Centenar mirCeamuTHu inserțiiCulTurale Transilvane · deauna ceva de dorit. Pe urmă el presupune...

Revistă de cultuRă www.revistaneuma.ro

anul ii i nr. 3-4 (5-6), Martie-aPrilie, 2018 i 100 Pagini i 7 lei

inVitaȚisPeCiali:

gabriel Chifugheorghe grigurcu

Cassian maria spiridon

mircia Dumitrescu, PrieTenul sCriiTorilor

eVeniMent: măcelăria Kennedy de radu țuculescu o cronică de andrei moldovaneseu: elisaveta Titircă, anna Karenina & comp de gelu negrea

PrOZĂ:răzvan niculaal. PăduraruPaul sârbu

Jurnal teatral

ion Cocora –De la actul teatral

la„sărutul”lui Brâncuși

CentenarmirCea muTHuinserțiiCulTurale

Transilvane

Meridiane

Poeți din Turcia,traducere de

niculina oprea

Cornelregman,

evocare deDumitruHurubă

Număr ilustrat cu lucrari de Mircia Dumitrescu

ISSN 2601 - 1603ISSN-L 2601 - 1603

Revistă de cultuRă www.revistaneuma.ro

Autorii care doresc să trimită texte pentru rubrica „Teen Spirit“sunt rugaţi să trimită textele culese cu diacritice, în format electronic la: [email protected];

Revista NEUMA promovează diversitatea de opinii; responsabilitatea afirmaţiilor cuprinseîn paginile sale aparţine exclusiv autorilor articolelor; Revista NEUMA respectă grafia autorilor.

Revista își rezervă dreptul de a selecta materialele primite

Director: Andrea H. HEDEȘRedactor șef: Andrei MOLDOVANRedactori: Alexandru Jurcan, Eugen Cojocaru, Flavia Adam,Florica Bud, Niculina Oprea, Nicoleta Milea, Radu-Ilarion MunteanuCorespondenţi în străinătate: Roxana Dima (Italia), Dragoș Cosmin Popa (Spania)Prezentare grafică și DTP: Gelu Iordache

www.revistaneuma.ro;www.edituraneuma.ro

Email: [email protected]

NEUMA ART SRL,Cluj Napoca, ROMANIA

Tel: +40 721 296 845; Fax: +40 364 805 144

www.revistaneuma.ro

EDITORIALAndrea H. Hedeș –Măcar scriitor

CURSIVHoria Gârbea –Broaște și prinţi

REPORTAJINVITAŢI SPECIALIGabriel Chifu –Ieșirea din găoaceGh. Grigurcu -O durere care începesă visezeCassian Maria Spiridon– Poezie

CENTENARMircea Muthu –Inserţii culturale transilvane

AVANPREMIERĂ EDITORIALĂFlorea Burtan - Poezie

EVOCAREDumitru Hurubă –Să ne mai (re)amintimde... Cornel Regman

ESEUGelu Negrea –Elisaveta Titircă,Anna Karenina & comp

22

42

44

45

47

48

50

51

52

53

55

56

25

28

32

34

36

37

41

3

5

6

8

10

12

17

14

DIASPORA

Cezar C. Viziniuc, Spania– ScrisoriDiana Manole, Canada– Poemele bunicii

LITERATURĂRăzvan Nicula –The questPoeme deMihaela Oancea,Clara Mărgineanu,Clara TîrcăAl. Păduraru –Piraţii lui LescouxMaria Pilchin –Așa tăcut-a ZarathustraVersuri deDomniţa Neagași Ioan CiobaPaul Sârbu –Sticluţa cu lavandăPetre Ioan Creţu –Poezie

MERIDIANE

Poeţi din Turcia,traducere deNiculina Oprea

RĂZLEŢE

Gelu Negrea –Istoria nu e sentimentalăCRONICI DE CARTE

Andrei Moldovan -Radu Ţuculescuși berzele lui călătoareHoria Gârbea –Fluviul și cataracteleAndrea H. Hedeș –Al cincilea anotimpHoria Gârbea -Rafinament liric și graficIoan Holban –Craii de umbră și de vântHoria Gârbea -Eminescu LucifericFlavia Adam –„Terapia cu îngeri”Vasile Vidican –Ţara fără trecutCartea de poezieIoan Holban –Poezia ca o rană arsă...

1

23

Sumar

www.revistaneuma.roEditorial

Nr. 3-4 (5-6) � MARTIE-APRILIE 20181

Intru întotdeauna cu o strângere de inimă în librărie. Dincolo de prag sedeschide o altă lume. Cărțile, ca rândunelele, stau rânduite pe rafturile desus, cărțile pe rafturile de jos, în cutiile și rafturile pe care scrie la preț redus,mai sunt și cărțile de la subsol, cărțile de la etaj, cărțile de lângă casa de

marcat, cărțile de lângă ceai și cărțile de lângă jucării, cărțile cu coperți strălucitoare,cu coperți cartonate și supracoperți, cele epatante sau cele smerite, cele aflate întop-uri și cele aflate în umbră, în grația și dizgrația momentului, cele care austrăbătut veacurile, ca o lumină ce învinge întunericul uitării și cele de acum doi anidespre care, dacă vei întreba, vei afla că sunt deja vechi. Cărțile vin în valuri, valuri,un diluviu copleșitor pe care criterii foarte ancorate în real, în comercial, înmarketing, încearcă să îl sistematizeze, să-l îndiguiască, să-i dea un sens. Pesteaceste valuri de coperți plutesc cititorii potențiali în fragile bărci de sugestii, vagiindicații și repere, de cele mai multe ori fără instrumente minime de orientare. Nuștiu dacă librăria este un forum al cărților, dar cred că este opusul paradisuluiborgesian. Poate un purgatoriu al cărților, proba timpului fiind singura în stare sărăstoarne o carte în paradisul bibliotecă sau în hăul uitării. Și ce cântărește cu atâtaatenție, el, timpul, poate cu ochii legați, ce pune el în delicata-i balanță astfel încâto carte să câștige un loc în amintire sau uitare? Arta cu care cartea a fost scrisă,talentul creatorului ei, scriitorul. Librăriile, lansările de carte, târgurile de carte aratăcă în literatură, poate mai mult (sau mai vizibil) decât altundeva sunt mulți venițiși puțini chemați. De ce mulți veniți, pentru că oamenii fug de uitare, pentru căsperă să lase în urmă ceva, o casă, un pom, un copil. De ce nu și o carte? De cepuțini chemați? Pentru că sunt puțini aleși (clopotul lui Gauss reverberează și aici).Iar dintre cei puțini, și mai puțini sunt cei care au curajul, puterea de a merge pânăla capăt.

Talentul e stea în frunte și stigmat în același timp: ”Un om oarecare, plecânddeparte, și-a chemat slugile și le-a dat pe mână avuția sa. Unuia i-a dat cinci talanți,altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după puterea lui. (...) După multă vreme a venitși stăpânul acelor slugi și a făcut socoteala cu ele.”

Talentul diferențiază, scoate din rând. Contrar opiniei generale, nu e întot -deauna ceva de dorit. Pe urmă el presupune muncă. Foarte multă. Am mai spus,munca unui sportiv de performanță e vizibilă, roadele se văd mai repede deși nuse obțin mai ușor. Există căi spre excelență aflate mai la vedere, în prim plan, elepermit un public, iar publicul presupune empatie, comunicare, feed-back. Existăși căile interioare, puțin vizibile, cum e cea a scriitorului. Aș asemăna-o, păstrândproporțiile, celei de iconar. Pentru a te apropia de obiectul muncii e nevoie deintensă și profundă pregătire interioară, intimă, iar munca în sine este și ea solitară.E o cale ce pretinde o mare tărie de caracter, un mare act de voință. În anii deînceput, la modul ideal, părintele, dascălul, detectează, încurajează și susțintalentul, asumându-și rolul de tutore. Înaintând, apar și primele forme derecunoaștere a talentului: premii, diplome, publicări. O etapă delicată în care omulse poate plafona ori poate fi copleșit amânând, uneori pentru totdeauna, adevărataintrare în scenă, poate prefera înălțarea pe soclu înainte de a ajunge la destinație.

ANDREA H. HEDEȘ

(Continuare în pagina 2)

Măcar scriitor

www.revistaneuma.roEditorial 2


Michelangelo a lăsat în urmă un grup statuar cu totul deosebit, acela al Sclavilor.Neterminat din cauza împrejurărilor sau, după unele presupuneri, dinadins lăsatîn acest stadiu, grupul reprezintă o metaforă a omului tinzând nu doar spreumanizare ci chiar spre transfigurare. Ei reprezintă patru figuri umane luptând cumateria din care încearcă să se desprindă, să se elibereze, pentru a-și împlini forma,menirea, pentru a se desăvârși. Sclavii lui Michelangelo, rămași non-finito surprindtensiunea și duritatea luptei de a ieși din robia materiei pentru a câștiga nulibertatea unui chip desăvârșit ci povara conștiinței de sine și a cunoașterii. Sclaviilui Michelangelo marchează patru stadii ale acestei deveniri: Sclav trezindu-se,Sclav tânăr, Sclav cu barbă, Atlas. Ei permit o ilustrare de geniu a treptelor pe carele presupune munca, lupta continuă pentru perfecționarea talentului, pentruînmulțirea talantului. Efortul interior, cu nimic mai prejos decât cel al unui atlet,este încarnat în marmura de Carrara și dezvăluit de dalta inspirată a sculptorului.De la inocența primei priviri la fazele intermediare, încă necizelate, până la Atlascare, eliberându-se din rocă rămâne totuși captiv prin datoria de a ține lumea înechilibru. Din miezul blocului de marmură Michelangelo scoate la iveală itinerariuldevenirii umane, de la roca brută la sculptura finisată, de la calcul geometric laarmonie inspirată. Sunt stadii pe care le vedem în plaja largă a domeniilor carepresupun talentul, de la sport la operă, de la pictură la teatru, de la sculptură laliteratură. Rolul dascălului, al antrenorului, al criticului, al magistrului este acela dea depista, căci, să nu uităm, Duhul suflă unde vrea, încuraja, de a îndruma talentul.Descoperirea lui în stadiul incipient e urmată, nu de puține ori, de risc șidezamăgire. Talentul, acest dar inefabil, nu este niciodată de ajuns. Dacă nu estedublat de perseverența de a atinge Everestul, de a purta acea luptă de eliberaredin carcera diferitelor forme de constrângere, așa cum ne-o arată Sclavii luiMichelangelo, talentul rămâne talantul îngropat, ascuns, care nu a folosit la nimic.Neprețuit și inefabil, nu poate fi tranzacționat, schimbat, lăsat moștenire așa cumnu poate fi nici mimat, din fericire... E responsabilitatea posesorului său. Literatura,spre deosebire de alte arte, este o mamă mai blândă, permițând intrarea în lumeasa indiferent de vârstă și de pregătire profesională, iar asta se interpretează uneoridrept indulgență de către aspiranți la statutul de scriitor, fericiți care au bifat înagenda personală casa, pensia, copiii aranjați și nepoții care au terminat clasa întâi.Talentul este un foc ce consumă din interior ființa ce-l găzduiește. Singuramodalitate de conviețuire e eliberarea acestuia în creația artistică. Marii creatori fieau ars repede fie au trăit incandescent revelând creație după creație până în clipaeliberatoare. E o dublă încleștare: lupta cu materia și o altă luptă cu îngerul. Iarstadiul final, acela de Atlas, poate fi convertit ușor în falnicul arbore în umbra căruianu mai poate crește nimic. E o linie subțire între egocentrism și altruism. Poate deaceea geniul lui Michelangelo a mai dat la iveală două statui în completareaaceluiași ciclu: Sclav rebel și Sclav murind. Dar când toate obstacolele sunt lăsateîn urmă, toate pericolele depășite, atunci talentul frizează geniul. Atunci, roadelecreației artistului sunt fructele de aur culese din grădinile celeste, în ele seoglindește chipul de strălucire al divinității. Lumina acestor creații străbateîntunericul veacurilor, chiar al mileniilor, căci ele, oglindind infinitul, ies de subincidența legilor timpului. De aceea opera de geniu mișcă inimile acum, la fel ca înurmă cu sute de ani. Forța sa trece dincolo de barierele modei, prejudecăților,culturii sau inculturii, atingând ceea ce ființa umană are mai profund și vorbindu-iîn limbajul frumuseții absolute, a perfecțiunii Ideii ce coboară în cotidian cu putereaunei lovituri de trăsnet pe cerul de vară, stârnind fie un ecoul și lacrima, fie ceea cese cheamă sindromul Michelangelo ori sindromul Stendhal, o supradoză defrumusețe, de absolut. Ea reamintește faptul că omul nu trăiește numai cu pâine.Poate de aceea, creatorului de geniu mult i se iartă. Geniul are rațiunile sale, pecare contemporaneitatea nu le poate discerne.

Acestor hașurări cu lumină, marile opere, rodul trudei unor mari talente, ledatorăm o hartă a frumuseții omului și a lumii, capabilă să înalțe și să îndemne lasperanță: din miezul pietrei se poate ajunge la stele.

(Urmare din pagina 1)

� � �

Fernando Pesso în viziunea lui Mircia Dumitrescu.Detaliu

www.revistaneuma.roCursiv


Scriitorii care ajung la o anumităvîrstă care prezumă, dar nuasigură automat, înțelep ciu -nea, chiar dacă nu sînt critici

profesioniști, se confruntă cu situația încare aspiranții la gloria literară, unii numult mai tineri, le cer sfaturi, recomandări,încurajări. Acestea ar trebui, în viziuneasolicitanților, să ia forma unor recenzii,introduceri, prefețe, binecuvîntări bune deetalat pe coperta a patra a unor volume,participări la tîrnosirea publică a unorcărți sau chiar – căci mi s-a solicitat și asta,spre amuzamentul meu – recitări dinain -tea unei asistențe. Ele ar fi urmat să deapoemelor alese, mai mult sau mai puținpricopsite, valențe noi și încă nedibuite.

Oricît cinism ar sălășui în mintea unuiautor care a ajuns la venerabila situație dea fi numit „cutră bătrînă” – pentru a nufolosi un substantiv mai direct – astfel decerere stîrnește o dezbatere de conștiință.Prima întrebare este dacă ipochimenul aremăcar o minimă șansă de a încăpea într-obibliografie, cît de largă, a autorilor sti -mabili. Dacă răspunsul e afirmativ, cum secuvine el întîmpinat?

Elogiile prea mari, exagerarea bietelorcalități, citarea cu delicatețe a pasajelorcare arată o mijire de inteligență și igno -rarea celorlalte ar putea fi benefice. În plus,generozitatea șade bine marilor spirite.Dar ce te faci dacă trepădușul își ia nasul lapurtare și extinde nu peticele de izbîndă, cipartea lemnoasă a inspirației sale inci -piente și ezitante?

Deopotrivă, duritatea excesivă, dareape răzătoarea ironiei pot descuraja unviitor autor măcar onorabil. Unde mai puiriscul, imposibil de ignorat, ca stropirea cuzacherlină critică să funcționeze ca oaspersiune cu apă vie! Amatorul să setrezeazcă din pumni, ca în filmele ame -ricane cu box, și să administreze în scurttimp maestrului un KO memorabil. Litera -tura e bogată în pilde după care urgisitul aurcat amețitor în clasamente, iar cobeacritică de la debut s-a pierdut, cum zicepoetul, în noaptea uitării.

În literatură cu greu se pot da pro -nosticuri valabile. Bucuria de a miza pecîștigător e rară, iar eșecurile, expusearătării cu degetul, fac o mulțime mult maidensă. Mai rămîn variantele tăcerii saurezervei politicoase care însă, pe lîngăparfumul de lașitate, duc, pînă la urmă, laexcludere sau măcar la suspiciunea desărăcie cu duhul.

Probabilitatea de a greși lăudînd uncandidat este mai mare decît cea de a picaîn eroare retezîndu-i încrederea. Dar, ca laorice joc, ispita mizei gîdilă plăcut palmelecare pipăie jetonul numai bun de aruncatpe cîmpul verde fără flori.

Uneori bila cade în găoacea potrivită.Numai că la scris nu e ca la panțarolă!Ucenicul, odată căftănit ca speranță, arenumeroase ocazii și modalități de a serata. S-ar putea scrie registre cît cartea detelefon cu numele celor care au plecat cadin pușcă pentru a fi întrecuți apoi dețestoasele răbdătoare și tenace. Nu întîm -plător, în Templul Literaturii, Van Mieu, dinHanoi, numele autorilor de vază sîntsăpate pe stele din piatră purtate pe cara -pace de țestoase. Dezamăgirile vin cucarul și pariorul grăbit sau prins de-un vîntde mărinimie ajunge să se căiască.

Nu se cunoaște niciun mijloc prin careînzestrarea în ale scrisului să fie dibăcităcu precizie absolută și nicio metodă princare un debutant izbutit să-și poată con -serva capacitățile, dacă bobii destinului audecis că le va pierde, scufundîndu-se –brusc sau pe nesimțite – în turba liniei demijloc. Uneori trebuie să treacă ani lungipînă cînd prezicătoarele albe de la debut

să se poată convinge pe deplin că au ratatpronosticul.

De aceea, se vede, unii laudă indistincttot ce le iese în cale, ca și cum ar juca latoate loteriile, sperînd că măcar unuldintre bilete se va dovedi cîștigător. Neca -zul e că răspîndirea geniilor e atît deredusă, încît e amețitor de posibil posibilca în tot sacul de lozuri să nu existe nicimăcar unul de trei lei.

Mai apoi vine constatarea că trăim înlume și marile intransigențe se freacă demicile comodități pînă cînd ajung să sesubțieze și încapă în borta toleranței. Ca îndesenele animate, dacă nimerești conturulpotrivit, pînă și un măgar poate devenisimpatic. Nicio statistică nu a precizat cîtebroaște trebuie să pupi în bot, în medie, casă obții un prinț vrăjit. Dacă ai aceastăsperanță, nu poți decît să te pui pe încer cat.

În rest, mai rămîne unu la un milionnădejde ca talentul, odată detectat șicocoloșit, nu numai să nu se ofilească, darnici să nu-și devore la maturitate nașul saubinefăcătorul.

Încă de-acum mulți ani, regretatulAlexandru George, omul atît de mefient cuprivire la talentul altora, îmi expunea oteorie apocaliptică. Prin mașinism, bună -sta rea omenirii va crește, iar timpul alocatmuncii se va scurta. Populația va crește șise va educa, fie și minimal, alfabetizîn -du-se. Avînd vreme de pierdut, toatăaceastă masă de pămînteni va căuta unloisir și e prea plauzibil că o puzderie se vorapuca de literatură, sufocînd bietul nostrugeoid cu creația lor!

Părerea mea era și este că, pe cîtnumărul de scriitori bănuiți va crește,șansa de a se ivi unul mai răsărit va spori șiea. Intervine însă temerea că, în sume -denia de efemeri, el nu va putea fiob ser vat. De-aceea regret uneori alcătui -rea socială care nu permitea învățareascrisului decît oamenilor dintr-o castăfoarte specială și infimă numeric. Ce,credeți că strămoșii noștri, care ne-au lăsatatîtea piramide și temple, erau fraieri?

Broaște și prinţiHORIA GÂRBEA

� � �

www.revistaneuma.roReportaj 4


��

Prietenie și solidaritate literară

Miercuri, 31 ianuarie, filialele București-Poezie și Brașov ale Uniunii Scriitorilor, îm-preună cu editurile Libris și Neuma auorganizat o întîlnire găzduită de Muzeul

Național Literaturii Române. Au fost prezentate cele mairecente numere ale revistelor Libris și Neuma și volume noi apărute la cele două edituri: Cimitirul eroilor de AdrianLesenciuc, respectiv Orele aspre de Andrea H. Hedeș, Visde-o noapte-n miezul verii după William Shakes peare, re-povestire și traducere de Horia Gârbea cu ilustrații de DanCăsuță, Poeme cu înger de Horia Gârbea.

Volumele au fost prezentate de Răzvan Voncu și GeorgeVolceanov. Dintre autori au fost prezenți și au luat cuvântulAdrian Lesenciuc și Horia Gârbea, președinții fi lia lelor or-ganizatoare și autori ai unora dintre cărțile lansate, ca și di-rectorul grupului editorial Libris, Virgil Oniță. Sala a fostneîncăpătoare pentru cei prezenți printre care: GabrielChifu, Tudora Șandru-Mehedinți, Lucia Verona, Dinu Gri go -rescu, Liviu Ioan Stoiciu, Corneliu Antoniu, Radu Voinescu,Ion Cocora, Simona Antonescu, Nicoleta Milea, NiculinaOprea, Radu-Ilarion Munteanu, Naty Badea și mulți, mulțialți membri ai filialelor Brașov și București ale Uniunii Scrii -torilor, cadre didactice universitare, prieteni apropiați. Dinpartea filialei Brașov a USR au participat Daniela Șontică,Dumitru Nicodim, George Bogdan și Nicolae Oprișan.

Prietenia între scriitori și solidaritatea literară au creatun eveniment deosebit de plăcut, replică bucureșteană launul la fel de reușit organizat la Brașov, la Librăria Șt. O. Iosif,de Filiala Brașov și grupul editorial Libris. Asemenea momente de bucurie se cuvin și vor fi repetate.

Afișul manifestării a fost realizat de Libris.

� Lansare comună a revistelor și editurilor Libris și Neuma. � Întîlnire amicală a membrilor Filialelor Brașov și București-Poezie

Foto

: Dan

Vat

aman

iuc

(M.N

.L.R

.)

www.revistaneuma.roInvitat special


��

Într-o dimineață din viața ta convențională să te smulgiașa cum puiul auriu sparge găoacea și iese din ou.

Ai să te simți atunci ca și când ai fi făcut explozie și te-ai fi împrăștiat în mii de fărâme. Dar vei fi aidoma grămăjoarei de argint viu:rupt în atâtea crâmpeie, totușiîn fiecare vei rămâne întreg și vei fi tu însuți.

Ai să începi să trăiești multiplu, ce bucurie:cu o mulțime de trupuri și libertăți, ai să fii în același timp pe mai multe drumuri,în mai multe case,de pe străzi diferite, din orașe și din țări diferite, ba chiar din lumi neasemănătoare.

Fiecare întrupare a ta va ști de existența celorlalte,fără ca acest lucru să vă contrarieze, deși o să recunoașteți că e complet ilogic să fiți atât de numeroșiși să trăiți toți de-adevăratelea, deodată.

În aceste existențe paralele vei primi atâtea daruri surprinzătoare: peste tot vei vorbi limba locului, nenumărate limbi necunoscute vor fi pe buzele taleca și cum în ele te-ai fi născut precum peștele în râu.

Vei bea și vei petrece, peste tot.Vei trudi și vei făuri, peste tot. Vei iubi și vei face copii, peste tot.Vei avea atâtea iubite, dar vei rămâne credincios fiecăreia dintre ele.

Ai să trăiești fără limite, cu adorație și dăruireși se va umple pământul de tine însuți în felurite întruchipărica văzduhul de rândunele într-o dimineață de mai, după ploaie,ca bolta de scântei la focul de artificii din noaptea Anului Nou.

Peste tot, vei fi tu însuți, acela care,ne mai încăpând într-o singură biografie comună,s-a revărsat astfel, dezmărginit, în viețile astea nenumărate. Iar pielea fiecăruia dintre aceste trupuri noi ale tale va sorbi însetată, cu mii și mii de guri invizibile,lumina fiecărei zile, până la ultima picătură, peste tot.

Din volumul ”Elegia timpului”, în curs de apariție la Editura Școala Ardeleană

Ieșirea din găoace(un imn al dezmărginirii)

GabrielChifu

www.revistaneuma.roInvitat special 6


Îndoiala are în sfera creației un rol capital, deși cu semninversat față de cel din sfera pietății. Dacă în a doua ipostazăbate spre păcat, în cea dintîi bate spre o chenoză estetică.

* Creația: un sacrificiu tentat a nu se recunoaște pe sine pentru

a nu se demoraliza, pentru a putea fi continuat.

* „Cînd cerul vrea să încredințeze unui om ales o mare

misiune, el începe întotdeauna prin a încerca sufletul și cugetulsău în amărăciunea zilelor grele; îi obosește mușchii și oasele înlucrări dureroase; îi aruncă ființa în toate lipsurile sărăciei și alenevoii; vrea ca faptele lui să capete tot rezultate contrare celordorite; în sfîrșit, îi ațîță inima, îi întărește firea, îi mărește șiadaugă forțele prin energia fără care n-ar fi în stare să-șiîmplinească ursita” (Confucius).

* În fiecare dimineață viața ta se umple cum un balon cu

văzduhul vital al necunoscutului. Noaptea se dezumflă presatăde umbre în care nu se recunoaște nici moartea nici viața.

* Pînă la urmă nu te poți împlini decît devenind propriul tău

model. Dar trebuie să meriți asta.

* O carte cu paginile cum umbre incandescente.

* Pe ce lume trăim. „Supărată că fiica ei a născut un băiețel

sănătos, dar urît cu spume, o bunică s-a prezentat la maternitatesă dea copilul înapoi. Incidentul a avut loc în orașul columbianSanta Marta. Femeia, a cărei identitate nu a fost dezvăluită, acerut apoi să își aleagă un bebeluș care să aibă trăsăturifrumoase, demne de familia ei. Testul ADN a confirmat ulteriorcă bebelușul era sînge din sîngele ei” (Click, 2017).

* Scrisul: o manieră de-a te salva într-un fel, fixîndu-te în

propria-ți ființă tulburător evazivă în mobilitatea sa.

* Egoismul fie și sublimat al oricărui act de selecție.

* Ziua recrutează prieteni, noaptea adepți.

* Elasticitatea postmodernă a conceptului de creație.

„Fotbalistul și coregraful, pictorul și croitorul de lux, scriitorul șiautorul de texte publicistice, muzicianul și rockerul sunt, în modegal, creatori” (Alain Finkielkraut).

* A. E.: „Partea slabă a bunăvoinței? Păi are și bunăvoința o

parte slabă, prin relaționare. Aceea de-a fi socotită de-atîtea orio slăbiciune a individului ce-o manifestă, nu de altcineva decîtde beneficiarul ei”.

* „Vrei un somn perfect? Salteaua ideală pentru oricine în

lumea asta, indiferent de vîrstă, sex sau ocupație, costă 153.000de dolari, este confecționată în 320 de ore de muncă și provinedin Suedia. (…) Saltelele sunt rodul muncii unei echipe de 28de oameni și valorează cît o mașină de lux” (Click, 2016).

* Nelimitatul turism al imaginilor pe traseele tot mai anoste

ale sufletului, incapabil a mai lua înfățișarea acelor imagini.

* Nu mai putem avea, vai, nici mirajul începutului, nici cel al

sfîrșitului. Ne-a mai rămas cel mult doar unul al posturii medii.

* „Cînd spiritul unui om produce mai puțin decît a fost

cultivat, atunci avem de-a face cu o mediocritate. Dacă spiritullui, printr-un minim de cultură, dă un maxim de creație, negăsim în fața unui talent. În fine, dacă acest maximum întreceorice limită, putem să ne închinăm în fața sa, căci e un geniu”(Vasile Conta).

* Nicicînd decît la pierderea unei ființe dragi partea de

existență rămasă în cel ce se mai află în lume nu-i inspirăacestuia într-o măsură mai expresivă senzația de eternitate.Precum un omagiu adus acelei ființe.

* Într-atît te poți îndoi de tine însuți, încît să ți se pară pînă și

propria-ți rugăciune lîncedă, neconvingătoare. O poți îndreptaprintr-o tresărire egotică.

* „Cînd cunosc un om de merit, nu-l analizez; analizez pe

mediocrul care are cîteva calități bune” (Montesquieu).

„O durere care începe să viseze“

GHEORGHE GRIGURCU



* Unii dintre noi urmăresc slăbiciunile semenilor cu pasiunea

cu care vînătorii învederați urmăresc animalele sau păsările careconstituie prada lor. Trofeul lor cel mai de preț, cînd le au laîndemînă. Dar nu e oare la mijloc și acea pulsiune biologicănihilistă ce ne îndeamnă a elimina toate ființele inferioare nouă?Prezentă pretutindeni în speța umană, fie și-n măsuri multatenuate, sofisticate la culme. Umbra supraomului nietzscheanse află mereu între noi. Un instinct pesemne pe care-l putemafla deopotrivă în convorbire, în imprecație și-n rugăminte, înpagina literară și-n partitura muzicală, în paleta pictorului și-nlucrarea științifică. Implacabil.

* „Tot cîinele iese din iarnă, dar numai pielea lui știe” (Anton

Pann).

* „Cercetătorii de la universitatea din Tel Aviv au înregistrat

strigătele din coloniile de lilieci egipteni și au descoperit cevatare interesant. Au putut clasa 60% din sunete în patru categorii.Așadar, se pare că liliecii comunică, în mare parte, pentru a secerta. Fie vociferează pentru mîncare, fie își dispută poziția dedormit în cuib, țipă la masculii care fac avansuri sexuale nedoritesau, în fine, se ceartă cu un liliac care se apropie prea mult de ei.Deci, cam la fel cu oamenii căsătoriți” (Dilema veche, 2017).

* Poate că întreaga tactică a vieții e situată între a apuca și doar

a atinge.

* Imoralitatea care colcăie în stările de provizorat. Moralitatea

obiectivă a eternității.

* O durere care începe să viseze. Oare pentru a se degreva de

sine sau pentru a se adînci?

* „Termin apoi de citit ultimul roman al lui Milan Kundera,

L’insoutenable légèreté de l’être, care a provocat delir înmass-media. (…) Nici cea mai interesantă din cărțile de pînăacum ale lui M. K., mai rănită parcă decît celelalte și maimuzicală, nu mă convinge că M. K. e cu adevărat un scriitor atîtde mare pe cît este uns și decretat. O continuă ambiguitate șimai ales relativizare dau o impresie de profunzime care mi separe doar o aparență. N-a surprins kafkaianul istoriei suferite (caZinoviev), ci a redus-o doar la o componentă a deriziunii fragiledin orice existență. Acea «légèreté» care dă prozei lui și grația, șimuzicalitatea, și tonul inconfundabil îi sfidează în același timpînrădăcinarea în cutremurele vremii și ale adevăratei mariliteraturi. Dar poate mă înșel. Îl citesc sedusă și iritată, niciodatăfascinată” (Monica Lovinescu).

* Durerea e o stare de veghe, voluptatea o stare letargică.

* „A te lăuda înseamnă vanitate și a te deprecia micime, iar

amîndouă înseamnă în gura vorbitorului lipsă de înțelepciuneși pentru urechile ascultătorului – pedeapsă” (Baltasar Gracian).

Nu s-ar putea vorbi – îl am acum în vedere pe remarcabilul eseistL. C. – de o formă a vanității paradoxal pe invers, care eautodeprecierea permanentă, „micimea” de sine stilistic ticluită?

* A. E.: „Ador lucrurile scumpe și de proastă calitate. Nu reflectă

ele cu suficientă fidelitate natura umană”?

* Dacă n-ar fi fost egoist, n-ar fi putut iubi atît.

* „Un om de spirit ar fi adeseori foarte încurcat fără tovărășia

proștilor” (La Rochefoucauld).

*„Cele mai mari prostii nu le spun proștii, ci capetele mijlocii,

care vînează după originalitate” (Blaga).

* Emoția copleșitoare a ultimului an de liceu, petrecut la

Oradea. Citeam pe nesăturate, așteptînd „viața”, echivalînd-o zide zi cu un soi de enorm mister. Ceva trebuia să se întîmple,să-mi răspundă neapărat acestei adăstări totodată intense șifragile, un amestec de curaj și timiditate mă anima, făcîndu-măsă nu mă mai gîndesc la sărăcie, la existența urîtă de la mijloculanilor ‘50. Conta acea fervoare, acel flux de fericire dureroasăca-n pragul unei inițieri. Urmarea? Tot ce-aș putea recunoașteca realizare, acum cînd am devenit octogenar, nu e decît rodulacelei extraordinare așteptări la care mă reîntorc cu pietate,ca-ntr-un pelerinaj sufletesc. Nu s-a putut mai mult, înțeleg,încercările suficient de aspre n-au lipsit, dar numai în temeiulacelui mirabil incipit moral mi-am putut da seama (și am pututda seama) de mine însumi.

* „Licuricii spuneau stelelor: «Învățații afirmă că lumina

voastră se va stinge odată». Stelele n-au răspuns”. (Rabin -dranath Tagore).

* Blazare. Aproape că nu mai vezi mica prăpastie a clipei.

* Ornament al prezentului, parfumul e lipsit de speranță și

prin aceasta demonic.*

Întîia zi cu peisaj hivernal din acest an. Inclusiv o ușoarăninsoare de cuvinte tandre pe pagina scrisorii tale.

* „Cine-a zis că s-a terminat cu globalizarea, odată cu Brexit și

Trump? «Universalizarea» abia începe cu berea fabricată peLună. O echipă de studenți americani plănuiește să facă bere pesatelitul natural al Terrei, pentru prima dată. Grupul vrea sătrimită o canistră la bordul unei navete indiene care urmează săfie lansată anul acesta, pentru a testa valabilitatea fermentăriidrojdiei pe suprafața Lunii” (Dilema veche, 2017).

* O casă modestă însă cu zorzoane de prost gust, aidoma

unei femei inculte care vrea să pară instruită, stîlcind vorbele„radicale”.

��

www.revistaneuma.roInvitat special 8


* * *

o ploaie fără oprirese revarsă

peste cîmpie şi pomiiplecaţi în căutarea

primăveriiîn care liliacul deja se scuturase

de florile albe sau roşiililiachii ca în apusurile tropicale

inima pulseazăîn ritmul egal al zilei şi nopţii

lîngă inima taprimăvara e încă devreme

şi ploaia continuă în aversepeste ierburi şi case

oglindă a iubiriio ploaie ce satură planeta

şi sufletele toatecu o îngăduinţă cosmică

în care iarbăculcăm ale noastre trupuri

cînd mînă peste mînă aşezămşi pieptul întîlneşte sînulploaia ne cade peste creştet

ca-ntr-un repetat diluviuîn care Noe cată

pe noii vechiAdam şi Eva

Sînt cuvinte

doar piatra poate înţelegealtă piatră

fie ea şi adormităîn caldarîmul zorilor

călcatăprin roua dimineţii

de tălpile desculţehotărîte

de muma începuturilormumă a popoarelor

sînt cuvinte scurtecum e înfrigurata seară

din care se revarsă neostoităjalea

şi sînt cuvinte în carevezi pieirea cum se înfiripă

e îndeajuns Fiulpe stînca însîngerată

o! mumă prea-ncercatăcu boii inimii

tu ariprin ţarina-ndurării

Cotropit de paloarese aude un tropot

de început de lumeun tunet se rostogoleşte

din ceruriprecum pe caldarîmul străzilorroţile carelor trase de plăvaniprintre maşini silenţioase

se aude un fîlfăitcum brăzdează prin cer

după luminăvîntul îţi suflă în ceafăfluieră ca un glonțpe lîngă urechile

unde timpanul ciocănelul scăriţavibrează

mă las cotropit de paloareridic pahare pline

şi din nou plineun clinchet care se revoltă

că Europa-i tot mai bătrînădeşi se dă drept jună plină de nurişi gata de dansuri frivole

vine/ la ore tîrzii cîte un avertisment ca-n Cărţile sfinteare manşetele negre de funcţionar

nărăvit la hîrţoageîn care conştiincios sunt încondeiatemulţimi fără de număr

Cassian MariaSpiridon



Stuful dureros al amintirii

stuful prezent pe malurişi pe margini de drumuri şi cîmpiee tăios ca săbiile

mînuite în lupte fratricidefără milă

e verde în seceta ce ne curpindeîn tot locul

o! nu sînt vapoare mateloţi şi amiralicît Dunărea ar merita şi Mareala cîte bătălii pierdute ne aşteaptăe sîngele o pînză străvezieun scut/ o pavăză de peşteriunde nici soarele nu calcă

prin munţii de nisipîn gropile de piatră

acolo lacrimile curg şi nopţile s-aşază

lungi sînt pieţele amieziiprecum iubirile tîrziila umbra lor doar clopote răsună

voi tinere simţuriprintre atîtea dune

nu îndrăzniţi şi nu speraţila gloria străbunăsînt multe lovituri

şi piepturi prea puţinela cîte vatra este-ndreptăţită

să ne tărăm piciorul printre pietrepînă la malul plin de

stuful dureros al amintirii

* * *

sîngelese scurge prin tuburile nopţii

precum izvoarele planeteitransparentesub tropicala rază

s-a rătăcitchitaiul

a eşuat pe ţărmulîndepărtat al Andromedei

printre constelaţiide nimeni vizitateîn veci de nimeni căutatedoar telescoape curioaseîncearcă să le afle sensulîn inutila lor rostogolire

ei! Voi umblătoare umbrecum treceţi şi petreceţi

plante şi pomişi blînde patrupede

şi încercatul dintre toate

la urmă e bipedulcum spune Stagiritul

mă strădui să rămînîncă să rămîn

printre cei viiatît cît se cuvine

Atît de puţine

stelelepuzderie de ochi

stau aţintite peste vieţile noastreabia (s)clipescnu vor să ne piardă nici o mişcarenici o zvîcnire a inimii

cel mai mărunt sentimentnici un scîncet al naşterii

primii paşinestăvilite iubiri

şi păcatepîndesc să nu scape ultimul suflu

stau bineacolo în cer

sînt gemene cu nemurireaau mulţimi de ochi

ce stau de veghela atît de puţine

mîini mîngîietoare

Întunecate catarge

cu mişcări de balet o fecioară pluteşte peste albe cîmpii de omăturicu miros de floare

în tija unei aşteptări înţelepteîndrumă

o pasăre neagră taiedunele ridicate de viscol

trupuri electricese strecoară printre propileele nopţii

c-un zumzet de fluturdegete în căutare

pe harta unei geografii îngrijorate

copaciiîntunecate catarge

înfipţi în cuprinzătoare zăpezipaznici muţi

în iubirese-nalţă tot mai susspre inimi rugătoare

învăpăiaterătăcitoare în albăstrime

un înger prăbuşitrăsfrînt în oglinda spartă a Lunii

ne urmează ��

www.revistaneuma.roCentenar 10


„NOBILIS ROMANUS CIVIS DE CA-RANSEBES” sau, pe numele adevărat,Mihail Halici-fiul (1643 – 1712), provenitdintr-o familie de români calvinizaţi, aprefigurat cîteva componente din mi-sionarismul polivalent al Scolii Arde-lene. Dar nu numai el: Mihail Halici-tatăla lăsat o întreagă operă manuscrisă dincare i se atribuie şi premiera lexicogra-fică neîncheiată, Dicţionarium Vala-chico-Latinum – un inventar de 5500de cuvinte româneşti cu echivalenţaacestora în limba latină.1 Cu cei doi in-telectuali - tatăl şi fiul – ne plasăm în-tr-un areal unde conjuncturile geopo-litice şi militare din secolele XVI şi XVII,alături de paralelismele/ciocnirile con-fesionale (Reformă /Contrareformă) şiculturale (Umanism/Baroc) au particu-larizat ţinuturile bănăţene împărţite la1552 între Imperiul Otoman, aflat în ex-pansiune (câmpia cu cetăţile din triun-ghiul rban Vârşeţ, Timişoara, Lipova) şiPrincipatul Transilvaniei (cu zona devest, muntoasă, înglobând Caransebe-şul, Lugojul şi Mehadia). Pe dimensiu-nea confesională catolicismul sprijinitde Imperiul austriac a fost concurat, îninteriorul Imperiului, de prozelitismulbisericii calvine cu sprijinul consistent alcomunităţilor săseşti luterane prin re-ţeaua de Colegii Academice. Or, înaceastă permanentizată stază interme-dială mica nobilime românească dinBanat, parţial maghiarizată însă cu an-tecedente în aşa numitul„districtus Wa-lachorum” din veacurile XIV şi XV, deve-nise sensibilă atît la pietismul reformat,care susţinea traducerea textelor reli-gioase, studiul acestora şi predica în lim-bile vernaculare cît şi la cartezianismulşi puritanismul aduse din mediile uni-versitare occidentale. Un exemplu im-portant este Palia de la Orăştie,tradusă în 1582 într-o limbă care „nueste făcută, ci luată din gura poporului”iar traducătorul „nu este decât un rezu-mat nu doar al limbii, ci şi al simţirei şipeste tot al chipului cugetării poporu-lui.”2 În consecinţă, nu a fost de mirarefaptul că, graţie mai ales calvinismului,„pentru prima dată în secolele XVI şiXVII, romanitatea din Transilvania vineîn profund raport cu limba latină” în as-piraţia acesteia, la început subterană,spre „unitate lingvistică3”. Mihail Halici-

fiul, un veritabil picaro intelectual alcărui părinte, Mihail Halici-tatăl, versifi-case şi cîţiva psalmi după moda barocăîntr-o română de tranziţie, parcurge tra-seul formativ începând cu şcoala se-cundară calvină din Caransebaeş, tre-când prin liceul de aceeaşi confesiunedin Sibiu (1661-1664), unde se exilează,se pare cu toată familia, în 1658, dupăocuparea Caransebeşului de către turci.Din această perioadă datează, în latină,Invocaţia poetică (1662), cu un pro-nunţat caracter autobiografic şi în care„îşi transfigurează acest destin ca unumanist veritabil în tonalitatea descrie-rilor din exil ale lui Ovidiu”4: „AceastăMuză a mea prin diferite cuvinte cântă /Deplângând adânc întâmplările neferi-

cite, locurile şi urmele /casei părinteştipărăsite [......] /Exilat şi izgonit în Sibiulantic plin de monumente străvechi, /Sebucură astfel să cînte din nou./În primulrând Dacia te plânge, pe tine cel îndu-rerat şi /în ultimul rînd eşti admirat decel ce laudă” ş.a. Trece apoi la Colegiuldin Aiud pentru a fi numit, ulterior, Rec-tor la Colegiul calvin din Orăştie (1667-1669). Se refugiază iarăşi la Sibiu proba-bil din cauza convingerilor sale carte-ziene, oraş în în care, hotărât să se ex-patrieze definitiv din Transilvania, îşiredactează cunoscutul Testament(1674) cu două decenii înainte de moar-tea sa în Anglia (probabil în 1712), dupăce urmase studii de drept la Universita-tea Lieden din Olanda. Parcursul schiţatrămâne semnificativ pentru formaţia in-telectualului central şi est - european ceincludea, în siajul umanismului tîrziu,studiile de istorie, lexicologie, drept,medicină, gramatică ş.a. Specificitatea„cărturarului versificator”(N. Cartojan) afost puternic marcată de anvelopa cul-turală a vremii: „Dintr-o perspectivă atimpului istoric românesc, secolul alXVII-ea este, în cultura română, secolulunui umanism târziu, al unui umanismneconsumat definitiv şi al unui barocanunţat, în condiţiile în care defazărilecu umanismul din Europa Occidentalăproduc în mod imperativ şi accelerărirecuperatoare ale unui timp istoric enretard, astfel încât comprimarea uma-nism-baroc se înscrie în datele unei re-ceptări intense şi din mers a progra-melor şi modelelor culturale ale uma-nismului şi barocului european.5” Dacăhexametrul,pentametrul, sentinţa versi-ficată sau oda sunt redevabile umanis-mului de extracţie clasică, în schimb,atitudinea ostentativă, cultul embleme-lor, versificarea psalmilor, multilingvis-mul ori „stilistica prieteniei multiple”sunt constitutive barocului – curent ar-tistic apropriat, în această regiune, decătre ideologia naţionalistă a clasei no-biliare maghiare. Cele două paradigme– umanistă şi barocă - nu doar coabi-tează, ele scurtcircuitează, aşa cum pro-cedase şi sibianul Frank von Francken-stein care tradusese în trei limbi – ger-mană, maghiară şi română – sentinţele,la modă atunci, ale lui Ovidiu. Tot prinDoru Radosav istoriografia contempo-

Inserţii culturale transilvaneMIRCEA MUTHU

www.revistaneuma.roCentenar


rană citează, spre exemplificare, sen-tinţa 95: Si rota defuerit tu pede carpeviam (sau „dacă nu ai car străbaţi dru-mul cu piciorul”), tradusă de către prie-tenul lui Halici-fiul într-o limbă românăcu caractere latine şi ortografie ma-ghiară: Csinye naire kai kar sze mearge kufolosz,/ streynge binyepicsiorelye si um-blye pre sosz”. Pe de altă parte clasa no-biliară ilustrează, atît în contextulconfesional cât şi în cel cultural, „stilis-tica prieteniei multiple” sau, mai exact,„solidarităţile intelectuale interetnice”dar şi extraetnice mărturisite fiind, pestevremurile nestatornice, de aşa-numiteleLiber amicorum – de fapt culegeri con-fidenţiale/ cu circulaţie restrânsă de ode,acrostihuri, apologii, epitafuri, discursurielogiative ş.a. adresate prietenilor petraiectul suveran al e l o c i n ţ e i, „culti-vată în lumea barocă, atât din partealumii catolice, a Contrareformei, cât şidin partea discursului confesional, al Re-formei.”6 Iată cum, observase deja N.Cartojan,„de la literatura religioasă la li-teratura profană trecerea nu e grea. Dinşcolile reformate, în care se predagreaca şi latina şi unde se punea preţ peretorică şi pe poetică, au ieşit câţiva căr-turari versificatori.”7 Numai că, exami-nând manuscrisul coligat (ataşat) la ocarte imprimată în Alba Iulia(1638) şitradus acum integral8 în Cartea cu prie-teni nu dăm seama că Halici nu era unsimplu „cărturar versificator”. Aceasta,pentru că Halici-fiul, autor şi al unui gru-paj de versuri intitulat In Transilvaniamrespectă, în primul rând, uzanţele teh-nice ale genului, sintaxa versificaţiei la-tine precum şi dedicaţiile, de obiceiextinse, pornind de la nume şi prenumepână la ocupaţie şi afecţiune declarată

din partea scriitorului encomiast: „Dis-curs cu ocazia horoscopului zilei anualede naştere a Domnului Petrus Melas,coleg foarte drag mie, studios în celebraşcoală de educaţie litrerară şi de cre-dinţă din Sibiu / Cînd tocmai lumina luiPetru /se văzuse în penultima zi a luniiiunie/în mulţimea adunării religioase desărbătoare”. Cel mai întins text din acestflorilegiu se termină astfel:„Aceasta esteo Parafrază de ziua de naştere careDomnului P. Melas, preastrălucitului şipreafericitului locuitor al Sibiului, cuocazia aniversării sărbătoririi de naş-tere... i-a fost adresată. Fragment de poe-zie în hexametru, Mich. Halits Karan-sebes”. Istoriografia noastra a reţinutmai ales oda gratulatoria publicată laBasel în 1674 în culegerea Vota Solen-nia, dedicată comilitonului FranciscPapai Pariz (1649-1716) cu ocazia obţi-nerii titlului de doctor în medicină launiversitatea elveţiană. Scrisă în limbaromână („Linguae Romano – Rumane”)cu caractere latine în ortografie ma-ghiară şi considerată, astăzi, un disputatmoment de referinţă în istoria prozodieidin literatura noastră9, oda poartă sem-nătura lui „MICHAELHALICIUS, Nob.Romanus Civis, de Caransebes”. Iat-o,reprodusă de astă dată după N.Drăganuşi apoi de N. Cartojan într-o ortografiemai lizibilă: „Cânt sănătate, scriind la voi,Rumanus Apollo, /La toţi, căci svente-nîmpărăţie şedeţi!/ De unde cunoştinţeaşteptăm şi ştiinţe: ferice / De Amstedo-lam, prin cărţi şi-n omenie tipar./Legederapte au dat frumoasa cetate Geneva:/ Iţi vine Franciscus, ţine-te Leyda, Paris!/Prindeţi, mâna, surori cu cest nou oaspe.Nainte./Fraţi,fârtaţi, nimfele iasă curând;/ Domni buni, mari doctori, dascăli şi

bunele doamne, / Cu pace îi fiţi, cu pâi-ne şi sare, rugăm”. Dincolo de utilizareagreoaie a versificaţiei de sursă anticăRumanus Apollo are conştiinţa latini-tăţii limbii părinteşti în această mostrăde„Republică a literelor”ce conţine Odadedicată medicului şi omului politicFrancisc Papai Pariz. In detaliata prezen-tare a Odei din Cartea cu prieteni DoruRadosav descifrează, succesiv, „resur-genţa Antichităţii” („Apollo, dar un poetromân”), mai exact, „travestiul antic fă-cut în atribute româneşti” din care nulipsesc „hora încinsă ca semn al bucu-riei” (Prindeţi mâna, surori, cu cest nouoaspe) şi nici omenia din ultimul vers(Cu pace îi fiţi, cu pâine şi sare, rugăm).10

Biblioteca, însumând 540 de vo-lume, din Regestrum librorum Michae-lis Halicii de Caransebes (Inventarautograf al Moştenirii Mihail Halici ) esteşi astăzi uimitoare pentru că reflectă, înoglindă, formaţia intelectuală a unuitânăr nobil din veacul al XVII-lea : operecomplete ale clasicilor antici (CiceronisOpera Omnia, Plutarchi OperaOmniaş.a.), totalitatea scrierilor lui Alstedius, li-teratură epistolară (Volumen ErasamiRoterdami Epistolae, Marsili FiciniEpistolae ş.a.), teologie (EcclesiaeGraecae Liturgia, Lexicon Novi Testa-menti ş.a.) studii de astronomie, medi-cină, lingvistică, istorie (OperaOmniaTaciti) sau Disputationes Philosophi-cae variae trimit, prin extrapolare, lapolimorfismul umanismului şi baroculuieuropean. Prin Palia de laOrăştie dar şidatorită celor doi Halici, tatăl şi fiul, Ba-natul adaugă o pată de culoare distinctăla tabloul complex al Transilvaniei ce îşidovedeşte, în etape şi prin cuvântulscris, romanitatea structurală.

1Cf. M.Halici-tatăl,Dictionarium Valachico-Latinum (AnonymusCaransebesiensis), ed Fr. Kyraly, Timişoara, First,2003 şi D. H. Mazilu,Banatul în literatura română din. secolul al XVII-ea, Ed. Minerva,Bucureşti, 1976. Manuscrisul a fost descoperit de B.P.Hasdeu la Bu-dapesta ]n 1871.

2Andrei Şaguna, Prefaţă la Biblie adecă Dumnezeasca Scrip-tură, Arad, 1856-1858, p.VII, apud Doru Radosav, Cartea cu prieteni,Presa Universitară clujeană, Cluj-Napoca, 2016, p.119.

3 Cf. Laszlo Galdi, La Transilvania come mediatrice degli in-fussi europei, Roma, 1941, p.18

4 Doru Radosav, Cartea cu prieteni. Solidarităţi intelectuale in-teretnice în Transilvania secolului al XVII-ea, ed.cit., p.150, lucrareistoriografică de referinţă actualizînd cercetarea temei şi cuprinzând,în traducerea exegetului, Invocaţia poetică (1662), Testamentul re-dactat la Sibiu, Odele închinate prietenilor ( „Liberamicorum”) ală-turi de iunventarul, impresionant ca titluri şi număr, lăsate princlauză testamentară Colegiului calvin din Orăştie (cap. „Amici libro-rum” de la prietenii cărţilor la lecturile prietenilor”).

5 Doru Radosav, op.cit. p.43- 44 şi 252-253 (Invocaţia în limbilelatină şi română).

6Doru Radosav, op, cit, p.48. Autorul rezumă, la p. 58 tematicabarocă a sentinţelor ovidiene, respectiv„fortuna labilis”, ideea„cicli-cităţii vieţii omului” ş.a.

7N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, Ed. Fundaţiei Cul-turale Române, Bucureşti, 1996, p.173., In acelaşi capitol – Cultura înTransilvania - , opina că Principatul„are în sec. al XVII-lea un rol maişters, fiindcă activitatea culturală este subordonată aici străduinţeiungurilor de a desface legăturiloe religioase care-i uneau de veacuripe românii ardeleni de principatele dunărene” (.p168).

8N. Drăganu, Mihail Halici. Contribuţie la istoria culturală româ-nească din sec. XVII, în„Dacoromania”, IV, 1924-1926, p. 77-168 a pu-blicat două fragmente din manuscrisul Liber amicorum.

9In Versificaţia modernă, un „studiu istoric şi teoretic asupraversului liber”, E.P:L., Bucureşti 1966 Vladimir Streinu observa că oda-lui Haliciu e o„combinaţie cantitativă de hexametri alternaţi cu pen-tametri (mai mult analogică şi intenţională), care se retipăreşte înSuccinta Medicorum Hungariae et Transilvaniae Biographia/1774/, de unde le copiază . Densuşianu, B.P.Hasdeu şi N.I.Aposto-lescu” (p.123, subsol).

10Doru Radosav, op.cit., p.186-198.

��

www.revistaneuma.roPoezie 12


Ecoul paşilor tăi a încărunţit

Absenţa ta a înfrunzit lângă mine.Îi simt respiraţia catifelată.Am renunţat demult la drumuri străine.Sunt singur, ca o cămaşă abandonată.

Îmi cercetez rănile şi le descânt,Curăţ geamul de frunzele lunii, uscate,Mă strecor în poemul acesta flămând,Îi trăiesc, resemnat, tristeţile toate.

Uite cum rabd, cum ard tot, cum mă frâng,Ochii mei lăcrimează şi te cerşesc,În oglindă se răsfrânge un înger nătâng,I-aş pune noi aripi, dar nu îndrăznesc.

S-au prăbuşit lumi de când ai plecat,Ecoul paşilor tăi a încărunţit în ogradă,Zadarnic insomniile au ieşit la arat,Nici lampa nu are ochi să mă vadă.

În golul dintre clipe se face mai frig,Tăcerea foşneşte, podeaua suspină şi crapă,Tu eşti departe, iubito, n-am gură să strig,De mâine, încă o iarnă poate să-nceapă…

Sunt fericit că te am…

Dacă n-ai fi atât de frumoasă, acum aş muri.Dacă n-ai sta lângă mine, nu aş mai respira.Uite, îngerul meu ţi-a compus poezii,Insomniile s-au ascuns într-un bob de cafea.

Dacă n-ai fi aici – ispititoare şi pură,Demult aş fi provocat un teribil război,Aş fi rătăcit, fără rost, într-o veche trăsură,Aş fi dat zodiile cu un veac înapoi.

Tu eşti mereu o flacără curgătoare,Trupul tău a furat toată mireasma din crâng,Mă pândeşte, suveran, cu infinită răbdare,Îmi ocroteşte aripa de pe umărul stâng.

Sunt fericit că te am. Setea mea te îmbie.Lampa stă la taifas cu un gând înflorit.Eşti atât de frumoasă! Ora-i foarte târzie.Ia-mă în braţe! Afară, ninsoarea s-a răzvrătit…

Nerăbdător şi blând

Aşterne-mă, iubito, sub paşii tăi foşnindPrin iarba devastată de îngeri în colind,Şi trupul tău să cânte, ocrotitor şi pur,Cu raze-nmiresmate şi păsări împrejur!

Zăpada cărnii tale mă ardă până-n gând, Când urc, în dezmierdare, nerăbdător şi blând.De sete, să-ţi beau umbra şi, fericit, să pier,O clipă, doar o clipă, trădat de temnicer.

Palmele mele, iată, sunt gata să-ţi respireSânii dedaţi, în taină, la dulce răzvrătire,Şi pletele tăcute, şi umerii rotunzi,Şi vorba amânată, în care te ascunzi…

Nu te sfii, iubito, şi fă-ţi, din mine, patBolnav de aşteptare şi bun de legănatŞi trupul tău să cânte, vindecător şi pur,Cu raze-nmiresmate şi îngeri împrejur!…

Călător spre niciunde

Cel pedepsit să se îmbrace-n tristeţe,Va primi numele meu, îmi spuneai,Îi va fi dat să locuiască-ntr-un visŞi în rana în care, cândva, m-aşteptai.

Va fi pus să străbată codri şi munţi,Cu o raniţă de lacrimi în spate,Să treacă prin nori şi zăpezi,Să-şi înece setea în izvoare uscate.

Va cerşi, ne-ncetat, îndurare,Se va simţi părăsit şi străin.De mila lui, vor plânge toţi îngerii,Năuciţi de mireasma dulce de crin.

Călător spre niciunde, mereu călător,I se vor toci tălpile, de atâta umblat,I se vor ascunde luna şi soarele,I se va pune pe umeri un cer destrămat.

Cel pedepsit să se îmbrace-n tristeţe,Va primi chipul meu, îmi spuneai,Îi va fi hărăzit să ardă pe rugŞi în rana în care, cândva, m-aşteptai…

Tărâmul pierdut

FLOREA BURTAN

www.revistaneuma.roPoezie


Ar trebui să îmi pun aripiTu locuieşti într-o lacrimă vorbitoare.Înserarea îţi piaptănă pletele, cu duioşie,Te ademeneşte, cu multă răbdare,Îţi desenează sufletul pe o infinită hârtie…

Până la tine e un drum interzis,Până la tine, nu se poate ajunge,Decât călătorind într-un visŞi asumându-ţi dreptul de-a plânge.

Cândva, între noi doi, nu era vamă,Cândva, locuiam în respiraţia ta.Acum, doar deznădejdea mă bagă în seamă,De aici, doar zburând se poate pleca.

Ar trebui să îmi pun aripi uşoare,Să le împrumut de la îngerul păzitor,Dar, şi el, a îmbătrânit, mi se pare,Stă, supărat şi retras, pe un nor.

Până la tine e un drum interzis.Până la tine – păduri şi munţi de cenuşă.Te implor: nu-mi lua dreptul la vis,Nu-mi închide şi ultima uşă!…

Cu fiecare cuvânt nerostit

Fiecare cuvânt nerostit are lacrima lui,Cu fiecare plecare, dispare un drum.Mierea, tot mai des are gust amărui,Vinul din cană a devenit a scrum.

Desenez, pe pereţi, o amintire frumoasă.Tu eşti departe, n-ai cum să o vezi.Singurătatea stă, supărată, la masă,Ţine în braţe amânate dovezi.

O implor să-mi ia chipul în palmele ei.O implor să îmi sărute ochii şi pletele.Ea, tace şi rabdă, îmi numără anii,Cum infinitul, zi şi noapte, planetele.

Ce oră să fie? Am rămas fără glas,Fără apă şi fără merinde.Dorul de tine nu cunoaşte popas,Deşi, ştiu, cândva mă va vinde.

Cu fiecare cuvânt nerostit dispare un gând,Cu fiecare plecare, piere o viaţă.Nu vă grăbiţi: staţi, cu toţii, la rând,Peste-o clipă, începe schimbarea la faţă.

Moartea vindecătoareLui Gheorghe Stroe, în amintire

Pe drum umblă moartea, vindecătoare,De-ar avea aripi, ce frumos ar zbura!Mă îmbie, plângând, cu pâine şi sare,Bat în porţi, să vadă dacă mai e cineva.

Palmele ei sunt calde şi triste,Parcă ar fi mângâiat, toată viaţa, viori,Îţi ţine bănuţii strâns în batiste,Să poată plăti, când voi trece prin nori.

Nimeni n-o ceartă, n-o izgoneşte,Îmi e milă de ea, şi ar fi în zadar.Cei cu lopeţile vin, pe muteşte,În braţe cu o groapă adâncă, de var.

Morţii mei dragi, rânduiţi în pământ,Au aprins focuri din oasele lor,Fluturi negri le dau ocol, fremătând,Ţărâna îi ocroteşte, stăruitor.

E un fel de petrecere fără sfârşit,Cu merinde sărace şi apă puţină,Vine somnul din somn şi le-mparteRaze de înmiresmată lumină.

Morţii mei dragi, morţii mei vii,Stau la priveghi şi aşteaptă.Lacrima lor nu mai are răbdare, Îmi aşterne sub paşi ultima treaptă…

Din poartă în poartăDe pe culmile gloriei cad, retezate,Capetele celor plictisiţi şi sătui,E ora când fântânile mor, înecate,E ora când aerul putrezeşte-n statui.

Nimeni nu plânge, pietrele crapă,Grilajele s-au scurs în pământ,Vântul rostogoleşte bile de apă Peste capetele care cad, arzând.

Mascaţii umblă din poartă în poartă,Le aud glasul şi, zornăind, fiarele,Dansul lor straniu se repetă mereu,Noaptea îşi desface, candidă, ghearele.

De-acum, nimeni nu mai iese din casă,Parcă am fi deja împăiaţi,O stinsă lumină linge pavajele,În locul câinilor decapitaţi.

Umblă mascaţii, nu au odihnă,Repetă întruna dansul lor răzvrătit,Bat cu pumnii, din poartă în poartă,Spaima respiră, ca un miel sub cuţit.

Şi se va aşterne o linişte mare,Şi va veni ploaia, să spele de sângePrivirea oraşului. O grea îndurareVa striga, fără rost: gata, ajunge!

S-a umplut groapa de capete roşii,Securile, toate, au obosit.Sus, pe creneluri, explodează cocoşii,Într-un ţipăt negru şi răguşit… ��

(Din volumul omonim în pregătire la editura Neuma)

www.revistaneuma.roEvocare 14


…Imediat după începuturile sale de critic literar la revistaconstănţeană Tomis, s-a putut constata ineditul exprimării laCornel Regman, fiindcă a fost atât de personal, încât trebuieneapărat să-l considerăm, cu foarte puţină exagerare, o voceunică în peisajul teoriei şi criticii literare de la noi. Ca prim ar-gument în sprijinul afirmaţiei de mai sus sunt până şi titlurilecărţilor sale care, în majoritatea cazurilor, dovedesc acest ade-văr: De la imperfect la mai puţin ca perfect, Nu numai despre cri-tici, Cică nişte cronicari…

Citind o singură cronică literarăsemnată de Cornel Regman, fără săvrei te simţi transferat în interes decontact cu o abordare pe o cu totulaltfel de frecvenţă a comentariului li-terar. În realitate el, cu o abilitate deadevărat profesionist, proiecteazăbrusc cititorul într-un teritoriu al criti-cii literare unde sobrietatea consa-crată este dată frumuşel la o parte şi,în locul ei apare o discretă dar fermăbroderie ironico-glumeaţă, de (la) carenu te mai poţi desprinde/sustrage în-ainte de o implicare şi o delectarecu… preparatul respectând reţeta„Regman”. Deja, vrând-nevrând, citito-rul este integrat în „păinjenişul” ideatical criticului şi nu-i mai rămâne decât săse lase condus de un ghid perfect in-format, un analist al creaţiei – genulacesteia nici nu mai contează – unicatîn domeniu. Dar trebuie să spunemimediat, la prima citire, că ar fi o simplă aparenţă, o modali-tate facilă şi la îndemâna oricui, numai că lucrurile nu staudeloc aşa, ci, dimpotrivă… Fiindcă, de fapt şi de drept, în cazulsău, trebuie să discutăm la modul extrem de serios despreunul dintre criticii noştri postbelici cu un statut de constructoral textului cu totul inedit, dacă nu cumva chiar special, avândîn vedere că el, într-o dominantă atitudine cu ramificaţii nu ra-reori comice, totul convertit fiind spre un ton cu adevărat iro-nico-umoristic în care cititorul este, treptat, co-participant.Prin extensie, nu e greşit să spunem despre Cornel Regmancă poate fi etichetat drept un critic literar dur, un analist care„nu iartă şi nu tace”, un comentator care, şi o spun cu tot re-gretul, nu a făcut prozeliţi în domeniu, pentru că, nu-i aşa?, cri-tica literară este o îndeletnicire sobră, serioasă şi nu sepretează la acest fel de a vorbi despre opera literară, chiar dacăare o priză deosebită la cititorul obişnuit. E simplu, însă, pen-

tru a converti această sobrietate într-o formă scoasă dinalbia… comună, e extrem de complicat şi este necesar unanumit nivel de cultură şi spiritualitate. Ceea ce e greu şi, de -seori, imposibil pentru multă lume din domeniul criticii şi ana-lizei literare. Cornel Regman reuşeşte acest lucru cu onaturaleţe absolut dezarmantă folosindu-se de al său minu-nat şi inimitabil stil glumeţ, zeflemist, sarcastic…

Cu toate-acestea, el rămâne unul dintre criticii literari ro-mâni relativ puţin citaţi (probabil şi puţin citiţi), sau pomeniţi,

din motive pe care le-aş numi nedrepte,ca să nu le numesc… obscure. Desigur,şi în general se ştie: el nu a fost un criticliterar comod, dimpotrivă comentariilesale au stârnit nu o dată, antipatii şi acu-zaţii inclusiv de rea voinţă, de subiecti-vism şi chiar de superficialitate. Răutăţiomeneşti, poate invidii – de gustibus…–, sau, de ce nu?, chiar… gelozii din par-tea unor confraţi sau colegi de breaslă,fiindcă nu e la îndemâna oricărui criticliterar să expedieze, sintetic, un începutsemnificativ de text: „Debutant în 1981cu volumul de versuri «Un munte, o zi»,echinoxist-optzecistului clujean MirceaPetean i-a fost impus în anii care auurmat, ca atâtor altora din generaţia sa,regimul postului negru, ceea ce pentrupoeţi mai ales a însemnat lipsirea deşansa editării manuscriselor.” (CornelRegman, Dinspre „Cercvul Literar” spre„Optzecişti”, Editura Cartea Româneas -

că, 1997: Mircea Petean – „Lasă-mi, Doamne, zăbava!”, p. 181).Asta, ca să luăm aminte cum se intră în subiectul unei cronicipe frecvenţa pe care ne transmite criticul mesajele sale.

Interesant este că în biografia lui Cornel Regman, cel puţindin informaţiile mele, drept că destul de succinte, în biografialui, aşadar, nu există momente sau situaţii pe care le-am puteacategorisi ca fiind… speciale, că, de spectaculos nici n-are rostsă pomenim, fie şi în treacăt.

Dar să vedem de unde a pornit totul: Cornel Regman, fiullui Ioan şi al Victoriei Regman, s-a născut în localitatea Daneş,judeţul Mureş, la 28 noiembrie 1919 şi a decedat la 14 iulie1999 în Bucureşti, la vârsta de nici 80 de ani împliniţi. Aşa cumaminteam ceva mai înainte, urmărind datele sale biografice,nu vom găsi nimic spectaculos, ci, eventual interesant, dacăurmărim peregrinările sale de la Daneş, la Constanţa, via Cluj-Sibiu-Bucureşti, ar avea ceva nuanţări în acest sens…

Să ne mai (re)amintim de... CORNEL REGMAN

DUMITRU HURUBĂ

În sufletul meu nu există nici cea mai mică îndoială:

CORNEL REGMAN a fost unul dintre cei mai importanţi

comentatori şi critici literari de după cel de-al doilea război mondial,

lucru datorat în mare măsură, inconfundabilului său stil în

construcţia şi desfăşurarea textului.

www.revistaneuma.roEvocare


Astfel: între anii 1926-1930, este elev la şcoala primară dinDaneş, iar între anii 1930-1938 îşi continuă şi termină studiileliceale, cu bacalaureat, la Liceul „Gh. Bariţiu” din Cluj, apoi,într-o ordine absolut firească a lucrurilor, este admis la Facul-tatea de Litere si Filosofie din Cluj, pe care o continuă la Sibiu(mutată în oraşul de pe pe Cibin din cauza războiului), unde şiobţine licenţa în anul 1942 cu tema Agârbiceanu şi demonii.

Viitorul mare critic îşi începe viaţa de după terminarea stu-diilor universitare ca angajat la Inspectoratul Școlar din Clujde unde, în 1946, se transferă, ca profesor la Liceul „E. Racoviţă”din oraşul respectiv, funcţionând acolo timp de 4 ani, respec-tiv până în anul 1950… Apoi, pe rând, ocupă posturile de: asis-tent la Catedra de literatura română a Universităţii din Cluj(1950-1952), redactor la Almanahul literar (1951-1955)… Înperioada 1955-1956 îl găsim în funcţia de redactor la Editurade Stat pentru Literatură şi Artă în Bucureşti (1955-1956), iarun an mai târziu, în 1957, devine cercetător în cadrul Institu-tului de Lingvistică din Bucureşti, unde funcţionează între anii1957-1963. Aceeaşi perioadă fastă pentru viaţa şi activitatealui Cornel Regman cuprinde şi postul de conferenţiar la Insti-tutul Pedagogic din Constanţa (1963-1974) şi funcţia de re-dactor la revista Viaţa Românească, între anii 1974-1979 an încare se şi pensionează.

După acest cam telegrafic periplu biografic, doar ici-coloamintind de preocuparea de facto a lui Cornel Regman, săfacem cunoştinţă cu literatul, criticul literar şi omul de culturăcare, aşa cum spuneam, mi se pare mie, a fost atât de… indi-vidual în exprimare, încât rar spre deloc a încercat cineva să-icalce pe urme… Dar, apropo, Cornel Regman nu s-a jenat sărecunoască într-un interviu: „…contactul cu criticul G. Călinescua fost, privind în urmă după atâtea decenii, evenimentul hotărâ-tor al tinereţii mele, care mi-a orientat preferinţele şi chiar forţele.Cronica mizantropului (…) şi capitolele din Istoria literaturii ro-mâne (…), îmi produceau satisfacţii vecine cu voluptatea.” (Cor-nel Regman, De la imperfect la mai puţin ca perfect, Ed.Eminescu, 1987, p. 245). Însă, „vina” de a fi folosit un anumitstil în scrierile sale şi de a face trimitere spre Călinescu, tre-buie… completată şi cu un model, parcă şi mai clar urmat: cri-ticul Pompiliu Constantinescu, despre care chiar publică untext in Revista Fundatiilor Regale…

Aşadar, Cornel Regman a debutat cu cronică literară în re-vista Cuțile dorului, din Sibiu (1941), cu textele intitulate Trans-criere în abecedar şi Ediţii de clasici, ambele, după cum se vavedea ceva mai încolo, purtând amprenta, sau… marca viito-rului mare critic. Pentru exemplificare, mi se pare edificator săcitez din partea a doua a cronicii publicată de revista sibiană,„Ediţii de clasici: „Fără îndoială chiar şi vizitatorul ocazional al li-brăriilor, acela care cumpără o peniţă sau un calendar de perete,nu va fi trecut, cel puţin, cu vederea o serie bogată de volume dis-puse în teancuri masive, învelite, unele din ele, în coperte de ungalben strigător, parcă scrobit. sunt, acestea din urmă, printre al-tele multe, tipăriturile unei mari edituri şi conţin, anume, opereleunora din clasicii români, fiecare din ei bucurându-se de „îngriji-rea“ specială a cuiva.” Fără vreun efort, ne dăm seama că „se fă-ceau primele pregătiri” pentru viitorul stil regmanian: „copertede un galben strigător, parcă scrobit” etc., ironie care apropiaexprimarea devenită în timp celebră şi recunoscută ca atare,inclusiv de istoria literară. Felul său inedit de analiză, interpre-

tare şi… neiertătoarea răutate a comentariului va face din Cor-nel Regman unul dintre cei mai de temut critici literari, dar, înacelaşi timp de-o corectitudine admirabilă în analizarea tex-telor şi autorilor. Poate şi pentru această… noutate, mai multereviste literare îşi deschid paginile pentru colaborările sale: Re-vista Cercului literar din Sibiu (ian. – aug. 1945), Revista Fun-daţiilor Regale (Bucureşti, 1934 - 1947), Almanahul literar (Cluj,1949 - 1954), Steaua (Cluj, 1954 ), Tribuna (Cluj), Luceafărul (Bu-cureşti), Viaţa Românească (Bucureşti), Tomis (Constanţa), Ro-mânia literară (Bucureşti) ş.a. Cu toate-acestea, Regman arămas credincios, în ceea ce priveşte colaborările, revistelorTomis şi Viaţa Românească, fără a renunţa definitiv la colabo-rări sporadice şi la alte publicaţii cu profil literar. Şi, neapărat desubliniat şi de neuitat: alături de el, în respectivele publicaţii (înTomis mai ales), găsim semnături precum Nicolae Balotă,Edgar Papu, Gheorghe Grigurcu, Matei Călinescu, Șerban Cio-culescu, Vladimir Streinu, Ion Negoițescu, Laurențiu Ulici,Marin Mincu, Nicolae Manolescu, Lucian Raicu, Mircea Iorgu-lescu, Alex. Ştefănescu etc., semnături de primă importanţăale criticii literare româneşti. Din acest punct de vedere, însă,Regman a fost o voce nu neapărat de atitudine discordantă,dar sigur distinctă, fapt constatat şi de criticul şi istoricul lite-rar Valeriu Cristea: „o cronică ce n-a fost niciodată „de susţinere“,dar niciodată mercenară sau în afara literaturii, dominată de unspirit şi un stil polemic, vădind un veşnic mobilizat «simţ al ca-renţelor»”.

