrul discuţiilor au fost abordate subiecte referitoare la dezvoltarea cooperării militare dintre cele două state, progra-mele de pregătire a personalului în domeniul cunoaşterii limbilor străine, prin cursuri şi exerciţii desfăşurate în comun, precum şi la extinderea schimburilor de experienţă prin intermediul gru-purilor de lucru şi întâlnirilor la nivel de experţi. n

Oaspeţi chinezi, la SMG

În ceea ce priveşte alegaţiile apărute în mass-media, le-gate de posibile evoluţii ale cadrului legislativ aplicabil

pensiilor militare de stat, Ministerul Apărării Naţionale face următoarele precizări: conducerea MApN susţine foarte clar faptul că, la nivelul Executivului şi al ministerului, nu se pune problema niciunui fel de revizuiri a cadrului legislativ aplicabil pensiilor militare de stat, în vigoare de la 1 ianua-rie 2016, că nu a existat şi nu există vreo asemenea inten-ţie, discuţie, iniţiativă ori proiect; MApN va face tot ce ţine de instituţie pentru a asigura menţinerea condiţiilor create prin actuala legislaţie a pensiilor militare. 

În luna martie a acestui an, printr-o scrisoare  comună, semnată de ministrul apărării naţionale, ministrul afacerilor interne şi directorul Serviciului Român de Informaţii, ela-

borată în deplin respect al competenţelor şi rolului legis-lativului, conducerea Comisiei pentru apărare, ordine pu-blică şi siguranţă naţională din Camera Deputaţilor a fost informată cu privire la stadiul implementării Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, pe care Executivul a iniţiat-o şi a adoptat-o.  

Scrisoarea conţinea o serie de analize şi argumente în susţinerea poziţiei constante a Guvernului, aşa cum e firesc, şi prezintă o primă evaluare, la trei luni de la intrarea în vigoare a ordonanţei. În perioada menţionată, reacţiile din partea beneficiarilor  au fost pozitive şi semnalele au fost pentru menţinerea unui sistem de pensii militare de stat care asigură echilibrul, coerenţa, dar şi tratamentul unitar, just, între toţi militarii. n

În perioada 31 august-15 septem-brie, 43 de militari din Brigada 9

Mecanizată Mărăşeşti au participat la exerciţiul multinaţional Agile Spirit – 16, ce s-a desfăşurat în Georgia, în baza de instruire din Tbilisi şi în poligonul Orpholo. Exerciţiul, organizat în cadrul Black Sea Rotational Force 16 (BSRF – 16), a avut ca scop antrenarea în comun în vederea creşterii nivelului de interope-rabilitate pentru participarea la operaţii întrunite şi multinaţionale. La exerci-ţiu au participat militari din Bulgaria,

Georgia, Lituania, Ucraina, România şi Statele Unite ale Americii.

Agile Spirit – 16 a avut două compo-nente desfăşurate simultan: un exerciţiu de instruire prin simulare constructivă, în baza de instruire din Tbilisi, şi un exer-ciţiu tactic cu trageri de luptă, în poli-gonul Orpholo. Programul exerciţiului a fost conceput pe principiul dezvoltării progresive a capacităţii şi deprinderilor structurilor multinaţionale participante de a analiza, planifica şi conduce întru-nit acţiuni de luptă folosind tehnica de luptă compatibilă din dotarea Forţelor Terestre georgiene.

Preşedintele Georgiei şi conducerea forţelor armate georgiene au apreciat

în mod deschis profesionalismul, gradul de pregătire, efortul susţinut şi experi-enţa de lucru în mediu multinaţional ale militarilor participanţi la exerciţiul Agile Spirit – 16. Participarea României a fost observată şi evidenţiată în mod pozitiv în discursurile înalţilor reprezentanţi politico - militari georgieni pe timpul vizitelor de documentare şi informare în cele două locaţii de desfăşurare a exerci-ţiului. Militarii detaşamentului românesc au fost, de asemenea, apreciaţi pentru modalitatea de organizare a instrucţiei, pentru modul de conducere a subuni-tăţilor si a măsurilor de siguranţă imple-mentate şi pentru spiritul de combativi-tate şi iniţiativă manifestate. n

3Observatorul militarNr. 37 / 21 – 27 septembrie 2016

GARNIZOANA ROMÂNIAuExerciţiu multinaţional. În perioada 19-30 sep-

tembrie, peste 200 de militari din cadrul Brigăzii 9 Mecanizată Mărăşeşti şi din Batalionul 307 Infanterie Marină participă la modulul de pregătire Platinum Lynx 16.5, parte a exerciţiului multinaţional Black Sea Rotational Force 16 (BSRF 16), în poligonul Babadag, din judeţul Tulcea. Militarii români se instruiesc împreună cu peste 300 de militari din Bulgaria, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru, Republica Moldova, Slovenia, Statele Unite ale Americii şi Ucraina. Antrenamentele vor cuprinde trageri cu armamentul din dotare, acordarea primului ajutor în zonele de ope-raţii şi exersarea procedurilor de comandă şi control la nivelul subunităţilor.

Platinum Lynx 16.5 are ca obiective creşterea in-teroperabilităţii între forţele participante la exerciţiu, menţinerea capabilităţii de dislocare şi instruire în comun, dezvoltarea unui mediu regional favorabil cooperării militare multinaţionale şi creşterea profe-sionalismului militarilor.uSimpozion. La sfârşitul săptămânii trecute,

la Muzeul Militar Naţional Regele Ferdinand I, Statul Major al Forţelor Aeriene şi Statul Major al Forţelor Terestre au aniversat centenarul Artileriei şi Rachetelor Antiaeriene Române printr-un simpozion în cadrul căruia au fost prezentate cele mai importante mo-mente istorice ale acestei arme, de la participarea la campaniile din cele două războaie mondiale până în prezent. În cadrul acestei activităţi au avut loc lansa-rea albumului istoric Artileria şi Rachetele Antiaeriene Române şi prezentarea unui film documentar aniver-sar realizat de Studioul Cinematografic al Armatei. (Plutonier-major Alina-Sonia Raicu)uTest de anduranţă la Brăila. În perioada 13-16

septembrie, în garnizoana Brăila s-a desfăşurat etapa pe Forţele Terestre a Campionatului Militar de Pentatlon, ediţia 2016. Militari din marile unităţi şi unităţi ale ca-tegoriei de forţe au susţinut probe aplicativ-militare şi sportive, constând în: alergare în teren variat, 8 km la masculin, respectiv 4 km la feminin, trageri cu arma-mentul individual din dotare, pista cu obstacole, înot şi aruncarea grenadelor de mână. La final, clasamentul ge-neral a arătat astfel: Locul I – Divizia 4 Infanterie Gemina; Locul al II-lea – Divizia 2 Infanterie Getica; Locul al III-lea – Brigada 10 Geniu Dunărea de Jos. În clasamentul in-dividual feminin, primele trei locuri ale clasamentului au fost ocupate, în ordine, de soldatul Andreea Inceu (Divizia 4 Infanterie Gemina), sergentul-major Elena Muscalu (Divizia 2 Infanterie Getica) şi căpitanul Mihaela Botezan (Divizia 4 Infanterie Gemina). La masculin a câş-tigat plutonierul-major Marcel Laza, urmat de plutoni-erul Gavril Manga şi soldatul Bogdan Motogna, toţi din Divizia 4 Infanterie Gemina. De altfel, Divizia 4 Infanterie Gemina a urcat pe prima treapta a podiumului şi în clasa-mentul pe echipe, feminin şi masculin, vicecampioni fiind cei de la Divizia 2 Infanterie Getica. Locul al III-lea, la echi-pe feminin, a fost ocupat de Brigada 10 Geniu Dunărea de Jos, în timp ce aceeaşi poziţie, la echipe masculin, a fost adjudecată de Brigada 8 LAROM Alexandru Ioan Cuza.uOmagiu eroilor de la Păuliş. Brigada 18

Infanterie Banat a adus sâmbătă, 17 septembrie, un pios omagiu eroilor căzuţi în bătălia de la Pă uliş, din septembrie 1944. Activitatea de cinstire a înaintaşilor

din Detaşamentul Păuliş a cuprins o cere monie religi-oasă şi militară, precum şi o sesiune de evocări.

La manifestări au participat comandantul Diviziei 4 Infanterie Gemina, general-maior Ioan Manci, repre-zentanţi ai administraţiei publice arădene şi lipovene, cadre militare active şi în rezervă, numeroşi invitaţi şi localnici. Ceremonia s-a încheiat cu defilarea găr-zii de onoare constituită din militari ai Batalionului 191 Infanterie Colonel Radu Golescu, în ritmurile Formaţiunii Muzicii Militare a Brigăzii 18 Infanterie Banat şi în aplauzele celor prezenţi. (Locotenent-colonel Daniel Pîrvu)

Misiune îndeplinită!

Aflat în vizită oficială în România, subsecreta-rul de stat pentru in-

dustria de apărare a Turciei, Celal Sami Tüfekçi, a fost primit de ministrul apărării naţionale, Mihnea Motoc. Discuţiile s-au concentrat pe subiecte referitoare la situa-ţia de securitate din regiune şi la cooperarea bilaterală în domeniul tehnico-militar. Evoluţiile din mediul de se-curitate regional au fost ana-lizate din perspectiva nevoii stringente de implementare a deciziilor politice majore adoptate de şefii de state şi de guverne la Summitul NATO de la Varşovia, care includ măsuri importante pentru regiunea sud-estică a flancului de est aliat.

În acest domeniu, oficia-lul român a subliniat impor-tanţa cooperării dintre cele două ţări în vederea imple-mentării, într-o manieră cre-

Cooperare româno-turcă

În perioada martie-septembrie a.c., ENS, rotaţia a III-a, a participat la misiunea Resolute Support Mission. La eve-

nimentul ce a avut loc săptămâna trecută au participat comandantul CLÎ, general-locotenent Cătălin Zisu, repre-zentanţi ai unor structuri din Statul Major General, perso-nal din CLÎ şi din unităţile Bazei Sprijin Logistic Muntenia, precum şi membri de familie ai militarilor întorşi din tea-trul de operaţii. După intonarea Imnului naţional, a urmat Apelul solemn şi un scurt serviciu religios. La finalul cere-moniei, conform tradiţiei consacrate de mai mult timp de comandantul CLÎ, militari din subunităţi ale Bazei Sprijin Logistic Muntenia le-au dat onorul, în pas de defilare, ca-marazilor reveniţi în ţară.

Cei 39 de militari care au făcut parte din ENS s-au întors in integrum acasă, aşa cum promitea la plecare comandan-tul lor, colonel Marcel Dogaru, care ne-a declarat:

Am avut la dispoziţie un detaşament de excepţie, care a îndeplinit gama întreagă de activităţi de sprijin logistic pentru toate trupele româneşti dislocate în teatrul de operaţii. Toate acţiunile noastre s-au desfăşurat cu succes, aşa că acum putem raporta, fără ezitare, că ne-am înde-plinit misiunea.

Generalul-locotenent Cătălin Zisu i-a felicitat pe militari pentru modul cum au acţionat în teatrul de operaţii. Pentru presa militară, comandantul CLÎ a precizat: Suntem la a 16-a rotaţie a ENS şi a treia în cadrul Resolute Support, misiune pe care detaşamentul a îndeplinit-o în condiţii excepţionale. M-am întâlnit cu membrii detaşamentului, le-am transmis că le mulţumesc şi că îi iubesc şi îi respect pentru ceea ce au făcut pentru armată şi pentru ţară. Prin misiunea recent încheiată a ENS, militarii au demonstrat, încă o dată, că armata româ-nă, poate desfăşura la un nivel remarcabil, şi în afara grani-ţelor ţării, operaţiunile ce-i revin.

După ceremonie, ca de obicei la asemenea evenimente, comandantul CLÎ a stat de vorbă cu militarii şi familiile lor. n

Irina-Mihaela NedelcuFoto: Eugen Mihai

Locotenent-colonel Cătălin Crăcea

Vineri, 16 septembrie, a avut loc ceremonia de repatriere din Afganistan a Elementului Naţio-nal de Sprijin (ENS).

dibilă şi eficientă, a deciziilor referitoare la Prezenţa Aliată Avansată Adaptată (Tailored Forward Allied Presence) pentru această regiune, pe toate cele trei componente ale sale – terestră, aeriană şi navală. În context, a fost

reiterată importanţa avansă-rii iniţiativelor concrete din acest domeniu, în perspec-tiva reuniunii ministeriale NATO de la sfârşitul lunii octombrie a.c.

În ceea ce priveşte dina-mica relaţiilor de cooperare

tehnico-militară, cei doi oficiali au trecut în revistă programele comune curen-te desfăşurate în domeniul înzestrării cu tehnică şi ar-mament, precum şi premi-sele de extindere a acestui tip de cooperare. n

Militari români, în Georgia

Observatorul militar Nr. 37 / 21 – 27 septembrie 20164

LINIA ÎNTÂI

Kandahar, Afganistan. 13 septembrie 2016 – Eid al-Adha (Sărbătoarea Sacrificiului), zi importantă pentru afgani. Pentru militarii Forţelor Terestre române dislocaţi în Baza Militară Kandahar, o zi obişnuită.

Sublocotenentul Teodor Căpîlnean, (stânga) împreună cu reprezentanţii poliţiei afgane.

Copiii sunt răsfăţaţii militarilor români.

Sanitarul plutonului, caporal Ştefan Bobaru, acordând ajutor medical.

O zi de misiune în Afganistan

Locotenent Mirela GheorgheFoto: plutonier Marius Galanton

Soarele este mai strălucitor ca în alte dimineţi, semn că ne aşteaptă o zi frumoasă.

Militarii Batalionului 341 Infante-rie Protecţia Forţei Rechinii Albi se pregătesc să execute o nouă misi-une în aria de responsabilitate.

Ne alăturăm şi noi Plutonului 3 Eagle, comandat de sublocote-nentul Teodor Căpîlnean. Destina-ţia vizată, satul Takht-e Pol, loca-lizat în partea de sud a provinciei Kandahar. Executăm pregătirea dinaintea misiunii, aflăm ultimele informaţii despre riscurile din aria de securitate, verificăm materi-alele, mijloacele de comunicaţii, tehnica şi pornim la drum.

Prima oprire, cel mai apropiat sediu al Poliţiei Naţionale Afgane. Suntem întâmpinaţi cu zâmbete şi foarte multă voie bună. După ce poliţiştii ne poftesc să luăm loc pe un colţ de iarbă, începem să dis-cutăm despre problemele localni-cilor, despre obiceiurile şi tradiţiile culturii afgane. Fiind sprijinite de forţele de coaliţie, forţele naţiona-le de securitate şi apărare afgane

pot gestiona mai bine ameninţări-le datorate activităţii insurgenţilor. Astfel, o bună colaborare a tuturor forţelor reprezintă cheia asigurării securităţii locale.

Astăzi este zi de sărbătoare pen-tru musulmani. Una dintre cele mai importante evenimente din religia islamică. O parte dintre locuitorii provinciei sunt plecaţi în pelerinaj la Mecca, ne povesteşte Azim, locţiitorul comandantului sediului local de poliţie. În doar câteva minute, oamenii ne aduc lipii, ceai cald, caramele. Trebuie să bem şi să mâncăm pentru a le demonstra că le respectăm cultura şi tradiţiile, îmi şopteşte caporalul Ioan Popiţanu. Cunoaşterea culturii afgane se dovedeşte a fi deosebit de importantă, ajutând militarii să interacţioneze mult mai uşor cu populaţia locală. Acest aspect este unul dintre elementele obligatorii pe care Rechinii Albi şi l-au însuşit înainte de dislo-carea în teatrul de operaţii din Afganistan. Am băut ceai şi am mâncat cu toţii lipii tradiţionale. Ospitalitatea lor este uimitoare. La plecare, aceştia ne cer să le facem o fotografie pe care să o aibă amintire. Ne îmbarcăm şi ne continuăm drumul.

Ajunşi la marginea satului Takht-e Pol, încercăm să vorbim cu malikul-ul satului, însă aflăm că este plecat. Acest lucru nu ne împiedică să interacţionăm cu localnicii veniţi în întâmpinarea noastră. O mulţime de copii, dar şi câţiva bărbaţi se apropie de noi. Am mai venit în acest sat, iar oamenii ne cunosc, ne spune plutonierul-major Cornel Arexandei, coman dantul unei grupe. Ne oprim cu toţi în dreptul unui adăpost, denumit magazin. În realitate, o încăpere cu pereţi din bolovani şi acoperiş din bâr-ne, crengi şi fân. Acolo, vreme de câteva ceasuri, câţiva militari din Plutonul 3 Eagle, printre care şi comandantul de pluton, discută cu câţiva localnici.

Prin misiunile pe care le desfăşurăm, încercăm în perma-nenţă să aflăm informaţii despre activitatea insurgentă din aria de responsabilitate, despre starea de sănătate a localnicilor, dar şi care sunt principalele nevoi şi proble-me cu care aceştia se confruntă, ne explică sublocotenentul Teodor Căpîlnean. În sat se află patru moschee, nu există şcoală, iar copiii nu ştiu să citească sau să scrie. Mullahul e cel care îi mai învaţă pe copii alfabetul şi legile Coranului. Culegerea de date şi informaţii reprezintă unul dintre obiectivele militarilor batalio-nului dobrogean. În acest fel se conturează o imagine exactă asupra ameninţărilor prezente în zonă, sprijinindu-se procesul de evaluare a situaţiei de securitate.

La doar câţiva paşi de noi, un copilaş are piciorul rănit şi ne cere ajutorul. Probabil s-a înţe-pat în ceva, pentru că nu poartă încălţăminte, ne spune sanitarul plutonului, caporal Ştefan Bo-baru. Acesta îi curăţă rana şi îl bandajează cu grijă. În Afganistan, copiii au mai multe probleme de sănătate decât cei în vârstă. Când aceştia văd militari români apropiindu-se, le ies în cale şi le cer ajutorul. Principalele probleme de

sănătate apar la nivelul picioarelor şi al ochilor, deoarece copiii alear-gă desculţi printre pietre şi duc mâinile murdare la ochi, ne poves-teşte sanitarul.

Nu e prima dată când militarii Batalionului 341 Infanterie Rechinii Albi acordă ajutor medi-cal pe timpul misiunilor în aria de responsabilitate. Cunoaşterea regulilor de prim ajutor este vitală pentru desfăşurarea ori-cărui tip de misiune. În relaţia

cu populaţia civilă, gestul de a interveni la timp şi cu ştiinţă în acordarea ajutorului medical depăşeşte toate barierele care stau în calea bunei înţelegeri între oameni. Datorită acestui lucru, localnicii prind încredere şi cer ajutorul militarilor români, ori de câte ori au ocazia.

În timp ce o parte din efec-tivul plutonului discută cu lo-calnicii sau chiar acordă ajutor medical, ceilalţi militari se dispun

circular, formând cordonul exte-rior necesar protecţiei.

Chiar dacă relaţia dintre local-nici şi Plutonul 3 Eagle este cordi-ală, militarii dobrogeni sunt atenţi la orice indiciu care poate demas-ca un potenţial pericol. Este foarte important să ne dispunem în aşa fel încât toate flancurile dispozitivului să fie asigurate. Trebuie să fim vigi-lenţi şi atenţi în permanenţă, pentru a asigura siguranţa îndepărtată a plutonului, ne mărturiseşte

fruntaşul Mădălin Vasilache. Aces-ta se află la prima misiune într-un teatru de operaţii şi are grijă, îm-preună cu fruntaşul Dorin Pârvu-leţ şi cu alţi colegi, ca militarii care interacţionează direct cu popula-ţia locală să fie în siguranţă.

Aşa s-a mai scris încă un episod din viaţa Rechinilor Albi. O zi în care militarii dobrogeni, dislocaţi de mai bine de o lună în Afganistan, şi-au îndeplinit din nou obiectivele. n

Observatorul militarNr. 37 / 21 – 27 septembrie 2016 5

INSTRUCŢIE

Ştafeta generaţiilor

Plutonier Alina Crişanalina.crisan@presamil.ro

Responsabilităţile sunt la fel de mari ca în orice mare uni-tate din Forţele Terestre. Pu-

nem suflet, har şi inteligenţă în tot ceea ce facem şi, de cele mai multe ori, personalul depune substanţi-ale eforturi, în dauna intereselor personale, pentru a-şi rezolva toate obiectivele la timp, spune şeful de stat major al Brigăzii 1 Mecanizată Argedava, colonel Iuri Tănase. Oamenii structurii, indiferent de grad sau funcţie, întotdeauna se ajută unii pe alţii. Personalul tânăr, repartizat fie de pe băncile şcolii, de la Academia Forţelor Terestre, fie detaşat de la unităţile subordonate, încearcă să înveţe cât mai mult de la cei cu vechime.

Iar aceştia din urmă îi susţin atât prin ajutorul dat în conducerea unor activităţi practice, cât şi prin supraveghere, observare şi discuţii directe. De câte ori găsesc prilejul, încerc să stau de vorbă cu ofiţerii tineri, sublocotenenţii repartizaţi în primele funcţii de la baza carierei militare, şi să le transmit, din experienţa proprie, câteva învăţăminte, sfaturi pentru activitatea de viitor. N-am institu-ţionalizat, încă, această proce-dură, dar am de gând să o fac, adaugă şeful de stat major.

