Claudia MateiTerapie i Joc pentru copiii cu tulburri de spectru autist i tulburri de dezvoltare

ASOCIATIA DE TERAPIE COMPORTAMENTALA APLICATA

Jocul este un comportament divers si complex care este vazut ca avand un rol central in dezvoltarea copilului (Jordan si Lobby, 1997). Este difcil de a da o definitie concisa a ceea ce se intelege prin notiunea de joc. Dictionarele ofera o multime de definitii distincte. Cele mai multe dintre acestea par sa implice ideea de amuzament, o modalitate de distractie.

Garvey (1977), plecand de aici, prezinta urmatoarele caracteristici ale jocului:

jocul este placut si ofera bucurie.

jocul nu are un scop impus din afara.

jocul este spontan si voluntar.

jocul presupune o implicare activa din partea jucatorului.

jocul poate prezenta anumite relatii cu ceea ce este non-joc, poate fi pus in contrast cu ceea ce nu este jocul

In mod normal, jocul permite copiilor sa invete si sa practice abilitati noi intr-un mediu sigur si suportiv.

Jocul senzorial motor ii invata pe copiii mici sa-si exploreze corpul si obiectele din proximitate.

Jocul manipulativ si explorator il invata pe copilul mai mare despre obiecte si proprietatile acestora si despre influenta lumii din jur.

Jocul fizic, cu multa miscare ii invata pe prescolari abilitatile motorii grosiere si ofera experienta interactiunii cu intreg corpul, cu alti copii si cu obiectele din mediu.

Jocul social, incepand de la interactiunile timpurii dintre mama si copil pana la interactiunea complexa dintre scolari (ex: jocul de-a doctorul) ii invata despre relatiile sociale si cum sa le initieze, precum si despre normele din societatea in care cresc.

Evaluarea abilitatilor copilului cu tulburari de spectru autistEvaluarea corect a abilitailor i necesitilor de stimulare a copilului trebuie fcut att n situaia n care este necesar abordarea unei terapii, ct i in situaia de invtare a unor cunotine noi.

Att terapeuii, ct i prinii trebuie s aib n vedere faptul c propunerea unor obiective n terapie, n nvare i stimulare prin joc trebuie s fie realist, condiionat de nivelul de dezvoltare al copilului, de interesele si necesitile acestuia.

Cunoaterea particularitailor copilului i a potenialului acestuia determin metoda de terapie adecvat problemei sale i selectarea corespunzatoare a programelor de terapie.

n evaluarea abilitilor psihomotrice trebuie s ne raportm la urmtoarele aspecte:

motricitatea generala ( mobilitatea capului si gatului, motricitatea membrelor superioare, motricitatea membrelor inferioare)

motricitatea fina schema corporala lateralitatea structura perceptiv-motrica de culoare

structura perceptiv-motrica de spatiu si timp

n evaluarea abilitilor verbale vom avea in vedere:

nivelul de intelege a vorbirii (limbaj receptiv)

capacitatea de imitatie a miscarilor fono-articulatorii

capacitatea de redare a sunetelor prin imitatie (vorbirea reflectata) nivelul vorbirii independente (limbaj expresiv) abilitati de scris-cititIn evaluarea achizitiilor cognitive ne vom raporta la:

nivelul de dezvoltare intelectuala (varsta de dezvoltare, coeficient de dezvoltare)

intelegerea functionalitatii obiectelor

capacitatea de sinteza si abstractizare

utilizarea conceptelor cu reprezentare concreta sau abstracte (partile corpului, denumirea obiectelor, categorii, numar, spatiu, timp, forma, culoare)

capacitatea de rezolvare a problemelor

Pentru etapa de debut a terapiei este important sa se noteze abilitatile copilului si particularitatile dezvoltarii acestuia.

In aplicarea oricarei forme de terapie individuala terapeutul se poate orienta dupa urmatoarele cerinte:

Copilul poate coopera cu adultul timp de 5-10 minute?

Poate sta pe scaun cateva minute in vederea realizarii unei sarcini?

Care este capacitatea de concentrare a copilului?

Are motivatia necesara pentru terapie?

Are abilitati verbale care sa faciliteze intelegerea si comunicarea?

Programul de terapie este adecvat varstei/ dezvoltarii copilului?

Alcatuirea planului de interventie terapeutica

Interventia terapeutica presupune adaptarea metodelor si tehnicilor de terapie in functie de problematica si particularitatile copilului.

Evaluarea initiala presupune identificarea particularitatilor copilului, a nivelului de dezvoltare actuala a acestuia si recomandarile necesare pentru debutul terapiei.

Alegerea metodei/metodelor de terapie identificarea obiectivelor si adaptarea metodelor terapeutice. Se va urmari stimularea adecvata tuturor palierelor de dezvoltare: motricitate, stimulare senzoriala, imitatie, limbaj receptiv si expresiv, comunicare functionala, procese cognitive, socializare, autonomie personala, comportament.

Informarea si consultarea echipei si familiei in legatura cu planul de interventie selectat.

Programele de terapie implementate in cazul copiilor cu autism isi propun dezvoltarea si stimularea tuturor ariilor de dezvoltare.

socializare

autoservire

limbaj

cognitiv

comportamentLimbajCopilul trebuie sa-si insuseasca si sa-si dezvolte limbajul, astfel incat sa-si poata comunica nevoile un rol decisiv avandu-l comunicarea functionala.

Limbajul nu se reduce la etichetarea obiectelor si actiunilor, o importanta mult mai mare avand-o comunicarea spontana, initierea comunicarii si comunicarea functionala.

Daca un copil nu dezvolta comunicarea prin limbaj in cadrul unui program de terapie, putem folosi metode alternative de comunicare PECS.

Daca verbalizarea nu este posibila, este absolut necesar sa folosim metode alternative de comunicare. Comunicarea este esentiala, iar daca un copil nu este invatat sa-si exprime nevoile poate ajunge la un nivel ridicat de frustrare si la imposibilitatea de adaptare unui mediu social adecvat.

SocializareDin aceasta perspectiva, copilul trebuie sa-si dezvolte treptat abilitatile necesare pentru a se putea integra si descurca in societate.

Aici se revine la ideea lucrului intensiv in ceea ce priveste dezvoltarea jocului la copil, abilitatile de imitare (tot ceea ce invatam, invatam imitandu-i pe ceilalti), observare, intelegerea expresiilor nonverbale, dezvoltarea curiozitatii pentru a ajunge sa puna intrebari, comunicare functionala etc.

Autoservire presupune dezvoltarea autonomiei personale a copilului. Acesta trebuie sa invete sa lucreze si sa desfasoare independent o serie de activitati simple, incluse in rutina zilnica.: sa manance singur, sa se imbrace etc.

Cognitiv achizitiile cognitive reprezinta baza dezvoltarii generale uniforme a copilului. Terapia aplicata trebuie trebuie sa ofere suportul necesar dezvoltarii inteligentei, gandirii logice, memoriei si imaginatiei, astfel incat integrarea intr-un cadru educational normal sa fie facila si sa nu semnaleze diferente evidente intre nivelul de dezvoltare al copiilor.

Comportament diminuarea sau extinctia comportamentelor inadecvate si consolidarea comportamentelor pozitive, prin tehnici de recompensare sau punitive.

Identificarea caracteristicilor copiilor cu tulburari de spectru autist

1. Autism

Cognitiv

Prezinta o arie restransa de interese;

Abilitati cognitive deficitare prezinta adesea un coeficient intelectual sub nivelul mediei;

Capacitatea de memorare este adesea rigida si instabila;

Nu pot intelege notiuni abstracte si nu pot opera logic in rezolvarea problemelor;

Jocul simbolic, jocul de imitare, jocul implicand situatii sociale obisnuite nu exista sau sunt slab dezvoltate

Limbaj

Intrzierea sau lipsa total a limbajului verbal;

Limbaj stereotip i repetitiv sau limbaj idiosincratic;

Anormalitate n nlimea, accentul, debitul, ritmul i intonaia vorbirii;

Profil QI-verbal scazut;

Ecolalie imediata sau intarziata (repatarea ca un ecou a ceea ce tocmai a spus interlocutorul);

Emotii

Exprimarea emotiilor este adesea inadecvata (reactii bizare, posturi corporale inadecvate, manifestari comportamentale heteroagresive sau autoagresive);

Anxietate;

Dificultati in identificarea emotiilor proprii sau ale celorlalti

Toleranta scazuta fata de situatiile stresante, ce reprezinta adesea motivul comportamentelor negative

Abilitati motorii

Au dificultati in anumite zone din aria motorie scrisul, legatul sireturilor, innotat, mersul pe bicicleta, cataratul;

Posturi corporale inadecvate, mers ciudat

In anumite cazuri este prezenta agitatia motorize

Motricitatea poate fi limitata, copilul parand inert, fara initiativa motorie

Social

Lipsa contactului vizual sau contact vizual redus;

Nu initiaza comunicarea sau jocul cu alti copii de aceeasi varsta;

Absenta reciprocitatii emotionale sau sociale (nu participa active la jocurile colective, preferand activitatile solitare, servindu-se de altii in scop instrumental);

Senzorial

Tulburari de integrare senzoriala;

Preferinte alimentare sau reducerea considerabila a tipurilor de mancare tolerate;

Prezenta autostimularilor (tactile, vizuale, auditive, olfactive etc), ce au adesea rol de compensare;

Reactii exacerbate sau toleranta maxima fata de anumiti stimuli (durere, texturi, lumina, sunete etc)Functionare neurologica

Dificultati de concentrare si de mentinere a atentiei;

Prezinta tulburari functionale (tulburari de somn, tulburari alimentare)

Dificultati in operarea conceptelor de spatiu si timp;

Disfunctii de integrare senzoriala, adica unul sau mai multe simturi sunt incapabile de a transmite si procesa adecvat informatia pentru a oferi creierului o imagine de ansamblu despre ceea ce se intampla.

Alte caracteristici: Reactiile de angoasa, de agresivitate sau de aparenta furie pot sa apara cu ocazia schimbarilor mediului (modificarea unei mobile, schimbarea traseului o bisnuit, absenta unei jucarii, schimbarea pieptanaturii) sau unei surprize (zgomot neasteptat, sosirea unui strain); Interese si activitati restranse, repetitive si stereotipe, caracterizate adesea prin prezenta manierismelor motorii nefunctionale, a preocuparii pentru parti ale obiectelor; Prefera locurile familiare in locul celor noi;

Atasament neobisnuit fata de obiecte.

2. Asperger si autism inalt functional

Cognitiv

Memorie foarte buna in anumite arii de interes;

Dificultate in evaluarea situatiilor care pot fi periculoase pot avea momente de panica in situatii in care sunt in siguranta, iar in situatii periculoase se pot purta ca si cand totul este in regula. Ex: pot ajunge pe strada, printer masini, fara sa constientizeze ca pot fi accidentati;

Pot avea abilitati extraordinare in anumite arii, dar sa fie sub medie in altele;

Dificultati de a vedea imaginea in ansamblu;

Persoanele cu Asterger pot percepe erori care pot parea nesemnificative celorlalti, dand atentie mai degraba detaliilor decat viziunii de ansamblu.