Înaintând pe această pistă a cunoaşterii de amănunte dinviaţa şi activitatea lui Cornel Regman, să mai notăm că „valo-rificarea” editorială a lui Regman este exprimată, în majorita-tea cazurilor, de culegeri de cronici şi studii critice purtând întitluri eticheta-garanţie a comentariilor în stilul său foarte per-sonal şi, cel puţin deocamdată, inimitabil: Cică nişte cronicari(1970), Explorări în actualitatea imediată (1978), De la imperfectla mai puţin ca perfect (1987), Nu numai despre critici, Ed. „CarteaRomânească” (1990), Dinspre „Cercul Literar” spre „Optzecişti„, înColecţia „eseuri/critică”, Editura „Cartea Românească” (1997).Evident, aici vorbim despre originalitatea câtorva titluri atră-gătoare/simpatice pentru ineditul lor, pentru că opera lui Cor-nel Regman, dincolo de titlurile cărţilor publicate, se poateconstitui într-un întreg indestructibil în care este comen-tată/condensată perfect o mare parte a literaturii postbelice,astfel că nu degeaba unul dintre volumele sale se intituleazădestul de explicit: Cărți, autori, tendințe, Editura pentru Litera-tură (1968)… De altfel, şi pentru a nuanţa puţin, cred că estepotrivit să amintesc aici întreaga(?) operă regmaniană: Conflu-ențe literare Editura pentru Literatură (1966); Cărți, autori, ten-dințe, Editura pentru Literatură (1968); Cică niște cronicari...,Editura Eminescu (1970); Selecție din selecție, Editura Eminescu(1972); Colocvial, Editura Eminescu (1976); Explorări în actuali-tatea imediată, Editura Eminescu (1978); Noi explorări critice,Editura Eminescu (1982); De la imperfect la mai puțin ca perfect,Editura Eminescu (1987); Nu numai despre critici, Editura CarteaRomânească (1990); Agârbiceanu și demonii. Studii de tipologieliterară, studiu critic, Editura Minerva (1973); ed. a II-a, EdituraParalela 45 (2001); Ion Creangă. O biografie a operei, EdituraDacia (1997); Reflexii și reflexe. Aforisme vesele și triste, EdituraJurnalul Literar, 1997; Patru decenii de proză literară românească,(ediție îngrijită de Ștefăniță Regman, fiul criticului), Institutul

www.revistaneuma.roEvocare 16


Cultural Român (2004). Şi tot aici trebuie să subliniez o com-ponentă importantă a criticii literare şi a ramificaţiilor regma-niene din punct de vedere al istoriei literare, şi anume faptulcă a prefaţat unele ediţii ale operelor lui Ion Agârbiceanu, Va-sile Alecsandri, Pompiliu Constantinescu, Pavel Dan, Ion MarinSadoveanu, Mihail Sadoveanu, Marin Sorescu… Altă compo-nentă a activităţii sale de literat au fost (şi rămân) polemicileacide, zeflemiste şi chiar dure pe care le-a purtat în timp, punctde vedere susţinut şi de Al. Cistelecan: „Sâmburele concepţieisale critice poate fi redus la un bun simţ exigent, manifestatprompt, ca ritual ironic spontan, faţă de orice patologie şi mofto-logie literară sau critică; în general, faţă de orice tendinţă spre sofisticare, fie ea conceptuală, fie expresivă sau de „construcţie“.(Al. Cistelecan, în Cultura literară nr. 315, martie, 2011).

Şi aşa, din vorbă în vorbă, aproape fără să ne dăm seama,ne aflăm aproape de finalizarea construcţiei unei personali-tăţi care, poate ciudat pentru unii, şi-a făcut loc prin creaţia sasubordonată şi condiţionată de un stil rar de găsit la alţi au-tori şi comentatori de literatură. Mai mult sau mai puţin con-vingător, Cornel Regman se impune în domeniul criticiiliterare ca una dintre cele mai interesante şi importante voci,este primit „cu braţele deschise” de tot mai multe reviste lite-rare sau de cultură, îşi rotunjeşte şi consolidează personalita-tea şi devine o voce în critica literară de care se ţine tot maimult seama… Chestiunea are şi o faţă, nu nevăzută, ci, maidegrabă, una care adumbreşte acest proces de împlinire, fiin-dcă nu toată lumea scriitoricească suportă cu plăcere un modde a face critică literară cu încărcătură ironică, zeflemistă şi, înunele cazuri, distrugătoare… Astfel că antipatiile încep săprindă contur, în destule cazuri devenind agresive, atât faţăde autor (Cornel Regman), cât şi faţă de publicaţia care adă-posteşte asemenea materiale. Eu îmi permit să cred că scăde-rea numărului de reviste în care Regman a publicat, şi„limitarea” până la urmă la Tomis din Constanţa – în care a şisusţinut rubrica de critică literară ani de zile – şi Viaţa Româ-nească, nu a fost chiar întâmplătoare în contextul celor afir-mate mai sus. Pe de altă parte, nu trebuie să trecem cuvederea – ar fi chiar o mare greşeală! – faptul că în toate scrie-rile regmaniene, aspect care ţine indestructibil de personali-tatea criticului, el nu a fost un analist şi comentator literarcomod, dimpotrivă. Spiritul dominant în tot ce a scris, dar spe-cial în critica literară, Cornel Regman s-a detaşat de colegii săide generaţie printr-un stil total diferit şi nu totdeauna agreat,mai degrabă antipatizat… De-aceea, ca să fie înţeles corect încomentariile şi analizele sale, Cornel Regman, criticul literar,trebuie ca lectorul să dorească sincer şi să aibă capacitatea re-ceptării mesajului său ca pe o comunicare sinceră, doar puţinadaptată la o lungime de undă specială, una aparţinându-i înexclusivitate, dar pe care, generos, ne-o dezvăluie cu fiecareocazie. În acest fel, nouă nu ne rămâne decât, cu un minim deefort, să ne conectăm la frecvenţă, fără a privi lucrurile aprio-ric şi trebuie să vedem totdeauna, dincolo de… ironie, zefle-mea, un soi de negativism… vesel, sau o răutate cel maiadesea falsă, mai degrabă moralizatoare… Cert este că, încazul său, cronicile, şi orice texte, trebuie citite fără prejude-căţi, altfel se poate pierde imens în contactul cu opera sa. Şiapropo de operă: Cornel Regman rămâne pentru noi toţi şi,înainte de toate, un cronicar literar, scrierile sale, deşi dove-

dind o largă şi aprofundată cunoaştere a fenomenului literargeneral, trebuie restrânsă – poate nu acesta e termenul – laanaliza şi comentariul literar în formă de cronică de carte. Spu-neam şi revin: după Pompiliu Constantinescu, avem în CornelRegman pe unul dintre cei mai reprezentativi autori în dome-niu utilizând un stil ironico-jucăuş, dar persiflant, parcă fă-cându-ne cu ochiul pentru a-i fi părtaşi la giumbuşlucurilesale, o analiză pe text adeseori cu… umor, dar producând ici-colo înţepături usturătoare. Însă, cred, cel mai bine CornelRegman a fost fixat pe retina istoriei noastre literare de cătreAlex. Ştefănescu: „Comentariile sale se citeau, tocmai de aceea,cu plăcere. Nu era vorba, în scrisul său, de o răutate reală, ci deuna jucată, folosită ca instrument critic. Textele literare erau în-cercate prin muşcare, aşa cum erau încercate pe vremuri mone-dele pentru a se constata dacă sunt de aur sau doar poleite cuaur.” (Alex Ştefănescu: Nu intrați, critic rău! Istoriile lui Alex. Şte-fănescu, în EVZ din 17 mai 2016).

Cam acesta a fost criticul Cornel Regman!Însă, pentru a ne da şi mai bine seama cum stau lucrurile,

dar şi pentru rotunjirea puternicei sale personalităţi, să adu-cem în prim-planul comentariului câteva nume-exemple,nume de scriitori pe care, cu mulţi ani în urmă, nu doar că le-aintuit creaţia de valoare, dar le-a şi comentat în spirit vizio-nar… Aşadar, să notăm: „Vladimir Streinu şi actualitatea lite-rară”, „O ştiinţă şi o morală a pământului: geobogzia”, „În acordşi dezacord cu Adrian Păunescu”, „Mircea Dinescu – ingeniosulmucalit”, „Alex. Ştefănescu, bonomul desfigurator”, „Florin Iaru,înnebunesc şi-mi pare rău, salt cu lansare”, „Adrian Popescu laCurtea Medicilor”, „O spectaculoasă revenire de formă – schiţa!”,„Îngerul a strigat, criticii s-au predat” – apropo de romanul Îngerul a strigat, de Fănuş Neagu ş.a., ş.a. – titluri de comenta-rii tipic regmaniene care, cu o forţă oarecum ciudată, îmbie şiobligă la lectură… În acelaşi context, ceva mai larg, intră co-mentarii referitoare la mai toţi importanţii noştri scriitori: Do-minic Stanca, Geo Dumitrescu, Ştefan Bănulescu, Iv Marti- no vici, Marin Preda, Augustin Buzura, Eugen Simion, Şt. Aug.Doinaş, Ana Blandiana, Constantin Ţoiu, I.Negoiţescu, OvidiuCotruş, I. D. Sîrbu, Fănuş Neagu, Emil Botta etc., etc., etc.

Şi mi se pare normal să adaug aici cum au văzut şi comen-tat personalitatea lui Cornel Regman voci importante ale teo-riei, criticii şi istoriei noastre literare… Astfel, amintesc pe:

Gh. Grigurcu (Familia, nr. 11/1966); L. Ulici (Contemporanul,nr. 45/1966); N. Manolescu (Contemporanul, nr. 8/1968); C. Un-gureanu (Orizont, nr. 11/1970); V. Cristea (România literară,nr.45/1970); Al. Piru (România literară, nr.20/1973); Al. Dobrescu,(Convorbiri literare, nr. 9/1976); N. Oprea (Echinox, nr.10-11-12/1981); I. Vlad (Tribuna, nr. 18/1984); A. Martin (România lite-rară, nr. 51/1989); G. Dimisianu (România literară, nr. 14/1998);Al. George (Luceafarul, nr. 44/1999); N. Balotă (România literară,nr. 32/1999; Gh. Grigurcu (Viaţa Românească, nr. 7/1999) ş. a.

După acest mic excurs prin viaţa unuia dintre criticii lite-rari români de importanţă naţională, care s-au afirmat cu pu-tere în perioada postbelică, putem conştientiza adevărul că,între aceştia se află, în prim-plan, şi Cornel Regman. Pentruaceasta el s-a impus în domeniul criticii literare ca voce abso-lut distinctă, atât prin originalitatea părerilor sale, cât şi prinfolosirea unui stil propriu în exprimare…

��

www.revistaneuma.roEseu


Veta este, probabil, cel mai nedreptăţit personaj dinîntreaga dramaturgie a lui I.L. Caragiale. Se întâm-plă cu doamna Elisaveta Titircă (acesta este, pe-semne, numele ei din documentele de stare civilă)

un lucru oarecum paradoxal. Exegetica ilecaragialiană îi este –în majoritate şi ca intenţie declarată, cel puţin – binevoitoare,ceea ce se întâmplă cu puţine dintre personagiile autorului,între noi fie vorba. Cu toate acestea, rezultatul evaluării sale li-terare nu depăşeşte nivelul unui soi de condescendenţă ama-bil-strepezită. Veta iese bine ori măcar acceptabil atunci cândeste judecată în comparaţie cu alte exemplare din fauna fe-minină caragialescă; privită de una singură – în valoare abso-lută, ca să zicem aşa – pierde considerabil din statură. În pofidasimpatiei şi empatiei de care beneficiază, citite printre rânduri,verdictele majorităţii comentatorilor depăşesc cu mare greu-tate graniţele unor aprecieri mai degrabă convenţionale: fe-meie sobră, amorezată sincer de Chiriac, bună la suflet, fărăpropensiune către anacoluturi rizibile, dar mărginită la ori-zontul domestic al gospodăriei mic-burgheze româneşti depe la începutul ultimului sfert al veacului al XIX-lea. Cei mai în-cruntaţi n-o scot din mahalagioaică incultă, ridicolă în pasiu-nea ei matură pentru mai tânărul casier-vânzător de lacherestegeria lui bărbatu-său, dar, în primul şi în primul rând,adulterină – deci imorală, mă-nţelegi. Faptul că la fel de adul-terine sunt şi alde Anna Karenina, Ema Bovary sau alte o mieşi una de doamne care fac gloria literaturii lumii se pare că nucontează. Păi ce, se compară?! După părerea mea, da: se com-pară. Cu toată sfiiciunea, vă atrag respectuos atenția că nobilaAnna Karenina este, categorial vorbind, asemenea Vetei Titircă,o casnică. Privite foarte de sus ori de la firul ierbii, ambele maiau în comun şi o devastatoare pasiune sentimentală extra-conjugală. Dar nu numai: tot comună este şi propensiuneaamândurora pentru uniforma militară, Vronski şi Chiriac fiindlegaţi strâns fiecare de compania pe care o conduce. Desigur,primul este ofiţer, pe când omul de încredere al lui Dumitracheeste doar sergent, dar căpitanul îi delegă toate atribuţiile aşaîncât, practic, cei doi îndeplinesc cam aceeaşi funcţie. Iar cumbine se ştie, în armată, funcţia bate gradul. Nu putem să nuobservăm că ambele doamne au oarecari aplecări spre un gende, scuzaţi, pedofilie soft, pe care o mărturisesc cu aproapeaceleaşi cuvinte. Karenina, de pildă, este dilematică şi intero-gativă în perioada începuturilor cunoştinţei sale cu AlexeiVronski: „Oare între mine şi acest ofiţer, care e un copil în ochiimei, există sau ar putea exista alte legături decât acelea pe carele-aş avea cu oricare dintre ceilalţi cunoscuţi ai mei?”, se în-treabă ea. Aflată într-un stadiu mai avansat al relaţiei, Veta îşireproşează, în fond, tot nepotrivita (din motive de vârstă)

opţiune: „Dar... în sfârşit, nu strici dumneata... eu stric... nu tre-buia să-mi pui mintea cu un copil ca dumneata...”

…În studiul Pe marginea „Nopţii furtunoase”, G. Ibrăileanudemontează, cu argumente psiho-sociologice solide, preju-decata că Veta este, pentru Chiriac, o femeie tomnatică şi că, îngeneral vorbind, ea figurează, la modul mai degrabă caricatu-ral, o indigestă matroană de suburbie. Citez: „… Pentru că Vetae reprezentată întotdeauna ca o femeie prea în vârstă (…) efu-ziunile şi sentimentele, patosul lui Chiriac, cântarea romanţelordinainte de apariţia lui Rică sunt de-a dreptul groteşti. Dar Vetanu este o femeie în vârstă. Ziţa îi zice «ţaţo», dar Ziţa trebuie săfie foarte tânără. Altfel nu se înamora de ea Rică Venturiano,care are douăzeci şi cinci de ani. Că Ziţa e vădană, nu facenimic. La mahala ca şi în popor, şi pe vremea aceea, mai ales,fetele de douăzeci de ani erau «bătrâne». Vârsta măritişului eraîntre cincisprezece şi optsprezece ani. (…) Şi dacă între Ziţa şiVeta era o deosebire de vârstă de şapte-opt ani, ea, ca maha-lagioaică, trebuia să-i zică surorei sale «ţaţo». Mai departe,jupân Dumitrache îşi teme pe Veta, şi acest lucru nu i se parenimănui din piesă nelalocul lui, ceea ce n-ar fi cazul dacă Vetaar fi o femeie în vârstă. Jupân Dumitrache crede – şi crede şiChiriac – că Rică o «curtează» pe Veta. Şi amândurora lucrul lise pare natural. Chiriac iubeşte pe Veta (…). Dar Veta ziceîntr-un loc lui Chiriac, că aşa i se cuvine, dacă «şi-a pus minteacu un copil». (…) Şi dacă Chiriac are între douăzeci şi cinci şitreizeci de ani, şi Veta între treizeci şi treizeci şi cinci de ani, ele un copil pentru ea (…) Veta, deşi vinovată (…) e simpaticăprin seriozitatea ei în mijlocul tipurilor «caragialiene» care oînconjoară, e simpatică prin bunătatea ei cu Spiridon şi Ricăpe care, cu toată preocuparea pentru propria-i primejdie, aregrijă să-l scape şi milă că nu va putea scăpa – e simpatică chiarşi prin romanţele ei…”

De vârsta Vetei, dar nu numai, se ocupă şi Şerban Cioculescu,descoperitorul „elementelor patetice” din comedia caragialiană.„Nu ştim vârsta exactă a Vetei, dar bănuim că este mult mai înetate decât sora ei, Ziţa, care o respectă ca atare. În orice caz, ease apropie de acea vârstă la care, mai acum un secol (studiul da-tează din 1971 – nota mea, G.N.), femeile erau socotite ca «tre-cute» şi nu mai puteau râvni la plăcerile dragostei. Veta trăieştecu o deosebită intensitate, la acel prag crepuscular al feminităţii,ultima şi poate unica ei pasiune. A fost măritată de tânără cuDumitrache, bărbat copticel, pe care nu l-a iubit niciodată, res-pectându-şi însă datoria de fidelitate conjugală [considerațiifanteziste, de tip deductiv, pe care textul comediei nu prea lesusține – n. m., G N.], până l-a cunoscut pe Chiriac, căruia i s-adăruit cu frenezia aşteptării de-o viaţă. Gelozia lui Chiriac (sin-ceră, să admitem!), departe de a o măguli şi de a o întreţine

Elisaveta Titircă, Anna Karenina & comp.

GELU NEGREA

www.revistaneuma.roEseu 18


numai din instinctul tactic al vârstei critice sau ca o femeie co-chetă – ceea ce nu este – o chinuie îngrozitor. Dragostea ei pro-fundă pentru Chiriac este un autentic element de dramă înaceastă primă comedie (…) a lui Caragiale”.

Sunt cele mai inteligente, mai profunde şi mai aplicate lu-cruri care s-au scris până acum despre personajul Veta.Într-adevăr, ea este mai curând dramatică decât comică. To-tuşi, încă din prima scenă a piesei, când jupân Dumitrache şiNae Ipingescu o tratează de ruşinoasă, cuvântul declanşeazăîn sala de spectacol hohote spontane de râs. De ce oare? Sim-plu fapt că e măritată o face pe Veta incompatibilă cu timidi-tatea, sfioşenia, pudicitatea, reţinerea, modestia? Căci acesteasunt sensurile pe care le sugerează, mai întâi şi-ntâi, pârdalni-cul determinativ, nu-i aşa? Iar în toată piesa Veta nu e nicio-dată autoritară în exces, vulgară sau tupeistă pentru ca,numind-o antifrastic ruşinoasă, Dumitrache şi Ipingescu săstârnească amuzamentul. Ori poate că publicul simte instinc-tiv nepotrivirea – tangentă la oximoron – dintre ruşinoasa şi,simultan, adulterina femeie? Greu de susţinut, dat fiind faptulcă, în cele dintâi scene ale comediei, nu există nici un indiciuprivitor la legătura sentimentală dintre Veta şi Chiriac.

Trecând peste toate aceste detalii, rămâne – fiziologic – im-penetrabil, iar logic, în sfera nedemonstrabilului, mecanismuldeclanşării râsului la simpla atingere semantică a substanti-vului „adulterină” cu adjectivul „ruşinoasă”. Şi unul, şi celălalt înmod obligatoriu la genul feminin, ceea ce trimite numaidecâtcu gândul la o formă de etică falocratică, în care femeia este,aprioric şi etern, culpabilă.

Un tratament contradictoriu îi aplică Vetei Titircă, G. Căli-nescu. După ce, în Istoria literaturii… o expediază, dimpreunăcu alte personaje, în sintagma asasină „restul inexistent”, în Do-mina bona o reînvie – sadic, parcă – numai şi numai pentru a oputea masacra încă o dată sentenţios şi obtuz: „Veta e redusămintal şi lipsită de imaginaţie. Nu pricepe «comediile alea».Când din greşeală Rică declamă în faţa ei «Angel radios…mi-am pierdut uzul raţiunii» etc., ea nu gustă acest stil figurat şistrigă: «Săriţi!». Cu toate acestea spune şi ea versuri, însă pe mu-zică, fără sentimentul lor analitic”. (Supusă analizei, chestia astacu „sentimentul analitic” al versurilor nemaculate de muzicăeste de natură să ridice până în creștet sprânceana oricui…)

Călinescu este abraziv în exprimare şi extremist în opiniinu o dată – e un lucru bine ştiut. Mi se pare că, totuşi, în cazul

O NOAPTE FURTUNOASĂ 1943. George Demetru (Chiriac) și Maria Maximilian (Veta)



de faţă marele critic depăşeşte sensibil în săritură dimensiu-nile funcţionale ale bidiviului hermeneutic. Să recitim sine iraet studio monologul Vetei din scena a IX-a a primului act dincare Călinescu îşi extrage semnalatele vituperaţii în contra ne-norocitei femei: „Era lume multă, de n-aveam unde sta; cântamuzica; juca comedii: n-am auzit nimic, n-am văzut nimic.Toată seara în zgomotul grădinii m-am gândit numai la tine;parcă dormeam şi visam ceva… Ştiam eu că o să mi se în-tâmple mie un necaz mare; mi se făcuse semn: răsturnasemde dimineaţă candela (…) Pe urmă ochiul ăl drept mi se băteaîntruna de vreo trei zile. Pe tine te lăsasem acasă ştergându-ţipuşca: ştii că ruginise încărcătura înăuntru şi te apucaseşi s-oscoţi cu vergeaua. Nu puteam să-mi iau gândul de la puşcă.Mă gândeam: dacă s-o descărca, Doamne fereşte! puşca înmâna lui, ce să mă fac eu când l-oi găsi mort întins acasă!... Da’de ce nu i-am spus să bage de seamă! de ce nu l-am rugat săo lase pustia de puşcă! La ce am plecat de-acasă?! Iac-aşam-am bătut cu gândurile toată seara. N-am văzut, zău! n-amvăzut nimic, n-am auzit nimic! Mă jur pe ce vrei tu; mă crezi?”

Chiriac sfârşeşte prin a o crede; Călinescu se pare că nu,deși lucrurile sunt limpezi: după supărarea şi reproşurileamantului apropo de presupusa curtare cu amploiatul, Veta,cea fidelă puşcă nu mai vrea s-audă de Iunion pentru nimicîn lume. Când Ziţa rosteşte cuvântul, sare ca arsă, respingeferm sugestia şi abia apoi începe să caute motivaţii pentrurefuz, inventându-le ad-hoc: ba că nu-i face nici o plăcereacolo, ba că nu-nţelege comediile alea… Pretexte, minciunicusute cu aţă albă – adevărul e în altă parte.

Trebuie să fii de o scandaloasă rea credinţă ca să nu vezi căsărmana femeie e transportată cu totul în lumea himerică aamorului nespus care o devorează. Desigur, nu blânda con-soartă a lui Dumitrache Titircă utilizează sintagma asta poe-tică, amor nespus, ci eminesciana Cătălina, contemporana eilirică – o Veta ingenuă şi cu arbore genealogic mai fin. Amân-două sunt însă extrase din contingent de o trăire sentimentalăacaparatoare şi bulversantă până la pierderea uzului raţiunii.Veta, cel puţin, pluteşte febrilă între realitate şi vis, e obsedatăde Chiriacul gelos, pentru a cărui viaţă se teme din superstiţie(i se fac semne), dar şi din curată fandacsie. Imaginează unscenariu morbid, cu accidentarea fatală a bărbatului iubit pecare îl închipuieşte cutremurată „mort întins acasă”. Îşi inven-tează vinovăţii, îşi reproşează lipsa de prevedere, uşurinţa ple-cării neinspirate de la domiciliu şi abandonarea temporară arolului de ocrotitoare a partenerului.

Veta cea „redusă mintal” nu simplifică morfologia lumii în-conjurătoare, așa cum se întâmplă de obicei cu persoanelemai prostuțe sau cu ființele tâmpite de-a binelea. Dimpotrivă,o complică, o problematizează, îi adaugă dimensiuni fictiveşi face din ea obiect de reflecţie. Filozofică, dacă vocabula nuderanjează. Pentru dânsa, nu doar norocul e schimbător (for-tuna labilis); la fel de nestatornice se arată şi alte concepteesenţiale. Amor şi Felix, de exemplu. Mai cu seamă capricioasaFelix. „A! de ce mai dă Dumnezeu omului fericire, dacă e să i-oia înapoi!?” se lamentează plângând Veta şi-n spusele ei seaglomerează cohorte de voci ale unor eroi literari iluştri, carecompătimesc din greu împreună pe tema ingratitudinii di-vine. Dar lucrurile nu se opresc la un banal reproş aruncataşa-ntr-o doară creatorului suprem la vreme de restrişte ero-

tică. Cu oleacă de bunăvoinţă hermeneutică, puţin mai la vale,în acelaşi monolog al Vetei din scena a VIII-a, dăm nas în nascu varianta eschatologică de mitoc dâmboviţean a nemuri-toarei invocări goetheene: „Clipă stai, eşti atât de frumoasă!”.Iat-o în toată interogativa ei splendoare de cartier: „De ce numoare omul când e fericit!?” Clipa extatică a fericirii, aşa cumo concepe genialul teuton, trece aici în registrul de bocet mio-ritic. Căci ce este, într-adevăr, moartea dacă nu stoparea pen-tru totdeauna a curgerii clipelor vieţii?

Oprirea timpului, imaginată de Faust ca metaforă a feri ciriisupreme, are grandoare, are anvergură cosmică, dar rămâneo metaforă, o formulare memorabilă, împrumutată din regis-trul titanic al retoricii romantice comune. Pentru a spune, defapt, acelaşi lucru, Veta accentuează omeneasca dramă a pier-derii fericirii, văzând în ea cea mai cumplită pedeapsă. Atâtde cumplită încât, pentru a o evita, omului îi rămâne soluţiacardinală pe care i-o şi imploră lui Dumnezeu: moartea. Al-ternativa Vetei este un joc grav, constând în refuzarea timpu-lui individual care nu se circumscrie „clipei atât de frumoase”Avem de-a face aici, ca şi în alte pasaje ale discursului con-soartei lui Jupân Dumitrache, cu replici de factură livrescă evi-dentă, chiar aşa, traduse într-un limbaj domestic, adecvatcontextului (familiar şi familial).

Dar cum nu era de ajuns atâta dramă suicidală deghizatăîn comedie de mahala („Ei, bine ar fi să poată muri omul cândvrea; dar nu moare nimeni de asta!”), vine la pachet şi între-barea fundamentală, aşa semiretorică cum este ea: „De ce ammai trăit eu s-ajung la aşa ceva!?”. Apocalipticul „aşa ceva” esteameninţarea despărţirii de Chiriac, când lumea îşi iese dinţâţâni, iar catapeteasma cerului se prăbuşeşte. Diferă voca-bularul, însă stilistica marii scene a explicaţiei din finalul pri-mului act al Nopţii furtunoase este comună secvenţelorsimilare din literatura universală. Toţi eroii şi toate eroinelecare gustă nefericirea apropiatei despărţiri (sau, mă rog, largalor majoritate) ajung la un moment dat să-şi dorească, ase-menea Vetei, moartea şi să regrete faptul că întâlnirea cusfârşitul vieţii nu depinde de propria umană voinţă. Este atâtde frecventă che ma rea morţii ca dezlegare a insolubilelordamnări existenţiale încât recursul la retorica ei a glisat trep-tat în pedestru, consumându-şi expresivitatea şi nemaipro-ducând, decât prin excepţie, efecte literare memorabile.Accidental, din lamentoul solicitării serviciilor izbăvitoare alelui Thanatos se mai pot chiar extrage capodopere. Pe la mij-locul celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, ritualul in-vocării morţii nu-şi epuizase cu totul resursele de poeticitate,ecouri ale sale rever berând încă în discursuri literare curentepe malul Dâmboviţei.

Veta este însă redutabilă mai cu seamă în ceea ce amputea numi elocvenţa prozei. Scena a IX-a din primul act, caremerită calificativul „scena marii explicaţii” dintre cei doi în-drăgostiţi, oferă un dialog deloc lipsit de fineţuri psihologice,care se constituie, în principal, din jocul reproşurilor şi justifi-cărilor reciproce şi care virează, finalmente, în împăcarea do-rită de ambele părţi. În violența confruntării, amestecatăprintre replicile previzibile în atare situaţii, se strecoarăaproape neobservată una dintre cele mai frumoase şi maiprofunde declaraţii de dragoste formulate vreodată în litera-tura română şi, poate, nu numai. Despre ea scriam, printre

www.revistaneuma.roEseu 20


altele, în volumul Anti-Caragiale publicat la Editura Cartea Ro-mânească în anul 2001 următoarele: „Recurgând instinctiv laprocedeul culorii inverse (antifrază, cum ar veni), Veta cu-vântată, la un moment dat, astfel: «Dar… foarte bine ai făcutsă nu mă crezi. Aşa e (…) Eu sunt o femeie mincinoasă; n-amsimţit nimic când ţi-am spus că nu ştiu să mai fi trăit până să nute cunosc pe dumneata…»

Absolut grandios! «Nu ştiu să mai fi trăit până să nu te cu-nosc pe dumneata» întrece în adâncime toate declaraţiile dedragoste pe care le cunosc. Veta nu-l asigură pe Chiriac căviaţa ei a devenit mai frumoasă din clipa în care l-a cunoscut,nici că apropierea de junele bărbat a făcut-o să afle ce e feri-cirea – aşa ceva era puţin, irelevant şi la îndemână. Îi spunealt ceva, de un radicalism ontologic înmărmuritor. Şi anumecă momentul întâlnirii coincide cu acela al naşterii sale pro-priu-zise, cu începutul vieţii. Nu cu o geneză, ci cu Geneza –unică şi irepetabilă. Până atunci, Veta sălăşluieşte în increat,asemenea «nebunului rigă Cripto», nu are acces la trăire, ră-mâne exterioară ciclurilor luminoase ale vieţii. Abia cu-noaşterea lui Chiriac o transformă în fiinţă. Fabulos. Pusăalături de vorbele incandescente ale mahalagioaicei, invo-caţia Cătălinei adresată lui Hyperion rămâne palidă şi banală:«Cobori în jos, luceafăr blând/ Alunecând pe-o rază,/ Pă-trunde-n casă şi în gând/ Şi viaţa-mi luminează!» Fata de îm-părat trăieşte o viaţă – Luceafărul nu poate decât, cel mult,să i-o lumineze, să i-o schimbe, să i-o facă altfel. E puţin, emeschin în raport cu revelaţia cardinală pe care i-o aduceVetei cunoştinţa cu Chiriac. Orice metamorfoză este infe-rioară creaţiei iniţiale. Chiriac n-o schimbă pe Veta – o inven-tează, o în-fiinţează din nimic.

Să-l ascultăm şi pe prinţul prinţilor, Hamlet, clamându-şidragostea pentru Ofelia, chiar pe buza mormântului fecioa-rei: „Eu o iubeam/ Pe Ofelia. Chiar zece mii de fraţi/ Şi n-ar iubi-o tot atât ca mine/ Ce-ai fi în stare-a face pentru ea? (…) Lanaiba, spune-mi ce-ai de gând să faci?/ Să plângi, să lupţi, să tesfâşii? Ţii post?/ Sau bei oţet? Înghiţi un crocodil / Şi eu! Sau vii săgemi? Sau să mă-nfrunţi/ Sărind în groapa-i? Fii îngropat de viu/Cu ea cu tot: voi fi şi eu!/ Şi dacă / Îndrugi de munţi, lasă-i să îşiprăvale/ Asupră-ne pogoane-ntregi, să-şi ardă/ Mormanul nos-tru piscu-n soare,-ncât/ Pe lângă el un neg să pară Ossa./ Iardacă zbieri, am să răcnesc şi eu!”

Figuraţia poetică la Shakespeare are grandoare, dar ex-presia maximumului de intensitate a sentimentului – dorinţalui Hamlet de a fi îngropat alături de iubită – nu diferă fun-damental de retorica bătătorită a bocetului folcloric. Şi, ori-cum, dacă distrugerea sau autorecluzarea în moarte stă (şi) înputerea omului, creaţia rămâne apanajul exclusiv al divini-tăţii. Pentru Veta, Chiriac este infinit mai mult decât Iubitul –este Tatăl, Demiurgul, Creatorul…”

Se potrivesc toate acestea cu imaginea Vetei pe care s-austrăduit, scrâşnit, să ne-o livreze, de-a lungul unui veac şi maibine, critica literară, dar şi spectacologia autohtonă? Este eadoar o banală cucoană de cartier, limitată intelectual până lagraniţa cu imbecilitatea, o infidelă oarecare, refugiată comodîn voluptăţile carnale ale unei relaţii amoroase pasagere cuun mascul mai tinerel, pe lângă care dezvoltă graţiile ofiliteale unei cochetării mai degrabă ridicole, dacă nu de-a drep-tul triviale? Sau, poate, mai aproape de adevărul textului este

Şerban Cioculescu – o reconfortantă excepţie în exegeticaacră şi refractară la consistenţa literară a eroinei, care ilus-trează în modul cel mai convingător ceea ce el numeşte „ele-mentul feminin pasional” din piesele lui Caragiale. Nu cumvaîntr-adevăr „Veta trăieşte cu o deosebită intensitate, […], ul-tima şi poate unica ei pasiune”, iar „dragostea ei profundăpentru Chiriac” reprezintă „un autentic element de dramă înaceastă primă comedie […] a lui Caragiale”? Se subînţelegedin cele de până acum că răspunsul meu indubitabil afirma-tiv, studiul lui Cioculescu din 1971 Elemente patetice în come-dii, din care am citat parcimonios anterior, părându-mi-seargumentat d’a capo al fine.

Cred, de asemenea, că, în lumina consideraţiilor de pânăacum, putem risca o reevaluare a personajului Veta care s-arputea dovedi spectaculoasă – sub raport intelectual, celpuţin. Biografia probabilă a femeii ascunde şi în contul săucei trei ani de pension pe care Dumitrache îi menţionează cumândrie vorbind despre Ziţa în monologul cu uşoare irizaţiide reclamă matrimonială din scena a doua a primului act alcomediei. De ce misterioşii părinţi ai celor două surori ar fi tri-mis-o să urmeze cursurile celei mai înalte forme de în-văţământ din epocă doar pe mezină, nu şi pe fiica cea mare?Grija dintâi a părinţilor de fete este căsătoria primei născutedintre ele. Acestei priorităţi îi sunt subsumate şi dota, şi pre-gătirea în pensioane ori, măcar, în şcoli de menaj. Este de ob-servat că într-o comunitate în care toţi se întrec în stâlcireacuvintelor şi în viguroase anacoluturi, doar Veta şi, în bunămăsură (surpriză!), Spiridon practică o vorbire relativ corectă,atentă, îngrijită.

Dar să părăsim tărâmul supoziţiilor privitoare la gradul deinstruire şcolară a Vetei. Cert este că, împreună cu familia,frecventează teatrul epocii. N-o găsim, e drept, în loja somp -tuoasă a Teatrului cel Mare, inaugurat în 1852 şi pe a căruiscenă se joacă, încă din 1861, Hamlet. Dar nici Unionul lui I.D.Ionescu nu este o speluncă artistică în care să te ruşinezi că aiales să intri. Edificator în acest sens este faptul că printre spec-tatorii săi iluştri se numără prinţul Alexandr Gorceakov, fiulcancelarului ţarului Rusiei, Alexandru al II-lea, căsătorit cufiica domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza. Și nu numai el.

Prima stagiune a Unionului, cea din 1875, coincide cuanul în care, în virtutea deciziei lui Alexandru Odobescu, pefrontispiciul Teatrului cel Mare apare înscrisă sintagma Tea-trul Naţional. Detaliu semnificativ în ordine istorică, dar şiamuzant dacă îl punem în relaţie cu structura cosmopolită atrupei de la Union care cuprinde, într-o multiculturalitateavant la lettre, pe lângă români, artişti de origine franceză,germană, italiană, ba chiar şi trei americani (!). Managerul şiprotagonistul artistic este I.D. Ionescu însuşi care se producepe scena grădinii cu cele mai cunoscute „cânticele comice”ale lui Vasile Alecsandri şi cu un repertoriu de lieduri germane(de aici calificativul oţărât aruncat spectacolelor de jupân Du-mitrache: „comediile alea nemţeşti”).

Sunt toate acestea, într-o etapă de început a teatrului au-tohton, „nişte mofturi”, aşa cum decretează cu competenţăde cherestegiu şi căpitan de gardă civică domnul TitircăInimă-Rea în aplauzele generaţiilor de urmaşi ai domnieisale? Opinia că la grădina Union se joacă scheciuri şi cupleteneapărat uşurele, de valoare îndoielnică este grăbită, ca să



��

nu spun direct falsă. Desigur, teatrul de revistă nu este gazdacapodoperelor dramaturgiei universale. N-au fost nici la Al-hambra sau la Cărăbuşul lui Constantin Tănase; nu putea finici la mult prea gratuit ridiculizatul „Iunion”. Pe scena tutu-rora însă, textele au putut fi de bună calitate artistică, spiri-tuale, calate pe cestiunile arzătoare de la ordinea zilei. Esteceea ce reuşesc adesea autori de mare notorietate în epocăprecum C.A. Rosetti (ei da, redutabilul politician!), N.T. Oră -şanu sau Pantazi Ghica (cel vitriolat cam aiurea de Eminescuîn Scrisoarea a III-a).

În fine, iată alte argumente dintre cele mai convingătoarecă Veta et comp. frecventează un locaş de spectacole plasatnu întâmplător în plin centru artistic al Capitalei, la o arun-care de băţ de Teatrul Naţional: printre membrii trupei lui I.D.Ionescu se numără interpreți precum Constantin Nottara,Aristizza Romanescu, Eufrosina Popescu, Frosa Sarandi, vii-toare stele fixe ale teatrului românesc, iar conducerea or-chestrei care prestează la celebra grădină îi aparţine lui IonicăDinicu, unul dintre primele vlăstare ale genialei şi longeviveifamilii de muzicieni bucureşteni.

…Prima scenă din actul secund al Nopţii furtunoase de-butează cu dialogul post-coitum Veta – Chiriac presărat cu fă-găduieli reciproce de conservare a armoniei sentimentaledupă care doamna căpităneasă rămâne pentru câteva minutesingură. E „obosită grozav”, dar emană o stare de satisfacţiece amestecă fiziologia cu lirismul: „Fredonează încet, cobo-rând la masă.

Într-un moment de fericireStele[le] s-au umplut de dorŞi, printr-o perlă de iubire,Mi-au revărsat razele lor”.Uimitor pentru o distanţă în timp de 140 de ani: textele

muzicii pop din vremea lui Caragiale nu diferă substanţial –nici ca stil, nici ca poeticitate, nici ca valoare – de cele din zi-lele noastre. Veta fredonează, pare-se, unul din hiturile mo-mentului, nicidecum vulgare şlagăre de mahala, cum ne-amaştepta. Doar consoarta cherestegiului este o mahalagioaicăoarecare, nu-i aşa? Uite că nu e! Nu-mi pare de loc riscantăpresupunerea că, în cele mai distinse saloane bucureştene ale

timpului, una dintre piesele muzicale la modă să fi fost„Într-un moment de fericire” sau ceva de genul acesta…

Cât despre catrenul care îi acompaniază Vetei ultimelepregătiri dinaintea culcării, el trebuie să aibă semnificaţia saaparte de vreme ce dramaturgul simte nevoia să-l identificefără dubiu: avem de-a face cu „întâia strofă din Portretul de d.G. Sion”. De remarcat ostentativ–reverențiosul „d” care pre-cede numele poetului. O ironie, fără doar şi poate, suntemtentați să exclamăm cvasi-instantaneu. Dar dacă, totuşi, nu? Înfond şi la urma urmei, cine este d. G. Sion? Un autor poliva-lent, despre care Istoria literaturii române de la origini până înprezent nu ezită să menţioneze: „ca prozator Sion este remar-cabil, în multe privinţe dacă nu superior lui I. Ghica, în oricecaz deosebit de el. Ghica este un causeur care trece cu multhaz de la o idee la alta, fără a construi, un epistolier; Sion ememorialist. Scriitorul nu inventează, ci numai diformeazărealitatea, dându-i aspect de fantastic, cu mare ardenţă deviaţă, cu o statornică uimire de a fi trăit (…). Sion are darul ve-chilor nuvelişti de a tăia naraţiunea în etape, de a întârzia dez-nodămintele, intercalând digresii, apoi de a zugrăvi locurileşi a fixa fizionomiile fără a se opri din povestit…”

Laudativ; elogios chiar pe ici pe acolo. Din păcate, ca poet,G. Sion nu beneficiază de servicii comprehensive corespun-zătoare – dimpotrivă. Cel mai autoritar critic al epocii, Titu Ma-iorescu, îl ridiculizează fără milă şi nici alţii, ulterior, nu sestrăduiesc cine ştie ce să-l reabiliteze. G. Sion trebuie astfel săse consoleze cu condiţia de poet prestigios şi de largă circu-laţie în epoca sa şi cu gloria perenă pe care i-a asigurat-o pânăîn zilele noastre vestita Limba românească din care câteva ver-suri au devenit aproape folclor:

„Mult e dulce şi frumoasăLimba ce vorbimAltă limbă-armonioasăCa ea nu găsim”.În clipele ei de reverie, Veta citează dintr-un fel de Adrian

Păunescu al vremii sale. E puţin lucru?

(Fragment din volumul în pregătire Doamnele domnului Caragiale)

www.revistaneuma.roDiaspora 22


��

CEZAR C. VIZINIUCK (Spania)

SCRISOARE 1

„A fost odată...“Așa încep poveștile de obiceiȘi curg lin până la capăt.Se termină frumosCu: „și au trăit fericiți“Da... Au trăit dar nu mai trăiescFericiți sau deloc

Povestea mea începe cu:Este acum un fior ce mă străpungeTu ești în mineTrăim fericițiFiecare clipăNe împărtășim iubireaO țipăm în piețe sauPe la colțuri de străzi

În mine nu există trecutDoar prezentViitorul ne-așteaptă pasionalSă îndeplinească viseSă trăim în vis

Uneori te-apropii ca o tormentăZdrobind totul în caleLângă mineCa o pisicăÎmi hrănești iubireaDin sânul tău

Povestea mea începe cu „acum“Cu prezentulIubirea mea în prezent se înfiripăAzi o simtNu ieri nu mâinecând privirea taCade pe mineMă face prizonierAl mării albastrePrecum o barcăCe plutește linCu două inimi legănate înClepsidra vremii

A fost și este iubireaÎntre mine și ea

Frumoasa care m-a răpitM-a urcat la steleÎntr-un univers personalNe-am lăsat pradăLui Tiacapan

Și zeii atunci au fost geloșiLuna și-a acoperit fața

Tu ești aiciPrezentă în povestea meaCe nu începe cu„A fost o dată“

SCRISOARE 2

Iubito ai adormit în patul meuTe privesc cum respiri ușorPe jumătate descoperităUn sân îmi face cu ochiulE cel pe care toată noapteaL-am necăjit cu limba

Iubito nu-ți mai văd cerul din ochiDar ți-l ghicesc - albastru seninCu o stea ce lucește îmbietor

ȘtiiAzinoapte te-am iubit tandruAm fost delicat cu tineDar dimineațăVoi scoate ghearele

Te voi iubi sălbatecCa un vulcan ce erupeO să-mi implori iubirea Când doar vom vorbi pe chatȘi vom scrie versuri deocheateLa umbra trandafirilorUnui mai viitor

SCRISOARE 3

Ești visul coborât din cerSpre a-mi alina durerea

Ești dulcea adiere ce-mi mângâie obrajiiSub clarul lunii

Înflorită-n noapteFantasma nopților de iarnăCe-mi bântuie poemu-n dimineți

SCRISOARE 4

Iubirile se-ncheagă dimineațaCând soarele încă adormitÎși scaldă razele în mareCând luna căscândSeceră visele nopțiiLe ia cu eaTe lasă dezbrăcat de iluziiSă o priveștiScăldată-n zorii diminețiiCum îți inspiră pasiune

O privești visândVisul unei diminețiScăldată-n culori și luminăÎn care eaSe dezbracă de orice pudoareDe ifoseIluzionându-ți dorințe

SCRISOARE 5

MariaUmbrită de copacul acelaCe uneori îmi atinge frunteaCu crengile lui albe,Mă scufunzi într-un albastruÎn care îngerii ne cântăAmorul.

Din razele soareluiCe străpung verdeleAu făcut arcuș;Din inimile noastre: viori.Balada heruvimicăUmple cerulCu inimi ce zboarăSclipind de iubirePrecum steleleÎn nopțile senine de iarnă

Scrisori

(Din volumul Unde ești, Maria?în curs de apariție la editura Neuma)

www.revistaneuma.roDiaspora


Costum de baie în două piese

Când mi se face somn, desenez pescăruşica şi cum plaja ar fi singurul loc în care mă simtîn siguranţă. Nisipul mă zgârie cu graba familiară a unui adolescent copleşit de hormoniChicotesc –o ochelaristă durdulie care stă nemişcată pe malul Mării Negreprivind valurile până când lentilele groase se aburesc înfierbântate, iar coloana vertebrală se întinde către centrul pământului ca un şarpe regenerându-se vertebră cu vertebră.Bunica mă aşteaptăînfrigurată în costumul de baie din două piese.

Şi totuşi apamirosul de sare în nările sângerânde –o dezvirginare perpetuă de care mă tratez ridicând mâinile deasupra capului şi înfundându-mi nasul cu şomoioage de vată.Soneria telefonului celular.- Nu, nu mă interesează noile tarife pentru convorbirile cu România! Nu mai ştiu pe nimeni acolo, doar pietrele.“Back to your happy place!” îmi şopteşte psihologul.Mă strecor în campingul de la Năvodari în iulie 1979printre câinii legaţi de copaci lătrându-mă cu duşmănie, printre restaurantele pustii în care orchestre de ţigani falsează ultimele acorduri,printre corturile şi maşinile de pe plajă în care oamenii dorm cu sentimentul datoriei implinite.

Mă strecor printre resturi de conserve încălzite pe aragaze de voiaj,printre ziare folosite ca hârtie de ambalaj,printre prezervative aruncate la întâmplaremustind de sămânţă.Când intru în apă si încep să înot, ajung instantaneula orgasm.- De ce în vis nu avem gust şi miros?In cabinetul de la etajul treizeci şi nouă al psihologului specializat în problemele imigranţilorbunica îşi face cruce înspăimântată.

Sex la bloc

- Vecinii mei fac dragoste în fiecare noapte!mă lamentez, dornică să-i dau toate detaliile.Gemetele femeii şi icnetele bărbatuluise strecoară sub plăpumioara mea inocentă garnisită cu frunze de arţar în toate culorile, alunecă lasciv de-a lungul pijamalei cu pinguini şi gheţari,umezindu-mi pielea intoxicată cu parfumuri îmbuteliate pe vapor şi vândute cu preţ redus în magazinele de mărunţişuri de pe Yonge Streetpână când sfârcurile se întăresc, iar măduva începe să tremure în oasele din ce în ce mai subţiri.- Bravo lor! mi-o retează bunica, uitându-se la mine fără nici o urmă de simpatie ca şi cum i-aş fi greşit cu ceva!

Poate nu m-a înţeles, dar dacă îi explic, o să mă mângâie pe creştet plină de milă –- Vecinii mei...Bunica dă din umeri şi începe să se legenestânga-dreapta, dreapta-stânga,o pendulă care măsoară durata poftei de viaţă într-un an calendaristic. - Poate sunt asiatici, pentru că femeia...In fiecare noapte, îmi imaginez bărbaţi şi femeicare fac dragoste în cele şaisprezece dormitoare de la etajele superioareexact deasupra dormitorului meuîn toate limbile pământului.

- Bloc de imigranţi!, se răsteşte bunica exasperată şi totuşi mă grăbesc să-i răspund. - Şi ce e rău în..., dar am pierdut momentul pentru că deodatăîncepe să cânte la muzicuţă ignorându-mă.Vecinii mei sunt din ce în ce mai zgomotoşi, iar sânii mei din ce în ce mai pofticioşipănă când bărbatul începe să plângă,poate plâng amândoi, poate mi se pare.Bunica a rămas cu privirea pierdută în zare ca şi cumşi-ar fi amintit ceva important.- Te-ai auzit vreodată râzând cu râsul morţilor din tine?În sfârşit linişte şi o senzaţie familiară ca amintirea unei îmbrăţişări de pe vremuri.

Poemele buniciiDIANA MANOLE (Canada)

www.revistaneuma.roDiaspora 24


Un dormitor cu miros de vanilie

Chipul bunicii se micşorează ca şi cum ar intra la apă –gura rămâne nesemnificativă precum virgula pentru un elev în clasa întăia,nasul, o linie subţire,iar ochiul drept se suprapune peste ochiul stâng.Mă păzea în fiecare seară când spuneam Tatăl Nostru îngenunchiată la marginea patului.Imi amorţeau picioarele şi-ncurcam cuvintele,iar ea începea să se vaite convinsă că voi ajunge - Să ne ierte Dumnezeu, cea mai mare păcătoasă din lume!

Ştirile de la ora şase anunţă atentate, tratate, uraganeşi o crimă într-un bar din Scarborough.Râd aducându-mi aminte –îmi făcea lista tuturor greşelilor trecute şi viitoare,mă îndopa cu miez de pâine muiat in vin şi ofta.Dacă reuşeam să mă închin de o sută de ori fără să-mi tremure mâinile,eram iertată până la urmatoarea menstruaţiecând sângerarea devenea o pedeapsă suficientăchiar şi pentru mine.

Pe strada de la marginea Bucureştiului maşinile treceau atât de rar încât între pietrele de caldarâmburuienile creşteau înalte şi pline de sevă.Mă întindeam printre păpădii şi frunze de pir care mă atingeau în toate locurile interzise.Uneori, un claxon mă trezea brusc la realitate, iar bunica mă dezbrăca în fiecare seară şi mă examina din creştet până-n tălpi, adulmecând suspicioasăurmele desfrâului vegetal pe trupul bondoc şi supraponderal.- Oare oasele noastre s-ar recunoaşte dacă s-ar întâlni într-o groapă comună?In dormitorul cu mobilă cumpărată la second-hand şi miros de vanilieculorile încep să se amestece pe icoana de sticlă pictată cândva de călugării de la Rohia.

Du-te la mănăstire, Ofelia!

Cânt şi îmi fac singură poze în camera de la mânăstirea de măicuţe franciscane.Nu ştiu cum am ajuns aici, dar toate jucăriile pe care le-am avut vreodatăsunt stivuite cu grijă de-a lungul pereţilor. Bunica se uită la prima mea papuşă de cârpă clatină din cap nemulţumită –cum am primit-o, am tras prin ea o panglică roşie din creştet până-n tălpi.-Sunt vasele de sange!îi strig şi izbucnesc în plânsca pe vremuri. Timidă, bunica întinde mâna să mă mângâie, iar eu mă prefaccă nu pricep.Sunt o cauză pierdută încă din adolescenţă când am spart toate oglinzile din casă în semn de protest –pentru fiecare, m-am ales cu câte şapte ani de ghiniondeşi am păstrat toate cioburile în lada de zestre pe care mi-a lăsat-o moştenire.

Mort la treizeci şi şase de ani, Popescu a încercat o vreme să-mi dicteze cărţile lui nescrise –o schizofrenie molipsitoare!Râd când mi-aduc aminte şi adorm prăbuşită pe pântec,sperând să visez că fac dragosteindiferent cu cine.Perna cu fulgi de găină pe care mama a primit-o cadou de nuntăacum aproape cinzeci de aniîmi striveşte indiferentă sânii.Poate că de fapt totdeauna am scris doar poeziile altora.Vocile continuă să se amestece bărbaţi de toate vârstele şi toate rasele care nu au nici un motiv să mă bage în seamăşi de care mă îndrăgostesc la prima vedere.- Crezi că poezia e doar un act de masturbare discret?O femeie strigă după ajutor alergând pe scara de incendiu. Râd ca proasta.- Râzi ca proasta! spune şi bunica şi cădem în sfârşit de acord.

WHO IS WHOScriitor, traducător, regizor, cercetător şi profesor universitar, Diana Manole s-a născut în Ro-mânia şi în prezent locuieşte în Toronto, Canada. Absolventă a Universităţii Bucureşti, Facul-tatea de limbi moderne (1991) şi a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică,Secţia Regie de teatru şi televiziune (1996), între anii 1996-2000 a lucrat ca redactor şi apoiproducător-delegat la TV România Internaţional, unde a realizat şi produs emisiuni cultu-rale, precum şi o serie de documentare despre comunităţile româneşti din Ungaria, Olanda,Israel şi Germania. În 2000, a emigrat în Canada unde şi-a continuat studiile universitareobţinând titlul de Master of Journalism al Universităţii Carleton din Ottawa (2002) şi de doc-tor al Universităţii din Toronto (2010), susţinând teza „Poetica Negării: Expresii ale identităţiinaţionale în drama canadiană şi românească.” Diana Manole a publicat şi studii de teoria tea-trului şi a culturii în reviste academice şi colecţii de articole în Canada, Marea Britanie şi Sta-tele Unite, a predat la universităţi din Canada (University of Toronto, Queen’s University,McMaster University, Trent University şi Guelph University) şi a regizat spectacole de teatru. Diana Manole

��

www.revistaneuma.roProz[


- Ai adus-o? îl întrebară într-un glas. - Daaaaa, fraaaaaaaa’! Mortu’ le întinse o foaie de hârtie și, zgribulindu-se, se trânti

pe canapeaua albastră. Aștepta și îi privea rânjind. Deasupra hâr-tiei se aplecaseră două capete și o studiau cu atenție. După douăminute Mortu’ se ridică, își dezbrăcă geaca groasă de iarnă și seduse la bar. Își comandă un ceai. Se întoarse cu el, aburind, refu-zând să păstreze deasupra cănii o farfuriuță albă, puțin ciobită.Stoarse tacticos în cană un pliculeț de miere și amestecă, fără să îșișteargă de pe buze rânjetul.

Era un tânăr de vreo treizeci de ani, cu părul lung și negru. Peobrajii supți nu avea nici urmă de barbă. Își lăsase doar mustața săcrească, și un cioc care îl făcea să pară o gravură a unuia dintremușchetarii lui Dumas. Continuă să rânjească amestecând în ceaipână când își primi laudele:

- Ai făcut treabă bună! Exact cum aproximaserăm, sunt fixdouăzeci și cinci!

Sensei avea o voce puternică, groasă, o chelie impunătoare șio burtă proeminentă. Ochii albaștri îi sclipeau hotărâți de subochelarii heliomați, ale căror lentile se întunecaseră. Se ridică și îlbătu pe umăr peste masă. Aruncă apoi o privire scurtă spre ceasulatârnat pe perete. Douăsprezece fix, miezul zilei.

- Ce zici?! se întoarse apoi spre celălalt. - Sincer? Cred că sunt cam multe. Nu știu dacă o să putem. Sensei râse. - Așa ai fost tu mereu, slab de înger. Trebuie! strigă apoi cu un

zâmbet larg care ascundea orice numai acceptarea eșecului nu.Totul începuse cu mai bine de o lună în urmă, într-o seară în

care se strânseseră să își piardă vremea. În orașele mici, de multeori, cele mai la îndemână modalități de a scăpa de tine însuți suntcârciumile și băutura. Se strânseseră câțiva în jurul aceleiași mese– pe noapte însă, o noapte adâncă, întunecată, luminată doar delumina albastru-neon a cârciumii și de aceea a stelelor. Ideea leplecase de la o discuție aparent banală, despre cinematografie. Seamintise un film, niciunul dintre ei nu știa dacă este de duzină, dedouă duzine sau de mai multe. Importantă era ideea. O preluară șio adaptară, urmând ca în perioada Crăciunului să o pună în apli-care. Să se strângă toți cei care se hotărau să își încerce puterile, săfacă quest-ul. Quest-ul!

Quest-ul le-ar fi părut multora de-a dreptul imposibil, dar avan-tajul minților mature este că pot da naștere unor idei copilărești. Iarideile copilărești, aproape întotdeauna, pot sfida și șansele de iz-bândă, și maturitatea. Și, dacă ar fi loc de mai puțină maturitate, în-suși autorul acestor rânduri, dacă nu era ocupat cu scrierea lor, curedactarea cronicii, și-ar fi suflecat mânecile și s-ar fi înscris pentruacea misiune imposibilă. Quest-ul, deci, presupunea ca toți cei careparticipau să bea câte o bere, cea mai ieftină, în fiecare cârciumădin oraș. Orașul era mic și liniștit, genul de oraș în care dacă ai răciar ști toată lumea înainte să îți dai tu seama. Și totuși, cu toate co -tloanele lui restrânse, cu tot centrul său minuscul, cu toată popu-lația lui de tineri și bătrâni care ar fi scufundat Titanicul doar dinpricină că ar fi fost cu trei sau patru mai mulți decât numărulmaxim de pasageri admiși, orașul adăpostea nici mai mult nici maipuțin de douăzeci și cinci de cârciumi.

Cum spuneam, ideea prinsese contur într-o seară de noiem-brie în care plictiseala înecase tot orașul. Undeva într-un bar, la omasă, pe când trăgea fiecare de câte o bere, Mortu’ aminti de unfilm pe care îl văzuse nu cu mult timp în urmă la cinematograf. Cuochelari 3D, cu crănțănit de popcorn în urechi și, bineînțeles, cuzgomotul înfiorător al paielor care nu mai găsesc pe fundul paha-relor decât câteva rămășite de apă colorată. Spusese ceva despreextratereștri care urmăreau bețivii orașului, despre capete tăiate,despre câte și mai câte! Când amintise de capete tăiate lui Hai-landăr îi sclipiră ochii. Era un bărbat de statură mijlocie, cu fața aco-perită de o barbă din care nu îi mai răsăreau decât ochii. O lăsa săîi crească pentru a-i acoperi o cicatrice veche, una care pornea dela ochi, ca o lacrimă și, spuneau unii, se termina în dreptul inimii.Pentru că pe obraji avea barbă rară cumpărase o loțiune căreia oteleviziune la care nu se uita nimeni îi făcea reclamă la fiecarecinci sprezece minute. O loțiune de regenerare a părului care nu îlajutase absolut deloc. Nemulțumit de ea, i-o făcuse cadou lui Sen-sei dar, spre surprinderea tuturor, nici chelia lui Sensei nu se aco-perise. Doar îi crescuse barba. Mai aspră și mai deasă ca oricând.

Sensei și Hailandăr își ridicară privirile de pe hârtia pe care oadusese Mortu’. El, Mortu’, fusese însărcinat să noteze toate cârci-umile din oraș și să creeze o hartă după care grupul temerarilors-ar fi putut ghida. “Mapează!” îi ceruse Sensei, și Mortu’, entuzias-mat de idee mai ales pentru că îl pasionase din copilărie cartogra-fia, ceru doar câteva zile pentru a duce la îndeplinire sarcina.

În timpul care se scursese de la nașterea ideii, cei trei căutarăsă atragă și alți participanți. Inițial mulți se temuseră de o taxă departicipare; apoi, când auziră că e vorba de o aventură în zileleCrăciunului, se retrăseseră fără drept de apel. Unul avea copil nounăscut acasă și, dacă ar fi terminat quest-ul, și-ar fi transformat co-pilul în alcoolic doar intrând pe ușă. Sensei aminti un citat, că estemai bine să fii bețiv recunoscut decât alcoolic anonim, dar nu făcudecât să îi întărească proaspătului tată decizia. Un altul recunoscucă, oricât de mult i-ar plăcea să bea, nu ar face față unei asemeneatentative de suicid. Încă unul se scuză roșind, amintind că trebuiesă își ajute nevasta la prepararea prăjiturilor de Crăciun. Și, oricâtar fi căutat, pe lista celor dispuși să se înscrie în ducerea la bunsfârșit a quest-ului, nu rămăseseră decât câteva nume. Șapte.

Pe când Mortu’ își băuse abia jumătate de ceai, din capete di-ferite ale străzii, dar în același timp, apărură cei doi Pupu. Unii, nos-talgici după vremuri de mult trecute, le spuneau Lolek și Bolek.Alții, mai tineri, deciseseră altfel, în funcție de natura profesieifiecăruia dintre ei – Psihopupu și Pompipupu – psihologul și pom-pierul orașului. Probabil, cu mai mult noroc pentru cei doi, li s-ar fispus numai Psiho și Pompi. Pupu se adăugase, cu siguranță, dinpricina vreunui bețiv căruia, încurcându-i-se limba în gură, îi fu-sese greu să spună cuvinte vulgare fără să se bâlbâie. Se alăturarăamândoi grupului celor trei și atmosfera deveni mai veselă. Lip-seau doi, dar nici ei nu întârziară prea mult. Becu’ lumină aproapeorbitor când intră pe ușa cârciumii și își scoase din cap fesul. Aveao chelie netedă ca în palmă, proaspăt rasă. Ochii căprui exprimauveselie și buzele, chiar și când era serios, parcă i se curbau în zâm-bet. Pământ apăru după puțină vreme, ca din pământ, traversândîn fugă strada, sărind peste bețele unor tufișuri lipsite de frunze.

The questRĂZVAN NICULA

www.revistaneuma.roProz[ 26


Se scuză pentru întârziere, motivând că băuse cu o seară înainte –fusese ziua verișoară-sii, nu putea să lipsească!

- Cu măsură, măcar?! întrebă reticent Sensei, ca un conducătorde expediție.

- Cu măsura mare, răspunse Pământ hohotind. De după bar se auzi un “Doamne miluiește!” scuipat în silă, dar

nimeni nu îl luă în seamă. Era miezul zilei și cârciuma era goală. Doar cei șapte stăteau

îngrămădiți în jurul mesei, privind puțin ciudat la Mortu’ care îșisorbea tacticos restul de ceai din cană.

- Mergem? întrebă Sensei ridicându-se fără să mai aștepterăspuns.

Mototolise harta în pumn și o înfipse în buzunar. Se întâlniserăîn cârciuma în care obișnuiau să o facă dar, după o scurtă consul-tare a hărții, cu toții se puseseră de acord că nu de acolo trebuie săîși înceapă aventura.

Când ieșiră afară, o pală de vânt îi înfioră. Părea ca un semn răucare ar fi încercat să li se strecoare în oase.

- E frig, fraaaaa’! strigă Mortu’, strângându-și capul între umeri. Sensei dădu din mână și niciunul dintre ceilalți șase temerari

nu ar fi putut spune dacă fusese un gest de dispreț sau unul delider care cere să fie urmat. Merseră pe sub cerul plumburiu dincare începuse să ningă, vreme de zece minute. Se opriră într-o câr-ciumă sordidă, obosită de vreme și de prea mulți băutori cu nerviislabi. Pe pereți nu avea tablouri, doar găuri și zgârieturi. Arăta cadupă un război pe care nu îl câștigase nimeni, dar ea cu siguranțăîl pierduse. O fată fâșneață, de vreo douăzeci de ani, se repezi în-spre ei cu zâmbetul pe buze, întrebându-i ce vor să bea.

- Care este cea mai ieftină bere?! răzbătu întrebarea din mijlo-cul grupului.

- Ce, Pompipupu, nu îți permiți una mai scumpă? înțepă Psi-hopupu scuturându-și părul alb de zăpadă.

- Ce știi tu despre cotețe! răspunse hotărât Pompipupu.Hailandăr râse: - Dacă ar pleca cineva din orașul ăsta, și-ar da seama că timpul

trece doar după Sensei și Psihopupu. Unu’ e tot mai chel, celălalttot mai alb. În rest, vorbiți mereu numai de cotețe!

Se opri cu respect când Sensei îi explică fetei, cu răbdare, careera scopul prezenței lor acolo. Nu numai să bea cea mai ieftinăbere, dar să bea câte una în fiecare cârciumă din oraș. I se păru căaude același “Doamne miluiește” de dinainte, dar de data asta nuera scuipat, în el exista o urmă de ironie. Nu luă în seamă, doar în-cepu să bată, nerăbdător, darabana pe masă. Și, ca și cum s-ar fisupus nerăbdării tuturor, berile veniră.

Până la a șasea oprire lucrurile merseseră bine. Era exact așacum programase Sensei: jumătate de oră pentru fiecare bere, înfiecare birt. Timp de discuții, de amintiri, de socializare. Unii secunoșteau de mult, “de prea mult”, cum se învinuiau uneori. Alțiise alăturaseră pe parcurs luând locul celor picați în mrejele căs-niciei sau ale depărtărilor. Pentru că, indiferent de ce anume arface, oamenii nu sunt capabili de un singur lucru: să rămână sin-guri.

Când părăsiră a șaptea cârciumă, deja în oraș se dusese vesteadespre încercarea pusă la cale de “bețivii orașului”. Așa începusesă li se spună – bețivii. Le ajunsese la urechi zvonul că orașul înce-puse să vorbească despre hotărârea lor cu dispreț. Dar se încu -rajau, spunându-și că singurul lucru mai trist decât să fii bârfit estesă nu fii bârfit deloc. Chiar râseră. Când aflară că deja suntpomeniți, tocmai se opriseră la cârciuma așezată chiar în buzastrăzii care ducea la cimitir. “Veșnică pomenire!” strigă Pământ. “Șio muzică!”

Nu mulți știau de ce lui Pământ îi spuneau așa. Iar cei care știau,nu ar fi divulgat secretul nici sub tortură. Pe când era în școală,dintr-o clasă de treizeci de elevi, Pământ fusese singurul care în-vățase pe de rost, pentru lecție, o poezie cu iz de libertate: “Noivrem pământ!” Profesorul fusese atât de impresionat încât îl no-tase cu zece și ar fi fost capabil ca pe toți ceilalți douăzeci și nouăsă îi noteze cu doi. Se răzgândise când elevul atât de cuprins depatima împroprietăririi își ajuta mereu colegii, ca refrenul unui cân-tec, declamând chiar și când nu era cazul: “Noi vrem pământ! Noivrem pământ!” Mai târziu, gurile rele spuneau despre el că esteprea slăbănog să poată plugări dacă ar fi împroprietărit, dar nu-mele îi rămăsese.

- Veșnică pomenire! urlă Pământ din toți rărunchii, ridicând sti-cla deasupra capului.

Se îndreptă înspre bar și ceru barmanului să îi pună o melodie.Refuzul îl întărâtă, dar fu potolit de ceilalți. Nu muzica era impor-tantă, importante erau cele treizeci de minute pentru fiecare berebăută în fiecare cârciumă. Și quest-ul. Mai ales quest-ul care, cu si-guranță, i-ar fi propulsat pe toți în istoria nescrisă a orașului.

Cerul se pregătea să se întunece, în timp ce sufletele celorșapte se înveseleau din ce în ce mai tare. Un singur incident le tul-bură buna dispoziție. În drum spre o altă cârciumă, Pompipupu seopri la o fereastră deschisă în dreptul pieței. În fața ferestrei era omasă rotundă, neîncăpătoare. Ceru chipului care se iți prin des-chizătura îngustă cea mai ieftină bere. Până să apuce să bea dinea, Sensei se repezi înspre el:

- Ce faci, Pompi?! - Quest-ul, răspunse Pompipupu mijindu-și ochii verzi. - Asta nu e cârciumă! zbieră Sensei aproape luându-l de guler. Se iscă o mică ceartă. Unii susțineau că ar trebui să bea și acolo,

alții strigau sus și tare că nu se bea decât în cârciumi. - Dacă am bea la fiecare fereastră cu o masă pusă în față, nu

am mai termina quest-ul niciodată! motivă Sensei. Plătiră berea, dar nu îl lăsară pe Pompipupu să o bea. Ca să îl

îmbuneze, hotărâră să pună fiecare cât mărunțiș avea, conside-rând scăparea o pierdere aplicabilă întregului grup. Se întuneca,dar în timp ce în centrul orașului, prin difuzoarele nou cumpăratede primărie, începuseră să susure colinde, Becu’, ținându-se greupe picioare, începu să îngâne un cântec. La început nu îl luară înseamă, o făcură abia când îl văzură că începe să cânte din toateputerile oprindu-se în fața unor bătrâne.

- Sunt sătul de rockeri, mamă, Toți îs pătrunjel în zeamă! Mortu’ și Psihopupu se repeziră să-l oprească, dar până să

ajungă la el Becu’ îmbrățișă o bătrână. Femeia, sărutându-l zgo-motos pe amândoi obrajii, îi prinse de gulerul hainei o garoafă.

- Nu strica, mamă, banii pentru flori la cântăreți, zise cântatBecu’, mai bine îți cumpărai o pită!

- Nu e, mamă, am fost la bărbatu-meu, e luată din cimitir! chi-coti femeia ca o fată mare și îl mai pupă încă o dată.

Sensei se enervă și îl calmară cu greu. “Ori căutăm publicitate,ori facem quest-ul”! Și grupul, supus, porni mai departe. Pașii leerau din ce în ce mai anevoioși. Unii rămâneau mai în urmă, alții,de teamă să nu pară slăbiţi, mergeau mai hotărâți ca niciodată. Psi-hopupu călca pe călcâie împingându-și burta înainte și îi explica luiPompipupu:

- Băi, băiatule, Dumnezeu îți dă, dar nu îți toarnă în halbă! Deodată Pământ căzu. I se muiaseră genunchii și se întinse pe

jos căutând ceva de care să se țină. Mortu’ începu să râdă cu râsullui blând și copilăresc. Cei doi Pupu pufniră disprețuitor. Hailandărnici nu îl luă în seamă și ceru să se meargă mai departe. Sensei seîntoarse:



��

- Nu, băieți! Noi suntem ca Delta Force, “leave no man behind”!În ochii deja tulburi i se citea hotărârea. Îl însărcină pe Mortu’ să-l

ridice pe Pământ și pentru că îl văzu codindu-se, se hotărî să-l mo-tiveze. Îi trânti o scatoalcă peste ceafă de îi zbură fesul. Clătinându-se,recuperându-și de pe jos căciula, Mortu’ râse forțat. Din pricina in-erției, din cauză că nu calculase bine forța scatoalcei și locul în caretrebuia să aterizeze, Sensei zbură. Zbură cu tot trupul. Se împleticidoi-trei pași, apoi deschise larg brațele, ca și cum ar fi îmbrățișat ne-murirea. Ca și cum ar fi terminat quest-ul. Și pluti. Pluti până când, cuzgomot greu, se izbi de pământ. Alunecă pe burtă câțiva metri, cubrațele întinse ca aripile unui avion, și se opri. Nu auzea râsetele.După câteva clipe, cu eforturi supraomenești, se ridică în picioare. Sescutură de zăpada proapătă care continua să cearnă:

- No problem, băieți!Și făcu același semn cu care se obișnuiseră cu toții, un semn

imperativ care nu permitea altceva decât supunere. Îl urmară, clă -tinându-se, chicotind, înghiontindu-se. Grupul începu să se răs-fire, și atunci Sensei le ceru celor mai treji să îi sprijine pe cei maiamețiți.

- Deja sunt mai mulți cei care au nevoie de ajutor decât cei careîl pot oferi, bălmăji Hailandăr.

Se întunecase și nu reușiseră să ducă la îndeplinire nici măcarjumătate din quest.

- Mama lor! strigă și Becu’, în timp ce se sprijinea de Mortu’. Osă fac reclamație la OPC, să mai închidă din cârciumi!