Un exemplu în care ştafeta este predată tinerei generaţii, îm-preună cu ingredientele secrete ale unei activităţi reuşite, găsim la secţia operaţii şi instrucţie. Aici, un ofiţer cu vechime se pregăteş-

te de plecare, în timp ce un altul ia primul contact cu domeniul. Astfel, se întâlnesc două concepţii, perspective, doi oameni diferiţi, două poveşti.

Colonelul Corneliu Vişan este şef al operaţiilor şi instrucţiei. Ce presupune funcţia aceasta?, îl întreb. Pasiune!, răspunde fără să stea pe gânduri. Dacă nu ai

pasiune pentru domeniul acesta, mai bine îl ocoleşti. Este foarte solicitant şi necesită multe cunoş-tinţe, din foarte multe domenii. Nu este vorba doar despre operaţii şi instrucţie, aşa cum sugerează titulatura funcţiei. Sunt multe domenii adiacente de care trebuie să ţii cont: situaţiile de urgenţă, serviciul medical militar de urgen-ţă, intervenţia cu forţe la obiec-tive sau în sprijinul intervenţiei antiteroriste. Toate acestea, plus planificările exerciţiilor pentru instrucţie, ţin de domeniul ope-raţiilor şi instrucţiei. Pasiunea am avut-o dintotdeauna. Voiam să ştiu cum se fac planurile de război. De asta am intrat în armată. Acesta a fost visul meu – să lucrez la operaţii şi instrucţie. Şi de fiecare dată când încercam, ajungeam la personal, unde am îndeplinit, pe rând, toate funcţiile, povesteşte ofiţerul. În 2009, nimic nu a mai stat între el şi visul pe care-l avea. A reuşit să acceadă la Biroul operaţii şi

instrucţie, unde îl găsim şi astăzi.Am avut nişte provocări în

viaţă de care am fugit. Ca un făcut, m-au urmărit până le-am îndepli-nit pe toate. Lucrător la personal este una dintre ele, adaugă, nos-talgic. Deşi amândouă structurile presupun, până la urmă, lucrul cu oamenii, sunt extrem de diferite. Răspunderea mare pentru fiecare

lucru pe care îl faci este ceea ce le leagă şi desparte, în acelaşi timp. Am întâlnit cazuri când un ofiţer de personal a trecut la pensie un militar cu toate că el nu îşi dorea asta, nu îndeplinea toate condiţiile, şi a trebuit să îl reangajeze. Sau cazuri de ofiţeri uitaţi la avansare. Se fac nişte greşeli la personal, pe timp de pace, care dor foarte rău. Pe când, la operaţii şi instrucţie, greşelile dor foarte rău la război. Era o vorbă, în bisturiul unui chirurg stă o viaţă de om, în creionul unui ofiţer de la operaţii stau vieţile a mii de oameni. Şi greşelile s-au văzut în cele două războaie mondiale.

În acest an, activitatea prin-cipală a comandamentului a fost operaţionalizarea Batalionului de Protecţie a Forţei. Şi principa-la provocare, în acest sens, din punctul de vedere al operaţiilor şi instrucţiei, a fost exerciţiul de repetare a misiunii, din poligonul Cincu. Timpul a fost foarte scurt,

oameni puţini, iar planul exerci-ţiului l-am făcut eu, pentru că nu mai avea cine să lucreze şi la acest aspect, explică acesta. Planul are aproximativ 200 de file şi este important orice detaliu, fiindcă tot ce scrii se va întâmpla în poligon. Este, cum spunea un coleg de-al meu, pictură pe bob de orez.

La acest birou nu sunt înca-drate toate funcţiile prevăzute în stat. Au şi trei detaşaţi de la uni-tăţile subordonate. Din pasiune au venit trei, patru. Nu mai mult. Restul sunt din conjunctură. Şi este păcat, pentru că pasiunea exclude superficialitatea. Eu sunt cu un pas spre alt eşalon. În această toamnă mă voi muta la SMFT. Dar nu las treaba neterminată aici. Mi-am lă-sat urmaşi, ne asigură colonelul.

Unul dintre tinerii care preiau ştafeta schimbului de generaţii este maiorul

Petrişor Vladimirescu, şef al Biro-ului planificare acţiuni militare şi operaţii, venit pe această funcţie de o lună şi jumătate, imediat după absolvirea unui master la

Universitatea Naţională de Apărare. Am ales să vin aici pentru că am mai lucrat în brigadă şi cu-noşteam colectivul. Totodată, este singurul eşalon care îmi permite să îmi desfăşor, conform gradului, atribuţiile. Am nevoie de experi-enţă şi am considerat că aici o pot dobândi, explică maiorul.

Ca proaspăt absolvent şi practician în acest domeniu,

ofiţerul spune că, aşa cum se întâmplă mai peste tot, diferen-ţa dintre teorie şi practică este uriaşă. În UNAp m-am pregătit să planific exerciţii. În momentul în care ajungi în unitate, te loveşti de mult mai multe activităţi administrative. În academie înveţi destule, dar nu tot ce ai nevoie. Trebuie să adaptezi ce ai învăţat, să aplici, după principiul câte bordeie, atâtea obiceie. Maiorul este în perioada în care începe să înţeleagă modul de lucru al comandamentului. Învaţă de la toată lumea.

Principala atribuţie este realizarea planului cu activităţile brigăzii. Este o activitate com-plexă care cere, pe lângă compe-tenţe şi atenţie, o armonizare a obiectivelor şi resurselor avute la dispoziţie. De asemenea, urmează două exerciţii internaţionale de care trebuie să se ocupe. Începând cu sfârşitul lunii noiembrie, vom participa cu două detaşamente, unul de la Batalionul 2 Infanterie Călugăreni şi celălalt de la Batalionul

495 Infanterie Căpitan Ştefan Soverth, în cadrul Black Sea Rotation Force, BSRF 16.2, în Lituania, respectiv Bulgaria. Acum suntem în perioada de constituire a detaşamentelor, de selecţie a personalului. În a doua jumătate a lunii, începem pregătirea detaşamentelor pe teritoriul naţional. Cu aceste două activităţi încheiem anul de instrucţie, a completat maiorul Vladimireascu. n

În comandamentul Brigăzii 1 Mecanizată Argedava accentul este pus pe comunicare. Generaţiile stau faţă în faţă şi schimbă idei, punând pe masă experienţă, pe de-o parte, şi entuziasm, de cealaltă.

Colonel Iuri Tănase

Colonelul Corneliu Vişan, la planificarea unui exerciţiu de instrucţie.

Maior Petrişor

Vladimirescu

Foto

: Pet

rică

Mih

alac

he

INSTRUCŢIE

Observatorul militar Nr. 37 / 21 – 27 septembrie 20166

Foto: Adrian Sultănoiu,Cristian Lenga

Sergent Cristian Lengacristian.lenga@gmail.com

În urmă cu un secol, la 19 sep-tembrie 1916, a avut loc prima acţiune de luptă antiaeriană a armatei române, soldată cu respingerea unui atac aerian şi nimicirea unui avion inamic în zona Flămânda, de către o baterie de artilerie înzestrată cu tunuri antiaeriene calibru 75mm. Totul s-a întâmplat în timpul operaţiei de trecere a Dunării de trupele române, aflate sub conducerea genera-lului Alexandru Averescu. Din acel moment, data de 19 sep-tembrie a fost adoptată ca fiind zi a armei Artilerie şi Rachete Antiaeriene.

Cu ocazia centenarului armei Artilerie şi Rachete Anti-aeriene, luni, 19 septembrie, în cadrul unei ceremonii militare ce a avut loc în Tabăra de In-strucţie şi Poligonul de Trageri Sol-Aer Capu Midia, Drapelul de luptă al Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer General Nicolae Dăscă-lescu, din Statul Major al For-ţelor Aeriene, a fost decorat cu Ordinul Virtutea Aeronautică în grad de Cavaler, iar Regimen-tului 50 Rachete Antiaeriene Andrei Mureşianu, Regimentului 53 Rachete Antiaeriene Tropa-eum Traiani şi Regimentului 61 Rachete Antiaeriene Pelendava li s-au acordat Emblema de Onoare a Statului Major General (SMG).

Generalul Nicolae Ciucă, şeful SMG, a vorbit, în discursul său, despre nevoia de dezvol-tare a acestei arme precizând că este mai clar şi mai evident ca oricând că programele de înzestrare pe care le avem în planificare […] necesită atenţia cuvenită în conformitate cu ceea ce înseamnă dezvoltările şi ameninţările în spectrul apărării antiaeriană la nivel global şi regional. Acesta a mai spus şi faptul că este bucuros că, ori de câte ori a participat la antrena-mente şi exerciţii, a descoperit o legătură între partea de co-mandă de la nivelurile cele mai înalte şi dorinţa de dezvoltare, pregătire instruire şi afirmare de la structurile de bază. De asemenea, tot şeful SMG a

Luni, 19 septembrie, în Tabăra de Instrucţie şi Poligonul de Trageri Sol-Aer Capu Midia s-a desfăşurat o ceremonie militară prilejuită de sărbătorirea a 100 de ani de la înfiinţarea armei Artilerie şi Rachete Antiaeriene.

Generalul Nicolae Ciucă decorează Drapelul de luptă al Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer General Dăscălescu.

Ceremonia s-a încheiat cu defilarea artileriştilor şi rachetiştilor pe acordurile Muzicii Militare a Forţelor Aeriene române.

3,2,1, Lansare! Racheta HAWK a pornit spre ţintă.

Prezent la tragere, complexul antiaerian Gepard a lansat o ploaie de proiectile spre obiective.

Centenarul artileriei şi rachetelor antiaeriene, sărbătorit în poligon

transmis mesajul ministrului apărării naţionale, Mihnea Mo-toc, care a dorit să-şi exprime aprecierea şi gândurile pozitive pentru tot ce înseamnă artileria şi rachetele antiaeriene. Nu a uitat să felicite întregul perso-nal pentru rezultatele obţinute şi nici familiile militarilor, cei din urmă primind mulţumiri pentru sprijinul pe care l-au acordat şi pentru răbdarea de care au dat dovadă de-a lungul timpului.

La rândul său, comandan-tul Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer, colonel Claudiu Hermeniuc, a spus: Militarii au pus în valoare tehnica, iar tehnica, la rândul ei, a pus în valoare oamenii. Vreau să aduc un omagiu şi mulţumiri înaintaşilor noştri în armă care au ştiut să sădească în sufletul artileriştilor şi rachetiştilor dra-gostea faţă de armă, iar prin activitatea lor au constituit mo-dele demne de urmat. Profesio-nalismul militarilor a fost dovedit prin rezultate foarte bune la sute de trageri de luptă şi prin sutele de ţinte doborâte, precum şi prin capacitatea de a acţiona timp îndelungat în condiţii extreme. Tunul antiaerian trebuie să tacă doar atunci când ultimul servant va fi încetat să trăiască, a fost crezul înaintaşilor, iar decorarea Drapelului de luptă al Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer este un îndemn spre o performanţă şi mai înaltă. De asemenea, vă asigur că modul de îndeplinire a misiunilor va fi la înălţimea dis-tincţiei acordate.

La eveniment au fost pre-zenţi şi şefii categoriilor de for-ţe, comandanţi de mari unităţi şi unităţi din Forţele Aeriene şi Terestre, precum şi cadre mili-tare în activitate, rezervă şi în retragere.

După încheierea cere-moniei, invitaţii au putut viziona o expoziţie de tehni-că militară. De asemenea, a avut loc dezvelirea unei plăci comemorative şi lansarea emisiunii de timbre dedicate centenarului armei Artilerie şi rachete antiaeriene.

Pentru final a fost păstrat un moment special. Publicul a putut viziona un exerciţiu de trageri reale cu tehnică de arti-lerie şi rachete antiaeriene din înzestrarea SMFT şi SMFA. n

Observatorul militar 7Nr. 37 / 21 – 27 septembrie 2016

Expoziţia de tehnică militară – unul dintre punctele de atracţie de la Capu Midia.

Artileriştii antiaerieni au dezlănţuit simfonia lor.

Tot cu ocazia centenarului armei Artileriei şi a Rachetelor Antiaeriene a avut loc şi dezvelirea unei plăci comemorative.

Un simbol pentru istorie.Ţintă prinsă! Racheta a părăsit complexul 2K12M KUB şi se îndreaptă spre obiectiv.

Prezent la tragere, complexul antiaerian Gepard a lansat o ploaie de proiectile spre obiective.

Centenarul artileriei şi rachetelor antiaeriene, sărbătorit în poligon

Observatorul militar Nr. 37 / 21 – 27 septembrie 20168

ALMA MATER

Graţiela Mihăescu

Respect şi preţuire dascălilor noştri!

Elena JoraFoto: elev sergent

Alexandru Aioanei

Începând cu anul şcolar 2016-2017, Colegiul Naţional Militar Ştefan cel Mare a iniţiat proiectul Semper

fidelis, în semn de respect şi aleasă preţuire pentru cadrele didactice şi instructorii militari care au format de-a lungul anilor generaţii de elevi.

Distincţii importante pentru doi elevi cantemirişti

Un start bun pentru boboci

Continuând seria rezultatelor remarcabile obţinute de elevii Colegiul Naţional Militar Dimitrie Cantemir de-a lungul anului şcolar

2015-2016, cantemiriştii elev plutonier-adjutant Ştefan Sava şi eleva caporal Bianca Văduva au re-uşit să obţină distincţii importante la concursurile desfăşurate în perioada vacanţei şcolare.

De ce matematica? Matematica a reuşit să îmi deschidă noi orizonturi de cunoaştere şi, cel mai im-portant, a reuşit să-mi dea o definiţie asupra vieţii ideale: O funcţie definită în planul complex cu valori reale, continuă, derivabilă, strict crescătoare, cu limi-ta infinit, a răspuns foarte simplu elevul plutonier-adjutant Ştefan Sava, distins cu premiul al III-lea la etapa finală a concursului Gazeta Matematică şi ViitoriOlimpici.ro, desfăşurată la Câmpulung Moldovenesc, în perioada 15-20 august.

A făcut din matematică o pasiune, ajutat şi de profesorul Alexandru Diţei, dovadă fiind numeroasele participări şi distincţii obţinute la olimpiade şi concursuri de matematică. Pasiu-nea pentru matematică a luat naştere din gimna-ziu, reuşind să o aduc la rangul de excelenţă în Co-legiul Naţional Militar Dimitrie Cantemir, cu spriji-nul unui dascăl de excepţie, profesorul Alexandru Diţei, ne-a mărturisit Ştefan.

Eleva caporal Bianca Văduva s-a numărat printre cei douăzeci şi şapte de elevi calificaţi la

Încet, încet, bobocii celor patru co-legii naţionale militare, de la Alba Iulia, Breaza, Craiova şi Câmpulung

Moldovenesc, descoperă secretele me-diului militar şi încep să se obişnuiască cu colegii, profesorii şi comandanţii lor. Pasul de defilare, deşteptarea, înviora-rea de dimineaţă, portul uniformei sau

formulele de salut sunt câteva dintre elementele ce pigmentează în nuanţe kaki adolescenţa de licean militar. În Cetatea Unirii, la Alba Iulia, elevii clase-lor a IX-a din Colegiul Naţional Militar Mihai Viteazul au trecut cu bine de tra-cul primelor zile de şcoală şi păşesc cu încredere pe drumul cunoaşterii. n

Concursul Gazeta Matematică şi ViitoriOlimpici.ro reprezintă cel mai complex concurs, având o fază preliminară desfăşurată în şapte etape, de-a lungul unui întreg an şcolar, şi, apoi, etapa finală desfăşura-tă, de obicei, la jumătatea lunii august. Etapa finală cuprinde două probe: scrisă şi orală, a explicat Ştefan.

faza naţională a olimpiadelor şi concursurilor şco-lare. În perioada 28-31 iulie, la Bucureşti, Bianca a reprezentat colegiul şi judeţul Prahova la faza naţională a concursului Memoria Holocaustului. Cantemirista a dat dovadă atât la proba scrisă de evaluare a cunoştinţelor, conţinute în manualele de istorie şi bibliografia referitoare la problemati-ca Holocaustului, cât şi la realizarea unui articol de ziar, de pregătire temeinică, creativitate şi inventi-vitate, reuşind să fie distinsă cu menţiune. Pe lun-gul drum al cunoaşterii, Bianca a fost îndrumată de profesorul de istorie Dănuţ Ionescu. Felicitări şi succes în continuare! n

Academia Navală Mircea cel Bătrân găzduieşte, în perioada 21-25 septembrie, cea de-a V-a ediţie a Workshopului Internaţional Asupra Materialelor

Avansate, Nano- şi Biomateriale şi Aplicaţiile Acestora (International Workshop on Advanced Nano- and Bioma-

terials and Their Device Applications NABM), precum şi cea de-a V-a întâlnire româno-franceză pe această temă (French-Romanian Topical Meeting on Nano and Bioma-terials). Manifestarea ştiinţifică este organizată de Uni-versitatea Politehnică Bucureşti – Centrul de Cercetări pentru Protecţia Mediului şi Tehnologii Ecologice.

Scopul acestui workshop constă în reunirea cercetă-torilor din mediul academic, industrie şi institute de cer-cetare, cu preocupări comune în domeniul materialelor organice fotonice şi aplicaţiile lor. În cadrul workshopului, se va analiza stadiul actual al acestui domeniu cu o dez-voltare deosebit de rapidă, prezentându-se, totodată, ulti-mele realizări ale cercetătorilor de prestigiu din Coreea de Sud, Franţa, Italia, Japonia, Republica Moldova, Olanda, Polonia, România şi SUA. n

Workshop internaţional

la Academia Navală

Proiectul Semper fidelis a debutat joi, 15 septembrie, cu un prim eveni-ment la care au fost invitaţi profesorii, actualmente pensionari, care şi-au desfăşurat activitatea un timp înde-lungat în instituţia câmpulungeană. În ambianţa solemnă a sălii de teatru, a fost prezentat fiecare dascăl în parte, a fost apreciată implicarea, dăruirea şi efortul depus în slujba actului edu-caţional, de-a lungul timpului, de pro-fesorii de ieri ai şcolii. Cu acelaşi prilej, a fost inaugurată galeria tablourilor

profesorilor fideli instituţiei cărora le-a fost oferită şi diploma Semper fidelis.

Evenimentul Semper fidelis s-a con-stituit astfel într-un inedit schimb de experienţă între generaţiile de dascăli, între aceştia şi elevii de astăzi ai institu-ţiei. În cadrul festivităţii, profesorul Radu Ciumaşu a fost declarat Profesorul anului pentru rezultatele deosebite înregistrate în activitatea didactică şi pentru medalia de aur obţinută la olimpiada internaţio-nală de geografie de eleva sa, plutonier-adjutant Sabina Calisevici. n

Eleva caporal Bianca Văduva

Elev plutonier- adjutant Ştefan Sava

Observatorul militar 9Nr. 37 / 21 – 27 septembrie 2016

ALMA MATER

Sublocotenent Cornelia Bădincornelia.badin@presamil.ro

Anotimpul schimbării

A venit toamna, anotimp cu miros de ghiozdane noi, cerneală şi uniforme.

Caporal Alina Diaconu

A fi cercetaş este o experienţă unică, mai ales pentru faptul că în primii doi ani am fost singura fată.

Trecerea de la catedră în armată a constituit o schimbare majoră, însă nu am avut reţineri în a face acest pas.

Oriunde ţi-ai îndeplini misiunile, trebuie să existe coeziune în cadrul grupei şi, mai ales, să ai grijă unul de celălalt.

Caporal Eliodor Miloş

Caporal Maria Manuela Mircea

Caporal Flavius Ruican

Caporal Constantin Cătălin Dobre

Ne mai îmbolnăvim uneori de nostalgie după vara ce tocmai a trecut, dar ne apu-

căm optimişti să numărăm zilele rămase până la Crăciun. Vremea nu se lasă mai prejos, iar soarele este înlocuit din ce în ce mai des cu nori ameninţători şi ploi furioa-se, ce ţin cu tot dinadinsul să ne reamintească să punem tricourile la păstrare şi să scoatem de prin dulapuri hainele groase.

La Şcoala de Maiştri Militari şi Subofiţeri a Forţelor Terestre

Basarab I se reflectă în totalitate atmosfera de început de an şcolar. Şi pe aici se găsesc uniforme noi cu mirosul lor specific, doar că cei ce le poartă nu mai sunt copii. Sunt oameni în toată firea, care tocmai au început programul de studii postliceale cu durata de un

an, mai exact cursul de formare a subofiţerilor. Uniforma cea nouă nu este menajată, ci primeşte bo-tezul în poligonul Dobrogostea, unde elevii au început, pe 15 septembrie, modulul de instrucţie militară de bază.