Limbaj

Folosirea defectuoasa a pronumelui personal;

Vocabular bogat, multe cuvinte abstracte;

Iau literalmente ceea ce li se spune, dificultati in a intelege limbajul formal, glumele, figurile de stil, metaforele etc;

Probleme legate de prozodie; accent neregulat si ciudat in conversatie;

Dificultati in ajustarea volumului si rapiditatii in vorbire;

Fac observatii directe, uneori nepotrivite;

Ecolalie imediata sau intarziata.

Emotii

Furie, agresivitate, tristete, fericire toate aceste emotii pot fi exteriorizate in cele mai neasteptate moduri;

Perfectionism;

Suprastimulare in contact cu anumiti stimuli sau anumite situatii (sunete, lumina, mirosuri, multime etc);

Trairile interioare sunt in discordanta cu manifestarile comportamentale;

Anxietate.Abilitati motorii

Au dificultati in anumite zone din aria motorie scrisul, legatul sireturilor, innotat, mersul pe bicicleta, cataratul;

De multe ori, dezvoltarea motorie este in urma celorlalte (cognitiv, limbaj etc)

Mers ciudat;

Neindemanare;

Atunci cand vorbesc nu pot sta nemiscati

Social

Dificultate in intelegerea si interpretarea expresiilor faciale si emotiilor celorlalti;

Dificultate in intelegerea limbajului nonverbal;

Dificultate in intelegerea regulilor unei conversatii;

Dificultate in intelegerea interactiunii sociale;

Lipsa contactului vizual sau contact vizual fortat (cand stabilesc contactul vizual o fac pentru ca au invatat ca este o regula in conversatie, nu pentru ca simt nevoia;

Dificultate in intelegerea umorului;

Pot adopta comportamente nepotrivite in relationarea cu ceilalti.

Senzorial

Sensibilitate excesiva sau insensibilitate la sunete, lumina, durere, gust, atingere, miros;

Pot avea rani de care nu sunt constienti;

Pot simti durere fizica din cauza sensibilitatii la sunete, lumina etc;

Selectivi in privinta mancarii (isi pot alege anumite feluri de mancare, neacceptand nimic altceva);

Pot simti nevoia de autostimulare kinestezica, gustativa, olfactiva, auditiva (se ciupesc de piele, baga diferite lucruri in gura, miros anumite obiecte, provoaca anumite sunete in mod repetitiv);

Pot fi suprasensibili la schimbarile din mediu, persoane, locuri;

Autostimularea apare de obicei atunci cand sunt suprasolicitati.

Functionare neurologica

Dificultati de concentrare si de mentinere a atentiei;

Ritmul veghe-somn este neregulat;

Dificultati in operarea cu conceptul de timp;

Disfunctii de integrare senzoriala, adica unul sau mai multe simturi sunt incapabile de a transmite si procesa adecvat informatia pentru a oferi creierului o imagine de ansamblu despre ceea ce se intampla.

Alte caracteristici:

Dificultate de a face trazitia de la o activitate la alta;

Dificultate de a stabili si mentine relatiile de prietenie cu partenerii de aceeasi varsta; au mai mult succes in relatia cu adultii sau copiii mai mari decat ei;

Prefera rutina in locul surprizelor;

Prefera locurile familiare in locul celor noi;

Atasament neobisnuit fata de obiecte;

Se autostimuleaza pentru a creste nivelul de concentrare al atentiei sau pentru a se relaza;

Au nevoie de izolare pentru a se relaxa;

Se simt confortabil atunci cand se autostimuleaza rpin balansare., sarituri, pocnitul degetelor etc.

Toate aceste caracteristici sunt relevate de observarea mai multor persoane cu Asperger sau autism inalt functional, asadar toate aceste caracteristici difera de la o persoana la alta.

Descrierea metodelor de terapie aplicate copiilor cu tulburari din spectrul autist si tulburari de dezvoltare

1. ABA (analiza comportamentala aplicata)

Metoda ABA este un studiu terapeutic al comportamentului, manifestat in moduri diferite la copiii cu autism si alte disfunctiuni asemanatoare. In cazul aplicarii terapiei comportamentale aplicate la copiii din spectrul autist, trebuie consolidata o echipa de terapeuti, coordonata de un psiholog specializat in terapia comportamentala, terapia facandu-se mai multe ore pe zi (20 - 30 ore pe saptamana), iar pentru fiecare terapeut o sesiune este cuprinsa intre doua trei ore cu pauze. Echipa de terapeuti trebuie sa urmeaze si un program de instruire in aceasta forma de terapie.

Metoda ABA ajuta copilul cu autism in urmatoarele arii:

creste frecventa aparitiei comportamentelor dezirabile prin recompensare;

invata copilul abilitati noi (prin invatare sistematica si recompensare preda abiliati de autoservire, comunicare, relationare sociala);

mentine anumite comportamente necesare adaptarii la mediul social;

generalizeaza sau transfera comportamentele dintr-o situatie in alta sau de la un anumit mod de raspuns la altul, mai complex ( scopul este de a generaliza si transfera tot ceea ce invata in camera de lucru - la gradinita, scoala, mediu social);

reduce comportamentele interferante, care pot ingreuna invatarea si relationarea;

modifica mediul de invatare pentru ca aceasta sa se realizeze cat mai eficient, insa pe termen lung se urmareste ca persoana sa se poata descurca in orice situatie.

Caror tipuri de probleme se adreseaza ABA?

In ultimii 30 de ani, sute de studii au relevat eficienta ABA in mai multe domenii:

copiii si adulti cu anumite tulburari mentale;

tulburari de dezvoltare;

tulburari din spectrul autist;

comportament ( social, academic, streotipii, agresivitate, limbaj etc.);

se poate aplica si cu scopul de a imbunatati relatiile din anumite grupuri sociale:

familie, scoala, institutii, spitale si chiar la birou.

2. Terapia cognitiv-comportamentala

Terapia cognitiv comportamentala, o abortare terapeutica limitata ca timp de interventie cu scopul de a modifica gandurile irationale, emotiile distructive, si comportamentele nepotrivite s-a dovedit a fi eficienta in tratarea Tulburarilor anxioase la copii.

Acest tip de terapie este aplicabila si copiilor cu Sindromul Asperger sau Autism inalt functional cu anumite modificari. Terapia cognitiv comportamentala aplicata persoanelor cu aceste tulburari sufera modificari datorita faptului ca acesti subiecti au un profil cognitiv diferit de cel al persoanelor care se incadreaza in normal. Copiii si adulti cu Sindromul Asperger sau Autism inalt functional pot beneficia mult in urma terapiei insa terapia trebuie sa se bazeze pe intelegerea naturii Sindromului Asperger si Autismului, in special a abilitatilor persoanelor cu aceste tipuri de tulburari de a intelege propriile ganduri si ale celorlalti si abilitatile de a comunica. Terapia personelor cu aceste tulburari cere ca terapeutul sa cunoasca ultimele cercetari de psihologie cognitiva in cazul personelor cu SA si Autism, in special teoria mintii si cercetarile asupra functiei executive si slabei coerente centrale. S-ar putea ca in cazul persoanelor cu SA sau Autism sa se dezvolte o perspectiva teoretica si psihoterapeutica cu totul noua, bazata nu pe abilitati, experiente si ganduri ale copiilor tipici ci pe un prfil diferit al abilitatilor, experientelor si gandurilor copiilor cu SA si Autism.

In cazurile prezentate mai sus terapia trebuie sa se axeze pe urmatoarele aspecte:

Educatia afectiva Distorsionarile cognitive Teoria mintii3. PECS

Daca un copil nu dezvolta comunicarea prin limbaj atunci cand intra intr-un program de terapie puteti folosi metode alternative de comunicare PECS. Daca nu reusiti sa-l faceti sa verbalizeze este absolut necesar sa folositi metode alternative de comunicare. Comunicarea este vitala iar daca un copil nu este invatat sa-si exprime nevoile poate ajunge la un nivel ridicat de frustrare.

Aceasta metoda a fost creeata in 1993-1994 de L.A. Frost si S.A. Bondi si utilizeaza simboluri pictografice pentru comunicare, color sau alb-negru. Se adreseaza copiilor si tinerilor cu autism care nu au formata deprinderea de a vorbi. Pictogramele simbilizeaza actiuni, sentimente, obiecte, persoane, feluri de mancare etc. Se pot folosi pictogarame izolate sau in combinatii simple, mergand pana la forme mai complexe, ajungandu-se la propozitii. Comunicarea prin intermediul imaginilor poate fi un prim pas catre forme mai complexe de comunicare si, mai ales, poate fi un mijloc pentru copilul autist de a-si exprima dorintele intr-un mod acesibil lui. Sistemul PECS este foarte atractiv pentru copii, care devin motivati sa invete PECS pentru ca prin aceasta metoda pot obtine rapid ceea ce doresc.

Sistemul de comunicare PECS nu inlocuieste metodele de terapie necesare copilului cu tulburari de dezvoltare, ci este folosit in situatia in care limbajul intarzie sa apara, deoarece, in aceasta situatie, copilul are nevoie de un sistem, o modalitate prin care sa-si exprime necesitatile si pentru a-i elimina frustrarile ce apar in momentul in care comunicarea nu este posibila.

Obiectivul este sa invatam copilul sa initieze spontan o interactiune de comunicare cu adultul, invatandu-l sa solicite un obiect , un aliment etc, prin folosirea pictogramelor.

Despre utilizarea PECS: folosirea metodei PECS nu exlude aparitia limbajului;

nu incetati a stimula potentialul verbal al copilului;

ajutati-l sa vorbeasca prin metode logopedice specifice problemei;

PECS stimuleaza potentialul limbajului receptiv si expresiv; PECS ajuta copilul sa-si exprime necesitatile si dorintele.

4. TEACCH (Treatment and Education of Autistic and related Communication handicapped Children)A inceput ca un proiect de studiu pentru copii cu autism cu scopul de a oferi servicii copiilor cu autism si familiilor lor. Azi TEACCH ofera o gama larga de servicii incluzand diagnostic si tratament, programe individuale, educatie specializata, training de abilitati sociale, training vocational, consultatii in scoli, training parental si terapie cu parintii. Programul TEACCH se bazeaza pe o predare structurala, indentificarea deprinderilor si a indemanarilor pe cale de aparitie si terapie cognitiva si comportamentala.

Aceasta nu este propriu-zis o metoda de tratament pentru autism, ci mai degraba este o imbinare de mai multe tehnici educationale, imbinare care depinde de nevoile si abilitatile specifice individuale. Scopul este de a imbunatati la maximum autonomia si abilitatile de comunicare ale persoanei afectate. Desi modelarea comportamentului constituie un aspect important al TEACCH, totusi comportamentul nu este analizat ca in ABA, ci in TEACCH se cauta sa se inteleaga si sa se abordeze cauzele care produc comportamentul nedorit.5. Terapia ocupationala

Terapia ocupationala este un tratament ce se concentreaza in a ajuta oamenii pentru a dobandi independenta in toate zonele de activitate pe care le desfasoara. Terapia ocupationala ofera copiilor metode variate, activitati placute, distractive, pentru a imbogati deprinderile cognitive, fizice si motorii si pentru a spori increderea in sine.

Cu ajutorul terapiei ocupationale, un copil cu probleme in dezvoltare va invata sa interactioneze cu membrii familiei si sa dezvolte relatii sociale cu alti copii si parteneri de joc.