Doar întunericul devenea mai dens. Grupul lor părea că se sub-țiază, chiar dacă încercau să meargă cât mai apropiați unii de alții.Sensei mergea cu paşi hotărâţi, apăsaţi, ca și cum ar fi strivit sub eițeste, cu privirea sfredelind pământul. Își ridică ochii, apoi capulcu mândrie, doar când auzi câteva exclamații de încurajare. În fațalui câțiva tineri agitau mâinile în aer, eliberând aburii respirației înaerul rece și câteva cuvinte aproape cântate: “Quest! Quest! Quest!”Se întoarse înspre ceilalți și zâmbi fericit. “Vedeți?!” părea că îispune privirea.

Intrară toți într-un subsol. Coborâră o scară îngustă, ținându-se de pereți. O întrebare șoptită se iți prin aer: “Mai ieșim de aici”?!Pe când se pregăteau să termine berea, lui Pompipupu îi sună tele-fonul. Le făcu tuturor semn să tacă. Nevasta, plecată într-o dele-gație, îl suna să-l întrebe de starea fiului lor. Fusese răcit la plămâni,chiar îi înspăimântase pentru câteva nopți. Ea nu ar fi plecat, dar i-ocerea meseria. Îl lăsase pe el să aibă grijă de copil și îl suna în fiecareseară să-l întrebe ce se întâmpla pe acasă. Urma să se întoarcă adoua zi.

- Sunt cu Mortu’ și Pământ în Groapă, spuse repede Pompi-pupu.

Ochii i se bulbucară, un zâmbet larg i se întipări pe buze și în-cercă să își stăpânească râsul.

- Nu, dragă, nu a murit nimeni! Sunt cu Mortu’, cu Pământ, cuSensei, cu mai mulți. Da, dragă, în Groapă. Știi tu, acolo la subsol.Da! Știi doar că de Crăciun nu moare nimeni!

Închise. Se scuză că trebuie să plece. A doua zi urma să aibăscandal mare și și-l dorea fără dureri foarte mari de cap.

- Dracu’ te-a pus! zbieră Hailandăr în urma lui. Apoi îl uită cu desăvârșire, privind la posteriorul femeii de la

bar. Sensei îi trase o scatoalcă – “Azi facem quest-ul!” Îi arătă harta.

Rămăseseră multe cârciumi nebifate. Prea multe. Ar fi trebuit caexpediția să se termine în podul gării, după ce ar fi parcurs tot cen-trul. Oricât și-ar fi dorit să fie altfel, tuturor misiunea începea să lepară imposibilă. Ieșind din Groapă, văzură un grup de oamenistând de-o parte și discutând. Oamenii începură să aplaude:

“Quest! Quest! Quest!” Vestea zburase în tot orașul. Se formaserăgrupuri care îi urmau, care încercau să îi susțină. Unii chiar dori se -ră să li se alăture, dar Sensei interzise cu desăvârșire. Doritorii ar fitrebuit să se alăture de la început. Sau, dacă nu, să își facă propriullor quest. Nu atunci! Nu în același timp! La un alt Crăciun. De ce săîmparți Gloria când o poți ține doar pentru tine?! Și ce glorie!

La următoarea cârciumă, o speluncă, Hailandăr, obosit deperegrinare, de ciocnit, de umblat, de toate, pretinse că hepatital-a mușcat de picior. Mortu’ râse de el. Ceru o foaie de hârtie și culitere stângace, scrise pe o hârtie pe care și-o prinse în piept: “Bereaeste dovada că Dumnezeu ne iubește și vrea să fim fericiți – Ben-jamin Franklin”. O arătă celor care priveau pe fereastră în interiorulcârciumii. Primi aplauze și ovații. Ca răspuns, la următorul birt, Sen-sei ceru pix și hârtie. Și tot în piept își prinse coala albă pe carescrisese: “Să nu uitați că eu am primit mai multe de la alcool decâta primit alcoolul de la mine – Winston Churchill”. Ovațiile însoțito-rilor acoperiră colindele. O vreme, pe drum și prin cârciumi, se cer-tară, care ar învinge într-o confruntare cu istoria, Franklin sauChurchill. Nu conta. Acei oameni erau morți și nu aveau legăturăcu istoria orașului. Cei care făceau quest-ul aveau. Și deveneau dince în ce mai mari, cu fiecare cârciumă prin care treceau. Nu depuține ori se întâmpla ca unii pe care îi întâlneau să-și bea grăbiţibăuturile și să-i urmeze. Nu erau participanți la quest, doar beau cuaceia care îl făceau. Și totul se desfășura în măruntaiele nopții, totmai aproape de Crăciun. Orașul se aprinsese – de lumini și deveselie. Quest-ul era pe buzele tuturor. Intrase în case. Înroșea tele-foanele. Era transmis de la fața locului. “Sunt toți aproape cu capulpe masa!” auzi Sensei de undeva, dar nu mai avu putere să zbierecă nu era adevărat. Totul era adevărat în acele clipe, până și mira-colele. Era Crăciunul și mai ales atunci se întâmplă miracole.

Uitaseră câte cârciumi parcurseseră. Pierduseră numărulberilor. Pământ dispăruse, contrar principiului impus de Sensei,“Leave no man behind”. Pompipupu, unul dintre cei mai vajnicipompieri ai orașului, pompier erou, fugise să se pregătească pen-tru scandalul de a doua zi. Hailandăr, contrar aproximărilor, rămă -sese fără bani și nu mai putu să continue. Becu’ se oprise sub unstâlp de iluminat și le cânta câtorva babe pentru aplauze și pupă-turi pe obraz. Psihopupu, complet împotriva regulilor quest-ului,pretinzând că nu este deloc gras doar se balonase de la bere, trecupe vin. Numai Sensei încerca. Încerca să se lupte cu limitele, cu elînsuși, cu tot ce l-ar fi oprit din atingerea scopului propus. Și numainumele lui mai răsuna pe buzele tuturor. Ceilalți pierduseră. Nutotul, dar pierduseră. Era, probabil, singura șansă în viață să facăquest-ul, să-l termine. Și dacă ar fi reușit, ar fi rămas în istorie.

Nici Sensei nu reuși. Ajunși în centrul orașului, înfrigurați,amețiți, se prăbușiră pe canapele în cârciuma din care își începuserăaventura. Era un fel de întoarcere, chiar dacă netriumfală, larădăcini. Dar venea cu ceva. Cu râsete, cu bucurie, cu spiritul unuiCrăciun care, chiar dacă înșelase, ca altele, unele așteptări, aducealiniște. Liniștea de dinaintea mahmurelilor. A regretelor. A durerilor.Cu ochii tulburi, abia ținându-se pe picioare, se îmbrățișară. Strâns.Apoi se tolăniră, cu spaimă să mai ceară încă o bere, deși ar fi trebuitsă bea și acolo. Cu o ultimă zvâcnire de orgoliu, Hailandăr încercăsă gândească. Își simțea mintea încețoșată cuprinsă de zbuciumulunei noi faceri. Nimeni nu ar fi putut termina quest-ul. Era nevoie dealtul. “Poate câte o bere în fiecare municipiu din județ?” Doar Sen-sei se opuse. Era mult prea la îndemâna profesioniștilor, și istorianu îi iartă pe cei care reușesc prea ușor. Dar îi poate îmbrățișa pe ceicare eșuează cu farmec. Mai ales în vremea când lumea își poateuita grijile și își poate încălzi sufletul cu povești.



Subcutanat

Cu ochii pironiți în iPhone,simți cum se lovește de tinepuloverul de cașmir, cu bordură reiată la manșete,și-o aromă dulce de tonkadispare pe negânditeprecum mișcarea de joystick.

În câteva minute,pufnești în râs –pupilele ți se dilată și, în ciuda celor 26 de respirații ample,realizezi că adrenalinaa fost injectatăîn doza optimă.

Vizionarul

Vizitat de îngeri și de spirite,cel ce se desfată cu vinul de Falernamestecat cu analgezice,continuă să aiurezedespre vârtejul îndrăgostițilorși despre Himera Globulară.

Deși nu conștientizează,mătasea neagră rămânesingurul reazem al surâsului său mistic;cu note de vanilie și caramelîi stă la căpătâipână când în palmăi se face noapte.

Nod celtic

Dintr-un atom se desfac cu repeziciunevaste cercuri concentrice – negură de lăcuste, umbre nedeslușitece ne răpesc de pe corzile clipeitocmai în sihăstria luceafărului de dimineață.

Sub secera subțire a lunii rămâne nodul fără sfârșital unui tatuaj celtic.

Pe jumătate

Cum e nesfârșit mai durerossă trăiești pe jumătate fericit,pe jumătate nenorocit,lebedele au cântat și-au părăsitpartea stângă a pieptului –

aici doar fulgii de luminămai desenează ogive încrucișate,nervuri prin care cerulîncearcă să respire.

Nuferi lunari

Ivită din adânc, femeia care ține în frâu fiara stacojiecu șapte capete și zece coarnese pierde treptatîn măruntaiele prăpastiei de antracit.

În urma ei răsar nuferi lunari,conuri de lumină lăptoasă,pulsând fascinantprecum un zbor de flamingiîn Valea Marelui Rift.

În rugăciune

,,Mă voi reclădi!” spunecu siguranță de sine,deși se surpă cu fiecare cuvânt pe care-l adaugă;

nasturii dăruirii de altădatăse nimicesc precum supernoveleși nicio vorbă în plusnu mai găsește cale de mântuire.

Telescopul continua să capturezeun ecou luminos, cât timp, în penumbră,un defibrilator refuza cu îndârjiretrezirea din somn.

Negru de fildeș

Dincolo de gheața carbonică,umbrele palpită o vremeinhalând adânc, în plămâni,septicemice scântei de scrum.

Degete albe precum fildeșurile Luvruluipictează respirația lor -negru pe negru.

În stil rococo

Într-o legendară sală de așteptare,aduci în memorie fiecare secundă cu asimetrii căutate,șirul de panouri-oglinzice ascundeau ferestrele șiconturul coapselor ei.

Forma perfectă a tuturor conversațiilor inutile,surâsul angelic, vitrinele din lemn de trandafir -fragmente de puzzlepierdute aziîn volutele fumului de tigară.

Monada

De jur împrejur, sensurile se rostogolesc neîmblânzite,în continuă prindere și desprindere;scânteiază până la uitarea de sine oripână la aglutinarea silabelorce au exersat îndelungsingurătatea.

De la protonul ce-și continuă expansiuneapână la energiace conștientizează trecerea,urmașii Big Bang-ului inventează jocul în doi,nădăjduind obținerea unui interval armonic perfect.

MihaelaOancea

��



Cuvinte injectate de gheară

Cuvintele nu sunt, todeauna, ale noastre,Sunt injectate de durere, neiubire, singurătateŞi, mai ales, de otrava lor, a celor care Ne scrijelesc privirea, ne înfig aşchii în ochi,Să orbim, ca şi ei, ca şi ele......De ce, Doamne, de ce Doamne, am întrebat,Tocmai el...de ce ea, le-am dat sânge din inima mea,Şi bucăţi de viaţă, de ce?,,Iuda l-a sărutat pe Hristos, nu uita!”, răspunde glasul din lacrima mea,Te vor tot săruta, draga mea... Te vor săruta şi te vor uita,Este greu de dus viaţa ta, ei te vor tot săruta...”Precum Iuda, Doamne? ,,Da, şi el şi-a făcut treaba sa”.

Privesc în ochii lor, oare cred că nu simt şi nu ştiu?Suferinţa e intuiţie, eşecul, târziu,Mă doare, mă doare şi cad, pe stradă Salvare nu eO cruce de lumină tace răspunsul ,,de ce”Nu mă voi vindeca de spaima că neputinţaPoate spânzura, în public, taina prieteniei.

Ochii aprinşi de bucurie sunt o amară ipocrizie,Vor, tânjesc, nu te iartă că eşti, aşa cum eştiPrivesc în ochii lor, chiar cred că nu simt, că nu văd?Conturul rânjetului, tăcere, prăpăd...Vina este a mea, cuvintele nu sunt, mereu, poeme din vară

Sunt injectate uneori, fatal. Injectate de gheară.Iubirea va smluge gheara, din inima celui iubitLumina va deveni cântec, versul, răsărit.

Peisaj cu statui şi o carte

Tu ai scris prefaţa, eu am scris povestea,Între pagini albe, de balsam şi lutFluturii albaştri umilesc trufiaDincolo de fulger, patimă şi scut.

O carte mă înfrânge, cerneala pâine-mi esteÎn singura mea casă, neterminata gară,Afară nu mai plouă, sunt lacrimi pe ferestreStatui nemângâiate vor inimi să le doarăLuni vei primi o carte, în formă de femeieAm pus-o ieri la poştă, o trage un hamal,Fântâna e secată, când torni între tranşeeDouă găleţi cu rime în cupe de cristal.

M-am scurs, treptat, în pagini, smulse suav din vintreMăcar pentru postfaţa grăbită, de acumCe ieftină e viaţa aceasta de cuvinteUn dumicat de scâncet, o jale cu parfum.Când vor veni reporteri, autograf să cearăNu vor mai fi discursuri, nu va mai fi nici gară,Statui nemângâiate îţi vor citi din carteVor inimi să le doară, iar eu le-am dat o moarte

Clara Mărgineanu



Spălaţi de chin precum păsările de aer

Durerea rămasă în noi, chemare de clopot,Cu degetele roase de creioanele neputinţei, i-am scris demult:,,Dacă te simţi vinovat, nu înseamnă că eşti!” Poate că începusem să orbesc, dar mi se ascuţise intuiţia,Ştiam, cei ce se cred stăpânii exploziilor senzuale sunt doar sclavii lor,Nebunii tânjesc mângâiere şi poezie, Reginele dansează umilinţa în haşişul orgoliului,Regii poartă cu demnitate mantia plină de stafii...

Peste ani, într-o clipă de viaţă mai ieftină decât pâinea,mi-a apărut în faţă. Ochii mei au muşcat iluzie,Am zâmbit, era încă frumos ca un înger căzut,Îmbătrânise, ridurile nu devin circumvoluţiuni,Alt crâmpei de prezent fără viitor. Cu degetele roase până la os de creioanele neputinţei, i-am scris acum:,,Vitalitatea ţine de intensitatea trăirii, chiar dacăîn fotografiile de cândva, ne-a albit părul.”

Sânt oameni cu care ne mai întâlnim doar în melancolie,Spălaţi de chin precum păsările de aer,Plutind către niciodată.

Cerul râde frumos

Vântul bate din spate, vrea să-mi spună cevaVine trist din trecut răstignit pe o steaS-a uscat dorul negru în paharul cu vinRubiniu este gustul aţipit în destin.Ard vertrebrele toate jinduind doar să curgNu mai port în spinare o desagă cu-amurgVremea e de beţie şi atât mai am chefSă îţi mângâi zâmbind cerarcăne de sidef.

Vântul bate din spate, e trecut fără rodSimt că-n ziduri de fluturi se ridică un podVoi păşi peste el, tot legată la ochiŞi la capăt voi şti să dezleg de deochiCineva îmi spunea, într-o doară, aşaPentru tine-aş schimba şi religia meaCântecul arde brusc în povestea de focŞi în palme sparg răni în adânc de ghioc.

Cerul râde frumos în paharul cu vinFără degete cânţi, doar cu-n ghimpe destin.

Ţine-mi de sete, de poezie

Puterea sinelui mai tânăr încovoiată îmi cântaDezmărginirea vieţii noastre, în poticnirea de cândvaPoemele dintre coşmaruri, făgăduinţă şi osândăIspitele de-atunci dansează când încordarea stă la pândă.Scrie povestea, închide cercul, cu-ndemânare, talent şi har

Dă-mi o-ntâmplare răzbunătoare, o noapte albă şi-apoi disparUmblă-mi prin minte, contur albastru, smulge-mi din crivăţ, stropi de trecutŢine-mi de sete, de poezie, cu gust de taină şi de demult.

Copaci senini spre desfrunzire tânjesc la viaţa de apoi, Poveste de lumină-ascunsă, în florile ce cad din noi.

Alb pentru prieteni

Alb linişte, cules din povesteAlb limpezire, alb de lună plinăPentru prieteni, scriu cu luminăAmarul neasemuit din splendoare,Jalea întâmplării ce poate părea destin.Suferinţa din aer, sculptată suavDe un tâmplar din GalileeaAdevăr, învelit în petale de crini,Scormonit de trădări, Înoptează alb, în cearcănul vieţii

Nu vă îngrijoraţi dacă poeţii tac,Ei doar îşi lustruiesc, tăcuţi şi blânzi,Spada cuvintelor Cu rânjet de satir nebunŞi lacrimi de învingător.

Pisica aceea ştie

Am cunoscut-o astăzi, nu mă va trăda vreodată, Nu îi voi da timp să o facă.Unii oameni trădează pentru că le dăm timpSă îşi imagineze că răbdarea noastră poate fi destinul lor,În realitate, artiştii întineresc până când vor să moarăCu tandreţea felină în braţe-nhămate,Pisica miroase a lumină şi a curat,Teama fără nume a venit acum, viaţă pe furate,Spre a fi forţă, zbor şi înţeles netulburat,Pisica aceasta ştie că zeiţele se pot iubi cu muritorii,Poeţii taie cu răbdare în stele,(Nenăscuţii cad în micile victorii,Cad trişti, dincolo de ele!)Flacăra arde în pământ,Puterea este, mereu, a Duhului Sfânt!Toamna miroase înşelător a prietenie şi iubireO pisică îmi sare în braţe, a tălmăcireDurerea de dincolo toarce blând, în fiecareOamenii dragi istorisesc, a catifea şi a neplecare…Mă închin în stihii la iubirea de lut,Parcă totu-a fost ieri şi vorbesc la trecut... O pisică mi-a sărit în braţe, a tălmăcire,Toamna mirosea înşelător, a prietenie şi iubire,Am cunoscut-o astăzi, nu mă va trăda vreodată,Nu îi voi da timp să o facă.

��



��

sevraj

nu ai ideecât mă temde pagini goale,de rândurile perfect paralele…mirosul de hârtiefără amprentemă scoate din minţica o luminăputernicăîn ochi,dimineaţa devreme;mâinile îmi tremură,degetele înţepenesc în aer…intru în sevraj:mintea meaaleargădupă cuvinte.

nuci

vecina m-a întrebat ce caut.am pierdut câteva nuci coaptepe aici,le-am scăpat din ochişi au luat-o la sănătoasaprintre frunze, dezamăgirişi toamnă…vecina nu crede o vorbădin ce îndrug…nucul,sub care îmi salivează gândul,este al ei.

PR

mă pregătescsă încep ziua.îmi trebuie timp,să-mi învâţ replicile,să fac cunoştinţăcu pantofii cei noi(fiecare zi are prostul obiceisă vină cu cevaneobişnuit,creativ,original…PR-ul e de vină)eu sunt tot veche şi memoria mea debumbac:se spală uşor

şi se strânge pe durata procesului.ziua de aziva fi greu de descălţatcând se va face seară.

ironie

luna ,în care ni se parecă lucrurile o iau de la capăt,a început de 5 zile…eu am o stare de sfârşitpe toate planurile:vertical, orizontal,tridimensional.ar trebui să mă bucur:sfârşiturile sunt mai lungica începuturile.

poze de nuntă

îmi notezîn avans ideile,nu le las să se dezvolte…(e pericol azide supraponderabilitatede la ce mâncăm,respirăm,gândim)le notez în avans,ca să rămână veşnic

tinere şi supleca bunicii nostriiîn pozele lorde nuntă.

vampirism

timpul curge…pentru că e lichid(îi place să se hidrateze intenscu sudoarea celorce iubesc,cu sânge la masa de prânz,cu apă,când plouăşi tristeţea dă peste).

bârfe

n-am ştiutde ce fiecare tăceremă umple de cuvintepe dinăuntru(în întuneric,acestea se împrietenesc,vorbesc între ele,dansează de nuntă,se despartşi se reconciliază)când deschid mintea,cuvintele meledau buzna la prieteni,să mă bârfească…

artificial

dacă n-ar fi acest brad artificial,împodobit luminos,n-aş ştiîn ce anotimp

a ajuns viaţa mea,ce am azi de făcutşi cu cine să mă asociezca să fac faţă nopţii…copacul acesta metaforăîmi aminteştecă şi imposturapoate spuneo povesteadevărată.

ClaraTârcă



Marea este lumea mea. Dinmomentul în care omul aînceput să plu tească peapă, a înţeles că menirea sa

este să vadă dincolo de orizont. Marea alăsat mereu loc pentru un alt ţărm, oricâtde îndepărtat. Şi ce altceva să faci decâtsă-l cauţi? Mai demult îmi doream să ajungpirat. Îmi dădeam seama că este urât săfuri, să duci o viaţă de infractor, să atacibanditeşte corăbiile altora, să ucizi, săaduci nenorocire altora. Când tata mi-adăruit de ziua mea macheta unei corăbiicu pânze mi s-au umplut ochii de lacrimi.Era extrem de frumoasă. Împlinisem 10 anişi deja studiam toate mările şi ocea nelelumii pe hărţile din atlase. Aveam şi unglob pământesc din lemn, cu diametrulde vreo 50 de centimetri, pictat manual înnişte culori fascinante, pe care mama îlmoştenise de la tatăl ei. Era, de fapt, ooperă de artă. Mai târziu am aflat că fuseserealizat de maeştri Zoffoli, din Italia. Atla -sele le cumpăra sem de la librărie, deşi aş fivrut să găsesc şi câteva hărţi vechi prin an-ticariate. Tata era inspector financiar şicunoştea multă lume. L-am rugat să măducă la un colecţionar pentru a-mi oferimăcar posibilitatea să văd asemenea hărţi,cu precădere cele ce dezvăluiau traseelepiraţilor. Bineînţeles că totul părea o joacăinfantilă.

Peste vreo două luni tata m-a dus la undomn în vârstă, rotofei, cu părul alb şiochelari. La început bătrânul a fost camantipatic, nu prea înţelegea de ce îl deran-jasem, apoi a devenit mai comunicativ.„Deci băiatului îi plac piraţii şi corăbiile cupânze! Crezi că vei descoperi vreo co-moară?” I-am răspuns: „Nu comorile mă in-tereseză, ci bătăliile navale.” „Asta schimbăsituaţia, căci e vorba de strategie. Piraţiierau nişte adevăraţi lupi de mare, ştiaucum şi când să atace.” „Aşa vreau să pro-cedez şi eu.” „Şi cu prada ce vei face?” „O îm-part cu ceilalţi piraţi.” „Iar tu vei fi şeful lor.”„Dacă n-o să apară unul mai bun decâtmine.” „La şcoală este unul mai bun decâttine?” „La geografie sunt cel mai bun”. „Nue suficient. Şeful piraţilor trebuie să fie celmai bun la toate materiile şi, mai ales, sănu dea dovadă de slăbiciune.” În acel mo-

ment a intervenit tata spunând: „Domnulprofesor, v-aş fi recunoscător dacă fiul meuar afla unele trasee maritime ale piraţilor şisunt convins că le cunoaşteţi foarte bine.Cu ceva timp în urmă i-am făcut cadoumacheta unei corăbii cu pânze, am să-icumpăr şi altele, înţelegeţi de ce.” „Desigur,domnul inspector, am să-i dau un atlas aşacum îşi doreşte.”

Câteva minute bătrânul a ieşit dinîncăperea în care ne primise şi s-a întors cuun atlas pe care mi l-a înmâmnat, spunân -du-mi: „E cadoul meu pentru tine”. În zileleurmătoare am studiat toate hărţile deatla sul respectiv, dân du-mi seama că zo -nele cartografiate nu existau cu adevărat.Şi aveau nume ciudate: Marea de Cristal,Golful Smaraldelor, Insula Uitată, Ţara deNă căi eri. Apoi am înţeles care era legăturadintre ele. Marea de Cristal era bântuită depiraţi. Aceştia se ascundeau în Golful Sma -raldelor de pe Insula Uitată. Alte hărţireprezentau un continent numit Alonia pecare se aflau două imperii, de Miazăzi şi deMiazănoapte, mărginite la Vest de Ocea -nul Crepuscular şi la Est de Oceanul Pri-mordial, fiind despărţite de Marea deCristal pe unde treceau multe corăbii,trans portând diferite mărfuri. Tot ce-mirămânea de făcut era să-mi amenajez unloc în care piraţii să poată ataca vaselecomericale din cele două imperii, dispă -rând apoi în Golful Smaraldelor de pe In-sula Uitată.

Locuiam într-o casă cu cinci cameredintre care una nu era folosită niciodată.Dacă ar fi fost scoase de acolo mobilele, arfi fost spaţiu suficient să-mi desfăşor bătăli-ile navale, mai ales că mocheta era albas-tră. Tata a fost de acord şi peste câtevasăptămâni mi-a adus macheta altei corăbiicu steagul piraţilor la catarg. În aceeaşi zipiraţii au dezlănţuit primul atac. A fost obătălie crâncenă, însă căpitanul Lescouxs-a descurcat admirabil, urcând primul penava capturată, cu pistolul în mână şi sabiala brâu. Prada a fost destul de bună, dinechipajul piraţilor făcând şi eu parte.

Din ziua aceea m-am împrietenit cucăpitanul Lescoux. Era un bărbat puternic,cu batic roşu pe cap. Pe obrazul stâng aveao cicatrice. „Bine ai venit printre noi,

puştiule”, mi-a spus cu o voce puternică.Apoi ne-am retras în Golful Smaraldelor. Sefăcuse noapte, dar n-am aprins lumina încameră, deşi nu-mi plăcea să stau în în-tuneric. Lescoux m-a întrebat de unde amapărut pe corabia lui. I-am răspuns că suntun copil sărman căruia i-a murit mama şinu mai are niciun rost pe lume. Într-ade-văr, mama mea murise cu şase luni înurmă, de pneumonie, nu băgase de seamăcă răcise atât de tare până se prăbuşise lapat cu febră mare, iar medicii nu izbutiserăsă o salveze. „Îmi tare tare rău că mama taa murit”, mi-a spus Lescoux. De data astaavea un glas mai blând. „Vezi, puştiule, înlumea asta sunt multe nedreptăţi ce nupot fi îndreptate. Lumea e construită înaşa fel ca unii să sufere mai mult decât alţii.Poate sunt şi unii care nu suferă deloc, dareu nu cred că există. Poate există, însă noinu-i vom cunoaşte niciodată. Noi doar lup-tăm pentru supravieţuire, suntem nişterenegaţi, nişte ticăloşi. De ce vrei să fii şi tuaşa?” „Acum este prea târziu să mă întorcacasă”, i-am răspuns. Ceilalţi piraţi dor -meau pe rogojini, înveliţi cu pături.

Era prima dată când dormeam pe mo-cheta albastră, fără pernă, fără saltea. „Nuţi-e frig?”, m-a întrebat căpitanul. „Ba da”,i-am răspuns. „Atunci ia pătura mea, eusunt obişnuit să dorm în frig”. În clipele ur-mătoare n-am mai simţit frigul. Abia cândm-am trezit, cu gâtul înţepenit, am obser-vat că-mi curgea nasul, însă trebuia să măcălesc. Un adevărat lup de mare nu se dăbătut niciodată. La şcoală m-am dus voios.Aproape că uitasem ce înseamnă să fiivoios, să ai ceva important de făcut, să tesimţi în largul tău.

După ce murise mama multe zile mi sepăruseră fără rost, trebuia doar să-mi faclecţiile, să stau cuminte în banca de laşcoală, apoi să vin acasă şi să stau ore în şirîn camera mea, răsfoind atlasele ca şi cumar fi fost locuri în care aş fi vrut să ajung sauca şi cum mama ar fi fost plecată undeva,departe, fără să se poată întoarce vreodatăla fiul ei. Credeam că lucrul ăsta o dureamai mult decât pe mine, pentru că ea nuavea cum să plece de acolo, cum săevadeze, iar eu nu aveam cum s-o ajut.Acum, însă, eram bucuros că jefuisem

Piraţii lui LescouxALEXANDRU PĂDURARU

- fragment -



prima corabie pe Marea de Cristal şi că îlcunoscusem pe căpitanul Lescoux.

Până atunci mi se mai întâmplase săvorbesc cu persoane imaginare, să-miimaginez cum arată, să le aud vocile. Daracest lucru se întâmplase numai după cemama dispăruse şi nu mă mai duceamafară să joc fotbal cu băieţii. Acum, odatăintrat în rândurile piraţilor, aveam nevoiede câteva personaje, de alte discuţii careveneau, desigur, din mintea mea, ca un felde poveste pe care o trăiam eu însumi. Laşcoală doamna învăţătoare a remarcat căzâmbeam şi mi-a zâmbit la rândul ei,privindu-mă cu simpatie. Era o doamnătânără, drăguţă şi binevoitoare, mai ales cuun copil căruia îi murise mama de curând.Abia aşteptam să mă întorc acasă şi să măîntâlnesc cu căpitanul Lescoux. Stătea peun scaun de nuiele şi-şi număra monedelede aur ce-i reveniseră după jaful dinnoaptea trecută. Eu nu primisem nimic.M-a întrebat: „Ce te uiţi, puştiule, ţi se parecă sunt prea mulţi? Uite, ia şi tu un ban,poate reuşeşti să-l prinzi”. I-am răspuns:„Nu mă interesează să fiu bogat.” „Adicăvrei să fii sărac?” „Nu vreau să fiu nici sărac.”„Eu sunt foarte bogat. Lada asta e plină deaur. Ascultă-mă pe mine. E bine să fiibogat, să-ţi spui: unul e Lescoux.” „Ăsta estenumele tău adevărat?” „Ce contează dacăeste adevărat sau nu? Pe tine cum techeamă?” „Emanuel.” „Foarte bine. Am avutun camarad pe care îl chema Emanuel. Amurit într-o bătălie. Era un tip extrem decurajos.” „Din cauza asta s-a făcut pirat?”„Nu ştiu. El a avut o viaţă cam tristă.” „Şi tuai avut o viaţă cam tristă? Ţi-a murit mamacând erai mai mic?” „Eu nu mi-am cunos-cut mama. N-am avut mamă niciodată,deşi, uneori, o visez.” „Cum o visezi dacă nuştii cum arată?” „Îmi apare în vis o femeiefrumoasă, cu părul lung, şi întinde mânaspre mine aşa cum face o mamă.” „De undeştii cum face o mamă dacă n-ai avutmamă?” „Sunt lucruri pe care nu trebuie săle ştii, ci doar să le simţi.” „Căpitane, şi eu ovisez, uneori, pe mama mea. Aş vrea s-ovisez în fiecare noapte, dar nu se poate. Mise pare că locuieşte pe o insulă şi e pri-zonieră acolo.” „Dacă ştii unde este insula,am putea să mergem s-o eliberăm.” „N-amcum să aflu. În noaptea asta mai atacămvreo corabie?” „Dacă trece vreuna.” „Eu suntconvins că o să treacă una.” „În cazul ăstane pregătim de luptă.”

M-am întins pe mocheta albastră cufaţa în sus, aşteptând să vină tata. Mi-aadus o saltea, o pernă şi o pătură. „Dacă totvrei să dormi pe jos, măcar să nu te îmbol-năveşti”, mi-a spus. Părea mai abătut ca deobicei. „Îmi trebuie mai multe corăbii, să

vină din mai multe direcţii”. i-am zis. „Eurămân în sufragerie, am ceva de lucru”, mi-arăspuns. Era bine că îmi adusese o saltea.M-am întins cu faţa în sus, amintindu-mi deziua în care am văzut prima dată o corabiecu pânze adevărată. Se întâmplase cu treiani în urmă. Eram în Portul Tomis din Con-stanţa, de Ziua Marinei, iar mama mă ţineade mână de teamă să nu mă piardă prinmulţime. Trebuia să mă obişnuiesc cu ab-senţa ei, să înţeleg că sunt lucruri pe careeşti obligat să le accepţi. Era important căîmi plăcuseră atât de mult corăbiile cupânze, că tata îmi putea cumpăra tot maimulte machete, că aveam un loc, un terito-riu al meu pe care să-mi pot desfăşuraimaginaţia. M-am întors la Lescoux şi l-amgăsit ocupat să scruteze prin ochean întin-derea mării. „Nu se vede nimic la orizont”,mi-a spus. „Atunci să ieşim noi în larg”,mi-am dat cu părerea. „Nu e momentulpotrivit, miroase a furtună. Şi apoi, echipa-jul este cam ostenit. Preocuparea mea estesă nu fim atacaţi de trupele Imperiului deMiazănoapte. Corabia pe care am jefuit-oieri era a lor.” „Nu vor decoperi Golful Sma -raldelor de pe Insula Uitată.” „Nu se ştieniciodată. Oricând poate să ne trădezecineva.” „De ce ar face-o?” Căpitanul a lăsatocheanul să-i atârne de gât, prins cu osfoară, şi mi-a spus privindu-mă neîncreză-tor: „Puştiule, întotdeauna să ai în vederecă pe lume există trădarea. Chiar şi întreprie teni. Ce crezi că au fost toţi aceşti piraţice trăiesc să jefuiască şi să se ascundă? Aufost copii ca şi tine. Eu i-am învăţat cum sămânuiască sabia, cum să tragă cu pistolul,cum să lupte şi să atace alte corăbii.” „Dartot ce spui sunt vorbele mele”, i-am răspunsnedumerit. „Atunci e de ajuns să nu maivorbeşti şi am să tac şi eu.” „Nu vreau să taci.”„Ai spus că sunt doar vorbele tale.” „De fapt,mi se pare că sunt singur într-o camerăaproape goală.” „Din cauza asta m-ai întâlnitpe mine ca prin intermediul meu să duci oviaţă aventuroasă.” „Trebuie să merg şi laşcoală, să-mi fac lecţiile.” „Bineînţeles că aişi alte obligaţii. Eu n-am fost la şcoală. M-aînvăţat să scriu şi să citesc mai demult unbăiat cam de vârsta ta. Îl chema Cristofor.”„Şi lui îi murise mama?” „Pe el îl gonisemama lui de acasă.” „Precis nu minţea?” „Nuavea de ce să mintă. Era foarte nefericit,mai nefericit decât tine. Şi era şi foarte firav.Mai firav decât tine.” „N-am prea avut poftăde mâncare în ultima vreme.” „Asta e rău.Un pirat are nevoie de forţă. Şi dacă numănânci bine, trupul slăbeşte. Hai să zicemcă sunt acum la tine acasă.” „Eu vreau să fimîn Golful Smaraldelor.” „Ne vom întoarceacolo după ce mâncăm ceva. Ai ceva prinfrigider.” „Am de toate.”

M-am dus cu căpitanul Lecoux înbucătărie. Era flămând. „Stai într-o casă fru-moasă, eu n-am avut niciodată aşa ceva”,mi-a spus. „Dar ai mult aur”, i-am răspuns.„Aşa este, am strâns două lăzi pline. Poateîntr-o zi o să-mi construiesc un palat, deşinu mi-ar folosi la nimic. Cine să-l vadă înGolful Smaraldelor? Şi nici nu sunt obişnuitcu confortul”. „Azi noapte am dormit şi eupe jos. Pe urmă tata mi-a adus o saltea.” „Cuce se ocupă tatăl tău?” „E inspector finan-ciar, câştigă mulţi bani, însă munceşte ex-trem de mult. Şi mama îi cam reproşalucrul ăsta. Noroc că mă avea pe mine. Îmispunea tot felul de poveşti pentru că erascriitoare. Cel mai mult mi-a plăcut opoveste cu un băiat care primeşte o mingefermecată ce nimereşte acolo unde vrei.”„Aşa o minge ne-ar trebui si nouă.” „Înpovestea mamei, băiatul devine rău şitrimite mingea ca să-i lovească în cap pealţi copii.” „Şi ce-i rău în asta dacă nu sunt înstare să se ferească?” „Aşa mă gândeam şieu. Numai că băiatul acela a rămas fărăniciun prieten şi celorlalţi copii le era fricăde el.” „Când ai o mingie fermecată degenul ăsta este imposibil să nu-ţi facicâţiva prieteni care să te asculte şi să teconsidere şeful lor. Eu ştiu mai bine cum elumea făcută.” „Adică şi eu ştiu mai bine?”„Bineînţeles, amundoi ştim la fel de bine.Şi până la urmă cum a rămas cu mingeafermecată în povestea mamei tale?” „I-afost furată.” „Normal, normal, când ai unasemenea obiect e greu să-l păstrezi.”„Într-un fel, a fost mai bine pentru băiat. căşi-a regăsit vechii prieteni după ce aceştial-au iertat.” „Vorbe, Emanuel, prietenia esteceva ce nu durează prea mult.” „Dar noi nusuntem prieteni?” „Nu pentru multă vreme.Suntem prieteni pentru că eu exist înimaginaţia ta, însă într-o zi, când am săapar fără ca tu să vrei, ai să regreţi că m-aicunoscut.” „Aşa mi-a spus şi medicul psi-holog. Că nu trebuie să mai vorbesc sin-gur.” „Şi cu cine ai mai vorbit singur?” „Pânăîn urmă cu câteva zile am vorbit cu o fată.Nici n-o cunoşteam, n-o mai văzusemînainte să vorbesc cu ea. Veneam de laşcoală şi-am observat că era lângă mine.”„De când suntem mici ne gândim la fete,noi, băieţii. Cred că şi fetele se gândesc totde mici la băieţi.” „Ele se joacă cu păpuşile.”„Au spirit matern, îşi caută propria lorimagine.” „Şi se uită adeseori în oglindă.”„Şi tu eşti un băieţel frumos.” „De ce, oare,nu toţi oamenii sunt la fel de frumoşi, căpi-tane?” „Răspunsul e simplu. Frumuseţea eun dar al naturii. Dar natura nu poate creanumai fiinţe frumoase. Are şi ea o limită.”

��



zarathustra fata de treizeci şi trei de ani vindela tejghea în prăvălia din colţ ba o vorbă o priviretăceri mai vinde la kilogram oamenii din cartiero salută dimineţile mergând care încotrotârându-şi picioarele lungi şi împiedicate mereuzarathustra pune marfa pe cântar se uită în ochiiomului îi citeşte acolo capacitatea de plată şianunţă preţul o singură dată nu a ştiut ce să zicăcineva un vântură-lume i-a băgat sub nas o oglindăîn acea zi fata nu a mai vândut nimic chiar nimic

serile zarathustra după ce îşi închide dugheanamerge încet spre casă respiră adânc păşeşte obosităacasă face baie cu poezie deschide robinetul şicuvintele curg peste ea ca ploaia de aur cuvintecalde cuvinte reci cuvinte răcoritoare aburii urcăsonor aşa încât zarathustra vibrează toată de parcăar sta undeva sub cascade spuma zilelor se scurgeşi ea cum se scurg toate cu zgomot de femeie doarpoezia rămâne cu zarathustra cea cuvântătoare

odată în prăvălie venise un bărbat chipeş cu mâinifrumoase aşa încât nu îşi putea lua ochii de la degetelelui lungi ceruse un kilogram de cireşe vânzătoareaaduna fructele în palme dar când i le întinse bărbatulfrumos cu ochii roşii de neplâns o apucase cufrumoasele-i mâini şi tot atunci se prăbuşise pe jostrăgând-o cu toate moliciunile corpului ei peste eldegetele-i gingaşe şi ochii de taur înrăit căutau să oţină cât mai mult lângă el şi zarathustra cedă ca o mamăca o soră ca o amantă nu poţi rezista în faţa singurătăţiia urii a durerii cireşele strivite lăsau pete de sânge

seara la apusul soarelui zarathustra închide dugheanase aşază în faţa ei şi predică: aţi stat nouă luni înăuntrulfemeii din ea vă trageţi ea este obârşia voastră aţi devenitbărbaţi când v-aţi lepădat de mama săbiile voastres-au ascuţit în ziua în care s-a rupt ombilicul în ziuaîn care aţi lepădat sfârcul cu lapte şi sfântul virtuosascultă şi sfântul vinovat ia aminte şi predica zboarăse înalţă tresaltă ca un dans ca o ploaie ca un vântpeste capete case cavouri peste vii şi peste morţi

luni în prăvălia zarathustrei „fructe proaspete” intrase undomn prezentabil cu o cravată ca o funie bună de spânzurata salutat a întrebat de preţuri şi şi-a înfipt ochii în căpşunezarathustra picior peste picior în minijupa ei maro ştia căfructele sunt doar un pretext şi că tipul ascultase predicaieri căpşunele ca nişte inimi vegetale se înghesuiau însacoşa de plastic iar cravata ca un pendul al lui foucaultdispăru după colţ predicatoarea închidea dugheana

zarathustra şi buna ei prietenă au mers la magazinul „zara”de pe strada centrală apoi la magazinul „sport” de lângă piaţacea mare zarathustra a umblat de ici colo s-a uitat atent larotunjimea mingilor la lungimea hainelor la ochii vânzătoarelorcare nu ştiu cum se vinde un fruct la viaţa lor şi a cumpăratşosete mini albastre albe galbene verzi roşii maro gri movzarathustra în şosete mini

de singurătate zarathustra a mers la supermarketul din colţa cumpărat pâine lapte şi crenvurşti alături pe raftul de joscitise eticheta „bărbat din plastic două bucăţi” păşi înapoi cufrică îngândurată patul ei de două persoane era argumentulde a nu cumpăra se întreba zarathustra în şosete mini:aceştia oferă şi servicii postvânzare? aşa se întreba timoratăşi ruşinată de viaţa ei dedicată în întregime fructelor

fructele din prăvălia ei seamănă cu nişte copii prunci moisugari pe care îi strângi la sân ca pe o caisă o pară un mărcireşe căpşune vişine mirosul lor e mirosul caselor în carese face compot în care stă cuibărită pacea şi nu existăcuvântul divorţ glacial ca războiul rece poamele din dugheanaei sunt nişte copii pe care ea îi iubeşte

seara înainte de culcare zarathustra se dezbracă toată vineîn faţa oglinzii celei mari din holul cel mare pielea ei delapte cu sânge se oglindeşte se reflectă îşi înmoaie mâinileîn crema de corp mişcările-i încete în sus şi în jos o fac maipuţin singură uneori are impresia că este urmărită de ochistrăini că cineva se iţeşte pe la spate atunci zarathustra ceacuvântătoare tace ia crema de cocos şi o întinde pe tot corpulei de parcă ar da un masterclass aşa da aşa se face în sus şi în josîncet cu gingăşie aşa făcut-a zarathustra cu mâinile ei

o dată pe lună fata este vizitată de un zeu zân al focului roşuaşa îi zice ea o dată pe lună zarathustra se teme să intre înprăvălie cum ţi-e frică să intri uneori în biserică în acele zileea deschide târziu şi pleacă devreme acasă şi câteva zileacea zeitate îi suflă în ceafă ca un înger sângeriu ca amintireaunor lucruri posibile ca visul în care eşti altcineva sau poateeşti prin altcineva

într-o zi pe la prânz i s-au rupt apele căzuse sub tejghea aşaîncât de afară dugheana părea goală gemu prelung oftând şitânguindu-se înjurase de câteva ori strângând din dinţiîn acea zi din ea se născuse singurătatea pe care o purtase nouă ani ca nouă luni ca nouă clipe solitare de atuncizarathustra lăuza singuratică are pe cine legăna alăptaalinta strângându-şi trecutul pustiu în braţe nani nani naîntr-o toamnă zarathustra a scris „poem pentru anul 3 000”l-a scrijelit pe o gutuie şi apoi l-a mâncat cu atâta poftăde ziceai că nu mai mâncase gutui când de uşa prăvăliei

Maria Pilchinaşa tăcut-a zarathustra



trase tânărul cu ochi flămânzi vânzătoarea îşi digerafructul poetic în tihnă aşa încât băiatul se instalase în faţa feteicerându-i mere iar ochii lui de viţel neînţărcat îi umblau pela nasturi flămând cu nesaţ cu jind

în dimineaţa aceea de duminică intrase în dugheană ioande atunci ea îi va zice ioan gură de aur şi pentru prima oarăzarathustra muţise îşi pierduse cuvintele sub tejghea le căutacu mâini tremurânde cum aduni merele răsfirate din coşioan se aplecase şi el şi mâinile lor s-au găsit acolo nu simţiseîncolăcire mai aprigă aroma lui de bărbat a ameţit-o a copleşit-oaşa muţise zarathustra când venise ioan gură de aur

ioan venea o dată pe săptămână apoi peste o zi apoi dimineţileapoi şi serile unicul bărbat alături de care tăcea zarathustragura lui de aur cu miros de gutuie gura lui de aur o linişteaaşa grăit-a ioan gură de aur în ziua în care o părăsise singurătateaîn ziua în care cântau apele vântul cânta şi tăcerile

în patul lui ioan gură de aur cearceaful miroase a levănţicăzarathustra tace şi-a uitat predicile nu mai ştie preţul la fructea uitat de poezie ea toată poezie este ioan gură de aur vorbeştezarathustra ascultă mieluşică căprioară prefăcută în mioarăe ziua în care prăvălia rămâne închisă

aţi văzut ochii zarathustrei? aţi atins pielea ei de catifea?aţi văzut cum păşeşte cum merge cum saltă? ea vine din patullui ioan acolo unde singurătatea a fost sacrificată unde a curssângele solitudinii celei purtate nouă ani ca nouă luniaţi văzut mâinile zarathustrei? aţi mirosit părul ei ca spicul copt?aţi văzut cum cântă tăcerea în ea? aşa tăcut-a zarathustra în patullui ioan gură de aur

în ziua aceea când li s-au cunoscut gurile zarathustra muţisetăcuse şi atunci când buzele lui moi şi flămânde au muşcat din sânicând mâinile lui au coborât în jos gospodărindu-i corpul în razede lună zarathustra şi-a uitat predicile întrebările retoriceadevărurile strigătele în noapte şi în zi a uitat preţul la mere pecare nu îl uita niciodată în ziua aceea zarathustra nu avea gurăîn noaptea aceea zarathustra avea doar ochi doi ochi de văzutde clipit de închis de deschis

zarathustra în prăvălia ei „fructe proaspete” predică despredulceaţa poamelor despre mirosul florilor minijupa ei maro

ca o pasăre a cerului zboară printre rafturi cu zvâcnetvaliza ei din piele stă într-un colţ bărbatul chipeş şi cravata de spânzurat şi tânărul cu ochi flămânzi toţi oîntreabă unde pleacă zarathustra îşi schimbă domiciliulzarathustra se mută la ioan la ioan gură de aur dugheanase închide aşa cum afacerea de familie cu numele ei nou„johan’s fruits” îşi schimbă locaţia vânzătoarea cântăaşa cântat-a zarathustra

ioan gură de aur se trezeşte nopţile zice că aude cumcântă arhanghelii mihail şi gabriel în ceruri se întoarcespre zarathustra îi miroase pielea de culoarea sângeluiamestecat cu lapte îi atinge sfârcurile tari ca nişte nucicoapte îşi plimbă mâinile peste pântecele ei rotund şimoale ca o pâine proaspătă şi ea gura lui de aur le ştiepe toate le poate pe toate zarathustra tace să vorbească elsărutările lui sunt predica supremă în prăvălie roadelese coc germinează şi zarathustra

în urma inflaţiei preţul la pepeni crescu pepene verdepepene galben cântăresc oamenii în dugheană ba într-omână ba în alta îl strâng cu putere să vadă dacă e coptburta zarathustrei trosneşte se coace a noua lunăzarathustra se roteşte ca un dovleac plin şi galbenserile nu mai predică dimineţile nu mai îmbracăminijupa zarathustra germinează gândul bun cuvântulbun şi fapta bună.

într-o seară pe la cinci iarăşi i s-au rupt apele de data aceastazarathustra născuse un dovlecel la lumină acestuia i s-audeschis ochii i-au crescut mâinile şi picioarele toate celetrebuincioase şi aripi au început să îi crească dar mediciiau intervenit la timp aşa încât a rămas fără aripi a rămaspe pământ sugar la sânul zarathustrei şi „toată lumea afost uimită văzându-l că râde la naştere”

oamenii merg spre distrugere oamenii au ales frigulzarathustra se cuibăreşte la pieptul lui ioan copilullor se cuibăreşte la sânul ei şi se face cald şi focul lorsacru arde pâlpâie luminează în casa lor de lângă râudeparte de întunecimile reci aproape de lumina frumoasădin turnul tăcerii unde femeia învaţă chietudineaînvaţă să îşi ţină gura aşa tăcut-a zarathustra

WHO IS WHOMaria Pilchin (n. 26 ianuarie 1982, satul Răuţel, raionul Făleşti, Republica Moldova), universitară, cer-

cetătoare, critic literar, poetă, prozatoare, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova şi al UniuniiScriitorilor din România. A debutat în calitate de critic literar în 2013 şi în poezie în 2015. Cărţi: Poezie, Erosși Putere, Prut, 2017, Realităţi poetice în zigzag, Junimea, 2017; Poeme pentru Ivan Gogh, Paralela 45, 2015; Pra-guri critice, TipoMoldova, 2013; De mână cu Marele Joker. Eseuri literare, Prut Internaţional, 2013. A publicatîn revistele: România literară, Luceafărul de dimineaţă, Familia, Vatra, Metaliteratura, Contrafort, Revista lite-rară, Viaţa românească, Convorbiri literare, Scriptor, Tribuna, Dacia literară, Hyperion, Ateneu ş.a. Despre cărţileei au scris: Nicolae Manolescu, Răzvan Voncu, Aliona Grati, Vasile Dan, Horia Gârbea, Constantin Cubleşan,Grigore Chiper, Adrian Alui Gheorghe, Dan Liviu Boeriu, Adrian G. Romilă, Gellu Dorian, Dan Gulea, Hristina

Doroftei, Adrian Lesenciuc, Mihail Vakulovski, Andreea Pop ş.a. Premii: Premiul Uniunii Scriitorilor din România „Mircea Ciobanu” pen-tru poezie, Bucureşti, 2016; Premiul Academiei de Ştiinţe a Moldovei „Pentru critică literară”, 2013; Premiul Uniunii Scriitorilor din Mol-dova pentru Debut, 2013 ş.a. Este prezentă în mai multe antologii de poezie, proză şi eseu din Republica Moldova şi România. Poemeleşi prozele sale au fost traduse în franceză, engleză, spaniolă, rusă, ucraineană, catalană şi azerbaidjană.

��



AŞ DORI… !

Aş dori să pot fi altfel,Dar sunt aşa cum sunt,Într-o lume aşa cum este,Alături de oameni care suntAşa cum sunt… !

Nu poţi schimba nimic,Oricât de mult ai dori,Fără să distrugi echilibrul,Şi poate că omenireaNu mai e dispusă la schimbare,Fiindcă s-a cam plictisitAutodistrugându-se…

Aceleaşi conflicte religioase,Cruciadele moderne,

Cu motivaţiile lor ascunse;Aceleaşi ameninţări,Spre a ne ţine mintea ocupatăŞi a ne deturna atenţiaDe la privaţiunile doldoraDin vieţile noastre de doi bani;Aceleaşi violenţeCare ne hrănesc gustulPentru vulgarul spectacol de sânge…(Şi acum, undeva, pe Terra,Arghebuzele lui Hernando CortesMuşcă flămânde din carnea Unor civilizaţii străvechi…!)

În fine, graba noastrăPrin timpul etern,În rucsaci, cu amintirile frumos rânduite,Pe care le scoatem din când în când,Să le ştergem de praf…Sperând că vom îmbătrâni împreună…

Aş doriSă pot fi altfel… !

UN VIS ŞI ATÂT

Plouă mărunt, plouă înalt,Peste gândurile meleStrânse pe lângă foc,Cu mâinile la gură…

Eşti departe,Eşti atât de departe,Că văd cum se ridicăPână dincolo de noriVoalul alb-albastruAl nămeţilor dintre noi…

Mă las cuprinsă de umezealaSingurătăţii,Frigul îmi îmbrăţişează cu căldurăTrupulŞi adorm pe perna palmeiCu gândul la clipaCând îmi vei cereSă te urmez la altar…

până azi n-am știut să văd voluptatea cu care șoarecii pământuluirod gleznele bătrânilor singuri

ce foame funestă

ultima noapte m-a hărțuit îndelungde bunăvoie captivă între foile ferestreica un stăvilar funebru în spatele căruiagândurile se sufocă repetabil și lent

îl privesc pe tata îndelungtot mereu am fost amândoi dar cât de puțin împreunăpleoapele lui curg azi desfăcute ca o umbrelă defectă din seu

în această noapte șoarecii singurătății sunt mai marisunt mai mulți și n-au nicio milă

cărăuș până la capăt al ispitelor sângelefără nicio trudă îl trântește și îl înalță iarfără nicio trudă mă trântește și mă înalță iarși chiar plutind simt tot noroiul nostrunedezlipit de călcâie

apoi opintesc sur și gâfâinu cred că altfel poate mai devreme decât elmai grăbit mai alertîi caut prin timpul meuurmele pline de cheaguricele cu privirea împotmolită în pântecele aluniu al tăcerii

și dintr-o dată îmi vine să fug ca un copil despovăratde orice pricină de plânsîngrămădit și eu între bivolii care îl părăsesc pe tata unul după altultropotind speriați prin ochii lui adânciatât de adânci încât pardouă turnuri de pământorizontale inelate

dar totdeauna mi-am zis că eu voi fi altfelcă nici măcar gâfâitul nu-mi va fi ca al luiși nici teama crescând cât o clopotnițăcând asfințitul îi întorcea ziua pe dosca pe o jilavă traistă a disperării și el îngâna fără noimă într-un delirnu lăsa doamne spaimele afară din vis

IoanCioba

Domnit, a Neaga

tot noroiul nostru (Din volumul 7 trepte în Steiniger, în pregătire la Editura Neuma.)

��

��



Pe vremea lagărului de exterminare politică de laPeriprava, se auzeau noaptea muribunzii, înveliți în ro-gojini împletite din stuf, gemând în căruțele care-i căraula cimitir. Alături de locurile de veci ale localnicilor, era o

,,parcelă a politicilor” și alta a ,,hoților” (cei de drept comun), și încăuna a ,,sinucigașilor, evadaților, înecaților”. De fapt, cei care încer-cau să scape, înotând prin nesfârșitele ape pline de stufărișuri șipapură, ,,nu aveau unde să ajungă”, și, până la urmă, piereau prinînec sau erau împușcați. În stânga și-n dreapta lagărului erau di -guri păzite de santinele înarmate, iar la mijloc supraviețuia ,,coloniapenitenciară” de deținuți. Încercarea de evadare nu era altcevadecât o sinucidere.

Mulți susțineau că gemetele veneau chiar din gropile comune,căci groparii se grăbeau să-i azvârle încă de vii, căci, uneori, nu maiaveau timp și răbdare să aștepte ca deținuții să-și dea duhul.

Bacul care transporta decedații din zona de recoltare a stufuluinu consuma motorină să-i ducă la cimitir, decât dacă se adunaucinci-șase-șapte ,,călători”. Așa că, primii care-și dădeau duhul erau,uneori, sfârtecați de șacali, noaptea. În timp ce alții, care seîncăpățânau să tot geamă în agonie, erau duși mai devreme, dacătrebuia să plece BAC- ul, că, oricum ,,tot acolo ajungeau”.

Alții, care se prăbușeau de epuizare și boli în timpul muncilorgrele de la construcția digurilor ce împrejmuiau lagărul, erau în-gropaț chiar acolo, ,,la locul de muncă”, în nisipul digului pe care-lridicau. În una din dăți, pe furtună, unii care munceau cu lopețile,să astupe spărtura dintr-un dig, căci crescuseră apele, fuseseră luațide viitură, înecați în noroi și acolo-și găsiseră sfârșitul. Aceștia dis-păreau cu totul din scriptele oficiale, nu se mai regăseau nici în lis-tele cu mii de deținuți ale lagărului, nici în certificatele de deces aleprimăriei locale. Rămâneau doar niște ,,povești în imaginația și înamintirea poporului”. Erau ,,vânați” mai mult ,,politicii”, cele maimulte decese înregistrându-se din rândul acestora. Printre aceștiase aflau țărani, muncitori, preoți, legionari și alții, căci fostul partidmuncitoresc și fosta securitate nu protejaseră niciuna din cate-goriile sociale. Din toate păturile societății- țărani, muncitori, in -telectuali, legionari etc. , chiar și din rândul partidului comunist, serecoltau ,,dușmani ai poporului.”

Peste ani, de ziua eroilor, preoții locului aveau să facă mereuslujbe de pomenire, pe diguri ori peste băltoace unde se bănuia căerau îngropați ,,politicii fără nume”...

În lagăr fuseseră deținuți și preoți, cu renume mai târziu, ade-vărați martiri, cum ar fi părintele Lăcătușu, care, după moarte, semumificase, fiind considerat un sfânt, la mormântul căruia se fac șiazi pelerinaje, despre care se spune că face minuni și după moarte...

Una dintre legendele care încă mai circulă despre acești martirieste că, într-o iarnă geroasă, într-o zi de februarie în care deținuțiitrebuiau să taie stuf, pe crivăț, ar fi pierit înghețați. Dacă nu îșifăceau ,,norma”, îi executau ,,pentru neîndeplinirea ordinului”.

Atunci, preoții au început să se roage la Dumnezeu spunând încor rugăciunea lui Hristos: ,,Doamne, Iisuse Hristoase\ Milu iește-nepe noi, păcătoșii” și ,,Tatăl nostru”...

Și Dumnezeu i-a auzit în ziua aceea făcând ca soarele să se aratepe cer, brusc, încălzind Delta până la 15 grade, astfel că ,,haineles-au uscat pe ei pînă au ajuns la barăci”, scăpând cu viață. Doar unuldintre ei murise în acea zi, deoarece alunecase într-o copcă și i se

oprise inima. Dar această încălzire surprinzătoare a vremii, într-o zidușmănoasă în care bătea crivățul, și arătarea soarelui au fost con-siderate peste vreme, o minune... ,,căci, altfel, ar fi pierit cu toții”.

Unul dintre deținuții politici din acea vreme, preotul Parfene,reușise să trimită un mesaj în afara lagărului, printr-un sătean. (Lo-calnicii îi ,,ajutau” cu ce puteau pe deținuți, îndeosebi le aruncaupâine ori slănină prin iarbă, prin locurile în care treceau la muncă,uneori chiar și sticluțe de parfum pline cu rachiu...) Această scrisoareajunsese, până la urmă, în mâinile uneia dintre fiicele preotului Par-fene, care o transmisese mai departe peste ani, unei nepoate aacestuia, ajunsă procuror:

Draga mea Tania,Să știți că gardianul care m-a schilodit în bătaie se numește Igna-

tencu. Acesta se jurase în fața lui Ficioru, comandantul lagărului, căîmi vine el de hac, că mă va face să mă lepăd de Dumnezeu și mă vaface să-l recunosc pe el drept Dumnezeul meu, deoarece el are putereade a-mi lua viața sau de a mi-o lăsa. Așa că, mă punea să fac cele maigrele și umilitoare munci, să car tone de pământ cu roaba, noaptea, ladiguri, să car tineta și, dacă nu mai puteam, mă bătea. Ceea ce-l înfu-ria mereu era că eu repetam neîncetat rugăciunea lui Iisus, ziua șinoaptea, neîncetat, de mii de ori, și prin somn. Dacă nu reușeam săduc la bun sfârșit muncile pe care mi le da, nu ca să le fac, ci ca să-miepuizeze puterile și resursele vieții, pe sfârșite, mă bătea. Bătea mai răudecât Ficioru, căruia deținuții îi făcuseră și un cântec: ,,Ficioru de la Tă-taru/ Omoară omu cu paru... ” Mă bătea prin locuri izolate, fără să-lvadă ceilalți gardieni, mă bătea cu o bâtă de ulm. Am surzit de o ure-che, îmi dădea sângele pe urechi și pe gură.

Dar să știți că eu l-am iertat, căci nu poate să-mi ucidă decâttrupul. Iar sufletul îmi rămâne neîntinat, căci este în mâna Domnului,de care eu nu m-am lepădat în urma patimilor, și de aceea nu voicunoaște moartea...

Îți scriu, ca, peste ani, copiii sau nepoții să mă poată identifica,atunci când va veni momentul adevărului și când lumea va intraîntr-un făgaș normal, atunci când se vor dezveli gropile comune ale,,politicilor” din Periprava: să știți că acel cadavru lângă care va fi găsităo sticluță goală de parfum, acela sunt eu, preotul Parfene! Desigur cănu va putrezi această sticluță de lavandă, și, după aceasta vețicunoaște că osemintele alăturate sunt ale mele... Eu îmi simt sfârșitulși voi ține strâns în palmă sticluța, oriunde mă vor duce și orice s-ar în-tâmpla... Când adevărul va ieși la lumină, vă rog să luați acelerămășițe și să le transmutați în satul nostru din Maramureș, și să lereînhumați în curtea bisericii, lângă moșii și strămoșii noștri, toțipreoți, de șapte generații, căci vreau să ajung și eu lângă ei.

Iar pe mine să nu mă plângeți, căci eu voi trăi în sânul lui Avraam,căci eu nu voi pieri, ci mă duc la Dumnezeul nostru. Și, cu cât mă vorsilui și mă vor chinui mai mult, cu atât voi fi mai fericit și mai răsplătitîn Ceruri, după moartea acestui trup bicisnic!... Ci să vă fie milă detorționarul meu, Ignatencu, căci conștiința lui va fi iadul lui, și el nu vaavea liniște, nici în viața aceasta, nici în cealaltă! Deja, gardienii sau,,caraliii”, cum le spunem noi azi, își trăiesc iadul pe pământ, căci bolileși alcoolismul fac ravagii și printre ei, căci nu mai au tărie psihică și nupot îndura izolarea din Deltă, și poate nici crimele care le apasă conști-ința. Rămâneți cu bine, să vă dea Dumnezeu, măcar vouă, pace șidreptul și libertatea de a vă ruga. Al vostru, Parfene

Sticluţa cu lavandăPAUL SÂRBU



*În anul 2016, după 60 de ani de când a fost strecurată această

scrisoare printre sârme, s-au făcut noi ,,cercetări arheologice”, iar înuna din gropile comune, cu opt scheleți, a fost găsită sticluța de la-vandă, alături de osemintele unuia dintre deținuți.

Când s-au reluat cercetările din gropile comune, buldozereleau trecut peste mormintele recente, ceea ce i-a scandalizat pe lo-calnici. Au dărâmat și poarta cimitirului, deoarece nu avea pe undesă treacă utilajul, iar, ,,după ce au terminat de scormonit, nu aureparat-o la loc.” Localnicii, mulți de etnie ruși-lipoveni, se revoltau,pe bună dreptate, pentru cei care ,,profanau mormintele actuale”,dărâmând crucile și grilajele proaspeților decedați. Se simțea înglasul lor o iritare, o nervozitate, o revoltă înăbușită, poate o oare-care ură etnică, bine mascată, dar justificată.

Cei care au săpat cu lopeți și hârlețe au fost oamenii de la ,,aju-torul social” din Periprava, ce descopereau urme de cadavre,schelete, bocanci ori sârmă ghimpată cu care li se înfășuraserămâinile ori picioarele muribunzilor de pe vremuri. Apoi interveneauoamenii legii care adunau cu grijă relicvele, le fotografiau, luaumostre pe care le trimiteau la Institutul Național de Medicină Legalădin București unde se realizează teste pentru stabilirea ADN-uluiprin compararea bazei de date cu ADN-ul obținut de la rudele înviață ale urmașilor victimelor, ca să se poată stabili identitateaosemintelor.

Nu fusese foarte greu să descopere locurile în care fuseseră în-humați cei fără coșciug: în jurul fostelor cadavre pământul nisiposcăpătase o culoare roșietică, din cauza descompunerii.

Deținuții de drept comun fuseseră îngropați în coșciuge dinlemn, de fapt niște lăzi, din care mai fuseseră găsite câteva scân-duri putrezite, bocanci corodați. Căci, în moarte, ,,hoții” erauîncălțați dar ,,politicii” desculți, având ca singure veștminte rogo-jinile din stuf, împletite de mâinile lor.

Totuși, cadavrele fuseseră așezate într-o anumită ordine pe fun-dul gropilor comune, după tradiție, cu o anumită frică de Dum-nezeu, păstrând o anumită distanță între ele, toate fiind orientate,,creștinește”, cu capul înspre apus și picioarele spre răsărit.

Scrisoarea preotului Parfene fusese păstrată și transmisă pesteani nepoatei sale, Marena, nenăscută în timpul existenței lagăru-lui, care ,,se luptase să învețe carte, să ajungă procuror”. După re -voluție, trecuseră 26 de ani până când doamna procuror, împreunăcu alte rude ale deținuților politici dispăruți, obținuseră ,,aprobare”pentru derularea cercetărilor arheologice în cimitirul lagărului din-tre ape.

Osemintele preotului Parfene Iosif fuseseră sfințite, după ce seadeverise și ADN-ul acestuia, la Institutul Minovici din Capitală șiduse în satul lui de baștină și reînhumate acolo, cu un sobor depreoți, după dorința acestuia, care își găsise, în sfârșit, odihna deveci printre ai săi...

Când doamna procuror întrebase dacă mai trăiește gardianulIgnatencu, i se spusese că acesta murise cu un an înainte. De fapt,se sinucisese, dăduse foc casei sale, cu el înăuntru.

De fapt, viața foștilor gardieni, așa-ziși,,caralii” din lagărul de ex-terminare politică nu fusese niciodată prea fericită, mai ales dupărevoluție. Majoritatea fuseseră ,,surzi și muți”, în sensul că fuseseră,,dresați” să nu divulge niciodată nimic din cele întâmplate în trecut.Chiar în Periprava, unul făcuse ,,cancer la creier” și vorbise irațional,incontinuu, alandala, dezlânat, când oftând amar, când bleste -mând, despre atrocitățile comise de el și de alții, într-un mod ilogic,își descărcase sufletul într-un chip tragic, contradictoriu, neînțele -gându-se dacă îi condamna pe alții sau se condamna pe sine, dacăregretă sau dacă încearcă să-și găsească o justificare la ce făcuse!...

Un alt gardian ,,înnebunise” și fusese dus la un sanatoriu de bolimintale. Când auziseră ,,nebunii” că fusese torționar în lagăr, în-

cuiaseră ușa, protestând, nevoind să-l primească...Apoi, ,îl băteauzilnic, aducându-i aminte de ce făcuse. Iar altul, după ce muriseCeaușescu, la revoluție, făcuse infarct, spunând că ,,se întorseselumea pe dos.”, temându-se, neașteptându-se la nimic bun pentruel, cu toate că lucrurile tărăgănaseră vreun sfert de secol până li seceruse socoteală, până începuseră procesele. Timp în care, majori-tatea trecuseră în lumea drepților... Iar povestea aflată de doamnaprocuror Marena, de la localnici, despre moartea torționaruluitatălui ei, fusese aceasta:

Ignatencu trăise mult și bine, până la 91 de ani, având o pensiefabuloasă, ca fost gardian, dar incomparabil mai mică decât afoștilor comandanți de lagăr, precum Condurache, sub comandacăruia muriseră cei mai mulți ,,politici”, ori Ficioru, vestit prin faptulcă, urcat pe un cal alb, călca în copite peste deținuții întinși pe josca șerpii, unul lângă altul, acoperiți doar cu rogojini din stuf.

(Acestora doi, condamnați mai târziu pentru crime împotrivaumanității, li se tăiase din pensiile uriașe, abia după un sfert desecol de la revoluție... )

După moartea primei sale soții, Ignatencu trăise, în concubinaj,tocmai cu văduva unui alt gardian din sat, cu care ,,se luptase printribunale șapte ani”, pentru niște pământuri cu plantații de viță devie, după ce acestea fuseseră retrocedate în urma reformei agrarede după revoluție. Dar anii trecuseră, bătrâna Anghelina căzuse bol-navă la pat și fiul acesteia o luase acasă ca s-o-ngrijească, n-o mailăsase să stea alături de dușmanul tatălui lui, care câștigase proce-sul și le luase pământurile...

Astfel, Ignatencu rămăsese și el singur, primind doar telefoanede la Anghelina, până când aceasta murise.

După asta, Ignatencu căzuse în depresie și în singurătate cruntăși nimeni nu părea să aibă milă de el...

Ignatencu se plângea adesea de singurătate, spunând că îlabandonaseră toți.

Unul din copiii lui, perceptor, avusese ambiția să candideze lapostul de primar. Cheltuise mult, pusese afișe electorale din baniilui, împărțise ,,pomeni electorale”-umbrele, pelerine, bocanci,cizme pescărești, ulei, zahăr și făină, făcuse petreceri pe banii lui,cu câteva zile înaintea alegerilor. Voise cu orice preț să devinăprimul om al comunei ,,ca să le arate la toți cine era el, cine fusesetată-său.” Mai ales după revoluție, simțise ura fără sfârșit a oame-nilor. Se îndatorase la bancă, plătise, făcuse ,,chermeze” și adusesetot felul de bunătăți comisiei electorale. Era sigur că va câștiga șipartidul îi va înapoia toți banii. Pe urmă, ca primar, ,,știa el ce aveade făcut.”

Dar a avut un șoc și a căzut în depresie după numărarea vo-turilor, căci avea doar două. Se votase el însuși, iar celălalt era altatălui său. Pierzându-și cumpătul, fără să mai raționeze, s-a repezitcu pumnii la un supraveghetor plătit tot din banii lui, venit de laTulcea, ca să asiste la numărarea voturilor, să fie sigur că nu va fifraudat:

- Te-am plătit din banii mei, și nici tu nu m-ai votat?!La care acesta i-a amintit că el nici n-avea dreptul să voteze,

deoarece nu avea domiciliul în sat. Văzând ,,atâta ură” din parteasătenilor, se mutase la oraș.

Atât băiatul lui, cât și fata lui Ignatencu veneau tot mai rar să-lviziteze și, după ce murise Anghelina, nimeni nu mai schimba ovorbă cu el. ,,Parc-aș fi ciumat!” își spunea el. Căzuse în ,,legeabeției”! Nu-i mai era tovarăș decât paharul, în toate nopțile de sin-gurătate...

Lumea zicea că înnebunise, că-l ajunseseră blestemele celortorturați de el în trecut. Uneori se auzeau din ,,hruba” lui răcnetegreu de înțeles:

- Pantelieee! Parfenee! Tecuci! Sofroniee! Axintee! Petree!Lăsați-mă-n pace! De ce veniți?! De ce vă întoarceți?!... Așa erau tim-



purile. Eu mi-am făcut doar datoria!... Eu executam ordinele supe-riorilor!... Ce eram eu? Un simplu ,,caraliu”, cum ziceați voi!... Ce-avețicu mine, bă, după atâția ani?!... Parcă-ați făcut o conjurație, ca morțiisă-i omoare pe cei vii... V-ați unit cu toții ca, de acolo, din cimitirul,,Gândaca” să veniți la mine și să mă ucideți. Criminalilor! Ba, v-ațianunțat, voi știți cum, ca și alții, care au decedat mai târziu, dupăgrațierea politică din 64, să se-ntoarcă, dracu știe de unde, ca să văpuneți cu toții să mă omorâți! Voi sunteți criminali, bă, că vouă nuvă dă nimeni ordin!... Ce căutați bă, în fiecare noapte de-mi amintițide ce s-a-ntâmplat acu 60 de ani? Și mă amenințați?!... Credeți că eunu-mi dau seama că voi vreți să mă ucideți?!... Voi îmi trimiteți totfelul de boli și de chinuri, mă astupați, noaptea, că nu mai pot sărespir, îmi trimiteți tot felul de junghiuri și dureri, nu mă lăsați sădorm, iar dacă ațipesc puțin, tot pe voi vă văd, de nici nu mai știudacă e vis sau aievea... Voi sunteți adevărații criminali, nu eu.

Erau ,,strigoii” care se-ntorceau să-l ,,tortureze”, la rândul lor,spuneau oamenii.

Nopți în șir, din casa lui Ignatencu se auzeau răcnete ciudate,ca de fiară încolțită. Unii ascultau din uliță ce spunea cu glas tare, seînchinau înfricoșați și apoi plecau mai departe spunând: ,,Asta elegea. Fiecare trebuie să-și plătească păcatele!”

