„În o sută saudouă sute de ani,

lumea, fiindstrăbătută de căi

ferate, vapoarecu abur,

fiind acoperită de fabrici, de uzine,va degaja bilioane de m.c. de acidcarbonic și, cum pădurile vor fi dis-truse, aceste bilioane vor perturba

armonia lumii”eugen husar, 1855

Așadar, „Antropocenia”. Cumspuneam, o epocă pe scara timpurilorgeologice, o epocă care relevă șiexaminează amprenta omului asupraPlanetei. Desigur că, pe un plan im-

portant, se are în vedere mixul ener-getic, în speță evidențierea cuantu-murilor de energii primare – tracțiuneaanimală, eoliană, hidraulică, cărbune,petrol, gaze, solară, nucleară – uti-lizate într-o societate. Și ce se poatearăta, în pofida unor eforturi și maiales declarații spectaculoase făcute,este că în 2012-2013, energiile fosilereprezentau 80% din „buchetul” ener-getic mondial. Ceea ce reprezintăîncă imens, având cu precădere învedere faptul că aceste energii nusunt reînnoibile și nici nelimitate. Șisunt folosite în „jocuri de piață” cupierderi mari pe partea celor mulți...

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

“Nu oamenii sunt făcuţi săslujească ideile, ci,

dimpotrivă, ideile sunt create ca să-i slujească pe

oameni“Henri Wald

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 434 anul XII vineri, 15 ianuarie 2016 1 RONPUNCTUL PE EUROPA Influența omului asupra

climatului: „Antropocenia”, o nouă disciplină

– călătorie în istoria economică a lumii –

Dan PoPeSCU

21. români în americaMoTTo „Dumnezeu este ceeace mintea devine cânda depășit nivelul nos-tru de înțelegere.”Freeman j. dysonRomânii au ajuns înAmerica în urmă cu maimult de 250 de ani dinmotive diverse.Astfel, la sfârșitul secolu-lui al XVIII-lea un preottransilvănean pe numeSamuel Damian a imigratîn America din motiveștiințifice. El era interesatde experimente legate deelectricitate, preocupărilesale atrăgând atenția luiBenjamin Franklin...

Conf. Univ. Dr. Cornel jUCan, UlBS

continuare in pag. 7-8

Realităţi “in glissando” (III)

continuare ^n pag. 4-5

Există un mit hasidic, cu 36 deînțelepți, care, cinstiți, onești,utili și umili, sprijină lumea.Prin forța unei revelații, ad-mitem că Emil Hurezeanu arputea face parte dintre aceștiinițiați. Este o bucurie și o

mare onoare pentru noi,locuitori ai burgului, să fim fim

concitadini cu acest personaj renascentist, înzestratcu un soi de exemplariate inefebilă.Pornind de laLecția de anatomie( volumul lui de debut), cuadâncime și rigoare rembrandiană, autorul ne dănenumărate lecții de viață, fie la Radio Europa Liberă,fie la televiziunile autohtone, fie cu acest jurnal tri-umfalist, unde erudiția se conjugă cudiscernământul, bunul simț și o moralitate profundă.

Pe...trecerea timpului(jurnal politic românesc)

Lecție de demnitatate

Corneliu V. Mihail

continuare in pag. 6

PUnCTUl Pe eUroPaRevoltele muncitorești și grev-ele – între economic, social,politic. – privire în timp șispațiu, Dan Popescu în Nr.420/ 23 ianuarie 2015Revoltele muncitorești și grev-ele – între economic, social,politic. – privire în timp șispațiu, Dan Popescu în Nr.421/ 6 februarie 2015Economia socială de piață: co-ordonate germane dinperspectivă europeană – laizvoare: de la Friederich Listspre integrarea europeană șieuroatlantică, Dan Popescu înNr. 422/ 27 februarie 2015Economia socială de piață: co-ordonate germane dinperspectivă europeană – laizvoare: de la Friederich Listspre integrarea europeană șieuroatlantică, Dan Popescu înNr. 423/ 13 martie 2015Stavisky „o afacere care acutremurat Franța” șisemnificațiile ei actuale(II), DanPopescu în Nr. 424/ 27 martie2015Stavisky „o afacere care acutremurat Franța” șisemnificațiile ei actuale(III),Dan Popescu în Nr. 425/ 10aprilie 2015Secolul XXI: un alt „secol lumi-nat”? Pacea, deocamdată: încăun vis al oamenilor, DanPopescu în Nr. 428/ 12 iunie2015Istorie și actualitate economică- André Thevet și epopeea

„Franței Antarctice”, DanPopescu în Nr. 429/ 19 iunie

2015“Penser l’Europe” 2015 Nr.430/ 23 octombrie 2015Națiune, comunitarism, pace șiglobalism: o relație cuvulnerabilități (I), Dan Popescuîn Nr. 431/ 13 noiembrie 2015Managementul de proiect - teo-retizare, constrângeri șiinfluențe, Lucian Belaşcu,ULBS în nr. 433/ 11 decembrie2015Terorismul: între aparențe șiesențe, Dan Popescu în Nr.432/ 27 noiembrie 2015Influența omului asupra climat-ului: „Antropocenia”, o nouădisciplină – călătorie în istoriaeconomică a lumii, DanPopescu în Nr. 433/ 11 decem-brie 2015Manifestare ştiinţificăstudenţească. Veneţia: „Veni,vidi, vici !”, Leonard Şerban înnr. 426/ 1 mai 2015E U R O P E N I Z A R E AROMÂNIEI: NOUA IDENTI-TATE, UN ACT DE CERC-ETARE ACADEMICĂ, ValeriuIoan-Franc și Napoleon Pop înnr. 430/ 23 octombrie 2015Națiune, comunitarism, pace șiglobalism: o relație cuvulnerabilități (II), Dan Popescuîn nr. 432/ 27 noiembrie 2015realiTăți “in gliSSando”8.La Jack Daniel’s acasă, Cor-nel Jucan, ULBS în nr. 420/23ianuarie 20159. Călătorie de Cercetare şiDocumentare la Universitatea