Tabăra forfoteşte de la pri-mele ore ale dimineţii, deşi norii par cam ameninţători. Se anunţă ploaie, dar spectacolul trebuie să continue. Nu se sperie militarul cu una, cu două, iar instrucţia nu se pune în aşteptare pentru capriciile vremii. Ziua se anunţă a fi încărcată. Instrucţia tactică nu prea se împacă cu ploaia. Reacţia la contactul cu inamicul, tehnicile de trecere a obstaco-lelor şi cele de acţiune specifice apărării sau ofensivei pe timp de zi şi de noapte sunt doar câteva dintre şedinţele planificate. Prin tot poligonul vedem grupe de elevi. Se repetă absolut totul, de la deplasarea în dispozitiv până la ruperea luptei. Cu toţii au deja deprinderile formate în unităţile din care provin, însă repetiţia este mama învăţăturii, iar de la soldat gradat profesionist până la subofiţer pasul este mare şi deloc facil. O altă provocare a cursului este reprezentată de încercarea de

a forma coeziunea între oameni diferiţi, veniţi din locuri diferite. Este drept că proverbul câte bor-deie, atâtea obiceie nu se aplică într-un sistem atât de uniformizat cum este armata. Cu toate aces-tea, fiecare elev vine cu propriul bagaj de obişnuinţe, cunoştinţe sau norme de conduită impuse de colectivul din care provine.

Orice început este greu, mai ales când ai mai avut parte de câ-teva plecări de la start de-a lungul vieţii. Oare ce îi determină pe oa-meni să o ia de la capăt iar şi iar?

Caporalul Maria Manuela Mircea vine de la Şcoala de Aplicaţie pentru Logistică General Constantin Zaharia. Se află în sistemul militar de aproximativ patru ani şi mărturiseşte că a ales acest drum din curiozitate şi dragoste pentru uniforma militară. Uşor, uşor, după ce intri în sistem te acomodezi, începe să îţi placă, măr-turiseşte ea. Bineînţeles că apare şi dorinţa de mai mult, aşa că a lăsat

casa în grija soţului şi a făcut următo-rul pas în carieră. Dorul de casă este mare, dar cu susţinere din partea fa-miliei nimic nu pare imposibil. Până la urmă, oricât de greu ar fi, timpul tot o să treacă.

Caporalul Ionuţ Flavius Ruican a lăsat în urmă Regimentul 61 Rachete Pelendava, din Craiova. A avut funcţia de şofer, iar cum dra-gostea pentru arma auto nu moare

aşa uşor, se instruieşte pentru ace-eaşi specialitate. La sistemul militar a îndrăgit întotdeauna siguranţa, dar şi posibilitatea de a avansa în carieră. Am ales să urmez cursul de formare subofiţeri pentru că vreau să văd până unde pot să ajung în sis-tem. Aşadar, ambiţia este cuvântul care îl caracterizează.

După opt ani de armată şi o mi-siune în Zabul, Afganistan, caporalul Cătălin Constantin Dobre a hotărât să facă următorul pas. Provine din Batalionul 20 Infanterie Scorpionii Negri, din Craiova, acolo unde în-deplinea funcţia de pistolar puşcaş lunetist. Misiunea nu a fost cel mai simplu lucru: patrulele erau zilnice, riscul era mare, dar provocarea a fost formarea coeziunii dintre oameni. Acum se află la Piteşti, din nou de-parte de familie. Soţia îl înţelege şi îl sprijină. În cariera militară trebuie să faci şi sacrificii, spune el.

Tot de la infanterie, din Brigada 2 Infanterie Rovine, însă de pe funcţia de cercetaş vine şi caporalul Alina Diaconu. Consideră că în tot ceea ce înseamnă cercetare, lucrurile sunt făcute cu profesionalism. Şi-a dorit să avanseze în carieră şi a fost susţinută de soţul său în toate demersurile. Deşi dorul de casă şi de copil este mare, strânge din dinţi şi îşi urmează visul. L-am lăsat acasă pe cel mic, însă toate sacrificiile le facem pentru binele copiilor, spune ea.

Caporalul Eliodor Miloş are o poveste frumoasă. Vine de la baza militară din Deveselu şi poate fi numit cu uşurinţă omul schimbă-rilor. La mai mult de treizeci de ani, şi-a schimbat radical cariera, iar din profesor de educaţie fizică a de-venit militar. Acum a venit vremea pentru o nouă schimbare, iar pasul l-a făcut atât din ambiţie, cât şi la îndrumarea comandanţilor pe care i-a avut şi cărora le mulţumeşte cu orice ocazie.

Morala este una singură: nici-odată nu este prea târziu pentru schimbări. Cariera se construieşte pas cu pas, prin muncă şi sacrificii,

nu peste noapte. Nimeni nu s-a născut direct pe culmile succesului, iar ambiţia este motorul care pune întotdeauna în mişcare angrena-jul numit om. Fără sacrificiu, fără determinare şi curaj, victoria este lipsită de gust. Unde ar fi satisfacţia dacă lucrurile pe care ni le dorim ne-ar veni pe tavă?

Am părăsit poligonul Dobrogostea pe o ploaie torenţială, cu o mare doză de admiraţie pentru oamenii care au avut curajul de a face o schimbare. Şi nu oricum, ci prin muncă şi pasiune. n

Observatorul militar Nr. 37 / 21 – 27 septembrie 201610

AZIMUT

Aproximativ 250 de participanţi din cadrul NATO au fost prezenţi la cea de-a doua ediţie a Conferinţei internaţionale militare de ştiinţe comportamentale. O creştere numerică faţă de ediţia precedentă – 200 de participanţi.

În cadrul conferinţei, Sanela Dursun, Director Personnel and Family Support Research la Department of National Defence, Ottawa (Canada), a vorbit despre programele structurii din care face parte şi s-a axat pe modul în care câmpul de luptă poate influenţa sănătatea mintală a militarilor şi relaţiile de familie. Ulrike Beckmann-Zimmermann, de la Multinational Joint Headquarters, Ulm, a făcut o prezentare a organizării psihologiei militare din Germania şi s-a referit şi la Simpozionul Internaţional de Psihologie Aplicată, care urmează să aibă loc în Germania, anul acesta, şi, în 2018, în România.

La deschiderea conferinţei, au mai luat cuvântul: Dragoş Iliescu, pre-şedintele executiv al International Test Commission, Mihai Aniţei, pre-şedintele Colegiului Psihologilor din România, şi generalul Ştefan Dănilă, reprezentant al ministrului apărării naţionale.

Psihologii care lucrează în armată să se întrebe ce pot face ei pentru profesie, nu ce poate face ea pentru ei. Această conferinţă este un exemplu despre ce puteţi dumneavoastră să faceţi pentru sistem şi vă rog să vă gândiţi ce altă contribuţie puteţi avea pentru profesie, în general.

Prof. univ. Dragoş Iliescu

constantinpistea@presamil.roMaior Constantin Piştea

Foto: Eugen Mihai

Evenimentul, unul dintre cele mai importante din România, a avut loc săptămâna trecută,

la Cercul Militar Naţional.

Conferinţa internaţională militară de ştiinţe comportamentale – ediţia a II-a

Scopul declarat a fost acela de a oferi o platformă unitară de lucru pentru sociologii şi

psihologii militari, ca şi pentru alţi practicieni din domeniul ştiinţelor comportamentale, care au deschi-dere către personalul din structuri-le de securitate naţională, în acord cu practicile şi recomandările par-tenerilor NATO.

Timp de două zile, 14 şi 15 septembrie, specialiştii au dezbătut intens, în cadrul workshopurilor ori prin lucrările prezentate, în legătură cu informaţii de referinţă din dome-niile psihologiei clinice şi psihote-rapiei, psihologiei muncii şi a trans-porturilor, psihologiei şi sociologiei organizaţionale, cu aplicabilitate în mediul militar. Aşa cum a menţionat generalul de flotilă aeriană dr. Liviu-Marilen Lungulescu, şeful Direcţiei management resurse umane (DMRU), cel care, de altfel, a oficia-lizat deschiderea lucrărilor confe-rinţei, au avut loc opt workshopuri coordonate de personalităţi cu mare experienţă în domeniile respective şi au fost prezentate lucrări ştiinţifice în cadrul a trei sec-ţiuni: Evaluarea şi motivarea resursei umane, Diagnoza organizaţională şi

rolul factorului uman în performan-ţa echipelor complexe, Rezilienţa şi intervenţia în situaţii de criză şi de dislocare a forţelor.

Urez bun venit reprezentanţilor Canadei, Croaţiei, Germaniei, Marii Britanii, Suediei şi Statelor Unite ale Americii atât la sesiunea plenară a conferinţei, cât şi la lucrările Grupu-lui de lucru NATO pe probleme de sănătate mentală, cu tema Violenţa sexuală în organizaţia militară, a menţionat şeful DMRU. Suntem deosebiţi de onoraţi de prezenţa acestora şi le mulţumim pentru fap-tul că au acceptat să-şi împărtăşeas-că experienţa profesională cu noi şi în cadrul acestei conferinţe.

Colonelul dr. Vasile Marineanu, şeful Centrului de investigaţii so-ciocomportamentale, structură subordonată DMRU şi organiza-toarea manifestării ştiinţifice, a radiografiat în discursul său din introducerea conferinţei reuşitele Centrului, de la constituirea sa, în anul 2014: Centrul de investigaţii sociocomportamentale a abordat în mod constant şi a susţinut o serie de domenii care studiază comporta-mentul uman în organizaţia milita-ră, ca un răspuns firesc la realitatea socială complexă, specifică timpu-rilor actuale şi mediului operaţional în care Armata României execută misiuni. De aceea, două dintre aces-te domenii, asistenţa psihologică şi

cercetarea sociologică sunt aborda-te astăzi dintr-o perspectivă nouă, modernă. Colonelul Marineanu a vorbit despre pregătirea psiholo-gică a personalului şi despre con-trolul stresului operaţional, domenii reglementate astăzi printr-o dispo-ziţie comună a şefilor Statului Major General şi DMRU, despre nevoia de evaluare psihologică diferenţiată atât în cadrul selecţiei, cât şi al evaluărilor psihologice periodice, precum şi despre reînnoirea instru-mentelor de evaluare psihologică, atât prin achiziţionarea unor teste noi, de ultimă generaţie, licenţiate şi validate la nivel naţional şi in-ternaţional, cât şi prin adaptarea unor scale clinice scurte şi uşor de administrat, specifice evaluărilor de tip screening. Sperăm ca această iniţiativă a noastră să fie urmată de acţiuni similare şi la nivelul altor structuri de asistenţă psihologică din SMG, categorii de forţe şi comanda-mente, a spus colonelul Marineanu.

De asemenea, şeful Centrului de investigaţii sociocomporta-mentale nu a uitat să menţioneze cursurile de asistenţă psihologică a militarilor în teatrele de operaţii şi a celui de formare în psihoterapii cognitive şi comportamentale, derulate în colaborare cu Asociaţia de Psihoterapii Cognitive şi

Comportamentale din România. Pe de altă parte, a fost implemen-tat, chiar anul acesta, un sistem de evaluare standardizată şi compu-terizată a climatului organizaţio-

nal, care va permite radiografierea în timp util a cauzelor posibilelor disfuncţionalităţi, la nivelul fie-cărei unităţi militare. Nu au fost uitate nici cercetările sociologice recente ale Centrului, care au vizat

analizarea opiniilor militarilor de la toate nivelurile ierarhice cu privire la satisfacţia profesională, angaja-mentul organizaţional, fluctuaţia de personal etc.

Sigur, atât de multe reuşite nu ar fi fost posibile fără sprijinul eşaloanelor superioare, după cum un merit deosebit îl au şi speci-aliştii externi, cei care au sprijinit demersurile Centrului. Iar colonelul Marineanu le-a adresat mulţumiri, menţionându-i pe câţiva: profesorul universitar Dragoş Iliescu, preşe-dinte executiv al International Test Commission, profesorul universitar Daniel David de la Universitatea din Cluj şi Institutul Albert Ellis din New York, profesorul universitar Constantin Ticu de la Universitatea A.I. Cuza din Iaşi şi profesorul univer-sitar Mihai Aniţei, preşedintele Cole-giului Psihologilor din România.

Toate aceste schimbări presupun exigenţe profesionale sporite, ce nu pot fi atinse decât prin contacte interdisciplinare permanente, prin valorificarea experienţei profesiona-le a partenerilor noştri de coaliţie şi, nu în ultimul rând, prin iniţierea unor relaţii de colaborare cât mai consis-tente cu specialişti civili, psihologi, sociologi, medici, antropologi. Am convingerea că această conferinţă va reuşi să fie un pas important în acest demers, întrucât reuneşte aces-te categorii de specialişti, militari şi civili deopotrivă, a conchis colone-lul dr. Vasile Marineanu. n

Observatorul militar 11Nr. 37 / 21 – 27 septembrie 2016

REPERE

Săptămâna trecută, secretarul general al MApN, Codrin-Dumitru Munteanu, a mers la Buşteni pentru a iniţia un dialog cu autorităţile locale în scopul identificării unor parteneriate culturale şi turistice menite să pună în valoare monumentul din Caraiman, preluat de minister în vederea reabilitării.

Proiectul reabilitării Crucii Eroilor Neamului este în grafic!

Pentru a vedea starea monu-mentului, secretarul general al MApN a urcat la Crucea Eroilor

Neamului însoţit de city-managerul oraşului Buşteni, Marian Ilie, redac-torul-şef al săptămânalului Observa-torul militar, colonel Florin Şperlea, şi Valer Geantă, angajatul Primăriei Buşteni care are în grijă, printre alte-le, asigurarea iluminatului crucii. Am făcut parte din acest mic grup şi, astfel, am urcat pentru prima dată la monument, cu două zile înainte ca acesta să sărbătorească 88 de ani. De la cabana Babele, unde am ajuns cu telecabina, nu am mers pe trase-ul folosit de majoritatea turiştilor, ci am coborât spre cabana Caraiman. Un traseu mai dificil pentru cei mai puţin experimentaţi, dar spectacu-los. Cărăruia prea strâmtă adesea, pe Brâna Caraimanului, mi s-a părut a fi o adevărată încercare pentru condiţia mea fizică. Am stat în cumpănă, la un moment dat, dacă

Urmele trecerii timpului pe soclul monumentului.

O imagine virtuală a muzeului ce va fi realizat în încăperile soclului.

Secretarul general al MApN, Codrin-Dumitru Munteanu, colonelul Florin Şperlea şi city-managerul oraşului Buşteni, Marian Ilie, discutând despre starea monumentului şi posibilităţile de reabilitare.

Irina-Mihaela Nedelcu

merg mai departe sau nu. O scurtă ezitare, fiindcă formula încuraja-toare a colonelului Florin Şperlea – o dată-n viaţă trebuie să ajungi la Crucea Eroilor Neamului! – m-a făcut să-mi doresc să merg mai departe. Primii care au ajuns la monument au fost secretarul general Codrin Munteanu şi city-managerul Marian Ilie. Eu şi Valer Geantă am ales vari-anta relaxată a plimbării montane, cu popasuri binevenite pentru odih-nă, savurând peisajele superbe care ni se dezvăluiau treptat, cu fiecare etapă parcursă. Am discutat înde-lung, descoperind în Valer Geantă un povestitor înnăscut şi hâtru, şi am aşteptat să-şi facă apariţia caprele

negre, dar ele, încăpăţânate, după o oră şi jumătate de urcuş, nu s-au prezentat la întâlnirea atât de dorită.

Când am ajuns aproape de mo-nument am încercat să-mi închipui cum arăta acel platou în urmă cu 90 de ani, în 1926, când a început construcţia Crucii. M-am uitat de jur împrejur pentru a descoperi lo-curile pe unde veneau carele trase de boi, caii şi voluntarii. Se spune că sculele, lemnul, piesele metalice componente şi restul materialelor necesare au fost transportate cu

trenul până la staţia CFR Buşteni. De acolo, o parte dintre traversele metalice şi celelalte materiale de construcţie au fost transportate de care cu boi pe ruta Buşteni–Sinaia–Vf. Păduchiosul–Vf. Dichiu– Platoul Bucegi–Vf. Caraiman, iar restul ma-terialelor cu funicularul Fabricii de Hârtie Buşteni, pe Valea Jepilor până în Cantonul Schiel, apoi pe platoul Bucegi, de unde au fost duse cu caii şi măgarii până în vârful Caraiman. Cunoscătorii acestor trasee îşi vor imagina poate mai lesne dificultăţile pe care le vor fi întâmpinat aceşti temerari. De asemenea, se spune că regina Maria însăşi a supravegheat îndeaproape construcţia la care au

participat benevol elevi şi studenţi mobilizaţi de Societatea Cultul Eroilor a cărei tradiţie o continuă as-tăzi Asociaţia Naţională pentru Cultul Eroilor Regina Maria.

Am ajuns pe marginea abrup-tului către Valea Seacă, acolo unde este amplasat monumentul, şi am avut o strângere de inimă atunci când mi-am dat seama că timpul a lăsat urme adânci pe alocuri, că unul din stâlpii de beton ce sprijină balustrada scării s-a măcinat pe o parte şi s-a depărtat de trepte. Mi-am înălţat privirea spre Cruce şi am văzut-o, aşa cum o văzusem în copilărie printr-un binoclu, de jos, din oraş: înaltă, majestuoasă, semeaţă şi parcă sfidând trecerea timpului. În partea de sus a soclului, într-o arcadă din jurul unei ferestre, am văzut o inscripţie. Spre dezamă-girea mea, am descoperit că nu este ceva care să amintească de momen-tul inaugural, ci un nume, probabil al unui turist mai curajos, care s-a încumetat să urce la Cruce şi a vrut să lase o mărturie a vitejiei sale.

Am păşit cu emoţie în interiorul soclului din beton armat îmbrăcat în piatră de calcar fasonată. În prima încăpere se afla, iniţial, generatorul de energie electrică pentru cele 120 de becuri de 500 W de pe conturul Crucii. Acum, starea în care se află îţi provoacă un imens sentiment de neputinţă şi revoltă faţă de aceia care, de ani buni, au tratat cu atâta indiferenţă acest monument, res-pingând propunerile repetate de conservare şi reabilitare. În partea stângă a încăperii de la parter, se află o scară elicoidală ce duce la etaj, de unde, pe o scară dreaptă, se poate urca pe platforma monu-mentului. Pentru cineva neobişnuit cu înălţimile este destul de dificil să privească atât în jos, cât şi în sus. Jos, oraşul în miniatură şi frumoasa Vale a Prahovei, şerpuind printre munţi. Privind în sus, norii care se mişcă pe cer îţi dau senzaţia că te

plimbi cu monumentul printre ei. Am intrat în perimetrul stâlpului ver-tical al crucii şi am avut impresia că mă uit printr-un tunel metalic spre cer. M-a cuprins ameţeala când i-am văzut aproape de vârf pe secretarul

general Codrin Munteanu şi pe city-managerul oraşului, Marian Ilie, şi m-am gândit la aceia care, în urmă cu 90 de ani, au lucrat la constru-irea acestui simbol al jertfei militarilor români care au căzut pe câmpurile de luptă în anii Primului Război Mondial pentru întregirea neamului.

Am părăsit monumentul cu un sentiment de împă-care sufletească, de mulţumire că am reuşit, măcar o dată, să ajung să-l văd de aproape. Mi-am fă-cut şi o promisiune: aceea că voi reveni când se va realiza o cale de acces pe fir, pe Valea Albă, adică la câţiva zeci de me-

tri de Crucea Eroilor Neamului. Dar până atunci, jurnaliştii militari vor fi prezenţi pe şantierul care se va deschide pentru a vă informa des-pre stadiul lucrărilor de reabilitare a monumentului. n

Observatorul militar12 Nr. 37 / 21 – 27 septembrie 2016

FOTOREPORTAJ

lucian.irimia@presamil.roPlutonier-adjutant Lucian Irimia

Foto: Lucian Irimia

Pe orice aerodrom militar, artileriştii antiaerieni sunt la dator ie. La Baza 95 Aeriană Erou căpitan aviator Alexandru Şerbănescu, ei se instruiesc continuu, au obţinut rezultate foarte bune la trageri şi sunt mândri de arma din care fac parte.

Atenţie! O nouă situaţie de tragere!

Verificarea elementelor de tragere.

Încărcaţi!

Ţintă prinsă!

În căutarea ţintei aeriene.

De veghe cerului senin

În viaţa fiecărui aerodrom militar, artileriştii antiaerieni au rolul lor. Unul deloc de neglijat ca importan-

ţă. Participă la apărarea nemijlocită a aerodromului, veghind la siguranţa aeronavelor pe timpul decolării şi aterizării acestora. Acum, la sărbători-rea centenarului armei, de la doborâ-rea primului avion inamic, artileriştii antiaerieni băcăuani se instruiesc cu intensitate.

La Bacău, în cadrul Bazei 95 Aeriană, i-am văzut de multe ori la instrucţie pe artileriştii antiaerieni. Tăcuţi, modeşti, ei ştiu că doar prin instruire continuă pot să-şi îndeplinească misiunea. La vitezele actuale ale avioanelor, secun-dele sunt unităţi mari de măsurare a timpului. Aşa că, automatismele dobândite prin pregătire trebuie men-ţinute prin bareme dure.

Tunuri, servanţi, complexe radi-otehnice de tragere, comandanţi, totul este un sistem care a obţinut în poligonul de la Capu Midia rezultate foarte bune. Şi mărturie stau inclusiv ţintele aeriene doborâte acolo, în aplauzele celor prezenţi.