Iar din răcnetele de noapte ale lui Ignatencu se puteau distinge:- Mă, Bucovală, mă!...De unde era să vă dau eu, mă, mâncare

bună!? Ce, voi credeți că acolo era pension!?... Restaurant?... Auzicolo! Că miroseau cartofii învinețiți ,,a mort”! Păi ce, bă, noi, cadrele,nu mâncam tot din ăia? Crezi tu, bă, Bucovală, că numai tu erai în-chis în izolarea aia , mai rău ca-n iad?... Eu nu eram? Tot din apa aiadin baltă, care provoca dizenterie și tifos beam și noi... Credeai tu căne trimite partidu apă minerală?... Acasă nu ne duceam nici noi, culunile, să ne vedem familia, nevasta, copiii... Degeaba am cerut euconcediu medical, degeaba am cerut să mă mute la alt penitenciar,să scap de voi... Acolo rămâneam în iernile alea vijelioase, în careșuiera mereu crivățul, când înghețau brațele Dunării și nu maiputeau să ne aducă alimente nici pe apă, nici pe uscat. Acolo, bă, cuvoi. Nu împărțeam noi, mă, aceeași soartă? Nu beam împreună,deținuți și cadre, nu împărțeam tot alcoolul primit prin gard, rachiuși vin nu beam noi împreună, frățește, ca să uităm de soarta grea pecare o avem, spirtul sanitar pe care-l primeam pentru dispensar,beam împreună, bă, până ne c... pe noi și uitam de viață, în nopțilealea negre și izolate? În care șuiera al dracului crivățul venit dinSiberia... Acu`, dacă tu ai încercat să evadezi, eu, ce era să fac? Tre-buia să te-mpușc. Ce, voiai să mă condamne pe mine pentru negli-jență la locul de muncă?! Ce evadare, bă, că știai bine că n-aveaiunde să fugi. Te îndreptai înspre moarte sigură... Era doar o întin-dere nesfârșită de stuf și apă. N-aveai unde să fugi, bă, Bucovală,poate numai la ruși... Ce te-ai gândit tu? Că a-nghețat Dunărea șipoți să evadezi. Păi rușii păzeau granița mai bine decât noi... Ne-auanunțat prin stație, că ei te-au văzut primii... Adică, preferai să ieide la ei un glonț în spate?... Ca să zică ăia că noi nu suntem vig-ilenți?... Adicătelea, noi, Bucovală, beam împreună ca frați care îm-părțeam spirtul și nopțile vijelioase din izolare, ne sprijineam uniipe alții, că nu mai puteam să rezistăm, și tu ce-ai făcu?. M-ai trădat!Ai încercat să fugi, când eram eu de pază, ca să mă bagi la CurteaMarțială, că nu mi-am făcut datoria... Fir-ai tu al dracu, mă, Buco -vală! Tu beat, eu beat, da` tot ți-am găurit spinarea. Și-acum, vii lamine, bă Bucovală, la mine care te-am considerat prietenul și fratelemeu, vii la mine ca strigoi, și mă strîngi de beregată, noaptea, sămă asfixiezi, că adică să vin și eu unde ești tu... ,,Să mai bem unpăhărel/ Să ne-nveselim nițel”... Ptiu. Piei satană! Ți se aprind ochii-ncap, mă urmărești peste tot. Diavolul a luat chipul tău, Bucovală.Mă îndemni să vin la tine... Să te văd mai de-aproape, cum ți-a tre-cut glonțul, drept prin inimă... după ce am prăpădit un încărcătorîntreg, cu 60 de cartușe...

- Și tu, mă Dobre! Vii la mine cu scheletul ăla mâncat de șa-cali, hăcuit, fără beregată, descărnat, numai coșul pieptului șicoastele, fără măruntaie și te plimbi pe la fereastră, să te văd!...Frumos mai arăți!... Mereu mă bârâi: că de ce nu te-am îngropatla timp, că ai putrezit pe bacul ăla plutitor, unde erați ,,cazați” sărecoltați stuf... Tu nu știai, bă, că așa era regula: numai după cese adună cinci-șase-șapte decedați ni se dădea motorină să tre-cem BAC-ul peste Ghiolul Nebun. Tu știi câtă motorină con-suma BAC-ul ăla? Pe urmă, nu ni se dădea oricând căruța cu boica să vă transportăm. Dacă tu ai murit primul, ce-s eu de vină?!Trebuia să aștepți până se adunau încă patru-cinci cadavre...Păi ce, tu crezi că trimitea comandantul dricul cu fanfară, să teia pe tine, singur?! Cine te credeai, de aveai atâtea pretenții?!Știi doar că, la început, până am construit primele barăci dinpaiantă și stuf, nu erau decât două căruțe cu boi și trei cu cai...Trebuia să transportăm cu aceste atelaje alimentele, mate -rialele de construcție, scândurile, bilele de brad, cimentul, varul,utilajele... Poate voiai și coșciug geluit?... Mă, da ai dracu maierați, mă!... Nu cumva voiai și cruce, cu numele vostru de ban-dit înscrise pe ele?!... Acuma vii la mine, fără ochi, fără mațe șimă tot chihăi la cap!... Ce, mă, tu crezi că acolo erau taximetremortuare pentru toate hoiturile?!...

- Da` tu, mă, Parfene? Spuneau deținuții că ți-ai băgat o sti-cluță de lavandă în buzunar, ca să te identifice ,,ăia” care te vordezgropa peste o sută de ani și care o să-ți poarte oasele cusurle și trâmbițe ca pe ale unui erou?... Așa credeai tu, mă, Par-fene?! Că tot tu o să ieși la suprafață, ca uleiul, al dracului. tot tuo să fii biruitor, că te apără Cel de Sus. Că sufletul tău nu va fiatins de moarte, că eu degeaba-ți moi oasele, că nu pot decâtsă-ți ușurez chinul pământesc, că tu te duci mai repede în Sânullui Avraam, că scapi de bătăile mele și te uiți de-acolo cum măchinui eu pe pământ, în lagăr, cu ăștelalți afurisiți de popi, ca șitine... Știi vorba aia: ,,Popa legat, cu pământ în falcă, numănâncă...” Eu ți-am spus că eu sunt Dumnezeul tău, că-ți potlua viața când vreau, dar ți-o și lăsam, mă, Parfene, ți-o lăsam,dacă erai un exemplu pentru ceilalți, dacă te lepădai de Cel deSus și mi te închinai mie. Că viața pe care ți-o dădeam eu erasigură, vedeai soarele, da` , pe lumea ailaltă nu era așa de si -gură… Nu cumva oi fi luat plasă, mă, Parfene, și n-ai găsit decâtoale și ulcele?!... Da n-ai vrut? La ce ți-a folosit, bă, sticluța de la-vandă? Că văd că nu te-a dezgropat nimeni... Poate că ți-ai par-fumat hoitul, când se umfla și se-mpuțea în groapa comună...Acum de ce mai vii, mă, pe la mine.? Ce, nu ți-e bine în sânullui Avraam? îmi pui sticluța de parfum chiar pe masă , lângăclondirul cu rachiu din care mai gust și eu câte puțin, ca să uitde voi, blestemaților!

- Dar tu, mă Chelare?! Pe tine te-au legat că răspândeai cărțienterzise!... Altă treabă n-aveai, mă, contrarevoluționaru`dracu`! Păi, vouă trebuia să vă pisăm capu` ca la șerpi!...Acum viiși-mi așezi pe masă un vraf de hârțoage. Că adică s-au întorstimpurile, și tu aveai dreptate. Acum e liber la cărți, doar că nule mai citește nimeni de când nu mai sunt enterzise. Că așa sun-teți voi, ai dracu.

Da` de unde știi tu, mă, că timpurile astea sunt mai bune caalea. Eu zic că nu sunt... Au ajuns bandiții voștri la putere. Și netârăsc pe noi, care-am mai rămas, prin tribunale. Că, adicăteleav-am chinuit pe voi, nevinovați. Îmi vine să fac atac de cord mă,Chelare, când mă gândesc. Acum, noi suntem criminali și voiniște eroi, niște martiri. A dracului roată, ce se mai învârte... Ptiu!O să-ți dau foc la hârțoagele pe care mi le pui pe masă, într-onoapte... O să ard și eu cu ele, ca să scap de toate pe lumea asta...



*După ce copiii lui se mutaseră la oraș, Ignatencu se mai

ducea, din când în când, pe la crâșmă.își lua un scaun cu el, căciniciodată nu-l lăsau cei din cârciumă să se așeze pe unul al lo-calului, ziceau că sunt ocupate, și sta acolo ca o statuie. Nimeninu-l băga în seamă, de parcă erau vorbiți. Se simțea iarăși ca un,,ciumat”.

Când, totuși, cineva l-a întrebat: ,,Ce mai faci?!”, acesta a răspuns:,,Eu voi muri în curând!” Cei care-l auziseră au ridicat din umeri: deparcă i-ar fi păsat cuiva de el.

Ignatencu nu putea sa scape de ,,strigoii” schilodiți de el. Îivedea cu capetele sparte, înecați, plutind în ghiol, descărnați,adunându-se pe la el prin curte, venind noaptea prin grădină, din-spre dig, ori pe uliță, carați in cotigă spre gropile comune...

Chiar când fusese internat în spital sau când mergea la oraș,dormind în apartamentele copiilor lui, stafiile tot îl vizitau, nici el nuștia dacă era vis sau realitate sau un fel de stare între cele două,între viață și moarte...

Ignatencu nu mai putea îndura torturile la care-l supunea totacest șir de morți, deținuți revoltați sau ,,moroi”, care veneau dingroapă. Știa că nu poate scăpa de ei pe lumea asta și, poate că, nicipe cealaltă...

În acest cătun izolat se dădea o luptă surdă, nesfârșită, întrecei morți și gardienii care mai rămăseseră în viață. Iar moroii eraumult mai răi decât strigoii, căci nu se temeau nici de cruce, nici deoameni, nici de ceruri. Gardienii erau decimați de moroi prin bo-lile pe le trimiteau de dincolo, prin aparițiile care-i chinuiau, larândul lor, pe foștii torționari... Iar caraliii vii nu puteau să se lupteîn niciun fel împotriva morților revoltați, deoarece nici doctorii,nici preoții nu-i puteau ajuta. Doar în trecut, gardienii din lagărreușeau să mai nimicească pe câte un moroi. Îl dezgropau pe celdus, care se revolta, îi înfigeau câte un țăruș în piept, se mânjeaucu sângele lui sau îi mâncau inima. Uneori, cei deshumați eraugăsiți stând în șezut, cu ochii sticloși, holbați, cu pumnii strânși... Îngeneral, moroii revoltați, care se întorceau să-i chinuie petorționarii lor, nu erau din rândul preoților. Parfene, se vede, eraun caz aparte.

Acum era prea târziu ca Ignatencu să-i identifice, să-i distrugăîntr-un fel, căci nu mai era ca pe vremuri, când îi dezgropau pe uniinoaptea, cu felinarul, și-i mutilau din nou, îi căsăpeau, așa morți, casă nu se mai întoarcă... Acum ar putea fi acuzat de profanare decadavre și târât prin tribunale, căci vremurile se schimbaseră. Acumerau autorități, poliție, preoți...

Cimitirul era mare, iar cătunul cu cei vii, tot mai mic... Morții în-cepeau să aibă mai multă putere...

Ignatencu s-a gandit că numai dacă se ascunde în lumeacealaltă pe undeva, ca într-o văgăună, poate doar așa își va liniștisufletul și va scăpa de ei, mai cu seamă dacă n-o fi nimic pe acolo...

*Într-un noiembrie târziu, pe la miezul nopții ardea, cu mare

pălălaie, trosnind și fumegând, casa lui Ignatencu. Lumea s-aadunat ca la urs, dar nimeni nu se grăbea să aducă vreo găleatăcu apă, deoarece, spuneau oamenii, chiar el ar fi dat foc, lăsânddeschise toate cele patru butelii încărcate și aprinzând un chi -brit, cum îi mărturisise dinainte unui vecin, voind să se sinucidă,să scape de singurătate și să se răzbune pe toată lumea, chiar șipe copiii lui, nelăsându-le nimic din avere, pentru că-l părăsiseră,îl uitaseră, căci în ultimii ani nu mai dăduseră deloc pe la el. Nuvoise să le lase nici moștenirea, pentru că-l abandonaseră.

Bețivanii satului mergeau la el noaptea și-l amenințau cumoartea dacă nu le dă pensia sau dacă spune ceva la poliție. Demulte ori avusese capul spart, dar nu se știa dacă din căzăturăsau din bătaia pe care-o primea de la aceștia. Ignatencu voise săse răzbune pe întreaga lume. Așa i se destăinuise vecinului, careștia ce se va petrece, dar care nu-l luase în seamă, ca toțiceilalți!...El, care fusese ,,cineva” în trecut, acum devenise un insinutil, un nimeni de care nimănui nu-i mai păsa: și de aceea tre-buia să dispară, ca orice lucru care nu are niciun rost pe pământ.

În acea noapte ,,acționase” (căci toți ceilalți stăteau pasivi.)doar șeful pompierilor din sat, care era plătit și răspundea desituațiile de urgență, intrase cu o pătură udă-n cap și îl scosese peIgnatencu ce ardea de viu și răcnea și râdea înfășurat într-o pla-pumă Aruncase câteva găleți cu apă peste el care ,,când urla dedurere, când hohotea de râs”. Îl întinsese pe iarbă și, tot el, singur,responsabilul de la ISU, își riscase viața scoțând cu niște mănușispeciale, îmbrăcat în costum de pompier, toate cele patru buteliidin care ieșea foc și le azvârlise-n gârla din apropiere, de teamăca să nu explodeze și să nu se aprindă toate casele din împre-jurimi, care erau acoperite cu stuf, de teamă să nu ardă totsatul.Apoi, dăduse telefon și abia după două ore venise o șalupăcu pompieri de la Chilia, dar era prea târziu, casa și gospodăria luiIgnatencu, cu bărci, butoaie, acareturi erau scrum... Un mormanmare de jărăgai și tăciuni aprinși care fumega. Pompierii veniți îlluaseră pe Ignatencu, care gemea și râdea neîncetat, făcându-ipe oameni să-și facă cruci, spunând că a înnebunit, și l-au dus cușalupa la Tulcea, la spital. Acolo, după ce ,,l-au stabilizat” a fosttrimis cu ambulanța la ,,Spitalul de arși” din Capitală.

După o săptămână, trupul ars pe ,,optzeci la sută dinsuprafață” i se infectase și Ignatencu intrase în moarte clinică și,cu acordul copiilor, ,,fusese deconectat de la aparate”. Îl adu -seseră în satul lui din Deltă și-l îmbrăcaseră pe ultimul drum ,,înhainele lui de gardian, de pe vremuri.”, sfidând pe toată lumea,și ca să-i facă pe unii să simtă fiorii teroarei de altădată.

Totuși, la cimitir, sătenii au pregătit o mică revoltă, cu sape șihârlețe, nu au permis celor două-trei rude care-l petreceau, să-lîngrope între creștinii obișnuiți, ci în ,,parcela sinucigașilor,înecaților, evadaților împușcați”, victime și călăi laolaltă. ��



Petru Ioan CreţuMetamorfoze

cum se desprinde ochiul de pe luciul apeinegustorul de săbii cu tâmpla crestatăapoi omul de tinichea şi tu bându-ţi cafeauape furiş sub norul de fum şi-o frunză de laurcineva tot desenează o dungă verde pe holşi noi alunecăm de-a lungul eimurmurând cuvinte ciudateşi nici nu ştiu cumdeodată se face înghesuială în ochiul tău stângun cui mustind a rugină în noapteo trompetă beată şi un zgomot de paşiîn fereastra vecinului se dă Lost Highwayşi amintirile din ea se scurg până sub caloriferul de fontălumina stinsă un ochi hulpav şi o pâlniedin tablă cutatăne prindem de carne cu spaimă, zuruindpână se face iar şi iardimineaţădupă care coborâm şi colorăm cerul cu albastru

Câmpia din inima mea

cum mureau gutuile la fereastra mea din adânc îmi ţâşnea un ţipăt mut ca o fiarăşi mă frângeam şi mă pierdeam şi mă uitam /într-o lume nebunăcăci timpul te roteşte cu rost şi slavă, câmpia meavenită din ţara luminii, din ţara lui soare răsareşi te împrumuţi la nesfârşit stării de floareiar dorul tău nu doare doar te moare /câmpie din inima mea

împleteam broboanele de lumină în fulgerări divinepe sub duzii pitici pe sub prunii arşi în apus de soarearuncam cu îngeri după cuci să plouă în livadăţigancă rudă /ieşi de ne rugă /roua ne udă /câmpia din noi

cum alergam pe uliţe cu praful fierbinte trecut peste glezneîn urma noastră nori groşi de ţărână de ziceai că trec avioane sălbatice prin sat,pe uliţă, cum se scurgeau din tâmplă până în suflet /până la gleznecum spuneam, împleteam broboanele de lumină până când se făcea un întuneric ud sub geana de lunăpeste câmpia din noi, peste satul din umbră

peste păsările cerului peste amintirile cu miros de brumăşi lacrima îţi curge tot mai greazi cu zi noapte cu noapte /până când se stingemie câmpia îmi vorbea cu grâul ei cu păsările ei /cu batalioanele de macişi câmpul bântuit de umbreşi vorbele ei sirene flămândedupă ce se hrăneau cu lumina-mi din ochi mi se lipeau de suflet ca un timbrude eram bolnav îşi schimbau cumva culoarea, putrezeau atunci câmpia mirosea a cruce /văd îngeri învăluiţi în mov şi molii cuzăbaledin tălpi îmi creşteau rădăcini de maci peste smoalăpe umeri deodată răsărea luna ca o rană de aur /înmugurea lampa a fitilmama aprindea candela să-mi descânte frica fugi frică din carne şi fugi din vămiîmi zicea de deochi de spaimă şi ură îmi stingea cărbuni în apă sfinţită, apoi aprindea tămâie şi abia atunci venea îngerul meu cu o singură aripă în vrie

nici nu începuse dimineaţacând deodată clopotul spart de aer a lovit vântul în dungă b-a-n-g, b-a-n-g!mama scotea din ştergar pâinea şi o închinaapoi îmi rupea din ea o fărâmă

îngerii mai dormeau încă pe umărul de humăîn lăstărişul subţire de sub prunii stingheri undeva la marginea câmpului de cânepă udă uf, cum ţâşneau păsări măiestre din lanuripe sub gene până în ochiul înrudit cu plânsul

- îţi răzuiai ochii de lumină într-un alt timp într-o altă lume

aici în câmpie în vremurile vechi ne năşteam din lumină câinii nopţii se înfigeau în noi a neputinţăbalaurii bătrâni cu paloşe lungi din argint tu trăgeai cocoaşele puştii şi ţipai glonţul în plinîn oasele lunii, te aud parcă a moarte venindîntunecai şi lumea şi cerul şi focul sfântgrâul se făcea întuneric în hambare morile măcinau deodată prunciies mamele la marginea cerului să îşi boteze fiihei, voinice voinicele te scoală şi seceră grâulcu lancea de fier cu braţul stâncă!

- noi bărbaţii câmpiei ne naştem în cer, cu luna în piept şi dorul în suflet

��

www.revistaneuma.roMeridiane 42


FENOMENOLOGIA SCRISULUI

Pagina goalăte ademenește

iar

să scrii -probabil -

din pasiune

nu sunt pregătităsă fiu cea care

citește primachemarea ta îmi stăruie o vreme

în minte –

caută-măcaută-mă în fluxul cernelii

pentru rănile meledoar acesta este leacul

LUMEA BĂRBAȚILOR

În această lumeînvăluită în tăcere

unduirea unei frunzetrazește moartea

din picoteală

pe acest pământ fără arbori

eu sunt o respirație

poate că trăiesc chiar sub pământ

ori în neant

respir precum aș conservalumea

uneori merg la un bărbatîn neant –

acesta este bărbatul lumii: necinstit, laș dar

puternic

Müesser YENİAY, poetă, eseistă şi traducătoare născută

la 5 septembrie 1984 în Izmir. A studiat Limba şi literatura engleză la

Universitatea EGE din Izmir.Este editor la cunoscuta revistă de poezie

“Şiirden“. Poeme din creația poetei au fost traduse în engleză, franceză,

română, sârbă, arabă, ebraică, italiană,spaniolă, greacă, ș.a...

A primit premiile pentru poezie “Ali Rîza Ertan“ în 2009

şi “Enver Gökçe“ în 2013.Volume publicate:

Întunericul a căzut în propria-i desăvârşire( 2009), Casa din inima muntelui ( 2010),

Cerul meu redesenat (2011), Vorbește-mi cu dragoste (2017).

Poeţi turci

TIMP ÎN ADORMIRE

Timpul este cel mai sigur ucigaș,mereu flămând este o moarăde măcinat gândurile vieții...Tic-tac, tic-tacîn ritmul propriu te fărâmițeazăpe notele unui cântec de leagăn...

În stele răstignite pe crucidescifrez timpul chiar dacă se ascunde în găuri negre ascult același tic-tac, tic-tac...TIC pentru moarteTAC pentru viață –

în vuietul asurzitor este doar haosfără sfârșit

SĂRUTULBuzele se unesc asemenea celor două jumătăți ale literei ,,O”1

Tăcerea înrourată a diminețiiîmi țiuie în urechica o pajiște udă îmi simt pielea

dintr-un vis aproape adevărat m-am trezit cu Pământul deasupra mea și Cerul sub mine

cine știe câte steleau sărutat ochii mei cuprinși de luminaorbitoare...

cine știe câte steleau sărutat buzele mele doar zâmbetul se propagă cu viteza luminii...

Tamer ÖNCÜL, poet și eseist născut la 3 octombrie 1960

în Nicosia, Cipru. După studii primare și secundare în Cipru a absolvit Facultatea

de Stomatologie din cadrul Universității Istanbul (1984). Poetul este unul dintre

inițiatorii Uniunii Artiștilor și Scriitorilor turcidin Cipru și unul dintre fondatorii revistei

“Pygmalion” (1993). Poetul s-a făcut remarcat prin sensibilitatea caracteristică

ciprioților de-a aborda realismul social. Volume de poezie publicate:

Jurnalul unei copilări pierdute (1987),Lumea din poeme (1992),

Strada iubirilor neîmplinite (1996), Orașul (1996), Vise cu ochii deschiși (1998),Inscripții într-un izvor secat (2003), Reverii

(2008), Teritoriu (2015).

1 În alfabetul limbii turce după litera O urmează literele Ö și P împreună formeazăcuvântul ÖP (sărut).

www.revistaneuma.roMeridiane/Semnal


CELE PATRU TREPTEOBLIGATORII

Ce ar mai fi viața? O pisică...Lapte să fie! De lapte depind și eu.

Ce ar mai fi viața? O pisică...Lână să fie!Pulover din lână cu împletitură dublă.

Ce ar mai fi viața? O pisică...Sobă să fie!În casa mea călduroasă, limbile focului Învăluie interiorul sobei.

Ce ar mai fi viața? O pisică...Ficat să fie!De la masa mea nu vor lipsi

rachiul și ficatul albanez. Și ce ar mai fi viața fără poezia poeziei?Pisică să fie!Pentru a ne încălzi fără încetare La picioarele femeii iubite.

ÎN SPATELE OGLINZII

Când mă revăd în oglindăNu vreau să cred că eu sunt cel ce se mișcă odată cu imaginea. Încerc să înțeleg al cui este spiritulcare se face simțit și chiar îngerul…În fața ochilor necunoscuți, Mustafa Sezer nu poate privi în altă parte…Încearcă să înțelegi!

Mustafa SEZER s-a născut la 25 noiembrie 1963 în orașul

Samsun. A absolvit Departamentul de Științe Sociale din cadrul Universității

Anadolu. Ulterior a studiat Limba și Literatura Turcă. Poeme din creația au-

torului au fost incluse în două antologiide poezie coordonate de scriitoarea

Saime Akat și publicate de Editura Yaskmeyve, Poeme interzise

și Poeme pentru pisici. Volume publicate: Bun venit la Urfa (2015),

Atlasul lumii fără imagini și poemele orașului (2016), Psihanaliză (2017).

Prezentare și traducere din limba turcă de Niculina OPREA

În ultima vreme, autorii români decrime, thriller, noir devin tot mai vizibiliîn peisajul lierar. Recentele lansări alaunor volume de gen au avut în prim-plan autori consacrați: Dănuț Ungure-anu, Bogdan Hrib, Lucia Verona, PetruBerteanu, Stelian Țurlea.

Dintre aceștia, Stelian Țurlea este,ca și editorul său, George Arion, de laCrime Scenme Press, de o remarcabilăfertilitate. Specializat în romane demister și enigmistică detectivă compli-cată cu inserții de social, Stelian Țurleascrie și povestiri.

Povestirile lui Stelian Țurlea sesubintitulează „aproape polițiste”, adicănu tocmai și nu întotdeauna. Volumulsău recent de la Crime Scene Presspoartă numele - care parodiază parcăunul dat de Raymond Chandler - Văplac blon dele?. Ele sunt nu departe declasicele genului, totuși au o calitate li -

terară superioară. Asemeni lui GrahamGreene sau Borges, însușirile lor lite -rare, dar și calitatea misterului suntdeasupra tematicii consacrate.

Cele mai multe au un final deschis,ambiguu. Un colonel decide, la 89 deani, să fugă din viața sa și se piardă înlume, într-un mod care-l amintește peMax Frisch. Un copil cam sărac cuduhul e martorul dar și autorul unuiomor din culpă. Totul e să nu-l ignori,ci să-l întrebi! Un polițist ajunge să an-cheteze cazul unei femei care s-a sinu-cis din dragoste. O dragoste secretăchiar pentru el, care a ignorat-o încădin liceu. Un tip căruia îi plac doarblondele ajunge să fie victima uneirăzbunări.

Povestirile lui Stelian Țurlea, con-duse cu abilitate și excelent dozatestilistic, se citesc cu plăcere. Adică neplac blondele, dar și proza.

Stelian Ţurlea pe scena crimei

www.revistaneuma.roR[zle\e 44


În Aurora, Fr. Nietzsche exclamă laun moment dat: „Mai trebuie făcuteatâtea încercări! Mai trebuie desco-

perit atâta viitor!”.Hélas! Asta-i problema adevărată și

menirea reală a omului, nu pierderea tim-pului cu nostalgice căutări ale unor vesti-gii fragmentare de viață aproximativă, nudeșarte tentative de reconstituire și de in-terpretare a trecutului, care nu folosescnimănui și la nimic. Ba, de cele mai multeori, dăunează al naibii. O subliniază totNietzsche: „Cultivarea excesivă a trecutu-lui, atrage el atenția cui are urechi deauzit, poate paraliza o societate prin de-turnarea energiilor ei vitale”.

Butada conform căreia singurul lucrupe care oamenii îl învață din istorie estecă nimeni nu învață nimic din istorie estemai adâncă și mai adevărată decât pare.Descoperirea viitorului – iată sensul on-tologic major al trecerii omului pe pă-mânt. Într-o infinit mai mare măsurădecât rostul său gnoseologic, fiindcă nuavem cum merge înainte dacă tot timpulprivim în oglinda retrovizoare. Mâine re-prezintă atât targetul, cât și și justificareavieții fiecăruia dintre noi în parte și a tu-turor laolaltă.

Trăim cât viitor reușim să smulgemeternității!

*Parafrazându-l pe Tolstoi, putem spu -

ne: toate femeile lumii seamănă între ele;fiecare bărbat din Univers este bărbat înfelul lui.

De la origini, masculii s-au specializatși împărțit în categorii greu conciliabilesau, în cel mai fericit caz, vag tangente:agricultor, păstor, vânător, rege, militar,călugăr. Bărbații trăiesc diferențiat și ac-ționează ca atare. În schimb, toate femeiletrăiesc și (re)acționează ca o singură Fe-meie. Ele alcătuiesc un regn unic, o cate-gorie singulară, o specie izomorfă șiinvariabilă.

Ceea ce distinge sensibil un sex dealtul este apartenența lor la două sfere di-ferite: dogma și experiența. Bărbații suntdogmatici, creatori de teorii, filozofii și re-ligii, în care nu cred însă până la capăt –dovadă că le părăsesc și inventează altele.Femeile trăiesc, experiază și mor pe alta-rul ideilor, credințelor și sentimentelor

care mențin starea de agregare vitală aumanității. Doar o femeie poate fi capa-bilă să se jertfească pentru adevărul teo-remei lui Pitagora. Un bărbat, nu. Nicimăcar Pitagora însuși. Împins pe eșafod,Galileo Galilei abjură, în cele din urmă.Vorbele care i se pun ulterior în gură cubunăvoință gratuită nu dreg nimic: e pursi muove rămâne o palidă consolare aposteriori pentru comiterea unei lașitățiimpardonabile.

Este la îndemână observația că, deexemplu, sinuciderile din dragoste (înegală măsură, dar și cumulativ: senti-ment, idee, filozofie existențială, religie…)sunt de găsit predilect în lumea femeilor.Bărbații cotizează modest la acest capitolimportant (fie el și doar în spațiul simbo-lic). Tânărul Werther ar fi un exemplu, darrămâne destul de stingher într-o avalanșăde jertfe feminine pe tabernaculul amo-rului. (Romeo este mai mult victima uneiîncurcături fatale – deci a unui accident –așa că, mai curând, nu se pune la soco-teală).

Există ceva cu care bărbații echilibrea -ză această stranie disponibilitate spre sa-crificiu a femeilor, a ființelor înlăuntrulcărora se plămădește și se întreține mira-colul vieții? Ca într-un banc celebru: uniizic că da, alții zic că nu…

*O altă posibilă parafrază la aceleași

vorbe ale lui Lev Tolstoi privitoare la fami-

lie poate oferi un răspuns la întrebarea:care ar fi regula (sau regulile) care regle-mentează dialectica regulii și abaterii dela regulă în evoluția lumii? El (răspunsul,adică) poate să sune astfel: toate regulileseamănă între ele; fiecare abatere are omorfologie și o teleologie proprii. Abate-rea reprezintă excepția, deviația, noul,progresul; regula constituie factorul sta-bilizator, paradigma echilibrului, garanțiasupraviețuirii sistemului. Un sistem bazatdoar pe abateri/excepții se dezagregă sauglisează către altceva; conservarea exclu-sivă a regulilor condamnă sistemul la si-nucidere lentă, dar inexorabilă.

Rolul abaterii rezidă, așadar, în conti-nua împrospătare a funcțiilor vitale ale sis-temului; menirea regulii este să selectezeabaterile favorabile (implicit, să le res-pingă pe cele dăunătoare) și să integrezerezultatul acțiunii lor în regula gene rală.De fapt, avem de-a face cu una din multi-plele forme ale relației biunivoce nou –vechi, modernitate – tradiție, ino vație –conservatorism, dinamică – eleatism. Lafel de necesare ambele pentru că asigurăviabilitatea biocenozelor – socială, cultu-rală, economică, tehnică, mentalitară.Când una dintre ramurile duble- telor oeludează sau o sufocă pe cealaltă, se alegepraful fie prin revoluție, fie prin stagnare,care este varianta soft a involuției.

Istoria umanității este povestea lupteidintre regulile eterne și eternele abateride la reguli.

*Istoria nu este morală și, cu atât mai

puțin, sentimentală. O dovadă recentă:masacrul din piața Tienamen n-a împie-dicat China să devină una dintre cele maiimportante puteri economico-financiareale lumii contemporane. La fel cum ge-nocidul, ale cărui victime au fost, la vre-mea lor, pieile roșii, n-a reprezentat unobstacol în calea emancipării multilate-rale a Statelor Unite ale Americii până laipostaza actuală de hegemon al lumii.

Trist, dar adevărat. Sau invers.

Istoria nu e sentimentalăGELU NEGREA

��

Dintr-o regretabilă eroare redacțională, în numărul trecut al revistei noastre, titlul

„Răzlețe” al rubricii domnului Gelu Negreaa fost omis din pagină.

Prezentăm scuze autorului.

www.revistaneuma.roEveniment


Radu Ţuculescu este un scrii torcare se reinventează aproa pe lafiecare nou vo lum. Cantonareaprozato rului în forme consa -

crate, chiar dacă el însuşi le-a consacrat, îieste absolut străină. Este o realitate care teface să te întrebi de unde atâtea resursecare nu prea stau la îndemâna oricui. Suntcon vins că la temelie stă o neobişnuităplăcere a scrisului care, de multă vreme, adevenit o maladie (pentru autor, nu pentruscrieri!), o formă de existenţă. Pur şi simplu,bucuria de a crea, de a observa, de ainterpreta, de a modela, de a da viaţă unorpersonaje prin luminarea inocenţei, aridicolului, a impulsivului, a iluziilor, dar şi aprostiei, cu toate ingre dientele ei, ies lasuprafaţă ca o com pli citate cu frumuseţealucrurilor imper fecte. Detaşarea auctorială,în acelaşi timp, îl fereşte pe Radu Ţuculescude infuzii sentimentale şi îi asigură posturade spectator, părtaş la o repre zentare caretrece şi dincolo de căderea cortinei.

Apoi, trebuie să luăm în seamă ex peri -enţa de viaţă, foarte bogată, a auto rului,dar şi a creatorului de litera tură. Munca sade reporter – care nu i-a imprimat un stilga zetăresc! – l-a ajutat, e evident, la îm -bogăţirea galeriei de tipologii umane, princăi surprinzătoare de relevare a fonduluiprofund al fiinţei, dovedind că şi ludicul,parodicul, carica turalul şi grotescul suntmodalităţi ex celente de conturare a naturiiomeneşti.

În sfârşit, experienţa sa ca om de teatru(dramaturg, regizor, cronicar) îşi spunecuvântul mai tot timpul, în ulti mul săuroman, Măcelăria Kennedy (efectele tandreale încălzirii globale), Editura Polirom, 2017,poate mai mult decât în cele anterioare.Este un lucru care s-a mai afirmat, într-unfel sau altul. Printre comentatori, a spus-oşi Marius Miheţ: „Citim nu viața urbei, civiața scenei. Căci lumea shakespeariană alui Țuculescu trebuie să renunțe la măștipen tru a face orice, dar mai ales pentru aprivilegia jocul erorilor.” (Jocul eroilor într-untablou, în România literară, 23 din 2017).

Măcelăria Kennedy, o ciudăţenie de titluprintre alte ciudăţenii, este un ro man acărui acţiune se petrece în numai trei zile

(vineri, sâmbătă, duminică), şi mai ales întrei nopţi, într-un orăşel de lângă Cluj, Lunade Jos, uşor identificabil pentru un cititorcare ar insista. Trei evenimente mai mult şimai puţin locale organizează întreaga nara -ţiune în jurul lor: un spectacol muzical alformaţiei „Muscamor” (evident că denu -mirea vine de la amor), sâmbătă seara, înamfitea trul din Pădurea Pătrată a miculuiorăşel, dar mai ales, pe aceeaşi scenă, dis -cursul unui personaj celebru, Marele Petric(uşor de identificat prototipul; există croni -cari care i-au spus Marele Puric, evi dent,din eroare, cum au recunoscut, pen tru căpurici mari nu găseşti decât în ficţiuneabasmică); eclipsa totală de soare, duminicădimineaţa, pe fondul unei căl duri canicu -lare; inaugurarea mă celăriei Kennedy, lunidimineaţa, eveniment mult aşteptat, darcare nu se mai întâmplă (cel puţin în ro -man!), precum în teatrul lui Samuel Beckett.

În jurul acestor evenimente gravitea ză(suntem tentaţi să spunem că roiesc,precum ţânţarii şi muştele din PădureaPătrată) toate personajele, într-o galeriefoarte bogată şi diversificată. Aici se vededestul de bine perspectiva scenică aomului de teatru. El plasează persona jeleprecum într-un spectacol de scenă, cudrama fiecăruia, cu planuri şi gtupuri careintersectează în jurul evenimen telor carese pregătesc sau se desfă- şoară. Ai fi tentatuneori să spui că personajele lui RaduŢuculescu, precum cele ale lui I. L. Cara -giale, aduc cu nişte manechine, păpuşi pesârmă, alunecând spre grotesc şi absurd. Oastfel de „primejdie” cred că a simţit-o şiautorul, de vreme ce, din când în când,persona jele sunt infuzate cu delicate şiîndu io şă toare metehne, ieşind din carica -tural în dramatic, uneori chiar atinse denuanţe tragice.

Flaviu Kasian, măcelarul, nu este unpersonaj care să impresioneze prin alt cevadecât prin insistenţa şi pasiunea cu carepregăteşte inaugurarea măcelăriei, prinpasiunea constantă pe care o are pentrufostul preşedinte american asa sinat, bono -mia şi încrederea în poziţia socială pe careo ocupă, în importanţa pe care prăvălia sao va avea în comu nitatea locală. Grija lui

pentru toate acestea se manifestă în mo -dul în care pregăteşte inaugurarea până încele mai mici detalii şi, mai ales, platouriledesti nate evenimentului. Aici trebuie săspunem că romancierul face concurenţălui I. Creangă şi lui M. Sadoveanu în des -crierea savuroasă şi de mare cunoscător abunătăţilor gastronomice. Şi, dacă tot venivorba de Creangă, citind Măcelăria Kenne -dy, realizăm că lumea fabuloaselor sale„bâzdâgănii” (Setilă, Gerilă, Flă mânzilă şiceilalţi) este incompletă fără un personajde acelaşi calibru care să doarmă tot tim -pul. Radu Ţuculescu completează „echipa”prin Matilda, soţia lui Flaviu Kasian, caredoarme fără în trerupere de la începutulpână la sfâr şitul romanului, adică trei zile şitrei nopţi, ca în poveşti, şi poate, tot ca înbasme, ar mai dormi încă. Ce-i drept, apa şimâncarea de pe noptiera de la patul eiscad. „Efectele tandre ale încălzirii glo -bale!”, cum ar spune autorul. Măce larul, înschimb, este victima unei întâmplări ab -surde: duminică, înaintea inaugurării, opuşcă de vânătoare se descarcă în pieptulsău, în măcelărie, în timpul unei sceneisterice de gelozie, care nu îl privea câtuşide puţin. În ambulanţă este însoţit şivegheat de Sami Goldemberg, prietenulsău, sin gurul evreu rămas în oraş, ca săîngrijească cimitirul, benevol, cum susţineel. Nu putem trece peste replica evreului,în ambulanţă, când Flavius deschide ochii:„Mai lipseşte un negru şi… putem salvalumea!” (Ibid., p. 225) Aşa se frânge, dar nucade în tragic, visul lui Flaviu Kasian de aproduce un moment memorabil în istorialocală: inaugurarea măcelăriei. Până şivisele personajului erau puternic marcatede aşteptatul eveniment, de vreme ce însomn îi apăreau curtea, grădina, casa,copacii plini de cârnaţi, caltaboşi, tobă,şunci şi alte bunătăţi, precum într-un cu -noscut cântec popular franţuzesc (Le Paysde Champagne) sau într-o veche colindăţigănească: „Făcu turcii-o mănăstire,/Turcii-o fac şi turcii-o strică,/ Nu li-i bună denemnică;/ C-o făcut-o din cârnaţ/ Şi-omâncat-o pe l-amiaz;/ Şi-o făcut-o dinslănină/ Şi-o mâncat-o de ujină…” şi aşamai departe.

Radu Ţuculescu şiberzele sale călătoare

ANDREI MOLDOVAN

www.revistaneuma.roEveniment 46


��

În jurul măcelăriei îşi duce veacul şipoetul vegetarian Noni, ajutor de mă celar(superbă asociere!), surprinzător de „cu -minte”, cel care compune versuri pentru afi cântate de formaţia locală „Muscamor”,ca să promoveze deschide rea prăvăliei luiFlaviu Kasian, dar şi pentru a o impresionape muza sa, Haiko, o împătimită de salturi,drept pentru care locul care i s-a stabilit înroman este într-un salon al spitalului, cupiciorul în ghips agăţat deasupra pa tului,ceea ce nu o împiedică să fie extrem devioaie. Patima scrisului, o pată de culoare amicului orăşel, este un aspect urmăritîndeaproape de roman cier, îl pasioneazăchiar, râzând mons truos în sinea sa, evi -dent, cu garnitura ne cesară de iubirecreştină. Postura cea mai prăpăstioasă estecea a Vivianei, mătuşa lui Noni, care des -coperă la o vârstă înaintată că este bân- tuită de geniul poeziei, şi care se defineşteca poetesă eminesciană, capa bilă sărenun ţe la binefacerile civilizaţiei, cum arfi curentul electric, pe care reperul său in -candescent, poetul naţional, nu le-a avut.Grotesc şi înduioşător în acelaşi timp.

Interes pentru inaugurarea măcelă rieiprezintă şi primarul Anton, tratat de fiecaredată cu specialităţi la grătar şi bere rece, celcare promite să schimbe denumirea stră -zii, pentru că nu poţi promova o prăvăliecare se află pe Strada Cimitirului. Pitorescnu este atât primarul, cât fosta lui soţie,personaj pomenit în trecere, episodic, careîl părăseşte motivând că nu mai poatesuporta ticul său de a fluiera tot timpul câtnu vorbeşte, lăsându-i în schimb fetiţa să ocrească. Autorul o pedepseşte cumplit, nufără diabolică satisfacţie, făcând-o să deatot peste bărbaţi care au ticuri mult maigreu suportabile decât cel al lui Anton: „Separe că mă urmă reşte blestemul lui Antonfluiericiul, îşi zicea fosta soţie a primarului,fără certitudinea că acesta ar fi blestemat-o vreodată. Ultimul bărbat fu şi ultimapicătură. Era înalt, suplu, păr creţ, ochimigdaliaţi, dinţi puternici, priviri înflăcă -rate, ca în telenovele. Ba ştia chiar săpoarte o conversaţie şi să priceapă cevadespre psihologia omenească, în gene ral.Avea, însă, o mică problemă. Pe ne aş -teptate, scăpa o băşină, nu întot deaunasonoră, dar întotdeauna groaznic deputuroasă. Groaznic fiind, în cazul lui, uneufemism. Era atât de puturoasă că,instantaneu, murea orice insectă din jur,zburătoare ori nu. Cădeau fără suflaremuşte, ţânţari, fluturi, viespi, albine,plesneau păianjenii, furnicile, gândacii. Sebăşea şi în spaţii publice, în supermar -keturi, mijloace de transport, săli de cine- ma ori de spectacole. Oamenii ajungeauîn pragul leşinului, loviţi de ameţeli. Iar ei îi

venea să se sinucidă! Aşa a încheiat,definitiv, acest capitol al vieţii sale.” (Ibid., p.34) Fabulos!

Primul mare eveniment dintre celetrei aşteptate şi care aveau menirea sămar cheze în istorie orăşelul Luna de Jos(asta pentru că luna de sus era de multăvreme pe cer, cum aflăm din carte) a fostcon certul formaţiei „Muscamor”, urmat dediscursul Marelui Petric, orator, înţelept şiprofet deodată, cu respiraţie naţională, înamfiteatrul din Pădurea Pătrată. Cititorulnu poate să nu observe de la început pre -zenţa ţânţarilor şi a muştelor şi, cunoscândcă pentru un om de teatru precum RaduŢuculescu elementele de decor nu suntgratuităţi (dacă în scenă există undeva unpistol, acela trebuie să tragă până lacăderea cortinei!), se naşte un soi de starede aşteptare intuind neprevăzutul caretrebuie să se producă. Ceea ce se şi în -tâmplă. La început prin întâmplări maipuţin dezastruoase, cum ar fi lupta ba -teristului cu ţânţarii în spectacolul filmatde TV Cluj. Formaţia „Muscamor” mai „rătă -ceşte” şi altfel, prin chitaristul Sepi, oricânddispus să o ia razna şi să pună în încurcă -tură formaţia (autorul, în postura sa deconservatorist, este neîntrecut în prezen -tarea unor astfel de pasaje). Partea degreutate însă a evenimentului o constituiediscursul Marelui Petric. Radu Ţuculescunu are pic de îndurare pentru prostia ome -nească atunci când este însoţită de in fa- tuare şi ipocrizie. În schimb, poate că nuenor mităţile rostite şi puse în scenă defostul circar fac deliciul acestei părţi, nicieforturile lui, izbutite de altfel, de a ieşi dinsituaţii care îl scot din decor, cât mai alescomentariile Melei, fiica primarului Anton,care, precum Micul Prinţ, nu iartă nepu -tinţa oamenilor maturi de a înţe legelumea. Ea nu se sfieşte să ajungă şi la oconcluzie: „Tati, eu cred că nenea Petric ecam prost, şopti Meli, cu un firesc dezar -mant.” (Ibid., p. 142) Eşuarea evenimentuluiîntr-o debandadă gene rală pare să fi fostun lucru de aşteptat.

Nici eclipsa totală de soare de a douazi, duminică, nu are o soartă mai bună. Pefondul unei călduri caniculare (a se ve -dea subtitlul romanului), cerul se aco- peră de nori şi se dezlănţuie o furtunăteribilă, cu grindină, tocmai la vremeacând se petre cea scena de amor întrecele două corpuri cereşti, cum îşi imagi -nează unele perso naje. Aşa că podiumulşi telescopul adus de primar în piaţacentrală devin inutile, ca şi poemul de -dicat de Viviana eclipsei. Lumea seîmprăştie prin localuri, inclusiv în cel alpălăriilor unde, o dată cu co manda, pu -teai solicita şi o pălărie din bogata co-

lecţie a restaurantului (o citire de palimp -sest ne duce la „picioarele desculţe” dinMierla neagră).

Romanul lui Radu Ţuculescu se desă -vârşeşte şi în tonalităţi grave, în situaţiide mare dramatism, aproape de tragic.Ele echilibrează şi dau armonie între -gului, oferă, cu generozitate, ima gineaunei lumi complexe. Triunghiul Relu,Doris, Ovi este unul cu puternice accentetragice, mai cu seamă din perspectivapersonajului femi nin. Doris, o femeiefrumoasă, biolog, titulară a unei rubricide specialitate la Radio Cluj, se căsă -toreşte cu Relu, un fotbalist celebru care,după ce îşi încheie cariera, eşuează înalcool. Femeia, fără a fi una de mo ravuriuşoare, se refugiază într-o relaţie amo -roasă, chiar dacă este fără implicaţiisentimentale. Amantul ei, Ovi, redactorşef la Radio, vânător din când în când,este un tip coleric, posesiv şi vulgar, darDoris nu pretinde mai mult de la el, pelângă discreţie. Relu fotba listul este vic -tima unei explozii în urma unor acu- mulări de gaze, după o beţie cu prietenii,în propriul aparta ment, dumi nică dimi -neaţa, în timp ce soţia sa este cu amantulla o cabană din munţi. Plecarea ei pre -cipitată spre casă, după o scenă descandal şi gelozie pro vocată de Ovi,accidentul de maşină din apro piereaprăvăliei lui Flaviu Kasian care pregăteainaugurarea de a doua zi, împre ună cuNoni şi Sami, apariţia femeii dispe rate înmăcelărie, apoi aceea a bărbatului furiosşi gelos, agitând puşca de vânătoare carese descarcă accidental în pieptul măce -larului, toate sunt de natură să modificeradical şi neaşteptat cursul naraţiunii. Darnimic nu pare a fi definitiv. Romanul luiRadu Ţuculescu stă sub semnul uneireplici a lui Flaviu Ka sian, cu înţelesuriprofunde, mult dincolo de întâmplărilecare au generat-o: „Ei, nu… dar o treabăse duce până la capăt. La noi, doarjumătăţi de măsură, focuri de paie…”(Ibid., p. 224)

Să observăm că „povestea” se bucurăde „comentariul” unei familii de berzecare au cuibul în vârful unui stâlp delângă măcelărie. Ele par să aibă rolulcorului, voce a înţelepciunii, din trage -diile vechilor greci. Mereu în căutarezadarnică de hrană, furând din când încând câte un cârnaţ de la prăvălie,părăsite de cei mici pe care nu mai au cuce să îi hrănească, ele hotărăsc în celedin urmă să se mute în altă ţară. Dreptpen tru care îşi iau zborul. „Efecteleîncălzirii globale”, ar zâmbi tandruromancierul.

www.revistaneuma.roRoman `n dezbatere


Prin Copiii războiului, Varujan Vosganian apare ca unproducător serios, grav, care vrea să-și respectefirma și cota de piață dobîndite cu volumele ante-rioare și în special cu proza la limita non-ficțiunii

din best-sellerul mondial Cartea șoaptelor. Romanul e amplu,solid și la propriu, împlinind standardul fixat, zice-se, de Nico-lae Breban, de a sta în poziție verticală cînd e așezat pe laturacea mai scurtă a paralelipipedului.

Acțiunea și personajele se construiesc minuțios, balzacian(sau tolstoian, mă rog), cu detalii multiple, ca niște gra vuri culinii fine și efecte de clar-obscur. Vocea auctorială este a unuivenerabil care povestește dăscălește și mai zice și cîte o pildăveche și-nțeleaptă. Chiar personajul cen-tral, trecut și el de 70 de ani, deși securist,apoi milițian, cu grad de general ce-i drept,e firoscos cînd i se dă cuvîntul, adică înscrisorile, șase la număr și lungi, adresatetatălui său, niciodată întîlnit față în față: deun copil nu poti ascunde nimic, orice copil arenuiaua lui de alun.

Romanul curge fluvial, solemn, cu me-andre și fără grabă, nici griji: cînd va fi să severse, se va vărsa el, cu toate aluviunile,după ce va să formeze o deltă bogată înbrațe și canale. Romancierului îi place sățeasă des, cu ochiuri multe, ca dintr-unatavism al unor strămoși făcători (dar șievaluatori) de covoare mătăsoase. Impor-tant e să începi țesătura, terminarea eipoate reveni gene rației următoare, iar uzulefectiv nepo- ților. Istoria înaintează fără ase precipita implacabil și inevitabil. Finalulei nu se întrevede. În gropile lor, morţii numai tresăreau. (Fenomen firesc, am zice.) Învierea morţilor şiveacul ce avea să vie trebuiau să mai aştepte.

Subiectul din Copiii războiului este ingenios nu foarteverosimil dar nici imposibil, teoretic. La începutul celui de-aldoilea Război Mondial, un soldat german, în drum spre Est,concepe un copil cu o româncă, prin Oltenia, iar la sfîrșitulrăzboiului, în retragere, un al doilea copil, cu altă ro mâncă, înMoldova. Frații neștiuți pri mesc ulterior scrisori de la tatăl lorcare însă îi încurcă între ei, trimițînd corespondența unuiaceluilalt. Astfel fiecare află că are un frate. Fratele cel mare, MateiVisarion e înrolat în trupele de securitate, se ilustrează în anihi-larea partizanilor anticomuniști, e trecut după Revo luție la mili -ție și apoi la pensie. Despre fratele mai mic, Eugen Baltazar,aflăm mai multe doar la final, după ce Matei îl descoperă cuajutorul unui căpitan de poliție, pe nume Lucian, subaltern șiprotejat al generalului. El a fost împotriva regimului comunistși a avut de suferit din această cauză. Matei are însă o nevastă,

Marie, bolnavă de Alzheimer și deci amnezică. Fiica Marieidescoperă tîrziu, la maturitate, că nu e și copilul lui Matei. Tatălei adevărat a murit într-o misiune, trimis de însuși Matei, șefulsău. Acesta, simțindu-se vinovat, a luat-o pe soție pe văduvă șia adoptat copilul, crescîndu-l de altfel ca un părinte bun. Și citi-torii află acest lucru odată cu Monica Visa rion care își reneagătatăl adopiv și pleacă în lume cu un re voluționar de la 1989,un anti-sistem alcoolic și probabil viitor ratat.

Matei Visarion vrea să-și găsească fratele și întreprinde oacțiune detectivistică ajutat de căpitanul Lucian și de alții,între care un șef de clan țigănesc. Investigația se încheie cusucces, deși miza căutării obstinate a fratelui nu e foarte clară

și între cei doi are loc un dia log care puneîn lumină dife -rențele dintre ei: unul cîi-une de pază al comunismului, deși fiunatural de nazist, celălalt rebel cu acte îm-potriva lui și care nu urăște pe lume nimicmai mult decît comunismul.

În afara acestei acțiuni, altele, cola te -rale, se împletesc ingenios dînd impresiade frescă la care se pare că am bi- țio neazăautorul. Toate personajele sînt cam ex-centrice: Matilda, femeia de ajutor casnica generalului face parastase pentruobiectivele industriale duse la paraginăde epoca ulterioară Revoluției, Sînziana,sora viitorului ginere al generalului are cuacesta o relație de dragoste (platonică edrept) deși, după vîrstă, i-ar putea fi ne -poată. Însuși ginerele, care-și urăște so -crul pentru că a fost securist, e un tipstraniu, pe măsura prenumelui său silvic:Paltin. Deși e arhitect, o profesiune

rentabilă, prefer să cînte în clu buri, să tră -iască și să se îmbetedin banii unei pensii de erou al Revoluției.

Teza principală a romanului este – deși s-ar putea să măînșel – sublinierea relativismului noțiunilor de „bun” (bine) și„rău”. Matei e un om de treabă în aparență, e un tată bun, unsoț atent cu partenera lovită de o boală grea, a luptat cu in-fractorii. Dar „infractorii” erau, la un moment dat, luptătorii îm-potriva dictaturii. Totuși, Matei, stîrnește simpatia cititorului.Paltin a fost de partea Re voluției, a fost arestat și bătut și înde cembrie 1989 și la mineriadă. Tehnic, e un erou și o victimă.Dar ca persoană e respingător ca alcoolic, persoană lipsită detact și educație, profitor ani la rînd al unei nopți de eroism.Chiar și tatăl lui Matei, soldatul german, care nu apare efectivîn roman și nici în amintirile directe ale copiilor săi poate fivăzut în fel și chip de aceștia. I-a conceput, a trebuit să dis-pară din viața mamelor lor, nu a revenit la ei, le scrie totuși șiare nos talgii.

Fluviul și cataracteleHORIA GÂRBEA

Copiii războiului, (Editura Poli -rom, Iași, 2016), romanul luiVarujan Vosganian vine dinuniversul interior extrem de

rafinat al autorului, îmbogățit și de fa-miliaritatea autorului cu istoria, cunoș -tințele de nuanță despre Cel de-al DoileaRăzboi Mondial, acest seism ce a reașe -zat temeliile continentului permițându iautorului să desfășoare Istoria și Răz -boiul împreună, ca o mare boltă nara-tivă, pe care se desenează personaje cuputernic profil de tragedie greacă.

Temele abordate sunt acelea care auridicat întrebări incomode și au marcatgenerația războiul și pe cele următoare.Cu toate acestea ele nu sunt tratateîntr-o manieră dură sau stridentă, ex-perimentală măcar, într-un spațiu pre-cum cel literar, care permite, în numelecreației și inspirației sau postmoder-nității și acest gen de exprimare. Există oprofundă în țelegere și, prin aceasta,prețuire, a lite raturii ca artă, ca spațiu deexprimare și mediu de propagare a cu-vântului. Există o profundă înțelegere aființei umane și ea modulează vocea

naratorului. Există empatie și înțelegereadeplină și nu mai puțin dureroasă că nuexistă alb și negru ci doar o infinitate degriuri, că omul poate fi lup față de omdar poate dez vălui și sămânța divină dinel, că vremurile sunt peste oameni și căfără a se fi aflat măcar o dată într-o situ-ație extremă, nimănui nu îi este permissă fie judecător. Asperitățileunei lumi îndeajuns dedure sunt polis ate, ro-ma nul aducându-șipar tea sa de contri -buție la marea biblio -

tecă a lumii, într-un mod elegant și nuinchi zi torial.

Cine sunt copiii romanului? Sunt co -piii al căror tată e războiul și a cărormamă e foamea. Sunt pilonii care pro -voacă și susțin construcția romanului.

Personajele din Copiii războiului auconsistența unor Arcane. Tatăl, Mama,

Generalul, Virtuozul, Îngerul, Pâinea,Scrisoarea, Bibliotecarul, Pazniculcimitirului. Fiecare ascunde însine un univers de simboluri.Profunzimea și bogăția inter-

pretărilor, finețea

Al cincilea anotimpANDREA H. HEDEȘ

www.revistaneuma.roRoman `n dezbatere 48


Copiii războiului este o carte bine scrisă, antrenantă chiar,în ciuda masi vității ei. Deși se desfășoară în general lent,narațiunea are momente de acce lerare și întorsături drama -tice, catarac tele fluviului. O bună parte din interes stă în com-plexitatea și bizareria personajelor. Ele au biografii destul deconsistente și tăria opiniunilor proprii. Sînt, cum ar zice CamilPetrescu, niște „suflete tari”. Nici faptele narate nu sînt niștemărunțișuri. În proza noastră contemporană, domină exas-perant rela tarea unor nimicuri pe care autorii le inves tesc, nuse știe de ce, cu virtuți miraculoase și își închipuie că un cititorgrăbit, cum e cel contemporan, chiar le-ar pu tea savura. Varu-jan Vosganian cunoaște foarte bine lecția insolitului, atracțiape care o exercită neprevăzutul. Normalitatea ternă îl lasă rece(ca și pe cititor) și își alege cu grijă drumurile nebătute.

O calitate a prozei lui Varujan Vosganian este plăcereaaparte pe care o resimte autorul scriind. De aceea, pro babil,romanul său este unul lung, pe-alocuri prea lung. Autoruliubește scriitura și nu se îndură s-o lase, să se despartă depersonaje, ca pictorii care nu se înduplecă să-și înstrăinezeta blou rile. Chiar dacă uneori poate fi excedat, cititorul secontaminează de bucuria și abandonul în poveste al scrii -torului.

În ceea ce mă privește, am avut de cîteva ori, pe par cursullecturii, momente plăcute de „uitare”. Majoritatea autorilor numă lasă deloc să uit că eu citesc o carte, o construcție (imper-fectă), că am în față o făcătură cu ine rente și une ori grosiere cîr-peli cu ață albă. Romanul lui Vosga nian are multe momentede auten ticitate, de organicitate, imitînd viața pînă la a înșelaochiul cel mai vigilent. Se cuvine felicitat pentru asta.

Părțile mai subțiri, inevitabile la o carte de asemenea di-mensiuni, vin din forațarea pe-alocuri a limitelor posibilului șidin paginile cu detalii excesive. Deși subiectul e pretabil uneitratări pe spații vaste, el putea fi concentrat și într-un numărmult mai mic de pagini. Descope rind un subiect-armonică, ro-mancierul alege să tragă de el, extinzînd obiectul pînă la limitamaximă. Fără să-l rupă însă.

Copiii războiului este un roman contemporan atent fa-sonat, interesant, bine conceput ca plan și executat cu pro-fesionalism. Nu e genul de carte care poate fi abandonatărelativ repede, autorul își păstează surprizele pentru final,dar nici nu e o lectură de-o noapte sau pentru o călătorie peruta București-Iași. Romanul se pretează unei lecturi lente șiatente, oferind pe parcus destule satisfacții pe care un cititorde performanță nu trebuie să și le refuze. ��

www.revistaneuma.roRoman `n dezbatere


conexiunilor dintre ele dau consistențăși viață romanului care propune un mul-tivers, punând întrebări, uneori su -ge rând posibile răspunsuri ce permitpla narea de la macro la micro, de la ge -neral la particular, de la universul femi-nin la cel masculin, de la pace la război,la întâlnirea încleștată a culturilor, civi-lizațiilor, de la lumea copilă riei la cea amaturizării, de la universul înregimentat,marcat de uniformă la cel al creațieiartistice și virtuozității, de la dragoste lamoarte, de la un regim politic la altul, dela minciună la adevăr ori de la identitatela alteritate sau la pierderea acesteia.Toate aceste lumi își aduc fiecare voceași culoarea vibrantă într-o armonie me -nită să pună problema regăsirii ființeiumane, poetic, într-un al cincilea ano -timp. Nimic nu e nou sub soare și totulcurge, sunt adevăruri imuabile, ne aratăromanul, omul a fost pus mereu, uneorimai mult ca altădată, în fața unor încer-cări care l-au îndepărtat de propria-i fi-ință. Totuși, Îngerul i-a rămas întot- dea una alături. Ce faci când îl descoperiprea târziu, sau când întreaga viață aipretins că nu-l vezi? Povara Îngeruluipurtat pe umăr devine mai grea decâtpovara unui destin contorsionat. Trium-ful răului constă în această finală per-vertire, în nega rea, de bună voie, aÎngerului, în cea mai intimă încăpere asufletului. Automuti lându-se omul de -vine propriul torționar și abia acesta estetriumful răului. Oglinda și amnezia dinpaginile de început ale romanului suntși o prefigurare a pierderii voluntare amemoriei și prin aceasta a chipului fi-inței umane. Simpla reflectare a unortrăsături nu înseamnă nimic fără a șticine suntem, ce trecut avem, de unde șicum venim. Oricât de incomod, adevărultrebuie înfruntat, adus la lumină. Măr-turisirea adevărului eliberează.

E ușor de uitat, în vremuri frivole, câtde repede poate fi redusă ființa umanăla aspectele sale primare, foarte concreteși uneori extrem de dureroase și inco-mode. Unul din aceste aspecte estefoamea. Nu înțelegem cu adevărat ceînseamnă foa mea, cum nu înțelegem cuadevărat ce înseamnă pâinea. Pentru celce a trăit foamea, cel mai important lucruîn viață este să nu-i mai fie foame nicio-dată.(...) Una e să-ți fie foame, gândindu-tecu nerăbdare la ce-o să mănânci, și alta sătrăiești sentimentul de foame ca stare com-

pactă. Cu foamea nu te poți obișnui, enouă mereu. Când ești flămând, nu ești sin-gur. În tine trăiește o altă ființă, care te de-vorează. Ești hăituit, dar n-ai unde să fugi,căci e ca umbra, nu te poți depărta de ea.Ești prada ei lipsită de scăpare. N-ai cum săte ascunzi, căci fiara te va găsi întot-deauna. Nici nu trebuie să te caute, căci eîn tine. Când ți-e foame, devii tu însuți fiarade care fugi. Foamea și opusul ei, pâinea.În acest context, toate valențele, sim-bolurile, conotațiile profunde, sacre alepâinii se descarcă subliminal în ființaumană. Pâinea în rotunjimea semnifi-cațiilor sale se revelează deplin. În cu -prin sul romanului, în fi ligran, curge orugăciune consacrată pâinii, mai pre țuitădecât orice alt rafinament culinar. Căci eaeste pâinea noastră cea de toate zilele.Această bogăție de semnificații e con-textualizată și valorificată în doar câtevacuvinte: Iar într-o seară când, cu obloaneletrase, mama a copt din făină o pâine, amștiut că a venit Crăciunul.

Romanul este un câmp de luptă întrememorie și uitare, între datorie și dez-ertare, între iertare și răzbunare, toatesurprinse în apele oglinzii care capteazăși reflectă chipul și dublul său. Prinaceste lunecări pe nisipurile mișcătoareale acestor teritorii jungiene se cautărăspunsul la întrebările ce este omul,cine este omul, ce îl face să fie om și nuceva mai puțin? Există pentru fiecare ooglindă pe care doar el o vede și care arememorie. În ea nu te privești, ci te con-frunți, iar confruntarea te ia, cel mai ade-sea, pe nepregătite. Ne putem imagina, deaceea, că această oglindă nu se supunenici legilor luminii, nici celor ale gravitației.Ba, s-ar spune că, dimpotrivă, lumina șigravitație se supun memoriei. În lumeaaceea nu există înapoi și înainte, nu știi în-cotro s-o iei ca să te îndepărtezi.

Generațiile de sacrificiu se deruleazăîn fața cititorului precum imaginile sur-prinse pe peliculă și redate în succe-siunea lor istorică, cu impasibilitate și,desigur, fără emoție față de față de ceeace pare zbaterea unor efemeride. Varu-jan Vosganian realizează magistral acestefect. Urmează mai apoi coborârea înmica istorie, în cotidian, în viața unor oa-meni adevărați, neînsemnați, pe umeriicărora însă a pășit istoria în marșul săufantastic. Erau și dintre aceia care, legă -nându-se ca într-un scrânciob și cu sub-suorile sprijinind în cârje trupul lipsit de

picioare, cerșeau pe peronul gării sau la in-trarea în English Park, de unde redingotelebărbaților și rochiile plisate ori umbre-luțele femeilor dispăruseră, lăsând loc sa-lopetelor și fustelor simple, din postav,până peste genunchi.

Mama desenată de Varujan Vosga -ni an este arhetipul mamei prin excelen -ță. Este acea mamă din povestea luiAn dersen, rafinată într-o poveste pentruoamenii mari. Ea cunoaște iubirea trans-formată în batjocură și amărăciunea pre -schimbată în boala zahărului în sânge.

Personaj principal, îmbibând cu pre -zența sa oameni și lucruri, moartea ma -ce rează totul, cu lentoare, găsindu-șialter-ego-uri precum negarea, abando -nul, uitarea, frica prin care, ca ultim țel,omul ajunge la stadiul de aparat, de al-cătuire ce funcționează după resorturipur mecanice, și zvâcniri animalice, caun personaj urmuzian, dar fără tâlc, fi-ințând într-un singur punct, fără prelun-giri în trecut și viitor, deci fără identitateși fără speranță, o instalație conceputăîntr-un oniric coșmaresc.

De altfel, pe întreg parcursul roma -nu lui, personajele încearcă să se adap -teze, la viața care apasă anume cele maivulnerabile puncte, de aceea eroii dinCopii războiului le transformă pe acesteaîn arme, glisând de la o extremă (dure -roasă) la cealaltă (nu mai puțin dureroa -să dar mai suportabilă). Astfel VarujanVosganian sugerează arsenalul, armurași măștile cu ajutorul cărora omul seprinde în marele joc al vieții.

Sondările psihologice, meditațiile fi -lo sofice sunt contrabalansate de pepitelirice de o mare frumusețe: Îngheță totul,ca într-o clipă suspendată. Înghețară mi -ro surile, înghețară adierile, îngheță rouaamestecată cu broboanele ploii, înghețăzborul păsării în văzduh, înghețară soa releși luna și stelele. Tot lucrul încremeni înlocul în care-l prinsese gerul și nu se maiclinti. Soarele și luna rămaseră împreunăpe cer și peste cele trei dimensiuni ale lumiicăzu cea de-a patra, a frigului, ca un tăișde cleștar ascuțit. Era un timp de începutsau de sfârșit de lume, totuna, căci parcănimic nu fusese înainte și nimic nu aveasă-l urmeze.

Poem și parabolă, meditație și in-terogație, romanul lui Varujan Vosga -nian, Copiii războiului, este un îndemn laa nu uita nicicând să fim cine suntem:oameni. ��

www.revistaneuma.roCartea de poezie 50


Paradoxuri de ocazie este cel mairecent volum al poetului NicolaeOprișan, un autor de versuri subtil, ra-finat, care ține să ofere versurilor saleun veșmânt de gală. Volumul său, alpatrulea de la debutul din 2012, apă -rut la editura Eikon, are o impecabilăținută grafică și este tipărit pe hârtieîn culoarea „somon”. Dar, mai ales,beneficiază de o co -pertă conceputăși desenată de Roberto Andreev și dedesene în interior de Tsvetan Simeo -nov, artiști plastici bulgari. De altfel,un volum anterior de Nicolae Opri șan,Arta incendiului, a apărut la editurabulgară Avangard Print, în traducerede Anca Staneva cu copertă și desenede același Roberto Andreev.

Poezia lui Nicolae Oprișan oferă olectură intensă, textul este bogat în su -gestii, eliberează efluvii de lirism submasca unei ironii subtile, a paradoxuluicăutat. Poetul trasează curbe savante cuun florar delicat și parfumează strofa cuimagini ele gante, într-o necontenităsineste- zie: să fii captiv/ într-un regat almorții/ locuit de petunii/ și să nu știi/ sătocmești ogari/ pentru propria pradă/ șiplânsul. Să-ți muște umerii/ viață dupăviață.

Poemul ia uneori forma unei elegiicomunicate în surdină, cu reținerea cucare se oficiază ritualuri ascunse: te pri -vesc așa cum o fac de o mie de ani/ fără amai aminti despre/ o nouă singurătate/visele tale înrămate și împotrivirea vântu-lui/ vor să moară în iarbă. Felul în careiarba densă, care blochează trecereavân tului este asemuită unui vis captiv,limitat de un cadru fix, al ramei, este deo rară subtiliate și de o marcantă expre-sivitate.

Prin amabilitatea lui Nicolae Opri șan,un număr viitor al revistei Neuma va be -neficia de ilustrații ale distinșilor artiștibulgari care i-au ilustrat scrierile: Rober toAndreev și Tsvetan Simeo nov. Îi mulțu -mim călduros pentru ajutorul colegial.

Rafinament liric și graficHORIA GÂRBEA

www.revistaneuma.roCartea de poezie


Craii de umbră și de vînt

Aîncepe un comentariu la o carte de poezie intitulatăDecameronice (Editura Școala Ardeleană, 20l7), deHoria Bădescu, cu o copertă şi ilustrații de MarianaBojan, într-o excepțională prezentare grafică, în arta

desăvîrşită a sugestiei (şi, evident, foarte departe de „bulina roşie“de după miezul nopţii), cu o referință la M. Heidegger poate părea,cel puţin, bizar. Totuşi. Într-un cunoscut eseu consacrat lui Rilke, fi-losoful scria despre sporita cutezanţă a „rostitori lor“ care aparţin„tagmei cîntăreţilor“ prin al căror cînt „însuşi spaţiul interior se rîn-duieşte“ şi, mai departe, „cei înzestraţi cu o sporită cutezanţă suntpoeţii, însă, acei poeţi al căror cînt scoa te lipsa noastră de ocrotireîntr-un loc deschis“. Și spune, încă, filosoful, urmînd calea poetuluidin Sonete către Orfeu şi Elegii din Duino:„Ei, poeţii, aduc muri-torilor urma zeilor care au dispărut în bezna lumii. Cei înzestraţi cuo sporită cutezanţă sînt, în calitatea lor de cîntăreţi ai integrităţii,«poeţi în timpuri sărace»)„. În această ordine, „cîn-turile“ lui Horia Bădescu din Decameronice arată,în mod cert, o cale a (re)descoperirii spaţiului ini-mii, în muzica şi limba truverului, în înţelegereapoeziei ca act magic, însoţit altăda tă de sunetelemuzicii şi cu o adresă precisă, la „frumoasa inac-cesi bilă din turnul castelului“, într-un spaţiu careasocia, ipocrit, religiozitatea: „Toate fuseseră al-tcum/ în înserările de fum/ decît în ceasul deacum./ Însomnura lumina în odaie/ şi întunericulcurgea şiroaie/ iar buzele îi miroseau a ploaie,/ astruguri umerii şi a scumpie/ iar trupu-a toamnărăstignită-n vie/ pe cruci de tămîios şi razachie./Cheamă-ţi serafii, Doamne, din unghere/ sălaude-n biserici de tăcere/ flămînda coapselor în-temeiere/ şi dimineaţa gleznelor stinghe re/ şi lasăca-n acele începuturi/ să ne frămînte carnea-naşternutu ri/ mareea legiunilor de fluturi!“ (Toatefuseseră alt cum).

