ceea ce menţine membri unei familii împreună sunt miturile familiale, ritualurile şi regulile, care se transmit de la o generaţie la alta

Ele se exercită prin mecanisme în cea mai mare parte inconştiente dar şi prin mecanisme conştiente. Legăturile între copii şi părinţii lor sunt fundamentale. Copiilor le sunt transmise problemele rămase nerezolvate în inconştientul părinţilor şi al înaintaşilor lor.

Viaţa psihică se transmite de la o generaţie la alta prin intermediul imaginilor materiale şi psihice, astfel că legăturile complexe care există între fiecare generaţie şi generaţia precedentă influenţează relaţiile în familie şi în afara familiei. Aceste influenţe se pot observa cel mai bine în relaţiile dintre copii şi părinţii lor.

Reperele conceptuale necesare înţelegerii dinamicii inconştiente

transgeneraţionale sunt :

Inconştientul familial. Dacă inconştientul familial se manifestă prin simptome şi inconştientul colectiv se manifestă prin simboluri, inconştientul familial se manifestă în deciziile pe care le luăm

Loialitatea familială este un concept-cheie care porneşte de la ideea că există o etică a relaţiilor transgeneraţionale. Încălcarea acestei etici determină dezechilibre transmise peste multe generaţii

Piera Aulagnier (1975) introduce termenul de contract narcisic stabilit între mamă şi copilul ei.(Albert Eiguer, 2006) Contractul narcisic îl pune pe copil în incapacitatea de a se sustrage destinului familial

Albert Eiguer vorbeşte despre politica şi despre psihopatologia darului.(Albert Eiguer, 2006) În legătură cu politica darului el se referă la capacitatea mamei de a crea în copilul ei un sentiment de culpabilitate şi sentimentul datoriei. Copilul resimte în permanenţă nevoia de a se achita de datorii. Maniera în care el se achită de aceste datorii este transgeneraţională

Context şi nevroză de clasă. Nevroza de clasă se referă la faptul că în virtutea fenomenului de loialitate familială un bun fiu sau o bună fiică se vor programa inconştient la eşec pentru a nu-i depăşi pe părinţii lor.

Cripta” şi „fantoma”. „Cripta” şi „fantoma” au fost descrise de Nicolas Abraham şi Maria Torok, doi psihanalişti freudieni de origine ungară

‘fantoma’ este o formaţiune a inconştientului care nu a fost niciodată conştientă şi care se transmite din inconştientul părintelui în inconştientul copilului.(Abraham, Torok, 1987) „Cripta” presupune antrenarea unor fantasme de incorporare, care asemenea unei magii oculte recuperează obiectul-plăcere pierdut şi interzis, instalându-l în interiorul sinelui ca o compensare pentru plăcerea pierdută

Obiectul transgeneraţional se referă la un înaintaş, un bunic sau un părinte, un

unchi, o mătuşă care generează fantasme şi provoacă identificări la unul sau la

mai mulţi membri ai familiei.

Ritualul familial. Din punct de vedere formal este vorba despre o acţiune sau de

o serie de acţiuni, la care participă toţi membrii familiei. Aceste acţiuni sunt

însoţite de formule sau expresii verbale

Transmisia multigeneraţională adică despre tendinţa puternică de a repeta

pattern-urile disfuncţionale ale conduitei emoţionale în generaţii successive

Scenariile-capcană şi dinamica lor

-se întemeiază pe fenomene ce ţin de inconştientul familial;

-se menţin numai în măsura în care sunt confirmate;

-sunt transmisibile, la nivel intergeneraţional şi transgeneraţional;

sunt rigide şi greu destructibile putând avea ca efect deturnarea de la

creştere;

rolurile pe care se întemeiază scenariile-capcană sunt foarte bine conturate

la nivel inconştient, fiind confuze şi neclare la nivel conştient (ex:

parentificarea);

graniţele intergeneraţionale sunt confuze iar riscul de transmitere şi

menţinere este crescut;

Spaţiul identitar -Spaţiul care ne permite să ne confirmăm, să ne asumăm şi să

ne manifestăm o anumită identitate

„Spaţiul transgenerational este „teatrul” şi „scena de desfăşurare” a scenariilor

transfamiliale generative pe continuumul spaţio-temporal al oricărei psihogenealogii

Umbra familială. Umbra familială conţine aşadar, toate fricile, temerile, slăbiciunile

şi secretele legate de acestea, codificate sau deghizate simbolic şi transmise

transgeneraţional, dar conţine totodată şi soluţia depăşirii şi integrării lor

În cercetarea de faţă am vizat analiza fenomenului de dependenţă de

substanţă din perspectivă transgeneraţională

În vederea analizei calitative de teoretizare am folosit următoarele categorii:

relaţii-capcană, scenarii-capcană, temă-nucleu, eveniment-metaforă, spaţiu

identitar, „obiect-fantomă”, „fantomizare”, creştere identitară.