Caror tipuri de probleme se adreseaza terapia ocupationala?

copii cu probleme senzoriale

copii cu probleme de invatare

copii cu autism

copii cu tulburari de dezvoltare

copii cu tulburari mentale sau de comportament

copii cu probleme fizice si motrice

copii cu boli cronice

Terapeutul poate lucra si pentru dezvoltarea coordonarii motrice fine, cat si a coordonarii dintre mana si ochi cum ar fi implicarea in jocurile de aruncat la tinta fixa, jocul cu mingea, scrisul.

Terapia ocupationala este necesara atunci cand este afectata performanta in mai multe domenii:

Abilitati de motricitate fina: miscarea si dexteritatea muschilor mici din maini si degete.

Abilitati de motricitate grosiera: miscarea muschilor mari din brate si picioare.

Abilitati vizuo-motrice: deplasarea unui copil pe baza perceptiei informatiilor vizuale.

Abilitati oral-motorii: miscarea muschilor din gura, buze, limba si maxilar, incluzand suptul, muscatul, mestecatul si linsul.

Abilitati de auto-ingrijire: imbracat, hranit si mersul la toaleta.

Integrare senzoriala: abilitatea de a primi, sorta si raspunde la informatiile primite din mediu.

Abilitati de planificare motorie: abilitatea de a planifica, implementa si imparti secventele sarcinilor motorii.

Alte informatii:

Recuperarea prin terapie ocupationala imbraca mai multe forme: terapia prin invatare, ludoterapia si ergoterapia. Ergoterapia sau activitatile de tip lucrative sunt un mijloc de exprimare, permitand persoanei sa creeze in realitate ceea ce a vazut, trait sau imaginat. Activitatile ergoterapeutice implica gandire, planificare, presupunere si alegere, pentru ca la finalul activitatii, persoana cu handicap sa fie mandra ca a creat o jucarie, un panou decorativ, sau un obiect util. Acest lucru le da un sentiment revigorant si le confera un simt al realizarii si increderii in sine, contribuind la structurarea statutului si rolului persoanei, recunoscute din punct de vedere social.

6. Logopedia

Logopedia este disciplina psihopedagogica ce se ocupa cu educarea si, in special, cu reeducarea (terapia corectiva) limbajului. Logopedia studiaza natura si formele de manifestare ale defectelor, tulburarilor de limbaj si de vorbire, propunand metode si procedee de corectare adecvate.

Atat la copii normali, cat si la cei cu diverse handicapuri senzoriale, tulburarile de limbaj survenite din diverse cauze impiedica intelegerea, receptionarea si transmiterea mesajului verbal. Comunicarea prin limbaj este cea mai importanta cale de integrare scolara si sociala a copilului.

Prin tulburarile limbajului intelegem toate abaterile de la limbajul normal, standardizat, de la manifestarile verbale tipizate, unanim acceptate in limba uzuala, atat sub aspectul reproducerii cat si al perceperii, incepand de la dereglarea diferitelor componente ale cuvantului si pana la imposibilitatea totala de comunicare orala sau scrisa (M. Gutu, 1975) .

Caror tipuri de probleme se adreseaza logopedia?

Tulburari de pronuntie: - dislalie;- disartrie;- rinolalie. Tulburari de ritm si fluenta a vorbirii:- balbaiala;- logonevroza;- tahi/bradilalie, etc. Tulburari de voce:- afonie;- disfonie;- fonastenie. Tulburari ale limbajului citit-scris:- dislexie-alexie;- disgrafie-agrafie. Tulburari polimorfe:- afazie-alalie Tulburari de dezvoltare a limbajului:- mutism psihogen-electiv sau voluntar;- retard in dezvoltarea generala a vorbirii. Tulburari ale limbajului pe baza unor disfunctii psihice:- dislogii;- ecolali;- jargonofazii;- bradifazii, etc.Care sunt sarcinile logopedului?

Terapia Tulburarilor de Limbaj este o propunere de cadru metodologic si o insumare de programe corespunzand principalelor dezordini de limbaj.

Iata cateva din atributiile logopedului evidentiate in fisa postului a logopedului: depistarea si diagnosticarea elevilor (copiilor) Practic prima vizita la logoped consta in testarea copilului, ca logopedul sa depisteze problema. Dupa o prima constatare a tulburarilor de limbaj, copiii logopati sunt programati pentru terapia logopedica. Primul moment al terapiei tulburarilor de limbaj il constituie examinarea complexa a copilului depistat.

alta sarcina la fel de importanta in terapia logopedica este elaborarea si aplicarea programelor de recuperare si terapie logopedica in functie de diagnostic. de asemenea, logopedul stabileste diagnosticul si supervizeaza activitatile de terapie cognitiva, ludoterapie, terapia psihomotricitatii si abilitate manuala, organizarea si formarea autonomiei personale si sociale.7. Terapia senzoriala

Numita si dieta senzoriala, aceasta terapie implica un program de activitati strict planificate de catre terapeutul ocupational , fiecare dieta fiind alcatuita si dezvoltata astfel incat sa preintampine nevoile sistemului nervos al copilului respectiv. O dieta senzoriala stimuleaza receptorii de contact (tactil, vestibular si proprioceptiv) prin tehnici de alerta, organizare si calmare.

Metodele de dezvoltare a abilitatilor motorii care constau in educarea fizica adaptativa, educarea miscarilor si gimnastica, sunt folosite deseori de catre terapeutii ocupationali si de catre medici. Chiar daca este foarte important ca toate aceste abilitati sa fie antrenate, abordarea integrarii senzoriale este vitala in tratarea tulburarii de integrare senzoriala.

Abordarea integrarii senzoriale este ghidata de un aspect important motivatia copilului in a-si selecta activitatile. Permitandu-le copiilor sa fie implicati activ sis a exploreze activitatile care ofera experientele senzoriale benefice lor, copiii devin mai maturi si mai eficienti in a-si organiza informatia senzoriala.

Pentru a determina aparitia tulburarii de integrare senzoriala, evaluarea poate fi facuta de catre un terapeut ocupational calificat sau de catre un medic. De obicei, evaluarea consta atat in aplicarea unor teste standardizate, cat si observarea structurata a raspunsurilor la stimulari senzoriale, postura, echilibru, coordonare si miscari oculare. Rezultatele testelor si datele evaluarii, impreuna cu informatiile de la alti profesionisti si parinti, sunt atent analizate de catre terapeut care face apoi recomandari in privinta tratamentului adecvat.

Tulburarea sau disfunctia de integrare senzoriala este o tulburare neurologica provenita din incapacitatea creierului de a integra anumite informatii primite de la cele cinci sisteme senzoriale principale ale corpului. Aceste sisteme senzoriale sunt responsabile pentru detectarea semnalelor vizuale, a sunetelor, mirosurilor, gusturilor, temperaturilor, durerii si pozitiei si miscarii corpului. Apoi, creierul isi formeaza o imagine combinata a acestor informatii pentru ca corpul sa inteleaga ceea ce se petrece in jurul lui si sa reactioneze adecvat. Continua relationare intre comportament si functionarea creierului se numeste integrare senzoriala. Integrarea senzoriala ofera un fundament important pentru mai tarziu, pentru invatarea complexa si comportament.

Experientele senzoriale includ atingerile, miscarea, vigilenta corporala, vederea, sunetele, mirosul, gustul si forta gravitationala. Diferentierea intre aceastea poarta numele de integrare senzoriala. In timp ce procesul integrarii senzoriale se petrece automat si fara eforturi pentru majoritatea, pentru altii procesul nu functioneaza bine. Efort intens si atentie mare sunt necesare acestor oameni pentru ca integrarea senzoriala sa se petreaca, fara o garantie ca este eficienta. Cand acest lucru se intampla, scopurile nu sunt atinse usor, rezultand tulburarea de integrare senzoriala.

Potrivit Sensory Integration International (SII), o corporatie non-profit preocupata de impactul problemelor de integrare senzoriala in viata oamenilor, cateva dintre semnele prezentei tulburarii de integrare senzoriala sunt urmatoarele:

Hipersensibilitate la atingeri, miscari, imagini sau sunete.

Nu reactioneaza corespunzator la atingeri, miscari, stimuli vizuali sau sunete. Dificultati specifice de invatare/ performante academice slabe. Dificultati in a face transferul de la o situatia la alta. Tendinta de a fi usor de distras/Control limitat al atentiei. Nivelul activitatii este de obicei neobisnuit de inalt sau de scazut. Probleme sociale si/sau emotionale. Dificultati in a invata noi miscari. Intarzieri in exprimare, discurs verbal sau abilitati motorii. Neindemanare sau nepasare aparenta. Impulsiv, fara autocontrol. Incapacitate de a se auto-calma. Constiinta de sine/vigilenta corporala scazute.

Cercetarile au identificat autismul si ADHD ca fiind cele mai mari tulburari care contribuie la aparitia disfunctiei de integrare senzoriala, alaturi de tulburarile de invatare, dizabilitatile de dezvoltare si sindromul X fragil.

8. Art-terapia

Terapia prin arta l ajut pe copil s se neleag pe sine, s se elibereze de anxietile i tensiunile acumulate, s dezvolte abiliti de comunicare i s exerseze i optimizeze propriile capaciti de relaionare cu ceilali copii i cu adulii, ajutnd n final, la elaborarea unor strategii de rezolvare a conflictelor.

Iat cteva dintre beneficiile art terapiei: dezvoltarea inteligenei emoionale, dezvoltarea abilitiilor de exprimare, comunicare i relaionare, creterea adaptrii n societate, o dezvoltare armonioas, echilibrat, responsabilizare, dezvoltarea iniiativei, dezvoltarea imaginaiei i a spiritului creativ, reducerea tensiunilor i a anxietii, dezvoltarea unor intrumente sntoase de rezolvare a conflictelor i dezvoltarea stimei de sine.

Art-terapia utilizeaz toate formele expresive: pictura, sculptura, muzica, literatura, poezia, teatrul, i dansul ca mijloace de punere n valoare i mbogire a personalitii fiecruia, ajutndu-l s exprime emoiile profunde i dificultiile pe care le ntmpin sau pur i simplu s se dezvolte armonios.

Copiii au rareori limbajul i dezvoltarea cognitiv necesare procesrii i redrii experienelor lor numai prin intermediul cuvintelor, astfel nct ei ii completeaz comunicrile n mod spontan cu ajutorul formelor simbolice de expresie i comunicare, cum ar fi joaca, metaforele i o varietate de imagini vizuale, auditive si kinestezice.

Tehnicile de art-terapie ofer copiilor oportunitatea de a explora i exprima, prin intermediul materialelor specifice creaiei artistice, dificultile n legtur cu diversele triri sau relaii personale, dificulti ce ar putea fi greu de exprimat n cuvinte. Atmosfera relaxat l indeamn pe copil s se exprime liber oferindu-i posibilitatea de a se descrca, de a dezvlui triri care, n alte condiii, par a fi inacceptabile.

Desenul si pictura sunt utilizate pentru a ajuta copilul s devin contient de sine, de existena sa in lume. Desenele pot fi folosite n moduri variate, cu scopuri multiple i la diferite nivele. Prin intermediul picturii (inclusiv cea cu degetele) copilul ii exprim cu uurin emoiile. Simplul act de a desena fr intervenie exterioar reprezint o puternic exprimare a sinelui care ajut stabilirea identitii persoanei i este o cale de exprimare a sentimentelor. Desenul le ofera de asemenea, posibilitate de a a avea succes. nvnd s aib ncredere n propriile fore, copilul se dezvolt.