De ce să ne placă Decameronice? Poate, pen-tru femeile Marianei Bojan, „trase“ prin mătasea cea mai fină, de peunde va fi fost Marco Polo în alte veacuri. Sau, poate, pentru rega-lul lingvistic al unui limbaj poetic în tot farmecul arhaicităţii sale,cînd poetul, printre „îmbolnăviții de cuvînt“, cu un excepţional simţal limbii ro mâne, scrie despre „sîni însomnuraţi“, „coapse încopsate“,„un bor hot să-l lepezi la povarne“, despre „şişul vorbei în căput“, al„cărnii frămîntul“, lumina care „amurge“, luna care curge „înmieritpe dale“ şi „însuspinata trupului arsură“; astfel, în Ce va fi fost atuncişi cine:„Ce va fi fost atunci şi cine/ se răsfăţa printre glicine/ cu dulcitertipuri bizantine/ să-ţi scrie inima-n aldine/ și răsuflările pe ştime?/Și ce mai dezmierdări, ce duh/ de hîrjoneală în văzduh/ şi ce maiarcuiri de şale/ cînd curgea luna-nmieruit pe dale/ şi nopţile-şiieşeau din minte/ iar sîngele fierbea pe sub cuvinte/ cînd stau ge-nunile să se cunune/ şi nu mai e ni ci lume nici nelume/ şi-n ceruriDumnezeu suspină/ cînd trupurile se făceau lumină./ Ce va fi fostatunci şi cine/ să mai adulmece pricine,/ cînd bătea viscolul în vine/şi sinele nu mai era în si ne„. Sau, cine ştie?, printre dulci „tertipuri bi-zantine“, în bal canism, în foşnetul misterios al mătăsurilor şi pluşuri-lor grele de prin iatacurile şi haremurile orientale („A fost demult, pe

cînd su puse/ evghenicoanele apuse/ cu toate se plecau seduse/ deifosele ei suspuse./ Că de neam prost au cu surgiuc,/ ne-nghesu-iam cu toţi buluc/ cînd tropotea ea din papuc/ pe scări, la hanul luiManuc./ Ne furişam, dădeam ciubuc/ la fiorosul başbuzuc/ care ve-ghea lîngă uluc/ să nu se-ntîmple vreun bucluc./ Cînd plîngealiniştea în nuc,/ se lumina lîngă izbuc/ aprinsul coapselor giugiuc/de-ţi stătea sufletul năuc/ şi răsuflarea vălătuc./ Și cum mă ispiteams-aduc/ şi marţipane şi sugiuc/ şi zloţi de aur în căuc/ cu ea-n po-clade să m-astruc...!“), dar, mai ales, în baladescul poeziei lui HoriaBădescu a anilor ‘70, la Mongolu, un topos al literaturii ficţionarilorclujeni de demult, al „crailor de umbră și de vînt“: „Cum mai rămase-n urmă Cetăţuia/ pe unde cînta vîntul «Haleluia!»/ pe sînii care-şirăsfăţau gutuia/ iar stele rătăcite din tării/ cădeau în birturi şi cofe-tării/ în ochii domnişoarelor nurlii!/ O, cum se mai sfinţea pristolu’/iubirii cînd dădeau ocolu’/ cochetelor de la Mongolu/ hîrşiţii mar-

tologi în pocinoage/ de vechi bucoavne şi de ter-feloage/ cu şuie madrigaluri filoloage!/ Cum setopiră toamnele tîrzii/ cu fete răcoroase şi cheflii/îmbrăţişînd tăcearea-n berării/ şi cum rămase-nurmă Cetăţuia/ pe unde cînta vîntul «Haleluia!») /iar noi eram ai lui şi-alt nimănuia!“.

Horia Bădescu pare a se regăsi, doar cu o partea fiinţei sale interioare, în lumea, printre persona -jele şi în atmosfera din Decameronul lui Boccac-cio; în fond, doar titlul cărţii trimite acolo pentrucă, iată, Horia Bădescu desenează femeile care îi„pozează“ în imaginar, după ce Mariana Bojan,„coautoarea“ splendidei cărţi, le va fi pictat; car-tea, scrisă de Horia Bădescu şi ilustrată de MarianaBojan, răspunde, foarte convingător, la întrebările(molcom) retorice: de ce ne plac femeile, de ce ledesenăm ori, cum spune un alt poet contempo-ran, de ce iubim femeile, în sonorităţile romanţei,ale descîntecului de dragoste („Asculta-mi-arDomnu’ ruga/ să pun mîna pe păstruga/ care trece

morţii strunga,/ să mă-nchin la merele/ unde se coc relele/ de secrucesc ielele,/ s-o-ntîlnesc pe la amurg/ cînd bat clopotele-n burg/şi pe străzi umbrele curg,/ cînd e lumina ca oarba/ şi sîngele cum ecoarba/ cînd cosesc înge rii iarba,/ să-i las nopţii hăţurile/ şi zilei ju-văţurile/ şi s-o-nvăţ răsfăţurile/ de fac inima zurlie,/ te omoară șite-nvie/ și la să carnea pustie!“ – Asculta-mi-ar Domnu’ ruga), înviscolul pa timii, ca în Ce va fi fost atunci şi cine, păstorind „cunoaptea-n ochi şi marea-n oase“, între femei, „abur de ninsoare“,parşive şi minunate, „de dimineaţă şi rouă“ ori domnişoare „cu pi-cioare sfioase“, fete tinere care „care te-aţîţă de luni pînă vinere“ şifata cu gură pîrguie: „Fată cu gură pîrguie/ şi cu şoldurile șuie/ de-ge tele să le suie,/ fată cu coapse de vară,/ fată cu gura amară/ caluceafărul de seară,/ fată cu carne de rouă/ şi pîntec de lună nouă /cînd se rupe noaptea-n două,/ fată cu picioare lungi,/ ba ne che mi,ba ne alungi/ de rămînem orbi şi ciungi,/ fată de n-ai fost şi-ai fost/inimilor adăpost/ de duminică şi post,/ fată trup încondeiat/ demurit şi de-nviat/ cui te-a plîns şi cui te-a luat“.

Decameronice este o bijuterie liri că.

IOAN HOLBAN

��

www.revistaneuma.roCartea de eseu 52


De multă vreme opera luiMihai Eminescu este obiec-tul unor interpretări care oplasează la două extremități

ale unei axe. La un capăt se află tendințade a o considera „naturală”, inteligibilă șiexplicabilă, text cu text, unor școlari devîrstă și nivel mijlocii, cărora li se poves -tește „ce-a vrut să spună” poetul și cît defrumos a reușit să o facă. Aceste inter-pretări fac practic abstracție de studiile șicunoștințele poetului, de influențele cul-turale asupra sa, mai ales de cele alefilosofiei germane. Eminescu ar fi fost unneaoș iluminat, care zugrăvește subțire.Unele judecăți merg mai departe, mini-malizînd importanța și valoarea poetului,un romantic printre alții, cam epigonic,„bagadel lucru” în cultura europeană șiumflat de orgoliul național din lipsa altorvalori. Pe scurt, un chior în țara orbilor,chiar dacă „orbii” erau Creangă, Caragiale,Slavici, Maiorescu, Hașdeu.

Un alt pol al interpretării duce operalui Eminescu pe cele mai înalte culmi aleerudiței și în peșterile cele mai adînci aleîncifrării. „Omul deplin al culturii române”are o operă de o complexitate care îi des-fide pe cei care „s-au odihnit în Călinescu”(adept mai degrabă al unor căi simple șidirecte de descifrare). Eminescu ar trebuiplasat în relație cu mitologia vedică saucu fizica cuantică, el fiind, eventual, unEinstein cu operă cifrată. Eminescu ar fifost fie un copil de la țară și un tînăr cu su-flet candriu, fie un inițiat în taine teribile,un iluminat, un ins prin a cărui acțiune seputeau clătina imperii și care, drept ur-mare, a fost anihilat.

Nu vom putea afla dacă, în adoles -cență și prima tinerețe Eminescu a fostdoar „pribeag și sufleur”, cum îl vede G.Călenescu, ori un geniu precoce care seiniția, în timp ce scria „De-aș avea…” înmistere uriașe, pentru a urca apoi în fugătreptele unor organizații oculte.RaduCernătescu, cercetător al „literaturii lu-ciferice”, îl interpretează pe Eminescu încheie masonică așa cum făcuse anterior

cu mai toată literatura română. Mai totule ocult și simbolizează masonic la Emi-nescu. Interpretările lui G. Călinescu șiMircea Eliade, dar și ale altora, sînt impre-sionisme facile etc. Reproșurile care sepot aduce noului volum semnat de RaduCernătescu sînt cam aceleași pentru careprima sa operă în această cheie, „Lite -ratura luciferică”, a fost „bubuită” îndatădupă apariție în ciuda unor ecouri, maipuține, admirative.

Cert este că Radu Cernătescu a fostlaureatul celei de-a XXVI-a ediţii a Festi-valului literar „Mihai Eminescu” de laSuceava în 2017. Pentru volumul „An-tiparadisul lui Mihai Eminescu” (EdituraRafet, Râmnicu Sărat, 2016). Dar în volu-mul omonim de la Junimea (Colecția Em-inesciana) nu se menționează nicăieri căar fi vorba de o a doua ediție a cărții de laRafet (identică, revăzută, completată etc.).Se scrie doar că studiile din volum, nu-mite de autor eseuri hermeneutice, auapărut în revistele România literară, ViațaRomânască și Convorbiri literare. Nu amputut verifica în ce măsură volumul de laJunimea reia integral textul de la Rafet,dar e de presupus că e identic. Premiul dela Suceava e înscris pe o clapă a ediției Ju-nimea, dar fără a menționa că volumul aapărut la Rafet.

Jocul cu editurile este încă un mis-ter de tipul celor care-i plac autorului.Ca și faptul că și-a ales drept pseu -donim (căci numele rău real e altul) nu-mele unui me ri tuos chimist ieșean. Altdetaliu insolit este că, la manifestarea lacare Radu Cer nătescu a primit lauriipentru Antipa radisul său, a fost binecu-vîntat cu un premiu și preotul TheodorDamian pentru Ideea de Dumnezeu înpoezia lui Emi nescu. Damian susține căEminescu a fost un creștin ortodoxpracticant, ceea ce e plau zibil, căci aveachiar o mătușă călu găriță. Dacă Emi-nescu a fost mason sau creștin, numaiLucifer știe.

Acesta (Lucifer) ar fi transfigurat deEminescu în Luceafărul din poemulcare, în ciuda „reducției călinesciene”,cum o numește Radu Cernă tescu, ex-primă opo ziția între cunoașterea lu-ciferică și întunericul cunoașterii lumiimateriale. Cătălina știm ce alege, iar Lu-cifer rămîne cu toiagul încununat cutrestii în care hermeneutul vede ca-duceul lui Hermes.

Antiparadisul lui Eminescu estepozitiv. Deși Radu Cernă tescu o spunedestul de ocolit, Eminescu ar fi fost -conceptual – satanist și ar exclamaodată cu Andrei Mureșanu eroul săucare înțelege demersul acelui geniu aldisperării care a vrut să arunce infernulîn stele. Versul Eu nu cred nici în Iehova,este luat de Radu Cernătescu la propriu.

Radu Cernătescu este în, Antiparadisullui Mihai Eminescu, foarte categoric în afir-mații. E drept că sursele citate în note sîntnumeroase, variate și majoritatea dinepoca la care se referă autorul, nu reluărisau interpretării tîrzii. Aceasta îi dă eseis-tului siguranță de sine.

Unele eseuri nu se referă la Eminescu.De pildă cel, foarte interesant de altfel,despre jocul de whist. Este intitulat Emi-nescu și whistul. În afara frazei inițiale încare e vorba de o notă din jurnalul luiMite Kremnitz că Eminescu ar învățawhist, restul capitolului se referă la in-terzicerea publicației Alăuta românească(a lui M. Kogălniceanu) în 1838 din cazaunui articol în care se afrma că „un consulrus trebuie să știe whist”, de fapt era o tra-ducere fără legătură cu consulul rus de laIași. Jocul era însă popular în epocă șibunii jucători erau cotați înalt pe scara in-teligenței și diplomației. Interesant e căecoul despre interzicerea unei revistemoldovenești din cauza unei referiri lawhist ajunge în Anglia, în rubrica de whistdin The Foreign Quarterly Review (citată deCernătescu cu volum și pagină!). Autorulrubricii - fapt relevant pentru cunos cători,dar pe care Radu Cernătescu nu-l adîn -cește în eseu - este chiar Alexandre Deschappelle (1780-1847), marele jucă-tor de șah dar și de whist, autorul uneimanevre clasice a jocului de levată: ataculunui onor negardat pentru a forma opriză în mîna partenerului.

Astfel de provocări, de amănunte in-solite care incită cititorul, sînt numeroaseși dau farmec eseurilor lui Radu Cernă -tescu, indiferent de crezarea pe care oputem da argumentelor sale. Lecturaeste pasionantă, interpretările, fie și ris -cante sau ajungînd să pară abuzive, sîntun joc inteligent cu misterul. Un lucrueste sigur: e mai plăcut și mai folositorsă-l citești pe Radu Cernătescu decît săsă-l ignori pe motiv că ar fi prea de tot„luciferic”. (H.G.)

Eminescu luciferic

��



FLAVIA ADAM

„Terapia cu îngeri”, publicată la Editura Junimea, în 2016, cuun cuvânt însoțitor al binecunoscutului critic literar Ioan Hol-ban, o excelentă antologie de autor a unui „Cehov de Moldova”,după cum se autodefinește însuși autorul în poemul „Microbii”,reia poeme, multe revizuite sau rescrise, în selecția cărora s-aținut cont de o „vizibilă unitate stilistic/ formală”, materialul liricfiind extras aproape în totalitate din volumele tipărite după1990, dar modificat conform „gustului [...] de azi” și completat cu„vreo 30 de inedite”, obținând astfel „o carte nouă. Sau aproape.”(„Câteva precizări”- Autorul).

Structurată în cinci părți, „Locuri înguste”, „Evadări”, „O bereacră ca veacul”, „Poemul sfâșiat”, „Întuneric progresiv”, antologiase deschide cu poemul „Locuri înguste”, care ne înfățișează olume doar relativ sufocantă, un spațiu neîncăpător, dar, para-doxal, plin de viață: „Așa-zisele locuri preastrâmte irespirabile/ fie și cele strânse în chingi/nu sunt pustii”. Totul este până la urmă o pro -blemă de perspectivă, lumea este așa cum estedin perspectiva unghiului din care este privită.Astfel, adaptabilitatea devine o condiție a su -pra viețuirii: imensitatea cerului înstelat poatefi lesne înlocuită cu spațiile care „Au și ele/ în-stelările lor cu berării și taifasuri/ au locurianume de fumat pentru micii toxicomani/ Au șigară să evadezi în nemărginiri/ unde poți să beio cafea.” Așadar, un loc strâmt se poate lărgi înfuncție de orizontul celui care îl scanează, iden-tificând, chiar și ironic, mici puncte luminoaseîn întuneric, jumătatea plină a paharului, de cele mai multe oriignorată. Gara, mediu propice relațiilor sociale de conjunctură,ocazionale, punct al plecărilor și al sosirilor, al evadărilor în ne-cunoscut, devine un nod existențial, un spațiu al micilor vicii, ograniță între interior și exterior, un punct de legătură între in-divid și ceilalți oameni, dar și între individ și ele mentul divin:„Și acolo lumea-și petrece vremea cu îngerii/ pe care îi roagă săle amenajeze o popicărie.” Preocupările oamenilor sunt aceleașichiar și în spațiile „strâmte irespirabile”, la fel cum moartea îșiurmează cursul firesc pretutindeni: „Și să nu crezi/ că pe acolomoartea-i mai puțin pricepută”, „Moartea e vastă și respectă/ or-bește ce-ți este scris”.

Moartea pare să fie, de altfel, singurul lucru cert, un fel deaxă de sprijin a întregii existențe umane: „S-a cuibărit în tinemoartea. N-o alunga/ e un punct de sprijin. Pe ea poți să tebizui./ Ea nu te părăsește la greu.” („Mărturisiri”).

Un alt spațiu strâmt, limitat, insalubru, gri, aproape apoca -liptic, unde „mulțimea anonimă țipă: ajutor”, ne este înfățișat înpoemul „Microbii”: „Prin vagoane de clasa a treia pe culoarestrâmte cu oberlicht/ persoane secrete ronțăie/ cotoare de în-geri”. Alimentate de spațiile înguste și întunecate, frica, nevroza,

anxietatea, conștientizarea limitării umane, a morții în cele dinurmă, sunt veritabile pretexte de introspecție și de automustrarepentru încercarea de a pătrunde tainele lumii de dincolo: „Cumîn rânjet adie mila/ cum ungherele își alăptează nevro zele/ cumacrul se scaldă în dulce.// De ce spionezi intimitatea întunericu-lui Genarule”. Ironia este prezentă și aici, îndoiala se răsfrânge șiasupra propriei creații poetice: „Ești un Cehov de Moldova/ Așate-a fixat în chihlimbar Măria Sa Critica Literară/ Nu prea zărim înpoemele tale microbii durabili ai eternității.// Pagubă-n ciuperci!”.

Bodega din cartier, cu ungherele sale la fel de insalubre, esteun alt element al spațiului ocazional unde se declanșează sen-timentul inutilității și al repetabilității existențiale: „Uneori intri șite așezi pe scaunul din colțul bodegii”, „Pe geamul soios veziorașul care te-a împins înăuntru”. Valorile materiale își pierd im-

portanța, mărunțișul devine monedă de schimbîntre viața de aici și viața de după, un fel de platădată lui Charon, pentru a trece peste Acheron:„Zornăie pe masă mărunțișul/ ca și cum în urmata s-ar închide hubloul unui veac/ adânc sub-marin”.

Orașul în care „vecinul dă găuri în perete săatârne/ poze cu nunta”, în care „se blochează lif-tul”, în care „scârțâie patul de nuntă”, în care „mi-cile iubiri de palier se sinucid”, nu este decât unspațiu etajat al unor „nesfârșite benzi desenatecu vise”, prea obositor pentru poetul aflat într-opermanentă încercare de menținere a vitalității:„noi seniorii ținem ca moartea să fie perfect

sănătoasă”. Viața în contextul urban este un mix de lucruri ade-vărate și închipuite, unul obositor, chiar extenuant: „Imaginar șireal: cam mult pentru unul ca mine.” („Benzi desenate”).

La adăpostul întunericului, în liniște, când numai „Vântulcântă la butoaiele curții interioare”, resursele motivaționale in-trinseci ating cote maxime: „Și totuși cu ochii luminăm și cuumbra întunericim./ Noaptea ne distilăm lacrimile ca să obți -nem/ esența aceea/ un splendid cogniac din plâns.” („An sterp”).

Și totuși, îndoiala ia naștere din excesul de lumină, din im-periul lucrurilor nevăzute, emițând alte și alte firești frământări:„Din preaplinul luminii țâșnește asurzitor/ o rază de întuneric.”Lumile se întrepătrund natural, se prelungesc una pe cealaltă,nimic nu e ceea ce pare, nu oricui îi e dat să înțeleagă mariletaine: „Ce vezi e ascuns îndărătul privirii/ doar marile evaporăride suflete sunt vizibile.” („Text scris din plictis”).

Locuitor al unui Bacău unde „Fără să știe omul emite un crincălător peste veacuri”, unde „tăiem capul vântului să auzimperegrinul/ bătând fantomatic la porți”, poetul se consideră libersă tacă, să fie martorul unor catastrofe, al unor „iubiri gonflabile.Incendii”, declarându-se un ultim mohican al generației sale:„Generație calofilă sunt ultimul tău mohican liric.” („Ultimul”).

„Terapia cu îngeri”, un traseu terapeutic eficient



��

Alteori, același oraș e un spațiu al eleganței, „când doamnegaleșe și domni șezând/ cu stil pe scaune de pai/ în cești fierbințide porțelan mânuiesc lingurița/ părelnic/ chiar de argint cu fili -gran”, cu o terasă unde se pot observa „pălării de margarete/ cuboruri largi” și „spirale de mirezme/de tutun de pipă”. Tot acestechilibru este risipit brusc de inerentele dureri ale trupului: „mă-tușa mea Leonore/ observă: Vai mă dor/ bătăturile cred că seschimbă veacul.” („Domni și doamne”).

Despre trecerea din microspațiul uterin în macrospațiulurban, despre evoluția de la starea de fetus la cea de individaparținând unei comunități, despre acceptare, irepetabilitate șisolidaritate cu propria moarte este poemul „O singură dată”:„Doar tu dintr-o vizuină mai mică/ ai ieșit într-una mai mare/numai tu un prenume o singură dată/ tu pentru totdeauna”,„poți împăca ființele cu adierea ființelor/ Numai tu un nume osingură dată/ solidar cu propria-ți moarte// Numai tu.”

Un motiv adesea întâlnit în volum, este cel al îngerilor. De-spre aceștia aflăm că vin în vizită „Când fereastra se crapă de lasine”, „Deși ar putea să treacă prin geam/ fără să-l spargă.” („Dela sine”), că îngerul care ne știe destinul poate fi mituit, deșichipul lui ne este necunoscut: „și cu iscusință îngerul ni-l mi-tuim/ îngerul care ne știe parcursul și tace./ Nici chipul nu i l-amvăzut.” („Probabil”), că îngerul are o „boare acruță de laptematern” („Identități”), că „Nu din exces de puritate plâng îngeriiși nu-i auzi plângând./ Plâng/ fiindcă sângele lor de glicerină ede un singur fel/ și nu cunosc durerea de a fi pereche.”(„Nepereche”), că „Numai acela e înger care trece prin geamfără/ să-l spargă/ și-n clipa aceea când nu-l auzi ai și murit.”(„Conținuturi secrete”).

Încărcătura emoțională a poemului rezultă din intensitateatrăirii interioare, din contopirea stărilor: „Poemul meu e devas-tat/ de simțuri.” („Conținuturi secrete”). Credința e un procesasemănător celui de reproducere, o secvență a metamorfozeispirituale: „Adierea stârnită de un fluture mascul oprit o clipă/pe-o femelă/ și stă acolo cât hotărăște Dumnezeu/ Până devingestante rugăciunile noastre.” („Cum se nasc îngerii”).

Ideea învăluirii, a strategiei construirii unor cercuri concen-trice, a tehnicii bulgărelui de zăpadă, în care fiecare strat esteîmbogățit și completat de un altul, este ilustrată în poemul„Frig”: „Un copil desenează cu creta pe asfalt un copil/ darcopilului desenat îi este frig/ și atunci desenează împrejurul luiun înger./ Dar și îngerului desenat îi este frig/și atunci îl cuprindeîn conturul unui copil mai mare/ pe care-l îmbracă să-i țină cald/cu-n alt înger de puf/ închis la rându-i de un copil nemărginit.”Apariția ispitei în viața autorului tulbură acest echilibru al stra-turilor concentrice, protectoare: „În tot acest timp o femeie de-senează un șarpe/ împrejurul povestitorului.”

Un alt poem deosebit, o poveste despre cum, în goananoastră nebună pentru rezolvarea propriilor probleme exis-tențiale, ne uităm rădăcinile, este „Fotografii sepia”: „Oricât degrăbită ar fi goana noastră după durere/ ce bine-i să priveștiînapoi peste umăr/ spectrul/ ferestrelor tot mai vechi arborii totmai bătrâni/ fotografiile/ ovale sepia/ ale clanului tău.” Doar opermanentă rememorare a originii, a traseului parcurs, a de-venirii, poate face posibilă înțelegerea unor fenomene pro-funde, cum ar fi „arta pietrelor mari de a se sfărâma în tăcere/fără văicăreli fără convulsii fără ură.”

A doua parte a antologiei, „Evadări”, este reprezentată desecvențe lirice din timpul unor călătorii spre diverse destinații,

care dau și numele poemelor: „Florența”, „Londra”, „Stockholm”,„Paris”, „Toledo”, „Etna”, „Oslo”, „Veneția”, „Spre Rhodos”, „Provence”,„Lesbos”, „Yorkshire”, „New-York, 1980”, „Roma”, „Atena”, „FincaVigia/ Havana”, „Ierusalim” și „Amsterdam”.

„O bere acră ca veacul” este cea de-a treia parte a antologiei,una destul de consistentă cantitativ, purtând numele unuipoem din prima parte a volumului. Despre soarta ingrată a po-etului ne vorbește autorul în primul poem al acestei părți: „cumne-a hărăzit Dumnezeu/ greșindu-ne în mare mila lui/ Adicănoi/ noi poeții/ balastul/ ar trebui să ne ardem singuri pe rug.”.Cu o situație financiară precară, adeseori supuși fenomenuluide excludere, prizonieri ai cărților, poeții sunt niște condamnațiai destinului, ai sistemului social neprietenos: „Noi nu avem banide înmormântare./ Noi riscăm să rămânem pe afară./ Riscăm sărămânem prin biblioteci.”

Ideea luptei pentru putere, pentru supremație, pentrudeținerea adevărului absolut, cu tot ceea ce implică, lideri șisupuși, uzurpatori și uzurpați, vinovați și nevinovați, este ilus-trată exemplar în poemul „Profeții și turma”, unde concluzia dinfinal este edificatoare: „turma își urmează oarbă profeții/ cândiese la păscut din deșertul fierbinte// Își urmează oarbă profeții/până la sfârșitul veacurilor.”

Despre actul creației este și poemul „Dacă nu”, în care poe-tul devine un adevărat chirurg al ideilor: „E simplu: intri în textprin incizie./ E blitz. Te-ai așezat pe masa chirurgului/ îl simți cape un glonte./ sau nimic./ Scoală din morți și citește-l./ Dă-ți în-tâlnire cu el în cruce. Intersectează-l./ Ciocniți-vă. Rabdă-l.Rănește-l. Pansează-l./ Lasă-i-te victimă. Încearcă de o mie de/ori. Sau nimic. Sau totul. Și dacă/ nu și nu/ și nu/ dă-i cu tifla.”.

Despre trauma creației, despre suferința care îngheațăsimțurile și organele, despre impactul acesteia asupra întregiiființe a creatorului este și poemul „Sertarul”: „doar în sertarul cucheie/ doar în sertarul cu manuscrise mi s-a părut/ că-i frigca-ntre două/ stele din iad.// Și mâna din umăr mi-a înghețat.”

Un poem special îi este dedicat motanului Zoro, „un porto-caliu în sine dungat”, „Imperial. Enigmatic.”, „perla coroanei”,„viteazul din colivie”, „cârcotaș aventurier leneș”, „Cel mai lin-gușitor./ Cel mai gheară”, „octogenar”, „nemuritor ca și reginaaristocratică” („Motanul Zoro”).

Cea de-a patra parte, „Poemul sfâșiat”, cuprinde câteva frag-mente lirice, foarte concentrate, numerotate de la unu la 13,fiecare având câteva subpuncte: „Cal bătrân du-te la abator șispune-le că n-ai nevoie de ei” („1.”), „Moartea care umanizează:țipătul de plăcere al ierbii când e păscută de cerbi” („2.”), „Maiales toamna hematiile noastre cad din copaci” („4.”), „Pe minemă împinge din spate viitorul” („5.”), „Am pescuit păsări doar osingură dată și numai în râul care urcă” („9.”), etc.

Primul poem din ultima parte, ,,Întuneric progresiv”, trateazăaspectul îmbătrânirii, al trecerii progresive și iremediabile a tim-pului, din perspectiva creatorului: „N-am avut nevoie de tine nueu te-am chemat./ Mă învățasem cu mine așa cum eram.”, „Acumsoarele și-a pierdut frăgezimea și odată cu ea/ și prețul meu ascăzut”, „Tot mai des tâmpla atinge călcâiul lui Dumnezeu/ și astamă sperie.”, „Aprind lumina să văd dacă e întuneric/ într-adevărîntunericul e progresiv.” („Întuneric progresiv”).

O antologie despre poet și poem, despre eliberarea spiri -tuală înaintea unei morți iminente, „Terapia cu îngeri” este, în esența sa, o poveste a vindecării și a înălțării prin poezie.

www.revistaneuma.roRoman


��

Ţara fără trecutVASILE VIDICAN

Gravitatea volumului lui Adri -an Lesenciuc – Cimitirul eroi -lor (Editura Libris Editorial,Brașov, 2017) – trebuie pusă

nu atât pe seama formulei narative alesede autor, ea avându-și sorgintea mai de-grabă în universul însuși plăsmuit de ro-mancier. Pentru că altfel, scriitura și chiarunele situații expuse sunt redate cu umor,cu ironie voalată chiar; să nu uităm că vor-bim despre un roman al cărui fundal esteeminamente cazon.

Scriitorul imaginează între paginileacestei cărți o lume aparte, ale cărei to-ponime fac trimitere la țări și ținuturi exo-tice, dar care, prin tiparele comporta- mentale ale locuitorilor, prin periplul săuistoric, ne va duce inevitabil cu gândul lațara în care trăim. O Românie voalată vomdescoperi în Cimitirul eroilor, o țară care-șineagă propria istorie, ascunzând-o uitatăprin beciuri ale unor instituții ce-ar fi avuttocmai menirea de a o scoate la lumină.

Astfel că narațiunea este complexă,multistratificată, în centrul ei situându-seĀdam Ūrman, tânăr sublocotenent,proas păt numit în funcție la Școala Supe-rioară de război din Jhutibāb, instituție pecare o absolvise el însuși. Pasionat de is-torie, el încearcă să lămurească istoriaBheristanului, cercetând volume, fișând,scoțând la lumină documente vechi.Numai că demersul acesta se contopește,pe măsură ce înaintăm în lectură, cuîncercarea personajului de a-și păstra in-tacte propriile origini. Orfan de mamă, elface cunoștință cu rigorile militare de la ovârstă fragedă, fiind silit să-și abandonezecăminul și copilăria imediat după moar -tea mamei. Pasajul despărțirii de familierămâne cumva în mintea cititorului, eldefinind o anume latură a personajului(cea a obsesiei pentru certitudinea iden-titară) pe tot parcursul cărții. „Ādam îl îm-brățișă și plânse, plânse mult. Cât n-aapucat să plângă la înmormântarea ma -mei. După mamă, după copilărie. Dupătot ce îi era drag. După marea înspumată.Și s-a dus a doua zi, în zori, să se plimbepe țărm. Și s-a aruncat în mare și mare i-afost ușurarea când din cer au început săcadă primii stropi. Nimic, nimic nu se

putea compara cu acel leac miraculos,acum, la amputarea copilăriei, nimic poa -te decât uterul matern în care înotase,într-o similară compoziție de apă și săruri.”(p. 34)

Iar criza aceasta identitară, a cămi -nului lăsat în urmă, se manifestă, spu -neam, în entuziasmul cu care tânărulofițer cer cetează istoria Behristanului,țară a cărei cultură și istorie a fost din-totdeauna le gată de creșterea oilor. Dealtfel numele țării însuși s-ar traduceprin Țara Oilor. Astfel de detalii devinsemnificative în virtutea identificării co -respondențelor între această țară stra -nie și cea în care trăim noi.

Apatia și delăsarea locuitorilor aces-tor ținuturi pare să fie un efect al tăinuiriiistoriei, al măsluirii ei. Un popor care nu-și cunoaște istoria devine în timp, mane -vrabil, supus. Doar trecutul poate conferisens prezentului și viitorului. Privit dinaceastă lumină, gestul lui Ādam din Epi-logul cărții se încarcă de noi semnificații.Căutând prin hățișurile istoriei, el sfâr -șește prin a se întoarce la originile po -porului său, vocația pentru ascetism astrămoșilor bheristanezi fiind punctatăde câteva ori pe parcursul romanului.

Spirit lucid și aplecat înspre intros -pecție, personajul nu este un simplu mar-tor al burlescului cazon, ci un căutător alsensurilor lumii în care trăiește. La urmaurmei, Cimitirul eroilor este și un roman aldevenirii, al maturizării unui tânăr care, înciuda faptului că descoperă absurdullumii, își caută cu fervoare locul în ea.Vom descoperi în final că locul său nu eraînlăuntrul, ci în afara lumii.

Deși țara închipuită aici de Adrian Le -senciuc este una ternă, apăsată, supusă,scriitura nu se înscrie în aceeași tonalitate.Aș spune că volumul acesta ne propuneîn chip comod teme grave de meditație.Alături de textul aerisit, lipsit de sincope,aș menționa în acest context comicul lim-bajului (și cel de situație, firește) în frag-mentele care evocă întâmplări cazone.Iată descris un meci de fotbal la care par-ticipa comandantul unității. „Iar jocul pecare îl practica era așa numitul fotbal mi -litar – un sport în care, indiferent în ce

echipă te-ai fi aflat, scopul principal era săpasezi comandantului. Cadristul era arbi-tru și comentator în același timp. Își plim -ba burta rotundă pe marginea terenuluiși fluiera orice intenție de dribling a ad-versarului, sau orice pasă mai reușită.” (p. 85)

Se poate vorbi așadar despre douăfațete importante ale acestui roman: unaeste gravă, apăsătoare, deprimantă, ceface referire la poporul oprimat al Bheris-tanului, la zbuciumul personajului centraletc.; iar cealaltă este ludică, ea revelândabsurdul unui sistem militar fundamen-tat pe slugărnicie și supunere, mai multdecât pe disciplină și valori.

Una dintre întrebările care încolțesc înmintea lui Ādam (adeseori formulatăîntr-o formă sau alta în zilele noastre) încădin perioada petrecută în Liceul Militar,este „Ce este sistemul?” Prietena sa, Tal’atîi explică faptul că răspunsul nu estedeloc simplu. „Sistemul este mai mult deatât. Rolul unora și altora, indivizi sau so-cietăți, grupări de orientare politică, saureligioasă, sau culturală dacă vrei, esteinfim. La urnirea bolovanului istoriei puneumă rul poporul. Pun umărul toate po -poarele.” (p. 227) Dar sublocotenentul vaînțelege cu adevărat complexitatea apă -sătoare a unei soluții de-abia în momen-tul în care își va da seama că părinteleTabahan nu este nici el mai mult decât ounealtă prin care sunt eliminați cei carecaută cu adevărat răspunsuri.

Alături de referințele care s-au făcutdeja la volume care urmăresc o tematicăasemănătoare (Deșertul tătarilor sau Ge -neralul armatei moarte, de pildă) așadăuga și Orașul și câinii, al lui Llosa.Aceeași explorare a felului în care viațaîntr-un me diu închis (un liceu militar,bunăoară) te poate îndepărta și înstrăinade lumea de afară, de realitate.

Indiferent de perspectiva din care lec-turăm romanul lui Adrian Lesenciuc, el secitește cu plăcere. Compus din o suită deparabole care se suprapun și se com-pletează, cartea oferă imaginea unei lumice-și devine sieși cimitir în încercarea de aomite trecutul.



Mesajul creştin al lui Cain alungat în pustie, care structu-rează în profunzime toată poezia lui Dorin Ploscaru, începîndcu volumele de la mijlocul anilor ‘90, Să mori primăvara şiSîmbăta lui Lazăr, pînă la cele mai noi, Flaşneta, Peştele peuscat, Peştele albastru, Aurora Dreams, Nordul Extaticeste încă mai explicit în cea mai recentă carte, Cincizeci deierni pe Muntele Fuji (Editura Doxologia, 2017); aici, poetulcu har și preo tul de mir transfigurează istoria coborîrii celuicăzut în „prăpas tie“ nu pentru a se pierde,însă, ci pentru a se salva de acolo prin adu-cerea-aminte a paradisului de unde va fifost alungat, în lacrimi le rugăciunii iertării,alegînd „mărgăritarele credinţei“ din„marea sărată a acestei lumi“ cu „obrazulde salamandră“, a fariseilor, a celor care, ră-maşi în hainele lui Saul din Tars, se închi-puie pe ca lea Damascului, la întîlnirea cuEl: „I.am umplut în noaptea aceea/ toatesticlele, cu lacrimi/ de la izvorul din munţi/mi se mutase inima din partea stîngă/ înpartea dreaptă/ şi căram cu mine în sto-mac ca pe un făt/ piatra filosofală/ toţi măpărăsiseră, toţi fugeau de mine/ ca de unrîios/ «mort eram în inima lor»/ numai Tu,Bunule, nu M-ai lăsat/ numai Tu ai fost cumine acolo în prăpastie/ II.pe buze aveamurme de sare/ de pe obrazul de salaman-dră/ al lumii/ gustul să rat al pielii arămii/plînse acolo în pustie/ cu pletele ude demii/ de broboane/ cu barba răvăşită de talazurile mării/ plo-uat peste măsu ră peste faţa îndurerată/ duceam cu mine«marea sărată a acestei lumi»/ ca pe un stămbol de/ mărgări-tare/ care să-mi aducă aminte de/ paradisul pierdut“ (du-ceam cu mine «marea sărată a acestei lumi» ca pe unstămbol de mărgăritare).

Ceea ce caută Cain în pribegia sa şi poetul cu inima pecare o mută în partea dreaptă, arsă pe masa de scris sînt „su-fletul zilelor mele„ şi duhul din „carcera trupului“ cu pielea„arămie“ în dogoarea pustiei; aceasta este alternativa, singu -ra, la viața de plastic, într-o lume surpată, asemeni figurilor li-ri ce ale poemelor, într-o acroşantă simbolistică a năruiriitraiului de aici şi, în contrast, a încă nedescoperitelor orizon-turi ale vie ţii de dincolo: femeia cu faţa sfîşiată şi bătrînul cuchipul brăz dat de tristeţe sînt imaginile semnificative ale su-ferinţei împăcate: „văd şi aud faţa sfîşiată a acelei femei/ vădpînă-n rărunchi, pînă-n fibra ființei/ chipul bătrînului brăzdatde tristeţe/ nu e crispare, nu e rictus, nu e/ încruntare/ e linişteși e milă e bunătate pe/ faţa lui împăcată, pe obrazul său/ alb/

o dulce durere îmi pă trunde în vene/ ca un dulce venin/ măsleieşte, mă stoarce de vlagă/ îi văd ochii, îi văd privirea/ îi vădsilueta păşind în/ singurătate“ (e linişte şi e milă e bunătatepe faţa lui împăcată, pe obrazul său alb). Poezia lui DorinPloscaru creşte în tensiunea care se cre ează între polii uneiconstelaţii simbolice; mai întîi, peisajul unei lumi golite deconţinut, care trimite, din energia sa, mesajele dezolării: „(maibine ţi-ai muia picioarele-n apa gălbuie de la pîrîul verdelui)/

de plastilină mai bine spus. iată unghiile/de la degetele mîinii stîngi au crescut de-venind/ gheare şi pielea de la ră dăcinileunghiilor se/ descoamează semn/ al fireloralbe din musta ţa asta a ta/ anticomunistă/tot visezi vipere şi balauri aproape de fie-care dată/ tot vezi mai mereu printre geneîn semitrezvie/ flori de plastic, cuţite deplastic, furculiţe de plastic/ sticle de plas-tic, maşini de plastic, mîncare de/ plastic,/fotografii de plastic / viaţă de plastic/ da,cam abrazivă povestea asta a ta/ şi cam pa-tetic tonul acesta/ mai bine ţi-ai muia pi-cioarele-n apa/ gălbuie de la pîrîulverdelui/ să vezi cum ţi se cerne iarna/ prin-tre deşte/ şi toate mîlurile negre în care/ tescufunzi încet pîn’ la brîu mai întîi/ pîn’ lasubţiori mai apoi“ (viaţa de plastic). Faţăcu viaţa de plastic a celui „cu mustaţă anti-comunistă“, pierzîndu-se încet în mîlurilenegre ale „pîrîului verde“, în oglindă, poe-

tul plasează ceea ce aş numi spaţiul fiinţial, fixat în imagineastejarului din poemul ochiul meu se hodineşte pre stejar(„ochiul meu pre stejar se hodineşte/ pe fibra lui ca aţa/ corzide vioară/ întinse prin ploi pipăi cu degete moi/ fibrele steja-rului/ sub ropotul sau ticăitul/ ploii/ diafană transparentă/muzică a trunchiului/ bărbăţie urcînd/ vertical/ pentru a co-borî mai/ pe urmă orizontal“), dar, mai ales, în departele Nor-dului hiperborean, al muntelui, unde fiinţa (re)gă seşte zona sade identificare, raiul pierdut: „fericit, purtat pe aripi de/ îngeri/foşnet greu de brocarturi/ mîngîiat de boarea nop ţii şi/ cîn-tecul de lapte al/ dimineţii/ toată ziua fereastra odăii tale-ideschisă/ aşa cum dă ea drept/ înspre munte“, scrie DorinPloscaru în toată ziua fereastra odăii tale-i deschisă şi încă,mai departe, (re)trăind în Nordul extatic, cum spunea în urmăcu cîţiva ani: „aud foşnet de brocarturi cu tari parfumuri/ deherba basilica/ pe prispa cerdacului,/ adulmec esenţe de ce-tină venite din depar tele/ muntelui/ ţin în podul palmei jăra-tecul roşu al/ candelei de la troiţa bătrînă/ ce luminează înnoapte dar mai ales/ în dimineţi / brumării ca mieii de Paşti/

Poezia ca o rană arsă pe masa de scris

IOAN HOLBAN



tălăngile fac cercuri-cercuri în/ mi ne/ mă aşez hodinit-istovit/pe o piatră încălzită de/ soare/ cîtă frumuseţe şi bucuriezidit-ai!/ îşi deschid aripile/ buburuzele ro şii/ mierla priluie înmunte şi/ gîlgîie apa/ deasupra tuturor: soa rele dimineţii/ cîtălinişte, cîtă bucurie/ dăruitu-ne-ai, Doamne“ (ţin în podulpalmei jăratecul roşu al candelei de la troiţa bătrînă).

Imaginea paradisului pierdut, apoi, regăsit, se asociază, încartea lui Dorin Ploscaru, cu muntele şi cu o geografie filtratăprin discursul liric, unde se fixează amintitul spaţiu fiinţial; Fin-teuşu Mare, locul bine-cuvîntat în toată poezia lui Dorin Plos-caru, în simbolul serafimilor, al îngerilor de prim rang înierarhia cerească, cei care au şase aripi şi îşi ascund faţa cîndsînt înaintea lui Dumnezeu („ştergarele albe agăţate-atîrnate/pe umărul drept şi numai pe umărul drept/ deveni seră aripi/aripi de serafim/ cu care corul bărbătesc din finteuşu/ marezbura către tării/ acolo în şură toată lumea/ avea ştergare albeagăţate cu/ agrafă pe mîna dreaptă/ şi toţi parcă pluteau, zbu-rau,/ printre cîntări şi bună/ mireasmă/ albe le erau feţele calaptele/ albe le erau cămăşile ca îmbrăcă-mintea/ îngerilor/ albe le erau aripile/ parcăse pregătea în taină o nuntă/ o dănţuire înceru ri/ cu cetele arhanghelilor“ - şterga-rele albe agățate-atîrnate pe umăruldrept şi numai pe umărul drept deveni-seră aripi), Șomcuta Mare, Valea Chioaru-lui, drumurile şi pîrîul Dămucului, „cetateade sus“ a Șugăului, acolo unde e începutul,alfa şi omega, locul noii Geneze - în Mara-mureş, într-o lume mai aproape de cer pen-tru că se întoarce spre „elementar“ -, apoi,mina subterană de la Praid, moara cu cio-că nele de la Mărăneşti, într-un decor(aproape) bucolic al libertăţii şi luminii pure(„aud cîntecul morii cu/ ciocănele/ de lamărăneşti/ în sunetul de azur/ al ceruluibrăzdat de arşiţa amiezii/ de cîntul înalt şiclar al/ ciocîrliei/ dogoritoare/ pe marginide drum/ acelea şi flori albastre de cicoare/respirînd libertatea/ şi îndemnul la drum“ -cîntecul morii cu ciocănele de la mărăneşti), stîncile de peRarău şi cîrdul de lebede albe pe întinderea lacului de la Va-duri, în Munţii Neamţului - acesta e spaţiul de identificare alfiinţei inte rioare care regăseşte aici „pacea facerii lumii“,

ascensiunea spre înalt „pe scara lui ioan climax/ pe scara luiiacov“ şi, mai ales, lumina taborică; Fuji, în convenţia titluluicărţii, munţii Maramureşu lui şi Moldovei, în substanţa poe-melor sînt ipostazele Muntelui Tabor, ale Muntelui Luminatdin Evanghelii, paradisul regăsit din poezia lui Dorin Plos-caru: „S-a făcut, Doamne, iar/ toamnă în munţi/ păduri le sîntde aur/ străluminate în zori/ foşnetul de aramă de fag/ ori car-nea albă a mărului/ roşu/ din care muşc.../ precum aş muşcadin carnea/ pierdutului paradis/ S-a făcut, Doamne, iar/ searăîn munţi/ şi vin iernile albe/ peste singurătatea noastră/ paşiiagale mi-i port peste/ prin popoare de frunze/ luînd, purtîndpe palme/ violaceul pă durilor de brînduşe/ mii de culori stră-luminează/ pădurile,/ este toamnă, Doamne, iară/ în munţi şisufletul tremură/ de frumuseţe şi bucurie/ cînd aburii gurii/curg la vale cu apele/ clocotind“ (este toamnă, Doamne,iară în munţi).

Cincizeci de ierni pe Muntele Fuji spune povestea omu-lui care se va fi aflat în lumina taborică a mun telui; ca în acest

tulburător poem de rămas-bun, emoţio-nant prin filosofia vieţii/ morţii, prin ac-ceptarea marii trecerii după ce s-a lăsatpătruns de lumina din Taina Învierii: „voimuri liniştită în patul meu/ plutind ca unfulg peste ape/ mă voi ridica înspre cer/ca o lebădă/ bătînd tare din aripi/ nu-miva fi frică/ voi străbate cerurile cu/ toiagulîn mînă şi traista/ de pribegie în spate/străină pe faţa acestui/ pămînt/ voi muriliniştită între/ pereţii casei mele în/ lutuldin care am fost/ zidită întorcîndu-mă în/pămîntul omului meu din/ coasta căruiaam fost/ zămislită/ eu roaba lui Dum ne-zeu/ olimpia lu’ ionu’ filucului/ din fin-teuşu mare, comuna/ şomcuta mare,judeţu’ maramureş/ voi muri liniştită înpatul/ meu/ dormind somnul cel dulce/ almorţii dintîi/ nemaiavînd nici un regret/sau vreo părere de rău/ doar picăturile deploaie/ lăsîndu-le să curgă/ peste cuprin-

sul acestei lumi/ ca semn al aducerii-aminte“ (eu roaba luiDumnezeu olimpia lu’ ionu’ filucului din finteuşu ma re,comuna şomcuta mare, judeţu’ maramureş).

Dorin Ploscaru e un poet deplin. ��

www.revistaneuma.roCartea de proz[ 58


Antologia Noir de București,prima de acest gen la noi,realizată de Bogdan Hrib, unîmpătimit al literaturii de

gen, reunește 18 prozatori: Dănuț Un-gureanu, Daniel Octavian Bejan, MichaelHăulică, Ștefan D. Guță, Bogdan Hrib,Daniel Timariu, Ligia Enache, Horia Gâr-bea, Olga Delia Mateescu, Bogdan Teo -dorescu, Petru Berteanu, Lucia Verona,Tony Mott, Teodora Matei, Dan Rădoiu,Anamaria Ionescu, Silvia Chindea, Lu-cian-Dragoș Bogdan și prozele lor SF&F,thriller, policier, fiecare cu stilul său, cupoveștile sale, cu modul său de a înțe -lege epic genul.

A parcurge această antologie este cași cum ai vizita un castel fabulos. Eșticopleșit de ansamblu, curios de amă-nunte, atent la detalii, avid să deschizi șisă vezi toate încăperile, să admiri deco-rațiunile, aranjamentele, să compari sti -lul fiecăreia etc. La final, impresiileacu mulate se limpezesc și ceea cerămâne este o impresie copleșitoare deansamblu, la crearea căruia fiecare aremeritul său.

Antologia este justificată de BogdanHrib prin dragostea pentru București,oraș pe care uneori l-a iubit, alteori l-aurât, dar pe care nu l-a disprețuit nicio-dată; prin caracterul de „univers cu reguliproprii”, de „clasor de povești” și „malaxorde personalități”, dedicată, așadar, aces-tui București, „ca o speranță pentru vre-muri mai bune, mai cuminți și mai culte”.

Proiectul realizării unei astfel de an-tologii este mai vechi, cu intenție de -monstrativă. În urmă cu „câțiva ani”,împreună cu George Arion, o antologiecu numele Romania noir, „tradusă cugreu în engleză”, voia să arate străinilorcă și la noi se scrie bine mystery și thriller.Acest eșec a fost urmat de un altul,Bucharest noir. Nerealizate, proiectele aulăsat loc visului care, iată, se împlineștecu această antologie din 2017.

Cele 18 proze sunt grupate pe patrusecțiuni: D-ale poliției (șapte proze),Poveștile orașului (trei), „Detectivi” de Bu-curești (patru) și Întâmplări „civile” (pa -tru). Aceste povestiri sunt, spune Bog- dan Hrib, „foarte diverse în stil și în di-mensiuni”, cu personaje diferite, ca șisituațiile, acțiunea evoluând de la „umorla cruzime, de la povești cu aromă is-torică la anchete clasice”, toate alcătuind„un univers reprezentativ pentru viațade zi cu zi din capitală”, autorii benefici-ind de o „deplină libertate” pentru capoveștile lor să concureze realitatea.„Priviți în jur, s-ar putea să recunoaștețivreun personaj”, avertizează antologa-torul.

Întrucât genul policier are nevoie deun spațiu epic mai amplu, prozele scurtede gen nu sunt suficiente epic. De aceea,celelalte proze din celelalte trei secțiunisunt mai generoase atât cu subiectul, câtși cu posibilitățile de exprimare epică aleprozatorilor.

Crimă de cartier de Bogdan Hrib, in-clusă în prima secțiune, D-ale poliției, re-latează despre uciderea unui arhitect.Intriga polițistă este urmărită într-o acți-une plină de dinamismul unui dialogsprințar care reface povestea crimei dinaproape în aproape. Secvențele suntpiese într-un puzzle pe care inteligențadeductivă a comisarului șef Tony Deme-triade, ajutat de Anabela Păduraru, le re-constituie rapid și, cum se spune, în timputil.

Povestea lui Michael Hăulică, Gâtuldin Tei, îmbină policierul cu horrorul. Înreconstituirea crimei, el este interesatatât de secvențele logice ale anchetei,cât și de crearea unei tipologii. HomerGoian este, ca personaj, la limita fantas-ticului, sugerându-se că ar fi un nemu -ritor, de unde semnificația numeluiHo mer. Felix Ionescu, Haralambie Ignat,Amanda sunt văzuți nu numai în laturalor profesională, ci și în umanitatea lor,prin aluziile la viața personală, la relațiiledintre ei. Ritmul alert este susținut deoralitatea replicilor ce se succed naturalurmând imperativele anchetei.

Ligia Enache s-a contaminat de pasi-unea thrillerului de la Lucia Verona carei-a sugerat aventura scriiturii polițiste.Așa că scrie febril un roman de gen cu ti-tlul provizoriu De mână cu întunericul.Proza inclusă în acest volum, Care e visultău? se concentrează mai mult pe re-constituirea poveștii de viață decât pesuccedaneele crimei. Mobilul crimei de-rivă indirect din povestea de viață careinclude, în momente diferite ale viețiiCristinei, femeia ucisă, pe AlexandruMunteanu, bărbatul care a iubit-o sincertimp de douăzeci de ani și care se în-toarce din Canada pentru a afla detaliilemorții sale, pe Radu Crișan, soțul, și peGigi Briceag, amantul ucigaș. Subiectulare imprevizibilele lui, după cum are co-incidențe stranii, punând în ecuație petoți cei implicați. Finalul, prin moartea lui

Noir de București, aur epic de România

ANA DOBRE

www.revistaneuma.roCartea de proz[


Alexandru la partida de vânătoare,încheie trist povestea cu vânarea vână-torului.

În secțiunea Poveștile orașului, HoriaGârbea, scriitorul polivalent, figureazăcu Generația a treia, o proză cu accenteludice, amestec de ficțional și nonfic -țional în stil postmodernist, în care per-sonaje livrești – Pirgu, Pantazi, localizateîntr-un passé fictiv, în lumea crailor luiMateiu I. Caragiale, se amestecă în lu -mea reală a naratorului pentru a sugeraascendența neguroasă a lui Ștefan. Peacest fundal, prin tehnica povestirii înpovestire, este inserată povestea lui Șan-tia, criminalul de poveste. Din perspec-tive diferite, istoria lui, care duce până înaltă vreme asociată poveștii – vremeafabuloasă a lui Pazvantoglu, este prezen-tată de Pantazi și de Șantia însuși, carepune povara crimei pe seama unei ere -dități încărcate.

Horia Gârbea are plăcerea imensă ainvenției epice și tehnice. Timpul narativalternează trecutul îndepărtat, mitolo-gizant, vremea lui Pazvante chioru’, cucel apropiat, fundalul anilor șaptezeci,când Ceaușescu avea 60 de ani, inclu -zând aluzii la cutremurul din 1977 și di -sidența lui Paul Goma. Perspectivanarativă este dată de schimbările deseale unghiurilor narațiunii, naratorul ex-perimentând toate tipurile de narare: lapersoana I, a II-a, a III-a. Acest fapt relevăcă autorul este atent mai mult la scriiturădecât la subiect, adoptând ludicul, iro -nicul, intertextualitatea cu nonșalanțaunui povestitor căruia nu-i este străinnimic din ceea ce ține de epic.

Actriță și scriitoare, Olga Delia Ma-teescu este prezentă cu povestirea Fan-toma din Lacul Morii. Constituită prindialog, apoi prin înlănțuire de secvențe,planuri și destine, istoria acesta este maimult fantasy decât policier, narată cuplăcerea enormă de a se cufunda în ficți-une. Finalul închis, cu sugestia circula -rității și a metatextului, pune în cadrupostmodernist atât povestea, cât și plă -cerea autoarei de a textualiza nu numaiscrierea unei aventuri, ci și aventura scrii -turii.

Bătrâna și casa de Bogdan Teodo -rescu, o narațiune având ca fundal Bu-cureștiul anilor optzeci, inserează poves tea bătrânei în calvarul demolărilorordonate de Ceaușescu și al dramelordeduse din acestea. Fără o intrigă apa -rentă de policier sau thriller, Bătrâna șicasa amintește oarecum, până la unpunct, de nuvela Acasă a lui Fănuș Nea -gu, minus resemnarea bătrânei de acolo,ilustrând una dintre dramele Bucu -re știului, despre modul cum comunis-mul a deturnat și a distrus viețile unoroameni, condamnându-i la subdestin.Prima parte este o introducere pentru asugera nu numai o deturnare a destinu-lui, cât una interioară, psihologică. Frus-trările Cristianei adunate și sedimentateani în șir o conduc la crimă. Dar cele treicrime pe care le comite pentru a-și apăracasa, par a avea un simbolism ambiguu,putând fi echivalate cu crimele istoriei. Eun mod de a sugera cum istoria poatetransforma un inocent într-o bestie.

Din secțiunea a treia, „Detectivi” deBucurești, reținem povestirea lui Petru

Berteanu, Sub vrăbii și sub mierle șiCâteva momente din viața unui anticar deLucia Verona. Petru Berteanu imaginea -ză o crimă camuflată în sinucidere,„mirosită” de un martor nevăzător, carealege să rămână în lumea lui, ducând cuel acest secret învăluit în parfumul am-biguu Carons’ Poivre.

Lucia Verona are experiență în scrii -tura polițistă, mărturie stând prozele an-terioare: Crima de la jubileu, Moarteazboară la low-cost, Crime la festival, Crimăîn Centrul Vechi, Moartea vine la premieră.În antologie este prezentă cu Câteva mo-mente din viața unui anticar, povestire alcărei personaj este un picaro modern, unfel de Simon Templar dâmbovițean carelucrează pe cont propriu. Narațiuneaplină de suspansuri ține alert ritmul epicși în alertă pe cititor. Scriitura areaplomb, Lucia Verona fiind obișnuită cutoate secretele genului.

Dan Rădoiu cu proza Trafic de organefigurează în cea de-a patra secțiune, În-tâmplări „civile”. Acțiunea plasată înlumea interlopă nu mai are nimic dinfarmecul romanelor de odinioară alemahalelei. Fapte atroce, la limita dintrehorror, thriller și policier forțează imagi-nația și capacitatea cititorului de a su-porta grotescul, terifiantul, fiind, însă,perfect plauzibil în schema genului.

Antologia Noir de București își va afladesigur publicul, după cum și-a găsitlocul în tabloul literaturii române con-temporane. Succesul de public va fi ogaranție a faptului că era nevoie de oastfel de lucrare, dând autorilor bucuriaunui vis împlinit. ��

www.revistaneuma.roRomanele Neuma 60


Lectura, ca salată asortatăRADU-ILARION MUNTEANU

Sergiu Someşan se apropie devârsta senectă, dar păstreazăun nestâmpăr şăgalnic, ju -cân du-se de-a baba oarba cu

sine însuşi. În viaţă şi în literatură. Viaţa-iseamănă cu un paşaport de globe trot-ter, plin de ştampile de toate formele şiculorile. Se recomandă literar prin 2sigle: Fantasy şi SF. Am trecut de câtevaori pe lângă scrisul lui, nu ştiu dece num-am oprit. De pierdut am pierdut eu.Nu doar genul care-mi e familiar – şi afin-, deşi nu i-am mai frecventat bisericile,nu mai sunt defel la curent cu piaţa-i şipe care, după titluri, îl serveşte, dartonul titlurilor are şi o benefică şi abilăprovocare, ca o picătură de esenţă descorţişoară într-un cocktail de fructetropicale. Doar dublă de-ar fi doza ar dapoţiunii un gust amar.

Să scrii despre un roman care te-aamuzat copios, reuşind sa te enervezesimultan, în doza de care vorbeam,când nu i-ai mai citit omului nici un alttext, e un exerciţiu cu doza (mereu doza,e o cheie de lectură aici) lui de loterie.Iar când nu esti din fire gambler, provo-carea e şi mai jucăuşă. Din capul loculuieşti supus la stimuli opuşi. Numele au-torului, care spune ceva, coperta cu izde horror cam ieftin (bine găsită!) te în-deamnă să începi colecţia de cărţi pri -mite de la editura urmărită îndeaproapecu asta. Mai ales că-i singurul volum deproză. Titlul se armonizează cu graficacoperţii. L-ai lua ca un horror kitsch, ce-Iaia Comisarul şi blestemul sângelui, den-ai şti că nimic nu-i mai străin edituriiNeuma decât kitschul. Aburul discret deiritare e lesne de penetrat. Nu e pro priu -zis o parodiere a schemei poliţiste, e oabordare ludic-rafinată a acesteia. Căcimă încăpăţânez a ezita să alătur cuvin-tele gen şi poliţist când e vorba de lite -ratură.

Din primele pagini scena naraţiuniie populată cu două specii pe care amnevoie de unele eforturi ca sa le gust:poliţişti şi ţigani. Dar sunt descrişi cu unhaz zglobiu, neostentativ, chiar vagironic, încât dai paginile fără să observi.

De regulă toponimia în proza de ficţi-une e fie vagă, fie deformată, dar re -cognoscibilă. Autorul practică unahi bridă, Bucureştii unde e centrul şiBraşovul, unde e sediul brigăzii depoliţie, sunt denumite ca atare, dar lo-calitatea unde se petrece o parte imoor-tantă din acţiune e numită Lăcele. Încare cititorul recunoaşte lesne Săcele.Numele purtate de ţigani îi identificădrept ţigani maghiari, aspect la care nuse face nici o referire în text. Sau, poate,

amestecaţi. Ceea ce în zonele transil-vane cu populaţie de gen nu se întâm-plă. De altfel personajele respective,bulibaşa şi familia sa, nici nu vorbesc ex-plicit între ei în maghiară sau romani.Ceea ce ne duce cu gândul că respec-tiva comunitate e învăluită într-un aburoarecum abstract, singurul considerentcare funcţionează în naraţiune e origi -nea hindusă a ţiganilor. Care determi-nant are chiar importanţa esenţială. Caelement fantastic cheie. Un amănunt pecare-l treci ci vederea, dar care acen -tuează homeopathic humorul narativ ecă familia de ţigani din cenrul acţiunii senumeşte Gabor. Ceea ce, în toate argo-turile înseamnă… poliţist. Dar bulibaşa,prieten cu comisarul şef (nu el e eroul

intrigii poliţîste, nu el e comisarul de pecopertă) apelează, în disperare de cau -ză, la acest prieten al lui. Şi odată cu el eimplicată întreaga brigade.

Dar este romanul fantasy? Mai de-grabă unul realist, cu elemente fantasysi elemente humorist-satirice. Dar esteun roman? Da şi nu. Nu are structura ro-manului clasic, dar mai are romanul ac-tual structura celui clasic? Nu discutămlungimea, există texte narative de di-mensiunea unei nuvele mai ample caresunt, totuşi, romane. Dar e importantăclasificarea naraţiunii din perspecivătaxonomică? Mai degrabă nu. Căci cecontează e vioiciunea textului.

Pe co perta a IV-a, Horia Gârbea îl nu-meşte roman atipic, făra să-şi facă pro -bleme din taxonomie. Girantul literarsubliniză ilustrarea cu succes a proza-torului în mai multe specii, “de la ro-manul SF (nu ascund că prefer siglaSciFi) la povestirea fantasy până la epicarealistă”, neuitând să observe că “de-păşeşte limitele consecrate ale genuluipolicer”. E exact, e pertinent, e sintetic.Tocmai de aceea mâ întreb dacă s-arputea găsi o formulă înglobatoare, căcitextul e simultan toate astea. Şi mai eceva. Un sâmbure de fictiune politică.Mai exact elementul de ficţiune – pecare daca l-am dezvălui cititorilor cro -nicii înainte ca aceştia să fi citit carteaam rata, ratându-le lectura -, pe care sebazează partea de intrigă politistă areîndrăz neţe şi ascunse conotaţii politice.Să zicem brandul Someşan?

Toate? Atunci care să fie elementulSciFi? Penru a răspunde, trebuie să pre-cizez în ce sens consider noţiunea deele ment SciFi: în sensul definit de IsaacAsimov, care a cumulat calitatea de scrii-tor SciFi cu cea de doctor în biochimie.Adică un element de ficţiune compatibilcu tabloul ştiinţific general. Cu excepţiamodului fictiv de a funcţina respectivulelement în construcţia narativă, în resttrebuie să funcţioneze legile naturii.

Din această perspectivă, elemen-tul SciFi este mecanismul biologic alacelui bles tem al sângelui din titlu.

www.revistaneuma.roRomanele Neuma


Inclusiv selectivitatea acţiunii respec-tivului mecanism.

Autorul face, înainte de a începe săpovestească, obişnuita precizare că per-sonajele sale sunt imaginare, dar e posi-bil ca unele să fie recunoscute. Desigur,aria de recunoaştere e, în principiu, însituaţii similare, locală. Cititorul din Ti -mişoara, Sighet, ori Botoşani are sansemici să recunoască pe cineva. Şansacreşte mult pentru braşovean şi atingemaximul, aproape de certitudine, pen-tru locuitorul din Săcele. Chiar în paginaurmătoare notei autorului, titlul primu-lui capitol e transparent: Probleme înoraşul Lăcele. Când acţiunea începe a sedefini şi vizităm, alături de personaje (leprincipale) şatra ţigănească de la pe rife-ria Lăcelelor, organizată ca tabără turis-tică pe un proiect european, o cercetaresumară ne duce la cartierul Gârcini dinSăcele. Socotită, încă din 2010, cea mainumeroasă comunitate de ţigani dinRomânia. Şi care chiar acum, e obiectulunor demersuri ale autorităţilor muni -cipale, angajând structuri europene.

Ce procent dintre cititori va avea re-flexul cercetării, plecând de la trimitereatransparentă Săcele <-> Lăcele nu e oîntrebare pe care cronicarul şi-o pune, eo problemă de piaţă literară liberă. Darel are datoria să evidenţieze corelareaficţiunii cu realitatea, interpretând notaautorului.

Ajungem, astfel, la concluzia că per-sonajul colectiv al romanului este toc-mai comunitatea ţigănească din Lăcele.Nu avem date care să stabilească or-dinea cronologică realitate <-> ficţiune.Demersurile, salutare dar târzii, ale au-torităţilor din Săcele se derulează în2017, iar romanul apare în acelaşi an.Dar indiferent de ordine, romanul capă -tă interes public dincolo de sfera pur li -terară. Iar din această perspectivă, scrierea şi publicarea romanului merită salu-tate. Scriitor şi editor sunt solidar cu -prinşi în gestul logic de apreciere alcronicarului. Cât priveşte ordinea eveni-mentelor, presupunera firească e de aaplica maxima post hoc, ergo propter hoc.

Interesat sau nu de a populariza de-mersurile de promovare a integrăriiunor comunităţi mai mult sau mai puţinproblematice, autorul a folosit cea maifericită – şi cea mai eficientă – panopliede mijloace literare. Cum s-a precizatmai sus, pentru a evita să ne repetăm.

Efectul e o lectură nu doar antrenantă,ci de-a dreptul admirabilă.

Hibridul între fantasy/SciFi şi policiera fost abordat de mulţi autori consacraţiai genului. Dar poate că cel mai largcunoscut e Isaac Asimov. Nu doar înseriile ieftine, cu eroul cam de bandăde-senată Lucky Skywalker, ci chiar în ci-clurile majore. Primele 3 romane dinsaga roboţilor (Cavernele de oţel, Soarelegol, Roboţii de pe Aurora) au ambalajpoliţist. Dar asta se întâmpla cu deja maibine de o generaţie în urmă. Intrigapoliţistă, cerută, nu doar justificată, deo parte din personaje, membrii unui de-partment al poliţiei braşovene e soluţiaideală pentru punerea în valoare atemei romanului. Iar inserturile fictive(care, asta putem repeta, pentru a sub-

linia) sunt elementul SciFi identificat şielementele de ficţiune politică jacă rolde catalizator.

O anume nuanţă cere abordare des -chisă. Spuneam că tonul scriiturii e zglo-biu. Dar are o decelabilă nuanţă ironică.Ce şade bine şi adaugă un spor la fel dedecelabil tuturor efectelor. Se potriveştedoza de ironie cu promo varea, în planliterar dar nu exclusiv, a unui proiect so-cial benefic? Numai fanaticii corectitu-dinii politice, care fie n-au simtulhumorului, fie l-au pierdut, ar avea deamendat. Risc neglijabil. Aceş tia auşanse ca şi nule de a sesiza nuanţa iro -nică. Dar şi ironia, altfel bine voitare,serveşte scopului. E o calitate supli-mentară a textului.

Să revenim, în final, la personaje. In-vitaţi, potenţial, de autor, prin nota pretextuală. Practice nu există text introdusprintr-un atare avertisment auctorial,care să nu atragă atenţia cititorului(obligat să fie) atent. Amuzante, cutoată drama repetitivă, care declan -şează cercetarea poliţistă, privite custropul de ironie amabilă, realiste caschemă, personajele nu au adâncimepsihologică. Se situează undeva întrebanda desenată, sau desenele animateşi schiţele satirice. Dar, spre deosebirede tipologia generalizantă din prozascurtă (O. Hen ry, Saki, nu mai vorbim deCaragiale), ele au aici o arie de reprezen-tativitate mo -derată. Departe de a fi undefect, personalitatea personajelor (sic)lui Sergiu Someşan din acest roman ecalibrată farmaceutic în armonie cu scri-itura.

Dar se mai naşte o problemă. În ro-manul clasic, structura psihologică apersonajelor e una din condtiţiile defi -nitorii. În cadrul complexităţi universu-lui romanesc. Că romanul, ca specielite rară, s-a diversificat, nu numai înpostmodernism, e un loc comun. Încă în1958, romanul lui Dürrenmatt, Făgă-duiala, poartă subtitlul Requiem pentruromanul poliţist. Iar structura romanului,dincolo de stilul sec, cu humor negru,are personaje comparabil de bidimen-sionale. Tocmai acest aspect desparteromanul poliţst european de vârf (Aga -tha Christie, sir Arthur Conan Doyle), cuun schematism abstract, dus la limită,de cel american din aceeaşi epocă (Ray-mond Chandler, Philip Macdonald) cuaccentuate conotaţii sociale. Al cărorefect e înzestrarea personajelor cu unanume relief. Acelaşi subtitlu apare laun alt roman, Asasinul moare primul, deAndré Würmser (1946, reeditat în 1963,tradus în româneşte în aceeaşi pe-rioadă). Un roman parodic. Referirea lacare apare într-o cronică a semnataruluiacestor rânduri, la romanul textua list allui Petru Cimpoieşu. Apărută la vremeasa în rubrica Ateier a portalului Liter-Net.ro şi preluată ulterior în volu-mul Meseria de cititor (Editura Neuma,Cluj, 2016, pag 34).

Să lăsăm, la urma urmei, clasificareataxonomică a romanului lui Sergiu So -meşan pe seama teoreticienilor literarişi să filtrăm spre cititori savoarea lecturiiacestuia. ��

www.revistaneuma.roDebut Neuma 62


Cu volumul Reluare în RAI, Editura NEUMA, Cluj-Napoca, 2017, Clarei Tîrcă i se deschide larg poartapoeziei. Entuziasmul său sincer, capacitatea afec-tivă, trăirea plenară a unor înalte sentimente și o re-

torică neconvențională surprind miracolul existenței: ,,sunt lajumătatea/ timpului,/ între vara lumii/ și vara mea./ nu există/indicatoare/ pe drumurile/ acestor anotimpuri/ tinere,/ deaceea,/ stau la răscruce/ și aștept/ soarele;/ căldura lui/ vaîmpinge din spate/ căldura mea” (Măsură, pag.85).

Cea dintâi remarcă pe care o facem, înainte de a desluși în cemăsură stările lirice au avut o influență decisivă asupra creații-lor sale poetice, este aceea că omul Clara Tîrcă trăiește cu in-tensitate în paginile cărții, ea însăși fiind în ipostaza de creator,bine conturat, întregul volum fiind scris la per-soana întâi, cu darul de a capta, definitiv, inte-resul cititorului și de a-i menține, în perma- nență, trează, curiozitatea și bucuria lecturii:,,inspirația mea/ abia s-a trezit din somn:/ îșitrosnește oasele,/ își plimbă amețită/ pijamaualargă,/ își șterge somnul/ din privire/ își soarbecafeaua rece…/ Va munci/ cu siguranță/ azi/fără mine” ( Creație, pag.30).

Motivul central, explicit sau implicit, al po-emelor, este cuvântul. El constituie nucleul înjurul căruia gravitează poemele și reprezintăunitatea de măsură a treptelor parcursului lit-erar-artistic, aspirând la o evoluție evidentă:,,cuvintele/ sunt ca șopârlele:/ le tai un capăt/și el crește la loc/ la fel de ascuțit/ și flămând/de lumină/ (ca să-și încălzească/ sângele rece/din sensuri)/ cuvântul nu moare/ doar/ o sin-gură dată… “ (Viață, pag.121).

Descoperim în poemele Clarei Tîrcă trăiri intense, arderi in-terioare, intuiții artistice misterioase, ce permit cititorului să-șidea frâu liber imaginației, dar și multiplelor posibilități de in-terpretare: ,,habar nu aveam/ ce greu/ este să culci/ doi îngeri/deodată:/ se zbat./ vor povești/ la lumina neonului/ de pestradă,/ pun întrebări cu voce tare/ (să sperie somnul),/ nu auloc în pat/ (oricât ar fi de mare),/ trag toată plapuma/ (ca sătremuri covrig)/ ipoteza s-a verificat: îngerii nu dorm în pat,/ leațipește aripa stângă,/ de mila celui care/ le cuvântă” (Rime tar-dive, pag.7).

Semnele de înzestrare cu har poetic sunt evidente și în pro-cesul stilizării mesajului pentru a cristaliza cu maximă fidelitateideea, starea ori sentimental: ,,Doamne, vreau să cumpăr/ o bu-cată de pământ în cer!/ Tu ai putea veni des/ în vizită,/ am sta devorbă/ (cum n-am făcut-o înainte),/ mi-aș construe o căsuță/ încartierul cu primăvară/ și râuri multe/ (să semene cu acasă)./Ne-am așeza la masă/ pe prispă/ și am privi/ cum zboară îngerii/seara în cuiburi./ Ca să-ți dau teren în cer, /îți trebuie o găleatăde cer pe pământ!” (Negociere, pag.53)

Amprentate de un timbru personal, poemele biruie banalul,în încercarea de a defini spațiul idealității către care aspiră, prindisponibilități afective și expresive. Într-un deliberat joc al cu-vintelor, spontan, dar sigur și concentrat, mărturisește: ,,o să spuică nu am existat,/ că ai citit o carte/ despre o femeie ciudată/care semăna bine/ cu mine-/se îndoia de fiecare pauză/ dintrecuvintele tale,/ repeta întrebările/ și inventa expresii,/ când eralună plină,/ nu putea dormi/ (ADN-ul de vârcolac/ îi scotea poe-zia/ din sânge/ și o plimba sălbatic/ prin noapte)/ știi ceva?/ nute cunosc!/ versurilor mele/ le place/ lumina” (Coincidență,pag.114).