Relaţiile-capcană sunt relaţii cu mecanisme de autogenerare şi

autoîntreţinere, care se construiesc şi se transmit în cadrul unor scenarii-

capcană familiale, ce prescriu comportamente familiale de tip patogen.

Scenariul-capcană este un proces interacţional cu potenţial patogen, greu

destructibil şi cu funcţie de prezervare a mitului familial.

Tema-nucleu concentrează polarităţile neintegrate între care oscilează

membrii familiei la un moment dat. Temele-nucleu identificate într-o familie se

asociază cu miturile şi ritualurile familiale. În jurul temei-nucleu sunt

constelate evenimentele-metaforă ce pot fi identificate la un moment dat

într-o istorie familială transgeneraţională. La un moment dat într-o istorie

familială transgeneraţională. Ele sunt vectorii dinamogeni ai scenariilor

transgeneraţionale, antrenând repetiţii sau restructurări specifice ale

rolurilor polarizate transfamilial. (Iolanda Mitrofan, Denisa C. Stoica,

2005)

Evenimentul-metaforă poate fi orice eveniment (acţiune, accident, boală psihică

sau somatică, etc.) din istoria personală sau transgeneraţională a individului

poate reprezenta o metaforă în raport cu tema familială şi îndrăznim să spunem

cu logica destinului individului.

Spaţiul identitar. Corbusier spunea că prima dovadă a existenţei noastre este

aceea de ocupare a spaţiului (apud Abraham Moles, Elisabeth Rohmer). Spaţiul

care ne permite să ne confirmăm, să ne asumăm şi să ne manifestăm o

anumită identitate l-am numit spaţiu identitar. Putem vorbi despre un spaţiu

identitar familial, spaţiu identitar profesional sau spaţiu identitar naţional. În

absenţa unui spaţiu identitar obiectiv se activează un spaţiu identitar surogat

pe care îl asociem cu patologia identitară.

« Obiect-fantomă ». Înţelegem prin „obiect-fantomă” orice obiect investit

(persoană, spaţiu habitual, locaţie, rol, obiect-simbol), cu care un individ a

întrerupt relaţiile în absenţa unui ritual de separare.(Iolanda Mitrofan, Denisa C.

Stoica, 2005)

« Fantomizarea» reprezintă un efect al fenomenelor de « criptă » şi

« fantomă » în scenariul prezent al unui individ. Dacă efectul este

predominant somatic atunci vorbim despre « somatofantomizare ».

Creşterea identitară este asociată cu pasajele identitare şi reprezintă efectul

trecerii şi confirmării în stadiul de adult.

În urma analizei calitative a datelor obţinute se desprind următoarele rezultate

care confirmă ipotezele propuse pentru cercetare :

Prezenţa unor relaţii capcană în familiile cu toxicomani.

O caracteristică importantă a relaţiilor-capcană este mecanismul de autogenerare.

Din cercetarea noastră reiese că relaţiile-capcană se refac şi se menţin generaţii de-

a rândul datorită dinamicii « fantomei » şi întreţin şi sunt întreţinute de tema-nucleu a

familiei (exemplu: în trei generaţii femeile îşi aleg acelaşi tip de partener sau bărbaţii

experimentează acelaşi tip de pierdere

Prezenţa unei dinamici a scenariilor-capcană în familia toxicomanului

centrate pe nevoia de creştere identitară.

În urma cercetării asupra familiilor cu toxicomani s-a confirmat ipoteza că episodul

toxicoman este corelat cu nevoia de creştere identitară, cu asumarea creşterii şi

cu deturnarea de la creştere. Nevoia de creştere identitară poate fi asociată

riturilor de maturizare din societăţile tradiţionale 

Consumul de tutun, de alcool, de heroină sunt modalităţi patologice de

satisfacere a nevoii de creştere identitară.

Deturnarea de la creştere este un fenomen observat în familia românească. Si

este asociat unor scenarii-capcană. Acest fenomen este asociat cu scenariul-

capcană « Nu este momentul să creşti ! 

Consumul de tutun, de alcool, de heroină sunt modalităţi patologice de

satisfacere a nevoii de creştere identitară.

Deturnarea de la creştere este un fenomen observat în familia românească. Si

este asociat unor scenarii-capcană. Acest fenomen este asociat cu scenariul-

capcană « Nu este momentul să creşti !