Modelajul ofer att experiene kinestezice, ct i tactile. Flexibilitatea i maleabilitatea lutului se potrivesc unei varietti de nevoi. El pare s sparg adesea blocajele copilului, putnd fi utilizat cu succes i de cei care au mari dificulti n exprimarea sentimentelor. Copiii suprati pot simi un sentiment al controlului i stpnirii de sine, prin intermediul lutului. Copilul agresiv poate folosi lutul pentru a-l lovi si sfrma. Se utilizeaz de asemenea i plastilina. Lutul i plastelina au si un efect benefic n sensul relaxrii minilor, n urma realizrii unor exerciii specifice. Modelajul este una dintre activitile preferate de copii.

Colajul ajut la eliberarea imaginaiei i poate fi utilizat ca exprimare senzorial i emoional, folosind diverse exerciii. Ajut foarte mult i n ceea ce privete imbuntairea motricitii fine.

Povetile i confecionarea de msti au rolul de a-l ajuta pe copil s asimileze experienele trite i realitatea n general. Copilul nva s dea sens lumii din afara lui dar i s-i structureze gndurile.

Alte tehnici folosite sunt teatrul de ppui, jocul de rol, jocurile de micare, muzica i dansul, etc.

9. Kinetoterapia

Kinetoterapia se defineste ca terapie prin miscare efectuata prin programe de recuperare medicala care urmaresc refacerea unor functii diminuate sau cresterea nivelului functional n diverse suferinte. Kinetoterapia este o forma terapeutica individualizata care, plecnd de la programe de exercitii fizice statice si dinamice, se poate folosi n programele terapeutice profilactice (de prevenire), curative si de recuperare. Astfel, kinetoterapia si gaseste aria de utilizare n cele trei sectiuni de asistenta medicala, putandu-se descrie:

kinetoterapia profilactica ce cuprinde totalitatea metodelor si mijloacelor de realizare a tratamentului prin care se urmareste: mentinerea unui nivel functional satisfacator, cresterea nivelului functional (profilaxie primara sau gimnastica de ntretinere, plimbari, jogging, gimnastica aerobica, pentru mentinerea starii de sanatate), aplicarea unor programe de prevenire a agravarii sau de aparitie a complicatiilor n unele boli cronice (profilaxie secundara);

kinetoterapia de tip curativ care se asociaza cu sectorul de tip profilactic si de recuperare;

kinetoterapia de recuperare reprezinta sectiunea cea mai importanta n programul de recuperare medicala si urmareste prin intermediul unor programe de exercitii fizice: refacerea functiilor diminuate, cresterea nivelului functional, realizarea unor mecanisme compensatorii n situatii de readaptare functionala (n cazul n care, de exemplu, un anumit muschi este afectat ireversibil, se ncearca tonifierea altor muschi care i preiau partial functiile, n scopul realizarii miscarii n limite acceptabile).

Obiectivele generale urmarite n tratamentul prin kinetoterapie sint:

- refacerea fortei musculare si cresterea rezistentei musculare;

- cresterea si adaptarea capacitatii de efort;

- ameliorarea functiei de coordonare, control si echilibru a corpului;

- formarea capacitatii de relaxare;

- corectarea posturii si aliniamentului corpului;

- cresterea mobilitatii articulare;

- reeducarea respiratorie;

- reeducarea sensibilitatii.

Exista o gama foarte larga de afectiuni pentru care recuperarea medicala prin kinetoterapie este specifica si absolut necesara. Astfel, kinetoterapia ajuta la tratarea urmatoarelor: afectiunile aparatului locomotor (ortopedice si posttraumatice), afectiunile reumatice (spondilita, poliartrita reumatoida, artrita, reumatisme degenerative, reumatismul tesutului moale), afectiunile neurologice (accidentele vasculare cerebrale, traumatismele coloanei vertebrale, boli degenerative si inflamatorii ale sistemului nervos, sindroame neurologice), afectiunile aparatului cardio-vascular, afectiunile aparatului respirator, afectiunile neuropsihice, afectiunile metabolice (obezitatea), maladiile congenitale (distrofia neuro-musculara, luxatia congenitala de sold, tetraplegia) etc.

Interventia terapeutica tehnici si metode de lucru1. Jocuri si activitati logopediceAbaterile in ritmul de aparitie si dezvoltare a limbajului, in conditiile normalitatii auzului, a aparatului fonoarticulator si a unei dezvoltari mentale corespunzatoare varstei cronologice, reprezinta intarzieri in dezvoltarea limbajului.

Intarzierea vizeaza cele trei arii ale limbajului: fonetica (pronuntie), semantica (intelegere) si structura gramaticala.

Intarzierea se manifesta prin absenta limbajului oral la varsta de 2-3 ani, acest lucru prelungindu-se uneori pana spre 4 ani. Tulburarea poate fi diagnosticata in jurul varstei de 3 ani, in cazul unui copil care utilizeaza un numar redus de cuvinte, marcate de alterari fonetice, nu formuleaza propozitii simple, nu utilizeaza cuvinte de legatura (prepozitii, conjunctii).

Prin urmare, depistarea precoce si interventia timpurie au un rol foarte important. Un climat pozitiv din punct de vedere afectiv, securizant, comunicativ, este obligatoriu pentru pentru o evolutie normala a comunicarii.

Programul de recuperare va parcurge etapele firesti de dezvoltare a vorbirii. Se va porni de la nivelul la care se afla copilul si nu de la cum ar trebui sa fie conform varstei cronologice. Cu alte cuvinte, se porneste de la ce poate copilul si nu de la ce ar trebui sa poata. Fiecare copil cu intarziere in dezvoltarea limbajului are un anume profil psiholingvistic, cu arii mai mult sau mai putin dezvoltate. Etapele corectarii vor fi individualizate in functie de fiecare caz.

Extrem de importante sunt dezvoltarea motivatiei si a interesului copilului pentru comunicare si crearea a cat mai multor situatii de comunicare. Jocul, climatul afectiv pozitiv, incurajarea permanenta, folosirea recompenselor variate si oferite cu mult entuziasm, sunt elemente de baza care asigura succesul in terapie.

OBIECTIVE:Limbajul este un ansamblu de abilitati de ascultare, atentie, imitatie, intelegere, memorare, fonatie si socializare.

Programul de recuperare va urmari:

Invatarea limbajului sub semnul continutului (intelegere)

Invatarea limbajului ca forma (pronuntie)

Invatarea limbajului ca utilizare (folosirea limbajului ca mijloc de comunicare si cunoastere)

Prin urmare, vom avea urmatoarele obiective:

Dezvoltarea abilitatilor de ascultare, respectiv a atentiei auditive si vizuale

Dezvoltarea capacitatii de imitare motorie

Dezvoltarea capacitatii de intelegere a cuvintelor si mesajelor

Dezvoltarea vocabularului

Formarea unei pronuntii corecte

Dezvoltarea abilitatilor de exprimare propozitionala si in fraze

Invatarea structurii gramaticale

Formarea abilitatilor narative si conversationale

Exemple de jocuri pe care le putem desfasura cu copilul: Jocul cuvintelor. Copilul este incurajat sa gaseasca cat mai multe cuvinte care sa inceapa cu aceeasi litera. O alta varinta este sa gaseasca cuvinte care incep cu aceeasi silaba si , desigur, putem sa ne folosim imaginatia pentru a inventa alte criterii , ne putem folosi de premii simbolice pe care le acordam copilului cand identifica un anumit numar de cuvinte, etc.

Clase de obiecte. Se desemneaza o categorie de obiecte: fructe, legume, orase, animale, flori, etc, iar copilul trebuie sa gaseasca cat mai multe obiecte apartinand clasei respective.

Rima . Se gaseste un cuvant , iar copilul trebuie sa gaseasca cat mai multe cuvinte care sa rimeze cu acel cuvant.

Cuvinte opuse. Rostim un cuvant, iar copilul trebuie sa gaseasca un alt cuvant care sa insemne opusul celui spus de noi(frumos-urat, bogat-sarac, etc). La fel putem proceda si pentru cuvintele sinonime.

Pamant, apa, cer. De fiecare data cand copilul aude unul dintre cuvintele pamant, apa sau cer, el trebuie sa gaseasca numele unui animal care traieste in mediul respectiv.

Litera interzisa. Se alege o litera care se denumeste litera interzisa. Copilul trebuie sa gaseasca cat mai multe cuvinte care sa nu contina litera care este interzisa. Jocul se poate juca cu punctaj, iar atunci cand greseste, copilul pierde puncte.

Alcatuirea unor propozitii cu sens. Copilul primeste unul sau mai multe cuvinte, cu ajutorul carora alcatuieste propozitii cu sens. In acelasi fel, poate primi sarcina de a alcatui o povestire.

In alegerea jocurilor, vom tine cont de varsta copilului, deoarece daca alegem un joc prea complicat pentru el, riscam sa il descurajam.

Intotdeauna se vor cauta modalitati de a recompensa reusitele copilului, fie printr-un sistem de premii (ii oferim ceea ce stim ca-i place), fie printr-un punctaj pe care il stabilim si i-l comunicam la inceputul jocului, fie prin laude si incurajari.2. Jocuri si exercitii in terapia senzoriala

Integrarea senzoriala este procesul neurologic normal care organizeaza senzatiile in viata de zi cu zi. Senzatiile ne ajuta sa supravietuim, sa invatam si sa percepem corect mediul concret din jurul nostru.

Pe langa cele cinci simturi de baza vizual, auditiv, olfactiv, gustativ si tactil (presional), exista inca trei tipuri de senzatii care interactioneaza cu acestea pentru o buna functionare si integrare senzoriala:

simtul tactil, care ne ofera informatii in principal de la suprafata pielii despre textura, forma si marimea obiectelor din mediu. Ne ajuta sa diferentiem daca atingem activ obiectele sau suntem atinsi pasiv de acestea si sa distingem senzatiile tactile care pot constitui un pericol de cele inofensive.

simtul vestibular (senzatii ortostatice si de echilibru) ne ofera informatii prin urechea interna despre gravitatie si spatiu, despre miscari si echilibru si despre pozitia capului si corpului nostru raportata la suprafata pe care stam.

senzatiile proprioceptive (somatoestezice si kinestezice) informeaza scoarta cerebrala despre postura corpului si despre modificarile ei. Transmit informatii despre miscarile active si informeaza despre rezultatele propriei activitati.

Integrarea senzoriala este importanta pentru:

Dezvoltarea cognitiva Dominanta manuala

Atentie Relationarea adecvata cu altii

Perceptia auditiva Echilibrul kinestezic

Echilibru Tonusul muscular

Coordonarea bilaterala Stabilitatea posturala

Pozitia corporala Abilitati sociale

Constientizarea propriului corp Planificarea motorie

Securitate emotionala Limbaj si comunicare

Coordonarea ochi-picior Confort personal

Coordonarea ochi-mana Stima de sine

Miscari motorii grosiere si fine Perceptia tactila

Flexibilitatea si siguranta miscarilor Perceptia vizuala

Simtul tactil (senzatii presionale si termice)

Caracteristici ale disfunctiei de integrare tactila

copilul poate fi defensiv in raport cu stimulii tactili (sensibilitate exacerbata la schimbare sau la atingerile usoare); copilul se sterge atunci cand este pupat sau atins si ii impinge pe ceilalti pentru a evita apropierea de acestia.