Huntsville din Alabama, CornelJucan în nr. 421/6 februarie201510. Wernher von Braun savan-tul care a explorat pentru primadată spaţiul cosmic., CornelJucan în nr. 422/27 februarie201511.Hermann Julius Oberth,fondatorul unei noi industrii,Cornel Jucan în nr. 423/13martie 201512. Conrad Rudolf Haas, in-ventatorul rachetelor şi alnsatorului de Racheter-akchetenstock, Cornel Jucanîn nr. 424/27 martie 201513. Los Angeles – Oraşul În-gerilor, Cornel Jucan în nr.425/10 aprilie 201514. Universitatea din California,Los Angeles (UCLA), CornelJucan în nr. 426/1 mai 201515. Porturile Los Angeles-ului,Cornel Jucan în nr. 427/14 mai201516. L.A. artă, massmedia şi in-dustrie cinematografică, CornelJucan în nr. 428/12 iunie 201517. Universităţile de Top Amer-icane. Ivy League (I), CornelJucan în nr. 429/19 iunie 201518. Universități de top. IvyLeague (II), Cornel Jucan în nr.431/13 noiembrie 201518. Universități de top. IvyLeague (III), Cornel Jucan înnr. 432/27 noiembrie 201519. universități de top. IvyLeague (IV), Cornel Jucan înnr. 433/11 decembrie 2015PUnCTUl Pe lUMeRivalităţi economice şi fricţiunipolitice în relaţiile internaţionale

la începutul secolului al XXI-lea: miza sino-asiatică(I), DanAlexandru Popescu, ULBS înNr. 426/ 1 mai 2015Rivalităţi economice şi fricţiunipolitice în relaţiile internaţionalela începutul secolului al XXI-lea: miza sino-asiatică(II), DanAlexandru Popescu, ULBS înNr. 427/ 14 mai 2015Despre logica cercetarii șiproblemele ei fundamentale,Vasile Brătian, ULBS în nr. 422/27 februarie 2015Veneția o punte a suspinelorîntre riscul de a muri de succesși escaladarea turismului demasă, Virgil Nicula, ULBS în nr.422/ 27 februarie 2015Edito d'un étudiant français àSibiu, Étienne Vernat, UNI-VERSITÉ DE RENNES 1/UNI-VERSITÉ LUCIAN BLAGA DESIBIU (ÉTUDIANT ERASMUS,SCIENCE POLITIQUE) în nr.423/ 13 martie 2015Spre o politică energeticăeuropeană comună, Paul Lu-cian, ULBS în nr. 423/ 13 mar-tie 2015Proiectul “SIMPRACT”: locul IIîntr-o competiţie dură - cum secâştigă un premiu. “Veneţia,venim”!, Leonard Șerban în nr.423/ 13 martie 2015THAILANDA – MALAYEZIA –SINGAPORE O destinaţieturistică atrăgătoare şiinstructivă ,Elena Macavei,ULBS în nr. 423/ 13 martie2015Germania și-a arătat forța laTârgul de turism de la Berlin,Virgil Nicula, ULBS în nr. 424/27 martie 2015VIVE L'IMPOT... !, Robert

Labbe, ancien directeur del’IUT de Rennes în nr. 424/ 27martie 2015THAILANDA – MALAYEZIA –SINGAPORE(II) O destinaţieturistică atrăgătoare şiinstructivă, Elena Macavei,ULBS în nr. 424/ 27 martie2015THAILANDA – MALAYEZIA –SINGAPORE(III) O destinaţieturistică atrăgătoare şiinstructivă, Elena Macavei,ULBS în nr. 425/ 10 aprilie2015Managementul turismuluiromânesc între istorie şi actual-itate(I), Virgil Nicula, ULBS, înnr. 426/ 1 mai 2015

Sumarul Euroeconomia XXI pe anul 2015

- continuare în paginile 2,3 -

Portul Buenos aires

alcătuit de Leonard ŞerBan

Economia fiind definită dreptştiinţa socială care studiazăinvestirea efortului în scopulobţinerii de efecte maxime, acăutat din totdeauna săgăsească soluţia pentru opti-mizarea raportului dintreinvestiţie şi profit.

student Ioan-DanielManolaChe, UBB ClUj

continuare in pag. 6

Impozitul degresiv –cheia unei economii

emergente

În pagina 6, SilviuCrăciunaş:

În umbra destinului

Sumar2 VINERI 15 IANUARIE 2016

urmare din pagina 1

Brandul de lux, Lucian Belascu,ULBS în nr. 426/ 1 mai 2015Managementul turismului românescîntre istorie şi actualitate(II), VirgilNicula, ULBS în nr. 427/ 14 mai2015Națiune, comunitate și globalism –un triptic cu potențial de dezvoltaredar și cu potențial de explozie, DanPopescu în nr. 427/ 14 mai 2015Facultatea de Şt. Ec. a ULBS -excelenţa internaţională şi a

cercetării, Liviu Mihăescu, ULBS înnr. 427/ 14 mai 2015Scenarii privind impactul sectoruluienergetic în economia mondială,Dragos Mircea Radu, ULBS în nr.428/ 12 iunie 2015„Innovating Together: Enabling ICTsfor Sustainable Development”, DanAlexandru Popescu, ULBS în nr.428/ 12 iunie 2015Strategia “Europa 2020” privindPiaţa Unică Internă -câteva coordi-nate-, Paul Lucian, ULBS în nr. 429/19 iunie 2015Scenarii privind impactul sectorului

energetic în economia mondială (II),Dragos Mircea Radu, ULBS în nr.429/ 19 iunie 2015Emigraţia şi imigraţia populaţiei am-plificate de integrare şi globalizare,Dan Popescu în nr. 430/ 23 oc-tombrie 2015Atentate, schimbări climatice, crizeşi epidemii: impactul asupracălătoriilor (I), Virgil Nicula, ULBS înnr. 431/ 13 noiembrie 2015Atentate, schimbări climatice, crizeşi epidemii: impactul asupracălătoriilor (II), Virgil Nicula, ULBS înnr. 432/ 27 noiembrie 2015

Terorismul. Corespondenţă dinBruxelles. #brusselslockdownCâteva gânduri la rece..., DanAlexandru Popescu, ULBS, în nr.432/ 27 noiembrie 2015

Terorismul. Corespondenţă dinBruxelles. #brusselslockdownCâteva gânduri la rece...(II), DanAlexandru Popescu, ULBS, în nr.433/ 11 decembrie 2015

MaCroeConoMie Şi CoMPorTaMenT eCo-noMiC

Implicaţii social-economice şipolitice ale domeniului tehnoe-conomia nucleară(III), GheorghePreda în nr. 420/ 23 ianuarie 2015Un important program de învățaredeschisă: debut și derulare., Ed-uard Stoica, ULBS în nr. 420/ 23ianuarie 2015Ideea integrării europene, PaulLucian, ULBS în nr. 421/ 6 febru-arie 2015Discuții despre sustenabilitate, lalocul potrivit, Lia Baltador, ULBSîn nr. 421/ 6 februarie 2015

