Consilierea parintilor

Ce fel de parinte esti? Stilurile parentale

Exista in mod cert mai multe feluri de a creste un copil. Fiecare parinte isi pune amprenta asupra modului de crestere a propriului copil. Exista insa similitudini in randul multora, pe care psihologii le asociaza in mai multe stiluri parentale clasice: autoritar, democratic, permisiv si hiperprotector. Tu ce fel de parinte esti?

Cum se stabilesc stilurile parentale?

Specialistii se folosesc de anumiti parametrii in dezvoltarea celor 4 stiluri parentale clasice. Ei considera ca modul in care parintii actioneaza in comportamentul, educatia si disciplina copilului in copilaria timpurie are un impact puternic in formarea lui la maturitate. Exista 4 dimensiuni ale parenting-ului:

strategiile disciplinare;

caldura si afectiunea;

stilurile de comunicare;

asteptarile de la copil. 

Stilurile parentale

1.Autoritar

Parintele autoritar este vazut ca un dictator decatre copilul sau. Acest parinte isi doreste sa se impuna in fata copilului sau, uitand ca respectul nu se impune, ci se castiga. Tipa, pedespreste sau chiar apeleaza la pedepse fizice pentru a se impune in fata copilului si pentru ca micutul sa nu iasa din cuvantul sau, crezand ca tot ceea ce gandeste este mai bine pentru copilul sau. Acestui parinte nu-i place sa-i fie puse la indoiala deciziile, iar independenta copilului nu este permisa. Ce spune el e “lege”. cest tip de parinte are tendinta de a folosi bataia ca metoda de forta extrema. Bataia este doar un instrument si nu ajuta pe copil sa-si interiorizeze semnificatia binelui si a raului.

Utilizarea consecventa a pedepsei corporale este in detrimentul dezvoltarii sanatoase a copilului. Astfel, toate greselile copilului sunt sanctionate si relatia parinte-copil este tensionata, micutul inchizandu-se in el si pierzand incredera in parinte. Astfel copilul va deveni timid si supus, deosebit de ordonat si amabil fiind speriat de ideea ca nu cumva sa faca o greseala. Atitudinea lui poate fi la un moment dat, in special in jurul adolescentei, una exploziva, devenind rebel si manifestandu-se excesiv mai ales in privinta viciilor sau a ceea ce se considera a fi interzis sau ilegal tocmai din dorinta de a simti gustul libertatii.

Parintele autoritar presupune :

un stil parental extrem de strict, in care parintii detin un mare control in modul de educare si crestere a copilului;

1

aici, armonia dintre control si afectiune care ar trebui sa guverneze in educarea copilului este dezechilibrata in favoarea controlului si disciplinei stricte;

dicteaza la propriu modul in care micutul ar trebui sa se comporte;

ei impun ascultarea si descurajeaza discutiile si comunicarea;

dau directive si impun reguli, au standarde ridicate;

se asteapta tot timpul ca ceea ce ordona sa fie pus in practica, fara drept de apel;

au niveluri scazute de sensibilitate si nu permit ca micutii lor sa greseasca;

copiii crescuti in astfel de medii au un risc crescut pentru a dezvolta comportamente de risc si sa se alieneze treptat de parinti.

Cum sa-ti imbunatatesti stilul: Incearca sa explici copilului de ce trebuie sa faca sau de ce nu are voie sa faca anumite lucruri ; Regulile trebuie stabilite impreuna cu copilul (pe cat posibil) ; cu cat e mai implicat in luarea deciziilor, cu atat acesta le va respecta mai mult. Incearca sa reduci pe cat posibil pedepsele, bazandu-te pe consecinte naturale si lasandu-i pe copii sa invete din propriile greseli.

 2. Democratic

este cel mai armonios tip de parinte, care imbina controlul parental cu dragostea si afectiunea parinteasca;

este un stil moderat, in care parintii stabilesc limite, de cele mai multe ori impreuna cu copilul si se bazeaza pe consecinte naturale in urma unor comportamente, lasandu-i pe copii sa invete din propriile greseli;

exista o comunicare stransa intre copii si parinti; ei explica intotdeauna copiilor de ce impun anumite reguli si de ce trebuie ca acestea sa fie urmate;

ei rezoneaza intotdeauna cu copiii si asculta mereu si punctul de vedere al copilului, chiar daca nu sunt intotdeauna de acord cu ei;

sunt fermi, dar totodata iubitori si calzi in disciplinarea copilului;

stabilesc standarde ridicate, dar incurajeaza copilul spre a le atinge, nu le impun;

acestei parinti incurajeaza independenta copiilor inca de mici si ii ajuta sa fie responsabili.

3. Permisiv (Indulgent)

balanta control parental-afectiune este dezechilibrata in favoarea caldurii si dragostei oferite copilului; insa lipseste impunerea unui control asupra lor; acesti parinti ii cam lasa pe copii sa isi faca de cap;

2

ei nu stabilesc si nici nu impun limite, lasand copiii sa-si stabileasca propriile reguli, programe si activitati;

ei nu au asteptari specifice sau foarte mari de la comportamentul copiilor;

cazurile în care îl pedepseşte pe copil sunt foarte rare;

ei au o relatie apropiata, stransa cu copiii lor, insa sfarsesc prin creste asa numiti copii rafatati; ei nu refuza nicio dorinta a copiilor si fac schimb de roluri cu acestia- copilul devine un mic parinte, iar parintele copilul;

acesti copii pot avea in viitor probleme in a se adapta cerintelor si regulilor vietii de matur, in a capata autonomie si independenta si in a fi responsabili; ei pot avea de asemenea probleme de ordin emotional.