Copilul poate avea reactii de furie, panica sau totala indiferenta ca raspuns la stimulii tactili inofensivi.

Activitatile care presupun murdarirea mainilor sau folosirea anumitor texturi sunt evitate (pictat, folosirea cretei, a sapunului, gatit etc)

Poate fi deranjat de anumite texturi sau tipuri de imbracaminte, evitand in special sosetele, incaltamintea sau manusile.

Prefera sa imbrace pantaloni lungi sau tricouri cu maneca lunga vara, sau din contra, imbracaminte subtire, chiar si iarna.

Il poate deranja vantul sau ploaia, devenind anxios sau agresiv.

Are preferinte alimentare ciudate, in functie de culoare, textura, miros sau gust, evitand anumite tipuri de mancare (fructe, legume, carne etc). Poate prefera doar alimentele albe sau calde sau doar un fel de mancare, restul provocandu-i dezgust sau anxietate.

Nu-i place sa inoate, sa faca baie sau dus, sa fie tuns, sa se spele pe dinti.

Evita sau nu reuseste sa aiba relatii cu copiii de aceeasi varsta.

Copilul care nu raspunde la senzatiile tactile:

Atinge persoanele si obiectele din jur constant

Nu pare constient de atingeri decat atunci cand senzatiile sunt foarte intense, aratand reactii reduse fata de durere, putandu-se rani fara sa realizeze aceasta.

Nu-si da seama cand ii scapa un obiect

Are o slaba constientizare corporala, necesitand presiune ferma pentru a-si da seama unde a fost atins

Nu remarca daca hainele sunt prea stamte si nu-l incomodeaza felul in care se simte inmbracat

Nu este sensibil la temperature din incapere

Mananca neglijent si nu-si da seama sau nu-l deranjeaza daca este murdar la gura, pe nas sau fata

Mesteca obiecte neplacute sau daunatoare (par, jucarii, parti ale tricoului, fermoare ale hainelor, nisip, isi roade unghiile etc.)

Poate face rau altor persoane sau animalelor , neintelegand ca simt durere.

Invadeaza spatiul altora inadecvat.

Copilul care are o capacitate saraca de discriminare tactila:

Poate avea probleme in a utiliza anumite instrumente de lucru (creioane, pensula, foarfece, furculita).

Evita initierea experientelor tactile

Are dificultati in a percepe proprietatile fizice ale obiectelor (textura, forma, dimensiune, densitate).

Fara ajutor si sustinere vizuala copilul poate avea dificultati in identificarea partilor corporale atinse, poate avea dificultati in a identifica obiectele familiare prin atingere sau poate fi neindemanatic in a-si inchide nasturii, fermoarul, lega sireturile etc.

Activitati si jocuri:

PICTURA CU MANA

Putem folosi materiale precum lotiunea de maini, pasta acuarele, gel colorat, spuma de barbierit, lut (de preferinta, materiale fara miros).

Copiii pot desena litere, cifre, forme cu degetele sau cu palmele.

TRASEU PRIN SPUMA

Pe o tabla sau o tava se pune spuma de baie sau spuma de barbierit

Se vor crea trasee cu masinute, cu bile sau animale prin spuma

DUNE DE NISIP

Pe o tabla sau o tavita se pune nisip fin si curat. Se poate uda cu apa, cu ajutorul unui spray.

Se fac dune de nisip si forme cu mainile, se pun dinozauri, pesti, scoici, barcute, umbrele sau se folosesc forme de plastic pentru a crea diverse forme pe plaja.

MAINI GRELE

Putem folosi plastelina sau un aluat colorat gros

Se vor imbraca mainile in plastelina si vom face miscari de gimnastica (mainile sus-jos, mainile in lateral etc)

Daca stim faptul ca reticentele copilului sunt mari, putem incerca initial sa ascundem degetele, apoi mainile si picioarele, treptat.

ASCUNDEM SI CAUTAM JUCARII

Obiecte mici, interesante pentru copil vor fi ascunse in plastelina, in apa cu spuma, in pasta colorata.

Copilul le va cauta sau le poate ascunde pentru a fi cautate de altcineva.

STRADA TACTILA

Se pun pe jos materiale precum: perne, covorase de plastic, de blana, materiale (catifea, matase), hartii pe care au fost lipite scoici sau boabe de fasole etc.

Copilul va calca pee le cu picioarele goale.

Pot fi initiate jocuri care presupun opriri regulate pe fiecare suprafata, sarituri sau rostogoliri.

Atingerea, presarea picioarelor, mainilor si a corpului pe diferite texturi dezvolta sensibilitatea si discriminarea tactila.

Aprecierea distantelor dintre materiale imbunatateste atentia, abilitatile oculomotorii si perceptia vizual-spatiala.

Deplasarea de pe un material pe altul implica balansari si mentinerea echilibrului si a miscarilor, stimuleaza senzatiile proprioceptive si planificarea motorie.

Simtul vesibular (echilibru si miscari)

Caracteristici ale disfunctiei vestibulare

Intoleranta la miscari, evitarea acestora.

Reactii negative fata de senzatiile miscarilor obisnuite.

Copilului nu-i plac activitatile fizice (alergat, cataract, sarit, dans).

Este prudent, lent in miscari, sedentary, ezitant in a-si asuma riscuri

Evita sau ii este teama sa-si lase capul in jos (situatii precum spatatul pe par, care implica inclinarea capului).

Este tensionat si rigid pentru a evita schimbarea pozitiilor capului.

Nu se simte confortabil pe scari, pe suprafete inalte.

Se simte rau in timpul mersului cu masina, barca, trenul, avionul sau liftul.

Cere constant ajutorul fizic al adultului si suportul acestuia atunci cand merge, sare, urca scari etc.

Ii este teama sa nu cada, chiar si cele mai usoare situatii sau pe suprafete moi precum perne sau pat.

Activitati si jocuri:

SCAUNUL T

Scaunul T poate fi cumparat sau confectionat din doua scanduri de lemn, puse sub forma literei T. Acest tip de scaun fara spatar, cu o stabilitate redusa, ajuta la mentinerea echilibrului. Balansarea poate fi dificila la inceput, insa treptat, cu spijinul parintilor sau terapeutului, jocul devine o placere garantata.

Scaunul T imbunatateste consientizarea posturii corporale si a stabilitatii. Incercand sa stea drept si sa aiba o pozitie posturala corecta, copilul devine mai atent si se poate concentra mai usor asupra sarcinilor sau miscarilor pe care le face.

Ajuta la imbunatatirea planificarii motorii si il motiveaza sa fie linistit.

Activitati: gimnastica, cantecele, povesti etc.

TRAMBULINA

Saritul imbunatateste ritmul si ajuta la reglarea sistemului nervos.

Sariturile (ca forma de oscilatie a pozitiei corporale) asigura o stimulare senzoriala vestibulara adecvata.

Produc presiune asupra articulatiilor si musculaturii, stimuland senzatiile proprioceptive si abilitatiile motorii grosiere.

Miscarile ritmice insotite de muzica sau cantecele stimuleaza memoria auditiva si coordonarea ureche-corp.

Sariturile pe tranbulina stimuleaza centrii vorbirii si ai limbajului, la nivel cerebral.

Poate fi folosita o mini trambulina, sau o trambulina facuta din suprapunerea pernelor. Se poate asculta muzica sau puteti canta impreuna diverse cantecele.

MISCARI SI GIMNASTICA

Vaslit se sta pe podea, fata in fata, cu picioarele in V.

Avionul

Calutul

Roaba

Rostogoliri (tumba inainte si inapoi)

Simtul vizual

Caracterististici ale disfunctiei vizuale

Isi acopera ochii sau un ochi

Se poate plange de o vedere dubla

Poate fi deranjat de perceptia contrastelor (se uita la o tabla neagra, apoi in foaia de pe masa)

Nu intelege ceea ce citeste sau isi pierde repede interesul

Confunda sau omite detaliile imaginilor (diferente sau asemanari)

Orientarea in pagina este deficitara

Orientarea spatiala si a spatiului dintre obiecte poate fi deficitara (se impiedica, se loveste de obiecte, ii este teama de scari)

Lateralitate deficitara (confunda dreapta cu stanga)

Nu intelege concepte precum sus/jos, inainte/inapoi, primul/ultimul

Dificultati in activitatile ce implica motricitatea fina si raporturile spatiale dintre obiecte (sa imbine cateva piese de puzzle, sa taie cu foarfeca pe o linie trasata pe foaie)

Disfunctia senzoriala vizuala se poate manifesta si prin excesele de stimulare pe care copilul le poate avea.

Apropierea obiectelor de ochi

Preferinte pentru stimulii colorati, luminosi, de dimensiuni mici etc

Rotirea capului si a ochilor

Preferinte pentru imaginile care se succed rapid (reclame, rasfoirea rapida a paginilor unei carti, fluturarea mainilor in fata ochilor etc)

Clipitul excesiv

Acoperirea ochilor cu mainile

Activitati si jocuri:

ORARUL DE ACTIVITATI

Adesea, copiii au dificultati in perceperea corecta a timpului si spatiului, se opun schimbarilor sau trecerii de la o activitate placuta la una mai putin placuta. Aceasta activitate ii poate ajuta sa vizualizeze evenimentele zilnice si ii poate ajuta sa-si imagineze sau sa-si planifice programul.

Copilul poate alege ordinea activitatilor, sau poate decide ce vrea sa faca intr-o zi.

8 am

Trezire10 am

matematica12.00

pranz3 pm

autobuz

4 pm

Parc6 pm

lectii7 pm

Calculator+desert!8.30pm

nani

Activitatile ocazionale, precum mersul la dentist, la zoo, la frizer, la cumparaturi sau lucrurile neplacute, pot fi trecute in orar sub forma imaginilor sau simbolurilor, astfel incat copilul sa stie ce urmeaza si sa nu aiba surprize neplacute si reactii negative. Dupa fiecare activitate neplacuta poate urma o surpriza, o recompensa, o activitate preferata, care sa compenseze lucrul neplacut.

Beneficii ale activitatii:

Promoveaza discriminarea vizuala

Imbunatateste memoria si limbajul

Confectionarea imaginilor (taiat, lipit, colorat) imbunatateste abilitatile motorii

Organizare si planificare

Reduce discomfortul produs de trecerea de la o activitate placuta la una dificila sau mai putin placuta, reduce anxietatea.

Mareste independenta

LAMAI SI PORTOCALE

Activitatea presupune aruncarea sau rostogolirea lamailor, portocalelor, bilelor sau mingiilor mai mici intr-o cutie sau o punga cartonata.

Copilul poate sta jos pentru rostogolire sau, in picioare pentru a arunca sau culcat pe burta. Cutia va fi pusa la o distanta mai mica initial, pentru a incuraja reusita.

Le poate pune in cutie intr-o anumita ordine (dupa culoare sau mai intai portocalele, apoi lamaile etc, sau random.

Poate ghici ce fruct a scos din cutie pentru a-l arunca sau rostogoli, dupa marime, textura, miros.

Finalizand activitatea, copilul poate fi pus sa ajute la stoarcerea, decojirea fructelor pentru a face un suc.

Beneficii ale activitatii

Denumirea, numararea fructelor/obiectelor promoveaza atat penceptia vizuala, cat si limbajul.

Aranjarea sau aruncarea in ordine, dupa marime, forma, culoare, similaritati imbunatateste capacitatea de a diferentia categoriile si secvetialitatea.