Avioanele şi elicopterele decolau şi aterizau. Un bun prilej pentru artileriş-tii antiaerieni să se instruiască. Lupta cu viteza aeronavelor, cu baremele proprii, de ce nu cu limitele umane, necesită mult antrenament până să auzi: Ţintă prinsă! Un efort, cu multă transpiraţie, nervi, dar care se poate fructifica din plin la tragerile reale în poligon. Artileriştii antiaerieni băcă-uani au participat la mai mult de 25 de astfel de acţiuni în Tabăra de Instrucţie şi Poligonul de Trageri Sol-Aer de la Capu Midia, de unde au venit doar cu rezultate foarte bune. Secretul: instrucţia.

Artileriştii antiaerieni băcăuani sunt întotdeauna la datorie! Misiunea noastră principală o îndeplinim cu succes, rezultatele obţinute în poligo-nul de la Capu Midia stau mărturie. Este adevărat, avem nevoie de mult antrenament, multă dorinţă şi motiva-ţie. Anul acesta este unul mai special, sărbătorim centenarul armei pe care o slujim, aşa că avem un motiv în plus să ne instruim mai bine, a declarat co-mandantul batalionului, locotenent-colonel Romeo Tudorii. n

Observatorul militar 13Nr. 37 / 21 – 27 septembrie 2016

În complexul radiotehnic, toate mişcările sunt monitorizate.

Cu ochii larg deschişi!

Verificarea parametrilor de lucru.

Atenţie! O nouă situaţie de tragere!

Secretul reuşitei:instrucţia.

La posturi!

Secretarul de stat american, John Kerry, şi ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, au căzut de acord asupra modului în care

cele două puteri ar putea coopera în lupta împotriva grupării Daesh şi a celor afiliate Al-Qaeda din Siria. Acordul prevede o încetare a focului pe întreg teritoriul Siriei, obligând ast-fel forţele guvernamentale siriene, sprijinite de ruşi, rebelii sprijiniţi de SUA, dar şi forţele puterilor regionale implicate, cum ar fi Turcia, Arabia Saudită şi Iranul, să oprească luptele. Kerry a declarat că planul are potenţialul de a marca un punct de inflexiune în conflictul din zonă, dacă este pus în aplicare. Scopul este acela de a relua, în condiţii de încetare totală a focului, procesul de pace mediat de ONU între reprezentanţii guvernamentali şi cei ai opoziţi-ei siriene, în acest timp cele două mari puteri concentrându-se pe lovirea jihadiştilor extre-mişti.

SUA şi Rusia îşi dau astfel mâna într-un parteneriat militar menit să pună capăt unui conflict civil care a făcut, până în prezent, peste 500.000 de victime şi a forţat milioane de oa-meni să se refugieze din calea luptelor. Lavrov a subliniat, la rândul său, că acesta este doar începutul unei noi relaţii dintre cele două sta-te. Washingtonul trebuie să determine rebelii sirieni să rupă legăturile cu jihadiştii din grupa-rea Jabhat Fateh al-Sham, afiliată anterior Al-Qaeda, care s-au amestecat printre ei. Moscova

trebuie să pună presiune pe regimul al-Assad să stopeze ofensiva împotriva forţelor de opo-ziţie în anumite regiuni, care nu au fost însă specificate. Lavrov a declarat că guvernul sirian a fost informat despre aceste înţelegeri şi este gata să le pună în aplicare, iar Kerry a spus că aranjamentele vor fi valabile dacă reprezentan-ţii guvernului şi opoziţiei siriene îşi îndeplinesc obligaţiile. El a mai reamintit că s-a mai făcut o astfel de încercare care a permis o încetare pe timp scurt a focului şi ajungerea în zonă a

transporturilor cu ajutoare, dar care nu a fost însă respectată, rezultând în reluarea luptelor şi a vărsării de sânge.

Acest acord este punctul culminant a luni de eforturi diplomatice, care au inclus patru întâlniri între Kerry şi Lavrov, din august până acum, precum şi o întâlnire recentă între preşe-dintele american, Barack Obama, şi omologul său rus, Vladimir Putin, în China. n

Observatorul militar14 Nr. 37 / 21 – 27 septembrie 2016

Generalul canadian Christine Whitecross a fost nominalizată pentru ocuparea funcţiei de co-

mandant al NATO Defense College de la Roma, înce-pând de anul viitor.

Whitecross, care în prezent este liderul serviciu-lui personal al armatei canadiene, a fost în ultimul an vârful de lance al unei investigaţii ample la nivel înalt referitoare la comportamente sexuale inadecvate în rândul forţelor armate canadiene. Operaţia Honour, cum a fost denumită investigaţia, a fost iniţiată în urma unui raport privind acuzaţii de comportament sexual nedemn în rândul personalului armatei cana-diene, elaborat de o fostă judecătoare de la înalta curte de justiţie canadiană. Generalul Whitecross este una dintre cele mai decorate femei în uniformă din forţele armate ale Canadei şi este foarte apreciată în comunitatea militară pentru calmul ei, pentru inteligenţa deosebită şi pentru dorinţa şi abilitatea de a se implica în rezolvarea problemelor provocatoare. Whitecross este, conform pregătirii de bază civile, inginer chimist, iar prin pregătirea militară este inginer de aerodrom.

În cei 34 de ani, petrecuţi în armata canadiană, s-a ocupat de operaţiile milita-re canadiene dincolo de cercul arctic, în baza Yellowknife, a îndeplinit misiuni în Germania, fosta Iugoslavie şi Afganistan, unde, având gradul de general cu o stea, a fost adjunct al şefului de stat major al comandantului ISAF. Ea va fi al doilea canadian care va conduce NATO Defense College, după generalul (r) Richard Evraire, în 1992. n

Franţa şi Germania au preluat, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la finele lunii au-gust, misiunea de poliţie aeriană în statele baltice de la Portugalia şi Marea Britanie.

Liderul misiunii până la sfârşitul anului va fi Franţa, care va opera patru avioane Mirage de la baza aeriană de la Šiauliai, din Lituania. Germania va contribui cu patru aeronave Eurofighter Typhoon, care vor fi staţionate la baza aeriană de la Ämari, în Estonia.

Avioanele şi piloţii vor fi în stare operaţională permanentă, pentru a putea reacţiona rapid la orice apropiere de spaţiul aerian aliat. Aeronavele NATO au înce-put să asigure securitatea aeriană a celor trei state baltice încă de la aderarea acestora la Alianţă, în 2004. Aceasta a fost cea de a 42-a rotaţie pentru misiune, care a că-pătat proeminenţă după anexarea

ilegală a peninsulei Crimeea de Rusia şi sporirea activităţii militare a acestei ţări în regi-unea Mării Baltice. NATO efectuează mai multe misiuni de poliţie aeriană în spaţiul ae-rian al statelor care nu au avioane de luptă. Astfel, aeronavele aliate asigură permanent securitatea aeriană în Albania, Estonia, Letonia, Lituania şi Slovenia. n

Americanii au comemorat victi-mele atacurilor care au schim-

bat lumea. Ceremoniile au marcat scurge rea a 15 ani de la evenimente-le tragice şi au inclus citirea numelor celor decedaţi, tragerea clopotelor bisericilor şi un show de lumină or-ganizat la locul unde se ridicau cele două turnuri gemene din New York. Ceremoniile au fost întrerupte de şase momente de reculegere. Patru pentru a marca orele la care avioanele deturnate au lovit turnurile gemene, Pentagonul şi ora la care cel de al patrulea s-a prăbuşit în Pennsylvania, iar ultimele două pentru a marca momentele în care cele două turnuri s-au prăbuşit. Ceremoniile din New York s-au desfăşurat lângă memorialul construit pe amprenta la sol a celor două turnuri.

Deşi au fost prezenţi la ceremonii mulţi demnitari, nu au fost rostite nici un fel de discursuri oficiale la New York, menţinându-se astfel tradiţia care a început în 2012. În lo-cul celor două turnuri gemene se ridică acum One World Trade Center, cunoscut de ase-menea şi ca Freedom Tower, cel mai înalt zgârie-nori din emisfera vestică, având 541 de metri. Guvernul american a dorit să marcheze cei 15 ani de la evenimente mutându-şi birourile din New York în Freedom Tower. La Pentagon, ceremoniile s-au desfăşurat în prezenţa preşedintelui Barack Obama, care a depus o coroană de flori.

Atacurile asupra Americii, revendicate de Osama bin Laden, au dus la declanşa-rea războiului din Afganistan. La Kabul, comandantul forţelor internaţionale, generalul american John Nicholson, a organizat o ceremonie în memoria trupelor NATO, parte-nere şi afgane căzute la datorie de la declanşarea acestui război. Nicholson a ţinut cu acest prilej un scurt discurs în care a subliniat că, din păcate, Afganistanul este încă departe de o situaţie de pace. n

LUMEA DE AZI

Pagină realizată de Silvia Mircea

Pagina „Lumea de azi” utilizează informaţii preluate de la agenţii de presă şi din publicaţii de specialitate care apar în întreaga lume.

Acord SUA-RusiaDupă negocieri maraton care au avut loc la Geneva, SUA şi Rusia au ajuns la un acord în pri-vinţa cooperării în conflictul din Siria.

Principalul obiectiv urmărit va fi sporirea promptitu-dinii, astfel încât să se asigure livrarea capabilită-ţilor într-un interval de unu la cinci ani.

15 ani de la 9/11

Apărarea spaţiului aerian al statelor baltice

Numire la conducerea NATO Defense College

Optimizarea înzestrării în Forţele Terestre americane

Liderii armatei americane iau măsuri pentru a con-trola mai strâns procesul de înzestrare a trupelor.

Forţele Terestre americane au o istorie dureroasă în privinţa achiziţiilor, marcată de greşeli în dezvoltarea şi procurarea de echipamente majore, în diminuarea standardelor stabilite, a costurilor, precum şi a duratei de

timp scursă până la ajungerea echipamentelor la trupe.Din aceste motive, conducerea Forţelor Terestre a înfiinţat un organism,

Rapid Capabilities Office (RCO), care se va ocupa direct de aceste aspecte. În prezent, există o structură denumită Rapid Equipping Force, care se ocupă însă numai de trimiterea către trupe a echipamentelor aflate în stoc, iar acest pro-ces durează în mod normal 180 de zile. Există apoi programe majore de înzes-trare, care durează 15-20 de ani, ce sunt adesea anulate după un număr de ani de eforturi în domeniul dezvoltării sau care, la momentul ajungerii la trupe, sunt deja depăşite.

Principalul obiectiv al noului RCO va fi să asigure livrarea capabilităţilor într-un interval de unu la cinci ani, conform celor declarate de secretarul Forţelor Terestre, Eric Fanning. RCO va asigura o mai mare promptitudine în livrarea echipamentelor necesare imediat sau pe termen scurt ale militarilor şi va eva-lua ideile care vizează un proces de achiziţii inovator şi flexibil. Fanning a mai subliniat că adversarii SUA au studiat capabilităţile armatei americane şi au căutat vulnerabilităţile acestora, demarând în paralel procese de modernizare ambiţioase care să reducă diferenţele tehnologice existente. Noile capabilităţi ale Rusiei şi nevoia de a le contracara au fost un factor determinat în decizia de a optimiza sistemul de achiziţii şi înfiinţarea RCO. Un alt element important a fost şi faptul că forţele americane operează inclusiv în zone în care au acces cu greu sau nu au acces, fapt care reclamă dezvoltarea de capabilităţi specifice pentru lupta în asemenea condiţii.

Printre principalele domenii de interes ale RCO se pot enumera prioritiza-rea soluţiilor integrate, prototipizarea rapidă şi dotarea cu echipamente pentru războiul electronic şi cibernetic, asigurarea sustenabilităţii, precum şi dezvol-tarea de sisteme, mai ales cele care permit poziţionarea şi navigarea în zone fără acces la serviciile GPS. RCO va avea un lanţ de comandă scurt, format din-tr-un consiliu de conducere prezidat chiar de secretarul Forţelor Terestre, şi va urmări în paralel reducerea birocraţiei din procesul de achiziţii. n

Observatorul militar 15PASIUNI

Nr. 37 / 21 – 27 septembrie 2016

Plutonier Alina Crişanalina.crisan@presamil.ro

Armată, tenis şi poezie

Poartă cu mândrie uniforma de militar, a câşti-gat nouă turnee de tenis şi a scris peste 100 de poezii. Trei ipostaze ale aceluiaşi om: Alin Marian Poalelungi.

Când joci contra unui prieten, mai ales în competiţii, prietenia devine şi mai strânsă. Eu asta simt.

Fiecare turneu este o poveste şi naşte noi poezii.

Din poezie să faci artă,Chiar dacă versurile scriseDe-un stilou şi-o călimarăS-au dus...Esenţa mesajului în veci n-a apus,Modul de a recita,De-a intra în poveste,De a naşte emoţii, speranţă, tristeţe,O găseşti în poezie,Într-o oarecare cartePrăfuită, îngheţată de atâtea inimi...moarte

Ce mă defineşte cel mai bine... armata, tenisul şi poezia. Combinaţia aceasta îmi dă

foarte multă linişte, se prezintă, scurt, militarul.

Soldatul Alin Marian Poalelungi, pistolar la Brigada 30 Gardă Mihai Viteazul, a crescut cu poveştile din armată ale buni-cului său, veteran de război. Nu se gândea atunci, când asculta fascinat pe prispa din faţa casei detalii despre bătălii din Al Doilea Război Mondial, că, peste ani, va purta şi el uniforma militară. Dacă l-ar vedea bunicul acum... Era tâmplar de meserie şi mereu dădea o mână de ajutor semenilor. Pentru asta era cunoscut şi apreciat în toată zona Moldovei. În Al Doilea Război Mondial, a fost subofiţer pe front. De fiecare dată când mer-geam la ţară, nu voiam să mă uit la televizor. Stăteam pe prispă cu bunicul şi îmi spunea multe poveşti. Înspăimântătoare, dar mie îmi plăceau, îşi aminteşte, nostalgic, militarul.

Unul dintre episoadele lui pre-ferate s-a desfăşurat în Crimeea. Bunicul lui a fost tot PSL-ist şi mergea în faţa plutonului cu un cercetaş. Pe front, la vreo 200 de metri în faţă, erau alţi lunetişti, nemţi, iar între ei şi bunicul lui Alin o oază. Ambele tabere aveau nevoie de apă. Atât neamţul, cât şi bunicul său şi-au dat seama că nu are rost să tragă unul în celă-lalt. Prima oară s-a dus să ia apă cercetaşul neamţ. Bunicul nu a tras. Apoi, a venit rândul cercetaşului ro-mân. Neamţul l-a împuşcat în cap. Bunicul a rămas cu regretul acesta, că i-a dat ordinul să se ducă să ia apă, semnându-i condamnarea la moarte. Noi, românii, suntem mai sufletişti. Şi el putea să tragă, dar a ales să nu o facă... Apoi, a căzut prizonier la ruşi, pentru opt ani. S-a întors din război cu un glonţ în genunchi, ce l-a împiedicat să meargă normal mult timp. Când

s-a întors de pe front, a renunţat complet la armată. Îi ajunsese. A murit la 93 de ani, dar i-au rămas poveştile pe care, acum, Alin le duce mai departe.

Am intrat în sistemul militar în 2013. Eram student în anul al II-lea la un master în Studii de securitate şi apărare, la Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir, unde şeful mas-

terului era generalul (r) Constantin Degeratu. Să devină militar a fost propunerea mamei sale. Auzise de existenţa unor locuri în ar-mată. Lui Alin i-a surâs ideea. A ales să intre în rândul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti pentru că nu voia să piardă anul de master. Eram foarte pasionat de ceea ce studiam. Ca să dau la ofiţeri, tre-

buia să mă duc la Sibiu, pentru că Academia Tehnică Militară ieşea din calcul, urăsc matematica atât de mult pe cât iubesc istoria. Dar vrea să intre în rândul ofiţerilor, în viitor. Aşteaptă să i se termine contractul.

Sportul i-a plăcut dintotdea-una. A început cu fotbalul. A fost legitimat patru ani la Steaua, la ju-niori. Lângă terenul de fotbal, era cel de tenis de câmp şi obişnuia să meargă şi acolo. Aveam un prieten foarte bun care făcea tenis şi m-a învăţat mişcările corecte. Imediat ce m-am lăsat de fotbal, m-am apucat de tenis. A renunţat la fotbal, în primul rând, din cauza şcolii. Este greu să le împaci pe amândouă şi am avut şi două accidentări la glez-nă, una după alta. Am gândit că de sport de poţi lăsa şi reapuca în orice clipă, dar de şcoală nu.

A participat la primul turneu, în cadrul Tenis Partener, un circuit dedicat tuturor amatorilor de tenis din România, în noiembrie 2012. Am luat bătaie, cu scorul 6-0, 6-1. Aşa că primul turneu şi primul meci au fost, totodată, şi primul duş rece. Dar s-a mobilizat şi, apoi, a câştigat nouă turnee la rând, la simplu şi la dublu. Am câştigat şi două turnee internaţionale şi am jucat o finală la Ruse, în 2015, la simplu şi la dublu, şi, în 2016, la Albena. Iar cu un an în urmă, a câştigat un turneu în Grecia, la simplu şi dublu. Acum, la nivel naţional, în circuitul Tenis Partener, este pe locul 37 la simplu şi 62 la dublu. Şi este abia la început.

A avut şi momente grele, dar nu s-a gândit niciodată să renunţe. Spre exemplu, în semi-finala turneului de anul acesta de la Câmpina, a căzut pe mână. I s-au umflat trei degete. N-am vrut să renunţ, pentru că nu am în vocabular acest cuvânt. Am jucat finala în două degete. S-a ales cu o dublă fractură la un deget, atunci, dar nu a vrut să îşi pună mâna în ghips, pentru că urma turneul de la Albena. Am mers aşa şi am ajuns până în finală. Am pierdut finala cu 5-7, 7-5, 6-7, 11-13. Adică, la două puncte. Alin face cinci antrena-mente pe săptămână, pe suprafaţă

hard, în parcul Sebastian, pe un teren public. Iese din tura de pază, doarme două, trei ore, îşi ia ra-chetele, apa şi, până seara la opt, este pe teren. Are nivelul 7 din 8, acesta din urmă fiind cel mai bun. A fost legitimat şi la Steaua o perioadă.

Tot de mic a fost prins şi în mi-rajul versurilor. Are şi o memorie extraordinară, când vine vorba despre poezii. Ţin minte că eram în clasa a II-a, voiam să ies la joacă, dar aveam de învăţat poezia Muma lui Ştefan cel Mare. M-am dus, am deschis cartea şi am citit-o o dată. I-am spus mamei: gata! Nu m-a crezut. A luat cartea şi m-a pus să o recit. Nu am avut nicio problemă.

Acum trei ani a început să scrie poezii. Se inspiră din orice – dialo-gul cu prietenii, amintiri, turnee.

Mă ajută foarte mult. Consider că este o gimnastică a minţii. Am scris peste 100 de poezii şi vreau, până la sfârşitul anului, să public un volum. Asta este cea mai mare dorinţă a mea. n

Observatorul militar Nr. 37 / 21 – 27 septembrie 201616

Colonel (r) Victor Neghină

PRO MEMORIA

În a nouăsprezecea zi a lunii august 1896, o familie de oieri sălişteni a sărbătorit venirea pe

lume a fiicei lor, Marina. Tatăl, Nicolae Hociotă, era cioban sau econom de oi, după cum era trecut în registrele primăriei din Sălişte, iar mama, Ana Hociotă, născută Cruţiu, era stăpâna întregii gospodării.

Marina Hociotă s-a făcut cunos-cută în satul natal printr-o inteligenţă deosebită, dovedită prin rezultatele obţinute la învăţătură în primele clase primare, dar şi prin curajul neo-bişnuit de a călări caii familiei când îi ducea la păscut pe luncă. Puţini bă-ieţi de seama ei puteau să o întreacă în strunirea cailor, iar dintre fete niciuna nu avea astfel de înclinaţii haiduceşti. Marina a fost un copil de excepţie. Nimeni nu putea să pre-vadă că acest copil plin de energie va lua calea mănăstirii şi va ajunge o evlavioasă şi cucernică stareţă.

Dar viaţa, ca în multe alte cazuri, cu bunele şi relele sale, a făcut ca destinul copilei să ia alt curs. Când Marina Hociotă era spre sfârşitul clasei a IV-a primară şi nu împlinise încă 12 ani, tatăl său s-a stins din viaţă, suferind în ultimul timp de gută. Noile legi ale învăţământului, care prevedeau învăţarea obliga-torie a limbii maghiare în şcolile româneşti, o fac pe adolescenta Marina să se îndepărteze sufleteşte de şcoală, astfel, la numai 14 ani, hotărăşte, având consimţământul mamei, să îşi părăsească satul natal şi să treacă munţii spre o mănăstire din Moldova. Justificarea plecării o face într-o autobiografie scrisă în anii interbelici: Sunt născută în Să-lişte, lângă Sibiu, unde am stat până la vârsta de 14 ani, când am plecat la mănăstire din cauza prigoanei ungu-rilor, care ne-au lipsit de libertatea de a vorbi limba mamei în şcoală, unde numai în limba ungurească învăţam lecţiile... Am stat la mănăstirea Văratec zece ani. Acolo am fost călugăriţă.