Cum sa-ti imbunatatesti stilul:Invata sa impui limite si reguli clare si ferme si pricepe ca lucrul de care are nevoie cel mai mult copilul tau este un parinte, nu un prieten. Incepe prin a te gandi care sunt valorile cele mai importante pentru tine si care sunt lucrurile pe care nu le tolerezi la copilul tau. Formuleaza un set de reguli ale casei, anunta copilul care sunt acestea si afiseaza-le undeva cat mai vizibil. Daca iti alegi bataliile, renuntand la lucruri marunte si punand in scris lucrurile cu adevarat importante, ai mai multe sanse sa fii consecvent in impunerea noilor reguli si e mult mai probabil ca fiul sau fiica ta sa adopte acele reguli ca fiind noul sau tipar de comportament. Si astfel tu redobandesti controlul.

4. Hiperprotector

Cocoloşeşti copiii, eşti mereu cu ochii pe ei şi te repezi să înlături orice obstacol le-ar putea ieşi în cale. Părinţii de acest gen le suflă mereu în ceafă copiilor şi nu se dau în lături de la nimic când vine vorba de copiii lor. Le termină ei temele, le fac şi refac referatele şi dau năvală să-i salveze când apare orice problemă, oricât de mică.

 este aparent un părinte model, extrem de atent la nevoile copilului şi se dedică cu toată fiinţa meseriei de părinte;

prioritatea lui este să-i ofere copilului securitate, deoarece conştientizează că un copil este o fiinţă foarte fragilă, care are nevoie de sprijin şi protecţie;

îşi învaţă copilul să fie precaut şi rezervat faţă de tot ce vine din afara sferei familiei;

uneori protecţia acordată copilului este exagerată, părinţii devin veşnic îngrijoraţi, văd catastrofe şi calamităţi la fiecare colţ de stradă;

când îşi văd copilul plângând, ei devin agitaţi, creând fără să-şi dea seama, mai multă tensiune;

când apare o problemă, părintele protector se grăbeşte să caute vinovaţii şi să ţină morală;

3

asemeni părinţilor autoritari, acceptă greu situaţia în care copilul începe să-şi dezvolte independenţa, însă ei nu creează conflicte, ci intră în panică, „se consumă”.

Dezavantaje:

o dată cu trecerea timpului, copilul se simte din ce în ce mai sufocat şi are tendinţa de a se îndepărta de părinţi, găseşte că e dificil să comunice direct cu părintele despre problemele personale, de teamă că nu-l va înţelege şi se va îngrijora;

copilul va învăţa să ascundă informaţii, va avea o viaţă secretă, personală, nebănuită de părinte;

când va fi pus în situaţia de a-şi exprima frustrarea sau mânia, preferă să se exprime indirect prin acte de răzbunare sau de sabotaj

Atenţie: un copil care a fost întotdeauna salvat şi supravegheat în fiecare secundă ar putea avea probleme în a-şi dezvolta calităţi cruciale în viaţă, cum ar fi încrederea în sine, capacitatea de a lua decizii şi cea de a găsi soluţii la probleme.

Cum sa-ti imbunatatesti stilul:Trebuie sa inveti sa te relaxezi un pic. Invata sa constientizezi cand devii exagerat de protector, astfel incat copilul sa aiba o sansa sa invete sa faca fata vietii. Invata sa-ti controlezi temerile ca sa nu le transmiti copilului. Incepe prin a-ti invata copilul o expresie / fraza pozitiva pe care sa si-o spuna cand incepe sa-si faca griji, ceva precum: “N-am de ce sa ma tem!” sau “Nu-mi fac griji!” sau “Pot sa ma descurc!”. Exersati impreuna “formula magica” pana cand copilul invata s-o foloseasca singur. Mai mult, exersand impreuna, inveti si tu formula si te va ajuta sa-ti tii pentru tine temerile, in loc sa le reversi asupra copilului. Şi respectă-ţi şi tu noul motto: Explică-i noua regulă: Gata cu pretextele ca să nu-ţi faci treburile şi gata cu aşteptarea să te salvam noi. Şi respectă-ţi şi tu noul motto: Nu fă niciodată pentru copil ceea ce copilul poate face singur.

***

Stilul parental cel mai potrivit pleaca de la cel democratic, dar este o combinatie intre toate cele prezentate, fiind adaptat la situatiile existente. Cu cat parintele intelege mai bine cele 4 tipuri de atasament, cu atat va sti si va alege cel mai potrivit mod de a crea legatura sau relatia pe care o doresc cu copilul lor, un atasament care-i va fi model micutului la maturitate si pe care-l va aplica si el in relatiile cu ceilalti.

Nr. Numele parintilor prezenti Semnatura1234

4

Data, Diriginte,Druţă Iuliana

5