Aruncarea, rostogolirea obiectelor spre o tinta imbunatateste coordonarea ochi-mana si discriminarea vizual-spatiala.

Rostogolirea fructelor cu mana, piciorul sau din diferite pozitii ale corpului imbunatateste constientizarea corporala.

Decojirea sau stoarcerea fructelor imbunatateste motricitatea fina si asigura presiunea necesara simtului tactil.

Prepararea sucului il face sa se simta util si responsabil.

CODUL DE SEMNE

Materiale necesare: o tabla sau o fartie, creta si carioci

Impreuna, scrieti semne corespunzatoare unei actiuni sau activitati. De exemplu:

X bate din palme

/ - atinge umerii

O adu-mi o masinuta

! atinge nasul

+ - sari

* - da sut

Asigurati-va ca semnele sunt cunoscute si memorate de catre copil. In functie de nivelul acestuia, se pot folosi mai multe sau mai putine semne.

Scrieti un cod format dintr-un simbol, apoi din doua si, treptat din mai multe semne.

Scopul este sa ajunga la cat mai multe simboluri, astfel incat miscarile sa fie rapide si amuzante. Jocul poate fi insotit de muzica.

Inversati rolurile copilul scrie codul, iar parintele sau terapeutul executa miscarile.

Beneficii ale activitatii:

Imbunatareste discriminarea, planificarea motorize si coordonarea ochi-mana, ochi-picior.

Imbunatateste abilitatile motorii grosiere, limbajul receptiv

Miscarea ochilor de la stanga la dreapta tablei sau foii ajuta la orietarea in pagina si la citit

3. Programe terapeutice in analiza comportamentala aplicata

Asa cum am mentionat in capitolul Selectarea si aplicarea programelor de terapie, necesitatile si abilitatile actuale ale copilului reprezinta baza aplicarii oricarei activitati terapeutice.

In cazul unui program sau unei activitati avem nevoie de urmatoarele repere:

Scopul activitatii

Metoda

Rezultatele activitatii

Atunci cand copilul este foarte mic, iar abilitatile lui sunt la nivel de incepator, programele cu care se incepe sunt imitarea si potrivirile.

Imitarea simpla si cu obiecte. Copilul invata sa-i observe pe cei din jur si sa fie mai atent la ei; de aici porneste invatarea copii invata prin imitatie.

Potrivire

Etape: Potrivire obiecte identice si non-identice 3D 3D

Potrivire imagini identice si nonidentice 2D 2D

Potrivirea imaginilor cu obiectele 2D 3D; 3D 2D

Potrivire culori, forme, litere, cifre

Asocieri

Raspuns la nume prin contact vizual apoi cu DA.

Programele Receptiv...

Inainte ca un copil sa fie invatat sa foloseasca / rosteasca cuvintele, el este invatat ce inseamna cuvintele respective prin programele Receptiv.

Exista foarte multe programe receptiv: receptiv obiecte, actiuni (verbe), persoane, categorii, instructiuni, camere, meserii, emotii, culori etc.

SD: Arata x !

R: Copilul arata obiectul / instructiunea, persoana ceruta in SD.

P: poate fi fizic, pointing, pozitionare, imagine a obiectului/persoanei/actiunii.

Pe cat posibil intai se invata cu obiecte reale 3D, urmand ca apoi sa fie recunoscute si in imagini 2D.

Programele Expresiv...- expresiv obiecte, expresiv actiuni, expresiv partile corpului, intrebari sociale, cunostinte generale etc...... Antonime

Antonimele se predau doar in pereche (sus jos, curat murdar, mic mare), cu obiecte concrete sau imagini.

Se urmeaza pasii de la Receptiv si Expresiv antonime.

Pozitii spatiale

Receptiv 3D: Pune PE / IN / SUB / INTRE etc.

Expresiv: Unde este?

Receptiv 2D: Arata ursul care sta PE patura!

Expresiv: Unde sta ursul?

Substantiv verb substantiv I se arata o poza si copilul trebuie sa o descrie, ex: Fata mananca pizza.

SD-ul este Descrie imaginea

R: copilul raspunde folosind modelul de mai sus

P: total (fata mananca pizza), partial (fata....., ....pizza, ....mananca....)

Spune/Intreaba se face in special cu copiii care au probleme cu ecolalia, tocmai pentru a-i face sa inteleaga diferenta dintre a spune si a intreba. exemple: Spune-mi ce culoare are cerul.

Spune-mi unde stai.

Intreaba-ma cum ma simt.

Intreaba-ma ce culoare au ochii mei.

4. Tehnici de terapie comportamentala aplicata

Terapia cognitiv comportamentala aplicata persoanelor cu sindromul Asperger sufera modificari datorita faptului ca acesti subiecti au un profil cognitiv diferit de cel al persoanelor care se incadreaza in normal.

Educatia afectivaDaca luam in considerare datele relevate de teoria mintii si faptul ca este evident ca subiectii cu sindromul Asperger au probleme in ceea ce priveste empatia, atunci educatia afectiva este o componenta esentiala a terapiei cognitiv comportamentala. Scopul acestei parti a terapiei este de a informa clientul de ce avem emotii, cum ne folosim de ele si cum le folosim in mod gresit si de a-l invata sa-si exprime aceste emotii. Un principiu important acela de a explora fiecare emotie in. Este indicat sa se inceapa cu emotii pozitive, cum ar fi placerea sau fericirea.

Primul pas este sa invatam subiectul care este expresia fetei pentru fiecare emotie in parte. Acest lucru se poate face folosind poze care exprima diferite emotii. Insa descrierea emotiilor trebuie extinsa, de la expresia fetei si la tonul vocii, limbajul trupului si contextul in care se afla o persoana atunci cand traieste emotia respectiva.

Un alt pas ar fi sa invatam subiectul sa faca asocieri intre o emotie si o situatie care ar putea provoca emotia respectiva.

Persoanele cu sindromul Asperger au probleme in a intelege ca ceea ce le face placere lor s-ar putea sa nu le faca placere si celorlalti. Acesta este un alt aspect asupra caruia trebuie sa se lucreze. Insa trebuie sa facem totul cu rabdare si sa o luam treptat; mai intai subiectul trebuie sa se inteleaga pe sine si propriile emotii inainte de a le intelege pe ale celorlalti.

Pasii de urmat pentru invatarea emotiilor:

>indicarea emotiilor pe poze;

>prefa-te ca esti trist, fericit etc.;

>cand te simti trist, fericit etc.;

>ii povestim o situatie apoi intrebam Cum crezi ca m-am simtit;

>povesteste-mi o situatie in care te-ai simtit trist, fericit etc..

Distorsionarile cognitivePersoanele cu sindromul Asperger sau Autism inalt functional au distorsionari cognitive si credinta false, ele pot face prezumtii false si pot interpreta gresit intentiile celorlalti. Au tendinta de a interpreta literalmente ceea ce li se spune ( nu inteleg limbajul formal) si pot duce la extrema un comentariu scos din context.

Cu totii avem sau dezvoltam distorsionarii cognitive in functie de experientele prin care trecem insa persoanele cu Asperger sunt mai putin capabile sa vada lucrurile in perspectiva, sa caute clarificari sau explicatii alternative ale comportamentului celorlalti.Un exercitiu foarte bun pentru a clarifica interpretarea eronata a intentiilor si sentimentelor celorlalti ar putea fi uamatorul:

Scenarii Scene cu personaje (ca in revistele pentru copii) cu bule deasupra, in care scriem conversatii. In functie de problema de intelegere observata la copil alcatuim o sceneta apoi ii punem intrebari referitoare la ce s-a intamplat. Observam cum interpreteaza situatia si il corectam acolo unde greseste.

Intrebari care se pot pune pentru a intelege situatia prezentata:

>Ce crezi ca a vrut sa spuna?

>Cum crezi ca s-a simtit?

>A procedat corect?

Putem lasa si spatii libere in conversatie iar copilul trebuia sa completeze:

- Ce crezi ca i-ar putea spune?

Un alt exercitiu care se poate face este:

Reguli sociale scopul acestui exercitiu este intelegerea modului in care trebuie sa ne purtam in societate, ce este acceptat si ce nu.

Modul de prezentare al situatiei poate fi ca mai sus, prin scenete, dar mai poate fi si o sceneta jucata cu papusi, sau doar o simpla povestire. Ideal este sa se ajunga doar la stadiul in care i se povesteste o situatie si copilul trebuie sa inteleaga.

Dupa ce i se prezinta situatia trebuie sa se urmareasca raspunsul la urmatoarele doua intrebari; se pun aceleasi doua intrebari pentru fiecare regula sociala:

1. Ce a gresit persoana X?

2. Cum ar fi trebui sa se poarte? sau Ce i-ai spune tu sa faca?

Mai tarziu, dupa ce copilul invata cum trebuie sa ne purtam intr-o multitudine de situatii il vom intreba si De ce nu este bine ce a facut?

Prin acest tip de exercitiu putem face copilul sa inteleaga ce comportamente nu trebuie sa manifeste in prezenta celorlalti si il putem face sa constientizeze ca sunt neadecvate.

De exemplu ii putem povesti o situatie in care cineva poarta o conversatie si nu se uita la cel cu care vorbeste.

1. Ce a gresit persoana X? Nu se uita in ochii celui cu care vorbeste

2. Cum ar fi trebui sa se poarte? sau Ce i-ai spune tu sa faca? Trebuie sa-i privim in ochi pe ceilalti atunci cand le vorbim

Desi copilului i se atrage atentia asupra acestor aspecte, trebuie sa facem foarte des acest exercitiu; nu doar sa-i repetam ce are de facut, ci si sa-l facem sa constientizeze comportamentul lui si al celorlalti.

Un alt lucru pe care il mai putem face este sa-i aratam copilului inregistrari cu momente in care se poarta frumos si nu are comportamente de autostimulare, dar si inregistrari cand se poarta ciudat. Putem discuta cu copilul despre ce este bine si ce nu este bine in comportamentul lui.

Teoria mintii:Este vorba despre abilitatea de a intelege ca o alta persoana are sentimente, placeri,motivatii etc. diferite de propria persoana;

Pasii acestui program:

1. intelegerea perspectivei vizuale:

pune un obiect intr-un loc in care pot sa-l vad;

pune un obiect intr-un loc in care putem amandoi sa-l vedem;

in care amandoi sa nu-l putem vedea;

in care tu poti sa-l vezi, iar eu nu pot sa-l vad;

in care eu pot sa-l vad si tu nu poti sa-l vezi;

in care noi sa-l putem vedea, iar papusa sa nu poata sa-l vada;

in care noi nu putem sa-l vedem si papusa poate sa-l vada;

in care eu si papusa putem sa-l vedem, iar tu nu poti sa-l vezi;

in care tu si papusa nu puteti sa-l vedeti, iar eu pot sa-l bad;

in care toti trei il putem vedea;

in care toti trei nu-l ptem vedea.

- posibile prompturi: Esti sigur?, Verifica!, Intreaba-ma, Tu poti sa-l vezi, Il

vezi?, Il vede? etc.

1. 3 obiecte pe masa care se ascund reciproc unul in spatele celulilalt. Ce vad eu/Ce vezi tu?/ce vede X?