Un permanent conflict interior, transferat către afară, parti-cularizează fulgurațiile Clarei Tîrcă, axate pe o înțelepciune bine

reliefată stilistic, grație unui limbaj aparentsimplu, dar mereu grav prin adevărurile ex-primate:,,trebuie să caut/ răspunsuri/ maibune/ pentru tăcerile tale,/ să interpun/ cevamai mare/ între flacăra/ ce-mi fierbe/ mintea/și zăpada/ ce cade/ ca o întrebare/ amânatăprea mult./ nu ai unde/ să fugi/ de cuvinte;/ele nu îmbătrânesc/ când așteaptă” (Senec-tute, pag.22).

Construcțiile expresivității, imprevizibile,nu doar la nivel tematic, ci și la nivel știlistic,dau o nouă calitate poemelor: ,,mă afund/ înasfalt/ ca-ntr-o oală/ în care fierbea mama/melci/ pentru salata/ cu ceapă verde/ a co-pilăriei./ nu mă doare/ spațiul care trece/ prinmine/ și iese pe cealaltă/ parte/ curățat detrecut…/ timpul mă doare/ pentru că aregheare” (Salată cu melci, pag 65).

Clara Târcă nu vrea să semene cu nimeni,chiar dacă temele și moivele literare sunt universale. Ea are ogravitate când scrie, izvorâtă din convingerea că materialitateacuvântului este unică în universul uman: ,,nu am răbdare/ să serotunjească/ cuvintele în mâna mea/ să se așeze./ să li se rume-nească/ pielea pe spate./ mă grăbesc/ să le arunc/ neterminate/în vânt/ și zborul/ nu le mai/ prinde/ niciodată/ din urmă”(Poate, pag.103).

Fluxul gândirii, suprapus pe cel al rostirii, validează un modde a fi, bucuria existenței cristalizată într-o creație lirică de es-en ță, promițătoare: ,,trebuie să învăț/ să merg/ cu capul pespate/ și ochii în sus,/ să-mi redefinesc/ ideea de echilibru,/ sănegociez cu urechile mele/ cum să-și depoziteze/ lichidul acela/care oprește/ pământul să se învârtească/ și-n mintea mea./ dru-mul îmi va obosi/ tălpile,/ va rupe mușchii gleznelor mele,/ iarsufletul va respira,/ fără mască de gaza,/ cerul” (Mers, pag. 107).

Reluare în RAI este, după părerea mea, o carte despre carevom mai auzi, pentru că ea marchează un început promițător alunei tinere care a bătut la poarta poeziei și i s-a deschis, ClaraTîrcă! Statornicirea în RAI-ul poeziei numai de ea depinde!

Repere liriceNICOLETA MILEA

��

www.revistaneuma.roCartea de proz[


��

Cu fiecare roman pe care îl scrie, Doina Ruști își sur-prinde cititorii. Subiectele abordate sunt variate, lafel și grila în care se construiește epicul. Detașarea,actualitatea viziunii și tactica unei narațiuni tranș-

ante, vii, cultivând inteligent ironia, aluzia, elasticitatea limba-jului, caracterizează romanele sale, multe dintre acestea fiind șitraduse: Omulețul roșu (2004), Zogru (2006), Fantoma din moară(2008), Lizoanca la 11 ani (2009), Mămica la două albăstrele(2011), Manuscrisul fanariot (2015), Mâța Vinerii (2017) ș.a. Unexperiment nou îl constituie și recentul roman, Logodnica (Po-lirom, 2017), în care autoarea transcrie experiența amoroasătrăită de regizorul norvegian, de origine britanică, David Kin-sella, cu o tânără jurnalistă din Republica Moldova. Povesteaeste dublu direcționată nu doar spre cei doi parteneri, ci și sprelumile pe care ei le reprezintă și între care există diferențe fra-pante.

Cartea propune doi naratori, respectiv două perspective:prima îi aparține lui David și pare destul de convingătoare, însăintervenția Alisei deplasează radical și just centrul de greutateal unei relații întru totul nefericite și cu atât mai incomode. Re-latarea lui David evidențiază un caz tipic: un regizor străin se în-drăgostește de o tânără de peste Prut, întâlnită în cadrul unorfilmări, iar aceasta îi acceptă compania pentru a-l stoarce debani. Însă ceea ce se construiește în prima parte, se demoleazăîn a doua, unde Alisa contracarează analiza minuțioasă a pove-știi de iubire cu propria versiune, una și mai tulburătoare. Dincele două unghiuri, povestea crește în imaginarul cititorului,complicându-se treptat nu doar situațiile în care personajelesunt puse, ci și substratul tematic. Background-ul celor douăbiografii pune în lumina reflectorului mentalități și civilizații di-ferite care determină, la rândul lor, comportamente sociale,afective și psihologice incompatibile. Apoi, în tentația de a do-mina, occidentalul are mereu conștiința superiorității. Domina-ția lui e de ordin material, e palpabilă și vehementă, vizeazăconfortul, obișnuința, dependența: ,,dar orice confort se plă-tește. Cine crede că poate să ia și să fugă se înșală amarnic. Șoa-recele care fură câte puțin din momeala lăsată pe lângă o cursă,cu timpul, nu doar că devine dependent de micul său furtișag,dar fără s-o știe se schimbă. Nu mai e cum vrea el să fie, ci cumvrea stăpânul firimiturii de brânză.”

De aici, întrebările problematizante pe care le ridică roma-nul. Cine conduce acest joc în care victima aparentă părea stră-inul generos și îndrăgostit? Cât de fragilă este linia ce despartevictima de abuzatorul său? Cum ajungi la adevăr într-o socie-tate în care mesajul și-a pierdut valoarea, valabilitatea, iar min-ciuna colcăie în spatele oricărei imagini frumoase, aparentcredibile. Ce ascunde mirajul Occidentului? Și așa mai departe.Diversele medii surprinse de ochiul critic al Alisei dezvăluie olume agonică, fără niciun reper de moralitate, o junglă umanăîn care singura certitudine rămâne compromisul. Se subînțe-lege că și-n cazul Alisei, acesta funcționează din plin, venind ca

o pecete a instabilității destinului ei. E o parte din ființa sa, im-previzibilă, complicată, neîncrezătoare. E în bagajul ei emoțio-nal de copil părăsit și crescut în condiții precare. De aceea,statutul de ,,logodnică” i se potrivește perfect, căci o defineșteneașezarea, fuga perpetuă spre ceva neatins, în fapt o rotire încercul vicios al unei existențe limitate la sărăcie, iubiri și priete-nii suspecte, o aspirantă la o lume mai bună, chiar o eternă ilu-zie și pentru David.

În ochii occidentalului, lumea din care vine Alisa poate apă-rea de-a dreptul neverosimilă, ca un fum, ca un gând încețoșatde dorință și orgoliu. Înțelegând cu greu ce i se întâmplă, Davidnu poate rămâne lucid. În ciuda evidențelor, Alisa îl atrage cuceva imponderabil, volatil, cu misterul ființei și lumii ei, deve-nind o dureroasă obsesie, întreținută de așteptare și suspiciune.Din acest cerc, autoalimentat de gesturi prost înțelese, de ana-lize și interpretări pe cont propriu, eroul nu poate ieși. Răzbu-narea survine ca o schimbare de atitudine, dar nu aducedeznodământul relației din care lipsea pur și simplu chimia.,,După prima noapte, am știut că n-o să-l pot iubi niciodată. Întrenoi nu erau micile vise care se caută disperate ori cum se zice:nu era niciun pic de chimie. Eram două bucăți de carne nepo-trivite... avea un miros străin, avea un gust care nu-mi făcea bine.Avea gesturi care nu erau făcute pentru creierul meu.” – noteazăAlisa.

Mediul profesional al eroilor creează o breșă spre un alt as-pect de prim-plan al vieții contemporane – imaginea, sub toateformele ei de manifestare: TV, facebook, cinematografie. Cu câto persoană este mai expusă, cu atât viața îi poate fi ruinată cu unsimplu click. Avantajul ,,celebrității” este unul subversiv, acapa-rează intimitatea și Alisa o știe mai bine decât oricine. CândDavid Kinsella face publică povestea lor, se comportă din nou caun străin care nu înțelege proporțiile unui astfel de gest în lumeamică a Chișinăului.

Prin ochii Alisei, se propune observarea avidă a lumii, a oa-menilor. Un caz special în roman îl constituie prietenia cu Iulica,a cărei influență este covârșitoare, dar nu definitivă, căci până șiaceastă iluzie se destramă. Așa, ca-n viața reală! Singură, la ca-pătul lumii, în Vietnam, după o nouă trădare, Alisa știe că pen-tru ea mai bate o singură inimă. Ce urmează, se subînțelege.

Vitalitatea personajului feminin rezidă și în capacitatea de aprinde într-un limbaj plastic și precis conturul existenței de zicu zi, ca și experiențele unui trecut împovărat de umilințe. Gân-dul sfredelitor al Alisei se așterne în pagină cu spontaneitate șisubtilă voluptate. E modul ei de a înțelege ceea ce i se întâmplă,e modul ei de a-și vorbi, de a pricepe vârtejul lumii în care rătă-cește, fiind mereu lovită de valul neșansei. Și totuși, de fiecaredată, tânăra femeie aruncă în jocul supraviețuirii noi și noi re-surse. Confesiunea ei demolează perspective și deschide textulromanului spre noi subtilități stilistice ș tematice. Prin Logod-nica, Doina Ruști reușește să surprindă, frapant și memorabil,manifestările umanului din realitatea imediată.

MONICA GROSU

Logodnica îndepărtată

Poetă canadiană de expresiefranceză, de prestigiu inter-naţional, autoare a peste 30de cărţi de poezie/ proză poe-

tică, 15 cărţi de critică, Hélène Dorion estetradusă şi publicată în peste 15 ţări, dis-tinsă cu numeroase premii. Printre celemai importante menţionăm: premiul„Gu vernatorului general al Canadei”, pre-miul „Mallarmé”, premiul „Charles-Vildracal Societăţii Oamenilor de Litere dinFranţa”, premiul „Anne-Hébert”, premiuleuropean „Léoplold-Senghor”, premiul„Aliénor”, premiul inter- naţional de poe-zie „Wallonie-Bruxelles”, Premiul „Socie -tăţii Scriitorilor Francofoni din America”,premiul Festivalului internaţional de poe-zie de la Oradea. Poet şi critic, Hélène Do-rion a fost redactor la diverse reviste dinCanada, Franţa, Belgia, România („Cro-nica”), director de editură canadiană (Édi-tions du Noroît, 1999-2000) şi animatorde ateliere literare.

În 2016 publică antologia bilingvăfranco-română D’argile et de souffle/ De -spre lut şi suflare la editura Ars Longa dinIaşi. Traducerea în română aparţine cu-noscutei poete şi traducătoare canadiene,de origine română, Flavia Cosma, ea însăşirecompensată cu numeroase premii.Titlultrimite spre fragilitatea fiinţei umane acărei viaţă e asemenea unui suflu în tre-cerea ei prin lumină spre neant. Cartea cu-prinde o selecţie de poeme scrise între1983-2000, structurată în şase părţi echili-brate (Coridoarele timpului, Vântul, dezor-dinea, uitarea, Poduri şi pulberi, Stărilereliefului, Fragmente de zi, Totul redevinefragil), trepte de conştientizare a par -cursului ontic al fiinei umane. O poezie re-flexivă despre viaţă/ moarte, memorie/uitare, prezenţă/ absenţă, bucurie/ durere,despre iubire şi menirea cuvântului; o îm-binare de versuri/ proză poetică, de omare sensibilitate şi sfâşiere lăuntrică, des-pre descoperirea rupturilor, absenţei, vi-dului.

Cum să rezişti timpului ce uzurpă fi-inţe, lucruri, însăşi memoria lor? Cum săsmulgi neantului efemerul trăirilor, clipelede lumină înainte de-a fi înghiţite de te-nebre, cum să păstrezi ceva din vârtejul şifrumuseţea vieţii? Prin vocea eului poe-tic, definit în relaţie cu limita, timpul hă-răzit omului pe pământ: „o particulă dealtundeva şi de demult; o dorinţă provi-zorie a universului; un parcurs posibil altimpului. Poate că nu sunt decât atât“.

Viaţa e freamăt continuu, emoţie, iu-bire, o clipă de lumină sub ameninţareapermanentă a „vidului pe care-l fixăm cuprivirea din ce în ce mai mult cău tând săne prăvălim în el”. E totodată ruptură in-terioară, durere, amintire, refuzul morţii,memoria viului în conştiinţa celuilalt,transferată în cuvânt: „Un nume va lipsipentru totdeauna, şi eu scriu în interiorulacestei absenţe fără ieşire şi pe care n-amputut să o uit”.

Cum să rezişti conştiinţei neantului,distrugerii operate de timp? Doar refu-zând să uiţi, căutând urmele luminii înamintiri dureroase, construind punţi in-terioare peste timpuri străine, fiindcă „în-tunericul este fărâmiţarea luminii”: „În- cerc să smulg o fărâmă de viaţă uitării. Săscriu de acum înainte pentru a nu uita”.

Falia, ruptura e absenţa celuilalt, orană niciodată vindecată, „un gol fărăfund” peste care „sfârşim prin a aşeza odragoste”, devenită memorie în încerca-rea de-a învinge timpul: „Trăiesc alături detine în ceea ce continuă să se întâmple”.În raport cu timpul infinit, viaţa este oclipă, „o incizie în timpul” ce nu poate fisuspendat, vocaţia sa e distugerea. Per-sistă doar amintirea celuilalt şi dorinţa de-a eterniza viul, acele prezenţe deveniteabsenţe în noi, conştiinţa sfâ şietoare a fra-gilităţii fiinţei:„Sfârşim prin a simţi timpul/care ne apleacă privirea/ şi care încet sereînchide, ca o rană/ despre care nu maiştim cum să vorbim”.

Viaţa/ memoria ei, o îngemănare delumini/ umbre, se convertesc într-un du-reros cânt poetic închinat frumosului efe-mer în poemele din finalul antologiei.

Timpului monstruos ce curmă suflarea şine preface în lut, reîntoarcându-ne la ori-gini, poeta îi opune cuvântul care cele-brează „amprenta albastrului”, prezenţanoastră în lume: „Nicio respiraţie doar cu-loarea/ lumii pe foaia subţire.// Albastrulpe care-l întindem/ până la epuizare,până la/ neputinţa de a-l depăşi/ acest al-bastru care trage după sine totul: //marea, orizontul, privirea. // Cine mai ştieşi ce-am mai uitat”.

D’argile et de souffle/ Despre lut şi su-flare este o carte tulburătoare despre du-rerea trecerii şi refuzul morţii, fragilitateafiinţei de lut şi căutarea luminii din palpi-tul vieţii, despre încercarea de-a prin de încuvânt eternitatea din lucruri.

Poemele în franceză ale Hélène-ei Do-rion îşi regăsesc sensurile profunde în tăl-măcirea lor sensibilă şi plină de înţelegereîn limba română, prin vocea unei poetepentru care româna e limbă maternă, iarfranceza şi engleza limbi de adopţie, carei-au permis Flaviei Cosma să descopere şisă trăiască în multiple culturi. Cele douăpoete canadiene rezonea ză prin sensibi-lite şi viziune, iar franceza le oferă şansaînţelegerii şi trăirii sub semnul poeziei.Flavia Cosma nu este o simplă traducă-toare, pentru ea tălmăcirea în limba ro-mână înseam nă revinere la matcă, laidentitatea culturală matrice.

SONIA ELVIREANU

Despre timp şifragilitatea fiinţei

www.revistaneuma.roCartea str[in[ 64


��

www.revistaneuma.roAnchet[


IRINA PETRAŞNu aştept s-o scrie alţii

În ce mă priveşte, problema e căn-am cum citi toate cărţile care s-auscris deja pe teme care mă intere-sează. Am avut mereu un statut pri -vilegiat la bibliotecile la care am fostabonată de-a lungul anilor şi amputut rătăci în voie prin largi, adânci,

labirintice depozite de carte. Prin urmare, am contractat detimpuriu şi pentru totdeauna tristeţea de a nu putea cuprindetotul şi urgenţa de a citi cât mai mult în scurta mea viaţă demuritoare. Mai sunt nenumărate cărţi de literatură, cosmolo-gie, filosofie, artă pe care aş vrea să le citesc şi timpul nu mălasă. Şi, fără intervenţia mea expresă, apar zi de zi altele noi.

Aşadar, nu „comand” aici o carte nouă. Încă una. Dacă celedeja scrise nu-mi convin în întregime, scriu eu însămi ocarte/o cărticică, nu aştept s-o scrie alţii. Aşa s-au ivit cărţilemele despre ştiinţa morţii, despre limba română, desprelocuire, despre vise. Dacă aş crede că există vreo şansă derăspuns la cererea mea, aş comanda mai degrabă o postațăde timp în plus.

LIVIU IOAN STOICIUO mare problemă: manipularea și falsificarea istoriei

Dumnezeule mare, ar trebui săfiu în stare să acopăr întregul stocde carte dintotdeauna să pot sărăs pund la întrebarea „Ce carte

care încă nu s-a scris ați dori să citiți?”. Iar eu, care citesc înfiecare zi câte ceva, nu mă pot lăuda nici cu faptul că mi-amterminat de citit propria bibliotecă, cu cărți adunate într-oviață (și e exclus să o pot termina de citit; am totuși 68 deani). Lasă că nici n-aș fi tentat să epuizez, la o adică, nicimăcar în vis, producția de carte la zi (în condițiile în carefiecare țară europeană, să rămân doar la Europa, publică miide cărți de proză și poezie originale anual; nu mai pun lasocoteală cartea non-fic țiune; o citire a lor în original sau otraducere a lor „instantanee” e de neimaginat)… Cine naibapoate ști ce nu s-a scris și s-a publicat? Nici nu e cazul să-mi

bat capul. Să vă spun doar de ce am eu nevoie în România,azi — un exemplu: sunt enervat la culme că nu s-a actuali -zat „Istoria României în date” (am o ediție rămasă în 1971,coordonată de Constantin C. Giurescu; de literatură seocupa Dan Zamfirescu). Avem o mare problemă cu manipu -larea și falsificarea istoriei de către cenzura comunistă. Artrebui reluat totul la nivel de interpretare istorică măcar dela desființarea regatului României. Las la o parte faptul cădupă Revoluție nu avem un nomenclator al evenimentelor(o tentativă a avut Domnița Ștefănescu în acest sens,punând cap la cap date adunate din presă, dar nu acoperădecât partea politică, în principal; interesante sunt și volu -mele de cronologie literară selectivă edi tate de Academie,apărute la MNLR). Altfel, dinspre scriitori mă aștept să fiusurprins, în general, când le citesc o carte de proză saupoezie, de parcă nu s-ar mai fi scris așa ceva până la ei; îndefinitiv, în asta constă originalitatea, talentul, „capacitateade creație”.

OLIMPIU NUȘFELEANPierdut în Biblioteca din Alexandria

E aproape imposibil să spun cecarte aș dori neapărat să citesc. Dece? Pentru că, întîi de toate, punela încercarea orgoliul meu de scri-

itor. Ar trebui să spun că aș dori să citesc cea mai grozavăcarte pe care nu am scris-o și pe care, poate, aș avea inspi-rația s-o scriu într-o zi. Sau cartea pe care ar scri-o prietenulmeu, scriitorul, în cazul că ar exista prietenii literare... Arputea fi cartea pe care un scriitor, undeva în lume, chiteștesă o scrie, temător eu că s-ar putea ca să nu ajung la ea, fiecă ar fi scrisă într-o limbă pe care nu o cunosc, fie că arputea fi ratată de vreun traducător... Și apoi poți fi la zi cufluxul de romane care proliferează zilnic?

Dar, în această mare bibliotecă a lumii, de ce nu aș dorisă citesc o carte care s-a pierdut, al cărui acces mi-a fost in-terzis prin dispațiția ei. Iată, mă imaginez rătăcind printresutele de mii de „cărți” ale Bibliotecii din Alexandria... Aș fivrut poate să citesc „Istoria lumii” de Beros, sau opera com-pletă a lui Manethon, preot şi istoric egiptean, contempo-ran cu Ptolemeu I şi al ll-lea, care cunoscuse toate secreteleEgiptului…

Î n decursul secolelor s-au scris numeroase cărți (de literatură și nu numai), dar numărul lor este finit. Apariția unor volume noi arată că precedentele nu au spus totul. Întrebăm așadar: „Ce carte care încă nu s-a scris ați dori să citiți? În ce gen și specie s-a încadra, cum ar arăta, cine ați vrea s-o scrie?”

� Irina Petraș � Liviu Ioan Stoiciu � Olimpiu Nușfelean � Şerban Tomşa � Alexandru Jurcan� Adrian Lesenciuc � Iacob Florea � Virgil Rațiu � Andrei Moldovan � Adrian Alui Gheorghe� Dinu Grigorescu � Gellu Dorian � Nicoleta Popa � Radu-Ilarion Munteanu � Cezar Pârlog� Simona-Grazia Dima � Florica Bud � Ana Dobre � Constantin Iftime � Radu Țuculescu � Răzvan Voncu

www.revistaneuma.roAnchet[ 66


Sînt fericit că am avut ocazia să-l citesc pe Eminescu, peBacovia sau pe Blaga, pe Rainer Maria Rilke – un poet carenu va fi egalat pra repede, cu toate experiențele modernistesau postmoderniste pe care le trăim – prozele scurte ale luiGabriel Garcia Marquez sau Dino Buzzati, Kafka sau nu miștiu care geniu, Shakespeare. Lista doar semnalează o situ-ație. Ființa mea este alcătuită din asemenea lecturi… Cumaș putea edifica, între atîtte eșafodaje, turnul unei cărți ide-ale? Ea, potențial, există și la deslușirea ei lucrează cu sîrgatîția scriitori. Mă las în seama surprizelor pe care aceștiami le pregătesc continuu.

ŞERBAN TOMŞAToate cărţile s-au scris,nicio carte nu s-a scris

Un cititor împătimit ar puteaavea impresia că marile cărţi aleumanităţii au fost deja scrise. Cinel-ar putea egala pe Edgar Allan Poe?

Ar mai putea cineva să ne dea texte comparabile cu ale mar-ilor poeţi francezi sau cu ale prozatorilor ruşi? E posibil să maiapară romane de nivelul unor titluri ca Război şi pace, FraţiiKaramazov, Crimă şi pedeapsă, Iosif şi Fraţii săi, La răsărit deEden, Maestrul şi Margareta şi atâtea altele? Prizonieri ai aces-tei impresii, unii scriitori au inventat postmodernismul: e in-teresant să spui lucruri noi, împrumutând clişeele altora.Temele însă au rămas mereu inepui zabile, iar operele amintitesunt provocări permanente pentru scriitorii care trăiesc azi,ca şi pentru cei care vor veni.

Poezia e mereu proaspătă, incitantă, uimitoare, când escrisă cu talent. Să o iau sistematic. Aş citi:

- orice volum de poezie autentică;- romane poliţiste în care naratorul este şi autorul crimelor,

cum se întâmplă în Călugărul Negru al subsemnatului;- o epopee sau un roman despre a doua şi ultima Apo -

calipsă a ţărănimii. - nişte Suflete moarte româneşti;- povestiri cu mult umor, care nu mizează doar pe limbaj

dialectal şi pe argou;- romane despre condiţia tristă a intelectualului de azi;- romane ale unor autori lipsiţi de complexul... grosimii,

cum a fost Friedrich Dürrenmatt, cu a sa Pană de automobil;- un echivalent românesc ale celor Douăsprezece scaune

de Ilf şi Petrov.Nu am preferinţe în legătură cu autorii posibilelor cărţi

menţionate mai sus. Să ne oprim o clipă şi să intrăm în detalii.Nu v-ar plăcea să aflaţi peripeţiile unui Cicikov român, care îivizitează, pe rând, pe milionarii de azi şi încearcă să facă afa -ceri cu ei? Nu v-ar interesa să aflaţi cum se ascund urmeleunor infracţiuni, prefăcându-ne că le dăm în vileag? N-aţi citicu sufletul la gură cum nişte tembeli umblă după o comoarăascunsă într-o canapea?

Dar toată afacerea depinde de timpul pe care îl avem ladispoziţie. Şi acesta e din ce în ce mai puţin.

ALEXANDRU JURCANSă-l scrie Guido Piovene…

Mi-ar plăcea să fie scris un romanamplu despre acel DINCOLO, atât decontroversat, misterios, de temut.Despre o lume dincolo de moarte,

nu ca speranță deșartă, ci un fel de document al vreunuisuper-lucid, fără șantaje stilistice și iluzorii. Mi-ar plăcea să-lscrie Guido Piovene, deoarece în cartea sa Stele reci apareDostoievski, care povestește despre viața de dincolo, undeanotimpul rămânea neschimbat, iar unii se desenau în spațiu,în timp ce alții se estompau. Speranța și timpul erau abolite ,toți egali, dar…ce plictis! Mergeau înainte ca niște automate,ori se dizolvau, vrând să-l găsească pe Dumnezeu. Dacă niciacolo nu era, atunci unde trebuia căutat?

Știu că Guido Piovene a murit în 1974, de aceea spercă…de acolo…va reveni cu fișe complete pentru un romanamplu despre ceea ce a schițat genial în Stele reci.

ADRIAN LESENCIUCSă ne vedem autoriicărții nescrise

Cartea încă nescrisă? Greu deînchipuit! „Cu foarte mică aproxi-mație, [noi, umanitatea] am spus totce voiam să spunem, ne trage demânecă Jacques Derrida. În orice caz,

lexicul nostru este aproape epuizat.” Nu ne rămâne, scriitori fiind,decât să ne vedem autorii cărții nescrise, care să zugrăveascărealitățile traiului nostru, ale experiențelor noastre de profunz-ime sau de suprafață, ale acelor lucruri pe care ni le putemînchipui a le adăuga, poate, pentru întâia dată în Cartea unică aumanității. Dar, ne dă speranța același Derrida, lucrurile ar fiposibile. „De vreme ce am spus, deja, tot, va trebui să nu ne pier-dem răbdarea dacă vom continua încă puțin. Dacă zăbovim învirtutea jocului. Dacă, deci, scriem despre Platon care, deja înPhaidros, spunea că scriitura nu poate decât să (se) repete, căea semnifică (semainei) întotdeauna pe același și că este un joc(paidia)”. Despre ce am putea citi noi, din cartea încă nescrisă,care să aducă plusul de semnificare, plusul de experiențălivrescă? Evident, doar despre ceea ce am putea oferi din noiînșine, amestecat în pasta textuală, care să ne releve în cotidi-anul împlinirilor sau neîmplinirilor noastre. Adică din ceea ceeste, deja, inclus în proiectele vii toarelor noastre cărți. Am înminte un roman pe care l-am intitulat, provizoriu, Rețeaua. Amînceput a-l scrie într-o Albanie cu rămășițele regimului Hoxhaîncă vizibile. În acest roman toate personajele sunt anti-eroi,asemenea nouă, în realitatea de zi cu zi, sau măcar așa cum sun-tem reflectați prin mass-media clasice sau prin rețelele sociale.În ceea ce privește arhitectura romanului și intriga narațiunii, lucrurile sunt și mai simple: niște tineri, nepregătiți pentru



guvernare, câștigă alegerile în urma protestelor masive în mar-ile orașe ale țării. Programul lor cuprinde un singur punct:tăierea pensiilor. Dar, odată ajunși la putere, tăierea pensiilor nurezolvă marea și constanta problemă a bugetului.

Tinerii nu renunță la putere, dar nici nu au altă soluție decâtsă sacrifice, de la o vârstă, pe toți cei care îngreunează viața so-cială. Vârsta sacrificiului continuă să scadă. Ministru al culturii șieducației naționale ajunge președintele grupului de reformădin societatea națională a scriitorilor, lider de opinie în Rețea.Scriitorii bătrâni (cum altfel?) sunt primii care plătesc.

Bătrânii se îndârjesc să recapete drepturile cu care statul co-munist i-a deprins o viață întreagă, tinerii rămân pe poziție șitransformă sacrificiul în holocaust. Aș vrea să citesc acest roman,încă nescris, despre o societate care mă sperie prin îndârjirea cucare oameni reali, în viața cotidiană și în cea virtuală, a rețelelorsociale, se alătură ideologiilor totalitare, sunt îndârjiți în lipsa deargumente raționale, spre a-mi da o grilă de lectură a societățiicare și-a uitat istoria.

Spre a îmi explica mie însumi rațiuni care conduc la per-plexitatea experienței politice actuale.

Spre a zugrăvi, astfel, lumea de anti-eroi din mediul politic.

IACOB FLOREAÎntre Pierre Lemaitre și Marta PetreuÎncep abrupt. Paris, 16 noiembrie

1943. În acea zi, pe seară, Ernest Jün -ger se întâlnește cu Drieu La Ro chellela Institutul german. La Ro che- lle cucare, scrie Jünger în jurnalul său, „în1915 am schimbat focuri de armă. Se

întâmpla lângă Godat (…). Și Drieu și-a amintit de clopotul carebătea orele acolo; îl auzisem amândoi”.

O imagine din Primul Război Mondial. În tranșee, de o parteși de alta, doi combatanți măsoară timpul (poate și viețile) prinbătăile unui clopot. O imagine care mă urmărește insistent, darcu discreție și eleganță de multă vreme. E ceva hipnotic și neli -niștitor în ea. Se încumetă cineva s-o dezvolte într-o poveste?

Ernest Jünger a trăit 103 ani (născut în 1895), Drieu LaRochelle, 52 (născut în 1893).

Nu-mi stă în fire să dau teme pentru acasă, dar dacă asta econvenția, pot să spun că mi-ar plăcea ca povestea asta să fiescrisă de Pierre Lemaitre. Știți, e franțuzul ăla care a dovedit căștie tot și ceva în plus despre Marele Război pe care l-a folositca fundal pentru fascinantul roman La revedere acolo sus. Și pen-tru care a luat premiul Goncourt în 2013.

În urmă cu ani buni mi-a trecut prin cap să scriu un roman cutitlul Ultimele zile ale lui Emil Cioran. Nu voiam nimic sofisticat,aveam și un model de urmat – Ultimele zile ale lui Charles Baude-laire al lui Bernard-Henri Levy. Numai că aici totul se petrecea înjurul limbii române: refuzul lui Cioran de a mai vorbi limbaromână odată rămas în Franța și ultimele lui cuvinte rostite înromână pe patul de spital. Sunt presat de semnele astea, așa căn-o mai lungesc: cred că poeta Marta Petreu, care cunoaște canimeni altul perioada și personajul, ar putea să-și încerce încân-tătorul condei de prozatoare și în subiectul ăsta.

VIRGIL RAȚIUAș vrea să scriu această carte

Eu aș vrea să scriu această carte, mi-nune, ceva ce nu s-a mai scris, ce nu s-amai văzut, cum a fost, de exemplu ro-manul, epopeea Don Quijote deMancha, la vremea aceea, vechevreme, scris în replică ironică la adresa

romanelor cavalerești. După apariția romanului semnat de Omulde la Mancha, Cervantes Saavedra, nimeni, nici măcar în ciudacuiva, de rușine desigur, nu a mai scris și publicat roman ca -valeresc, o modă a timpului care ducea, de fapt, la exact ceea cea pățit și pătimit Don Quijote, cădere în captivitatea unui gen lit-erar (mai corect spus, specie), rătăcire care putea conduce la de-mență. După cum s-a și arătat. Astăzi, înloc de astfel de EPOPEImemorabile, de care să te îndrăgostești nebun, pe care să le viseziși divinizezi, se produc pe toboganele tiparnițelor bine plătite cărțide iubire, de „dezvoltare“ euforică sub compania și campaniaopiului, cel ce provoacă inspirația muzei Halucinogene.

Ar mai fi ceva foarte important de adăugat aici, dar nu potreproduce ideea pentru că-mi va fi furată (se practică, sunt pățit).Ideea care mă urmărește de ani de zile este greu de plantat pehârtie, în zilele noastre, pe fereastra laptopului. Este licențăIdeea, încă nepatentată, fiindcă, de fapt, nu am cărui Ministersă mă adresez. Poate aș face-o dacă aș fi uns prim ministru, iarîn grila guvernamentală aș înființa Ministerul Demenței Domestice.

ANDREI MOLDOVANO povesteDintre cărţile nescrise, cea pe care

aş fi vrut să o citesc este una care săforţeze limitele fiinţei omeneşti dinsubteranele în care le-a lăsat FeodorM. Dostoievski. Nu o carte cufundatăîn abstracţiuni şi cugetări aş aştepta,

ci o poveste. Mi-ar fi plăcut ca o asemenea creaţie să fi fost scrisăde Gaius Valerius Catullus.

ADRIAN ALUI GHEORGHEFiecare carte e o variantă a Apocalipsei

Am încercat să scriu, de cînd măștiu, cărțile pe care aș fi vrut să lecitesc scrise de alții. Și pentru că nu

le-am descoperit prin obscurele rafturi de biblioteci, mi-am luatpe mînecă trebuşoara. Am vrut să scriu „Un veac de singurătate“,de exemplu, dar m-am trezit că mi-a luat-o altcineva înainte.



Acum, recentuţ, am vrut să scriu un alt roman, „Laur“, dar m-amtrezit că mi-a luat-o înainte Evgheni Vodolazkin. Am suferit niţel...! I-am și spus-o, cînd l-am întîlnit acum vreo doi ani la Iași, laFILIT ...!

Cărţile noi sunt ca oamenii noi, iau viaţa şi ficţiunea de lacapăt. Fiecare om este un ficţionar care se destăinuie sau nu.Supravieţuim prin ficţiune, dacă nu am fi avut-o de partea noas-tră ne-am fi sfîşiat ca specie, dispăream.

Ce carte nu s-a scris ...?Cartea Cărţilor e scrisă.Cartea de nisip a intrat între atribuțiile lui Borges, lucrează

la ea, o să-i dea de capăt vreodată.Cartea morţilor, cu variantele recunoscute, îşi adună

povestea filă peste filă cu un spor apreciabil.Dar, pînă la urmă, cărţile relevă nişte adevăruri, sau ascund

nişte adevăruri? Aceasta e întrebarea ...! Căci vorba filosofului,cu cît ştim mai multe din cărţi, cu atîta vedem că nu ştim ni micadin lumea din afara lor.

Da, m-ar interesa o carte despre lumea de dincolo, scrisă lacald, de la faţa locului, care să dea un punct de sprijin speranţeideşarte din mintea fiecăruia în ceea ce priveşte „călătoria lacapătul morţii“. Cum să se numească? „Moartea ca a doua viaţă“,să zicem. Sau „Adevărul despre minciunile vieții“. Cine să o scrie?Poate fi scos proiectul la licitaţie. Sau partea a doua la Apo -calipsă? Dacă nu se înscrie nimeni, voi trudi eu penița ...! În fond,fiecare carte e o variantă a Apocalipsei, asta se ştie.

DINU GRIGORESCU O nouă conformație a literaturii

Se scrie foarte mult și se citeștecam puțin. Literatura se mută pebloguri. Celebritatea se fabrică medi-atic. Editurile mari sunt inaccesibilecelor din alte triburi literare. Pe lângă

cărți minunate, excelent tipărite trec nepăsători cititorii. Con-curența e devastatoare. Nu ai timp să citești tot ce ți-ai dori. Scri-itorii nu se citesc între ei. Până și premiile Nobel, s-a văzut, conținsubtile criterii în acordarea milionului. Tradu cerile după giganțiau prioritatea priorităților. Tirajele sunt ridicole. Prieteniile su-verane. Lipsește generozitatea editorială și în genere generozi-tatea artistică. Există ferocitate la fel ca în lumea animală. Acestaar fi un subiect de carte, dar cine s-o scrie. Și de ce? În sarcofageluxoase zac interbelicii. Postbelicii dinainte de 89. Atunci măcarliteratura era un refugiu colosal, la fel și teatrul. Se pun stigmate,bariere, noi gulaguri. Elegante. Semidocții aflați pe ecrane facinvizibile portretele scriitorilor români în viață. Prețul cărții e micnumai pentru cei care au bani mulți dar nu cumpără cărți, eicumpără excursii, mașini de lux, favoruri, și chiar premii. Existăun mare exotism și erotism al culturii. Acesta ar fi un subiect decarte ce m-ar interesa, dar nu sunt sigur că voi da nas în nas cuea. Există, în teatru, domeniu familiar, în cartea de teatru, multăactualitate, dar autorii ajung greu pe scenă. Concursuri, câștigă-tori, perdanți și o diversitate de gusturi. Degustarea literaturii e

un sport pentru experți. Firește sunt și pasionații de literatură,nebunii, cei aflați în afara jocului de cuvinte. În cărțile de istoriee mințită istoria, prin omisiune. Mici victorii sunt prezente cafiind epocale. Marile înfrângeri (ex. Turtucaia) sunt reduse latăcere. Se rescrie istoria după cum bate vântul, istoria cu turcii,de exemplu. Istoria cu Basarabia, alt exemplu. Când au luat-orușii, ne-au dat Dobrogea, mult mai interesantă geografic. Li te -ratura scrisă pe pământul românesc de dincolo de Prut e bân-tuită de suflet rusesc. Basarabenii sunt bi-culturali. Măin teresează cărțile și propunerile lor. Lectura pe androide,capătă tot mai mulți autori și adepți. Mi-am reascultat o come-die postată integral pe telefon, altele sunt piratate pe net. Nouagenerație e avidă de lecturi, de teatru, de spectacol. Până șivocea străzii care a luat locul Vocii Americii de pe timpuri, e oformă de lectură publică, și cu impact emoțional și cu impactinternațional. Iată un nou mod de a scrie dramă și comedie, si-multan, un mod de a face politică și ultra concomitent. Ofertelesunt numeroase, copleșitoare. Cărțile se citesc la bibliotecă, șiîn metrou. Există un meca nism diferit al percepției eram ahtiatde . Domeniul SF este ofertant, citim viitorul cosmic.

Unele cărți fanion nu se citesc deloc sau cu greutate. Pe Em-inescu îl vom citi întotdeauna. Opera este născută în miracolulinspirației. Nu pot fi comandate operele și capodoperele. Ele senasc bastard. Surpriza noutăților literare și editoriale în deșertulașteptărilor conferă miraj, și farmec literaturii.

Ce cărți nu s-au scris? Nu s-au scris toate cărțile care urmeazăsă se scrie.

În ce specie s-ar încadra de preferat cartea mea? În toatespeciile.

Cum ar arăta? Cum vor dori graficienii și editorii.Cine ar vrea s-o scrie? Cine poate. Declin al cărți? O nouă

conformație a literaturii.

GELLU DORIANAş citi acum o carte foarte bună de poezie

Probabil cartea pe care aş vrea s-o citesc se scrie acum, în aceste mo-mente cînd scriu sau în momentelecînd va apărea răspunsul meu la an-

cheta revistei „Neuma”. Şi poate chiar dacă se scrie şi va fi publi-cată, să zicem, n-o s-o pot cumpără, că cine ştie, trăitor într-oprovincie fără căi ce duc imediat la cartea dorită, nu voi fi la tîr-gul în care ea se va vinde, în librăria în care va fi expusă, nu voiajunge la ea. Dar cu siguranţă cartea asta se scrie de cînd lumea,de cînd se scriu cărţi, de cînd se publică, de cînd sunt cititori.Paginile ei borgesiene se tot adaugă, se tot scriu, se tot citesc şicititorul avid de lectură le trece pe sub ochii lui şi este mereunemulţumit, aşteptînd cartea care să-i satisfacă dorinţa ascunsă.O, dar sunt şi atîtea cărţi deja scrise, care stau ascunse prin bi -blioteci, necitite şi îmbătrînite, fără a fi atinse de degetele citi-torului, de ochii acestuia. Ce facem cu ele? Le rescriem? Le lăsămîn cimitirele lor din rafturi? Chiar şi eu acum scriu o carte pe care,sper, o aşteaptă prezumtivii cititori însetaţi de cărţi noi, de romane noi, de lectură. Fie ea roman, carte de poezie, de eseu,



jurnal. Cititorii se împart şi ei pe genuri? Sau sunt o ţintă cătrecare ne aruncăm cărţile noastre ca pe nişte săgeţi Cupidon îninimile celor ce trebuie să se îndrăgostească imediat ce sunt atinşi şi blîndeţea ascuţimii săgeţii. Vrea cititorul o carte blîndă,de care să se îndrăgostească subit, ea va veni, se scrie acum, sescrie mîine sau este deja este scrisă şi trebuie descoperită denesfîrşita lui curiozitate.

Eu, ca înrăit cititor, aş citi acum o carte foarte bună de poezie.Cine o scrie? Se scrie oare? Pe ce se scrie? Pe un caiet dictando,pe unul cu pătrăţele, pe foile unei agende primită cadou la sfîrşi-tul anului, pe coli A4, albe ca o zăpadă ce nu se va topi nicio-dată, sau pe desktop-ul unui calculator, în picselii care fac literavizibilă la atingerea tastaturii cu degetele ce transmit impul-surile gîndurilor, inimii scriitorului? Cu ce se scrie? Cu pana, camarile cărţii încă vii ale lumii demult dispărute. Cu tocul? Custiloul? Cu pixul? La maşina de scris sau la un computer? Ce im-portanţă are. Important să se scrie, să fie o carte mare de poezie,o adevărată carte cum de mult nu am mai citit. Cele de pînăacum, cele recente, par comune, fără suflet, fără inimă, doar cuun sînge artificial, ne-transfu zabil, fără urmele adevăratelor sen-sibilităţi, ale sentimentelor şi stărilor poetice. O astfel de cartede poezie aştept. Aştept, firesc, şi un roman, unul adevărat, scrisîn afara reţetelor la îndemînă, original, cum s-au dovedit ade-văratele romane de pînă acum scrise de marii romancieri ailumii. Avem noi, în li teratura română, astfel de poeţi, astfel deromancieri? Cred că da. Unii dintre ei chiar în aceste momentescriu la marile lor cărţi, pe care abia aştept să le citesc.

NICOLETA POPAValeriu Gafencu sau Mircea Vulcănescu

Nu ştiu... M-aş gândi, cred, la unroman istoric. Unul scris într-un stil ac-tual, modern. Un roman care să vor-bească despre repere din istoriarecentă. Ar putea fi istoricul de artă

Maria C Golescu, cu o poveste de viaţă absolut fabuloasă, Va-leriu Gafencu sau Mircea Vulcănescu. Cineva care ar puteazgudui inimi. Şi mai ales inimile tinerilor.

Ar putea fi scris de un scriitor care împărtăşeşte aceste va lori.N-am să spun Cărtărescu sau Aldulescu, de exemplu. Primul eprea progresist, iar cel din urmă prea pesimist, sumbru, depre-siv. Aş opta pentru un scriitor ancorat la valorile creştine. Nu-mivine nimeni în minte acum. Poate eu!?

RADU-ILARION MUNTEANUArie de desfășurare galacticăRăspunsul depinde de aria între-

bării. La nivelul literaturii române, aşprefera o monografie Radu Tudoran.

Scrisă de un autor dintr-o generaţie mai apropiată de epocascriitorului analizat. Nu neapărat critic. Să zicem ŞtefanAgopian. Dar nu neapărat.

La nivelul literaturii universale, un studiu comparativ al ro-manelor SciFi a căror arie de desfăşurare să fie întreaga galaxie.Cu un capitol al istoriei galactice asimoviene. Şi altul, fie in-troductiv, fie final, al celor mai coerente principii de con-strucţie ale literaturii SciFi. Nu ştiu dacă nu cumva s-a scris, eun-am aflat.

CEZAR PÂRLOGA doua întrebare

Pentru că aparent îmi pare maiuşoară, voi începe cu a doua între-bare.

Neapărat proză, „Prietenii ştiu dece”, ca să mă folosesc de un laitmo-tiv care a devenit la modă şi în afara

sezonului estival. Mi-e greu să aleg între proza scurtă şiroman, dar probabil aş alege romanul, poate pentru că tocmaiam citit o carte de proză scurtă, autor cu greutate, prof de-almeu, care m-a dezamăgit profund, sau doar pentru că aşa mis-a recomandat şi mie mereu, după ce m-am „produs„ numaiîn scurte, „Să trec la o etapă superioară”, adică la roman. Ceeace am şi făcut.

Şi pentru că vreau să reabilitez proza scurtă, o apariţie deacum doi, trei ani, „Pălăria albastră”, poate cea mai bună pro-ducţie „marca” Andrei Crăciun chiar merită a fi citită.

Dar să revin la întrebare, „cum ar arăta”? Sub influența mo-mentului, cred că ar fi ceva pe calapodul scriitorilor suedezi,precum, Jonas Jonasson cu „Analfabeta care știa să...”, ori cevamai puţin dens, un exemplu ar fi Lena Andersson cu „Pasiunepură”. De ce nu și ceva în notă de policier ca „Trilogia millen-nium” a lui Stieg Larsson?...

Cine să o scrie? Oare contează? Adică contează. Pentru cădoar un nume cunoscut deschide larg ușa editurilor și, demulte ori producţii bune cu autori necunoscuţi rămîn eternnepublicate. Numele vinde, iar editura trebuie să trăiască.Tabere, amiciţii/neamiciţii, parti-pris uri. Adică ceeea ce se maiîntîmplă pe la noi, nu vreau să generalizez.

Un răspuns la prima întrebare este greu de dat pentru cănumărul apariţiilor editoriale este practic infinit. Oare ştiecineva tot ce s-a scris, pentru a putea răspunde?

SIMONA-GRAZIA DIMADevoțiunea cuvenită spiritului

Aș dori să citesc un roman de-spre devoțiunea cuvenită spiritului,puterii sale fondatoare, niciodată

retrasă din lume (pretenție blasfemică, deturnare a unor gân-



duri scoase din context!). Un roman al purității și libertățiisupreme, departe de orice dezertare de la propriile dubitații,de orice domesticire a stării perpetuu întrebătoare, departede orice supunere intimidată în fața unor centre de (variată)putere prezente, trecute sau viitoare. Operă capabilă să sta-bilească punți de organică legătură între timpuri și spații, cul-turi și credințe, între preistorie, Antichitate și toate civilizațiileștiute ori neștiute. Creație totodată definibilă drept Bil-dungsroman, unul al accederii la absolutul de dinainteacreației lumii, și, astfel, al statuării deschise a egalității întreoameni – nu în sensul biologic sau social al termenului, ci încel spiritual, exemplificând pe viu în ce constă acest lucru,ca art in progress și fapt de conștiință. Cred că asistăm la oincredibilă ipocrizie chiar și în contextele cele mai favorabileîn aparență, atunci când se vorbește despre credință și va -lori: îmi vine în minte ridicolul unor lecturi de poezie organi-zate de harnici culturnici în biserici, oferind jalnicul spectacolal unei culturi parohiale, al unei culturi de strană, fără aproapenimic în comun cu adevăratul act cultural. Păstrând neschim-bate prejudecăți milenare. Aș vrea să scrie cât mai mulți ooperă de acest gen. Și, poate, să o scriu chiar eu.

FLORICA BUDLavoropediaAm stocat tema propusă, de

către Redacția Revistei „Neuma”, înmemorie cu intenția de a răspundemai târziu. Într-o bună zi desprinsădin cele ”trei zile-poveste” ale luiFăt-Frumos Din Tei, m-am apucat delucru. Nu eram doar eu bine dispusăîn aceea zi, întâmplător se afla în

aceeași stare și subconștientul, întors dintr-o bătălie mailungă. Aș boteza această părticică, numită pompos subconș-tient, cu numele de alint, Mister Sub. Așadar, Mister Sub se în-torsese dintr-o bătălie mai lungă, pe care se pare că ocâștigase sau poate a pierdut-o, dar cu eleganță. Anul acestase poartă bătăliile pierdute, dar nu oricum, ci cu zâmbetul pebuze. Formăm, pentru un moment, un cuplu fără răni, oriprezentăm doar ușoare zgârieturi rivanolice. Era atât de binedispus acest Mister Sub, încât s-a pornit să răspundă întrebăriigeneros reformulate: Ce carte pe care nu ai citit-o ți-ar plăceasă scrii? Normal că avem de a face cu un subconștient som-nolent. Mai degrabă Mister Sub s-ar retrage la umbră să ve -geteze decât să caute răspunsuri la întrebări incomode.

Este de înțeles că Mister Sub ar fi preferat întrebare sa, înlocul celei tip ”Neuma” pe motivul, că avea pregătit unrăspuns, poate din altă viață. Sau era unul rămas de la un altchestionar. S-au scris toate cărțile pe care aș vrea să lecitesc, dar nu am cum, ar răspunde Mister Sub. Pe unele le-am citit, pe altele le-am amânat, ne-ar informa el, ușorsatisit, dacă i-am da voie. Cărțile cu clopoței, cum ar fi”Cartea lui Enoh”, ”Cartea Junglei”, ”Cartea de la Uppsala”,”Cartea nunții”, ”Cartea de la San Michele”, ”Cartea Cărților”au fost scrise. Altele mai tinere mă mai așteaptă, s-ar alinta,Domnia Sa. Și apoi, unele cum ar fi ”Cartea Recordurilor” și

”Cartepedia” sunt mereu în mișcare, ar completa epuizat,misteriabilul.

Recitind întrebarea pusă de revistă, mi-am dat seama căMister Sub nu este pe drumul cel bun. Pun piciorul în prag,trimițându-l degrabă la bibliotecă. Rămasă fără sprijin cer aju-tor... Forțelor Oculte. Se poartă și în anul 2018 aceste miste-rioase forțe, care la urma urmei pot să fie entități mieunătoaresau chiar lătrătoare. Din nou trebuie să gândesc. Cineva tre-buie să fie conectat și la realitatea nu prea agreabilă, ce neîmpresoară din toate părțile. Împresurată și cu arma la tâm-plă, scâncesc: Aș dori să citesc următoarele cărți nescrise: ocarte a muncii și una a nonviolenței. Le-aș putea da și numeLavoropedia și Non Violentia Cartex. Desigur, căutând nod înpapură, m-aș putea plânge unui for suprem interchestionabilcă întrebarea ar putea fi o capcană, la care trebuie să răspunzidoar printr-o propoziție. În acest caz răspunsul ar fi: Nescrisape care mi-ar plăcea să o citesc ar fi cartea pe care o țin as-cunsă în mintea lui Mister Sub. La o adică aș putea să mătransform într-un spiriduș, curios și băgăreț, dornic să afle ceeste și în mintea celor care se pregătesc să scrie cărți. Pentrua deveni spiriduș ar fi nevoie să urmez cursuri, ce se țin petoate tărâmurile. Din păcate, Mister Sub protestează, întredouă sieste. Dormitează, fără să-i pese de codurile de ur-gență violent fardate, coduri ce ne privesc amenințător de peharta lumii. Deși, Mister Sub știe prea bine că, ” Somnul rațiu-nii naște monștri”.

ANA DOBRECe carte nu s-a scris și pe care aș dori nu numai să o citesc, ci să o rescriu…

Interesantă ancheta literară a re-vistei Neuma, incitantă întrebarea!Ca un elev care a primit o temă

grea, am ezitat zile în șir. M-am gândit la o carte pe care aș fivrut să o rescriu, nu numai să o citesc.

Opțiunile mele au fost: Biblia, Dante Alighieri, Divina Com-media, cu exemplul suprem de revanșă postumă asupra con-temporanilor care l-au exilat din Florența lui iubită, șiL.N.Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici, cu scoaterea din banal a unuieveniment extraordinar de banal…

Am abandonat gândul cu Biblia. Era, prin excelență, in-fatuat. Ezitam între Dante și Tolstoi, când un evenimentanume m-a atenționat asupra lumii în care trăim cu tot ab-surdul și paradoxurile lui temporale sau netemporale. Nuinsist asupra evenimentului. Exemplele sunt superflue.Atunci mi-a venit în minte George Orwell și romanul lui1984.

Mi-am dorit atunci să fiu George Orwell, să am aceeașiproiecție vizionară, să pot ieși din haos și să văd luminița dela capătul tunelului ca să pot rescrie acest roman. Al meu arfi fost 2084, cu o marjă mai mare decât cea a lui Orwell. El aprevizionat haosul, eu ieșirea din haos…



��

Constantin IftimePlăcerile mele firește oscilează

De exemplu, când scriam volu-mul poezii „Vreau altă realitate.Artă merg pe mâna ta”, țineammult să rezonez cu o limbă cumulte niveluri, inclusiv cel alspunerii vulgare. Apoi, în „Elefantulde câmpie”, se vede că am de-monta acel „instrument”. Simt că

vine vremea expresiei de o senzualitate crescută, sălbaticăaproape, care ajunge în multele straturile acelei simțiriobosite de cultură. Aș vrea de asemenea să citesc romane alcăror spirit să sape - ca la Boccaccio, Swift, Sterne, Rabelais,Borges, iată un șir - calotele de slănină ale sufletului, cuatâtea straturi de comodități.

Când am scris romanul „Copiii sălbatici” făceam pe Kafkajr., ori pe Pynchon cel nebun-nebun, în antrenamenteușoare, de viziune sinucigașă, zilnic la BCU. Aș face lecturide romane neo-neo-naturiste, cu meșteșug desăvârșit la de-talii, operă a unui de un nepot al lui Cehov sau Flaubert,prinse pe osatura unui monstru. Falstaff sau Pantagruel, sămi se zguduie lumea din cap de la bădărăniile lor. Aș vrea săcitesc, mai ales, cărți de istorie literară sau de eseu mișcatdespre trecutul recent sau despre anumite momente clasi-cizate ale literaturii noastre.

Cred că istoricii literari, în mare parte, au surprinsaceastă istorie recentă în doi timpi, cu o mecanică a lui dași nu. Al treilea, intermediarul, ar fi ca un labirint între celedouă extreme solide, asemănător stingerii unei suferințesau a unui zâmbet ironic. Aș vrea să citesc un Rabelaisvorbind despre literatura română. Organele acestui spiritcritic le-aș conecta la natura toxică a comunismului sau alumii actuale. Ne-ar sfărâma sloganele care ne-au măcinatcreierii în acești ani. Am nostalgia sarcasmului și a umoru-lui clasicilor. Un umor straniu, care face să plesnească rați-uni și naturi imperiale.

Citim în continuare cărți de critică în genul vorbelor plă-cute de la gura sobei. Un moș Pătru, - personajul simbolic,evocat de Lovinescu în perioada interbelică, ca să ironizezesubiectivismul simplificator al sămănătoriștilor sau al popo-raniștilor -, mai tânăr sau mai bătrân, revine în periodic, șinu știm de ce, și știm cum.

Cultură pentru cei mulți, se spune. Bun. Dar de ce oasemenea atitudine ajunge să domine viața literară? Atunci,avem un falanster. Tradiția, veche sau recentă, are cevareacționar. S-ar putea să nu ne potrivim la gusturi, nici cu ceidin spate, nici cu cei de lângă noi. Să polemizăm deci. Neleagă pe toți pasiunea pentru literatură, multele lecturi, șiadânci. Mi-aș dori să citesc periodic o revistă scrisă de criticitineri, cu sânge proaspăt, răi-răi, cu instincte vii, cu o școlirepe măsura animalului cultural pe care-l au de descris. Nu sepoate face literatură fără o conștiință critică largă și puter-nică.

Eseul în care am descris pe larg aceste idei l-am lăsat ladispoziția redacției.

RADU ȚUCULESCUCeea ce se mai poate

Un nou volum din O mie și unade nopți, un nou roman de Mar-quez, un nou volum de povestirisemnat de Isaak Babel și altul deBohumil Hrabal, o nouă piesă deCehov, noi cărți semnate de Gogol,Buzatti și Flaubert, de Lovecraft șiPoe…Dar așa ceva nu se mai poate,prin urmare, mai bine aștept un

nou roman de Radu Țuculescu, asta sper…să se mai poată.

RĂZVAN VONCUAş prefera să citesccărți... scrise altfel

Ca orice om care citeşte multecărți, nu prea am timp să mă gân-desc la cărți, ca să zic aşa, deziderale.

Mi se întâmplă din ce în ce maides, în schimb, să-mi spun că mi-aşdori să fie scrisă altfel cartea pecare tocmai o citesc. Nu vreau săfac pe snobul şi cu atât mai puțin

pe nostalgicul. Nici nu pretind ca editorii să îi mai consulteşi pe critici când „lansează“ scriitori şi cărți, deşi marii editorieuropeni fac asta. Există încă destulă literatură bună înRomânia, doar „trierea“ ei durează mai mult, pentru că, to-tuşi, se publică mult mai multă carte proastă decât cu nişteani în urmă. Dar, când scriu numai despre scriitori buni, mise reproşează că nu citesc aşa-zisa „literatură nouă“. Când ocitesc... ajung aproape inevitabil să-mi doresc ca ea să fiescrisă altfel. Să fie mai... literatură, nu gazetărie cosmetizată.Nu realism socialist fără socialism.

Visez, desigur, şi la nişte cărți nescrise, care sunt pro priilemele cărți, şi care, cel mai probabil, nici nu vor fi scrise nicio-dată.

Mă fascinează, de exemplu, ideea unui roman despreevenimentele din 22 decembrie 1989, văzute prin ochiicuiva aflat de cealaltă parte a baricadei şi care a tras.

M-ar interesa, de asemenea, povestea fictivă a unui in te-lectual român de provincie care, în 1940, la cedarea Cadri-laterului şi schimbul de populație care i-a urmat, a ales sărămână la Silistra şi să privească sfârşitul lumii (adicărăzboiul, apoi comunismul) printr-o dublă lentilă, de prigo-nit social, ca burghez, şi național, ca român într-o Bulgariepro-rusă, decisă să şteargă orice urmă a istoriei româneşti însudul Dobrogei.

Cum nimeni altcineva nu e interesat de aceste poveşti,iar eu ştiu dinainte că nu le voi scrie, vor rămâne pentru tot-deauna nişte fantezii, la care, eventual, mă pot gândi în timpce mă chinui să străbat cartea făcută, fără miză, profundneintelectuală, a cutărui prozator din aşa-zisul „nou val“...

www.revistaneuma.roProz[ hispanic[ 72


Nu!V

isele, mai punctuale decâtamintirile, m-au vestit că,pentru a treia oară, se încheiaciclul anilor de când n-o mai

văzusem.Am început să simt ziua ca o povară,

melancolică, dureroasă. Trebuia să aşteptnoaptea pentru ritualul simplu prin careîmi celebram iubirea.

În cursul dimineţii, am fost trimis la oagenţie în faţa căreia se afla o peluză cugrilaj subţire. În aşteptarea rezolvării hâr-tiilor, mi-am trecut vremea plimbân -du-mă pe cărarea cu pietriş.

S-a ivit o călugăriţă însoţită de o fetiţă,pe chipul căreia se citea uimirea de a firămas de curând orfană pe lume. Îndrep-tându-se spre clădire, călugăriţa şi-a opritprivirea în ochii mei. Eram atât deaproape unul de celălalt, încât i-am pututzări pufuşorul fin deasupra buzei şi, totacolo, o aluniţă cafenie. Era tânără şi nuştiu dacă privirea ei mi-a sporit tristeţea,sau dorul după iubirea aceea de careparcă nici n-aveam parte, fiindcă s-anăscut la ceas nepotrivit.

Când călugăriţa s-a îndepărtat, m-amuitat lung după ea. Mi-a întors o privirelimpede, curată, ce venea de departe. Aieşit în alee, mergând de-a lungul grilaju-lui, a trecut strada şi a dispărut, fără să semai uite înapoi.

Seara, paşii m-au purtat spre gară.Poate părea un loc straniu pentru ofranda

mea. Adevărul e că numai în linişte şi însingurătate sunt în stare să-mi retrăiescsentimentele, dar aveam nevoie de cevacare să-mi împrospăteze amintirea, şi aleei erau mâinile care s-au prins de alemele, în seara de acum trei ani, când tre-nul pornea.

Acum, la a treia aniversare, în mijlocultumultului de pe peroane, nu puteam săşoptesc cuvintele de dragoste pe care lenăscocisem pentru ea. Căci, pentru a lerosti, într-o efemeră - poate miraculoasă– stare de puritate, trebuia să-mi aduntoată puterea sufletului şi a minţii.

M-am urcat pe pasarela pe undelumea trece de la un peron la altul, pestetrenuri. Era o seară răcoroasă şi podul, caun sicriu întunecat, părea pustiu. Amurcat scarile şi, ajuns sus, am dat de o fe-meie care părea că stă și aşteaptă. Deşiputeam să-mi găsesc singurătatea încelălalt capăt al pasarelei, m-a iritat s-odescopăr acolo, fiindcă îmi stârnea aceatulburare pricinuită de evidenţa că fe-meile mai înseamnă şi dorinţă. Şi nu eramomentul să consimt la ceva ce se în-tâmpla în fiecare zi.

Am coborât scările pe partea opusă.Am parcurs drumul de la peronul al doi-lea până la locul de unde pornesc şinele.M-am întors. Femeia se afla tot acolo.Pierzându-mi speranţa de a găsi clipa po-trivită pentru reculegere, am închis ochii,i-am spus numele încet: “Amanda...” şi amrostit cuvintele rituale pe care le şlefui-sem pentru ea. Însă, chiar fără să văd cese petrece în jurul meu, atenţia mi-a fostabătută şi n-am izbutit să ajung la comu-

niunea iluzorie pe care o simţisem în alterânduri.

Am făcut cale întoarsă. A apărut unbărbat şi femeia i s-a alăturat. Au coborâtînaintea mea şi s-au amestecat cu ceilalţimuritori de pe lume. Trecuse, pierise tainaevocării ?

Oh, într-adevăr, se topea în mine cufiecare pas, pe când pătrundeam iar îninima oraşului ! Fiindcă, după câtevastrăzi, s-au înstăpânit vocile din afară.S-au ivit mai întâi trei femei care îşi termi-naseră serviciul la bucătăria unui restau-rant. Vorbeau despre asta. Două sporo- văiau, iar cealaltă cânta în surdină, numaipentru ea. M-am gândit că ultima, ceacare cânta, savura ca nimeni altcineva bu-curia de a fi încheiat o zi de lucru.

Apoi m-am întâlnit cu un prieten. Mi-avorbit. Am vorbit şi eu:

- Ce mai faci?- Bine.- Mă bucur.- Şi tu? - Bine.Atât doar, pentru că a dat fuga să

prindă autobuzul. Însă mă aflam iar prin-tre ceilalţi. Redevenisem, în proprii meiochi, aidoma tuturor.

La un chioşc am cumpărat nişte bom-boane cu lapte. Erau pentru copiii suroriimele, dar când am ajuns acasă am aflatcă se culcaseră. Ea lucra şi zgomotul maşi-nii de cusut era singurul glas din casă carenu amuţise. Le-am pus la vedere.

Ea şi-a lăsat lucrul ca să mă întâmpine.Întorcându-se spre mine m-a privit, umilăşi recunoscătoare.

Reprezentant de marcă al literaturii argentiniene contemporane, Antonio Di Benedetto s-anăscut în 1922, la Mendoza, dintr-o familie de obârşie italiană. Vocaţia pentru literatură şijurnalism îl face să renunţe la studiile de Drept, întemeind ziarele “Los Andes” şi “El Andino”, deorientare progresistă. Se dedică prozei literare, îndeosebi de introspecţie şi ficţiune. În pestedouă decenii, până în 1976, an care a marcat o cotitură tragică în viaţa sa, i-au apărut romanelePentagonul, Făuritorul liniștii, Diego de Zama şi Sinucigaşii, precum şi volumele de povestiriGrot, Decădere şi înger, Judecata Domnului. Romanul istoric Diego de Zama, considerat decritici o adevărată capodoperă, a fost tradus în multe limbi ( în română a apărut la Editura Univers,în 1988) și distins cu pregiosul premiu “ Italia-America Latină”.

Întemniţat în 1976, după lovitura militară din Argentina, cunoaşte chinurile torturii moraleşi fizice, simulacrele de execuţie, ameninţările, dar tăria sa morală l-a făcut să îndure cu exemplarădemnitate detenţia. Eliberat ca urmare a valului de proteste ale unor scriitori şi oameni de culturădin Argentina, America Latină şi Europa, petrece 7 ani în exil, în Statele Unite, Franţa şi Spania,revenind apoi în Argentina, unde este primit cu onoruri naționale. În acest răstimp publicăvolumele de povestiri Cal în deşertul de salpetru şi Povestiri din exil, iar cu un an înainteamorţii, survenite în 1986, romanul Doar umbre, nimic mai mult. Romanele şi povestirile luiAntonio Di Benedetto ne dezvăluie, din perspective diferite, un vibrant univers propriu, situatîntre vis şi realitate, plămădit prin împletirea fericită a unor elemente ce ilustrează filonul literaturiifantastice şi cel al realismului magic de sorginte latinoamericană cu o constantă tematică moralăprivitoare la sensul existenţei şi al condiţiei umane.

Prezentare şi traducere de TUDORA ŞANDRU-MEHEDINŢI

ANTONIO DIBENEDETTO

www.revistaneuma.roProz[ hispanic[


Mă durea să-mi mulţumescă pentruorice, chiar dacă o făcea numai din ochi.De doi ani încheiaţi suntem atât de sin-guri, ea, eu şi copiii, că nu mă puteamgândi la noi decât ca la un fel de comuni-tate restrânsă, unită prin nevoi şi înclinatăfiresc spre afecţiune.

“Eşti obosit?” m-a întrebat; eu i-amrăspuns “Da”, iar ea a repetat: “Da. Eştiobosit.” O spunea pe un ton atât de în-durerat, cu atâta grijă faţă de mine, încâti-am putut simţi aripa ocrotitoare.

Am înţeles atunci că puteam vorbi cuea, în seara aceea, despre Amanda, pen-tru că, pe neaşteptate, m-a copleşit dinnou dorul. Iar dorul se zbătea cu o anumemândrie, mândria de a putea mărturisi oiubire atât de tăcută şi de lipsită de viitor.Însă n-am vorbit.

Peste patru zile, întorcându-mă acasăpentru prânz, pe maşina de cusut – carela ora aceea se odihneşte - , în locul undelăsasem bomboanele, mă aştepta o scri-soare pe numele meu.

Era de la Amanda şi era prima scriso-are de la Amanda pe care am primit-o decând sunt pe lume. Era de la Amanda.N-aveam nevoie s-o deschid ca să aflu. Îicunoşteam în amănunţime scrisul. Păs-tram printre hârtiile mele o foaie de bloccu o temă şcolară pe care ea mi-o împru-mutase şi nu i-o mai dădusem înapoi, dinzăpăceală, din uitare, nu mai ştiu din cepricină, pentru că pe vremea liceului nuputeam bănui că voi ajunge s-o iubesc, şiîncă atât de mult.

“Dragul meu prieten...” O adresare ba-nală, dar nu pentru mine, căci eram nă-pădit de dorinţe şi presimţiri. Îmi spuneacă şi-a întrerupt studiile în ultimul an defacultate. O făcuse deoarece s-a măritat,toamna trecută.

Ştiam. Am ştiut totul din clipa când s-apetrecut, dar nu de la ea. De la un coleg.Mi-a povestit despre logodna prieteneinoastre comune, iar eu îl ascultam deparcă fiinţa ei ar fi fost ceva cu totul străinde ce m-ar putea interesa. M-am retrasînsă ca dintr-o luptă în care fusesem în-vins. N-a existat nicicând această luptă,decât în mine însumi.

Un răstimp, orbit de iminenţa pier -derii, am stat şi m-am tot gândit. Urzeamplanuri să împiedic căsătoria. Niciodatăpe cel mai simplu: să-i spun şi ei ce se în-tâmpla cu mine. Dar pe atunci îmi eraîncă teamă de responsabilităţi adevărate.Am început să mă conving că evenimen-

tul era, pe cât de îngrozitor, pe atât de in-evitabil. Când am aflat că nunta avuseseloc, m-am resemnat, încredinţat că ima-ginea fetei, mireasa care nu mi-a fost hă-răzită, avea să-mi aparţină pentru totdeauna.

Am închinat acestui crez tainiţa in-imii mele, în vreme ce viaţa mă prefăcea,paradoxal, în casa surorii mele văduve,într-o specie modestă de bun tată de fa-milie.

Nimic, din scrisoare, nu mă îndrep-tăţea să mă întreb: “De ce a simţit nevoiasă-mi scrie?” Totuşi m-am întrebat. Amscormonit în această bănuială, am încer-cat să-i stârnesc prin scrisori o mărturie,dar ea nu dezvăluia nimic prin cuvinte. Cutoate astea, nu-l pomenea niciodată pebărbatul ei, ca şi cum n-ar exista, iar dacăîntr-o săptămână îi trimeteam două scri-sori, primeam de la ea tot două, dacă îiscriam trei, poştaşul îmi aducea tot trei, şirăspunsul era atât de grabnic, scris îndatădupă ce-mi citise rândurile, încât se sta-bilise între noi un dialog însufleţit.

Şi, într-o noapte de exaltare, am des-prins, dintre sentimentele mele cele maiascunse, o mărturie de iubire. Aşternutăpe hârtie, parcă nu-mi mai aparţinea, ciera a Amandei. Am pus hârtia într-un plic.L-am dus chiar atunci la poşta centrală.Nu-mi puteam acorda prilej de căinţă.

Am aşteptat trei zile, patru, aşteptareaobişnuită. A trebuit să îndur toate clipelecare alcătuiesc încă o zi. Scrisoarea a sosit,şi am aflat că mărturia mea n-a fost niciacceptată, nici respinsă.

Atunci am rugat-o. Am rugat-o să-mispună ceva, chiar de-ar fi cuvântul deosândă şi de uitare, numai să-mi hotă-rască viaţa, care depinde atât de mult deea.

Mi-a sosit, după trei zile, un plic cu ofotografie micuţă, chipul care trăia înmine cu vraja acelui ideal ce dezlănţuie oluptă crâncenă.

Era răspunsul? N-am vrut să-mi alungsperanţa.

Dialogul a rămas întrerupt, din voinţaşi prin tăcerea mea, până când am fostsigur de călătorie: învoirea de la birou,banii necesari, biletul cumpărat, cu certi-tudinea unei date anume.

Nu i-am cerut nimic, nu puteam să-icer să-mi făgăduiască nimic. Numai să măaştepte, dar nu când aveam să cobor dintren, clipă în care călătorii par atât de jal-nici; nici la ea acasă, ori în vreun loc secret;

să-mi spună, prin două rânduri, înainte deplecarea mea, o oră şi un loc.

M-a aşteptat, în oraşul ei, pe o aleestrăjuită de copaci înalţi, precum şirurilede ulmi de pe meleagurile mele, însă maifalnici. La vederea lor, m-a cuprins bucu-ria că evenimentul vital avea drept cadruun peisaj înzestrat cu toate însuşirile dincare se desprinde măreţia.

Mă aştepta, pe o terasă încă pustie, cuvreo douăzeci sau treizeci de măsuţe decofetărie; era locul destinat întâlnirii.

Prezenţa ei, dulce şi gravă, mi s-a re -velat fără nimic între noi care să nedespartă, doar câteva mese neocupate.Mă primea fără efuziuni, aşa cum fac îngravuri unii sfinţi întâmpinându-i pecopii, cu bunătatea şi seninătatea celorfără de prihană.

“Cum să-i vorbesc?” mă întrebam, pecând îmi simţeam trupul înaintând. “Cumsă-i vorbesc acestui chip, acestei priviri?Cum să-mi aleg cuvintele, cum să le gân-desc?...”

Ea rămăsese aşezată, iar făptura-i se-nină, pe chip cu o expresie de bun- venit,se desluşea deasupra mesei. O emoţienouă puse blând stăpânire pe mine,oprindu-mă să ajung chiar lângă ea şi fă-cându-mă să cad pe scaunul din faţă, cumăsuţa între noi doi. Am rostit de douăori numele său predestinat: “Amanda...Amanda...”, şi i-am luat mâna, care se odih-nea pe albul marmorei.

Ah, Doamne! Cât de tare s-a tulburatvăzându-mă aşa! În ochii ei se ivi o lacrimăatât de discretă că nu i se desprinse de pegene. Şi i-am repetat numele, de parcă aşfi invocat însăşi iubirea. A fost nevoită să-mi rostească şi ea numele, fiindcă îi por-nea din adâncul fiinţei, ştiu bine, căci i setopea pe buze într-un hohot. Mi-a spusprintre suspine, ah, mi-a spus !: “ Iubitulmeu, iubitul meu...”