24 ianUarie 1859

Sumarul Euroeconomia XXI pe anul 2015

Unirea PrinCiPaTelor

3VINERI 15 IANUARIE 2016 Sumar

urmare din pagina 2

Probleme actuale ale firmelor încontextul globalizării, Oana-MariaMladin, ULBS în nr. 421/ 6 febru-arie 2015Implicaţii social-economice şipolitice ale domeniului tehnoe-conomia nucleară(IV), Dr. Gheo-rghe Preda în nr. 421/ 6 februarie2015VIILE BRĂTIANU -privire în isto-rie, Gheorghe Preda în nr. 422/ 27februarie 2015Forme de organizare aleactivităţilor comerciale, LucianBelaşcu, ULBS în nr. 424/ 27 mar-tie 2015Managementul turismului româ-nesc între istorie şi actualitate(III),Virgil Nicula, ULBS în nr. 428/ 12iunie 2015PIB-ul verde si creștereaeconomică: constrângeri,provocări și exigențe cu accent peRomânia, Mihaela Bianca Balteșşi Anamaria Barbă-Albă, ULBS înnr. 428/ 12 iunie 2015Echilibrul în contextul macroeco-nomic (I), Carolina Ţîmbalari, ULBSîn nr. 431/ 13 noiembrie 2015Echilibrul în contextul macroeco-nomic (II), Carolina Ţîmbalari, ULBSîn nr. 432/ 27 noiembrie 2015Auditul intern şi rolul său în pre-venirea şi detectarea fraudelor,Daniela PETRAȘCU, ULBS în nr.433/ 11 decembrie 2015Programul Operaţional Sectorial –Mediu (POS-M), Paul Lucian,ULBS în nr. 425/ 10 aprilie 2015Cultura financiară ca modalitatede evitare a falimentului personalşi asigurare a bunăstării, RenateBratu, ULBS în nr. 425/ 10 aprilie2015Importanța bazelor de date îneconomie - câteva coordinate,Mihai Cristian, ULBS în nr. 430/23 octombrie 2015Consideraţii cu privire la teorianormativă a comportamentuluieconomic, Vasile Bratian, ULBS înnr. 433/ 11 decembrie 2015

iSTorie eConoMiCă

Preocupări privind producerea dearmament nuclear în România,înainte de 1989, Gheorghe Predaîn nr. 425/ 10 aprilie 2015.In memoriam. Apusul unuia din-tre marii economisti români: IhorLemnij, Gheorghe Preda în nr.428/ 12 iunie 2015Pagini de istorie economicăANGHEL SALIGNY (1854-1925),Dr. Gheorghe Preda în nr. 431/ 13noiembrie 2015

Sumarul Euroeconomia XXI pe anul 2015

PriMUl răzBoi Mondial

SiBiU

mediu VINERI 15 IANUARIE 20164

urmare din pagina 1

Spune mult aceasta nu atât în ceprivește ceea ce am făcut șifacem, ci, cu precădere, în ceprivește ceea ce avem de făcut,ceea ce trebuie să facem....Se afirmă, deseori, și, dinpăcate, cam puțin fundamentat,că țările dezvoltate, printre altele,în cazul în speță Statele Unite șiRegatul Unit, prin tipul lor de dez-voltare o bună perioadă de timp,au generat ponderi substanțialedin emisiunile cumulate de CO2.Mi se pare nu foarte departe deadevăr, de real. Statisticile aratăcă, de pildă în 1950, 65% din emi-siunile cumulate de CO2 prove-neau din Regatul Unit și StateleUnite. Este drept că oferind la vre-mea respectivă și un anumemodel de dezvoltare neecologică,model preluat de alții mult după1950, în 1970, emisiunile de CO2ale „restului” lumii ( fără cele douămari state) au depășit emisiunilerespective provenind din celedouă mari puteri dominante alesecolului XIX și XX. Ca detalii,comparând Anglia cu Franța, în1914, dacă PIB pe locuitor al An-gliei era cu 20% mai mare decâtal Franței, putem spune că,totodată, englezii generau la dataamintită de 4 ori mai mult CO2decât Franța. Mai departe Anglia,care în 1913 deținea jumătate dininvestițiile directe în străinătate,orientase capitalurile ei mai alesspre căile ferate (40%) și, la fel,într-o pondere însemnată, spremine. Direcția era și necesară șiatrăgătoare, pentru mulți, dar, înastfel de condiții, s-a promovatpractic „capitalismul fosil” înlumea întreagă. Cifrele ne maiarată, astfel, o creștere aconcentrației CO2 în atmosferăcu 45% consecutiv epocii prein-dustriale, ca urmare a activitățilorumane (despăduririi, factor princi-pal până prin 1900 și apoi com-bustia de energie fosilă). După1950, această creștere devineexponențială, se petrece „mareaaccelerație” proporţională cu prof-iturile. Firește, piața cerea astfel,aproape că nu exista un control alinstituțiilor și nu pot fi indicațivinovați ca atare decât cu argu-mente relativ „subțiri”. Cu atât maimult cu cât „dezmeticirea” adebutat tot în marile state indus-triale – Franța, Germania, Re-gatul Unit, îndeosebi StateleUnite – tot de aici s-au vădit ideileși tezele noi, calcule riguroasecare se impun pe întreg mapa-mondul.Alte detalii care se relevă la fel deinteresante. Energiile reînnoibile(eoliene, hidraulice și tracțiuneaanimală) nu au fost respinse. Par-ticipau și ele la „joc”. Ne-am maireferit în acest sens. De exemplu,potrivit istoricului economistamerican David Nye, citat înstudiul amintit din „l′Histoire”, înStatele Unite industrializarea s-aîntemeiat, în bună parte, astfel:trei sferturi din energia industrialăamericană, în anii 1870, era deorigine hidraulică, iar în cele 6 mil-ioane de instalații eoliene activaupompe care au permis, la sfârșitulsecolului XIX și începutul secolu-lui XX punerea în „cultură șicivilizație modernă” a Middlewest-ului american. Fapt cu totul re-marcabil. Totodată, în vremeacelui de Al Doilea Război Mondialși până în debutul anilor 1950,modelul „casei solare” câștigasedeja partida în Statele Unite. În

