CARACTERUL

Cunoscand particularitatile dinamico-energetice (cele care tin de temperament si extraversiune si introversiune) nu putem spune nimic despre trebuintele materiale si spirituale ale persoanei, despre harnicia, cinstea, modestia, sinceritatea, patriotismul si multe alte asemenea calitati sociale ale personalitatii. Toate acestea nu mai depind de temperament, ci de acea unitate tipica mult mai valoroasa care este caracterul.Cuvantul caracter isi are originea in limba greaca si inseamna garavare, trasatura, semn, particularitate sau pecete. Caracterul este sistemul de atitudini care-si pune pecetea, amprenta pe modul de manifestare a persoanei facand-o sa fie ea insasi si deosebind-o de alte persoane.In sens general, caracter desemneaza ansamblul trasaturilor esentiale si calitativ specifice, care se exprima in activitatea omului in mod stabil si permanent.Intr-un sens restrans, caracterul este definit ca fiind totalitatea trasaturilor esentiale si stabile, derivate din orientarea si vointa omului. Aceasta definitie dezvaluie, cel mai adecvat, continutul psihologic al notiunii de caracter.Trasaturile care intra in structura caracterului nu sunt manifestari intamplatoare, ci insusiri esentiale si durabile care determina un mod constant de manifestare a persoanei. Cunascand trasaturile de caracter ale unei persoane vom putea prevedea cum se va comporta ea intr-o imprejurare sau alta in viata. De pilda, despre o persoana care se caracterizeaza prin perseverenta putem anticipa care va fi atitudinea ei fata de sarcinile profesionale, fata de diferitele activitati etc. Manifestarile sporadice, accidentale, situationale, care apar doar in anumite imprejurari nu sunt definitorii pentru persoana si de aceea nu se pot inscrie ca trasaturi pozitive sau negative de caracter. Pot fi considerate trasaturi de caracter numai insusirile care exprima o atitudine stabilizata, pozitiva sau negativa, fata de realitate si care se manifesta constant si durabil in faptele de conduita ale persoanei, in majoritatea situatiilor de viata si activitate. Sunt trasaturi de caracter numai acele insusiri care detin un loc dominant in structura persoanei si exercita o influenta constanta asupra modului ei de a gandi, simti si actiona.In timp ce temperamentul nu implica referirea la valoare, caracterul nu se poate defini numai in ses psihologic, fara referire la valori morale, sociale etc. Asadar, putem caracteriza o persoana, ii putem evalua comprotamentele si actiunile sub aspect valoric, ca fiind pozitive sau negative, buna esau rele, corecte sau gresite etc, facand referire la trasaturile ei de caracter.Caracterul constituie latura (subsistemul) relational-valoric si de autorehlare al personalitatii, profilul psihomoral al persoanei, esenta (continutul) conduitei si al personalitatii sale.Trasaturile de caracter nu sunt direct observabile, ci ele pot fi ‘descifrate’ din viata si activitatea omului prin interferenta, pornind de la observarea indelungata, in diferite situatii de viata si de activitate si interpretarea actelor de conduita, prin desprinderea doar a acelor manifestari durabile, stabile si de comportament. Componentele structurale ale caracteruluiDin structura caracterului fac parte doua segmente : un segment directional, de orientare, format sin telurile activitatii, din conceptia generala despre lume si viata, din drumul de viata ales, precum si din valorile pe care persoana le recunoaste si le confirma practic prin