Era glasul cu care se rosteşte nu-mele iubirii pierdute, iar eu, ţinând-o înbraţe, am vrut s-o întreb deznădăjduitde ce, până când chiar în îmbrăţişareaaceea i-am simţit trupul îndepăr-tându-se, marcând între noi o despă-rţire de neînvins.

Ne-am dăruit apoi ceasul cel mai fru-mos şi mai trist din viaţa mea. Dar fără la-crimi. Când ne-am despărţit, mi-am pusmâna pe a ei, care zăcea pe marmoramăsuţei ; am strâns-o cu putere şi ne-amzâmbit unul altuia, cu amărăciune şi curaj.

��

www.revistaneuma.roAmintiri din Rom]nia 74


Primele zile la BucureștiAm venit în România pe data de 23

august 1969, cu o bursă acordată de sta -tul român pentru studenții vietnamezi. Intimpul acela, pentru a veni in România,am mers cu un tren international, tre -când prin: China, Mongolia, URSS. O călă-torie de peste 11 de zile.

Dintr-un băiat născut la țară, fiindconsiderat inteligent și harnic, am fost re-crutat pentru a studia în străinătate; sur-priza este că am fost trimis în România.Până prima dată când am pus piciorul înGara de Nord, nu știam nimic despreaceastă țară.

Permiteți-mi să povestesc primaamin tire a mea din clipele când am ajunsîn România: trenul international a trans-portat delegația noastră compusă din300 de studenți vietnamezi, prin Mosco -va, până în capitală, la București. Trenul asosit la ora 6 dimineața, pe 23 august1969. Din caza funcționării defectuoasea informațiilor, noi am așteptat în Gara deNord de la ora 6 până la ora 12, la prânz,dar nimeni nu a venit să ne primească.

Dintr-un noroc, la ora 12, după cene-am umplut de foame, de sete și obo -seală, un student vietnamez a venit din

orașul Timișoara pentru a participa la oședință la București. Când a văzut dele-gația noastră, noi fiind îmbrăcați cu cos-tumul Ministerului Finanțelor vietnamez,și-a dat seama ca eram vietnamezi abiaveniți din Vietnam. Imediat a dat telefonla ambasada vietnameză de la Bucureștiși am fost salvați.

În acel an 1969, Ministerul român alEducației a selectat orașul Iași ca loc dedestinație. Acolo se pregătise o cere-monie de bun venit pentru studenții dinVietnam. Informația nu a venit însă, așacă am mers la București, de aceea nune-a întâmpinat nimeni: din cauza ba -rierei lingvistice. În grupul nostru nu eranimeni care să fi cunoscut o limbăstrăină. Delegația noastră a fost cazată încămi nul L al Institutului Politehnic, amlocuit acolo cam o lună. După aceea, amfost trimiși la diferite institute și univer-sități din România.

Iașiul - primele zile greleEu am fost repartizat să merg la

Universitatea Alexandru Ioan Cuza laIași, la facultatea de Filologie, secțiaRomâna-Franceză, cu încă două fetevietnameze.

Niște colegi vietnamezi m-au felicitatcă aveam onoarea să fiu student într-ofostă capitală a unui principat al Româ -niei, asemănător cu orașul Hue al Vietna-mului, un oraș foarte simpatic și poetic,așezat pe mai multe coline.

Eu am fost cazat la căminul 1 la Târ-gușor Copou; în cinci ani de studenție amlocuit în trei camere diferite, împreună cucolegi români. Universitatea Ale xan druIoan Cuza a primit studenți viet namezidin anul 1966, înaintea sosirii mele camcu trei ani. Universitatea Ale xandru IoanCuza avea una dintre cele mai frumoaseclădiri ale unei universități din România,a fost construită în anul 1886.

Orasul Iași era, ca și acum, unul dincele mai mari centre universitare aleRomâniei. Studenții vietnamezi au fosttrimiși la Iași pentru a studia la InstitutulPolitehnic, Institutul de Medicină, Insti-tutul Agronomic și Universitatea Alexan-dru Ioan Cuza.

Peste 300 de studenți au urmat fa -cultățile în acest centru universitar. Întoată România, statul român a dat bursepentru peste 3000 studenți, practicanți șidoctoranzi vietnamezi; Romania a fostțara care a acordat cele mai multe burse

Pham Viet Dao

Poet de expresie română, din dragoste, la Iași

www.revistaneuma.roAmintiri din Rom]nia


pentru studenti vietnamezi, dupa URSS.Universitatea Alexandru Ioan Cuza aeducat studenții vietnamezi la facultățica: Matematică, Fizică, Geologie, Chimieși Filolologie. Au fost 109 de studențivietnamezi care au terminat facultățile înintervalul 1966-1975 la UniversitateaAlexandru Ioan Cuza.

Am aplicat pentru a studia la Facul-tatea de Limbi străine. Secția: română-franceză. Erau mulți vietnamezi la studiila Iași, dar majoritatea erau la facultateade științe naturale.

Pentru studenții străini, la aceste fa -cultăți, fiecare trebuia să știe aproxima-tiv 2.000 de cuvinte românești, astfel seputea înțelege cursul special.

Eu, la facultatea de filologie, învățamlimba literară, care este o limbă com-plexă. Chiar să înțeleg un sens concret alunui termen era foarte greu, dar mai tre-buia să înțeleg sensurile figurate, doarașa puteai decoda sensurile semnifica-tive ale operei literare, ascunse sub coajalingvistică.

Sunt slab în domeniul învățării pede rost, din cauza aceasta, în primii ani,urmăream cursurile foarte greu. Pentrucă profesorii ne-au învățat limba ro -mână prin lucrări literare, căci am în-vățat împreună cu studenții românii șiodată cu ei.

În primul an și al doilea, am înțelescâte ceva; după ce terminam ora de curs,de obicei împrumutam caietele colegilorromâni pentru a copia cursurile. Pentrulimba franceză, profesorii români au ac-ceptat să învăț cât puteam. În primii doiani am fost extrem de obosit, de multeori m-am simțit depășit. Ceilalți colegi aufost trimiși în străinătate pentru a de-prinde tehnica și știinta, iar eu am fosttrimis pentru a învăța limba română, iarcând voi termina facultatea să mă întorc

în țară cu ea învățată bine. În timpul stu-denției la Iași, am învățat cu profesorii:Ion Constantinescu, Constantin Ciopra -ga, Mihai Drăgan, Liviu Leonte, Al. Husar.

Învățarea limbii ar fi fost foarte greadacă nu treceam, prin anul al treilea,printr-un eveniment major în viața meade student. Acest eveniment a schimbatînvățarea limbii, capacitatea de a comu-nica în limba română: am început să în-drăgesc o prietenă româncă, numităAlina.

Pe atunci, iubirea era o poveste teri-bilă pentru studenții din Vietnam. Cândstatul ne-a trimis în străinătate, a regle-mentat: studenții vietnamezii nu au voiesă aibă relații de dragoste cu străini, nicichiar cu colegi dintre vietnamezi.

Statului îi era frică să nu piardă stu-denții. Eram trimiși la școală pentru a de-prinde cunoștințe, pentru a servi apoițara. Țara noastra era în război cu ameri-canii, mulți tineri au fost trimiși pe front șiputeau fi uciși. Iar noi aveam norocul săplecam în străinătate pentru a învăța. Deaceea trebuia să învățăm foarte serios.

Mi-am adus aminte că, în timpul ace -la, în anii ‘60-’70 ai secolului trecut, ma-joritatea populației vietnameze trăia înfoamete. Chiar oamenii care lucrau înaparatul de stat, avea dreptul de a cum -păra cam 300 de grame de carne și 13 kgde orez pe lună. Iar noi, la cantină, înfiecare zi primeam 200-300 grame decarne și multe mâncăruri gustoase.

Dezastrul izvorând din iubirea româncelor

Când am sosit în Romania eram slab,peste cinci luni, greutatea mea a crescut.Și a început să crească și încrederea; deaceea frumusețea româncelor a făcut săse topească inima noastră, inima cava-

lerilor închisă în „lada de fier”. Am oamin tire teribilă din timpul verii anului1972, la Universitatea Al. I. Cuza. Primaserie vietnameză a absovit și se pregăteade întorcerea în țară.

Din cauză ca au fost izolați atâția ani,cinci băieti vietnamezi, absolvenți, auchiulit ca să plece la țară cu niște prieteneromânce. Plimbarea lor a fost descope -rită și a devenit un eveniment grozav, caun trăznet din cerul senin.

Vietnamezii din Universitatea Ale xandru Ioan Cuza au fost obligați să orga-nizeze cinci ședințe, în cinci nopți, pentrua-i critica pe „chiulangii”, fugiți dupăfustele româncelor.

Cei cinci băieți vietnamezi puteauprimi o pedeapsă foarte dură: să fieobligați să plece imediat înapoi în Viet-nam și nu aveau dreptul să-și păstreze li-cențele obținute în România.

Vestea aceasta rea ajuns la urechileRectoratului și Rectoratul UniversitatiiAlexandru Ioan Cuza a intervenit. Dacăpartea vietnameză va trimite înapoi înțară cei cinci băieți, rectoratul nu va dadiplome de licență unor conducători viet-namezi, care erau studenți la rândul lor.

Nu știam de intervenția aceasta, daram aflat că băieți care au chiulit plecînddupă românce au fost salvați, n-au fosttrimiși imediat în țară, ci și-au păstrat li-cențele.

În timpul facultății, din când în când,noi am primit vești despre vietnameziicare au fost pedepsiți și trimiși înapoi înțară din cauza româncelor.

În timpul acela, chiar dacă nu aveairelații cu româncele, ci chiar cu viet-namezele, erai pedepsit. Cei care au fostpedepsiți, când au revenit în Vietnam,majoritatea au fost trimiși pe front, iar întimpul acela, războiul dintre Vietnam șiStatele Unite a intrat într-o perioadăgroaznică.

Alina - prima iubire a mea

S-ar putea spune că intedicția de aiubi românce a devenit o obsesie și oîncercare foarte grea pentru noi în tim-pul acela. Pentru mine, evenimentul cucei cinci băieți vietnamezi care au scăpatnepedepsiți a prefăcut inima mea într-unanimal sălbatic ce tocmai a fost eliberatdin cușcă. Atunci am iubit pe furiș oromâncă mai mică decât seria mea cudoi ani. Ea se numea Alina și urma facul-tatea la rusă-franceză.

Facultateade istorie

www.revistaneuma.roAmintiri din Rom]nia 76


Am cunoscut-o pe Alina din cauză că eu și ea am stat la cursîn aceeași bancă. După ce am terminat cursul, plecând în altăsală, Alina a venit chiar pe locul meu pentru cursul care urma.

Frumusețea Alinei a dus la topirea inimii mele.În fiecare săptămână eu și Alina ne întîlneam de cîteva ori.

Mereu am rămas mai târziu în sală, pentru a o privi. Întîmplă-tor, Alina a ales locul pe care stătusem eu. Pentru a face cunoș -tință cu Alina, am lăsat în bancă un bilet în care am scris câtevacuvinte obraznice. Alina a lăsat o întrebare pentru mine și apoine am cunoscut pe furiș.

Eu și Alina ne-am iubit pe furiș până când am terminat fa -cultatea și trebuia să plec înapoi în țară. După ce m-am întorsîn țara mea, câțiva ani am mai păstrat legătura cu Alina. Rela -țiile noastre s-au rupt după ce Alina s-a căsatorit cu un militar.

În anii 2000 m-am întors în România de câteva ori, am vruts-o întâlnesc pe Alina, dar Alina nu a vrut, deși am venit la casapărințiilor ei, la Eforie Sud. L-am întâlnit numai pe fiul său, unbăiețel cam de 13-14 de ani; mi-am dat seama că ea nu era preafericită. După aceea am primit vestea că a divorțat.

Mai am o amintire, în anul 1974, când TV România mi-a luatun interviu și m-a întrebat care era cauza pentru care am fostinspirat să scriu verseuri în limba română. Am răspuns: „Pen-tru tineri, cea mai frumoasă este prima iubire, pentru mine ver-surile de expresie română au fost pentru prima mea dragoste”.

Alina a văzut acest program al TVR-ului și s-a bucurat, m-aîmbrățișat și m-a sărutat, desigur în parc, în timpul nopții. Alinas-a bucurat fiindcă iubirea noastră a fost contemplată de milion de oameni prin intermediul TV-ului.

Din cauză că am cunoscut-o pe Alina și voiam să exprimsentimentele pentru ea am scris la început cîteva strofe cu rimătrimise ei. Și încet-încet am reușit să scriu poeme scurte.

Când inima începe să iubească de obicei ea ne îndeamnă sădevenim poeți, a spus cineva. Iubirea este un pod miraculoscare leagă inimă cu inimă.

Primele versuri de care le-am scris pentru Alina le-am trimisdomnului Val Condurache, redactor șef-adjunct al revistei stu-dentești Almar Mater din Iași. Val Condurache a corectat cîteceva și a publicat trei poeme în iulie 1972. În anul 2003, l-amreîntâlnit pe Val Condurache, era Directorul Palatului Culturii

de la Iași. După reușita primei publicități, în fiecare lună amavut versuri publicate în multe ziare și reviste românești ca:Flacăra Iașiului, Cronica, Viața Studențească, Amfiteatru, Con-vorbiri literare, Luceafărul. Am primit și un premiu, premiul UTCla un concurs pentru Cenacluri studențești din toată România,în anul 1973.

În anul 1974, Editura Dacia din Cluj a ales un poem al meu,poemul Albastrul poeziei, pentru o antologie de poezie liricăaleasă din 50 de țări din toată lumea. Am devenit un caz: unstudent vietnamez care a scris poezie de expresie română; darnimeni nu a înțeles că am reușit să scriu poezie de expresieromână din iubirea pe furiș a Alinei.

Această amintire a fost cea mai frumoasă din tinerețea mea,deși după aceea eu și Alina ne-am despărțit: eu m-am înapoiatîn Vietnam. Iar părinții fetei au descoperit povestea noastră șiau mutat-o pe Alina la București ca să uite de mine.

Devin scriitor vietnamezM-am înapoiat în Vietnam și am petrecut opt luni căutînd

o meserie; am găsit un post la Fafilm Vietnam (Intreprindereade distribuție de filme a Vietnamului), aici am fost repartizat caredactor pentru filme străine.

În această perioadă am avut ocazia să văd multe filmestrăine între care și filmele românești; tezaurul vieții meu a fostîmbogătit foarte mult dar nici nu m-am gândit să devin un scri-itor vietnamez; deși în timpul cât am trăit în România am scrispoezie. De când m-am înapoiat în țara mea nu am scris nici unvers în limba vietnameză. Nu am înțeles de ce s-a întîmplat așa.

În timpul acela, făcând meseria redactorulul de film, dincând în când am scris câteva articole de critică de filme.

Din când în când, pentru a nu uita limba română, am traduspoezii de Ana Blandiana, Mihai Eminescu, Zaharia Stancu, Lucian Blaga.

Eu am început să reiau mai puternic legătura cu literaturaromână după ce am primit medalia comemorativă Mihai Emi-nescu acordată de Președintele României cu prilejul aniversării150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, în anul 2000. În acel an, UNESCO a îndemnat să se organizeze aniversare

Pham Viet Dao la întîlnirea cu o delegație de

scriitori români. De la dreapta

Mihail Gălățanu, Ion Mureșan, Horia Gârbea

www.revistaneuma.roAmintiri din Rom]nia


Fotografii din arhiva domnului Pham Viet Dao

Scriitori români în Vietnamalături de Pham Viet Dao,primul din dreapta. În centru Laurențiu Ulici.

mondială a nașterii lui Eminescu. Cu prilejul acesta, UniuneaScrii torilor din România a organizat această aniversare solemnăchiar în satul natal al lui Eminescu - Ipotești-Botoșani. Ambasa -dorul României la Hanoi, scriitorul Constantin Lupeanu m-aales pe mine să particip la această aniversare.

Au fost prezenți la această aniversare 50 de traducătoriveniți din 20 de țări, cei care le-au tradus poeziile lui Eminescu.În programul aniversar, USR a organizat un simpozion pentrutraducătorii care au tradus poeziile lui Eminescu. Toți au cititpoeziile lui Eminescu, traduse în fața celor 400 de elevi și tineri.Domnul Ministru al Culturii și domnul Președinte USR au par-ticipat la acest Simpozion ca membri ai unui juriu.

Fiecare traducător a rostit câteva cuvinte explicând din ceizvor de inspirație au ajuns să traducă Eminescu și a citit unpoem pe care l-a tradus în limba maternă a fiecăruia. După ceam rostit câteva cunvinte explicând sursele inpirației și voințeide a traduce, am recitat poemul Sara pe deal al lui Eminescu înlimba vietnameză.

În Vietnam există o artă aparte: arta de recita, la fel cum aicânta o melodie pe texul unei poezi. Când am cîntat (adică amrecitat în acest fel, muzical) Sara pe deal, dupa câteva versuri,toată sala, care era atunci gălăgioasă a devenit pe neașteptateliniștită ca să mă asculte cum parcă aș fi cântat cu entuziasmSara pe deal a lui Eminescu în limba vietnameză.

Cu această ocazie am explicat că limba vietnameză e olimbă foarte frumoasă, nobilă și expresivă, nu e mai mică decâtcelelalte limbi ale lumii în domeniul literar. La acest Simpozion,s-a recitat în multe limbi de mare răspândire ca limba engleză,franceză, rusă, germană, italiană, spaniolă, sârbă.

Dupa ce am recitat Sara pe deal, mulți oameni m-au încon-jurat ca să mă felicite. Pe neașteptate, redactorul TVR, cel careîmi luase un interviu în anul 1973, cu 23 de ani mai înainte, m-arecunoscut. Atunci în anul 2000 ei mi-a cerut să recit ca să măînregistreze. Președintele USR, Laurențiu Ulici a glumit: cavalerulvietnamez m-a făcut praf și pulbere.

Dupa Sipozion, m-aș fi reîntors la Iași pentru a revedea Uni-versitatea Alexandru Ioan Cuza; dar pe neașteptate, la ora 12,domnul secretar al Ministrului Culturii a venit si mi-a comuni-cat: mâine nu voi veni la Iași, pentru că trebuie să rămân la

Ipotești spre a primi Medalia comemorativă Mihai Eminescuacordată de Președintele României... Am fost prezentat, dupătraducătorul italian; au fost 11 traducători străini care au primitmedaliile comemorative Mihai Eminescu.

Un lucru foarte important a fost acela că, după aniversareaa 150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, în anul 2000,chiar Eminescu și poeziile sale au legat viața mea de literaturaromână, de cultura românească.

După această aniversare a lui Eminescu, dupa ce m-amînapoiat în Vietnam, am discultat cu domnul Vo Si Dong,doamna Ha Thi Hich și alți colegi din Compania de hârtie BaiBang, cei care au facut cu mine facultatea la Iași, să edităm unvolum de poezie Eminescu în limba vietnameză. Cu sprijinullor, a apărut primul volum de poezie al lui Mihai Eminescu înlimba vietnameză.

După succesul acestui volum, eu am continuat să traduc șiam editat în limba vietnameză cărți de literatură ca: romanulȘatra al lui Zaharia Stancu, două antologii de poezie româ nească,un volum de aforisme al lui Valeriu Butulescu, o antologie debasme și legende românești. Am mai tradus Jurnalul doctorițeiDang Thuy Tram în limba română și o antologie vietnameză înlimba română cu 40 autori vietnamezi contemporani.

Din la anul 2000 până în anul 2005, prin eforturile mele destabili relații prietenești, un acord a fost semnat din USR și USVpentru a face schimburi de delegații de scriitori între Româniași Vietnam în fiecare an. Astfel, 20 scriitori vietnamezi au vizitatRomânia și 20 scriitori români au vizitat Vietnamul PreședinteleUSV, poetul Huu Thinh a vizitat Romania, iar fostul PreședinteUSR, Eugen Uricaru a fost în Vietnam.

Din USR, scriitori cunoscuți ca Eugen Uricaru, Ana Blandi-ana, Horia Gârbea, Valeriu Butulescu, Mircea Ghițulescu, IoanFlora, Mircea Petean, Ion Mureșan, Nichita Danilov, MihailGălățanu au vizitat Vietnamul.

În anul 2006, am devenit membrul USV, uniunea care arepeste 1000 membri la cele 90 milioane de cetățeni vietnamezi.

Acestea au rămas amintirile semnificative ale vieții mele, elelegându-se de țară, cultură, literatura și oameni din România.

Tara, oamenii, cultura și literatura română vor rămâneveșnic în inima mea! ��

www.revistaneuma.roEcran literar 78


Primul scriitor rus care a primit Nobelul a fost I.A.Bunin, în 1933. În 2014 regizorul Nikita Mihalkovrea lizează filmul Insolație/Sunstroke după unroman al celui nobelizat, care uimește mereu, mai

ales cu romanul Viața lui Arseniev , pe care Paustovski îl con-sideră „hronicul uluitor al unei vieți, răboj de drumuri umblate,de țări, orașe și mări străbătute”. Bunin e convins că „omuluinu-i e dat să cunoască nici clipa venirii sale pe lume, nici cea-sul din urmă”.

Să revenim la filmul lui Mihalkov, încare joacă Martinsh Kalita, ViktoriaSoloviova, Anastasia Imamova etc. Sun-tem în 1920, când Armata Albă eșuează,iar Roșiii vin la putere. Toți ofițerii albisunt verificați, umiliți, obligați să-și scoatăepoleții și să semneze că, dacă nu vor sămai stea în Rusia, pot pleca în străinătate,cu condiția să nu atace regimul actual.Unul dintre ei poartă un aparat de fo-tografiat și propune o poză colectivă,unfel de „apoteoză a reconcilierii”. Viața lordepinde de o femeie și de Bela Kun. Re -conciliere sau umilire? „Cum a începuttotul?” – se întreabă Porucik, după carealu necăm în trecut, prin flash-back-uri în-tretăiate de prezentul sordid. Acolo pe

vasul alb, Porucik a cunoscut-o pe Femeia Enigma tică. Iubireaca o insolație (de aceea „nu putea dura mai mult, fiindcă amfi ars de tot”) , eșarfa ca un simbol, haine albe, cehoviene,ușoare adieri din Piesă neterminată pentru pianină mecanică,dar și din Sclava iubirii (războiul civil) – ambele semnate deacelași Mihalkov.

Apare apoi copilul Grigori, o prezență candidă, fascinantă,care se atașează de Porucik, obsedat de noile teorii darwi -

niste, intrigat de faptul că „totul vine de lamaimuță? și țarul este din maimuță?”. Cea devenit Grigori? Incredibil! El este cel ceprimește epoleții smulși de la ofițerii albi,el îi conduce pe ireversibilul drum almorții, în barja cu remorcher, iar Porucik,deodată, îl va recunoaște, exact cândpăsările negre vor invada premonitoriucerul. O ladă cu cărți, un ceas cu melodie,poza de grup alunecând pe funduloceanului, istoria implacabilă declarând8 milioane de morți în Rusia, între 1918-1922… „Ne-am predat cu sinceritate noiiputeri?” – întrebarea stăruie, iar filmul luiMihalkov transcede conjuncturalul, întușe când austere, când onirice, încărcatede metafore vizuale persistente, copleși-toare.

Insolaţia și reconciliereaALEXANDRU JURCAN

��

www.revistaneuma.roCol\ul lui Yorick


Dar, din perspectiva demer-sului de faţă, recursul laaceastă carte are dublămotivaţie. Pe de o parte,

pentru a completa tabloul contextual alperioadei, dominată de cercetarea in-tensivă a posibilităţilor de valorificare –cât militară, cât civilă – a energiei atom-ice. În termenii de atunci. De fapt nu-cleare. Pe de alta pentru a aduce detaliisuplimentare în contenciosul (să-i spu -nem momentan aşa) Bohr – Heisen-berg. Din această ultimă perspectivă,din cartea lui Jungk se degajă o anumeconfirmare a faptului că proiectul Man-hattan şi-a bazat într-o măsură greu deneglijat, dacă nu chiar importantă, vi -goarea şi determinarea pe teama căHitler ar fi putut avea un avans în ce pri -veşte disponibilitatea armei înfricoşă-toare. Cartea e o istorie sui generis,alcătuită cu mijloace jurnalistice, a naş-terii armei nucleare. Fără a o afirmaperemptoriu, atât naratorul, cât şi per-sonajele implicate, lasă să se înţeleagăcă acest ipotetic avans era iluzoriu. Bachiar strategia grupului de fizicieni ger-mani din Uranverein, pe care jurnalistulelveţian îi numeşte, cu ghilimelele derigoare, pasivişti, capătă, în carte, oanume plauzibilitate a autenticităţii.Sau, cel puţin, a sicerităţii.

Să facem un pas mai departe, dinmomentul 56-58 la 1969. Deci Bohr dis-păruse de 7 ani, Heisenberg mai aveatot 7 de trăit. Îi apare prima ediţie a cărţiiPartea şi întregul. Chiar dacă e o operămemorialistică, redactată inteligent, ci-tatele jucând rol de martori, chiar dacă,prin definiţie, acoperă cea mai mareparte din biografia savantului, cumvacentrul ei de greutate e definirea atât aconsiderentelor care-l făcuseră să rămâ -nă în Germania când Einstein, Bohr,Fermi, ca figuri majore, dar şi Szilard,Teller, Wigner, ca figuri oricum impor-tante – şi cu implicare determinantă înagregarea proiectului Manhattan, emi-graseră, pe diferite filiere, în USA. Şi, înstrânsă legătură cu decizia fundamen-tală de a nu emigra, stabilirea şi urmă -

rirea atitudinii zise pasiviste. Care derivălogic din motivaţia renunţării la emi-grare. Cum cartea a făcut obiectul uneicronici pe blogul personal, nu mă voireferi la ea mai mult aici. Pentru a rămâ -ne consecvent cu conduita asumată.Dar nici nu e nevoie. Rostul articoluluiera să găsesc elemente independentede carte pentru a contura tabloul.

A doua ediţie germană a cărţii luiHeisenberg a apărut postum, la 5 ani

după ce şi autorul a plecat, să-şi întâl-neasc mentorul. Şi poate să se explice,în sfârşit. Dar următorul moment im-portant se petrece în 1998. Un dra-maturg englez, Michael Frayn, publică opiesă, Copenhagen. La prima vedere, oîncercare de a imagina dialogul dintreBohr şi Heisenberg din septembrie 41.Sub acest pretext, autorul oferă untablou (destul de) cuprinzător. Impre-sionează acurateţea şi aria largă a docu-mentării. Personajele vorbesc cu firesculcelor care ştiu despre ce e vorba, deciautorul ştie depre ce e vorba. Nu-i demirare că piesa a vut ecou. Premiera areloc la Londra, pe 28 mai 1998, apoi pro-ducţia e mutată la alt teatru, tot lon-donez, pe 5 februarie 99. Trece oceanulla New York, premiera americană fiindînregistrată pe 11 aprilie 2000. An încare ia numeroase premii. O versiunetelevizată, cu Daniel Craig în rolul Hei -

senberg are loc în 2002. Nu putemevalua măsura în care lărgirea bruscă(telespectatorii senumără cu miloanele,spectatorii de teatru cu miile) a ariei depopularitate va fi influenţat sau nu de-cizia familiei Bohr de a permite accesulla arhivele proprii, pentru a face cunos-cute cele 11 scrisori netrimise de Bohrîn 1957, către interlocutorul lui din aceadiscuţie critică din 1941. Decizie adop-tată în acelaşi an. Totuşi acest impactpublic se stinge, iese din prima paginăaşa cum a intrat.

Piesa aparţine teatrului de idei şi n-are legătură cu discuţia reală a corifeilor.Despre care toate sursele, cartea me -mo rialistică a lui Heisenberg y comprisafirmă a fi avut loc în afara locuinţeigazdei. Frayn introduce un personajtampon, pe soţia lui Bohr. Un personajcu mai multe funcţii. Cor antic, repre -zentsnt al sentimentelor fireşti ale da -nezilor, faţă de ocupantul german,sub stitut al reacţiei emoţionale fireştiale lui Bohr-cel-real, oponent al person-ajului Heisenberg (piesa esenţială aunui text dramatic e conflictul). Person-ajul Bohr e oscilant. El reacţionează faţăde personajul Heisenberg ţinând seamade întreaga lor relaţie. Ca un adevăratom de ştiinţă. Ceea ce Bohr-cel-real nuface, în conversaţia peripatetică reală,despre care nu există mărturii directe.Discuţia reală a fost o neînţelegere. Carea durat alţi 21 de ani, până la decesul luiBohr. Dece dramaturgul nu şi-a bazatconstrucţia dramatică pe conflictulconţinut în această neînţelegere şi aales un confict mai sofisticat? Răspun-sul se află în efectul – citeşte succesul -piesei. Dialogul (am spune trialog, dacătermenul ar exista) personajelor n-arenici o legătură cu dialogul real. Darplasează spectatorul în contextul anilor30 ai fizicii. Personajele fac referiri laevenimente şi personaje reale desprecare spectatorul neavizat habar n-are.Uneori referirile sunt tangenţiale. Ca între oameni care ştiu despre ce evorba. Piesa nu e pentru outsideri 100%,dar stimulează pe cei curioşi dintre

O întîlnire în 1941 (II)RADU-ILARION MUNTEANU

www.revistaneuma.roCol\ul lui Yorick 80


aceştia să se documenteze a posteriori.Şi eventual să recitească piesa. Căci escrisă mai mult pentru lectură, decâtpentru receptare scenică. În căutareadupă text, am dat peste o punere înscenă în 9 episoade. Cu un decor mini-mal, costume de stradă (fidele contex-tului real, de altfel). Lăsând mai degrabăimpresia de spectacol lectură. Care e, defapt, o formă teatrală potrivită. Teatru deidei. Mai abstract decât de pildă, teatrulde idei al lui Blaga. Piesa e mai degrabăun punct de plecare în repre zentareapublică a unui moment critic din istoriainteractiunii dintre fizica atunci de vârfşi conflictul politico-militar. Cred că toc-mai pe acest efect de reactualizare la unmoment bine ales s-a bazat succesulpiesei (vezi versiunea pentru TV depeste doar 4 ani, de fapt la 3 după pre-miera americană). Dar şi stingerea ulte-rioară, relativ rapidă, a ecou lui.

Scopul acestui articol e de a glosa pemarginea ruperii unei prietenii deaproape 20 de ani dintre 2 mari fizicieni.Nu numai ai strălucitei lor epoci, ci ai în-tregii istorii a fizicii. Nu de a demontaacuzele detractorilor, mai mult sau maipuţin de înţeles, ai creatorului mecaniciicuantice, descoperitor al principiului in-certitudinii. Dacă aceştia au citit sau nucartea memorialistică a celui acuzat celpuţin de colaboraţionism cu regimulnaţional socialist, e prea puţin impor-tant. Oricum, de pe poziţii acuzatoare, eipot considera cartea ca o pledoarie prodomo. Pot face abstracţie de ea. Dar dece nu mai pot face abstracţie e reali-tatea paradoxală a istoriei primelorarme nucleare. Statele Unite au con-struit bomba, cu efortul conjugat alelitei fizicienilor, între care imgranţii în-cepând din 1933 au ocupat un loc defrunte, cu concentrarea resurselor eco-nomice. Dar factorul determinant al in-sistenţei a fost frica de a fi depăşite deHitler. Despre care credeau că fizicieniidin Germania erau capabii de a o cons-turi primii. Când au ocupat, în mai 45,partea lor din Germania au constatat nunumai că Germania naţional socialistănu construise bomba, ci că nici n-ar fifost capabilă s-o facă. Ceea ce nu numaică nu i-a determinat pe americani săstopeze proiectul Manhattan (ar fi fosttotuşi caraghioşi), au declanşat primaexplozie peste 2 luni, la Alamogordo,dar au mers şi mai departe. Peste încă o

lună şi-au asumat rolul istoriceşte ingratde a martiriza 2 oraşe japoneze. Faptele,cunoscute demult de Heisenberg, cândşi-a scris cartea, îi conformă sinceritatea.Dar nu şi-a argumentat poziţia din tim-pul războiului cu fapte cunoscute ulte-rior. S-a mulţumit să-şi etaleze calmpropriile argumente şi propria politicăabilă şi riscantă. Şi-a acoperit colegii cudecizia din vara lui 42 a lui Albert Speer,autoritatea tehnică a lui Hitler, de alimita cercetările la proiectarea unui re-actor care să producă energie. O bilăalbă pentru Michael Frayn, care-şiîncheie piesa cu replica lui Heisenberg.Care precizează că dispozitivul său ajun -sese, în momentul vizitei la Copenhaga,la 13%.

Dar apa grea? Toată lumea ştie căGermania rechiziţionase uzina de apăgrea din Norvegia. Că rezistenţa norve-giană a sabotat expedierea producţieispre Germania. Pentru ce? Pentru a ză -dărnici, sau măcar a întârzia, producereabombei atomice (termenul folosit înepocă şi mai târziu) de către putereamilitară a lui Hitler. Dacă înaltele au-torităţi ale SUA nu ştiau că germanii nuputeau şi nici n-au avut intenţia de aconstri bomba, cum ar fi putut şti rezis-tenţa norvegiană? Dar realitatea asta nus-a ştiut decât după publicarea cărţii lui

Jungk, la peste 10 ani după război. Apagrea era folosită de grupul Uranvereinca moderator al reactorului energetic cuuraniu natural (erau incapabili atunci săsepare izotopul fisionabil 235). Iar pri -mul reactor energetic exportat de Ger-mania Federală după război, în Argen- tina, a fost unul cu cea mai veche teh -nologie. Cu uraniu natural şi apă grea.Tehnologia cercetată de Uranverein subconducerea lui Heisenberg. Interesant,prima centrală nucleară din lume a fostrealizată de Uniunea Sovietică, la Ob-ninsk. Deschisă pe 27 iunie 1954 şi în-chisă pe 29 aprilie 2002. De fapt n-aprodus energie în reţea decât 5 ani,până la închidere a servit cercetării nu-cleare şi producerii de izotopi. Să notămdata începerii construcţiei: 1 ianuarie1951! Reactorul folosea uraniu 5% îm-bogăţit, cu grafit ca moderator şi apă caagent de preluare a căldurii.

Niels Bohr s-a reîntâlnit cu WernerHeisenberg în 1976, într-o lume consi -derată convenţional mai bună. Expresieacceptată cel puţin ca metaforă. Apreci-ind piesa lui Michael Frayn, nu vreau săevit nostalgia unui Bulgakov potenţial,care ar încheia o posibilă nuvelă cu ace-laşi subiect, calchiind nesfârşte discuţiiîntre cei doi fizicieni, de-a lungul razelorde lună...

��

www.revistaneuma.roEduca\ie


��

Profesorul Stefan V., deţinătorul unui blog personal laAdevărul.ro a publicat cu ceva timp în urmă o listă cutermeni pe care un elev de gimnaziu ar trebuie să-ireţină la orele de biologie. Nu a fost singurul care a

făcut acest lucru, cea mai cunoscută listă de acest tip realizând-o,cu puţin timp înainte de muri, profesorul şi academicianulSolomon Marcus, una dintre personalităţile foarte sensibile la de-rapajele şcolii româneşti de azi.

Nu ştiu exact dacă Stefan Vlaston a luat un capitol anume şi aextras de acolo lista termenilor “barbari”; de altfel nici nu estefoarte important acest lucru, important fiind limbajul ca atare, pecare îl folosesc autorii de manuale/propunătorii de programe/ launele obiecte de studiu, transformând astfel aceste discipline într-un adevărat chin, complet inutil pentru un elevul din gimnaziu. Iarlista este realmente năucitoare. Iat-o: biotop, factori abiotici, bio-cenoza, ecosistem, biom, apă salmastră, eclozare, poichilo -terme, homeoterme, fotosinteză, lanţuri trofice, reţele trofice,categorii trofice, descompunatorii, simbioză, camuflajul,mimetismul, crustacee, polenizare, substanţe organice, ger-minare, larvă, nutrienţi, graminee, moluşte, virusuri, proto-zoare, humus, artropode, endemic, angiosperme, acicular,gimnosperme, plancton, canibalism, debit, planarie, relict,submers, troglobionte, troglofile, calcar, fosile, plaur, grind,fitoplancton, zooplancton, detritus, epifite, prehensil, het-erotrofă, autotrof, saprofite, agent patogen, protiste, euglenă,pigment clorofilian, hife, miceliu, ruginile, tăciunii, malurile,rizoizi, rizom, cormofite, spongieri, celenterate, cefalopode,artropode, chitină, monotreme, pinipede, placentare, marsu-piale, heterotrofe, saprofite. Sunt în total 74, dacă am număratbine, de asemenea termeni, evidenţiaţi de profesor.

Este sigur că unii dintre aceşti termeni/concepte/ fac parte dinlimbajul de bază al disciplinei, absolut necesar până la un punct.Prezenţa lor e motivată şi de o anume dimensiune a culturii gen-erale a elevului. Rămâne însă deschisă problema la ce clasă tre-buie date elevilor asemenea concept, dar mai ales câte, şi înce măsură cele date au o justificare funcţional-cognitivă înpredarea-învăţarea biologiei. Nefiind profesor de biologie, îmivine greu să stabilesc cu precizie care ar fi aceste concepte, darceea ce pot spune este că unii dintre termeni îmi par mai aproapede un model de cultură generală, mai aproape, deci, de legăturaşcolii cu viaţa. Aşadar, din lista de mai sus ar putea fi păstraţi celmult jumătate, iar dacă unii dintre cei scoşi ar fi consideraţi abso-lut indispensabili, conţinutul acestora ar trebui să beneficieze deo explicaţie parafrazată sau sinonimică făcută de către profesor.Aşadar, selecţia menită a reduce “chinul academic” al elevul de aziar putea arăta aşa: ecosistem, eclozare, fotosinteză, lanţuritrofice, simbioză, camuflajul, mimetismul, crustacee, po le -nizare, substanţe organice, germinare, larvă, graminee,moluşte, virusuri, protozoare, humus, artropode, endemic,angiosperme, gimnosperme, plancton, canibalism, debit, cal-car, fosile, plaur, grind, fitoplancton, zooplancton, saprofite,agent patogen, euglenă, pigment clorofilian, miceliu, rizom,spongieri, celenterate, cefalopode, artropode, marsupiale,

heterotrofe, saprofite. Selecţia mea, pentru cine are curiozitateasă numere, a redus numărul conceptelor la ceva mai mult de jumă-tate din lista iniţială, pe principiul enunţat deja că termenii păstraţiau o anume circulaţie în spaţiul limbajului cotidian, ceea ce ar pre-supune şi o anume motivare în a fi însuşiţi cu ceva uşurinţă decătre elevi.

De fapt, identificăm aici una dintre marile dileme ale şcoliiobligatorii de azi: măsura în care programele şi manualele, celpuţin la unele discipline de studiu din învăţământul obligatoriu,sunt pline de conţinuturi şi concepte cu o slabă relevanţă pentruelevi, atât pentru ceea ce numim o cultură minimală standard, darmai ales în ceea ce priveşte legătură acestora cu viaţa. Cu ceea cear trebui să ştim, adică, în calitate de adulţi, care nu vom face toţicarieră într-un domeniu al ştiinţelor naturii. E sigur, că tocmai înaceastă suprapopulare cu informaţii, care de care mai specializate,rezidă una dintre cauzele vădite ale eşecului parţial al învăţămân-tului obligatoriu din România de azi. De altfel, dacă exempleleaduse de profesorul citat nu sunt suficiente, altele ne stau la în-demână dintr-o singură lecţie: endolimită, perilimfă, labirint osos,labirint membranos etc. Un capitol întreg din clasa a VII-a, “Sistemulnervos”, ar putea fi edificator pentru neputinţa autorilor de a se-lecta ceea ce chiar ar putea interesa/motiva/ în cele din urmă ele-vul în învăţare.

Un asemenea exerciţiu de inventariere a conceptelor s-arputea face pentru fiecare disciplină în parte, întocmindu-se listecu termenii de bază, esenţiali, operaţionali, pentru o clasă anumeşi o disciplină de studiu anume. Iar rezultatele ar fi probabil extremde semnificative şi ar determina poate un moment de gravă re-flecţie privind condiţia elevului de azi. Căci, în mod categoric, s-araduna, dacă nu mii de asemenea termeni specializaţi, atunci sute,pe care un elev de gimnaziu trebuie să le memoreze, în condiţiileîn care limbajul mediu al unui elev de 13-14 ani se învârte în jurula o mie de cuvinte …Fireşte, în toată această vreme, noi conti -nuăm să ne îmbătăm cu apă rece, cu vestitele succese la olimpiadeale câtorva zeci de elevi români, care de care mai sofisticate, şiclamăm ideea unei şcoli prietenoase, a unor elevi motivaţi, a ca -lităţii în educaţie, a învăţământului formativ.

P.S. Soluţia este, prin urmare, la îndemână. Dar cine va lua taurulde coarne şi va întocmi asemenea liste ?!...Şi cine va face apoi cuvenitaselecţie ?! Fiindcă după tonele de hărtie înnegrită cu discuţii desprereforme, contrareforme şi parareforme, e cazul să ne întoarcem laadevărurile de bază. Şi să vedem cu adevărat de ce competenţe speci-fice are mai multă nevoie un preadolescent/adolescent/ de azi într-olume fascinată până la delir de mecanismele inteligenţei artificiale…

P.P.S. Sigur, unii ar putea spune că nu e treaba mea, şi nici a lui Ște-fan Vlaston, să facem “ordine” în programele şi manualele de biologie.In schimb, un exerciţiu de bun-simţ lingvistic nu ni-l poate refuza ni-meni, iar acesta ne arată impasul în care s-a ajuns, căci cauza cauzeloro constituie în cele din urmă un soi de academism artificial în care încăse află şcoala obligatorie. Cel puţin la unele discipline de studiu!

Chinul academic dinînvăţământul obligatoriu

ADRIAN COSTACHE

www.revistaneuma.roEditur[ 82


ULTIMA CORRIDA de Cătălin Rădulescu

„Povestirile lui Cătălin Rădulescu suntale unui prozator matur, ale unui omtrecut prin viață, care combină fantezia cuo experiență remarcabilă, dezvăluindcunoașterea multor medii sociale pe carele caracterizează cu finețe prin limbajul șicomportamentul personajelor.”

*„ Se iubeau din liceu, din a doua clasă

de liceu și – când alți colegi de-ai lor ajun -seseră doar la stadiul când el, într-unmoment în care o surprinde pe ea singură,eliberează bobocul de garoafă din mânecaprăfuită de cretă, spre a i-l înmâna stingherși a-i face o declarație precipitată, încunu -nată de un sărut ce se dorea pasional, darse dovedea a fi stângaci, mai mult pe vârfulnasului – ei trecuseră de mult de aceststadiu.”

CINĂ ÎN VALEA SĂRII de Gheorghe Stroe (ediţia a doua)

„Gheorghe Stroe este un prozatormatur care își va fermeca toți cittitorii prinștiința subtilă de a conduce povestirea șiprin efectele care, în spatele maximeisimplități, ascund o muncă migăloasăasupra textului. Cină în Valea Sării este oproză excelentă de citit pentru plăcere,dar și un mic și reușit manual de tehniciepice, bazat pe o inteligență critică denivel foarte elevat.”

*„Și s-au întors în Valea Sării, să-și cîștige

pîinea cea de toate zilele în sudoarea frunții,după cum le fuseseră blestemați strămoșii,dar amintirea anilor pe care îi trăiseră înBanat nu l-a părăsit niciodată, ba chiar șipe patul de moarte, când îi țineau lumî -narea, și-a revenit pentru încă o zi parcădoar pentru a mai povesti o dată celor ce-lvegheau cîteva întîmplări din partea aceeade țară unde fusese, în vremea tinereții lui,cadru militar....”

COMISARUL ȘI BLESTEMULSÂNGELUI de Sergiu Someșan

„Comisarul și blestemul sângelui esteun roman atipic și care depășește limiteleconsacrate ale genului policier. Fundalul

social al acțiunii dă consistență unui textexcelent, care va avea succes nu doar înRomânia. Tema va interesa numeroșicititori, în măsura în care romanul va fitradus, așa cum merită.”

*„Rămase un timp tăcut, apoi continuă

c-o voce ceva mai scăzută:- Blestemul sângelui este un blestem

foar te puternic și la noi în șatră încă n-a fostnimeni blestemat în felul ăsta. Dar se cu -noaște un caz în care acest semn a fostde senat cu catran pe-o căruță și toți ocu -panții ei au murit în cursul zilei următoare.”

ELECTRIC PUZZLEde Cezar Pârlog„Cezar Pârlog este un prozator

deghizat în publicist și nu invers. Unghiulsău de vedere este cel al artistului caresurprinde esențialul în detalii și nu aglo -merează detaliile pentru a construi oesență absentă. Prozatorul nostru sedistribuie, cu modestie nejustificată, în

rolul celui de-al doilea. De fapt, eu sîntsigur că vocația și talentul său îl reco man -dă pentru poziția celui dintîi, a artistului.”

*”Dacă atunci cînd, în timp ce stai cu

muza la un coniac bun, afară plouă cufulgere și tunete, dar tu scrii și lucrezi, șilucrezi, și lucrezi... pîn-ajungi să fii chiar tuîn scena aia, te identifici, ești transfigurat, aitotul în fața ochilor, ești ”acolo”, trăiești, vezideja Dacia aia ”cu farurile roșii cu leduri”, peMoromete care și cunoștea bine mașina, denouăsprezece ani, de cînd o luase de nouă,din fabrică, se dusese chiar el cu RaTa șaPitești, n-a apăsat pe butonul roșu pentrulumini, ci a claxonat”, urci apoi cu grijă-nbloc, ”vecinii-s curioși, ciufuți și invidioși”,ești chiar în „scenetă” (...)”

1312 SIRENE – Proză Românească din deceniuldoi, antologie coordonată de Horia Gârbea

„Îmi place proza scurtă. Cred că că sepotrivește, în general, scriitorului contem -poran. (...) Am realizat, eu însumi, câtevaantologii. Le-am preferat, în calitate decititor dar și de realizator, pe cele maieclectice. Titlul l-am ales dintre cele alepoveștilor cuprinse. L-am ales pe cel caremi s-a părut cel mai incitant și straniu.”Horia Gârbea. Antologia de proză scurtărecentă „1312 sirene - proză româneascădin de ceniul doi” (Ed. Neuma, ColecțiaHoratio). Autori consacrați și debutanți detalent: Adrian Alui Gheorghe � GeorgeArion � Adrian Buzdugan � Adrian Cos -tache � Nichita Danilov � Iacob Florea �Gălățanu Cristian (d) � Gălățanu Mihail �Leon-Iosif Grapini � Hedeș Andrea �

Marian Ilea � Adrian Daniel Lupeanu (d)� Constantin Lupeanu � Ciprian Măce -șaru � Radu-Ila rion Munteanu � FelixNicolau � Ale- xandru Păduraru � PârlogCezar-Mihai � Cătălin Rădulescu � RaduSergiu Ruba � Sergiu Someșan � DanStanca � Gheor ghe Stroe � Bogdan Teo -dorescu � Cristian Mihail Teodorescu �Laetiția Teodo rescu (d) � Șerban Tomșa �Radu Țuculescu � Lucia Verona � AdrianVoicu � Tudor Calin Zarojanu � HoriaGârbea

Colecţia Horatio (proză)

��

www.revistaneuma.roInsolit


Premoniţia lui Take Ionescu

19 iulie/1august 1914. Take Ionescu,liderul Partidului Conservator-Democrat,coboară în Gara de Nord. Venind de laLondra, trav ersase Europa cu trenul, toc-mai în zilele când pacea continentului senăruia la primele declaraţii de război alestatelor. Casa lui din strada Ate na, fiind în-chisă peste vară, Take Ionescu trage la unprieten. Se găseşte într-o profundă starede agitaţie, îngrijorat de nenorocirea celovise umanitatea. La ob- servaţia opti-mistă a priete nului cum că războiul s-arputea încheia până în toamnă, Take Io-nescu răspunde:

„ - Te înşeli profund! Acesta e război decinci ani. Va intra Anglia, va intra Italia,vom intra noi şi nu se poate să nu intre şiAmerica. Până şi Japonia va intra. Da, da.Nu te uita aşa. Ţine minte. Război de cinciani. Va fi vai de omenire! Dar de un lucrusunt sigur: că Aliaţii vor fi victorioşi şi căvoi vedea cu ochii România Mare. Şi vomvedea alte lucruri mari. Vom vedea multetronuri prăbuşindu-se; vom vedea năs- când atotputernicia Americii; vom vedeapreponderenţa rasei anglo-saxone; vomvedea omenirea făcând un mare pas sprestânga, spre socialismul revoluţionar.Vom ve dea multe lucruri mari. Dar zgu-duirea generală va fi aşa de formidabilă,că o sărăcie groaznică va stăpâni omeni-rea foarte mulţi ani. Dintr-o criză vomintra într-alta. Şi, ţine bine minte: gene-raţia mea - şi a ta - va vedea RomâniaMare, dar nu va mai vedea zile bune...”

Aceste previziuni uimitoare au fostpublicate în ziarul La Roumanie din 16 no-iembrie 1914. Ele s-au împlinit întocmai.Chiar şi conflagraţia a ajuns să numerecinci ani, dacă ţinem seama de războiulromâno-maghiar din 1919 şi de alte cioc-niri violente din acel an pe continent.

Nu, nu e niciun truc, totul a fost publi-cat dinainte, după cum am spus, în ziarulLa Roumanie. Secolul a ajuns să arate aşadupă cum l-a descris Take Ionescu, care aavut şi alte previziuni uluitoare: după în-

cheierea Păcii de la Versailles, afirma că,oricât de grele sunt condiţiile impuseGermaniei sau tocmai de aceea, Germa-nia, simţindu-se nedrep tăţită, se va ridicadin nou în cel mult douăzeci de ani, de-venind, cu ambiţia ei de revanşă, o mareprimejdie pentru Europa. Mulţi i-au zâm-bit condescendent.

Anarhia Bolşevică din Moldova

Niciodată, de la întemeierea principa-telor în secolul al XIV-lea, un stat româ-nesc independent n-a avut o supra- faţămai redusă decât România rămasă liberăîn 1917. Ea se restrânsese la câteva ju-deţe din Moldova. Regele, guvernul, par-lamentul şi capitala se aflau la Iaşi. Dindecembrie 1916, Bucureştiul, Muntenia,Oltenia, Dobrogea, plus judeţul Vranceacăzuseră sub ocupaţia Puterilor Centrale.Pe lângă toate acestea, în Regatul Româ-niei rămas liber se gă seau circa un milionde soldaţi ruşi sosiţi, chipurile, în ajutorulnoului aliat. Majoritatea acestor trupeerau cantonate pe frontiera cu inamicul.De reţinut că la intrarea ţării în război, înaugust 1916, frontiera României cu ina-micul, adică Austro-Ungaria şi Bulgaria,atingea o lungime de 1500 km. Prin com-paraţie frontul francez avea o lungime de700 de km.

Trupele ruseşti mai mult au încurcatdecât au ajutat. În vara lui 1917, de exem-plu, contraofensiva ruso-română de laMărăşti n-a putut fi continuată, fiindcăguvernul de la Petrograd a dat ordin deoprire a oricărei ofensive. Mai grav, reiesedin jurnalul generalului german Luden-dorf că, pe frontul din Muntenia, ruşiicontemplau cum erau masacraţi soldaţiiromâni fără să intervină. Se pare că exi-sta o înţelegere secretă ruso-germană cadelimitarea dintre cele două puteri să ur-meze linia Siretului. Dar primejdia ceamare a venit de la trupele ruseşti din Mol-dova neangajate în luptă. După izbucni-rea revoluţiei din februarie 1917, în Rusiaa început fenomenul de bolşevizare a tru-

pelor. Soldaţii nu mai aveau niciun chefsă lupte, atraşi fiind de propaganda paci-fistă a comuniştilor. În acel an, la 1 mai,bolşevicii ruşi l-au eliberat pe renumitulmilitant roşu Christian Racowski, deţinutla Iaşi. Acesta se născuse în Bulgaria, aajuns în România făcând agitaţie sociali-stă în anii neutralităţii, iar după eliberareasa de către bolşevici, a fugit în Rusia undea devenit cel mai înverşunat duş man alRomâniei.

După lovitura de stat a lui Troţki de la25 octombrie, armata rusă din Moldova,practic, s-a destrămat. Într-o deban dadătotală, soldaţii voiau să se întoarcă acasăşi să participe la revoluţie. La Iaşi, au ocu-pat Gara Socola, îndreptând tunurile spreoraş. Li s-a alăturat un bolşevic radical, tri-mis special de la Petrograd, un oarecareRochal. Avea misiunea de a răsturna ordi-nea în România, inclusiv prin arestarea re-gelui. Situaţia era extrem de gravă. O datăcu revoluţia bolşevică, Rusia a ieşit din răz-boi. În consecinţă, România se afla întretrupele germane şi armata rusă răzvrătitădin Moldova. De aceea, la 26 noiembrie1917, la Focşani s-a încheiat un armistiţiucu felmareşalul von Mackensen.

Dar bolşevicii lui Rochal de la Iaşi nupierdeau vremea. Au încercat să-l ares-teze pe generalul rus Scerbacev, rămasfidel continuării luptei cu Puterile Cen-trale. În această situaţie guvernul românşi generalul Prezan au trecut la acţiune.Printr-o operaţiune foarte bine concer-tată, în noaptea de 8-9 decembrie, au de-zarmat trupele bolşevice de la Socola, iarîn zilele următoare au procedat la dezar-marea tuturor ruşilor din Moldova şi latrecerea lor peste Prut. Incidente n-auavut loc decât la Paşcani şi la Galaţi. LaIaşi, celebrul Rochal a fost lichidat, pro-babil de misiunea militară franceză. I. Gh.Duca era şocat de modul jalnic în carearăta la trecerea peste Prut oştirea sclipi-toare şi arogantă care sosise din răsărit cuun an înainte.

(va urma)

Faţa mai puţin vizibilă a Unirii din 1918

RADU SERGIU RUBA

��

www.revistaneuma.roVitrina cu c[r\i 84


Paul Sârbu Noi povestiri din Delta Dunării,

Ed. Tracus Arte

Prozator cu o tehnică tradiționalistăbine însușită, Paul Sârbu are privilegiul dea cunoaște foarte bine lume despre carescrie, inaccesibilă majorității prozatorilordar și cititorilor. Proza lui devine astfel ex-otică. Adecvat subiectului, epicul e vigu -ros. Personajele au și ele o vivacitate sus- ținută, în acord cu necesitatea de a supra -viețui în tr-un peisaj probabil mirifc, dar nufoarte prietenos. Paul Sârbu, care este șipoet, va lorifică și prin pasaje ușor lirice ex-periența sa de trăitor într-o lume fasci-nantă și relativ închisă.

Tedy Arman Biela, Ed. Charmides, poezie

Mecanismul liric folosit de Tedy Arman ela fel de simplu ca mecanismul bielă-manivelă. El ia texte non-literare și le tran-scrie sub formă de versuri. Noi știm că s-amai făcut acest exepriment și putem să-l ig-norăm sau să-l regăsim cu plăcere. Arta po-etului e să descopere acele texte care sepretează. Un lung poem se referă la „Salviași proprietățile sale miraculoase”. Un ciclu în-treg de „poeme” este despre componenteleunui motor cu comustie. Fiecare text e ase-zonat cu „motto”-uri din poeți consacrați:Virgiliu, Blaga, Mazilescu etc. Un banc vechie coafat ca poem în „Poezie cu detergenți”.Cât nu ne plictisim, biela antrenează rotația.

Peter Sragher Cartea lui David, Ed. Brumar, proză

Ca orice părinte, mai ales dacă și-aprimit rolul în a doua parte a vieții, PeterSragher e un fan al lui David Thomas Sra -

gher. Foarte atent la ce spunea acesta ladiferite vârste, el convertește în literaturăexperiența. Desigur, David Thomas e foar -te simpatic și imprevizibil iar picturile salecare ilustrează volumul sunt minunate șiprea puține față de dorința noastră de a leadmira.

Constantin Iftime Aici nu va mai fi liniște oricum,

Ed. Tracus Arte, poezie. Antologie alcătuită de Teodor Dună

Antologia lirică a lui Constantin Iftimieapare când poetul a făcut pași hotărâțispre proză. Trei volume de poezie suntdatate 2012 și 2014 (două!). În antologieintră și câteva texte inedite. Poezia lui Con-stantin Iftimie este grea, contorsio nată șiare o masivitate de sculptură mo numen-tală. Ca repere din poezia ante ri- oară, eaoscilează între Virgil Mazilescu (suprareal-ism vecin cu absurdul) și Liviu Ioan Stoiciu(inventiv sintactic, imprevi zibil – angoa -sat). Atunci câmpul devine subțire ca apacălduță pare un vers de LIS. Poemul em-blematic pentru arta autorului este indis-cutabil Zlătunoaia din volumul Zlătunoiaiapentru toți: Ca o piele moale și udă de vită/Cade înserarea peste coastele tale roșcate,Zlătnoaia. Alături de Folfa lui NicolaeCoande și la 11 ani după ea, Zlătunoaia luiC. Iftimie este un Mo pete fe minin al zilelornoastre post-postmoderne.

Ioana Greceanu Noduri, verigi și răsuciri, Editura Tracus Arte, poezie

Versurile cheie ale volumului IoaneiGreceanu, cunoscută pentru poezia ei in-telectualistă și cultivatoare de paradox, seaflă în poemul Fac o moartă, de la pagina30: Și îngerii au vise erotice cu oameni/ și, deaceea, și ei pot înnebuni. Cu toate acestea,poemele Ioanei Greceanu nu sunt ale unuiînger care și-a pierdut mințile ci ele uneimuritoare care observă și notează em-patic, nu neutru ca un cadru medical,comportamentul unor ființe angelice careau intrat pe calea nebuniei. Pe coperți șiclapete Ioan Es. Pop, Ioan Groșan, Octa-vian Soviany și Dan Cristea, numai nume

cu autoritate așadar, dau interpretări atâtde diverse și interesante volumului încât– fie și numai pentru asta – el trebuia scrisși publicat.

Eduard Filip Palaghia, Florentin Palaghia

Dimpreună, Ed. Timpul, poezie

Un experiment izbutit este aceastăcarte de poezie în care fiul (Eduard Filip)și tatăl (Florentin), ambii poeți cu expe-riență, își publică versurile, care consună.Dacă deschizi cartea într-o anumită po zi -ție, dai de Eduard Filip cu versurile lui șio postfață de Cassian Maria Spiridon.Dacă o răstorni și o întorci cu 180 degrade, se deschide partea lui Florentin cupoemele sale și o postfață de acelașiCassian Maria Spiridon. Amândoi poețiiau spirit ludic și sunt niște abili versifica-tori, lucru mai rar în ziua de azi. EduardFilip e intimist și dezinvolt, amintește deBrumaru: Uite-un pliculeț de ceai/ sunt înel bucăți de floare,/ ochii tăi dintr-o cu-loare,/ pleoape-nchise când dormeai,/șeminee și-un vătrai. Sau: Hei, copilo,noaptea asta/ mi-am umplut-o cu or-gasme/ și-uite m-a lovit năpasta,/ iar îmibat în geam fantasme. Nici poezia tatăluinu e departe de acest model înflorat alpersonificărilor agreabile și al cadențelordelicat-absurde, cugleriene: A înflorit dedor enibaharul,/ grimasa ta s-a transfor-mat în geană,/ trage în veci de funiiclopotarul/ timpul trecut și viitor din rană.Lectura e foarte plăcută, ușor de dus lacapăt, cu regretul că se termină repede.Chiar scenariile crude păstează, săltăreț,clipirea complice, ironică: Pe coasta meade vest roiesc rechinii.

Îngerii au viseerotice cu oameni

HORIA GÂRBEA

www.revistaneuma.roVitrina cu c[r\i


��

Angela Baciu Charli. Rue Sainte-Catherine 34,

Ed. Integral, poezie, Parallel Texts /

English and Romanian

Lucrurile sunt foarte ușor de relatat:poeta, sau, mă rog, eul ei, s-a așezat într-oboulangerie cochetă din Bruxelles, aflatăpe strada Sainte-Catherine, numă rul 34.Localul se numește La Charli. Și-a luat cucroissant și un cappucino. Fără a ști cât vasta. A stat de la ora 14 până la ora 18. Camla 15-20 minute a scris un text de obser-vație sau rememorare. În total 20 de texteavând ca titluri ora la care au fost con-semnate. Procedeul amintește de cunos-cuta schiță a lui Geo Bogza: 175 de minutela Mizil. Sigur că Bruxelles e mai ofertantdecât Mizilul. Și de aceea ea nu a scrisproză ci text liric. Apoi Lidia Vianu a traduspoemele și gata cartea!

Ștefan Dimitriu Aiurea-n tramvai, scenarii/piese,

Ed. eLiteratura

Ștefan Dimitriu nu ratează niciun genliterar. Scrie poezii (retro), romane (groase),traduce minunat, dar iată că se avântă și înteatru și în scenariul de film. Nu uit că erasecretarul și cronicarul cenaclului revisteiTeatru în vremurile primelor mele încercăriteatrale, nici că a lucrat în TVR mulți ani. Săne amintim, de asemenea, că Ștefan Dimi -triu este și autorul unor cântece de muzicăușoară. Polivalentul scriitor scenarizeazădezinvolt, cu umor, se bazează pe replică.Temele sunt contemporane, dar tipul deabordare trimite la scheciurile lui Băieșu șicomediile lui Baranga sau Mirodan. Proiec-

tul de sitcom Tunul e chiar de-acolo. Schi -țele mărunte amintesc de D. Solomon. Elese înșiră într-un scenariu de comedie (Unochi pentru Neloson), dar trăiesc autonom.

Emilia Dănescu Vocile Umbrei,

Ed. Antim Ivireanul, poezie

Poeta Emilia Dănescu face parte dinacea categorie a persoanelor care trăiescnu atât prin poezie ca artă, cât prin ea cafenomen social. Participă cu frenezie lalansări de carte, nu lipsește din diferite an-tologii, mai mult sau mai puțin unitare, mainumeroase decât volumele proprii, pu -blică mult în cele mai diverse reviste, neo-colind unele practic intruvabile precumRotonda Valahă sau Revista Fereastra, pri -mește (și reproduce în volum) elogii de laFlorin Costinescu ca și de la Elena Mun -teanu (?), nu ezită să frecventeze cercurilirice stimabile ca și mici saloane ale re-fuzaților. Acceptă premii pe care puținile-au cunoscut, precum Vis de toamnă,conferit de Societatea Apollon! A absolvitmatematica, dar n-are nimic de-a face cucastelul de gheață al lui Ion Barbu, ci scrieintimist, la fel de ușor și firesc precumrespiră: Eram năluca gândului tău,/ plătindtribut zilelor rămase/ și nopților târzii. Nimicde comentat! Se află în pragul unei aniver-sări cu schimbare de prefix, deci îi urăm „LaMulți Ani”.

Nicolae Silade Iubirea nu bate la ușă,

Ed. Brumar, poezie

Pe pagina din stânga se află poemenumerotate cu cifre romane de la LXXIXîn sus. Pe pagina din dreapta se află

poeme numerotate cu cifre arabe de la54 în sus. Până la 131, deci sunt peste 150de texte cu totul. Ca poezie, pe stângasunt sonete „elisabetane”, prozodie cla-sică. Pe dreapta tot poeme de 14 versuri,grupate ca în sonet: 4-4-4-2, dar cu versliber sau (nu peste tot) cu un fel de hexa-metru imperfect. Tematic, sunt poezii dedragoste simple: mă gândesc la tinedragostea mea/ dacă și tu te gândești lamine cu dragoste. Ori: O, doamna mea dece nu mă alinți/ Când vezi că sunt undemon printre sfinți. Poate tocmai deaceea! Prin concepția lui de alcătuire, darși prin con ținut, volumul e mai curândmonoton și e practic exclus ca un cititorsă-l parcurgă integral. După câteva textecitite din ambele categorii, eventualulcititor capătă convingerea că rien ne vaplus. Dacă iubirea nu bate la ușă, nu tre-buie să bată nici la cap lectorul.

Gheorghe Vidican Fisura privirii,

Ed. Școala Ardeleană, poezie

Poetul îndeasă imagini și metafore întexte aluvionare pe care editorul a avutprudența să le pună pe pagini late în-trucât versurile sunt foarte lungi. Și tăiatealeaor, căci poemul e compact și estepractic o singură frază enormă. Tema luiVidican în acest volum este enunțată întitlu. Fisura privirii este orbirea. În viațacivilă, poetul lucrează la o asociație denăvăzători și are contact direct cu lumeaacestora. Tema este însă un pretext pen-tru că Gh. Vidican aspiră la un volum„total”, în care să cuprindă întregulunivers. El inventează cele mai incredibilesintagme ca în titlul imposibil: Sforăitulsărutului. În alt poem trosnesc buzelesărutând foamea setea trupurilor. Să săruțifoamea – iată o performanță pasională.Sărutul e împielițat și axiomatic: sărutultău sub pielea sărutului meu o axiomă.

www.revistaneuma.roJurnal teatral 86


15septembrie 2014. Un eveniment cu totul spe -

cial a marcat deschiderea stagiunii teatrale2014-2015. În zilele de 11, 12, 13 și 14 septem-brie Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din

Chișinău e prezent la Bucureşti, în cadrul unui program deschimb de spectacole cu Teatrul Naţional „I. L. Caragiale”, cu osuită de patru reprezentații. Sălile Studio şi Atelier, trecute cubrio de travaliul renovării, demonstrează că strădaniile lui IonCaramitru se apropie de finalizare, asigurându-i şi un rol de cti-tor în istoria postdecembristă a teatrului românesc. Micro -stagiunea artiștilor din Chişinău e, fără îndoială, o iniţiativăexcelentă, cu perspectivă de a se repeta anual, devenind uneicolaborări de durată între cele două prestigioase instituţii. Înplus e cert că spectacolele în cauză, Amorul dănţuie şi feste joacă,Copiii foametei. Mărturii de Alexei Vakulovski, 12 scaune (dupătextul ce i-a făcut celebri pe Ilf şi Petrov”) şi Hronicul găinarilor (oadaptare după romanul lui Aureliu Busuioc), ultimele două înregia dinamică și de rafinat umor a lui Petru Hadârcă, oferă unserios subiect de reflecţie asupra modului cum se gândeşte şise face teatru în metropola din Moldova de pe celălalt mal dePrut. Aş zice că toate la care mă refer au la bază, indiferent degenul dramaturgiei abordate, o estetică teatrală comună, deo -potrivă de vizibilă atât în structura repertoriului, în selectarea şitratarea acestuia, cât şi în ceea ce priveşte modalitățile detranspunere în scenă. Prima constatare ar fi aceea că se acordăo atenţie specială publicului. În sensul că îi oferă reprezentaţiicare să-i placă şi totodată să-l stârnească prin mesajul lor. Lanivelul mijloacelor de exprimare se apelează cu precădere lasoluţii proprii comediei şi parodiei, dacă nu şi divertismentului.Pentru reprezentaţiile vizionate, atât în privinţa pieselor ce suntpreferate, de obicei adaptări și texte de autori ai locului, cât şi înaceea a viziunii regizorale, a formei de spectacol în general,

dominantă rămâne o formulă specifică teatrului popular. Întreregizori şi actori există o colaborare ideală. Interpreții alterneazăcu egală aplicaţie momente de joc lejer, hâtru câteodată, deumor savuros, cu altele adesea radical diferite ca fond, înclinândfiresc balanța către un registru grav, unde tonul este dat priori-tar de scene cu reverberaţii dramatice autentice. Disponibili -tăţile interpreților sunt multiple. Cântă, dansează, nuanţeazăreplicile cu pitoreşti accente de dulce grai moldovean. Discursulscenic se dilată de multe ori până la limita muzicalului, ori poateo şi depăşesc, astfel că dansul şi muzica devin părţi compo-nente ale spectacolelor, integrându-se stilistic fabulei dra-maturgice şi potenţând-o tensio- nal şi emotiv. Am fost surprinssă constat că şi într-un spectacol documentar, fără excese demișcare, static, (Copiii foametei. Mărturii), după un scenariu sem-nat de Alexei Vaku lovski, în care sunt incluse, succesiv, o seriede confesiuni ale unor supravieţuitori ai foametei din 1946-1947, regizoarea Luminiţa Ţâcu, deși mizează în exclusivitatepe faptele relatate, pe o realitate de dimensiuni coşmareşti, im-posibil de imaginat că a existat, nu ezită să recurgă la muzică şidans, conferind demersului scenic o notă folclorică, ritualică.Decorul şi costumele Corinei Sărăteanu contribuie și ele la edi-ficarea unei viziuni și scriituri minimaliste, amândouă vizândausteritatea, totul în ideea de a se păstra o concentrare și sim-plitate capabile să nu deturneze transparenţa mesajului şi im-pactul lui cu spectatorul.

Genul de spectacole cultivat pe scena Naţionalului dinChişinău apare poate cel mai explicit în Amorul dănţuie şi festejoacă în regia lui Alexandru Vasilache. Precizarea după Shakes -peare de pe coperta caietului program duce clar gândul încăde la primele scene către un posibil scenariu cu punct de ple-care în Îmblânzirea scorpiei. Dar surse de inspiraţie au constituitşi Nevestele vesele, Mult zgomot pentru nimic sau Negustorul din

De la actul teatral la „Sărutul” lui Brâncuși

ION COCORA

www.revistaneuma.roJurnal teatral


Veneţia. Nu e vorba însă de o adaptare sau de preluare a unorfragmete şi „topirea” lor într-un scenariu coerent structurat, cuaport integrator, ci pur și simplu de o localizare, de o prelucrareexcesiv de autohtonizată. Vag mai poate fi ceva raportat laShakespeare. Situaţiile lasă impresia, deşi par a fi cunoscute, maidegrabă că aparţin unei farse neaoşe, cu un umor popular uşorde plasat într-un context spiritual specific. Personajele, la rândullor, trec prin metamorfoze ce le modifică radical configurația in-iţială. Ele întruchipează căpetenii de oşti, oşteni de rând, pe câr-muitorul cetăţii Ţeţina, domniţe, ibovnice, alte doamne din alaiuldomniţelor şi se numesc Zaharia, Chira, Luca, Nicodim, Macarie,Horia, Ieremia, Oana, Ilinca etc. Scenografia lui Iurie Matei, unexcelent pictor despre a cărui expoziție de la Iași am scris înLuceafărul, operează cu semne, nu propune un simplu spațiude joc, ci trimite la o mitologie nu greu de identificat, conferindacțiunii un substrat simbolic, atât în situațiile de umor copios,cât și în cele de amară ironie.

Patru reprezentații, așadar, de reală emoție pentru un pu -blic entuziast, receptiv, generos în aplauze, care au constituitprin ceea ce au oferit o întâlnire semnificativă. Din păcate, nuam văzut la aceste spectacole prea mulţi critici. De, dacă negândim la cât de importanți se socot și la gusturile lor elevate,era de așteptat!

5 martie 2016. Nu-mi vine să cred că Teatrul „Elvira Godeanu”bifează douăzeci și trei de stagiuni. Nu, nu e adevărat. În ceeace mă privește chiar încerc un sentiment de culpă. Mă mir cumde aproape un sfert de veac nu am ajuns să-i trec pragul. Asta cuatât mai mult cu cât Târgu Jiu e un oraș ce ar trebui să reprezintepermanent o țintă. Căci pentru toată lumea, deci implicit și pen-tru mine, imginea lui se confundă, oare în ce măsură suntemconștienți că suntem niște privilegiați?, cu faimoasele monu-mente brâncușiene. Recunosc, sincer vorbind, că pe acesteale-am văzut doar de două ori și atunci mai mult pentru a nu zicecă nu le-am văzut. Prima oară între două trenuri, iar a douaaproape din goana mașinii. În ambele împrejurări abia am reușitsă respir în preajma lor. Nu am atins în nici un caz încărcăturaemoțională atinsă, de exemplu, în cimitirul Montparnasse dinParis. Acolo în 1979, stând ceasuri în șir față în față cu Sărutul,am simțit realmente că-mi este imposibil să mă despart de va-rianta inițială a capodoperei despre care știam că a fot realizatăprin 1910 ca monument funerar pentru o tânără rusoaică. Darhai să nu mă cramponez de sentimente și amănunte care măfac să uit de motivul care m-a adus în legendara urbe. Înainte

de a începe spectacolul cu Negustorul din Veneția, premieră în-tâmplată într-o seară de început de martie cu un bonus deprimăvară timpurie, constat că mă aflu într-un hol arhiplin,alături de oameni de toate vârstele, eleganți, conștienți că par-ticipă la o sărbătoare, la un eveniment solemn, fenomen ce totmai rar se întâlnește prin alte părți. O dovadă că la Târgu Jiuexistă într-adevăr un teatru parte componentă de acum a viețiicotidiene a locuitorilor săi. Deci nu în stare mortală, adică ne-existând în fapt, cum stau lucrurile în destule instituții faimoasecândva. ci unul viu, competitiv, interesat să se autodepășeascăși să nu coboare sub cota condițiilor de care dispune. Întemeie-torul său, actorul și managerul Marian Negrescu, are de ce săprivească înapoi cu mulțumire de sine.

