Caracteristicile Celor Doua Sisteme Circulatorii
2
1.4. Caracteristicile celor două sisteme circulatorii Reîntoarcerea sângelui din circulația sistemică se face prin venele cave - în atriul drept - în ventriculul drept care pompează sângele în plămâni (prin artera pulmonară); reîntoarcerea sângelui din circulația pulmonară se face prin venele pulmonare - în atriul stâng - în ventriculul stâng, care îl pompează în circulația sistemică prin aortă. Circulația sistemică Sângele se reîntoarce din plămâni la inimă prin cele patru vene pulmonare, în atriul stâng. Atriul stâng este mai putin compliant decât atriul drept – dezvoltă o presiune mai mare decât în atriul drept (6-10 mm Hg). Sângele trece din atriul stâng în ventriculul stâng prin orificiul valvei mitrale. Ventriculul stâng are un perete muscular foarte gros, astfel încât poate genera o presiune crescută în timpul contracției (120-140 mm Hg). Sângele din ventriculul stâng trece în aortă prin orificiul valvei aortice. Circulația pulmonară Atriul drept are o distensibilitate crescută (complianță crescută) – se poate acomoda la cantitatea de sânge venos care se reîntoarce – menține o presiune scăzută (0-3 mm Hg). Presiunea normală în atriul drept depinde de volumul de sânge din atriu și complianța atriului. Sângele trece din atriul drept în ventriculul drept prin orificiul valvei tricuspide. Peretele ventriculului drept nu este atât de bine dezvoltat ca și cel al ventriculului stâng, și dezvoltă o presiune mai mică (15-20 mm Hg). Sângele din ventriculul drept trece prin orificiul valvei semilunare pulmonare în artera pulmonară. Sistola atriala
-
Upload
andrei-doroftei -
Category
Documents
-
view
218 -
download
0
description
Caracteristicile Celor Doua Sisteme Circulatorii, sisteme, circulatorii, inima, sistem circulator, circulatie mica, circulatia mare
Transcript of Caracteristicile Celor Doua Sisteme Circulatorii
1.4. Caracteristicile celor două sisteme circulatorii
Reîntoarcerea sângelui din circulația sistemică se face prin venele cave - în atriul drept - în ventriculul drept care pompează sângele în plămâni (prin artera pulmonară); reîntoarcerea sângelui din circulația pulmonară se face prin venele pulmonare - în atriul stâng - în ventriculul stâng, care îl pompează în circulația sistemică prin aortă.
Circulația sistemică
Sângele se reîntoarce din plămâni la inimă prin cele patru vene pulmonare, în atriul stâng. Atriul stâng este mai putin compliant decât atriul drept – dezvoltă o presiune mai mare decât în atriul drept (6-10 mm Hg). Sângele trece din atriul stâng în ventriculul stâng prin orificiul valvei mitrale. Ventriculul stâng are un perete muscular foarte gros, astfel încât poate genera o presiune crescută în timpul contracției (120-140 mm Hg). Sângele din ventriculul stâng trece în aortă prin orificiul valvei aortice.
Circulația pulmonară
Atriul drept are o distensibilitate crescută (complianță crescută) – se poate acomoda la cantitatea de sânge venos care se reîntoarce – menține o presiune scăzută (0-3 mm Hg). Presiunea normală în atriul drept depinde de volumul de sânge din atriu și complianța atriului. Sângele trece din atriul drept în ventriculul drept prin orificiul valvei tricuspide. Peretele ventriculului drept nu este atât de bine dezvoltat ca și cel al ventriculului stâng, și dezvoltă o presiune mai mică (15-20 mm Hg). Sângele din ventriculul drept trece prin orificiul valvei semilunare pulmonare în artera pulmonară.
Sistola atriala
La sfârșitul diastolei generale, orificiul atrio-ventricular este deschis. Ambele cavități sunt umplute cu sânge, presiunile fiind sensibil egale, valoarea de referință fiind cea a presiunii barometrice la nivelul atriulului drept, cu manometrul menținut la jumătatea grosimii toracelui (pentru subiectul în clinostatism). Cum capacitatea atrială este ceva mai mare decât cea ventriculară (140 ml în atriul stâng față de 120 ml în ventriculul stâng pe cordul post-mortem), cantitatea de sange aflată în atrii este suficientă pentru a asigura umplerea ventriculară completă. Autoexcitarea automată a nodulului sino-atrial generează unda de depolarizare, ce se propagă prin mușchiul atrial și care pe electrocardiogramă genereaza unda P (Topol, 1995).