comportamentul sau si un segment efector, care se refera la mecanismele voluntare ale consuitei, vointa reprezentand osatura, coloana vertebrala a caracterului. De aici, una din definitiile ce s-au dat caracterului ca dimensiune valorica a personalitatii ca diinf ‘vointa moral organizata’.Caracterul se dezvaluie in faptele de conduita, in relatiile cu ceilalti, cu grupul mai restrans sau mai larg.Actele de conduita sau relatiile cu altii releva ‘ pozitiile’ specifice pe care persoana le adopta fata de ceilalti oameni fata de munca si de propria persoana. Aceste pozitii reprezinta ceea ce numim atitudini, iar caracterul ne apare ca un sistem de atitudini si trasaturi caracteriale. ‘Atitudinea este un sistem relativ durabil de reactii fata de obiecte, persoane, valori etc, reactii ce reflecta conceptele si convingerile subiectului referitor la obiectul vvizat si care-l determina pe acesta la un spectru comportamental.’ (Vrabie, 1975).Atitudinea este simultan fapt de constiinta si comportament. In structura unei atittudini este inclusa o componenta cognitiva, de cunoastere, un afectiva si o a treia comportamentala. Atitudinea nu este o dispozitie de moment, ci o propensiune stabila, un principiu unificator al actelor de conduita care prefigureaza o forma mai generala de reactii fata de persoane, idei, situatii, institutii, valori etc. opinia este expresia verbala a atitudinii. Prin atitudini si valori, persoana nu se mai raporteaza separat la fiecare din obiectele unei categorii, la insusiri de detaliu, ci la clasa de obiecte sau evenimente ca unitate. Definitoriu pentru ceea ce numim atitudine este referinta implicita sau explicita la valori. Cuplul atitudini-valori tine de nucleul persoanei (Linton, 1972). A lua atitudine inseamna a lua o pozitie, a fi pro sau contra in raport cu un fapt, eveniment, situatie, a te raporta selectiv la acestea, ceea ce se exprima in caracterul selectiv al opiniilor si al modului de comportare.Valorile sunt mai mult decat insusiri ale fenomenelor sau actelor externe. Pe o anumita treapta de dezvoltare istorica, ele s-au conturat ca principii (binele, adevarul, frumosul, dreptatea), avand un continut general uman si unul in functie de contextul social-istoric concret. Aceste principii au aparut din anumite nevoi ale speciei umane ale unor grupuri sociale. In anumite conditii, omul le proiecteaza ca aobiect al dorintei, al expectatiei si aspiratiei sale. De cele mai multe ori, grupul social preia valorile sub forma de idealuri si le propune membrilor sai. In consecinta, pentru subiectul concret, valorile apar initial ca date externe care trebuiesc insusite, asimilate, interiorizate si transformate in valori proprii. Asa dupa cum copilul sau tanarul gaseste o structura sociala determinata, o anumita tehnologie si cultura gaseste si un sistem de valori sociale, culturale si morale, sistem recunoscut prin aprecierea colectiva, care i se propune ca principiu de conduita.Atitudinile nu trebuiesc confundate cu valorile. Ele constituie mai degraba recunoasterea valorilor, insusirea sau interiorizarea lor de catre persoana. Cunoasterea atitudinilor si valorilor proprii unei persoane sau grup constituie practic, un instrument de previziune a comportamentului. Atitudinile unei persoane tind sa formeze un sistem unitar. Unele idei si valori sunt centrale, altele sunt periferice ; atitudinile centrale definesc orientarea persoanei. Exista trei categorii de atitudini si anume :

a) atitudini fata de oameni, fata de societate in general: umanismul, grija fata de ceilalti, sociabilitatea, altruismul, sinceritatea, spiritul combativ, spiritul de cooperare, spiritul critic, exigenta fata de altii, corectitudinea, cinstea, tactul, delicatetea, capacitatea empatica etc., precum si opusele tuturor acestora :

individualismul, ‘inchiderea in sine’, indiferenta, nesinceritatea, egocentrismul, susceptibilitatea, intoleranta, rautatea etc.

b) atitudini fata de munca, fata de activitatea desfasurata : harnicia, sarguinta, constiinciozitatea, exigenta in activitate, punctualitatea, grija, probitatea, responsabilitatea profesionala, entuziasmul, spiritul de initaitiva, creativitatea, grija pentru produsele muncii, spiritul de intrajutorare etc, ; ca trasaturi negative de caracter mentionam : lenea, neglijenta, apatia, rutina, dezorganizarea etc.