Alegerea mănăstirii Văratec ca loc de refugiu şi reculegere n-a fost una întâmplătoare, acolo se afla o soră a mamei sale, maica Melania Cruţiu. În casa şi sub protecţia aces-teia şi-a petrecut anii de noviciat. După patru ani, a fost primită în rândul

O sălişteancă pe frontul

de la MărăşeştiCea care adeseori a fost alăturată, de istoriografi, eroinei naţionale Ecaterina Teodoroiu, s-a născut în Săliştea Sibiului, iar numele ei de mireană a fost Marina Hociotă.

monahiilor mănăstirii Văratec, pri-mind numele de călugărie Mina.

După izbucnirea Primului Război Mondial, în cei doi ani cât România rămăsese neutră, în mai multe centre din ţară, printre care şi la Mănăstirea Văratec, s-au organi-zat cursuri speciale de Crucea Roşie. Cu mult entuziasm, tânăra măicuţă Mina s-a înscris ca voluntară la acest curs. Avea speranţa, ca mulţi alţi arde-leni care locuiau atunci în România, că armata română se va alătura ar-melor Antantei şi va pătrunde prin trecătorile Carpaţilor pentru elibera-rea fraţilor din Transilvania din robia milenară în care stătuseră. Acest sentiment îl va dezvălui ulterior: Vă puteţi închipui ce bucurie am simţit când am putut să slujim şi să ajutăm pe fraţii noştri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.

În luna mai a anului 1916, România, prin Ministerul de Răz-boi, a început pregătirea mobili-

zării generale. Printre cei înştiinţaţi să fie gata de acţiune s-a aflat şi maica Mina, proaspăt absolventă a cursului sanitar. Ordinul de mobili-

zare cu nr. 671 o înştiinţa pe maica Mina Hociotă de la Mănăstirea Văratec să se prezinte de urgenţă la spitalul comitetului regional de acţiune organizat pe lângă prefec-tura din Tecuci. La acest spital a fost încadrată ca infirmieră.

După intrarea României în răz-boi (august 1916) şi, totodată, după succesiunea de pierderi teritoriale care au survenit în primele luni de război, printre care şi ocuparea Capitalei, frontul s-a stabilizat în sudul Moldovei. Spitalele de cam-panie şi cele regionale din spatele frontului erau pline de răniţi. Maica Mina, la început, a ajutat la alina-rea suferinţelor celor răniţi ajunşi în spital, apoi odată cu reluarea luptelor, din anul 1917, a ajuns în tranşeele din prima linie a frontului, unde sub ploaia de gloanţe şi schije de obuz a participat la scoaterea celor răniţi şi transportarea lor la trenurile sanitare. Îmbrăcată în uni-forma armatei române şi purtând banderola Crucii Roşii pe antebraţul stâng, neprecupeţind nici un efort, zi şi noapte, a ajutat pe cei răniţi şi le-a salvat vieţile. În vara de foc a anului 1917, când trupele române

obţineau strălucitele victorii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, iar numărul răniţilor era din ce în ce mai mare, maica Mina a fost pusă în situaţia de a deţine chiar funcţia de comandant al unui tren sanitar, care transporta răniţii din zona frontului la spitalul militar din Iaşi.

Într-una din acţiunile de salvare a răniţilor din prima linie a frontu-lui, maica Mina a fost grav rănită în zona coapsei stângi, pierzând mult sânge şi fiind în situaţia de a i se amputa piciorul. Transportată la spitalul din Iaşi, a fost salvată de doctorul Gheorghiu. După refacere, este reţinută în Spitalul Militar nr. 271 din Iaşi, de doctorul Gerota, co-mandantul spitalului, pentru a ajuta personalul sanitar la combaterea epidemiei de tifos exantematic, care făcea ravagii în Moldova atât în rân-durile trupelor aflate pe front, cât şi în rândurile populaţiei civile.

Supravieţuind atât războiului, cât şi epidemiei de tifos, pentru me-rite excepţionale, în iulie 1918, prin Decretul Regal nr. 1744, maica Mina Hociotă a fost decorată cu Crucea Comemorativă de Război, precum şi cu insigna Mărăşeşti.

După război, eroina şi-a luat locul în rândul cucernicelor măicuţe de la Mănăstirea

Văratec. În anul 1922, mătuşa Minei,

maica Melania Cruţiu, trece la cele veşnice, iar după un an, maica Mina părăseşte Văratecul şi se mută la Mă-năstirea Nămăeşti, din judeţul Argeş.

Fiind atrasă de ţelul nobil de a îngrijii bolnavii, maica Mina cere şi obţine de la primul patriarh al României, Prea Fericitul Elie Miron Cristea, aprobarea de a se înscrie şi a urma cursurile Institutului Surori-lor de Caritate Regina Elisabeta din Bucureşti. În perioada 1930-1932 frecventează aceste cursuri, iar la 6 mai 1932 obţine Brevetul de ca-pacitate pentru îngrijirea bolnavilor. Practica medicală o face la Spitalul Filantropia (secţiile de chirurgie, contagioşi, ORL şi medicină genera-lă) şi la Spitalul de copii din Capitală.

Între anii 1932-1958, pe lângă activitatea monahală de la Mă-năstirea Nămăeşti, îndeplineşte şi funcţia de medic al comunei Valea Mare Pravăţ, din apropierea oraşului Câmpulung Muscel.

În anii celui de Al Doilea Război Mondial a fost mobilizată la Spitalul militar de zonă interioară nr. 292 din Câmpulung Muscel, unde avea drepturi de hrană şi cazare de tip ofiţeresc, ceea ce confirmă faptul că, potrivit unor istoriografi, în Primul Război Mondial ar fi avut gradul de sublocotenent, grad neconfirmat prin documentele aflate, în prezent, în arhivele militare.

Cu ocazia aniversării unei jumă-tăţi de secol de la celebrele bătălii din zona de operaţii Mărăşti, Mără-şeşti, Oituz, la 13 august 1968, a fost invitată de autorităţile timpului să participe, în calitate de veteran de război, la aceste manifestări desfă-şurate la Mausoleul de la Mărăşeşti, unde a fost decorată cu Medalia Virtutea ostăşească, clasa I. Pasiunea puternică faţă de actul medical o face ca, la vârsta de 78 de ani, în anul 1974, să urmeze cursurile cu temati-că medicală Medicina şi Viaţa, orga-nizate de Universitatea Populară din Câmpulung Muscel, în urma cărora obţine diploma cu nr. 1/1975.

După o viaţă zbuciumată, dedi-cată în mare parte atât semenilor, cât şi Divinităţii, sufletul nobil al maicii Mina, devenită în ultimii ani de viaţă stareţă a Mănăstirii Nămăeşti, în ziua de 10 iunie 1977, s-a înălţat la ceruri unde şi-a aflat locul alături de eroii neamului.

Mormântul său se găseşte în ci-mitirul Mănăstirii Nămăeşti, iar unele dintre urmele vitejiei sale sunt aduna-te şi păstrate într-o vitrină a Muzeului Militar Naţional din Bucureşti. nPansarea răniţilor pe front, 1917.

Observatorul militar 17Nr. 37 / 21 – 27 septembrie 2016

ARTĂ

Muzica Reprezentativă a Ministerului Apărării Naţionale revine pe marile scene de concert, în toată splendoarea ei, aşa cum o ştim...

Maior Cornelia Mihăilăcornelia.mihaila@presamil.ro

Forţa şi zâmbetul baghetei

Alina Constantinescu

Florin Stoica

...Scena este scăldată în lumină. Orchestra s-a aşezat. Dirijorul intră pe scenă. Urcă pe podium. Face o re-verenţă în faţa publicului. Apoi, se în-toarce către orchestră şi înmărmurit, cel mai adesea cu ochii închişi, stă... Stă... Stă... Atunci, tot ceea ce înseam-nă agogic, dinamic, tempo, începutul acela, care poate să fie într-o infinitate de feluri, el îl caută. Prin concentrare şi prin acumularea de energie pozitivă, ia contact cu energiile orchestrei. Şi apoi, începe. Cum? Nici el nu ştie. Depinde de mulţi factori. Acesta este un moment pe care publicul poate că nu-l pricepe, dar îl simte. Şi i se alătură instinctiv şi plenar. Până la acel moment, publicul se foieşte. Iar atunci, aşteaptă. Ce aşteaptă? Naşte-rea actului artistic. Care se întâmplă în clipa aceea, acolo. Restul? S-a tras cortina, se închide uşa şi am plecat spre casă. Dar cu ce am plecat? Cu acea comoară, acea încărcătură din sala de concert care este unică. I-re-pe-tabilă. Un alt moment asemănător nu mai găsim, oricât îl căutăm. Mergem, să zicem, la un alt concert, chiar seara următoare. Cu aceeaşi orchestră, cu aceeaşi partitură. Momentul din seara precedentă nu mai este acolo. Este altceva. Poate fi la fel de frumos sau mult mai frumos, dar este altceva.

Astfel, am stabilit de comun acord cu dirijorul Muzicii Reprezentative a Ministerului Apărării Naţionale, dar

şi şef al Serviciului muzici militare şi inspector pentru arma muzici mi-litare, colonel Aurel Gheorghiţă, că omul nu este numai carne şi oase, ci, în primul şi primul rând, spirit şi energie. Energie pozitivă! Care se trage şi se hrăneşte, invariabil, din credinţă. Întotdeauna când intru la o astfel de reprezentaţie, la un concert, este un moment, mai degrabă o fracţiune de secundă, în care există o rugăciune. Un gând al tău se înalţă undeva... Şi este deosebit de impor-tant. Pentru că te stăpâneşte cu pace. Şi tot calmul tău se revarsă asupra orchestrei, asupra actului artistic şi, în acelaşi timp, asupra a ceea ce construieşti. Este important să pleci cu un astfel de echilibru. Pentru că, până la urma urmei, totul este echi-libru. La care se adaugă, cumva, şi conştientizarea faptului că harul acesta, de a înţelege muzica altfel decât majoritatea lumii şi de dăru-ire prin intermediul ei, nu-ţi aparţi-ne. De foarte multe ori vrem să iasă într-un fel şi poate că ţinem cu dinţii ca să iasă în felul nostru de a privi lucrurile, dar rezultatul este tocmai altul. Şi poate mult mai benefic de-cât hotărâsem noi. Dar, de cele mai multe ori, chiar eşti supărat că nu ai găsit tu soluţia, că nu a pornit de la tine. Dar a ieşit! Primeam întrebări: Cum ai făcut acolo, pentru că a fost o chestie extraordinară, care mi-a plăcut. Unde? Când? Acolo, nu-ţi aduci aminte? ...Nu ştiu! Pentru că lucrul acela nu ţi-a aparţinut. Sigur, aceasta implică neapărat studiul

aprofundat al partiturii şi include teh-nica dirijorală proprie. Tu, acolo, creezi cu ei, cu cei din orchestră. Este foarte important să nu ai ochii în partitură, ci partitura în minte. Doar aşa poţi să conduci orchestra. Pentru că ochii tăi şi toată fiinţa ta se leagă strâns cu partitura.

Dar Muzica Reprezentativă a Ministerului Apărării Naţionale este orchestră militară. Dirijorul este, în egală măsură, comandant. Conduce sau se află la comanda orchestrei? Nu te poţi adresa: Îţi ordon, fă piano! Fă piano, adică să cânţi încet. Canale-le de comunicare specifice nouă sunt altele şi este bine ca aceste lucruri să se mute în zona profesionalismului şi să rămână acolo. Muzicienii noştri sunt oameni foarte bine instruiţi, în proporţie de 90% dintre ei fiind ab-solvenţi de studii superioare, făcute la instrument. Receptivitatea lor la indicaţiile dirijorale este ridicată. Mulţi dintre instrumentiştii militari sunt invitaţi şi în alte orchestre atât din Bucureşti, cât şi din ţară.

Apărării Naţionale. Este tambur major la defilări, protocoale sau sărbători importante şi, în primul rând, solistă la oboi: Studiez acest instrument din clasa a VI-a şi nu mi-aş alege altul. Are un sunet foarte fru-mos. Ştie că este privită şi că toate urechile sunt orientate spre cântecul ei. La opt din zece piese care se cântă într-un concert al nostru am câte un fragment solistic, pentru că acesta este specificul oboiului. Sigur că am emoţii. Dar dirijorul îmi dă siguranţă. Mă susţine din priviri. Şi, parcă, telepa-tic. Trăieşte pentru concerte şi iubeş-te repetiţiile, unde atmosfera este destinsă şi pur familială. Dar îi face plăcere şi postura de tambur major. Aceasta şi datorită colegului său, plutonier adjutant principal Florin Stoica, cel care foarte mult a ajutat-o şi a încurajat-o. La finalul lui octom-brie, însă, el se va pensiona.

Plutonierul-adjutant principal Florin Stoica este cel mai vechi in-strumentist al orchestrei reprezenta-tive a armatei. A cântat sub bagheta mai multor dirijori militari: Fiecare vine cu personalitatea sa, dar noi ne adaptăm imediat. Nici nu avem ne-voie de cuvine. Din gesturi înţelegem ce vrea dirijorul. Plutonierul-adjutant principal Stoica cântă la fagot, un alt instrument care se foloseşte mai mult în sala de concert şi nu în aer liber, pentru că se deteriorează mai repede dacă este ţinut în ploaie, la temperaturi foarte mari sau prea scă-zute. De aceea, la reprezentaţiile din aer liber este şi el tambur major. De când a început cariera şi până acum, de emoţii nu s-a lepădat. Deoarece ştie că fără ele nu ar putea transmite nimic publicului. Când susţii mai ales un moment solo este imposibil să nu ai emoţii. Atunci reprezinţi, de fapt, în-treaga orchestră. Îmi amintesc în mo-mentul acesta turneul din Germania, când am avut 5.000 de spectatori. Un singur reflector ne lumina puternic.

Ne tremurau genunchii de emoţie. Şi trebuia să ne concentrăm la mişcări şi la muzică, totodată. Dar erau emoţii pozitive. După 35 de ani lucraţi în cadrul Muzicii Reprezentative, aproape o viaţă de om petrecută cel mai mult în unitatea militară, nu doar cântând, ci participând şi la tot

Cea mai fotografiată în specta-cole şi printre cei mai tineri membri ai acestei orchestre militare, pluto-nierul Alina Constantinescu, este singura prezenţă feminină a Muzicii Reprezentative a Ministerului

ceea ce înseamnă pregătirea unui militar, instrucţie în poligon şi alar-me, se desprinde de armată – dar nu şi de muzică – cu un regret profund: Festivalurile internaţionale, la care ne reprezentam ţara atât de frumos, con-tinuă să aibă loc. Invitaţiile curg spre noi, lună de lună aproape. Dar nu le mai putem onora, din motive financi-are. Sper, totuşi, să începem iar a duce muzica românească peste hotare.

Şi dacă ni s-a făcut poftă de muzică de fanfară şi de costume militare de gală în lumina reflec-toarelor, trebuie amintit cititorului acestor rânduri că primul mare concert al acestei toamne, susţinut de Muzica Reprezentativă a Minis-terului Apărării Naţionale, va avea loc la 20 octombrie, la Sala Radio, cu prilejul Zilei Armatei României. Ca şi până acum, accesul la repre-zentaţiile orchestrei armatei este gratuit, indiferent de scenele pe care aceasta evoluează. n

Galeria Artelor. Expoziţia de pictură şi desen Un pictor

român la Roma a artistului plastic Augustin Costinescu, deschisă până la data de 22 septembrie.

Sala Foaier. Expoziţia de pictură a artistei plastice Elena

Demetrescu, medic militar în rezervă, deschisă până la data de 25 septembrie.

Sala Rondă. Expoziţia de pictură Anotimpuri a artistei

plastice Aida Popa Dimulescu, deschisă până la data de 25 septembrie.

Expoziţiile pot fi vizitate zilnic, între orele 11.00-19.00. Intrarea este liberă.

Informaţii: www.cmn.ro, www.facebook.com/cmn.ro n

Observatorul militar18CULTURĂ

Nr. 37 / 21 – 27 septembrie 2016

În limba franceză, „socialiser” înseamnă, în primul rând, „a face să fie social”, „a transforma ceva individual în ceva social”, „a trece din sfera individuală în cea socia-

lă”, „a (se) adapta la viaţa socială, la raporturile sociale”. În al doilea rând, în limbajul relaţiilor social-politice, acelaşi verb se referă la colectivizare, etatizare, naţionalizare, adică la scoaterea din proprietatea privată şi la trecerea în proprietatea colectivă (cnrtl.fr/lexicographie/socia-liser). Cu peste un veac şi jumătate în urmă, scriitoarea franceză Georges Sand îşi mărturisea într-o scrisoare impresia că „les voies de communication, les routes, les canaux (...) tout cela devra être socialisé avec le temps” / va trebui, cu timpul, ca atât căile de comunicaţie, drumu-rile şi canalele […] să fie socializate (Georges Sand, „Cor-respondence 1812-1876 III”, 24 Septembre 1848, Calman Lévy, Paris, 1883, p. 90, gallica.bnf.fr/). Peste mai bine de şapte decenii, într-un roman celebru, apărea propoziţia: „les antimilitaristes socialisés discutent gravement sur les vertus cardinales du vers libre” / antimilitariştii socia-lizaţi discută serios despre virtuţile cardinale ale versului liber (Marcel Proust, „Sodome et Gomorhe”, Gallimard, 1924, p. 119).

În engleză, conform lexicografiei, verbul „to socialize” înseamnă „să se facă /să devină social”, „a se constitui pe baze socialiste”, „a organiza participarea la un grup”, dar se utilizează cu un înţeles mai simplu: „a discuta despre lucruri şi a le face într-un mod prietenesc” şi „a învăţa pe cineva să se comporte în mod acceptabil în societate”.

LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA.NICHITA STĂNESCU

Aurelia Năstaseaurelianastase@yahoo.fr

Preluat în limba română din franceză, „a socializa” era utilizat la începutul secolului al XX-lea cu înţelesul „a pune supt regimu’ asociaţiunii” în sintagme precum „a socializa proprietatea” (August Scriban, „Dicţionarul limbii româ-neşti”, Institutul de Arte Grafice „Presa Bună”, 1939).

La mijlocul secolului trecut, în lexicografia academi-că, acest verb era consemnat cu semnificaţiile „a trece în proprietatea întregului popor mijloacele de producţie aflate în proprietatea privată a capitaliştilor”, „a dobândi

caracter social datorită dezvoltării forţelor de producţie” („Dicţionarul limbii române literare contemporane”, Editura Academiei, Bucureşti, 1955-1957 / Dlrlc, dar şi în „Dicţiona-rul explicativ al limbii române”, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1998).

În prezent, în acelaşi cadru, acelaşi înţeles este redat într-un limbaj actualizat: „a trece în proprietatea statului”, „a dobândi caracter social”. Explicaţia a fost însă sporită cu semnificaţia „a (se) integra într-un grup social” („Dicţionarul explicativ al limbii române”, ediţia a II-a revăzută şi adău-

gită, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009). De altfel, în ediţia din 1996 a acestui dicţionar, adjectivului derivat din acest verb, similar formei lui de participiu prezent, i se atribuia sensul asociat unei persoane: „integrat com-portamental, moral etc. într-un grup social”, faţă de de-finiţia anterioară referitoare la muncă şi producţie, nu la persoane: „trecut în proprietatea întregului popor”, „care a dobândit un caracter social” (Dlrlc).

Întrebuinţarea românească actuală este desprinsă de evoluţia neologismului de provenienţă franceză şi rezultă din imitarea rudimentară a unui jargon englez incompati-bil cu subtilităţile intelectuale. Noua „socializare” ar fi „sta-bilirea, întreţinerea sau încurajarea stabilirii de contacte umane” (Florica Dumitrescu şi alţii, „Dicţionar de cuvinte recente”, ediţia a III-a, 2013, Logos): „vorbeam cu anumiţi colegi asta ca să mă socializez printre ei” (eva.ro/cariera/sfaturi); „Copiii învaţă să socializeze şi să fie creativi numai la grădiniţă” (stirileprotv.ro); „foştii şi actualii fotbalişti […] au socializat în Zăvoi” ( jurnalvalcean.ro); „clienţi din cla-sa de mijloc [...] preferă să cheltuie 100-200 de lei într-o seară ieşind şi socializând la cazinou”(bursa.ro); „a blocat temporar accesul la reţelele de socializare” (hotnews.ro).