Florida și California majoritateacaselor erau, încă în acea vreme,echipate cu instalații solare deîncălzire și pentru apă caldă. Sunttrenduri întâlnite și în alte țări –economii, dar, din păcate pentrunoi cei de astăzi, nu au fost ur-mate și amplificate. Atunci era,însă, greu de crezut și prevăzutce va fi în prezent...O altă întrebare care se ridicăeste aceasta: de ce, totuși,cărbunele s-a impus drept sursăde energie principală în prima eraindustrială, deși, chiar și atunci,energia hidraulică oricum eracotată mai ieftin? Dincolo de cri-teriile legate de marele potențialenergetic al cărbunelui, ceea cemenționează istoricul economistsuedez Andreas Malm ni se paredemn de luat în seamă. Cuprecădere abordând operspectivă sociologică șipolitologică, Malm subliniază căpentru a dezvolta energia apelor,industriile engleze, în speță pa-tronii, trebuiau să investească încomun, să construiască astfelbaraje, ceea ce ar fi însemnat,practic, o gestiune colectivă aresursei energetice. Când s-ar fideschis o vană trebuia să existesiguranța că uzina din amonte arfi lăsat suficientă energie uzineidin aval. Nu vădea teribil deatrăgător pentru întreprinzători in-dividuali care cam fugeau – și fugși astăzi, uneori incorect, de cu-vântul „colectiv” și ce reprezintăel. Aceasta este, de altfel, prob-lema clasică cu care au fostconfruntați întreprinzătorii de petoate râurile încă din perioadaEvului Mediu. Totodată, dacă unindustriaș ar fi socotit necesarădezvoltarea activității sale și ar fiinvestit în noi mașini, putea fi elsigur că ar fi obținut, nu la prețuriexorbitante, o cotă hidraulică maiînsemnată? Probabil, nu. Orcărbunele, prin specificul și piațaresursei ca atare nu impunea șinici nu impune o asemeneadisciplină colectivă – o disciplinăcolectivă care în prezent sevădește imperios necesară dinperspectiva controlului global saunu, al poluării cărbunelui.Oricum, la vremea respectivă șichiar și astăzi, într-o măsură,cărbunele, în ce privește nu doarexploatarea ci și utilizarea sa,oferă flexibilitate și gestiuneindividuală, mult mai bine acomo-date cu mentalitatea capitalistăde atunci și de acum. La prolifer-area industrială a cărbunelui acontribuit și mentalitatea – deja„mentalitatea” – că, pe glob,resursele de cărbune erau și suntimense, anvizajându-se pentrumulți, mulți ani, pe termen foartelung, pe baza acestei resurse, ocreștere sigură și ieftină aeconomiei. Ieftină având, desigur,în vedere și salariile de mizerie cucare erau plătiți minerii și auxiliariilor – copii de la 6-7 ani în sus șinumeroase femei, chiar gravideîn termen avansat. Ne-o arată nudoar Marx, în volumul I al „Capi-talului”, ci și marele romancier en-glez A.J. Cronin („Sub stele”), iarînaintea sa marele Emil Zola încelebrul său roman „Germinal”după care, nu cu mulți ani înurmă, cu Gerard Depardieu înrolul lui Germinal, francezii aufăcut un film remarcabil, chiardacă foarte „naturalist”, respec-tând pecetea literară a lui Zola.Astăzi lucrurile s-au mai schimbatdar acumulările negative în timppot fi cu greu eliminate sau măcarneutralizate...

Dan PoPeSCU

- urmare în pagina 5 - Midwest United States

germinal

VINERI 15 IANUARIE 2016 5mediu

urmare din pagina 4

Iată și o altă întrebare relevantă înstudiul din revista amintită, întrebarepe care, de altfel, ne-am pus-o și noicu 3 decenii în urmă (Dan Popescu,Universul în alb-negru, Edit. Alba-tros, București, 1986). Anume, cumexplicăm „petrolizarea” societățiloroccidentale, mai ales în a douajumătate a secolului XX? Și la careși eu, atunci, și cei din revistă, acum,am încercat să oferim răspunsuri câtde cât pertinente. Și care ar fi aces-tea? Iată, pe de o parte, în concep-tul complex de „tranziție energetică”– concept insuficient clarificat înopinia noastră – petrolul nu s-a sub-stituit cărbunelui, ci, astăzi, de ex-emplu, în lume, utilizarea cărbuneluinu a încetat să crească, niciodatănefiind mai mult cărbune folositdecât în prezent. Și atunci? Desigur,țițeiul, benzina prezintă utilizările lorspecifice care nu pot fi împlinite decărbune. Avem astfel un răspuns.Insuficient, însă, întrucât, din punctde vedere al energiei echivalente,țițeiul costă, în mod constant, multmai mult decât cărbunele. Oricum,țițeiul a trecut de la un procent slabdin mixul energetic global, în anii1920, la peste 60% și chiar mai multîn anii 1970. Cum explicăm?În primul rând, debușeul automo-bilului (ulterior, și al avioanelor), prin-cipalul în industria petrolieră. Istoriciiamericani, și nu doar ei, inclusiv 1-2români, arată că aici este vorba,alături de marea și incontestabilautilitate a automobilului, și de oalegere politică încurajată de eliteamericane. În fapt, „automobilul in-dividual și casa în afara orașuluireprezintă, prin personalizarea lor lanivelul individului, fortificații impor-tante împotriva comunismului agre-siv”. Care, dealtfel, spre finalulperioadei, din perspectiva lumiimoderne, și el începuse o anumeadaptare. Totodată, chiar în anii1920 și mai apoi, 2/3 din numărul deautomobile erau și sunt și astăzicumpărate mai ales prin credit deconsum, ceea ce a indus o anumedisciplină muncitorului-salariatului tit-ular, „sedentarizând”-ul la locul demuncă...Englezul Timothy Mitchel oferă chiarmai mult, o explicație, o viziunehiperpolitizată a chestiunii, mai ales