c) atitudini fata de sine : modestie, spiritul autocritic, autoironia, autoexigenta, demnitatea personala, constiinta adevaratei valori a propriei persoane, optimismul, increderea in sine, stapanirea de sine etc. Reversul negativ al acestor trasaturi il constituie ingamfarea, aroganta, sentimentul inferioritatii personale, al subaprecierii, ca si al autoaprecierii necritice, timiditatea, egocentrismul (tendinta de a pune in centrul atentiei altora propria persoana), incapacitatea de a intelege pe altii, de a aprecia situatiile in care se afla semenii sai etc.

In afara de trasaturile care decurg din orientarea omului, din conceptia lui despre lume si viata, adica din segmentul directional, de orientare, caracterul se exprima si prin energia, prin eforturile constiente si voluntare pe care omul le face in vederea realizarii scopurilor fixate su care tin de segmentul efector. Daca stabilirea scopurilor este dependenta de orientarea persoanei, realizarea lor solicita eforturi voluntare sustinute. Aceste trasaturi se exteriorizeaza prin atitudinea activa a omului fata de obstacolele care se ivesc in calea realizarii scopurilor propuse. Vointa imprima caracterului asemenea trasaturi ca : energia, fermitatea, gradul de organizare, hotarare, curaj, spiritul de initiativa cu care actioneaza omul in realizarea sarcinilor care ii stau in fata. De hotarare este nevoie atat in alegerea mijloacelor cat si trecerea ‘prompta’ la executarea lor. Dar a ‘actiona hotarat’ nu inseamna a actiona nechibzuit, sub presiunea emotiilor, a impulsurilor de moment. Omul cu un caracter format, ia hotarari chibzuite, tinand seama de situatie si cantarind bine asupra efectelor actiunii pe care urmeaza sa o savarseasca. Cand ne referim la fermitatea caracterului avem in vedere taria vointei, perseverenta in actiune si in realizarea scopurilor, fara a ceda in fata obstacolelor care pot sa apara la un moment dat. Alte trasaturi volitive de caracter sunt : stapanirea de sine, spiritul de disciplina, autocontrolul, fermitatea, puterea vointei, tenacitatea, hotararea, perseverenta, orientarea spre scopuri etc.Trasaturi negative de caracter frecvent intalnite la copii si adolescenti.Formarea trasaturilor pozitive de caracter ; etape Dintre trasaturile negative de caracter mai frecvente la copii, preadolescenti si adolescenti, cercetarea psihologica si educationala a studiat cu deosebire : minciuna, capriciile, incapatanarea, negativismul, tiiditatea s.a., reliefand cauzele acestora si modurile de combatere a lor. Trasaturile de caracter se formeaza in contextul relatiilor reciproce dintre oameni, in familie, scoala si colectivele de munca. Trasaturile negative de caracter sunt efectul educatiei gresite in familie sau scoala. Prezenta lor creeaza reale dificultati in adaptarea si integrarea sociala a persoanei, ducand la tensionarea relatiilor interindividuale, incat apare necesitatea reeducarii persoanei.Pentru formarea trasaturilor pozitive de caracter trebuie sa avem in vedere parcurgerea urmatoarelor momente :

a) insusirea de catre copil a unor reprezentari si notiuni morale clare. Asa cum ne ocupam de rigurozitatea notiunilor stiintifice este necesar sa ne ocupam si de felul cum elevii isi insusesc notiunile morale ;

b) transformarea notiunilor morale in convingeri morale, in sentimente si atitudini morale ;

c) transpunerea constanta a acestor convingeri, sentimente si atitudini morale in activitatea si comportamentul persoanei. Prin exersare frecventa si sustinuta in activitatea si comportamentul persoanei, acestea se vor transforma in deprinderi si obisnuinte morale fixate in trasaturi pozitive de caracter.