Limbajul simplist se simplifică în continuare cu încă o aberaţie şi, în loc de „socializare”, s-a ivit adjectivul „social”: „una dintre cele mai populare reţele sociale printre ado-lescenţi” (hotnews.ro); „topul ţărilor cu cei mai mulţi utili-zatori de reţele sociale” (zf.ro); „pericolul ca utilizatorii reţe-lelor sociale să devină victime” (romania-actualitati.ro). n

LA PRIMA LECTURĂ

O altă socializare

Maior Constantin Pişteaconstantin.pistea@presamil.ro

Cercul Militar Naţional

Căpitan Mircea Petala, Frica în război,

Iaşi,1937, pag. 122

CARTEA DE ALTĂDATĂ

Moralul şi materialul de luptă

Moralul este în strânsă depen-denţă de materialul de luptă şi ceilalţi factori de educaţie sunt

numai ajutători, cel mai important rămâ-nând conştiinţa, dacă nu a superiorităţii, cel puţin a egalităţii materiale cu fieca-re din eventualii adversari. Din această conştiinţă, bazată pe date reale, factorii morali îşi trag forţele lor. Nimic nu poa-te egala în vremurile noastre puterea formidabilă a materialului, iar demorali-zarea inamicului nu vine decât în urma

puterii de distrugere a propriului armament.De aceea, pe bună dreptate, generalul

Colin („Les transformations de la guerre”) spune că simptomele cele mai adevărate ale sentimentului ce însufleţeşte o naţiu-ne sunt: calitatea şi abundenţa materialu-lui şi că „patriotismul superficial se mulţu-meşte cu aparenţe, iar când vine momen-tul, găseşte o organizaţie insuficientă sau lipsită de judecată”. n

Când liniştea nu mai e de ajuns

Richard Yates,Revolutionary Road

Editura Litera, 2016,352 de pagini, traducere din engleză:

Bogdan Perdivară

Richard Yates a fost înrolat în armata americană în Al Doilea Război Mondial şi a scris, printre altele, discursurile senatorului Robert Kennedy. Jurnalist, a compus şi texte publicitare sau scenarii de film, şi a debutat în roman cu Revolutionary

Road, în 1961. Avea 35 de ani, iar prima sa carte s-a bucurat de succes, fiind nominali-zată la National Book Award şi primind aprecierile unor scriitori consacraţi, precum Kurt Vonnegut sau John Cheever.

Părinţii lui Richard Yates au divorţat pe când el avea numai trei ani, astfel că micul Richard s-a plimbat prin diverse oraşe, fapt care inevitabil avea să-i influenţeze şi scrisul. De altfel, familia este elementul central din Revolutionary Road, cu o tratare atentă a cu-plului Wheeler, April şi Frank. Aparent fericit, încadrat în normele sociale ale vremii şi cu o oarecare linişte dată de predictibilitatea vieţii de suburbie, April şi Frank ajung să se satu-re tocmai de această linişte. Au prieteni puţini, toţi cu defecte, iar ei simt că vor altceva...

Iniţial, Frank pare supercalificat pentru scăldarea în anonimat, căutând un loc de muncă banal, în care productivitatea lui să nu conteze: „Vreau ceva care să nu mă poată atinge. Vreau o corporaţie mare, umflată şi bătrână, care-a tot bâjbâit făcând bani în

somn în ultima sută de ani, unde trebuie să angajeze câte opt tipi pentru fiecare post fiindcă de la niciunul nu se poate aştepta să-i pese de cheltuielile plicticoase pe care ar trebui să le facă.”

Însă uşor, uşor, din banalitatea zilelor, cuplul Wheeler pare să clocească „revoluţia”, aşa cum, printr-o conexiune parcă prea directă, o sugerează şi numele străzii pe care lo-cuiesc: Revolutionary Road. Şi se gândesc să plece la Paris, April visând că-l poate susţine financiar pe Frank, cât timp el se va acomoda cu noua viaţă. „E ca şi cum am ieşi dintr-o pungă de celofan. (...) Seamănă un pic cu felul în care m-am simţit prima dată în linia în-tâi, în război. Ţin minte că am fost foarte posomorât şi speriat, fiindcă aşa era potrivit să te porţi, dar nu din toată inima. Adică am fost speriat, sigur, dar nu asta-i ideea. Ce-am simţit într-adevăr n-avea nimic de-a face cu a fi sau nu speriat. Am simţit doar viaţa, într-un fel nemaipomenit.”

Până la urmă, despre viaţă este vorba aici, despre a palpa realitatea şi de a şti că tră-ieşti, pentru că ai doar o şansă la aşa ceva şi nu merită să o iroseşti. Decizia de a pleca este punctul care scutură cuplul şi îi deranjează zona de confort intim, consecinţele acestui „cutremur” fiind extrem de imprevizibile. În fraze lungi, dar muzicale, Richard Yates a spus povestea acestei familii, care, deşi aparent are tot ce-i trebuie, se află pe buza prăpasti-ei. Detaliile destrămării sunt punctate atent, mai ales prin dialoguri imaginare, prin fluxul conştiinţei celor două personaje principale, astfel că nu poţi să simpatizezi pe unul sau pe altul, ci doar să empatizezi cu întreaga lor situaţie, la care, inevitabil, reacţionezi emoţional. Aşa cum, poate, o faci când auzi că un cuplu pe care îl cunoşti a luat decizia de a emigra, fără a avea nimic sigur „dincolo”, bazându-se pe aceeaşi nebunie ca a Wheeler-ilor. Dacă şi cum se înfundă visul familiei Wheeler aflaţi din carte ori din filmul Nonconformiştii (2008), ecranizarea romanului, regizată de Sam Mendes. Totuşi vă recomand cartea, pentru deli-ciul frazelor lungi şi a infinitelor presupuneri şi jocuri logice din minţile lui April şi Frank. n

Observatorul militar 19ARMA CONDEIULUI

Nr. 37 / 21 – 27 septembrie 2016

PE LOC, REPAUS!

Există multe modalităţi de a ajunge către înalturi. Dar cea mai sigură scară pe care un om se poate înălţa până la stele se numeşte caracter.

General-maior (r) dr. Maricel D. Popa

Maior Constantin Pişteaconstantin.pistea@presamil.ro

Modele

Am fost rugat, recent, să scriu despre modele. Am fost ru-gat prea frumos ca să pot arunca un refuz prudent. De fapt, ca să fiu sincer până la capăt, încă nu am învăţat

să spun cu adevărat nu. Când, totuşi, o fac, am impresia că nu sunt eu. Înghit în sec şi rostesc acel nu scurt, timid, ca şi cum l-aş spune doar pentru mine. Cam cum face actorul Marius Vizante în Cele două cuvinte, piesa celor de la Taxi, doar că el se împiedică în Te iubesc, eterna problemă a bărbaţilor.

Am gândit nu, pentru că mi-am spus, brusc, în fiecare zi sunt atâtea altele mai importante decât să stau să mă gândesc la modele, însă am zis da, convins de politeţea rugăminţii. Probabil şi lipsa de modestie şi-a spus cuvântul: m-am simţit, pentru o clipă, important. Tocmai fusesem rugat să împărtă-şesc o firimitură din trecutul meu, ca şi cum cineva ar fi consi-derat utile impresiile mele.

În fine, m-am gândit, mi-a luat-o gura pe dinainte, acum trebuie să mă descurc. Am luat anii la puricat, m-am văzut cu săndăluţe cu fluturaşi, aşteptându-l pe Moş Crăciunul de la grădiniţă, apoi cu cravată de şoim al patriei, în pozele acelea alb-negru care celebrau Ziua Mamei, m-am întors în timp pen-tru a retrăi senzaţia primei note 2 – dacă ar fi să pot da anii

Încerc să trezesc în mine, mai ales în situaţii complicate, detaşarea, zâmbetul şi echilibrul pe care le-am identificat inclusiv la unii militari, mai mult sau mai puţin comandanţi.

înapoi, aş accepta să mai iau o dată nota aceea! –, precum şi pentru a-i saluta cu mintea pe mulţi dintre cei care mi-au fost într-un fel sau altul educatori.

Sunt acolo profesorul de muzică din generală, cel care în-chidea ochii în timpul audiţiilor, profesorul de fizică din liceu, care metaforiza secundele sub forma unor picături cu creta pe tablă, comandantul de companie din academie, care venea cu borcanul de zacuscă în diplomat, locţiitorul la comanda com-paniei de studenţi, care scurta raportul, spunând hai, că dacă vorbim prea mult, începem să ne cunoaştem, dar şi un redactor-şef care mi-a spus, acum mulţi, mulţi ani, pe când încă nu eram în armată, că sunt prea tânăr ca să cer recompense materiale pentru scrisul meu, despre care, pe atunci, mai credeam că poate muta munţii.

Oameni, ca nişte madlene, pe o axă a timpului nemiloasă. Dar nu modele. Nimic?, m-am întrebat speriat şi-am încercat să mai caut o dată în memorie, ca unul încă tânăr, dar totuşi cu o jumătate de viaţă în armată. Şi-abia storcându-mi gândurile, mi-am dat seama că, de fapt, modelul nu e un tipar, că el nu poate fi un singur om, din pricina exigenţelor la care mi-am situat căutarea. Sunt însă nenumărate modele comportamen-tale, în situaţii speciale, la care mă raportez cotidian. Încerc să trezesc în mine, mai ales în situaţii complicate, detaşarea, zâm-betul şi echilibrul pe care le-am identificat inclusiv la unii mili-tari, mai mult sau mai puţin comandanţi.

E complicat să ai un model. Să spui că vrei să ajungi exact aşa. Să te uiţi la el şi să-ţi zici da, dom’le, aşa mi-ar plăcea să ajung. Însă măcar ştiu acum că, în ciuda intensităţii unor zile, merită să te gândeşti dacă ai cumva pe cineva la care te rapor-tezi ca la un ideal. Iar apoi, într-un soi de autoexaminare, să vezi dacă eşti cumva model pentru cineva din jurul tău. Şi dacă nu, ce ar trebui să schimbi. n

Colonel Florin Şperleaflorin.sperlea@presamil.ro

DREPTUL LA ZÂMBET

Desen realizat de locotenent-colonel (r) Cristi Vecerdea - Criv

Există multe modalităţi de a ajunge către înalturi. Dar cea mai sigură scară pe care un om se poate înălţa până la stele se numeşte caracter. • Este imposibil ca din ouă de

cioară să iasă porumbei. Dar dacă cineva insistă într-o astfel de aşteptare, este treaba lui. • Fragilitatea păcii constă şi în faptul că definirea ei conţine, în mod inevitabil, cuvântul război. • Toate culorile au o obârşie comună: provin din curcubeu. • Din când în când, umanitatea poate să dezamăgească. Dar acesta nu este un motiv pentru a nu mai iubi umanitatea. • Unii oameni se aseamănă foarte mult cu geamurile – deschise, transparente, luminoase; alţi oameni se aseamănă, însă, cu obloanele de la geamuri... • Să fim sinceri: dacă vrem să prindem un lup sau o vulpe, nu ne folosim de şoricioaică. • Orice proprietate poate fi împrejmuită. Cu o singură mare excepţie: spiritul. El nu poate fi îngrădit, împrejmuit niciodată, cu nimic. • Feriţi-vă de oame-nii care vorbesc numai la persoana întâia singular: dincolo de aparenţe, este modul lor de a pregăti drumul care-i duce către pustiu. • Talpa nu are nicio vină că nu se află la nivelul frunţii. Dar fruntea poate avea o vină atunci când ajunge la nivelul tălpii... • Banalitatea este uşor de observat: ea se află mereu într-un decor adecvat, determinat de un fel de a fi comun şi lipsit de originalitate. • Un singur lucru dovedeşte demnitate atunci când se lasă călcat în picioare: preşul. • Şi-a dat cămaşa de pe el. A înţeles că sună bine dacă face un astfel de gest. Şi, oricum, el mai avea multe altele, noi, moderne... • Omul a inventat so-ciologia cu gândul că aşa va evada mai uşor din zoologie. Dar toate eforturile lui umane îl ancorează şi mai mult în perimetrul ei. • Lupul nu s-ar comporta aşa, dacă n-ar avea nişte scrisori de recomandare şi din partea unor oi, care, de altfel, au profitat de pe urma acestui gest... • În zilele noastre, dracii nu mai fug de fumul de tămâie. Pentru că, uneori, chiar ei îl furnizează. • Fii prudent: nu orice mână întinsă este o mână de ajutor. • Observaţi conştiinţa oamenilor. Atunci când aveţi de-a face cu una necurată, ea pare că este baricadată în spatele unor ziduri foarte înalte. • Ursul nu este complexat că nu are coadă. Pentru că el îi ştie pe mulţi care n-au cap... Şi ei nu se vaită. • Nu este foarte important ca să cunoşti câteva dicţionare sau enciclopedii pe dinafară. Dar este important ca, la momentul necesar, să te poţi folosi de cuvântul potrivit. • Omule, fii ponderat; sunt destule lucruri care te îmbătrânesc, unele chiar mai mult decât povara anilor. • Într-o lume în care sunt foarte mult apreciate microfoanele şi prestaţia la ele, a vorbi în şoaptă reprezintă, în funcţie de conjuncturi, fie o virtute, fie un defect. • În zona cascadelor sau a vâltorilor, peştii şi celelelte animale acvatice nu pot fi suspectate de sedentarism... n

Sibiu, 1916Bătălia de la Sibiu, din

26-29 septembrie 1916, trebuie judecată

din mai multe perspective. Înainte de toate, aceasta se desfăşoară în condiţiile mutării unor importante efective de pe frontul de nord în sud, pentru a susţi-ne Manevra de la Flămânda, ingenioasa operaţie mili-tară iniţiată de generalul Alexandru Averescu, la sud de Dunăre, dar sfârşită fără rezultatul scontat, din mo-tive... meteorologice! În al doilea rând, să ne amintim de stoparea acţiunii militare româneşti în faţa Sibiului, îndată după declanşarea operaţiei ofensive peste Carpaţi, oraşul de pe Cibin, deşi evacuat de autorităţile austro-ungare, rămânând un fel de no man’s land.

Corpul 1 Armată român, parte a Armatei I, comandat de generalul Ioan Popovici, s-a întărit la sud de Sibiu, în zona Şelimbăr, cu flan-curile la zeci de kilometri depărtare de alte trupe din Armata 1, la vest, şi Armata a II-a, la est, mizând pentru apărare pe culmile Munţilor Carpaţi, care erau socotiţi de netrecut.

Slaba noastră capacita-te de cercetare în teritoriul inamic (din trei avioane de recunoaştere, doar unul era funcţional, iar acela nu a raportat amplele mişcări de trupe germane de la nord de Sibiu!), a îngăduit trupelor Puterilor Centrale să se concentreze în nordul oraşului de pe Cibin, fără a fi împiedicate în vreun

fel. Acolo s-au adunat efectivele Corpului XXXIX Rezervă al nou înfiinţatei Armate a 9-a Germane, condusă de generalul Erich von Falkenhayn, al cărui plan principal era să scoată rapid România din război, mai ales că-şi pierduse importantul post deţinut şi fusese trimis în Transilvania tocmai ca urmare a gestului românilor de a se alătura Antantei, în august 1916.

În acest scop, Falkenhayn a trimis pe flancul vestic, pe crestele Carpaţilor, două detaşa-mente din Corpul Alpin (adus din Franţa şi compus din trupe de munte experi-mentate), unul din acestea fiind condus de maiorul Friedrich Paulus, viitorul feldmareşal, comandant al Armatei a 6-a la Stalingrad, în Al Doilea Război Mondial, care era căsăto-rit cu o româncă, Elena Rosetti-Solescu. Acestea au ajuns în spatele Corpului 1 Român, în defileul Oltului, la Boiţa, Lunci şi Câineni. Deşi semnalată mişcarea de trupe germane pe înălţimi-le Carpaţilor, s-a crezut că este doar o manevră de în-şelare a inamicului şi a fost tratată ca atare, generalul Popovici fiind chiar mustrat că ar exagera în analizarea acţiunilor germane. Când defileul Oltului a fost blo-cat, în spatele Corpului 1 Armată, Corpul XXXIX German a atacat frontal tru-pele româneşti comandate de generalul Popovici din zona Şelimbăr. Din flancul

estic, a atacat Corpul de Cavalerie al generalului Schmettow, iar românii, în pofida rezistenţei eroice (care i-a oferit destule te-meri lui Falkenhayn!), au început să cedeze teren şi să se retragă (rezervele, necesare acum, fuseseră trimise pe frontul de sud, la Flămânda!). Un puternic impact psihologic asupra militarilor români l-a avut zvonul, larg răspândit, că defileul Oltului este blocat de trupe germane şi că le-ar fi retezată astfel orice posibilitate de retragere.

Slaba capacitate de comunicare între coman-damentele româneşti şi neputinţa trupelor flancu-lui stâng al Armatei a II-a române de a veni în timp util în sprijnul camarazilor împresuraţi la Olt au făcut ca retragerea militarilor Corpului 1 Armată să se desfăşoare în debandadă, laolaltă cu civilii şi anima-lele domestice pe care sperau să le salveze, spre zona asigurată de români în defileul Oltului. Peste 3.000 de militari români au fost luaţi prizonieri.

Generalul Ioan Popovici, comandantul Corpului 1 Armată, departe de a fi singurul vinovat, a fost în-lăturat de la comandă, iar înfrângerea de la Sibiu, care se adăuga altor eşecuri şi dovedea că Munţii Carpaţi nu sunt chiar de netrecut, a contribuit, din păcate, la demoralizarea efectivelor militare româneşti aruncate în luptă. n

Slaba ca-pacitate de comunicare între coman-damentele româneşti şi neputinţa trupelor flan-cului stâng al Armatei a II-a române de a veni în timp util în sprijnul camarazilor împresuraţi la Olt au făcut ca retragerea militarilor Corpului 1 Armată să se desfăşoare în debandadă.

FUNCŢII SCOASELA CONCURSUM 02248 Bucureşti organizează concurs pentru ocuparea postului vacant de execuţie de Expert gr. I, biroul Consiliul tehnic al specialiştilor din secţia proiectare, absolvent de studii superioare de lungă durată cu diplomă de licenţă – Facultatea de Căi Ferate, Drumuri şi Poduri, pe 4.10.2016, ora 11.30, data probei scrise, şi pe 10.10.2016, ora 11.30, interviu. Vechimea în muncă ne-cesară ocupării postului este de minim 6 ani şi 6 luni. Vechime în specialitate: minim 5 ani. Princi-palele cerinţe ale postului funcţiei de execuţie de Expert gr. I sunt: Cunoaştere norme, normative şi reglementări tehnice şi legislative în domeniu; Proiectare asistată de calculator (CAD); Experienţă deosebită – platforma ARD/Civil 3D; Obiectivitate în apreciere; Abilităţi în gestionarea resurselor; Abilităţi în mediere şi negociere; Capacitate de planificare, analiză şi sinteză. Data limită până la care se pot depune dosarele de concurs este: 26.09.2016, ora 16.00. Tipul probelor de concurs: probă scrisă şi interviu. Detalii privind condiţiile generale şi specifice pentru ocupa-

rea postului, locul şi ora desfăşurării acestora, tematica şi bibliografia de concurs sunt afişate pe portalul posturi.gov.ro sau se pot obţine la telefon 021/319.58.58 interior 2904, sau la sediul UM 02248 Bucu-reşti, strada Drumul Taberei, nr. 7 F, sector 6, localitatea Bucureşti.

UM 02525 Breaza organizează concurs pentru ocuparea pos-tului vacant de Muncitor calificat IV (spălător textile), la data de 17 octombrie, ora 9.00 (data primei probe de concurs), la sediul UM 02525 Breaza. Principalele cerinţe ale postului sunt îndeplinirea atri-buţiilor funcţiei de spălător textile. Data limită până la care se pot de-pune dosarele de concurs este de 7 octombrie, ora 15.00. Detalii pri-vind condiţiile generale şi specifi-ce pentru ocuparea postului, tipul probelor de concurs, locul şi ora de desfăşurării acestora, tematica şi bibliografia de concurs se pot obţine la telefon 0244/340.550, interior 120 sau 171, sau la sediul UM 02525 Breaza, strada Republi-cii, nr. 75, localitatea Breaza.

UM 02414 Bucureşti, din Minis-terul Apărării Naţionale, organi-zează concurs pentru ocuparea următoarelor posturi vacante de

personal civil contractual: • 1 post de execuţie medic inspector (medic veterinar gr. III) din cadrul laborato-rului sanitar-veterinar şi expertiză alimentară, studii superioare, cu vechime în specialitate de minim 6 luni. Desfăşurarea probelor de concurs: 12.10.2016, ora 11.00 – probă scrisă; 17.10.2016, ora 11.00 – interviul; data limită de depunere dosarelor – 5.10.2016, ora 12.30. • 1 post de execuţie Economist gr. I din cadrul microstructurii contabil-şef, studii superioare, cu vechime în specialitate de minim 3 ani şi 6 luni. Desfăşurarea probelor de concurs: 11.10.2016, ora 10.00 – probă scri-să; 18.10.2016, ora 10.00 – interviul; data limită de depunerea dosare-lor – 5.10.2016, ora 12.30. Depune-rea dosarelor şi organizarea con-cursului se vor face la sediul UM 02414, Strada Mircea Vulcănescu nr. 88, sector 1, Bucureşti, unde vor fi afişate şi detaliile organizatorice necesare. Date de contact ale se-cretarului, la telefon 021/317.68.32, 021/319.30.51-60, interior 580.

DECESE

Îndurerat şi trist, împreună cu în-treaga familie, mulţumesc tuturor prietenilor, colegilor, cunoştinţe-

lor şi foştilor săi elevi, care ne-au fost alături în clipele cumplite ale despărţirii, după o îndelungată şi nedreaptă suferinţă,  de profe-soara BURGHELEA SILVIA, soţie, mamă şi bunică fără asemănare. Dumnezeu să-i odihnească sufle-tul în liniştea sa eternă!