în cartea sa „Democrațiacărbunelui”. Iată, filiera cărbuneluidezvoltă, solicită, obligatoriu seg-mente de mână de lucru impor-tante, la toate nivelurile, de laextracție la transport. De regulă, oa-meni ce au devenit, într-un timp nuprea lung, foarte bine organizați.Ceea ce a făcut capitalismul indus-trial vulnerabil la greve. Sindicateleminiere au ținut și încă mai țin, pe icipe colo, în mâinile lor,aprovizionarea cu energie aeconomiei. Câștigurile sociale de lasfârșitul secolului XIX (limitarea tim-pului de muncă, asigurările sociale,sufragiul universal masculin, ș.a.)sunt, în opinia lui Timithy Mitchel ra-portabile în mare măsură la această„democrație a cărbunelui”. Orpetrolul, a avut și are cu precădereun sens geopolitic. „Statele Unite, cuplanul Marshall, au incitat puternicțările din Europa Occidentală săbasculeze realmente spre petrol(cumpărarea petrolului americansubvenționat, investiții și rafinării,motoare cu benzină şi motorină,etc.) reușindu-se astfel, printre altele,și o anume marginalizare a sindical-ismului minier care fleurta periculoscu comunismul”, reunirea tuturor încâmpul democrației. O asemeneacitire hiperpolitică a unor mutații en-ergetice ne face eminamente tribu-tari unui răspuns – cu efecteclimatice vitale – la o altă întrebare:ce interese economice și ce forțegeopolitice permit și vor permitefolosirea și mai mult sau nu a en-ergiilor reînnoibile?...”Antropocenia” este doar la în-ceputurile ei ca disciplină cu obiectde studiu și metodă de cercetareproprii. Consider, însă, că trebuieluată eminamente în seamă. Și nudoar de către institutele de cercetăricu profil economic, energetic, social,ci și de programele de învățământdin universitățile și secțiile de profil,actualmente în mare și foartedureroasă suferință față de disci-plinele economice fundamentale,față de disciplinele de istorieeconomică, de cultură economicăgenerală și de specialitate. De nuvom acționa astfel, schimbând șicorectând unde trebuie, riscăm săse accentueze până la nivelul irecu-perabil decalajele față de realități șifață de alții. Cu consecințe dintrecele mai grave...

LuCrĂri aPĂruTe imPOZiTuL deGreSiV VINERI 15 IANUARIE 20166

urmare din pagina 1

Am parcurs o lecturăhalucinantă, autorul glisândnonșalant, perfect edificat, întrerepere cum ar fi politicaromânească și străină,creionarea unor personalități,comentarea documentată aunor evenimente istorice. Mo-bilat cu un umor elevat, EmilHurezeanu spulberă hilardemocrația noastră crăcănată.Sintagme ca republicaverișorilor, reciprocitatebalansată, definesc adjecția

clasei politice, nesimțireaautorizată a insolenților și ig-narilor, a patibularilor politici, aacestor fantome instalate deduhuri malefice. Toate acesteațin de o estetică a oribilului pecare Emil Hurezeanu onumește era cleptocrației.Frecvent, o tristețe surdăacoperă vorbele, un recul de-fetist îmbracă unele eveni-mente, toate inducând spre oanumită lehamite.

Ebuliția disjunctivă,dominația libidoului sau DespreCapșa și sigurantză, incită,provocând adevărate voluptățide lectură. Scormonind prin

dosarele secrete ale umanității,autorul are plăcereadeconspirării urzelilor ferite, darmai ales a acelora carepăstoreau devălmășiașoaptelor.

Uneori, cu seninătate de vit-raliu vechi, E.H. neîmbujorează cu arabescuriuluitoare, înscrise pe hartalumii, tincturate cu subtil umor,reînviind speranța că maiputem crede în ceva.

Cu simpatie pentru regali-tate, Emil Hurezeanurecunoștea în suveranul în-coronat viu sau mort, genericulperen al statului, deasupra per-

soanei sale și a întâmplărilortuturor. Preluând din cartea luiNickolas Nagy- despre fascis-mul din Ungaria și România,autorul consideră că singuriioameni patrioți de profunzimeși caracter din Româniainterbelică au fost și au rămasIuliu Maniu, Corneliu Zelea Co-dreanu și Mareșalul Antonescu.Destinul a făcut ca toți săsfârșescă tragic. Ca întot-deauna corupții scapă, iar in-coruptibilii sunt puși la zid. Astaeste istoria cu acumulările ei deerori și orori. Concluzionând,autorul dă o sentință incomodă:rămânem ostaticii neputinței

noastre oportuniste sau istorianu iartă greșiților ei!

Emil Hurezeanu face partecum ar zice Petru Creția: Din-tre acei aleși care prin devota-ment, onoare, dârzenie șifidelitate, răspândesc în jurullor încredere, iubire, bucurie șihar!

P.S. Lansarea s-a petrecutîn aula Facultății de medicină,totul fiind survolat atent și com-petent de rectorul Ion Bondrea,care gentil, altruist cu meniri debinefăcător a prezentat autorul.A fost o atmosferă elevată, cupublic distins, fără intrușipolitici.

urmare din pagina 1

În aceste condiţii, având în vederelupta acerbă atât la nivel microeco-nomic cât şi la nivel macroeco-nomic, existenţa pe piaţă, dat fiindfaptul că resursele sunt limitate şidin ce în ce mai puţine, iar nevoilenelimitate şi din ce în ce mai com-plexe, economia emergentă a de-venit pentru fiecare ţară target-ulspre care tinde şi faţă de care esteparcă din ce în ce mai departe.În ultimii ani, odată cu crizăeconomică, nu au întârziat săapară, în literatură de specialitate, ogamă largă de teorii şi soluţii pro-puse pentru stoparea efectelornegative ale crizei şi pentru re-lansarea economiei la nivel mon-dial. Diferitele rezolvări propuse deeconomişti se referă în general fiela măsuri de creşterea indicatorilorde producţie, productivitate, tehnol-ogizare, modernizare, rentabili-atate, lichiditate, profitabiliatate, fiela scăderea efortului cu factorii deproducţie în domenii precum indu-

stira sau agricultură, fie, cum seîntâmplă de obicei la nivel naţional,soluţiile se îndreaptă înspre direcţiapoliticii fiscale. Referitor la politicafiscală, impozitul degresiv poateînsemna soluţia fezabilă pe termenlung pentru o economieemergenţă.Impozitul pe profit este consideratadesea un subiect închis, o teoriecare nu are nimic în comun cu po-litica economică naţională desusţinere a liberei iniţiative pe piaţăşi de sprijin pentru miciiîntreprinzători. Totuşi analizândaceasta problematică, am conchiscă lucrurile stau cu totul altfel. Ce in-semana impozitul degresiv ? Im-pozitul degresiv susţie că statul săpreleve sume de bani în cota maimare de la cei cu profit mic şi în cotamai mică de la cei cu profit mare.La o primă vedere se poate spune,şi pe bună dreptate, că este vorbade o inechitate brută, că nu e corectcă cei care sunt mari să plăteascăpuţin iar cei mici să plătească cotemai mari din profitul lor, la bugetulde stat. Se poate spune de aseme-nea, şi pe bună dreptate la o primăvedere, că libera iniţiativă acetăţenilor în raport cu activitatea