2. Pozitie spate in spate. Ce vad eu/Ce vezi tu?

3. O foaie cu doua imagini pe fiecare pagina. Ce vad eu/Ce vezi tu?

4. Pe masa este pusa o imagine, iar una dintre persoane vede imaginea inversa.

5. Terapeutul are ochii inchisi, iar copilu trebuie sa ne conduca la obiectul dorit.

Sistemul de recompensare

In perioada anterioara terapiei propriu-zise vor fi incercate premii variate ce pot constitui recompense pentru viitoarele programe:1. alimente (dulciuri, sucuri etc)2. obiecte (jucarii, reviste etc)3. activitati preferate (TV, parc, jocuri ce dureaza mai mult de cateva minute etc)

Recompensele vor fi oferite doar in cadrul programului de lucru, iar in afara acestuia doar pentru comportamente pozitive.

Premiile nu vor fi oferite in alte situatii, nu vor constitui alimentatia, desertul si nu vor fi incluse in activitatile sale cotidiene.

Toate materialele si recompensele vor fi pastrate intr-un spatiu inaccesibil copilului.

ndrumri pentru Folosirea Efectiv :

1.Recompensa s fie disponibil la comportamentul dorit . Nu ar trebui s fie la dispoziia copilului prin niciun alt mijloc .2.Trebuie s fie oferit imediat dup comportamentul urmrit .3.Folosii recompense sociale pentru a lega ntrzierea dintre trial-uri sau /i ntrzierea dintre un rspuns i oferirea unei recompense primare .4.Stabilii recompense condiionale ( i.e., recompense secundare) prin alctuirea unor perechi laud , afeciune cu recompense primare .5.Cantiti mai mari produc un efect mai puternic , totui copilul poate s rspund doar la cantiti mari de recompense n viitor .6.Evitai saietatea :-folosii o varietate de recompense .-folosii cantiti mai mici din fiecare recompens(ex: o bucat mic de ciocolatasau dintr-un biscuite n loc de o ciocolata intreaga sau un biscuite ntreg ) 7.Recompensele trebuie s poat fi administrate cu uurin i s poat fi consumate rapid

Cand putem oferi recompense mari?

In cele mai multe cazuri, recompensele folosite la inceputul terapiei sunt cele materiale (dulciuri sau jucarii) deoarece eficienta este maxima, copilul intelege mai repede ideea de recompense si este o metoda rapida de a-l recompensa.

Nu uitati insa ca orice copil are dreptul de a se juca sau de a manca ciocolata si alte dulciuri. Pentru a evita recompensarea gratuita sau pierderea unei recompense puteti proceda astfel:

Sa presupunem ca ciocolata si calculatorul sunt cele mai puternice recompense. Ambele pot fi folosite in cadrul lectiei ca recompense, insa pentru cateva secunde sau intr-o cantitate foarte mica. Pe langa faptul ca orice copil trebuie sa invete sa recunoasca sau sa denumeasca obiecte, sa imite sau sa foloseasca limbajul, orice copil va trebui sa invete cum sa se poarte in parc, la magazin (sa ceara, sa cumpere etc), sa manance singur intreaga masa etc. Astfel, pentru actiunile sau activitatile mai lungi, copilul va putea fi recompensat cu o bucata mai mare de ciocolata sau chiar una intreaga.

Situatie: Sa se joace in parc.

Recompensa: o ciocolata Kinder.

Target: in functie de nivelul de dezvoltare al copilului, putem sa-l invatam urmatoarele: sa nu tipe, sa nu loveasca, sa raspunda la cateva comenzi simple (vino la mine, asteapta, mergi frumos etc), sa nu planga atunci cand i se spune ca timpul de joaca s-a terminat, sa nu fuga de langa insotitor, sa raspunda la intrebari simple (vrei x, cum te cheama), sa puna intrebari simple sau sa-si comunice nevoile (vreau sa fac pipi sau fac pipi, vreau la leagan, vreau acasa, pot sa ma joc cu x etc).

Cum am mentionat anterior, fiecare insotitor poate sa stabileasca 2-3 reguli, in functie de nivelul copilului, pe care ambii le vor respecta.

In acest fel, copilul va invata o serie de comportamente adecvate, activitatea de a merge in parc va deveni, in timp, independenta, iar recompensa va fi pe masura.

Situatie: sa invete la calculator

Recompensa: sa joace jocul preferat timp de 10 minute la calculator (sau sa faca activitatea preferata la calculator).

Target: sa deseneze in Paint, sa scrie in Word, sa joace jocuri precum Alfabetul etc.

Probabil veti pune urmatoarea intrebare: dar daca copilul se autostimuleaza la calculator?

In aceasta situatie, copilul va invata/intelege ca jocul (scris, citit, desenat) pe care el trebuie sa-l accepte dureaza intre 5 si 15 minute (in functie de cum se va stabili programul), va fi acceptat mai usor deoarece copilul va manipula obiectul preferat (calculatorul), iar recompensa ii va da satisfactia ca poate face ceea ce doreste timp de 5-10 minute, la calculator. Astfel, veti observa ca a invatat intr-un timp foarte scurt anumite activitati sub forma de lectie, la calculator si ca a invatat sa-si controleze autostimularile in tot acest timp, stiind ca la finalul lectiei nimeni nu va avea vreo obiectie in ceea ce priveste recompensa sa.

Nu trebuie sa-i refuzati copilului dumneavoastra autostimularile sau sa le opriti intr-o maniera brutala, ci trebuie manipulate, directionate intr-un sens acceptabil din punct de vedere social, sau inlocuite.

Exemplu: daca copilul are autostimulari vizuale (obiecte luminoase, cifre, litere, culori), nu le excludeti din activitatile sale deoarece, pe baza acestora il veti putea sa invete sa le recunoasca, sa le denumeasca, sa faca socoteli sau sa citeasca.

Fiecare nevoie de autostimulare (vizuala, tactila, kinestezica, proprioceptiva, etc) poate fi compensata prin activitati specifice, care sa stimuleze corespunzator si sa intretina necesitatile copilului dumneavoastra.

Sistemul pe baza de tokeni

Acest sistem de premiere poate fi utilizat cu aceeasi eficienta ca si sistemul de recompensare materiala imediata (cel cunoscut la inceputul terapiei), insa se deosebeste prin faptul ca recompensa imediata este reprezentata printr-o steluta, o bila, o masina etc.

In momentul in care copilul a inteles ideea de recompensare a unui raspuns bun sau a unui comportament pozitiv, acesta va coopera, astfel incat sa adune numarul de stelute stabilit pentru a primi recompensa.

De exemplu, la programul de receptiv labels avem 6 SD-uri. Pentru fiecare raspuns corect, copilul va primi o steluta, iar dupa cele 6 stelute adunate, va primi o bucata mai mare de ciocolata.

Exista 3 tipuri de tokeni:

1. Tokeni de masa (la lectii)

Tokenii vor sta la vedere, iar copilul va sti cand s-au terminat si cand va primi recompensa.

Recompensa va fi la alegere, dar intr-o cantitate mai mare.

In functie de numarul intrebarilor (SD-urilor), se va stabili un numar de tokeni pentru fiecare program in parte.

La programele dificile se va stabili un numar mai mic de tokeni (5-6), astfel incat programul sa fie terminat mai repede, iar la cele usoare, numarul SD-urilor poate fi mai mare (6-10), deci va primi recompensa dupa mai multe raspunsuri.

Tokenii vor fi atragatori, astfel incat interesul copilului sa fie crescut: abtibilduri, cartonase, cifre, litere, stelute, lego, banuti in pusculita etc.

Regulile de acordare a unui token sunt aceleasi ca si in cazul celorlalte recompense: pentru un raspuns corect, se va oferi un token pe plansa, pentru un raspuns incorect, se va lua un token de pe plansa, pentru un raspuns dublu sau nesatisfacator poti mai bine, nu se va da tokenul, dar nici nu se va lua de pe plansa.

2. Tokenii de bord

Pot fi sub forma de imagini, abtibilduri, fete zambitoare etc si vor fi lipiti pe un panou, dupa fiecare activitate/program, astfel incat copilul sa stie cand se va termina lectia.

Acest sistem de premiere ii ofera copilului o motivatie in plus prin faptul ca numarul lectiilor se diminueaza odata cu lipirea sau marcarea fiecarui program in parte pe acel panou si prin recompensa finala, ce va fi oferita dupa finalizarea orei de terapie.

Tokenii de bord pot fi oferiti si pentru comportamente pozitive

Lectia se va termina obligatoriu in momentul in care copilul a strans toti tokenii pe panou.

Recompensa finala trebuie sa fie mult mai mare decat restul recompenselor oferite pe parcursul lectiilor si poate fi reprezentata de un joc preferat, o activitate preferata (sarit pe trambulina, fotbal, baschet, desenat) , sucul preferat etc.

3. Tokenii din timpul liber, gradinita, scoala

Vor fi oferiti pentru comportamente pozitive, pentru cooperare, pentru finalizarea cu succes a unor activitati, pentru interactiunea sau jocurile cu ceilalti copii sau cu alte personae etc.

Exemple de tokeni: abtibilduri, banuti, fete zambitoare, cartonase.

Recompensa va fi oferita la sfarsitul zilei: calculator, TV, jocul preferat, mers in parc, mers la cumparaturi etc.

Atitudinea metodologica si terapeutica

1. Relatia terapeut copil Spre deosebire de copii cu alte dizabilitati, copilul cu autism are mai degraba tulburari de dezvoltare decat intarzieri in dezvoltare. In timp ce unele arii de dezvoltare pot fi la un nivel normal, altele pot avea probleme. Responsabilitatea noastra, ca terapeuti este aceea de a crea un cadru structurat de invatare. Aceasta regula se va aplica tuturor tipurilor de interactiune cu copilul, incepand de la felul in care ne adresam, pana la modul in care intervenim in cazul comportamentelor problema.

Aspecte de baza in terapia copilului cu autism:

Flexibilitate fiecare program si fiecare tehnica de lucru trebuie sa fie adaptate particularitatilor copilului

Comunicare cu parintii, cu echipa. Feedback-ul constant ne ajuta sa ne imbunatatim modul de lucru. Prin echipa ne referim la fiecare persoana care interactioneaza in sens terapeutic (logoped, kinetoterapeut, psihiatru) si la membri familiei. In felul acesta, nu vor aparea discordante in ceea ce priveste obiectivele terapiei sau in comportamentele fata de copil ale diferitelor persoane.

Cum sa interactionam cat mai eficient cu copilul? Fiecare interactiune pe care a avem cu copilul este o situatie din care el va invata ceva. Chiar daca ni se pare ceva nesemnificativ orice facem este o situatie din care el invata ceva. De exemplu daca i-ati spus copilului ca nu are voie sa faca ceva, insa mai tarziu ati cedat la plangerile lui, el a invatat ca va poate manipula. Acelasi lucru se intampla daca ii oferim ceva atunci cand el o cere prin moduri nu tocmai adecvate ( daca plange sau tipa cu scopul de a obtine un obiect dorit). Daca in schimb i-ati oferit ceea ce a cerut atunci cand a facut-o intr-un mod adecvat (prin intermediul limbajului), el va invata ca obtine ceea ce isi doreste doar daca se poarta frumos si cere frumos. De aceea trebuie sa interactionam cu copilul cat mai eficient pentru a-l ajuta sa invete din fiecare experienta.