Colonel (r) Eugen Burghelea

Colegii şi prietenii din Trustul de Presă al MApN sunt alături de colonelul (r) Eugen Burghelea, fost redactor-şef al Observatorului militar, în clipele grele pricinuite de trecerea la cele veşnice a iubi-tei sale soţii, BURGHELEA SILVIA. Dumnezeu să o odihnească în pace!

D-ul şi prietenii din promoţia 1985 a Liceului Militar Dimitrie Cantemir din Breaza sunt con-sternaţi şi profund îndureraţi de plecarea fulgerătoare, mult prea devreme, a camaradului PANAC GABRIEL. Dumnezeu să-l odih-nească! Suntem alături de familia îndurerată!

Îndureraţi profund, cei care l-au cunoscut şi apreciat – cadre mi-litare în rezervă şi retragere din garnizoana Sibiu şi de pretutin-deni – şi-au luat rămas bun de la

colonelul (r) VĂLIMĂREANU ION, un exemplu de profesionalism şi comportament în întreaga-i activitate. Colegii de promoţie ai generalului-locotenent Neculai Stoina sunt alături de el şi de fami-lia sa în dureroasa pierdere. Since-re condoleanţe soţiei, Maria, care i-a fost alături celui dispărut mai bine de cinci decenii şi jumătate. Doamne, Iartă-l!

Membrii Biroului Executiv al ANVR, personal, preşedintele său, general (ret) Marin Dragnea, cu durere în suflet anunţă trecerea în lumea celor veşnici a genera-lului de brigadă (ret) DREPTATE TEOFIL, preşedintele Filialei ANVR Sălaj. Brav veteran de război, de aleasă nobleţe sufletească, un distins erudit şi, mai presus de toate, un OM, lasă în urma sa un mare gol, admiraţie şi numai re-grete. În aceste triste momente, suntem alături de familia îndoliată şi de camarazii săi. Dumnezeu să-l odihnească în oastea celor drepţi!

Familia Mioara şi Iulian Boeru transmite condoleanţe familiei Junghiatu din Bistriţa în tristele îm-prejurări ale trecerii fulgerătoare în eternitate, în urma unui grav acci-dent de circulaţie, a celui care a fost

maior (r) ing. JUNGHIATU ION, soţ şi bunic iubit. Regretăm plecarea sa prematură dintre noi. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Ne sunt sufletele împietrite de durere la aflarea veştii dispariţiei premature a celui care a fost ing. MITACHE CĂTĂLIN din cadrul Centrului de Sisteme şi Servicii Informatice al Statului Major al Forţelor Terestre. A fost un coleg devotat muncii sale şi de aceea memoria lui va rămâne mereu vie în inimile foştilor colegi şi co-laboratori. Transmitem sincere condoleanţe familiei greu încer-cate. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Paraşutiştii militari sunt profund îndureraţi de trecerea fulgerătoa-re în nefiinţă, în 20 septembrie, la numai 61 de ani, a colonelului paraşutist (r) BRĂTESCU NICOLAE, un camarad şi profesionist remar-cabil, cu o bogată activitate pe linie de comandă, stat major şi în-văţământ militar în unităţi de cer-cetare şi paraşutişti din garnizoa-nele Buzău şi Boteni. Transmitem sincere condoleanţe familiei greu încercate şi ne rugăm Domnului să-l ierte şi să-l odihnească în pace.

Colonel Mircea Tănase

Observatorul militar Nr. 37 / 21 – 27 septembrie 201620

IMPACT

Plutonier-adjutant Lucian Irimia

Stimaţi camarazi,Asociaţia Ofiţerilor în Rezervă din Ro-

mânia (AORR) este o organizaţie dedicată promovării valorilor naţionale, promovării securităţii şi apărării naţionale şi a rolului Forţelor de Rezervă în cadrul acestora, pro-movării carierei militare şi apărării drepturi-lor militarilor activi, în rezervă şi în retragere, aşa după cum se poate lesne urmări din prevederile statutului şi acţiunile întreprin-se de Asociaţie.

Aşa după cum se ştie, prin efortul Asoci-aţiei, conjugat cu al altor organizaţii profesi-onale ale militarilor în rezervă şi în retragere, dar şi al unora care reprezintă militarii activi, au fost aduse amendamente fezabile la un pachet de acte normative, printre care se numără Legea 223/2015, OG nr. 57/2015 şi proiectul Statutului cadrelor militare, grada-ţilor şi soldaţilor profesionişti. Toate aceste acte normative au un caracter perfectibil şi ne propunem să milităm în continuare pentru îmbunătăţirea lor, astfel încât milita-rii activi să beneficieze pe termen lung de o legislaţie coerentă care să le reglementeze profesia, iar militarii în rezervă şi retragere să

poată beneficia de recunoaşterea aportului adus de-a lungul carierei militare la funcţi-onarea şi bunul mers al instituţiei militare, printre altele, şi printr-o pensie decentă, stabilită în conformitate cu practica simi-lară aplicată de statele membre în NATO şi Uniunea Europeană.

În acest sens, Consiliul Director al AORR şi-a propus să creeze o structură care să monitorizeze aplicarea actelor normative care reglementează pensiile militare, proce-sul de recalculare a acestora şi să realizeze feedback-ul necesar îmbunătăţirii acestui proces atât din perspectiva legislaţiei, cât şi a procedurile concrete de implementare. În cadrul acestei structuri, Consiliul Director i-a numit pe colonelul (r) Constantin Monac, colonelul (r) Vasile Iosif, colonelul (r) Nicolae Georgescu, comandorul (r) conf. univ. dr. Pompiliu Golea, sprijiniţi de colaboratorul pe probleme juridice, locotenent-colonel (r) Gabriel Burlacu.

Pornind de la cele menţionate, rugăm toate cadrele militare în rezervă şi retragere, care primesc decizii de recalculare a pensi-ilor cu valoare mai mică decât cea aflată în

plată, să le scaneze şi să le trimită la adresa de e-mail golea_p@yahoo.com, respectiv aorrconstanta@yahoo.ro, în vederea con-stituirii unei baze de date dedicată optimi-zării procesului administrativ. Ne vom ocu-pa atât de problemele membrilor Asociaţi-ei, cât şi de cele ale altor colegi, astfel încât să putem să devenim un pilon important în apărarea intereselor legitime ale cadrelor militare.

Aşteptăm cu empatie sesizările dum-neavoastră pe problematica menţionată mai sus, precum şi orişice alte sesizări, opinii sau propuneri legate de acest subiect.

Scopul acestei acţiuni este doar de a crea o bază de date care să constituie su-port pentru viitoarele discuţii cu reprezen-tanţii MApN şi din forurile legislative, AORR neputând să se implice în soluţionarea contestaţiilor individuale. Pentru contesta-rea deciziilor, recomandăm să se studieze şi urmeze procedurile descrise în Legea nr.233/2015, Lege privind pensiile militare de stat, Capitolul VI, Jurisdicţia în domeniul pensiilor militare de stat. n

AORR - Consiliul Director

În perioada 1 octombrie 2016-30 iunie 2017, Cercul Militar Naţional organizează următoarele cursuri pentru copii şi adulţi: • cursuri de limbi străine: engleză (cu obţinerea atestatului aprobat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţi-fice), germană, italiană, franceză, spaniolă, rusă - nivel începători, mediu, avansaţi şi perfecţionare; • cursuri de artă plastică pentru copii şi adulţi; • cursuri de instrumente muzicale pentru copii şi adulţi : pian, chitară clasică şi vioară; • cursuri de coregrafie şi mişcare scenică pentru copii; • cursuri de arta actorului pentru copii; • cursuri de gimnastică aerobică pentru adulţi; • cursuri de dans modern şi sportiv pentru adulţi - tango argentinian.

Înscrierile se primesc în perioada 12-30 septembrie, între orele 10.00-19.00, la secretariatul cursuri, etaj IV, camera 75. Relaţii la telefon: 021/313.86.80, interior 156. Cursurile sunt contracost. Mai multe informaţii despre cursuri: www.cmn.ro şi http://www.cmn.ro/Program-cursuri.html

Cercul Militar Naţional, instituţie cu o foarte veche şi bogată expe-rienţă în domeniul predării limbilor străine, organizează cursuri pentru formarea şi dezvoltarea unor abilităţi şi deprinderi în afara învăţământului formal. Acestea sunt susţinute de profesori – colaboratori licenţiaţi, cu o bogată experienţă pedagogică.

Nicolae Cuncea, profesor de limba franceză

Comunicatul Asociaţiei Ofiţerilor în Rezervă din România

Oferta de cursuri 2016-2017ANUNŢ UMANITAR„În mod normal, după ce se întâmplă, evenimentele vieţii se trans-

formă în amintiri. Plăcute sau nu. Uneori însă, ca într-o blestemată zi a cârtiţei, viaţa ne obligă să ne trezim în fiecare dimineaţă cu acelaşi nor întunecat deasupra capului. Nu-i doresc nimănui să aibă parte de o astfel de încercare! E greu de suportat! Pentru exemplificare puteţi să accesaţi http://desprecancer.com/resurse/medicamente/herceptin-prospect/ şi să citiţi doar secţiunea 4 Reacţii adverse… Vă mulţumesc!”

Acesta este mesajul transmis redacţiei de colonelul (r) Marius Bereanu, a cărui soţie, la 53 de ani, se luptă cu o cumplită boală al cărei tratament este foarte solicitant din punct de vedere fizic şi psi-hic, dar şi extrem de costisitor. După efectuarea celor opt şedinţe de chimioterapie, recomandate în luna octombrie, urmează operaţia şi apoi alte şedinţe de chimio sau radioterapie. Cei care doresc să ajute o pot face prin depuneri în următoarele conturi deschise pe numele Marius Bereanu: RO 62 BRDE 410 SV 94 150654100 şi RO 29 RNCB 0076010430610001. Pentru contact, Marius Bereanu, tel. 0723 243 362.

La 19 septembrie, veteranul de război, căpitan (ret) Gheorghe Hârcă, a fost sărbătorit de familie, de reprezentanţi ai Cen-

trului Militar Zonal Iaşi, în frunte cu comandantul acestuia, co-lonel Cezar Cobuz, şi ai autorităţilor publice locale din comuna Ţibăneşti la împlinirea frumoasei vârste de 104 ani. A fost un eveniment emoţionant, trăit cu intensitate de toţi participanţii.

Căpitanul (ret) Gheorghe Hârcă s-a născut la data de 19 septembrie 1912 în localitatea Ţibăneşti, judeţul Iaşi, a urmat şcoala de oficianţi sanitari în localitatea Iaşi, meserie pe care a îmbrăţişat-o atât pe timpul războiului, cât şi după, mai bine de 50 de ani. În anul 1935 a terminat armata, s-a întors acasă şi s-a căsătorit cu Elena. Pe 22 iunie 1941 a fost mobilizat în ca-drul Regimentului 25 Infanterie, iar două luni mai târziu este rănit în lupte. La 23 august 1944, este dat dispărut în luptă, fiind luat prizonier de ruşi până la 12 aprilie1945. Odată cu eliberarea din prizonierat este înrolat în Divizia Horia, Cloşca şi Crişan. Prin Înaltul Decret nr. 2570 din 1.09.1942, Majestatea

Onor la 104 ani

Răsfoind evidenţa veteranilor de război am avut plăcuta surpriză să constatăm că în judeţul Argeş sunt în viaţă opt centenari supra-

vieţuitori ai celui de-Al Doilea Război Mondial. Cei ce şi-au slujit ţara sub tricolor în cel mai crâncen război cunoscut de omenire, până la acest moment, apăsaţi de ani şi de tarele bătrâneţii, au împlinit sau au depăşit un secol de existenţă, dar au rămas exemple de demnitate, modestie şi patriotism.

Decanul de vârstă al veteranilor argeşeni este plutonierul-major (ret) Alexandru Zamfirescu, din Costeşti, care a împlinit o sută patru ani la 23 iulie. Este decorat cu Crucea Comemorativă a celui de-Al Doi-lea Război Mondial, 1941-1945. O sută de ani a împlinit, la 3 iunie 2015, generalul de brigadă (ret) Constantin Năstase, din Mioveni. Pentru faptele de arme pe câmpul de luptă a fost decorat cu Steaua Româ-niei. Plutonierul (ret) Pătru Boşneag, din Miroşi, a împlinit o sută de ani în 12 august 2015, iar sergentul-major (ret) Ion Moraru, din Dom-neşti, a adunat suta de ani în 30 septembrie, acelaşi an. Ambii au fost recompensaţi cu Crucea Comemorativă a celui de -Al Doilea Război Mondial, 1941-1945.

Tot în anul 2015 au ajuns la venerabila vârstă de o sută de ani, plutonierii-majori (ret) Vasile Voicu, din Bradu, şi Dumitru Mihăilă, din Slobozia, la 14 octombrie, primul, şi la 12 decembrie, cel de-al doilea. Şi anul acesta, doi bravi veterani de război argeşeni, plutonierii-ma-jori (ret) Neaga Ştefan din Ungheni şi Pătru Zavelca, din Muşăteşti, au atins, la 10, respectiv, 21 aprilie, culmea unui secol de existenţă.

Toţi cei enumeraţi sunt purtători ai Crucii comemorative a celui de-Al Doilea Război Mondial, 1941-1945. Pentru faptele de arme săvâr-şite pe câmpul de luptă, pentru viaţă demnă şi aprecierea concetăţe-nilor, toţi cei nominalizaţi merită respectul nostru şi al ţării şi urările de sănătate şi o viaţă lipsită de griji. n

Biroul Executiv al ANVR

Veterani centenari ai judeţului Argeş

Sa Regele îi conferă Medalia Bărbăţie şi Credinţă, cu spade, clasa a II-a, pentru fapte de arme săvârşite în războiul contra forţei sovietice.

Într-un cadru festiv, i-au fost înmânate o diplomă aniver-sară din partea ministrului apărării naţionale, Mihnea Motoc, iar din partea comandantului Centrului Militar Zonal Iaşi, co-lonel Cezar Cobuz, o diplomă de excelenţă, ca semn de re-cunoştinţă pentru sacrificiul de care a dat dovadă în timpul războiului. n

îndepărta de dumneavoastră oamenii care vă sunt apropiaţi. Jumătatea săptămânii poate aduce oferte profesionale satisfă-cătoare sau măriri de salariu.

Scorpion (23 octombrie-21 noiembrie): Liniştea dum-neavoastră este periclitată de modificările de program

care survin la locul de muncă. Doriţi să daţi curs invitaţiilor unor oameni care v-ar putea sprijini iniţiativele, dar vă simţiţi tras îna-poi de aspectele nefavorabile din familie.

Săgetător (22 noiembrie-20 decembrie): Alergaţi de la o locaţie la alta şi vreţi să schimbaţi o serie de lucruri care vă li-

mitează activitatea. Lucraţi cu spor şi doriţi să implementaţi acele idei pe care le-aţi testat o perioadă de timp. În relaţia cu persoana iu-bită veţi fi nevoit să vă exprimaţi atât nemulţumirile, cât şi intenţiile.

Capricorn (21 decembrie-19 ianuarie): Creaţi cu uşurinţă o dependenţă faţă de oamenii vulnerabili sau situaţiile în-

curcate, care vă dau prilejul să vă manifestaţi tenta dominatoare şi să scoateţi în evidenţă potenţialul profesional. Atunci când realizaţi că acei oameni, care odinioară nu puteau respira fără dumneavoas-tră, devin independenţi, e ca şi cum vi se iau direcţia şi motivaţia.

Vărsător (20 ianuarie-18 februarie): Aveţi nevoie să în-văţaţi să spuneţi ceea ce permiteţi şi ce nu permiteţi unor

persoane care nu au simţul realităţii, dar vă încalcă şi libertatea de exprimare. De asemenea, ar fi bine să daţi mai multă atenţie micilor sensibilităţi de sănătate.

Peşti (19 februarie-20 martie): Simţiţi nevoia să vă inte-riorizaţi mai mult decât ar trebui. Faceţi greşeala de a vă

întoarce la momente din trecut, care v-au afectat şi v-au schim-bat viaţa. Aveţi nevoie de sprijinul familiei şi al persoanei iubite pentru a vă repune pe linia de plutire. n

Berbec (21 martie-20 aprilie): Vă simţiţi inspirat să faceţi lu-cruri care pot schimba sistemul sau unele legi interpretabile.

Aveţi determinare în tot ce întreprindeţi şi în oamenii care vă sprijină iniţiativele, chiar dacă pe alocuri creaţi antipatii în rândul unor colegi.

Taur (21 aprilie-20 mai): Această săptămână este aglomera-tă pe plan profesional. Vă programaţi multe întâlniri şi dezba-

teţi aspectele care ţin de investiţiile majore care nu au fundament pe o perioadă lungă. Relaţia de cuplu suferă unele probleme legate de comunicare.

Gemeni (21 mai-21 iunie): Firea dumneavoastră curioasă vă împinge să cunoaşteţi atât oameni noi, cât şi domenii intere-

sante. Concentrarea vi se îndreaptă către familie, care are nevoie de sfaturile şi experienţa dumneavoastră de viaţă.

Rac (22 iunie-22 iulie): Zilele care urmează sunt benefice co-laborărilor şi punerii la punct a elementelor care ţin de latura

dumneavoastră casnică. Aveţi nevoie să vă consolidaţi poziţia în fa-milie şi pentru asta purtaţi discuţii aprinse cu rudele.

Leu (23 iulie-22 august): Simţiţi nevoia să ieşiţi în evi-denţă şi să părăsiţi zona de confort, mai ales că nu sunteţi

tocmai mulţumit de rezultatele muncii prestate până acum. Doriţi să atrageţi simpatia şi încrederea superiorilor şi să adu-ceţi în faţă un proiect de anvergură.

Fecioară (23 august-22 septembrie): Pregătiţi temeinic un plan de bătaie şi vă faceţi temele conştiincios. Sunteţi

hotărât să învăţaţi atât cât este nevoie pentru a lua cu brio un examen sau pentru a vă pune la punct cu orice modificări din domeniul în care activaţi.

Balanţă (23 septembrie-22 octombrie): Treceţi cu uşurinţă de la o stare la alta. Aveţi nevoie de o constantă pentru a nu

HUSAR, CAZAC, ALIC, CATANA, LANCIER, NUL, EN, ITA, IAMA, B, AZI, FE, IR, ACRE, TONETA, RAC, TORID, S, DRAGON, CIP, IESIT, DELII, EV, NEFER, FM, RAS, MICIMAN.

DIFUZARE

Plutonier-adjutant Rodica Dinc`,

Ionel Tudor,

Costel B`lan, Anelia Pricop,

tel. 021/322.82.87

ÎN LUMINA ASTRELOR

Plutonier Elena-Irina Spilcăirina.spilca@presamil.ro

Observatorul militar 21

CALEIDOSCOP

Nr. 37 / 21 – 27 septembrie 2016

|nchiderea edi]iei – luni,

ora 16.00

REDACTOR-{EF ADJUNCT

Colonel Gheorghe Vi[an,

tel. 021/322.82.87, int. 109.

REDACTOR-{EF ADJUNCT

PERIODICE

Colonel

George Cosmin Lum\n r̀oiu,

tel. 021/322.82.87, int. 111.

SECRETAR DE REDAC}IE

Locotenent-colonel Viorel Amz`rescu,

tel. 021/322.82.87 int. 110.

REDACTORI

Maior Constantin Pi[tea,

maior Cornelia Mih`il`,

c`pitan Bogdan Oproiu,

locotenent Andreea Motoc,

plutonier-adjutant Lucian Irimia,

plutonier Alina Cri[an,

sergent Cristian Lenga,

Irina-Mihaela Nedelcu,

Silvia Mircea, Elena David

Taxele po[tale – achitate conform aprob`rii D.G.P.T.C nr.137/8598-1980.

Tiparul executat la GRUPUL DE PRES~ ROM@N

FOTOREPORTAJ

Plutonier-adjutant

Eugen Mihai, Petric` Mihalache

TEHNO REDACTARE

COMPUTERIZAT~

Maria-Ioana Gal,

plutonier-major C`t`lin Ovreiu

DIRECTOR Colonel Ion Ciontea

REDACTOR-{EF

Colonel Florin {perlea

tel. 021/322.66.34,

e-mail: florin.sperlea@presamil.ro

Responsabil de num`r:

Irina-Mihaela Nedelcu

ADRESA REDAC}IEI:

Bucure[ti, Bulevardul Unirii,

nr. 57, bloc E4, sector 3,

O.P. 4, C.P. 4-159, Cod 741382

Tel./fax 021/322.83.88

© M i n i s te r u l Ap ă ră r i i N aţ i o n a l e „Reproducerea de scurte extra se este permisă în condi ţiile prevă zute de art. 33 din Legea nr. 8/1996 privind drep tul de autor şi drep turile conexe.”