economică este constrânsa de stat,în cazul impozitului degresiv, fa-vorizându-i pe cei care deja sunt pepiaţă. Totuşi situaţia e radical diferitădacă privim lucrurile puţin altfel, im-pozitul degresiv fiind soluţia optimăpentru o economie emergenta dinurmătoarele motive:În primul rând a favoriza fiscalagenţii economici dezvoltaţiinsemană a adopta o politică princare printr-un mod indirect coercitivfirmele sunt obligate să se dezvolte.Producătorul individual dinagricultură spre exemplu va fi tentatsă găsească soluţii pentru a se de-zovlta, va căuta asocierea cu alţimici întreprinzători în vedereadezvoltării afacerii sale. Se poateregândii astfel un sistem de tipulvechii cooperative dar pe pilonimoderni, care să constituie o bazămult mai solidă pentru economianaţională, ceea ce ar determina unavantaj considerabil.În al doilea rând, dezvoltarea micilorîntreprinzători inseamnă profitabili-tate mai mare a acestora şi o dimin-uare masivă a economiei negre,problemă de care se plâng sistem-atic toate statele europene. Având oactivitate la un nivel mai înalt se re-

duce astfel economia neagrăspecifică micilor întreprinzători pen-tru că în general aceştia sunt maipuţin controlaţi de organele fiscaleşi desfăşurându-şi activitatea într-un mediu mai mic sunt expuşi maimult economiei negre, plus căavând facilităţi marii producători,aceştia nu mai sunt constrânşi săgăsească alte soluţii pentru a eludaplata totală a impozitului. Din acestemotive utilizând politica fiscală a im-pozitului degresiv creşte masabugetară, crescând astfel veniturileglobale la bugetul de stat.Din aceste motive se evidenţiazăcu uşurinţă avantaje ale impozităriidegresive şi efectele care decurgindirect în urma acesteia. Totuşi în-trebarea este ce facem cu ceilalţi?Ce se întâmplă cu accesul liber pepiaţă şi susţinerea statului în de-schiderea noilor acţiuni? Carăspuns la acestea din urmă soluţiaeste aplicarea cotei impozitului de-gresiv strict impozitului pe profit, re-spectiv impozitului pe venit în cazulIMM-urilor. Deasemeni un elementfoarte important îl reprezintă acor-darea unui set de facilităţi fiscalenoilor agenţi economici, aceştiabeneficiind de o scutire parţială de

la plata impozitului pentru primii anide activitate. Ca şi o concluzie finală asupraipotezei expuse mai sus, se poatespune, în actualul context social,politic şi economic, că fiecare factorpoate fi determinant în construireaunei economii solide. O economiesolidă înseamnă jucători puternicicare să joace pe piaţă, fapt pentrucare statul are datoria ca politicilesale, să stimuleze micile afaceri înscopul de a le dezvolta astfel încâtbaza economiei naţionale să fieuna viguroasă. Prin impozitul de-gresiv, ca politica fiscală, statul îipoate determina pe întreprinzătorisă insiste a se dezvolta continuu, iardezvoltarea inseamnă profit atâtpentru jucători microeconomici câtşi pentru stat. Acest lucru cumulatcu reducerea economiei negre printaxele mai mici referitoare la marilecompanii poate aduce statului unreal câştig, fapt pentru care, atâttimp cât libera iniţiativă nu esteobstrucţionată, după cum amprezentat şi mai sus, se poateafirma în cele din urmă că impozituldegresiv pe profit reprezintă soluţiaoptimă pentru o economie emer-genta.

student Ioan-DanielManolaChe, UBB ClUj

Corneliu V. Mihail

ameriCa, ameriCaVINERI 15 IANUARIE 2016 7

urmare din pagina 1

cu care a și avut o întâlnire.După ce a trăit mai mulți ani înCarolina de Sud, a plecat în Ja-maica, unde i s-a pierdut urma.Mirajul aurului a stârnit dorințelede aventură ale mai multortemerari din spațiul carpato-danubian. Astfel că în anul 1849un grup de români a sosit înCalifornia, în timpul goaneidupă aur, dar, neavând succes,au imigrat în Mexic.Românii au continuat să imi-

greze începând cu aceastăperioadă, mulți din ei dist-ingându-se în timpul RăzboiuluiCivil, de partea armatei union-iste. Între aceștia se numărăGeorge Pomutz (1818-1882)promovat datorită actelor salede vitejie la rang de brigadiernațional, căpitanul NicholasDunca (1825-1882) care a pieritîntr-una dintre bătălii, sauEugen Teodoresco care a muritîn războiul spaniolo-americandin 1898. Migrația românească în Amer-

ica s-a realizat în mai multe val-uri. Primul și cel mai mare,dintre acestea către StateleUnite a avut loc între anii 1895și 1920, perioadă în care peste145 000 de români au intrat înțară. Majoritatea imigranțilorproveneau, mai ales, din Tran-silvania și Banat. Erau lucrătorinecalificați care au fost nevoițisă-și părăsească țara datoritădepresiunii economice și, maiales, datorită politicii de asimi-lare forțată practicată de cătreguvernanții maghiari. Cei maimulți dintre ei nu aveau intențiade a se stabili definitiv în Amer-ica, ci, mai degrabă săeconomisească destui banipentru a reveni în țara natală șisă cumpere pământ. Astfel, maimulte zeci de mii de români,imediat ce și-au atins scopul, aupărăsit America, întorcându-seacasă. Totuși, până la 1920 populațiade români stabiliți în Americanumăra mai mult de 85 000 depersoane. Între anii 1921 și 1939 imigrațiaromână către Statele Unite acunoscut o continuă scădere,datorită, pe de o parte uniriiTransilvaniei, Bucovinei,Basarabiei și a altor regiuni cuRomânia și, mai ales, pentrufaptul că s-a impus o cotă fixăde 603 persoane cu cetățenieromână ce puteau fi admiseanual, prin Actul de imigrație înSUA din anul 1924. La începutul celui de-al doilea

război mondial s-a înregistratchiar cel mai scăzut nivel alimigrației românești din toatetimpurile.Un nou val de imigrație a fostînregistrat în perioada de sfârșital celui de-al doilea război mon-dial. După ce comuniștii au pre-luat puterea în 1947, refugiații șiexilații au primit dreptul de a fiadmiși în SUA conform Actuluireferitor la persoanelestrămutate din anul 1947. Acestgrup, estimat la 30 000 de per-soane, a primit ajutor moral și fi-nanciar din partea mai multororganizații românești din Amer-ica. Ei au reprezentat un impor-tant contingent de profesioniști,incluzând doctori, avocați, scri-itori, ingineri, etc, din care mulțis-au implicat și politic, luptând