Exigență și profesionalism atestă însăși opțiunea reperto-rială. Negustorul din Veneția e un text complex, cu o fabulă și te-matică ofertante. În prim-plan evoluează două caractereantagonice, Shylock și Antonio. Unul reprezintă răul (întâi pen-tru că e evreu și apoi cămătar), iar altul binele (având meritulde a fi creștin și negustor). În spatele lor se găsesc doctrine re-ligioase radical diferite, cu acumulări de-a lungul istoriei destări conflictuale paroxistice și resentimente puternice, apa-rent ireconciliabile. Detailând puțin subiectul, sensibila lui pro-blematică etnică, în speță aceea a evreității, ambii protagonișticonștientizează răul, dar au opinii opuse despre el. Antoniomărturisește cu o sinceritate dezolantă că „răul fără rost e-nmine. Parcă simt că n-aș fi eu”, iar Shylock îl vede ca pe un pri-lej de a-și manifesta ura și setea de răzbunare pentru umi-lințele și nedreptățile îndurate: „Răul pe care m-ați învățat să-lfac îl voi face și o să merg cu el chiar mai departe decât mi-ațidat învățătură”. Însă deși în jurul lor se concentrează principa-lele „ostilități”, ele nu sunt singurele personaje hotărâtoare înevoluția intrigii. În demararea acțiunii un aport determinantrevine lui Bassanio. Îndrăgostit de frumoasa Porția, daraflându-se într-o situație financiară precară, ceea ce îl împie-dică să emită pretenții la mâna ei, acesta nu are altă soluțiepentru a ieși din încurcătură decât să apeleze și să-l roage să-iîmprumute banii de care are nevoie pe bunul său prieten An-tonio. Prosperul negustor venețian, proprietar a numeroasecorăbii răspândite pe mări, deși dorește să-și ajute prietenul,nu dispune pentru moment de suma solicitată, întregul săucapital fiind investit în afaceri. Nu se dă totuși bătut, ci,călcându-și peste mândrie și principii, îl contactează pe înve-ninatul și detestatul evreu.

www.revistaneuma.roJurnal teatral 88


După negocieri nu lipsite de invective violente („ți-așspune tot așa și te-aș scuipa/din nou. Ba chiar te-aș bate”), re-ceptate cu șiretenie de către cămătar, „polița” se semnează șie parafată de notar în cele din urmă. Abia de acum însă „lovi-turile de teatru” încep să se țină lanț. „Pe Rialto” sosește vesteacă vasele comerciale ale lui Antonio s-au scufundat, pu-nându-l în imposibi- litatea de a-și respecta obligațiile de ga-rant. Shylock, în schimb, pur și simplu exultă. Își vede, în sfârșit,dușmanul de o viață doborât. Complicându-se și complicânddestine, ramificându-se în multiple direcții, spectacolul nu-șipierde câtuși de puțin nici coerența și nici ritmul. Abundențade imagini nu-l fragmentează, nu-l împinge spre ilustrativism.Există în Negustorul din Veneția și un conflict între generații.Copiii nu se mai supun la ceea ce le impun părinții. Jessica îșipărăsește credința și contrar voinței tatălui se căsătorește cuun creștin. Porția dă impresia, la rândul ei, că respectă dorințaimpusă prin testament de părintele decedat, dar în realitatre„proba casetelor” nu e decât un abil joc de manipulare, încâtîn cele din urmă ea decide pe cine își alege de consort. Peastfel de teme pune accent regizorul Cristian Ioan

Ideea că se vrea un altfel de spectacol, adică apropiat desensibilitatea spectatorului, în măsură să-i faciliteze un gradde accesibilitate sporit, e deconspirată din start prin versiu-nea românească a textului shakespearian pentru care s-aoptat. Aceasta utilizează nu numai un limbaj modern, elibe-rat de constrângeri caligrafice, de contorsionări pentru a sesubstitui unei formule poetizante, cu efecte lingvistice caredăunează cursivității și implicit teatralității. Cuvintele nu sepoticnesc în asigurarea unei fidelități verbale, ci țintesc cătrecaptarea sensurilor, către un dialog firesc între personaje, de-monstrând încă o dată, dacă pentru cineva mai era nevoie, căreplica shakespeariană are mai multe nivele. Totul e să lepătrunzi și să le redai cu transparență. Or, realmente, un ase-menea lucru îi reușește de minune dramaturgului-traducătorHoria Gârbea.

2 octombrie 2017. Sunt de aproape o săptămână la Paris.Însă abia astăzi decid să mă îndrept spre cimitirul din Mont -parnasse. Pornisem devreme, în jurul orei unsprezece, de lahotelul Opéra Marigny, situat undeva între Opéra Garnier şiPlace de la Madeleine, către acel fantastic „muzeu în aer liber”,cum îl denumește Matei Vișniec, cu care le împuiasem capulînsoțitorilor mei, Dana, Manuela și Costel, spunându-le că ne-apărat trebuie să punem o floare la căpătâiul lui Tristan Tzara,Emil Cioran, Eugen Ionescu și Brâncuși, dar mai ales să vadămiraculosul Sărut al românului din Hobița, dinaintea căruiaam stat o jumătate de zi în urmă cu decenii. Într-atât mă fas-cinase încât mi-a venit să-l ridic de pe soclu și să plec cu el.Nu puteam să-i dibui taina. La un moment dat am avut sen-zația că întruchipează pe Ileana Cosânziana și pe Făt Frumos,după ce a doborât balaurul, îmbrățișați și puri așteptând clipasă se ridice la cer. Copilării, firește. În fine, am ajuns la loculfaptei târziu, pe când începuse să se însereze. Am parcurs pejos kilometri nu glumă, exasperându-i pe cei ce nu mai eraudispuși să mă urmeze. Nici în cimitir lucrurile nu au decurscum am presupus. Mormintele le-am găsit cu greu după în-delungi plimbări și căutări pe alei. Asta pentru că mă credeamun ghid versat și nu am apelat la ajutoare. În schimb de mira-

culosul Sărut a fost imposibil să dăm. Părea că a dispărut cudesăvârșire în ciuda faptului că eu eram sigur că îi duc la el șilegat la ochi. Mă încăpă- țânam să nu renuț și să-i conving căne învârtim în preajma lui. Deoarece la fiecare descindere amea la Paris, și au fost vreo patru-cinci de-a lungul anilor, numi se întâmpla niciodată să-l ocolesc. Nu-mi explic de ce me-moria îmi joacă feste și nu-mi mai scoate în cale acea marginede cimitir de care devenisem depedent. Noroc că Dana nu amai avut răbdare și s-a întors la una din porți să ceară infor-mații. Misterul s-a dezlegat rapid, iar eu m-am bucurat că nuvoi fi suspectat că nu am călcat niciodată pe acolo. Într-adevăr, monumentul căutat cu atâta ardoare se afla la câțivapași de noi. Nu-l vedeam întrucât era acoperit cu scânduri.Am fost avertizați apoi că este conectat la alarme și vegheatde camere de luat vederi. Cauza se pare a fi un conflict iscatîntre municipalitate și moștenitorii celor ce comandaserăpentru necunoscuta rusoaică. Când am părăsit cimitirul dejase apropia ora închiderii. da târcoale, iar Sărutul a rămas să secufunde în întuneric fără să mai cadă asupra lui spoturi de lu-mină ca odinioară. Personal, nu am fost dezamăgit. Mi-amamintit de Gogol care aflându-se într-o călătorie la Nazaret,„în speranța unei regenerări”, se plictisise ca „într-o gară dinRusia”. Analizând „situațiunea”, Cioran punctează categoric:„este exact ce ni se întâmplă tuturor când căutam afară ceeace nu poate exista decât în noi”. Regret că însoțitorii mei sedespart de vestitul cimitir parizian mâhniți. Nu am nicio si-guranță că până la o nouă vizită celebra operă brâncușianănu va porni pe alte căi.

��

www.revistaneuma.roArt[ plastic[


Mircia Dumitrescu s-a născut în anul 1941 înlocalitatea Căscioarele. A

absolvit Academia de ArtePlastice din București în 1963.

A devenit membru UAP în1969. A fost profesor

universitar la Universitatea deArte Plastice din București și

este membru corespondent alAcademiei Române. Este

cunoscut ca sculptor, grafician,gravor în metal și lemn. S-a

remarcat ca ilustrator, autor alunor coperți și creator de carte

bibliofilă, calitate în care ailustrat numeroase volume,

în special de poezie, primindnumeroase premii. A participat

la multe expoziții personale șide grup în țară și în străinătate,

la tîrguri și saloane ale cărții, i s-au decernat premii și

distincții pentru lucrări de artăși pentru întreaga operă.

A avut întotdeauna o relațieapropiată cu scriitorii, fiind o

apreciată figură a lumii literareromânești. Printre operele sale

se numără remarcabilesculpturi în lemn reprezentînd

și scriitori: Fernando Pessoa,Emil Cioran, Mircea Eliade,Eugen Ionescu. Ultimii trei

formează un grup statuar aflatîn prezent la Muzeul Național

al Literaturii Române. Cu permisiunea maestrului,

acest număr din revista Neumaeste ilustrat cu lucrări de

Mircia Dumitrescu.

Mircia Dumitrescu, prietenul scriitorilor

Cioran, Eliade, Ionesco și Mircia Dumitrescu

www.revistaneuma.roPremiere 90


Marşul pieselor din drama-turgia românească clasicăşi contemporană conti-nuă la TDR, instituţie fon-

dată de Primăria Capitalei tocmai pentrua stimula punerea în scenă a pieselor au-torilor de valoare, din toate generaţiile,fără nicio discriminare, acest obiectivfiind susţinut cu entuziasm de regizorii şiactorii distribuiţi şi sprijiniţi de scenografi,coregrafi, personal tehnic de înaltă ţinută.Deşi cele două săli au un număr redus delocuri, aşteptându-se extinderea capaci-tăţii de primire a publicului într-un viitornu prea îndepărtat, interesul doveditpentru noile producţii ale teatrului con-dus de dramaturgul Horia Gârbea (antu-rat de un consiliu artistic din care facparte specialişti) a crescut, publicul bu-cureştean, mai ales cel tânăr, descoperindaici, în Calea Griviţei nr. 64-66, o oază decultură şi destindere elevată, simultan.

Dl. Paul Chiribuţă a ales şi a propusspre reprezentare, în regie proprie, douăcomedii scurte, una aparţinând nonage-narului Dan Tărchilă, decan de vârstă alautorilor dramatici membri ai UniuniiScriitorilor, şi alta a mult regretatului co-mediograf de stirpe aleasă Ion Băieşu, cuun text mai puţin cunoscut publiculuidecât „Tanţa şi Costel” ori „Dresoarea defantome”. Ambele piese, diferite stilistic,au în comun talentul şi ingeniozitateascrierii şi abordează tema identităţii şi anaivităţii duse în extreme.

În „Hoţul perfect”, dl. Tărchilă pro-pune o acţiune minimalistă bazată pe ofilosofie cotidiană care pune faţă în faţăun personaj misterios, Necunoscutul, cuun personaj aparent meticulos, Pazniculdepozitului de obiecte electrice. Deşiscris în perioada industrializării, textul nucochetează deloc cu temele acelor zilecare preamăreau apărarea avutului obş -tesc, ci alunecă cu satiră gravă spre teri-toriul ideii furtului personalităţii comune,a paznicului înarmat până în dinţi − caree ademenit în discuţii aleatorii pe temediverse − furându-i-se şi atenţia, şi in-tenţia de a fi un falnic soldat al datorieioficiale. Paul Chiribuţă se regizează pesine şi o face atât de bine, încât realizeazăun scurt recital actoricesc one-man show,secondat de un alt one-man show, al Ne-cunoscutului, interpretat, de asemenea,cu aplomb şi expresivitate comică vi-cleană, de tânărul şi foarte talentatul Ga-vril Pătru. Înţelesurile sunt multiple, există

şi o doză de ermetizare a sensurilor şinonsensurilor debitate. Paul Chiribuţăjoacă energic devotamentul în serviciu alunui paznic care eşuează lamentabil înfaţa unui rapt perfect şi e de o mare ex-presivitate în rolul de pater familias, depedagog eşuat în faţa aberaţiilor susţi -n ute de tânără.

În prima piesă auzim conversaţii de obanalitate cumplită, despre câte în soareşi-n stele, despre fotbal, despre CristoforColumb, despre viaţă şi datorie, toateacestea diminuând atenţia cer berului, iarîn al doilea text paradoxuri după parado-xuri, într-o şopârlă a comicului de limbaj.„Puterea dragostei” este de fapt o micăsatiră a superficialităţii absolute, a credu-lităţii şi naivi- tăţii prosteşti, dusă în paro-xism. Extraterestrul interpretat de acelaşiactor (Gavril Pătru), cu mult farmec per-sonal, obţine, într-un rol funambulesc, uncert succes interpretativ, la fel ca şi înpiesa mai gravă a domnului Tărchilă.

Senzaţională e Ana Maria Ivan în rolulfetei îndrăgostite la cinematograf de unfitecine, picat din cer; joacă sexy un rolinedit, îmbrăcată haios, în cheia comedieibufe.

Cele două comedii de calitate pro-movează doi tineri actori cu resurse artis-tice, care roiesc în haloul experimen ta- tului Paul Chiribuţă precum albinele înjurul stupului. Decorul semnat de DanielDivrician este un duplex scenografic demare efect: exterior − magazie ternă, ver-ticală, blindată (prima piesă), deschisăşocant ca o scoică în al doilea spectacol,dezvăluind un interior familist ultramo-dern, loc de aterizare-plecare a iubituluiozenist în spaţiul... co(s)mic. Ilustraţiamuzicală plină de vervă alarmistă înprima piesă şi poetică-siderală în cea de-adoua (Alexandru Suciu), alături de efec-tele multicolore-sonore multimedia (DanIonescu), aduc o contribuţie esenţială lavraja spectacolului bicefalic..

A ŞAPTEA PREMIERĂ LA TDR:

„Hoţul perfect“și „Puterea dragostei“

DINU GRIGORESCU

www.revistaneuma.roPremiere


“Moralitatea nu este o materie de studiu, este o viaţă pusă laîncercare în nenumărate momente”(Paul Tillich)

Admir destinele oamenilor pentru care singura formă detriumf este invincibilitatea şi conservarea omenescului. Totuleste secundar faţă de imperativul de a rămâne om. Bunătateaeste superioară oricărei forme de război. Îmi plac oamenii val-oroşi nu prin ceea ce posedă, ci prin ceea ce sunt. ,,Ileana,Principesa de România” transmite sentimentul profund căbunătatea este pretutindeni prezentă, camuflată uneori decele mai prozaice activităţi şi că, administrată zilnic, sub formagesturilor de tandreţe, poate servi echilibrului şi seninătăţii.Calitatea de a te păstra omenos şi cald, imun la majoritatea in-convenientelor lumii este un lux într-o societate asfixiată depropria ei trivialitate.

Într-o lume cum este cea în care trăim noi, dominată depasiunea pentru consum, de nebunia agonisirii permanenteşi a grandorii ostentative, zgomotoase, Liana Ceterchi denotădistincţie rafinată, preferând să facă din decenţă o virtute. Ac-triţă şi regizor al spectacolului ,,Ileana, Principesă de Româ-nia”, ea oferă publicului lecţia vitală de valoare, de nobleţeşi de smerenie punând în scenă viaţa exemplară a unuimodel al Casei Regale Române.

Conştientă că regalitatea era prima slujitoare a statului,încă de la şapte ani Principesa Ileana vizita spitalele pline desoldaţi răniţi şi muribunzi, pentru a oferi alimente şi ţigări şipentru a încerca să-i înveselească. ,,Era de datoria mea să îi

servesc pe ceilalţi, în acord cu regulile strict stabilite pentru toţicei în poziţia mea: să fiu acolo unde eram chemată, să îmi plecurechea la nevoile altora, să plâng cu ei sau să mă bucur cu ei,după cum erau împrejurările”(Principesa Ileana)

Ca şi mama sa în timpul Primului Război Mondial,Principesa Ileana a fost infirmieră pentru răniţii din cel de-AlDoilea Război Mondial şi a asistat inclusiv la operaţii. Tot par-cursul vieţii ei a fost unul exemplar, a fost traiectoria unei lup-tătoarea, Principesa Ileana s-a luptat pentru alţii, a fost înslujba poporului ei, în slujba celor în nevoie. .

Viaţa Principesei Ileana a fost, într-adevăr, un sacerdoţiuşi doar urmărindu-i destinul nemilos putem afla ce înseamnăde fapt un caracter puternic şi înţelepciunea de a trăi frumosindiferent de statul social, trecător. Ce frumos este să trăieştisub spectrul infinit al bucuriei de a (te) dărui! Calitatea de a tepăstra bun şi blând, senin şi nobil, de a-ti iubi ţara, de a-ţi facedatoria până la capăt şi de a-ţi păstra credinţa este singurullux atunci când în jurul tău întâlneşti răutatea, încruntarea şisnobismul. La Liana Ceterchi, eleganţa rostirii, calitatea in-tensă a trăirii şi simţul cristalin al metaforei scenice sunt su-perioare falsului patriotism de faţadă şi minciunilor rostite cusuperioritate. Oamenii profunzi, care au atins o înţelegere su-perioară a lucrurilor şi a vieţii pot transmite simplu princi-palele valori morale: responsabilitate, respect, demnitate,solidaritate, onoare şi patriotism, în ideea că omul debusolatcare ignoră cuceririle marii culturi, îşi poate salva condiţiaumană, prin revenirea la autenticele valori morale careformează patrimoniul cultural al omenirii, şi prin îmbogăţireaacestuia cu propria sa contribuţie.

,,Ileana, Principesă de România” conţine întreaga di-mensiune umană a unui spirit ataşat istoriei, culturii şi tradiţi-ilor naţionale, reactualizat azi graţie interpretării perfecte aLianei Ceterchi. Exprimă obiectivitatea şi curajul unei mari ac-triţe – prin frecventele trimiteri critice la multitudinea actelorimorale şi de corupţie –, dar dezvăluie şi personalitatea unuiregizor de geniu care se situează, fără rezerve, pe poziţia ro-bustă a spiritului patriotic şi naţional, în limitele adevărului şicare valorifică filonul umanist al unui model al culturii şi eticiiromâneşti.

Spectacolul dedicat Centenarului Marii Uniri valorificăpotenţialul valoric şi creator al românilor şi rămâne o filosofiede viaţă şi un îndemn vital pentru a ne face o viata demnă,utilă, care să merite trăită. Urmarea principiilor morale –ones titate, devotament, sacrificiu, empatie şi iubire – vorduce la o lume mai bună.

Principesa Ileana/Maica Alexandra a înfruntat multe fur-tuni de-a lungul vieţii şi, privind neclintită în miezul fiecăreiadintre ele, a dobândit o profundă compasiune pentru fragili-tatea umană şi o încredere neţărmurită în Dumnezeu. MaicaAlexandra ne-a învăţat să tindem neîncetat spre realitatea Îm-părăţiei Cerurilor, în timp ce ne facem datoria aici şi acum,aşezând binele oamenilor mai presus de binele propriu şi deinteresele personale.

Ileana, principesa de România

www.revistaneuma.roPremiere/Flash 92


Viaţa Principesei Ileana, devenită Maica Alexandra, o im-pune ca model demn de urmat şi o legitimează în faţa pos-terităţii. Ultimii ei douăzeci de ani de viaţă, puşi în slujbabinelui sfânt, pot fi consideraţi încoronarea unui destin ex-cepţional. Pentru comunitatea românilor din Pennsylvania,ea rămâne o sfântă. Pentru noi, un model de rezistenţămorală.

Aşa cum Ileana şi-a luat o bucată de pământ românesc înexil, vă invit să veniţi la spectacol si să-l păstraţi mereu îninima voastră. Principesa Ileana/Maica Alexandra nu este de-parte de noi. Pilda de perseverenţă pe care ne-a arătat-o, ca-pacitatea sa de a îndura vitregiile vieţii, curajul său, compa- siunea faţă de cei aflaţi în grele încercări, smerenia sa născutădin suferinţă, credinţa, speranţa – toate acestea ne dau forţanecesară de a merge înainte, cu dârzenie şi statornicie. Valo-rile şi principiile sale morale ne pot ghida, inspira şi motivapentru a face ceva semnificativ cu viaţa noastră. (N.E.)

Ileana, Principesă de RomâniaDramatizare de Edith Negulici

după romanul autobiografic Trăiesc din nouUn spectacol de şi cu Liana Ceterchi

Video şi sunet: Luca Achim, Teodora ToaderFotografii: Steluţa Popescu

Spectacolul ,,Ileana, Principesă de România”aparţine Asociaţiei Femeilor

din Teatru IF…/…DACĂ pentru femei şi este realizat în parteneriat cu UNITER, ArhiveleNaţionale ale Statului, Asociaţia România

Culturală şi Mânăstirea „Schimbarea la Faţă”din Ellwood City, Pennsylvania, SUA.

Ce minune! Scap de anonimat și devin vedetă! Numă băgau în seamă vecinii de la bloc. Pur și simplunu existam pentru ei, dar acum…gata! Ce idee cucastingul, că am avut tupeu, curaj, voință. Am dat

probe și am prins un rol colorat. În film, sunt un fel de răufăcă-tor, care sosește noaptea în fața unui bloc și… Normal că i-ampropus regizorului să filmeze la blocul meu. Toți locatarii facfigurație. Ei stau la geam atunci când sosesc eu, șchiopătând,puțin înjunghiat de alt nebun. Răcnesc. Motor! Geamuri de-schise haotic. Locatarii. Sunt înconjurat de câinii vagabonzi,cărora le dau de mâncare pe ascuns. Regizorul nu se așteptala invazia patrupedelor, dar zice că dă bine în structura epică.Câinii mă protejează, degeaba vrea cameramanul să-i dea la oparte, să-mi filmeze prelingerea sângelui pe bărbie.

Vecinii sunt uimiți de performanța mea actoricească. Unactor veritabil în blocul lor. Va fi un serial de lux, cu tot felul deaventuri pipărate. Mă vor admira la propriul lor televizor. Spersă apar în multe episoade, să-mi consolidez pres tația și pres-tigiul. Motor! O mașină furioasă. Sunt răpit, aruncat în portba-gaj. Câinii latră, regizorul e obosit și oprește filmarea. Chemechipa la mine în apartament. Cafele, țuici, vinuri. Unii veciniau curaj și intră – pentru prima dată – la mine în casă. Discutămdespre continuarea filmărilor. Va fi greu și palpitant. Care va fititlul? Aha, adică „Dă-mi sângele tău să-l compar cu al crimi-nalului”. Da, viața mea s-a schimbat, nu voi mai lucra la vul-canizare, oricum am bacalaureatul și știu că sunt deștept, cudeschidere și oportunități.

Iubita mea e mândră de mine și voi lupta să aibă un rol înacest grandios serial. Desigur, voi trata cu regizorul să n-odezbrace prea tare, că e pudibondă și nici n-aș vrea să simtă șialții aroma ei epidermică. Norocul îmi surâde! Iubita mea va fipasărea din colivie. O colivie imensă, aurită, unde ea vasta…goală și înfometată. Iubita mea fără haine! O s-o vadăvecinii, e adevărat… toată viața mea intimă va fi compromisă,dar arta cere mereu sacrificii. Cine nu știe asta e un idiot noto-riu! Plus că…asta nu-mi convine…regizorul vrea să joacă șiel, să fie un păsăroi ce-i ține de urât păsării… lucrurile se com-plică…se vrea și o scenă de sex explicit, iubita mea e de acord,eu mă opun, regizorul se enervează și-mi reziliază contractul,ba mai mult, reface scena în care apăream eu și …gata! Suntradiat, pe drumuri, sunt un nimeni, fără iubită, fără viitor.Atunci mi se pare normal să alerg spre mizerabila filmare, înnoapte, lângă blocul meu și, ajutat de câinii fideli, să pătrundvindicativ în colivia în care regizorul îmi viola estetic iubita.Vecinii și-au închis ferestrele în semn de protest, iubita m-a îm-proșcat cu spray paralizant, iar gemetele filmice ale regizoru-lui aveau nuanțe de coșmar.

ALEXANDRU JURCAN

Filmare la bloc

��

��

www.revistaneuma.roPremii/Lans[ri


��

În seria de lansări organizate pen-tru a prezenta publicului antologiaCe stradă e asta? (Editura Neuma),realizată cu sprijinul Primăriei Ge -

nerale a Municipiului București, Filiala Bu-curești-Poezie a Uniunii Scriitorilor dinRo mâ nia a prezentat volumul în cadrulunei întîlniri cu publicul la Clubul Senior-ilor, sector 1, marți, 20 februarie 2018. Din-tre cei 57 de autori prezenți în antologie,au susținut recitaluri poetice: Simona-Grazia Dima, Niculina Oprea

Passionaria Stoicescu, Ioan Es. Pop șiHoria Gârbea (coordonatorul antologiei).Gazda manifestării a fost doamna Car-men Petrescu, șef serviciu în cadrul Pri -mă riei sectorului 1. Au asistat numeroșimembri ai clubului dar și scriitori din Bu-curești care au onorat cu prezența lormanifestarea. La final, poeții invitați auacordat autografe pe antologie și vo -lumele proprii.

*Filiala București-Poezie a Uniunii Scrii -

torilor din România, în parteneriat cuPrimăria sectorului 2 București, prin Cen-trul Cultural „Mihai Eminescu” a organizato prezentare însoțită de lecturi publice aAntologiei Filialei București-Poezie a Uni-

unii Scriitorilor din România Ce stradă easta? (Editura Neuma 2017), luni 26 fe bru-arie 2018, la Centrul Cultural „Mihai Emi-nescu” din strada Jean Louis Calderon. Aufost prezenți și au citit din poemele lor Culecturi publice ale unor poeți din antolo-gie: Lucia Negoiță, Ofelia Prodan, RaduSergiu Ruba, Vasile Menzel. Moderator afost Horia Gârbea, autorul antologiei.Doamna, Elena Scurtu, șef serviciu încadrul Primăriei sectorului 2 a rostit uncuvînt de întîmpinare, subliniind colabo-rarea continuă și eficientă a Centrului cuFiliala București-Poezie a Uniunii Scriito-rilor din România și cu Editura Neuma. Lafinal, poeții s-au întreținut cu publicul șiau oferit autografe.

Invitație la o nouă antologieUn proiect recent al Filialei București

Poezie a Uniunii Scriitorilor din Româ-

nia este de a edita, la intervale rezonabile,cîte o antologie care să reunească ver-surile membrilor săi și să prezinte astfelpublicului o selecție convingătoare a va -lorilor poeziei bucureștene. Primul astfelde volum, la care și-au adus contribuția57 de poeți, membri ai filialei, a apărut înanul 2017, cu sprijinul Primăriei Munici -piului București, la Editura Neuma și a fostprezentat în numeroase lansări cu lecturipublice. Tema a fost Strada.

În anul 2018, tema comună propusăeste legată de aniversarea Marii Uniri, la100 de ani după ce Bucureștiul a devenitCapitala României Mari.

Poeții, membri ai Filialei București-Poezie a USR, care va edita antologia îm-preună cu Editura Neuma, sînt rugați sătrimită 1-3 texte lirice cuprinzînd o canti-tate rezonabilă de versuri, astfel încîtfiecare poet participant să beneficieze deun spațiu de 2, 4 sau 6 pagini cu poemeîncă nepublicate în volume, chiar dacă auapărut eventual în presă. Trimiterea tex-telor presupune acordul autorului pentruapariția lor în antologie. Libertatea detratare a temei este deplină. Adresă decontact: [email protected].

Prezentări ale antologiei Ce stradă e asta? cu lecturi publice

Comitetul director al Societăţii Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud(SSBN), constituit în juriu pentru nominalizări, a luat în discuţievolumele trimise de autori, conform termenului înainte anunţat(31 ianuarie), în vederea acordării premiilor SSBN pentru vo lumeapărute în anul 2017. Reamintim candidaţilor că premiile seacordă membrilor SSBN, cu excepţia Premiului Radu Petrescu,decernat unui autor care nu este membru al societăţii. Aşadar,toţi autorii care au trimis volume şi nu sunt membri ai SSBN aufost luaţi în seamă pentru Premiul Radu Petrescu. În urma de-liberării, nominalizările sunt următoarele (pentru a evita oricefel de speculaţie, am respectat o ordine alfabetică):

• Premiul Andrei Mureşanu, pentru poezie: Alexandru Cris-tian Miloş, „Poemele vidului” (Editura Charmides); GheorgheMizgan, „ADN Poetic” (Editura Vatra Veche) • Premiul Liviu Re-breanu, pentru proză, teatru, jurnal: Victoria Fătu-Nalaţiu, „Risipa

de vise”, teatru (Editura Născut Liber); Gavril Moldovan, „Dupăce trec, zilele devin abstracte”, jurnal (Editura Tipo Moldova) •Premiul Gavril Scridon, pentru critică, istorie lite rară, eseu:Mircea Gelu Buta, „Intelectuali îmbisericiţi” (Editura FundaţieiAnastasia); Adrian Onofreiu, Cornelia Vlaşin, „Războiul dinspatele tranşeelor”, (Editura Argonaut) • Premiul Radu Pe-trescu, pentru un autor care nu este membru SSBN: Zorin Dia-conescu, „Undeva, cândva... 1989” (Editura Astrei Dej); MirelaOrban, „Buzunare pentru răvaşe netrimise” (Editura Colorama);Radu Ţuculescu, „Măcelăria Kennedy” (Editura Polirom) • Pre-miul George Coşbuc, oferit de Biblioteca Judeţeană GeorgeCoşbuc: Andrea Hedeş, „Orele aspre” (Editura Neuma); IacobNaroş, „Publicistică literară” (Editura Tipo Moldova).

Preşedinte SSBN, Andrei Moldovan

Nominalizări la premiile SocietăţiiScriitorilor din Bistriţa-Năsăud

www.revistaneuma.roContre-pied 94


��

Ați observat, desigur (sau, poate, nu, dar ce mai con-tează asta în zilele și nopțile noastre de Sânziene?…),ați remarcat, zic, câtă satisfacție, câtă mulțumire desine, câtă încântare îi provoacă omului – ce minunat

îi suna lui Maxim Gorki acest cuvânt! – faptul că viața îi oferă câ-teodată șansa de a-i putea arunca în față semenului său: vezi, bă,ți-am spus eu?! Credeți-mă: nimic nu se compară pe lume cu bucuria împlinirii unei premoniții! Poate doar ratarea stupidă, înultima secundă de joc, de către Dinamo a unei victorii certe, tufiind fecesebist din tată-n fiu și retur…

Ei bine, om fiind și eu și nimic din ce e omenesc nerămâ-nându-mi străin la vorbă și la port, vă puteți lesne imagina de câteori am sărit într-unul din cele două picioare din dotare revăzândtitlul rubricii sportive din numărul precedent al revistei ce cuonoare lecturați. „Nici ghinionul nu mai e ce-a fost odată”, pro-clamam eu doldora de intuiție feminină și în deplină cunoștințăde cauză și efect al razelor gamma asupra crăițelor & crailor deCurtea Veche și iată: tenisul mondial, falanga rezervată amazoa-nelor, se și precipită să mă confirme cu aplomb euristic inebran-labil. (Nu știu ce-ați înțeles din finalul frazei anterioare, dar trebuiesă recunoașteți că v-a plăcut cel puțin tot atât de mult cât douăperle și trei diamante din limba română fără profesor exersate laTV de Gică Hagi, Cosmin Contra și Helmuth Duck-adam Nemec).Păi, spuneți sincer, că nu vă faultează nimeni: nu v-am zis eu? Bav-am! Și încă în scris!

Fiindcă însă îmi place să las faptele să vorbească singure, denebune, vă propun să trecem la exemplificări. Întrebare retorică:cât ghinion credeți că poate avea cineva – în cazul de față, SimonaHalep, în veci fie-i numele și prenumele lăudate! – încât să-i ce-deze glezna și să fie silită să abandoneze la doi pași de posibilacâștigare a turneului de la Doha, care ar fi readus-o triumfal în fo-toliul number one al clasamentului WTA? Și asta – nota bene –după un debut de an competițional aproape impecabil, cu ounică sincopă în finala australiană a celui dintâi turneu de GrandSlam din 2018…

Da, desigur: știam toți că Simona ascundea eroic sub zâmbe-tul care riscă s-o facă încă și mai frumoasă decât au proiectat-opărinții ei, sechela perversă a unei, pare-se, tendinite insuficientvindecate. Evoluțiile ei sfidau însă adevărul esculapian și ne in-culcau cu fiecare ghem, set și meci jucate și câștigate (de multeori, împotriva legilor mecanicii și fiziologiei), convingerea misticăîn capacitatea sa de a depăși limitele rezistenței prin cultură fizicăși sport dăruite unei supercampioane de mama natură și Dum-nezeu-Tatăl. Vroiam să credem în infailibilitatea sănătății Simoneiși în putința ei de a se prezenta pe orice arenă și în fața oricăreiadversare la nivelul optim al înzestrării sale native.

Dar la Doha, înaintea partidei cu o Muguruza pe sezon cetrece tot mai puțin simpatică (admirați, vă rog, suavul eufemism!),Simona Halep s-a rupt, cum spun fotbaliștii, și a plecat melanco-lică acasă. Ghinion cât Casa Poporului: adio titlu, adio postură delider mondial! Dar nici n-am apucat noi, românii, să evocăm, cumăiestrie paremiologică, părți gingașe din anatomia mamelor dinlumea-ntreagă și biografii ale unui număr rezonabil de sfinți din

calendarul ortodox, că Bărbosul Suprem (nu, nu la Marx mă refer,ci la altcineva, mai bărbos și – scuzați pleonasmul – mai suprem!)s-a răsucit brusc, ca-n proverbul etrusc, și a decis iconoclast, pa-radoxal și protevist: doamnelor și domnișoarelor, de data asta cinepierde, câștigă! Și astfel, grație modului confuz spre inextricabil încare se numără punctele în clasamentele de tenis (operațiune dincare mărturisesc că n-am înțeles nici o dată o iotă, măcar), Simonava reveni pe primul loc în lume (dacă nu cumva, la ora aparițieirevistei, n-a și revenit, deja)! Cu asemenea final, să te tot pască ne-norocul. Recunoașteți, vă rog, prin urmare, că am avut încă o datădreptate: nici ghinionul nu mai e ce-a fost! Optimist ca întot-deauna, eu, unul, aleg să văd totuși partea plină a paharului cuverde de Paris și, în consecință, mă bucur Obor din toată cardio-logia: după Doha, am câștigat o zicală nouă și un titlu mondial înreluare. Ambele, moca.

Dar asta nu e totul, cum se repetă enervant prin tot felul de re-clame TV, cam tâmpițele de felul lor. Cel mai grozav lucru în teni-sul feminin autohton din ultimul timp este acela că, din senin, diniarbă verde, zgură, bitum și alte suprafețe, a apărut un desant ro-mânesc care a bulversat destule ierarhii și a dat peste cap multedintre certitudinile tentativelor de pronosticare a unor rezultatecu care, până mai ieri, se putea merge la sigur. Le știți, însă îmi placatât de mult, că nu mă pot abține să nu vi le readuc în memoriaținerii de minte.

Monica Niculescu a ridicat la 2–0 scorul cel mai recent dintretenismenele din România și o fostă legendă planetară, o cam-pioană invincibilă, indestructibilă, infailibilă etc., a sportului lumii,numită Maria Șarapova. Cu lovitura ei tăiată ca la ping-pong –unică pe court-urile contemporane – și cu răbdarea-i asiatică, Niculescu i-a stricat Șarapovei biomecanica de ex-fotomodel derenume internațional și goniometrul interior pe o perioadă detimp nedefinită.

Mihaela Buzărnescu, la rândul ei, a confirmat cu o victoriedulce ca mierea glonțului răzbunării (prietenii știu de ce RollandGarros vorbesc!) revanșa indirectă împotriva unei fete letone îm-prietenită pe veci și în exclusivitate cu măciuca loviturilor întâm -plătoare, Jelena Ostapenko, și, implicit, saltul miraculos de pe locul544 (!!!) ocupat în clasamentul WTA la finele anului 2016. Nu știudacă istoria modernă a circuitului a mai înregistrat vreodată o ase-menea performanță.

Acestor rezultate li se adaugă succesele Simonei Halep împo-triva panzerul feminin Angelique Kerber, Soranei Cârstea în par-tidele cu Navaro și Karoline Pliskova, Anei Bogdan împotrivaKristinei Mladenovici și nu numai. Patru sportive din România, in-trate în grup între primele 100, iar două dintre ele figurând în top-ten-ul anului 2018 (Simona Halep și Mihaela Buzărnescu) com- pletează un tablou fabulos al tenisului feminin de la Dunăre și Car-pați în plină explozie valorică (emergență ar fi prea puțin spus).Hai, fetelor! În vraiștea instaurată după retragerea (temporară?) aSerenei Williams se poate întâmpla orice!

P.S. În curând vor începe întrecerile din play-off-ul și play-out-ul Ligii I de fotbal-asociație din Republica România. Ei, și?

Cine pierde, câștigă!GELU NEGREA

www.revistaneuma.roRock


��

,,A trăi pentru muzică, a muri pentrumuzică" a devenit și a rămas, în memoriaunora ca mine, un slogan existențialist alanilor '70 din secolul trecut, atât ca for-mulă sinequanon, dar și în spiritul miticrăzboinic, până la sacrificiu. Pentru că ceiplecați, în devremele vârstei, de pescenele muzicale ale lumii acesteia spreatotcuprinderea cerului, nu trebuie per-cepuți drept victime ale artei, ci privile-giații ridicați deasupra ei. Exemple suntsumedenii, de la Ottis Redding, BrianJones, Jimi Hendrix, Janis Joplin, Jim Mo -rrison până la John Lennon și mai de-parte. Toți, dar mai ales fiecare în parte,adăugând pe culmile muzicii creațiile lororiginale și memorabile.

Unul din cei trei stâlpi Flower Power,miscarea artistică molipsitoare, poatetocmai pentru o altă veșnicie, rămâneJanis Joplin, compozitoare, textieră, darmai ales cântăreață incontestabilă, cu ovoce predestinată muzicii. Desăvârșireaînseamnă a te confunda cu arta, dincolode aparența normalității. La Janis Joplininadecvarea la normalitate este timpurie,la fel ca și pasiunea pentru muzică. Areprobleme cu aspectul fizic, iar faptul de afi considerată un pic ciudată se va res-imți, parcă, și în aparițiile scenice de maitârziu, cu smocuri rebele care îi acoperăfața ori în ținutele extravagante. Începemai multe școli, neterminând niciuna,cântă folk, country și blues în diversecomponențe, pe oriunde ajunge.

,,A îndrăznit să fie diferită", ceea ce i-aconferit o personalitate puternică, non-conformistă, social și artistic, premise,alături de genialitatea intrinsecă, ale de-venirii și înveșnicirii ca legendă. Firea ei,de introvertită, o va trage permanentspre solitudine, spre o carieră solo, în-cepută încă de la 17 ani. După alți câțivaani, renunță și la Școala de arte frumoaseși pleacă la San Francisco, unde își va pe-trece cea mai mare parte a vieții. Odatăcu plecarea din Texasul natal, în 1963,încep și tentațiile cărora le cedează,vrând-nevrând, se întoarce și reîntoarce,într-o continuă neregăsire. Se logodeștecu muzicianul Peter de Blanc, pentru oscurtă perioadă de timp, ca și popasul laNew York.

Cântă, printre alții, cu chitaristulJorma Kaukonen, viitor membru al for-mației Jefferson Airplane, apoi ca solistăa trupei Big Brother and the HoldingCompany, înregistrând împreună, în1967 albumul cu același titlu ca al for-mației, iar un an mai târziu albumulCheap Thrills.

Adeptă a libertății de exprimare, darși a creativității pe scenă, concertează cumarile trupe ale vremii, Grateful Dead,Jefferson Airplane, Quicksilver Messen-ger Service, ori alături de Jimi Hendrix,Joan Baez, The Who, The Byrds, în marileconcerte de la Monterey şi Woodstock.

Se desparte de grupul Big Brotherand the Holding Company, după celde-al doilea album, fără a fi fost puse învaloare calitățile ei vocale. Va opta pen-tru o carieră muzicală solo, semnând uncontract în acest sens, cu renumitul pro-ducător Albert Grossman. Un an maitârziu va concerta împreună cu formațiaKozmic Blues Band, promovând o mu -zică avangardistă, amestec de rock,blues, soul, înregistrând și albumul I GotDem Ol' Kozmic Blues Again Mama! Unalbum totuși cuminte, melodios, îm-potriva curentului psihedelic la modă,poate în virtutea oboselii până la epui -zare acumulată de Janis. Ori ce altă stareurmează amețelilor provocate de înălți -mea la care poți ajunge, culmea de pecare nici nu mai contează dacă și când osă cazi, în afara simțurilor.

Numai muzica nu o trădează peJanis Joplin, răvășită și desfiguratăaproa pe, în concertele din Europa, earămâne stă pâna propriei voci, ale căreiinflexiuni de jazz accentuează gravi-tatea, rezultantă a unei drame invo -luntare. Complexitatea vocii acoperă

parcă, alteori, o bună parte din instru-mente, precum în celebrele melodiiKozmic Blues ori Maybe, care îndrep-tățesc respectul cuvenit unei ase me neamuzici. După excepționalul recital dela Woodstock, din 1969, unde starea debeatitudine, întrecându-se pe sine, aridicat-o în slăvi, s-au succedat perioadecontradictorii, ca toate trăirile ei, iar laînceputul anului următor pleacă la Riode Janeiro pentru o cură de refacere.

În vară, după celebrul festival Ex-press, împreună cu noua formație FullTilt Boogie Band, trupă formată după,,chipul și asemănarea sa’’, începe înre -gistrarea albumului Pearl, o propuneremuzicală mai sofisticată, adaptată ten -dințelor vremii. Printre ultimele ale albu-mului, piesa Mercedez Benz, pe careapucase să o cânte live o singură dată,evidențiază forța prin care Janis Joplinîși strigă, dintr-o suflare, tot oful. Albu-mul, considerat și astăzi unul dintre celemai semnificative ale genului blues-rock,se adaugă unei discografii esențializate ,cu doar patru albume de studio, dar cuaproape cinsprezece filme ale concer -telor lui Janis Joplin. El a fost lansat dupășase săptămâni de la moartea căntăreței,survenită în timpul înregistrărilor, pe 4octombrie 1970, la șaisprezece zile de lamoartea lui Jimi Hendrix, în condiții sim-ilare, tragice prin motivație și triste prinsemnificații. Aveam 13 ani, începusem sămă descopăr prin muzică și poezie,atunci când trupul artistei era ars, la so-licitarea ei expresă, înveșnicindu-i-se to-todată sufletul. Cenușa a fost aruncatădeasupra Oceanului Pacific, iar dupădouă săptămâni s-a organizat, tot la do -rința ei, o masă de adio, de către sora sași de către logodnicul Seth Morgan, celpe care Janis Joplin l-a văzut, în ultima zia vieții ei în compania altei femei. Cincirecitaluri muzicale au fost susținute cuaceastă ocazie de către prieteni, dintrecare nu putea să lipsească Jerry Garciaîmpreună cu Grateful Dead. Cine și cui sămai fi fost recunoscător, în această de-vălmășie a tristeții, când drumurile ducîntotdeauna, dar niciodată la fel, totacolo?

Cum arde o Perlă!CODRUŢ RADI

www.revistaneuma.roRock 96


��

Ştergătorul de supapăDUMITRU UNGUREANU

Consecventă programului său cultural, cu domeniide nişă, Editura Eikon a publicat în 2017 volumullui Doru Ionescu: Timpul chitarelor - Florian Pittiş,Dorin Liviu Zaharia şi epoca Folk, 416 pagini + 29

planşe alb-negru cu fotografii, coperte de discuri şi afişe aleinterpreţilor evocaţi. Generozitatea editurii nu este răsplătităde textul cărţii. Subliniez asta din start, fiind imposibil să nuvezi că autorul rasoleşte până la confuzie materialul docu-mentar de care dispune. Ignor sărăcia stilistică, abundent„condimentată” cu replici celebre, ciupite din scheciurile TVde odinioară („n-am găsit altă rimă!” euna). Aproape un fel de antologiecopy/paste, volumul gâfâie de frag-mente decupate din interviuri cu ar-tiştii şi de pe site-uri dedicate. Nu m-armira ca, socotind rândurile, textul pro-priu să fie minoritar faţă de cel preluat.Dat fiind că domnul autor e fanulcitărilor, uneori lipsite de ghilimele -vorbesc de o veche păţanie personală!- rămâne de văzut dacă această cartepoate fi atribuită numelui înscris pecopertă sau e colectivă.

Redactor la Televiziunea Română(post public, finanţat până de curânddin banii abonamentelor obligatorii,iar acum de la buget), unde „îşi faceveacul de prin 2004”, după expresialui, Doru Ionescu nu pune în evidenţănicio idee capabilă să dea un înţelesoarecare epocii în chestiune. În des -chidere, el scrie cu aplomb: „Nu e o is-torie a folkului, nu mă intereseazăcuvintele mari şi frazările pom-poase...// Nu răspund decât propriei mele conştiinţe, ca şipână acum, în legătură cu artiştii aleşi dintre atâtea emisiuni...”.Nimic de obiectat, cu condiţia ca autorul să fi făcut acele emi-siuni pe banii lui, ori pe ai unui patron cu pungă spartă. Mi s-arputea replica, desigur, că, responsabil cu domeniul atribuit,realizat(or)ul autor are justificarea anilor de „rezistenţă” în tele-viziune şi a emisiunilor memorabile pe care şi-a pus iscălitura.Nu-i contest deloc eficienţa muncii televizuale. Dimpotrivă,cred că emisiunile ar fi trebuit date şi reluate la ore de audi-enţă maximă, fiind vorba de o perioadă istorică recompusădin crâmpeie recuperate de pe benzi de arhivă, din mărturisiriale supravieţuitorilor, din redeşteptări interpretative ale cân-tăreţilor care n-au avut propriu-zis cariere artistice. Şi e partea istoriei oamenilor de valoare din România. Ei se cuvin elo-giaţi, cinstiţi, răsplătiţi. Însă Doru Ionescu dă impresia în celescrise, majoritatea citate din scrisele altora, că toţi aceştia autrăit şi au cântat doar ca să-i ofere lui ocazia descoperirii pe la

capete de casete video ori pe meleaguri îndepărtate (undenu-mi vine să cred că a ajuns pe banii Televiziunii Române,adică ai noştri!). Lăudându-i la grămadă, pe rând şi pe ramură,el induce senzaţia că, fără marile sale eforturi encomiaste, ceimai mulţi nici n-ar fi existat. Spuse repede la televizor, cuvin-tele lui pot suna bine; transcrise, lălăie!

Scotocitor în arhiva televiziunii publice, Doru Ionescu estefan declarat al lui Florian Pittiş, căruia îi închină fraze re-cunoscătoare şi-i evidenţiază calităţi necunoscute. De exem-plu, neuitatul actor detecta protocronism hippie (nenumit,

ce-i drept!) în poeme şi cărţi ro -mâneşti de prin 1941 (pag. 107). Eciudat însă că „dezarhivatorul” nupomeneşte nimic de emisiunea din28 ianuarie 1978, în care idolul său îlsusţinea pe Adrian Păunescu, alăturide Mircea Vintilă, într-un recital cât sepoate de... folkăit, la aniversarea luiNicolae Ceauşescu, pe atunci „con-ducătorul” ţării. Să nu mai existe aceaînregistrare în arhive? E trecută la se-cret?

Totuşi, un fel de idee poate fides câlcită din stamba paginilor, şi-idatorează lui Ionescu un entuziasmdezlânat. Anume, că folkul a fost pro -testatar şi anticomunist! E o aserţiunepropagandistică post-decembristă,lansată şi susţinută de foşti profitoriai comunismului. Mircea Vintilă ospulberă bonom: „Folkul protesta şiîn România, dar nu contra regimului,ci la adresa muzicii uşoare, care de-venise ceva lejer, cu textele acelea

absolut penibile.” (pag. 175). Contribuţii perfect articulate însensul celor spuse de Vintilă au şi Horia Stoicanu, Dan Goanţă,Andrei Oişteanu. Indiferent de intenţiile practicanţilor, dupăce folkul a fost confiscat, cu folkişti cu tot, de Cenaclul Flacăra,situaţia era clară. Păunescu i-o şi spunea lui Nicu Vladimir di-rect: „Nu, băiete, voi luptaţi pe baricadele mele şi nu re-cunoaşteţi steagul!” (pag. 143).

După atâţia ani şi după tot ce ştim, e limpede că folkul aslujit, ca şi rockul, drept supapă pentru defularea unei energiice putea să devină incomodă pentru statul comunist. Eafuncţiona cu ştiinţa şi sub supravegherea „organelor în drept”,cele care lichidau orice manifestare, dizidentă sau nu, dacădoreau. Exemplu e chiar Cenaclul păunescian, închis fărăprobleme, ca şi cum n-ar fi existat.

Muzica folk românească merită un studiu serios, nu acestereluări de emisiuni „tembelizate”.

www.revistaneuma.roCulinar


��

Dacă în ziua botezului mi s-arfi întins acea tipsie a sorții,nu aș fi ales, cu min tea deacum, plăibasul. Prin redu -

cere la absurd nici mașina de scris, nicilaptopul și nici calculatorul. De ce? Sim-plu. Alegerea lor ar fi fost contrară tem-peramentului meu, ce nu m-a lăsat săstau locului. Orice aș fi făcut, numai să numă aflu pe scaun, în pat, la masă ori să îmifac temele. Nu am avut răbdare nici sămănânc. De învățat a fost mai simplu, măplimbam cu manualul în mână, repetândlecțiile prin casă, curte și ogradă. Zăbo -veam pe mejda cu pruni pentru a suflacâteva păpădii să aflu încotro mă vorpurta. Eram responsabilă și cu holdasemănată cu sămânță de cânepă. Mă în-vârteam în jurul ei ca să speriu păsările,mai bine zis vrăbiile. Bodhiu (uliul) preferapuii și galițele. Așadar, pot să mă laud căam fost și ciuhă în holdă. Dar asta maitârziu după ce am fost Regina Broaștelor.No, amu, la timp prezent, ademenescpăsările cu pâine, grâu și porumb încurtea mea.

Mereu eram în mișcare și mereuțopăim într-un picior. Îmi este milă deacea fetiță ștrulubatică și copi lăroasă pecare viața a silit-o să se liniștească. Chiardacă, în copilăria prelungită, ciripeammult, crescând am devenit tot mai intro-vertită. Târziu am aflat că, în primii ani deviață, tăcerea mea i-a speriat pe ai mei.Am pornit să vorovesc, greu și stâlcit, abiadupă ce am împlinit trei ani. La poșetă îiziceam poletă. Și amu am cuvinte care măsperie. Acasă le repet cu voce tare și to-tuși îmi este frică să le pronunț, nedorindsă mă fac de râs.

Așadar, când nu știam citi nu am fostnevoită să mă împart în atâtea direcții. Măjucam liniștită fără să doresc să fac altcevasau să fiu în alt loc, așa cum s-a întâmplatdupă ce am dat în patima cititului. Citindși învățând afli lucruri noi, detașându-teîncet de realitate. Nu aș vrea să trec pesteanii petrecuți la grăgăniță. Clădirea gră-diniței se afla în pupul ulițîi noastre, acumclădirea a fost retrocedată Bisericii Refor-mate. Era o clădire înaltă, împărțită în treiodăi mari. În prima stătea domnișoara

educatoare, Maria. Era o femeie fru-moasă. Ea avea multe rochii minunate și omulțime de pantofi cu toc înalt. Tovarășaeducatoare, fiind singură ne oprea să-iținem de urât, după activități, pe noi,fetițele Trif a lui Ionu lui Victoru lui Hedeș.

Am avut trei doamne învățătoare. To-varășa Rozica a fost prima, cu dânsa amînceput clasa întăi. Am încheiat pe loculdoi. Vine la rând tovarășa Maria, tonță-toarea din clasa a doua și a treia. Am picatpe locul trei. Atunci am aflat că maturii auantipatii și simpatii. Tovarășa Melania i-aluat locul în clasa a patra. Doamnei Mela-nia îi datorez multe, mai ales, să am în-credere în mine și în forțele mele.

În timpul cât am fost elevă la ŞcoalaGenerală din Ulmeni, nu o dată am par-ticipat la acţiuni şcolare. Pe atunci era unlucru firesc. Acum se vorbeşte mult de-spre lupta împotriva poluării, despre pro-tecţia mediului, dar se face atât de puţin.Cu cât se vorbeşte mai mult despre asta,cu atât semenii noştri strâmbă mai desdin nas, din goana automobilelor carene-au înrobit şi ne otrăvesc în mod con-stant cu gaze lux de eşapament. Cât de-spre acţiuni colective... ce să mai vorbim?Cine să pună osul? Dar să nu pic în ispită,devenind didactică. Mă întorc la oile meleși la prima acțiune școlară. Am pornit dinfața clădirii vă ruite în alb, care timp de optani ne-a legănat visele. Aliniaţi doi câtedoi, mărşăluiam către satul Ţicău. De aiciam trecut Someşul cu podul plutitor pemalul celălalt, în satul Chelința. Din acestsat a plecat la București Emil Gavriș, celcare a încântat cu vocea și vioara măiastrăatâtea generații. Tot aici a văzut luminazilei tumultosul poet și prozator VasileMorar.Nu ştiu câţi dintre voi aţi traversatun râu cu podul plutitor. Este o expe-rienţă plăcută, mai ales într-o zi minunatăde primăvară târzie, când abia scăpasemde teze şi lucrări de control. Pentru unsfert de ceas romantic, cât dura trecerearâului, rămâneam prizonierii podarului şiai naturii. Dacă la Ţicău, malul Someşuluieste abrupt şi plin de sălcii, pe malul opuste întâmpină îmbietor o plajă cu nisip fin.De cum se termină plaja, se ridică domoldea lurile. Uşor ameţiţi părăseam vasul

nostru primitiv. Ar fi fost bună o scaldă înSomeş, dar scopul expediției nu era săfacem baie, ci, împreună cu dascălii noştrisă răsădim puieţi pe dealurile golaşe, învremea aceea. Chiar dacă la început, în-conjuraţi de pustietate dealului neîmpă-durit, ne speria puţin acţiunea în careeram antrenați, am depășit repede spai -ma, luând totul ca pe o joacă; cine sapămai repede o groapă sau cine planteazămai mulţi pomișori.

Şi, fiindcă orice armată are o po potăși noi o aveam pe a noastră, improvi zatăad-hoc în aer liber, în jurul unui foc detabără. Partea pitorească era pregă tireamâncării pe loc. Pentru asta aveam ne -vo ie de un disc de metal. Discul era aşe -zat pe câteva thegle (cărămizi), care erauchiar vatra focului. Când era încins, bucă-tarii îl populau cu dărăburi (bucăţi) declisă (slănină), coapse (pulpe de pui),flechene (grătare de porc) şi scrijeli (felii)rotunde de picioici (cartofi). După ceaceste bunătăţi erau gata, venea rândulscrijelilor de pthită (pâine), la prăjit.Aceste bunătăţi meritau efortul depus.

De câte ori trec prin acele locuri, măminunez ce falnici au crescut copaciisădiţi de către noi. În astfel de momentechiar mă simt importantă! Acum, oraşulUlmeni, aparţine judeţului Maramureş. Elîmbină armonios datinile, obiceiurile şitradiţiile a trei zone, Codru, Someş şiChioar, o trăsătură ce îl apropie mai multde Sălaj şi, oarecum, îl delimitează detradiţiile specifice Maramureşului Istoric.Alături de orăşelele Seini şi Tăuţii Măghe -răuş, actualul oraş Ulmeni este una dintrecapitalele politice ale Colegiului Parla-mentar Codru-Someş-Chioar. Din păcate,cei care ne conduc destinele au smulsdintre aceste, aşa-zise capitale politice, în-săşi inima Chioarului, oraşul ŞomcutaMare. Ulmeni-ul a fost şi este un nod im-portant de cale ferată. Şi... prin nostalgiculpod plutitor din lemn - ce poartă alene depe un mal pe altul oameni, vite, căruţe şimaşini, în concurenţă cu Podul de Fier,care susţine pe spatele său bătrân caleaferată peste râu – este şi primul orăşel-port pe... Someş.

Amintiri și pohte copilărești FLORICA BUD

www.revistaneuma.roRevista revistelor 98


România literară a ajuns, la data scrierii acestui material,la numărul 8 pe 2018. În două numere anterioare, nava-ami-ral a revistelor culturale ale Uniunii Scriitorilor a avut cuvintede apreciere pentru Neuma, lucru care ne-a oferit reale satis-facții. Multe am putut citi cu plăcere și folos în primele 8 edițiidin 2018 ale României literare. Printre ele cronicile lui NicolaeManolescu, în special cea despre noul roman al Martei Petreu,cele ale lui Răzvan Voncu și Daniel Cristea-Enache despre felulîn care Alex Ștefănescu s-a ocupat de Eminescu „poem cupoem”, ca și, număr de număr, cronicile de carte ce nu trebuieratate ale lui Sorin Lavric. În numărul 7 am citit un interviu deo sebit de interesant cu Ion Vianu.

*

Din Viața Românească nr. 1-2 pe 2018 am remarcat, înafară de grupajul de texte dedicat lui Eminescu (care includeun frumos poem de Mihail Gălățanu) și editorialului lui Nico-lae Prelipceanu, articolul foarte amplu al lui Daniel Cristea-Enache intitulat simplu și relativ misterios: Dincolo de rampă.Criticul, care până acum nu s-a prea ilustrat scriind despreteatru, analizează pe larg piesa lui Mihail Sebastian Jocul de-a vacanța, de la geneza operei până la comentarea unor de-talii ale acesteia. El găsește acestei comedii lirice – justificat -merite care au scăpat altor exegeți. Știm din Jurnalul lui Se-bastian că piesa era gândită pentru Leny Caler în rolul Corinei,distibuire ce nu s-a mai produs. Corina, fata adorată de toțibărbații din jurul ei, se refuză tuturor, chiar și lui Ștefan Valeriucu care are un început de idilă romantică. În teatrul românescse citează cazul în care o interpretă a Corinei a procedat, cutoată partea masculină a distribuției, exact pe dos decât Co-rina din piesă! Daniel Cristea-Enache se dovedește un foarteatent și competent comentator al textului teatral și nu putemdecât să ne dorim să persevereze.

Sora noastră mai mare din Cluj, revista Apostrof, publicăpagini semnificative de poezie semnate de Ruxandra Cesere-anu și Angela (re)devenită Marcovici. O recunoaștem și dupătexte, nu doar din poză. Dar și alte pagini interesante pot figăsite în Apostrof nr. 2. Marta Petreu scrie elogios despre re-centul roman al lui Eugen Uricaru – Permafrost. AcademicianulIoan-Aurel Pop demontează Aberaţii istorice şi culturale în anulCentenarului cu argumente foarte clare. Dosarul Caragiale, al-cătuit de Ion Vartic, este cât se poate de incitant, rezultat de-sigur al unei documentări foarte dificile, și prezintă ascendențiiși mai ales descendenții dramaturgului până la un Lee Cara-giale, născut în 1988. Vlad Caragiale, nepotul marelui scriitor, atrăit între 1921 și 2006, iar mama sa, cea mai longevivă dintrecopiii lui I. L. Caragiale, între 1894 și 1987. Irina Petraș prezintăun volum al lui Mircea Popa. Iar Iulian Boldea se referă la unvolum de Irina Petraș care cuprinde „viața de noapte”, cea oni -rică, a autoarei, Amestec de evocare, sugestie şi irizare melanco -lică, de cult al nuanţei şi construire a sinelui prin ceea ce aparentîl contrazice. Irina Petraș mărturisește că, în vise, atenția nu-ieste captată de persoane sau acțiune: Cele mai multe dintre viseîmi sunt despre case, locuri, aşezări. Cronica lui Iulian Boldea in-cită cititorul să caute volumul apărut la Școala Ardeleană.

*

Scriptor nr 1-2 pe 2018 impresionează prin dimensiuni (144de pagini) și seriozitatea articolelor. Nici literatura orginală nu ede ocolit în acest număr de revistă. Interesante sunt fragmentelede jurnale publicate de Liviu Ioan Stoiciu și Mircea Radu Ia-coban. La fel, comentariile despre volume recente semnate deIoan Holban și Adrian Alui Gheorghe. Ne-a bucurat semnalarea,deocamdată în puține rânduri, a revistei Neuma. Un eseu antro-posofic al lui Ioan Buduca cheamă uimirea cititorului prin tonulsigur al afirmațiilor. „În mișcarea lor de după moarte, compo-

Nava-amiral e tot în frunte � Daniel și Corina � Lee Caragiale � Vise de critic literar � Marginie zodiacale ale stelelor fixe

� Caligraful de pe net � Expres cu regim inter-regio � Regele și curtenii � Totul se rezumă la un eu disperat

www.revistaneuma.roRevista revistelor


��

nentele non-fizice ale entității omenești ajung la marginile zo-diacale ale stelelor fixe”. Eseistul ne explică în detaliu ce se vapetrece cu corpul nostru eteric și descrie toate mișcările acestuiacu aceeași precizie cu care noi, de la fereastra casei, am puteadescrie evoluția unui câine în peisajul stradal. Tăria convingerilorlui Ioan Buduca ne dă curaj pentru un viitor, să sperăm, cât maiîndepărtat.

*

Un număr frumos al revistei Caligraf din Alexandria este nr.2 pe 2018. Noutatea îmbucurătoare este că revista poate fi citităacum on-line la adresa: http://www.culturateleorman.ro/category/revista-caligraf/anul-2018/

Cum mulți colaboratori ai revistei conduse de poetul FloreaBurtan semnează și în Neuma, nu putem să-i lăudăm așa cummerită, pentru a nu fi acuzați de auto-elogii.

*

În numărul 2 pe 2018 din Scrisul românesc se află multepagini interesante. Le menționăm în mod special pe cele sem-nate de Dumitru Radu Popescu despre memoriile lui RaduCiuceanu, de Gabriel Coșoveanu despre poezia lui Mircea Stân-cel și amintirile lui Adrian Cioroianu despre Neagu Djuvara. Esteun număr foarte consistent al revistei craiovene.

*

O poezie minunată a regretatului Mihai Ursachi (Autointerviu)deschide numărul 2 din 2018 al lunarului Expres cultural. Revistacondusă de poetul Nicolae Panaite a ajuns la a 14-a apariție și seconturează tot mai clar în peisajul cultural. Remarcăm cu plăcerecă Expresul, nu este un simplu „regio” ci un inter-regio, chiar dacămulți pasageri sunt moldoveni. Și – tot cu plăcere – că revista nu

se limitează la arta literară, ci se ocupă de istorie, muzică, plastică.Am citit cu atenție ce a fost răsplătită poemele lui Adi Cristi, o pa -gină frumoasă, și dialogul dintre Maria Magda Maftei și Liviu IoanStoiciu, dar și multe alte articole bine realizate.

*

Caietele Columna de la Târgu Jiu, la numărul 1 / 2018 des -chid spectaculos seria celor 100 de pagini, Gh. Grigurcu scriindpe larg, sub titlul, Un militant, despre un volum mai vechi al luiNicolae Coande Intelectualii români şi Curtea regelui, Ed. TractusArte, 2011. Volumul cuprinde o serie de eseuri destul de mușcă-toare ale poetului craiovean la adresa intelectualilor care ausărutat „regele” neîncoronat - dar cu sceptru - numit NicolaeCeaușescu. Unde anume l-au sărutat, obicei medieval, știeoricine. Acel nociv pentru cultură conducător se înconjura, ce-idrept, cu anumiți intelectuali care-l adulau trăgând ceva foloaseși se prostituau cu seninătate. Gh. Grigurcu se situează, evident,de partea lui Nicolae Coande și admiră punctele de vederemorale, tranșante ale acestuia. Mai curios pare că, după ce cro -nica lui Gh. Grigurcu se încheie la pagina 5, la paginile 6 și 7, undomn numit Eugen Velican îl evocă și-l „albește” cu totulneconvingător pe Pompiliu Marcea. E cazul să ne întrebăm „cucine votează” de fapt Columna. Cu columna vertebrală dreaptăsau cu șerpuirile ei? Peste Jurnalul lui Ion Popescu-Brădiceni tre-cem fără comentarii pentru că ar însemna să cităm pasaje stu-pefiante precum: eforturile vreunui (?) Mircea Cărtărescu din vreun(?) „Solenoid”, greu lecturabile, dacă nu deja respinse (de cine?) ,par caraghioase dacă nu caduce. Dar ajungem, nerăbdători, la opiesă de teatru, gen mai rar publicat în periodice. De data astaînsă, găsim O stafie tulbură speranța (piesă de teatru într-un act)semnată de Al (fără punct!) Florin Țene. Ea are două personaje:Dreptaciul - un om înţelept (poet) fără mâna stângă și Stângaciul- al doilea om înţelept (poet) fără mâna dreaptă. Mai apare, înafara celor doi poeți ciungi, și Vocea căpitanului. Piesa nu e chiaratât de scurtă pe cât ne-am dori! Chiar prima indicație e neli -niștitoare În mijlocul scenei se află un om fără mâna stângă într-un decor schiţând interiorul unei capele ortodoxe pe un mic (??)vas de croazieră. Nu știm ce stafie l-a tulburat pe autor, dar ab-solut fiecare pasaj e memorabil, din păcate nu în sensul pe careși l-ar dori orice dramaturg. Al Florin Țene își închipuie poate căun actor ar învăța rolul și ar veni de-acasă ca să se urce pe scenăși să rostească o replică precum asta: Dacă o fi cum zici, noi vomfi parte a comunităţii. În concluzie nu suntem noi. Suntem comu-nitate. Iar comunitatea se regăseşte în noi. Rezumând la mine, pen-tru a nu generaliza, şi a nu te supăra, dacă comunitatea sunt eu, şieu sunt comunitatea, atunci totul se rezumă la un eu disperat. Șirestul piesei e la fel sau chiar mai rău. Cu aceasta, eul disperat alcititorului închide Caietele Columna cu speranța că numărul ur-mător va fi egal valoric (la nivelul de sus) de la început la sfârșit.

www.revistaneuma.roLans[ri 100


La Librăria Mihail Sadoveanu din București a avut loc la jumă-tatea lunii februarie o lansare a trei volume recent apărute la Editura Neuma: Grota cu fulgere de Nicoleta Milea și Tren printrezodii de Florea Burtan (ambele fiind culegeri de versuri inedite)și Lecturaria de Radu-Ilarion Munteanu, care grupează cronici li -te rare la volume de literatură contemporană ale cunoscutuluiblogger și colaborator al revistei noastre. Dintre cei trei autori,Nicoleta Milea și Radu-Ilarion Munteanu se află la al doilea volumapărut la Editura Neuma. Li se va alătura în această primăvară șiFlorea Burtan cu o a doua carte de poezie. Amfitrioană a fostdoamna Georgeta Munteanu, multă vreme directoarea acesteilibrării emble matice a Capitalei, mutată acum pe Strada Acade-miei. Autorii au fost prezentați publicului de Horia Gârbea. Înciuda vremii vi trege, un mare număr de cititori, dar și confrați aiprotagoniștilor au participat la lansare. Ei au aplaudat cu căldurăscurtele recitaluri ale celor prezenți. Librăria Mihail Sadoveanus-a dovedit din nou un spațiu de lansare primitor, elegant șides chis la colaborarea cu Editura Neuma. Autografele autorilorau răsplătit prezența publicului fidel.

Editura Neuma a lansat volume la Librăria Sadoveanu

Mircia Dumitrescu: FERNANDO PESSO

Muzeul Național al Literaturii Române

Sala Perpessicius a Muzeului Național al Literaturii Române agăzduit, vineri 2 martie 2018, lansarea unui volum editat chiar deinstituția gazdă. Autorul său este poetul și prozatorul Radu SergiuRuba, colaborator al revistei noastre. Cu ajutorul Editurii Muzeului,redactor de carte fiind tot un poet și anume Ioan Es. Pop, el aadunat interviurile radiofonice pe care le-a luat unui număr de 21de personalități culturale de la Florian Pittiș la Alexandru Tomescuși de la Mircea Martin și Michel Tournier la cunoscutul crainic radioIon Ghițulescu. A rezultat un volum masiv, de ppeste 550 paginiintitulat Scene, explorări, condeie. Dialoguri slavate. La lansare aufost prezenți mulți dintre cei intervievați și luat cuvântul: MirceaMartin, Cornel Ivanciuc, Marius Oprea. Gazda lansării, din parteaMNLR, a fost Loreta Popa. Autorul dar și alți prieteni ai săi dintre ceiprezenți au intervenit povestind amintiri comune și evocând per-sonalități prezente în carte care au dispărut lăsând vocea lor în-registrată posterității. La final, Radu Sergiu Ruba a oferit autografepe volumul de interviuri dar și pe recentul său volum de poezieapărut la Editura Charmides, cunoscutul editor Gavril Țărmurefiind și el printre participanți.

Scene, explorări, condeie la MNLR

Ana Dobre –Noir de BucureștiRadu-Ilarion Munteau -Lectura ca salată asortatăNicoleta Milea –Reluare în Rai. Repere liriceMonica Grosu -Logodnica îndepărtatăSonia Elvireanu -Despre timp...

ANCHETA NEUMA

PROZĂ HISPANICĂAntonio di Benedetto – Nu!Traducere și prezentareTudora Șandru-Mehedinţi

AMINTIRI DIN ROMÂNIAPham Viet Dao

ECRAN LITERARAl. Jurcan –Insolaţia și reconcilierea

COLŢUL LUI YORICKRadu-Ilarion Munteanu –O întîlnire în 1941 (II)

EDUCAŢIEAdrian Costache –Chinul academic dinînvăţământul obligatoriu

EDITURA NEUMAColecţia HoratioINSOLIT

Radu Sergiu Ruba –Faţa mai puţin vizibilăa Unirii din 1918

VITRINA CU CĂRŢI

JURNAL TEATRALIon Cocora –De la actul teatralla „Sărutul” lui Brâncuși

PLASTICĂMircia Dumitrescu,prietenul scriitorilor

PREMIERE

Dinu Grigorescu –A șaptea premieră la TDREdith Negulici –Ileana, principesa de România

FLASHAl. Jurcan - Filmare la bloc

PREMII / LANSĂRI NEUMA

CONTRE-PIEDGelu Negrea –Cine pierde, câștigă!

ROCKCodruţ Radi –Cum arde o perlă!Dumitru Ungureanu –Ștergătorul de supapă

CULINARFlorica Bud

REVISTA REVISTELOR

LANSĂRI

58

84

86

89

90

91

92

93

94

96

95

60

62

63

64

65

72

74

78

79

81

82

83

97

98

100

edituraneuma.rorevistaneuma.ro

Centenar mirCeamuTHu inserțiiCulTurale Transilvane · deauna ceva de dorit. Pe urmă el presupune...

Documents

Transcript of Centenar mirCeamuTHu inserțiiCulTurale Transilvane · deauna ceva de dorit. Pe urmă el presupune...