ABONAMENTE tel. 021.322.82.87Cont:RO56TREZ

70320360150XXXXX

ISSN1223-3641. 145

C. 1187/2016

Soldaţi de odinioară

Cercetare (10,2,7,6)Colonel (r) Teodor Amzoi

CRIPTOGRAFIE

Dezlegare la criptografia Curaj (12,7,11,2,6) din Observatorul militar nr. 36/2016Dezlegare la careul Ostaşi ieşiţi din uz din Observatorul militar nr. 36/2016

TRUSTUL DE PRES~

AL MINISTERULUI

AP~R~RII

NA}IONALE

observatorul.militar@presamil.ro

www.facebook.com/OBSERVATORULMILITAR

tpa@presamil.ro

www.presamil.ro w

w

w

Orizontal: 1) Cavaleri cu armură. 2) Mercenar albanez din garda dom-nească – Zece sute. 3) Lipsiţi de curaj şi onoare – Primele la alfabet! – Gen concentrat! 4) Avantaj la joc – Nobilii cavaleri otomani. 5) Recruţii noştri. 6) Ieşită mai rară din război – Simbol de Heliu. 7) Cap de turc! – Acut! – Se în-cinge la roşu. 8) Martor la partidele de dublu – Un fel de deplasare. 9) Cavaler de graniţă – Militar angajat pe bază de contract (abr.). 10) Un rom cu martini – Supus stăpânului.

Îndeplineşte misiune periculoasă la inamic.

Colonel (r) Nicolae Laurenţiu Popa

ŞTIAŢI CĂ...Ilarion Barbu

...La 4 septembrie 1541, Poarta Otomană şi-a instaurat suzera-nitatea asupra Transilvaniei?...Inventatorul şi omul de afaceri american George Eastman a înregistrat, în 1888, marca Kodak şi a patentat aparatul de fotografiat cu rolă de film?...La 5 septembrie 1914, a început Prima Bătălie de pe Marna (Marele Război), în care armata franceză a atacat armata ger-mană care avansa spre Paris? Atunci, aproximativ 500.000 de oameni au murit sau au fost răniţi....Castelul Sfântul Ilarion (foto) este cel mai bine conser-vat dintre cele trei castele ale cruciaţilor din Kyrenia, cel mai frumos oraş din Ciprul de Nord?.. .Americanul Clarence Spen-cer a deschis, în 1916, prima băcănie cu au-toservire din lume, precursoarea supermarketului de azi?...Tenorul italian Luciano Pavarotti, supranumit Regele lui Do de sus, a fost singurul cântăreţ de operă care a vândut peste 100 de milioane de înregistrări? n

Vertical: 1) Luptător în escadron – Început de putere! 2) Greu de privit în faţă – Ostaşul de la balimez. 3)A încheia o partidă în faţa unui ofiţer – Dat cu toate alifiile. 4) Locul promis de părinţi – Iubită în taină. 5) Scos la durere – Migrator sta-bilit în nordul Mării Negre – Tras la tir! 6) Proprietar de sclavi – Militar in extremis! 7) Administrate de un dregător domnesc. 8) Sunt în temă! – Ochiul din dreapta! – Unelte pentru luptă. 9) Suverani... ca la carte – Cavaler maghiar. 10) Vechi infan-terist turc – Primele la cvadrigă! n

CORECTUR~

Oprina Melcioiu

COGITO

Nicolae Iorga

Foto

: Căt

ălin

Ovr

eiu

Rădăcina convingerilor este experienţa.

Observatorul militar

Guvernul a aprobat, săptămâna trecută, prin Ordonanţă de Urgenţă, cadrul normativ care să ducă la rezolvarea pro-blemelor semnalate pe piaţa asigurărilor de răspundere ci-

vilă auto (RCA). Documentul permite stabilirea de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), pe o perioadă de şase luni, a unui tarif RCA de referinţă aplicat atât persoanelor fizice, cât şi juridice.

Ordonanţa de Urgenţă privind asigurarea obligatorie de răspun-dere civilă pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehi-cule ţine cont de directivele europene în materie, de experienţa altor state membre în domeniu, dar şi de propunerile formulate de aso-ciaţiile profesionale şi patronale ale asigurătorilor şi transportatorilor auto. Potrivit acesteia, la calculul tarifului RCA, asigurătorii vor folosi

criterii de risc, coeficienţi de majorare şi/sau corecţie şi alte instrumen-te de ajustare a tarifelor elaborate de ASF. În cazul în care asigurătorii vor dori să introducă şi alţi indicatori de evaluare a riscului, aceştia o pot face cu respectarea reglementărilor în vigoare.

În cel mult 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial a actului normativ, ASF va stabili tarife de primă maxime. Ulterior perioadei în care tariful de primă va fi plafonat, ASF va calcula un preţ de referinţă pe baza daunei medii pentru fiecare categorie de vehicul, a plăţilor de daune achitate de asigurători şi raportate la frecvenţa producerii evenimentelor pe respectiva categorie de vehicule. Tot ASF îi revine sarcina de a publica tarifele de referinţă, dauna medie şi frecvenţa sta-tistică a producerii evenimentelor, pe categorii de vehicule. Totodată, pentru a asigura premisele unei pieţe funcţionale, ASF va realiza o analiză a efectelor acestor măsuri în piaţa asigurărilor RCA şi va întoc-mi un raport ce va fi înaintat Consiliului Concurenţei.

Potrivit Ordonanţei de Urgenţă, contractul RCA se încheie pe o perioadă de la o lună la 12 luni (multiplu de o lună), în funcţie de opţiunea asiguratului. La cererea asiguratului, contractul RCA poate fi întrerupt pe perioada suspendării dreptului de circulaţie al vehiculului sau a imobilizării vehiculului. Pentru o mai mare transparenţă, asigurătorul RCA trebuie să notifice asiguraţii, la so-licitarea acestora, în ceea ce priveşte modul de calcul al primei de asigurare, şi are obligaţia deschiderii dosarului de daună la data înregistrării avizării de daună. n

22

FINANCIAR

Nr. 37 / 21 – 27 septembrie 2016

Radar economicuParticiparea reprezentanţilor sta-

tului în adunările generale ale acţiona-rilor nu se mai remunerează. Guvernul a aprobat, săptămâna trecută, un act norma-tiv care modifică şi completează Ordonanţa Guvernului 26/2013 privind întărirea disci-plinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile ad-ministrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct sau indirect o participaţie majoritară. Potrivit docu-mentului nou adoptat, aceşti operatori economici acordă mandate cu titlu gratuit reprezentanţilor săi în adunările generale ale acţionarilor. uTrend pozitiv pentru lucrările de

construcţii. Potrivit Institutului Naţional de Statistică (INS), în iulie, comparativ cu luna precedentă, volumul lucrărilor de construcţii a scăzut, ca serie brută, cu 3,5%, iar ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate a cres-cut cu 0,6%. În perioada ianuarie-iulie, faţă de intervalul de timp similar din 2015, volumul lucrărilor de construcţii a crescut atât ca serie brută, cât şi ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, cu 3,9%, respectiv cu 4,6%. uVânzările de autovehicule, în

creştere puternică. Luna trecută, volu-mul vânzărilor de autovehicule a ajuns la 11.578 de unităţi, fiind cu circa 25% mai mare decât în august 2015, autoturismele contribuind cu un plus de 14,8%, respec-tiv 9.324 de exemplare, conform Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automo-bile (APIA). După primele opt luni din acest an, vânzările de automobile au înregistrat un volum de 87.447 de unităţi, cu 16,1% mai multe decât în perioada similară din 2015. În acelaşi interval, piaţa consemnează o majo-rare, în ritm anual, de 14,8% a vânzărilor de

autoturisme, la 70.606 de unităţi. La autoturisme, în perioada ianuarie - august, topul pe mărci este condus de Dacia, cu 20.968 de unităţi vândute (în scădere cu 3,7% faţă de perioada similară din 2015), urmată de Volkswagen (7.384 de unităţi, +18,7%), Skoda (6.611 unităţi, +20,2%), şi Renault (5.243 de unităţi, +41,4%). uO nouă fabrică de elicoptere, în

România. La Ghimbav, Braşov, în urma unei investiţii de 52 milioane de euro, a fost inaugurată recent fabrica de elicoptere Airbus Helicopters, unde va fi produs elicop-terul cu două motoare H215, primul aparat fiind aşteptat să iasă de pe linia finală de asamblare în 2018, informează Agerpres. Când fabrica va atinge capacitatea maximă de producţie, aici vor lucra 350 de oameni.uFluent în Finanţe. Bursa de Valori

Bucureşti (BVB) a lansat, miercurea trecută, platforma de educaţie financiară Fluent în Finanţe, prin intermediul căreia persoanele interesate pot dobândi cunoştinţe financi-are, în special în domeniul pieţei de capi-tal. Acest concept a fost preluat din cadrul

unui proiect mai mare care vizează trecerea României la statutul de piaţă emergentă, a declarat directorul general al BVB, Ludwik Sobolewski. La rândul său, preşedintele BVB, Lucian Anghel, le-a recomandat românilor care aspiră la independenţă financiară sau la creşterea nivelului de trai să acceseze acest site. n

Pagină realizată de colonel Gheorghe Vişan

Tarifele RCA, plafonate pentru şase luni

Aurul, la minimul ultimelor trei luniBanca Naţională a României a stabilit vi-neri, 16 septembrie, un curs de 167,4621 lei pentru gramul de aur, cu 1,3% mai mic decât în urmă cu o săptămână.

Aceasta este cea mai scă-

zută cotaţie de după 23 iunie, dar chiar şi la această valoare afişată de BNR, preţul gramului de aur înregis-trează o creşte-re de 18,2% în 2016. Pe de altă parte, la nivelul principalelor valute, fluctua-ţiile în perioada 9-16 septem-brie au fost de mică amploare. Astfel, dolarul american s-a apreciat cu 0,33%, fran-cul elveţian cu 0,31% (la 4,0714 lei), iar lira sterlină a pierdut 0,36%, ajungând la 5,2329 lei, cel mai scăzut curs din septembrie. La începutul acestei săptă-mâni, raportul euro/dolar pe pieţele valutare internaţionale se tranzacţiona în jurul nivelului de 1,1160. n

Mai mulţi bani pentru Prima Casă

Ministerul Finanţelor Publice propune, printr-un proiect de act normativ aflat în dezbatere publică, suplimentarea cu 500 de milioane de

lei a plafonului pentru programul Prima Casă. Banii vin în sprijinul persoanelor ce au încheiat antecontracte de vânzare-cumpărare prin Prima Casă şi care, în lipsa alocării resurselor necesare, sunt în pericol de a pierde avansurile plătite, dar şi a potenţialilor beneficiari ai programului.

Majorăm pentru a doua oară anul acesta plafonul de garanţii alocat pentru Prima Casă, a declarat ministrul finanţelor publice, Anca Dragu. Suma suplimentară nu afectează ţinta de deficit bugetar. Pe lângă această su-

plimentare, avem în vedere şi elaborarea, în premieră, a unei strategii pe termen mediu pentru programul Prima Casă, corelată cu Strategia locuirii, elaborată de MDRAP şi aflată în consultare publică. Strategia este menită să asigure transparenţa şi predictibilitatea solicitată atât de beneficiarii programului, cât şi de dezvoltatorii de locuinţe şi instituţiile de credit.

Pe lângă suplimentarea plafonului total de garan-tare pentru 2016, prin noul proiect de act normativ, MFP propune trecerea plafonului de garantare neuti-lizat de românii stabiliţi în străinătate în plafonul gener-al de garantare a creditelor în cadrul programului Prima Casă, pentru a facilita accesul tuturor la garanţii. n

Observatorul militar 23SPORT

Nr. 37 / 21 – 27 septembrie 2016

Ambiţii roş-albastre

servite la fileuOficialii Clubului Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti au dat un refresh în această vară nou promovatei în Divizia A la volei masculin. Astfel că, pe banca tehnică a fost adus antrenorul Bogdan Tănase, iar în lot, mai mulţi jucători va-loroşi. Odată cu aceste schimbări, şi obiectivele sunt unele mult mai îndrăzneţe.

Roxana Ghioroaie

Bogdan Tănase a acceptat provoca-rea de a veni pe banca tehnică a echipei militare în calitate de antre-

nor principal. Împreună cu Răzvan Roşu pe postul de secund, el va ghida teamul în noul sezon competiţional al primului eşalon valoric.

Noul tehnician stelist s-a întors din Germania unde a condus, alături de princi-palul Stelian Moculescu, echipa masculină VfB Friedrichshafen la câştigarea titlului de campioană naţională. Fiind ofertat de clubul nostru, Bogdan Tănase nu a stat pe gânduri. Am venit pentru că mi-a plăcut proiectul ambiţios al secţiei de volei şi, în ace-laşi timp, am urmărit ce au realizat celelalte secţii. Echipa de polo a reuşit să întrerupă su-premaţia celor de la Oradea devenind cam-pioană naţională, iar la baschet am apreciat foarte mult proiectul managerial şi felul în care s-a comunicat, ceea ce mă face să sper că şi la volei putem realiza aceleaşi lucruri.

Lotul stelist care va ataca sezonul ur-mător a suferit o transformare importantă, ridicând ştacheta valorică. Pe Ivan Kostić, noul coordonator al echipei, mi l-am dorit foarte mult. Am fost să-l văd personal, este al

treilea coordonator de la naţionala Serbiei. Am mai adus în poziţia de centru principal pe Nemanja Čubrilo, iar centru secund, pe Milan Perić, ambii fiind jucători sârbi care au activat în Italia, respectiv Franţa, a dezvăluit Bogdan Tănase.

Echipa noastră se pregăteşte intens, participând la mai multe turnee amicale premergătoare noului sezon competiţional din Liga Naţională, al cărui debut va fi pe 15 octombrie. În pauza dintre cele două antrenamente zilnice, internaţionalul sârb Ivan Kostić, medaliat cu argint la Cupa Mondială, a declarat că […] transferându-mă la Steaua am ştiut că vin la un nume mare, aşa cum avem în Serbia, Steaua Roşie şi Partizan. Ceea ce am găsit aici m-a încântat, clubul este foarte bine organizat, astfel că jucătorii se pot concentra exclusiv pe acti-vitatea sportivă. Prin participarea la aceste turnee de pregătire, vom realiza omogeni-zarea lotului şi cred că vom putea îndeplini

obiectivele la nivelul aşteptărilor antrenoru-lui. Muncind mult pentru a-ţi duce abilităţile la maximum, poţi deveni mai bun şi, implicit, echipa va avea o exprimare din ce în ce mai bună pe teren.

Dublul campion naţional al Franţei, Čubrilo Nemanja, s-a acomodat, de ase-menea, foarte repede cu noua sa familie. Avem jucători valoroşi în echipă, ne înţele-gem foarte bine datorită experienţei antre-norului şi aşteptăm ca, la sfârşitul perioadei de pregătire, să dovedim că putem deveni surpriza campionatului, chiar de la debut.

Obiectivele propuse sunt pe măsură, iar alcătuirea unei echipe competitive care

să readucă în prim-planul intern gruparea roş-albastră, posesoare a unei tradiţii şi a unui palmares de excepţie în voleiul româ-nesc, s-a conturat frumos.

Avem toată susţinerea clubului. Pe baza bugetului care ne-a fost pus la dispoziţie, am convenit împreună cu managerii şi con-ducerea că am putea să ne batem pentru reprezentarea internaţională, adică locurile 1-6. Automat, asta înseamnă de la Cupa Balcanică până la cele trei cupe europene. Într-adevăr, la prima vedere sunt obiective îndrăzneţe pentru o echipă nou-promovată, dar părerea mea este că merită să încercăm, a spus încărcat de optimism noul principal.

Bogdan Tănase a venit cu o experienţă uri-aşă din Germania, iar pentru mine e un mare ajutor, am ce învăţa de la el. Suntem tineri, într-o sete constantă de performanţă şi vrem să ducem Steaua exact acolo unde îi este şi nume-le, a încheiat Răzvan Roşu, cel care a readus echipa roş-albastră pe prima scenă. n

Observatorul militar24

PERSONALITĂŢI

Nr. 37 / 21 – 27 septembrie 2016

Iosif Ivanovici, compozitorul care

supravieţuieşte printr-o miniatură

muzicală unicatÎn viaţa muzicală românească de

acum 130 de ani, un şef de mu-zică militară cucerea lumea prin

prolificitatea talentului său compo-nistic: Iosif Ivanovici, supranumit de criticul revistei Berlineze Die Musik (1903), „rege al valsului românesc”. Scrisese în 1880 un şlagăr care avea să facă o carieră fulminantă şi fulgerătoare, nu mai puţin de 50 de edituri din Europa şi America înghesuindu-se să-i tipărească Valurile Dunării, valsul care îşi dispu-ta întâietatea cu Dunărea albastră de marele Johan Strauss-fiul, „rege-le valsului vienez”. Copilul-minune al şcolii muzicale româneşti, George Enescu, încă nu se născuse... Dar, la numai cinci ani, avea să reproducă refrenul fără greşeală, cu un singur deget pe coarda Re a minusculei sale violine, valsul celebru al lui Iosif Ivanovici. Încântat de performanţa fiului său, Costache Enescu avea să-i dea „certificatul” de profesiona-litate: „Vei fi muzician!” Două nume de legendă: Ivanovici şi Enescu.

Biografia viitorului capelmaes-tru militar a fost dramatică. Născut

General- maior (ret) Viorel Cosma – se pare – în Banat, în 1844 – Iosif Ivanovici a rămas orfan de părinţi de la o vârstă fragedă, astfel încât, la 14 ani, copilul a trecut munţii Carpaţi în România, angajându-se într-o fanfară militară. A învăţat să cânte la instrumentele de suflat din lemn (flaut, clarinet) sub îndruma-rea şefilor de muzică Alois Riedl şi Emil Lehr.

Ivanovici a peregrinat prin fanfarele din Tulcea, Focşani, Iaşi şi Galaţi, portul unde a cunoscut împlinirea carierei mult visate. Pornit de la soldat şi sergent, până la subofiţer şi ofiţer/capelmaes-tru, I. Ivanovici a parcurs pe cale ierarhică toate treptele militare până la gradul de maior. Moartea primului inspector al muzicilor armatei, Ed. Hübsch, l-a propulsat pe tânărul I. Ivanovici în postul de şef al formaţiilor militare. În 1885, a debarcat în Bucureşti, părăsind portul dunărean Galaţi, unde de-venise o vedetă militară adorată pentru marşurile, valsurile, polcile, cadrilurile, mazurcile, gavotele, serenadele, galopurile şi romanţele sale. Marşul „Soseşte garda” poartă numărul de opus 344. Aşadar, com-

pozitorul militar publicase în jurul anului 1900 peste 350 de piese de promenadă, de salon, de instrucţie, de paradă, de concerte. Muzicianul român participase în turnee peste hotare în Franţa, Austria, Rusia şi Turcia. Obţinuse la Expoziţia univer-sală de la Paris (1889) premiul întâi din 116 concurenţi, cu marşul de defilare „Alexandru”, fiind felicitat de ţarul Rusiei şi invitat să con-certeze la Petersburg şi Moscova. La Bucureşti şi Sinaia, I. Ivanovici devenise un răsfăţat al curţii regale al României, marşul Carol I, valsul şi cadrilul Carmen Sylva, aducân-du-i medalia Bene-Merenti şi alte distincţii.

Poposit în capitala ţării la 1890, dirijorul/inspector a organi-zat la Marele Stabilisment Edison celebrele sale concerte de pro-menadă cu partituri de Mozart şi Beethoven, Weber, Rossini, Verdi, Bellini, Strauss, Ziehrer, Suppé, Puccini, Saint-Saëns, Gounod. În 1895, când s-a inaugurat podul de la Cernavodă, inginerul Anghel Saligny i-a comandat piesa Galopul sirenelor. Erau locomotivele de încercare a rezistenţiei construcţiei.

Dar, întrecerea muzicală cea mai spectaculoasă s-a petrecut în SUA. Fratele lui Johan Strauss, violonistul şi dirijorul Eduard Strauss, răsfăţatul Coloniei Române din Viena şi anima-torul balurilor Societăţii România Jună, a fost rugat de public să cânte Valurile Dunării de autorul...

Liliacului şi Voievodului ţiganilor. „Acest vals nu aparţine fratelui meu, ci românului Iosif Ivanovici” – a fost răspunsul lui Eduard Strauss, care – după Dunărea albastră a lui Johann – a dat glas şlagărului ca-pelmaestrului Regimentului 6 Linie Siret din Galaţi!

Popularitatea muzicii lui Iosif Ivanovici prin Valurile Dunării a fost atât de mare în secolul al XX-lea, încât multe filme italiene, cehe, sârbeşti şi japoneze au apelat la fundalul sonor al celebrului vals ro-mânesc. Nu este mai puţin adevă-rat că prestigioasele case de discuri

Polydor, EMI, MarcoPolo, Naxos au popularizat prin compact–discuri creaţia lui I. Ivanovici.

Din păcate, moartea timpurie a fiului său, munca istovitoare cu nopţile pierdute în baluri mascate, dar mai ales tuberculoza l-au ucis la vârsta de numai 57 de ani, în ziua

de 16 august 1902. Un voluntar din muzica lui Ivanovici, care avea să-i poarte perna cu decoraţii la înmormântare, i-a adus un balon de oxigen în ultimele clipe de viaţă. A fost prea târziu, în casa din strada Toamnei s-a instalat liniştea veşnică.

Astăzi, compozitorul Iosif Ivanovici reprezintă muzicianul mi-litar etalon care a deschis calea afir-mării mondiale a muzicii româneşti din secolul al XIX-lea, pregătind terenul generaţiei enesciene care a semnat majoratul şcolii noastre naţionale în creaţia universală. n