împotriva comuniștilor din țaranatală.După evenimentele din decem-brie 1989 mii de imigranți ausosit în SUA și continuă până înzilele noastre. Conformrecensământului din anul 1990,circa 365 544 persoane de orig-ine română erau stabilite, legal,în SUA.Deși numărul românilor stabilițiîn SUA reprezintă cu mult sub1% din populația americană,aceștia au adus o contribuțieextrem de importantă la dez-voltarea culturii și științei amer-icane. O să menționez doar pecâțiva dintre aceștia.

Mircea Eliade (1907-1986), filo-zof și istoric al religiilor, dar și unscriitor remarcabil, a devenitprofesor la Universitatea dinChicago în anul 1957.A fost titular al catedrei de isto-ria religiilor Sewell L. Avery dinanul 1962 și naturalizatcetățean american în 1966. Afost onorat cu titlul de Distin-guished Service Professor.Este autor a 30 de volumeștiințifice, opere literare șieseuri filozofice traduse în 18limbi și a circa 1200 de articoleși recenzii cu o tematică extremde variată și foarte bine docu-mentate.Opera completă a lui Mircea

Eliade ar ocupa peste 80 devolume, fără a lua în calcul jur-nalele sale intime și manu-scrisele inedite. Reputația sacrește cu fiecare an și cufiecare nouă lucrare apărută,devine membru în instituții ilus-tre, primind mai multe doctoratehonoris causa.Astfel, la 11 mai 1966 deveneamembru al Academiei Ameri-cane de Arte și Științe, iar înanul 1985 primește titlul deDoctor Honoris Causa alUniversităţii din Washington.

Nicholas Georgescu-Roegen afost un ilustru matematician,statistician, pedagog și econo-mist american de origineromână, cunoscut și recunoscutdrept părintele teoriei bioeco-nomice, o teorie care prezintăun mod revoluționar de a vedeaeconomia. S-a născut în anul 1906 laConstanţa. A urmat prestigiosulLiceu Militar „MănăstireaDealu”, fiind un elev eminent șiun corespondent valoros la re-vista Gazeta matematică. Pen-tru a înlătura unele posibilităţide confuzie, a decis să adaugela numele său NicolaeGeorgescu, sufixul Roegencare, citit invers, reprezintă oanagramă a începutului nu-melui său (N. Geor.). După absolvirea liceului,Georgescu-Roegen s-a înscrisla Facultatea de matematică aUniversităţii Bucureşti, unde aavut şansa unor profesoriexcepţionali, precum DavidEmanuel, Gheorghe Ţiţeica,Traian Lalescu, Octav Onicescuş.a. A obţinut titlul de licenţiat înmatematici în anul 1926 şi, larecomandarea profesorilor săi,a obţinut o bursă pentru studiidoctorale la Sorbona (l’Institutde Statistique). Cu toatecondiţiile materiale modeste,era fericit că putea învăţa de lamarii matematicieni şi statisti-cieni ai Sorbonei, cele mai put-ernice influenţe asupra saavându-le Emile Borel şiGeorges Darmois. Audierea, în

paralel, a cursurilor ţinute laSorbona de economiştii AlbertAftalion, François Divisia şiJacques Rueff a constituit oocazie de a asculta primapartitură a cântecului de sirenăpentru studiul economiei. Tezasa de disertaţie „Le problèmede la recherche des com-posantes cycliques d’unphénomène”, susţinută în faţajuriului prezidat de GeorgesDarmois, a fost distinsă cu for-mula “avec les félicitations dujury” şi, la propunerea lui EmileBorel, publicată în întregime înJournal de la Société de Statis-tique de Paris, în octombrie1930. Interesul pentru statistică l-a de-terminat pe Georgescu-Roegensă aprofundeze studiile la Lon-don University College, cumarele statistician Karl Pear-son, în anii 1931-1932, încadrul unui program postdoc-toral. Pe lângă cunoştinţele destatistică matematică obţinuteîn cadrul programului, cartea luiPearson, The Grammar of Sci-ence, avea să-l convingă defaptul că un om de ştiinţă tre-buie să răspundă şi la cerinţelede ordin filosofic, cu scopul celpuţin de a controla continuuverosimilitatea propriilorîncercări ştiinţifice.Devenit cunoscut lumii acade-mice, prin lucrarea sa asuprafenomenului ciclurilor,Georgescu-Roegen a fost invi-tat în Statele Unite ale Americii,prin Fundaţia Rockefeller, să lu-creze cu economiştii de laBarometrul Economic din Har-vard. Între timp, BarometrulEconomic a fost lichidat,deoarece nu prevăzuse crizadin 1929-1933, de desfiinţareaacestuia aflând de abia când aajuns la Cambridge. Apelând laprof. Joseph Schumpeter de laDepartamentul Economic alUniversităţii Harvard, care lucrala cartea Business Cycles,Georgescu-Roegen a fost ime-diat cooptat în echipa de cerc-etare a marelui profesor, echipădin care făceau parte numeprestigioase de economişti:Wassily Leontief, Oskar Lange,Fritz Machlup, Gerhard Tintner,Nicholas Kaldor, Edgar Hoover,Frank Taussig, Paul Samelson.

Conf. Univ. Dr. Cornel jUCan,UlBS

niCholaS georgeSCU roegen

ameriCa, ameriCa VINERI 15 IANUARIE 20168

Articolele ap@rute în revist@ exprim@ punctele de vedere

ale autorilor, care pot fi diferite de cele ale redac]iei.