Instructiunile pe care i le dam copilului trebuie sa fie clare si simple: Trebuie sa fim siguri ca este atent la noi inainte sa-i dam o instructiune. Daca nu este atent la noi copilul poate sa nici nu realizeze ca i s-a cerut ceva, iar noi putem crede ca el nu vrea sa raspunda cand de fapt el nici nu stie ce i s-a cerut.

Folosirea de fraze sau propozitii scurte. Trebuie sa-i dam copilului destula informatie pentru a sti ce vrem de la el, dar in acelasi timp, trebuie sa avem grija sa nu vorbim prea mult pentru ca ii putem pierde atentia. Copiii cu autism au probleme in a se concentra prea mult timp asupra a ceea ce spun ceilalti. De exemplu, ii vom spune: Da-mi cana, nu Radu, te rog mult, imi poti da si mie cana?

Copilul trebuie sa inteleaga exact la ce ne referim, sa fim specifici. Nu folosim fraze de genul ce inseamna asta?!! (atunci cand face ceva rau), acest lucru l-ar face confuz.

Folosirea de propozitii familiare, adica sa ne folosim de aceleasi instructiuni pe care le stie copilul (acest lucru este valabil atunci cand copilul nu generalizeaza sau are probleme de intelegere a limbajului). Daca el bate din palme cand i se spune bate din palme atunci nu ii spunem aplauda.

2. Relaia printe copil

Cand ai un copil cu autism fiecare zi devine o provocare. Trebuie sa infrunti permanent problemele si barierele in comunicare pe care copilul le are. Zi de zi incerci sa te apropii cat mai mult de un copil care pare sa nu reactioneze in nici un fel din punct de vedere emotional. Zi de zi trebuie sa ai grija sa il mai inveti ceva nou, pentru a-si dezvolata abilitatile de care are nevoie pentru a se putea descurca.

Rutina Pentru a avea sentimentul de siguranta toti copiii au nevoie de rutina. Daca fiecare zi este diferita si tot timpul apar evenimente imprevizibile, aproape orice copil va deveni anxios si va avea un sentiment de nesiguranta. Pentru un copil cu autism deasemenea rutina este foarte importanta. Majoritatea copiilor cu autism devin frustrati atunci cand se fac schimbari in programul lor zilnic. Desi inflexibilitatea programului copilului poate fi dificila pentru parinti acest lucru va duce la evitarea frustrarilor copilului. Totusi acest lucru nu trebuie sa domine viata familiei in care se afla un copil cu autism. Din cand in cand ceilalti membri ai familiei au nevoie si de altceva in programul lor zilnic; trebuie sa avem grija doar sa anuntam copilul din timp si sa ii reamintim de mai multe ori ce se va intampla diferit in ziua respectiva.

Stabilind o rutina zilnica este primul pas in al ajuta pe copil sa inteleaga ce se intampla in jurul lui.

Multi copii cu autism intampina probleme in a invata din mediu si din experienta de zi cu zi. Ii putem ajuta facand mediul cat mai structurat posibil. Cele mai potrivite cuvinte atunci cand ne referim la mediu si comunicare cu copilulu autist sunt STRUCTURAT si CONSISTENT. Aceasta regula se aplica tuturor interactiunolor pe care le avem cu copilul, incepand de la cum ne adresam cand a facut un lucru bun pana la modul cum intervenim in cazul comportamentelor problema.

Un motiv pentru care copilul cu autism are nevoie de cosistenta in relatia cu noi este acela ca lui ii este greu sa foloseasca aceleasi abilitati cu oameni diferiti, in locuri diferite sau situatii diferite. Multi copii cu autism au probleme in a generaliza lucrurile pe care le invata.

Ce inseamna consistenta? Toate persoanele care interactioneaza cu copilul (in primul rand familia si cei care se ocupa de terapia copilului) trebuie sa aiba acelasi mod de adresare (clar si la obiect). Modul in care reactioneaza la comportamentele problema, dar si la cele dezirabile trebuie sa fie acelasi. Copilul cu autism invata din consecintele repetate ale comportamentelor sale; daca cei din jur reactioneaza diferit la acelasi comportament copilul va deveni confuz si frustrat si ii va fi si mai neclar ce se intampla in jurul lui.

Atmosfera din familie care poate fi pozitiva sau negativa, se interpune ca un filtru intre influentele educationale exercitate de parini si achizitiile psiho- comportamentale realizate la nivelul personalitatii copiilor. Drumul de la influenta educativa la achizitia comportamentala nu este un drum direct, ci este influentat de climatul familial: de exemplu , aceleasi influente educative vor avea unele efecte diferite in functie de climatul familial in care acestea se exercita.

Atmosfera familiala poate fi analizata dupa mai multi indicatori , cei mai importanti fiind urmatorii:

Modul de raportare interpersonal al parintilor ( nivelul de apropiere si intelegere , acordul sau dezacordul in legatura cu diferite probleme);

Ansamblul de atitudini al membrilor familiei in raport cu diferite norme si valori sociale;

Gradul de coeziune al membrilor grupului familial;

Modul in care este perceput si considerat copilul;

Modul de manifestare a autoritatii parintesti (unitar sau diferentiat);

Gradul de acceptare a unor comportamente variate ale copiilor;

Nivelul de satisfactie resimtit de membrii grupului familial;

Dinamica aparitiei unor stari conflictuale si tensionale;

Modul de aplicare a recompenselor si sanctiunilor;

Gradul de deschidere si sinceritate manifestat de membrii grupului familial.

Climatul familial determina, pe de o parte , eficienta influentelor educative, dar pe de alta parte, are un rol important in cresterea si dezvoltarea copilului si adolescentului.

Calitatea interactiunii parinti-copii depinde de o multime de factori:

constitutia genetica si temperamentala, atat a copilului cat si a parintilor, care directioneaza stilul de raspuns si capacitatea de adaptare a cuplului;

factori culturali, suportul social (actiunile presociale oferite de comunitate), conditiile economice ale familiei (familiile dezavantajate economic si cultural, neputand oferi conditii optime);

tipul de relatie (interactiune) a parintilor copilului cu proprii lor parinti, element cu valoare predictiva asupra calitatii relatiei cu propriul copil;

tipul de relatii familiale si capacitatea de adaptare sociala a cuplului parental;

patologie psihiatrica a unuia dintre parinti;

dimensiunea familiei.

Rolul terapeutului n integrarea copilului la grdini/coalIdeea de shadowing prevaleaza adaptarea si integrarea cunostintelor, abilitatilor si comportamentelor dobandite pe parcursul terapiei atat in cadrul gradinitei sau scolii, cat si acasa.Shadowing-ul presupune sprijinirea copilului in situatiile noi si formarea independentei si a adaptabilitatii transferului de informatii, de la nivelul de lectie, la cel de context social.

Pentru a avea insa rezultatele cele mai bune trebuie inlaturata ideea de insotitor contextual, mai exact shadow la gradinita sau la scoala. Insotitorul cu rol de shadow trebuie sa fie aproape permanent in programul de integrare sociala, atat la gradinita si la scoala, cat si in activitatile libere ale copilului (parcuri de distractii, teatru, film, muzee, excursii, cumparaturi etc).

De ce?

Pentru a va oferi singuri raspunsul la aceasta intrebare, este esential sa va ganditi la conceptul de normalitate in care incercati sa va inscrieti copilul. In functie de varsta copilului si de pretentiile dumneavoastra fata de acesta si fata de terapie, trebuie sa-i formati activitatile scolare si extrascolare in care el trebuie sa se descurce ca alti copii de varsta sa.

De exemplu, copilul trebuie sa invete sa faca cumparaturi la magazin. Daca ii place ciocolata, va trebui sa se descurce singur pentru a si-o cumpara, asa cum face oricare alt copil. Rolul umbrei este unul esential deoarece: copilul trebuie sa se imbrace, sa nu uite banii, sa mearga la magazin si nu in alta parte, sa traverseze strada in siguranta, sa ceara vanzatorului ceea ce doreste, sa plateasca si sa se intoarca acasa.

Exista o multime de alte exemple in care rolul umbrei este esential pentru conturarea normalitatii si pentru formarea independentei copilului, nu numai la gradinita sau la scoala, dar mai ales in alte situatii care, in viitor, vor putea deveni responsabilitati ale copilului.

Rolul umbrei

Ce trebuie sa faca:

Generalizarea, adecvarea informatiilor invatate acasa si transferul acestora in alte contexte sociale (gradinita, scoala, activitati extrascolare).

Adaptarea comportamentala si permanentizarea comportamentelor adecvate din punct de vedere social.

Invatarea regulilor sociale si de mediu: sa nu loveasca, sa respecte cerintele impunse la scoala ca si restul copiilor, sa traverseze strada corespunzator, sa utilizeze mijloacele de transport, sa cumpere, sa nu-si insuseasca obiecte din magazine fara a le plati, sa nu aiba atasamente necorespunzatoare fata de persoane straine etc.

Insotitorul trebuie sa ajute, sa prompteze copilul sau sa-i sugereze solutii si raspunsuri atunci cand acesta nu se descurca.

Insotitorul trebuie sa recompenseze copilul pentru comportamentele pozitive si raspunsurile adecvate.

In interactiunea cu copiii, insotitorul va recompensa atat copilul pe care ii insoteste, cat si pe cei care se joaca cu acesta.

Insotitorul trebuie sa invete copilul sa fie independent din punct de vedere actional, sa ia decizii si sa incurajeze comunicarea cu alti copii sau alte persoane

Trebuie sa intervina cat mai putin posibil si sa se distanteze treptat de copil, astfel incat copilul sa simta ca este singur, independent si ca nu este controlat.

Terapeutul va afisa o atitudine normala fata de copil, astfel incat sa induca copiilor sau altor persoane siguranta ca se pot raporta si purta in cel mai firesc mod fata de copil.

Terapeutul ce face shadowing trebuie sa explice anumitor persoane (cum sunt educatorii sau profesorii) anumite reguli de sprijinire a raspunsurilor, de recompensare sau pedepsire, astfel incat sa creasca autoritatea acestora fata de copil si sa se poarte in aceeasi maniera ca si cu restul copiilor. De asemenea este necesar sa mentioneze nivelul de dezvoltare a copilului si sa informeze profesorul despre evolutia programelor de acasa, despre necesitatile si capacitatea copilului.

Insotitorul trebuie sa culeaga informatii despre comportamentele copilului in clasa sau in alte medii de interactiune sociala, pe baza carora sa se aplice si sa se modifice interventia terapeutica atunci cand este necesar.

Ce nu trebuie sa faca :

Sprijinirea copilului, prompturile si interventia insotitorului nu trebuie sa fie intruzive, ci cat mai subtil posibile. Terapeutul nu raspunde in locul copilului, nu ii realizeaza sarcinile si nu face terapie la gradinita, la scoala, sau in alte situatii deoarece acesta va diminua increderea copilului in el, independenta acestuia si va ridica suspiciuni in randul copiilor sau altor persoane.

Scopul umbrei nu este acela de a face lectii in locul cadrelor didactice sau de a pastra ordinea in clasa, ci acela de integra copilul in acel mediu.

Insotitorul nu trebuie sa uite consecintele aplicabile comportamentelor, dar nici nu trebuie sa recompenseze excesiv copilul. Recompensele vor fi cat mai discrete, pentru a nu starni curiozitatea copiilor sau frustrarile acestora.

Autoevaluarea i atitudinea terapeutului fa de clientFiecare dintre noi trebuie ca aiba moti