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Articole la: euroeconomiaxxi@gmail.com

urmare din pagina 7

Stagiul de la Harvard a consti-tuit o perioadă cu o activitateintelectuală intensă şi deosebitde fastă. Sub conducerea prof.Schumpeter aveau loc dezba-teri ştiinţifice pe diferite prob-leme economice cu aplicaţiimatematice, prilejuri cu care seîncingeau schimburi pasionatede idei care erau dezbătutepână noaptea târziu.. „Având în vedere pregătireamea matematică - scrieGeorgescu-Roegen în My LifePhilosopy – a trebuit, fireşte, sămă cufund mai întâi în lucrărilelui Vilfredo Pareto, pe care amajuns să-l consider drept celmai mare economist matemati-cian care a existat vreodată…Schumpeter, continuăGeorgescu-Roegen, a fostomul care, direct şi prin inter-mediul scrierilor sale, avea săaibă o influenţă mai mareasupra gândirii mele decât ceaa lui Karl Pearson… Schum-peter m-a transformat într-uneconomist şi, cred eu, în uniculeconomist cu adevărat schum-peterian. Singurul meu titlu uni-versitar în domeniul ştiinţeloreconomice îl am de la Univer-sitas Schumpeteriana”(Nicholas Georgescu-Roegen,Opere complete, vol. 1, p. 77).În aceste condiţii şi în acest cli-mat intelectual deosebit de ele-vat, Georgescu-Roegen s-aconvertit la profesia de econo-mist, profesie pe care a slujit-ocu multă strălucire şi devota-ment şi căreia i-a lăsat o zestreatât de valoroasă încât oapreciază nu numaieconomiştii, ci şi multe alte pro-fesii.Georgescu-Roegen s-a întorstotuşi, în anul 1937, în Româ-nia. Decizia a izvorât, în primulrând, din dorinţa şi obligaţia samorală de a-şi servi ţara. Și, încalitate de director adjunct la In-stitutul Central de Statistică, atrecut la organizarea statisticiieconomice, financiare, aoperaţiilor de comerţ exterior şia celor valutare. Concomitent,

a funcţionat ca profesor destatistică la UniversitateaBucureşti şi s-a angajat, în co-laborare cu un grup entuziast(din care făceau parte MituGeorgescu, MirceaVulcănescu, Roman Moldovanş.a.), la realizarea de studii lanou-înfiinţatul Institut deConjunctură, condus de prof.Virgil Madgearu, precum şi laelaborarea EnciclopedieiRomâniei – un proiect deanvergură uriașe. Venit din centre ştiinţifice devârf, cu cunoştinţe avansatede economie neoclasică anglo-americană, Georgescu-Roe-gen se simţea singur din punctde vedere ştiinţific, întrucât înBucureşti lipseau dezbaterileştiinţifice de tipul celor de laHarvard şi de la Londra. Menţionez că, în cercetareaeconomică, aflată în stareincipientă, conform tradiţieişcolii istorice germane, pre-dominau metodele descriptive,lipsite de rigoarea analiticăimpusă de matematică.După un an de la revenirea saîn SUA şi de funcţionare la Har-vard, la insistenţele lui GeorgeStocking, decanul Facultăţii deEconomie a Universităţii Van-derbilt de la Nashville, Go-ergescu-Roegen s-a hotărât săaleagă o poziţie academicăpermanentă ca profesor deeconomie la această universi-tate, unde a lucrat până la pen-sionare (1976).Philip Mirowski, un renumit is-toric al gândirii economice,scrie despre Eruditul acadmi-cian al Stiințelor economiei șifilosofiei, Georgescu-Roegen,următoarele: „Acest trecut cosmopolit şi-alăsat amprenta asupra scrierilorsale ale căror amploare şi sferăde cuprindere nu sunt egalatede către niciun economist înviaţă pe care să-l cunosc.Erudiţia sa în materieeconomică şi filosofică, pebaza literaturii existente îndiferite limbi europene, esteegalată în istoria acestor ştiinţedoar de către Marx şi Edge-worh sau poate de Schum-peter; dar el îi domină peaceştia trei prin dezinvoltura cu

care stăpâneşte literatura dindomeniul matematicii şi fizicii,precum şi prin engleza saperfectă”. (Philip Mirowski,„Nicholas Georgescu-Roe-gen”, în Omul şi opera, vol. 1,p. 202).Lucrarea care l-a consacrat șiconsfințit în Partenonul LumiiStiințelor, a fost „Legea en-tropiei şi procesul economic”(The Entropic Law and theEconomic Process), apărută înanul 1971 (versiunea în limbaromână a apărut opt ani maitârziu, respectiv înanul1979).Lucrarea sa a reuşit sădeschidă noi orizonturi cuprivire la procesul economicmodern, ridică problema medi-ului natural şi a energiei, carepână atunci nu intrau în ecuaţiaeconomică, critică faptul căexerciţiile de matematică apli-cate în ştiinţele economice

pură au depărtat economia derealitate. Teoria lui Roegenobligă ştiinţa economică să fieregândită prin prisma factoruluinatural. El concluzionează că„Legea Entropiei însăşi aparedrept cea mai economică din-tre toate legile naturale” iar ra-porturile dintre procesuleconomic şi legea Entropiei„constituie baza economieivieţii la toate nivelurile”.A fost profesor emerit la Uni-versitatea „Vanderbilt”, doctorhonoris-causa al Universităţiidin Strassbourg, membru almai multor academii din SUA şidin lume.Și abia în luna iunie 1990,totuși, Academia Română l-aales membru de onoare... A fost propus pentru premiulNobel pentru economie dar i-alipsit susţinerea necesară pen-tru a obţine marele titlu.

A decedat în anul 1994. La cer-erea sa expresă, cenuşa i-afost adusă în România şidepusă în Cimitirul Bellu, însectorul academicienilor. (Con-tinuare în numărul viitor)Bibliografie• Afteni, V, Mircea Eliade– biografie• Georgescu-Roegen,N, (1996) Opere complete, vol.1• Mincan, M, (2012), Ju-rnalul unui emigrant român înAmerica, la început de secolXX• Mirowski, P, (1988),„Nicholas Georgescu-Roe-gen”, în Omul şi opera, vol. 1• Wertsman, V., F., Ro-manian Americans,http://www.everyculture.com/multi/Pa-Sp/Romanian-Ameri-cans.html

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:

DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGENEUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

NICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Eduard STOICASTOICA

Leonard {ERBAN{ERBANsecretar general de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIU“DE TOATE PENTRU TO[I”SC. TRIBUNA SRL

conf. univ. dr. Cornel jUCan,UlBS