INTRODUCERE

26Inteligena economic arm a rzboiului global11Sisteme ale inteligenei economiceCAPITOLUL 1

SISTEME ALE INTELIGENTEI ECONOMICE

MOTTOSunt un inamic declarat al guvernelor si birocratiilor si un mare sustinator al initiativelor individuale si al firmelor private. Zidul Berlinului nu a cazut din cauza unor considerente diplomatice sau doctrinelor politice, ci datorita fluxurilor de produse atragatoare care au depasit granitele nationale si a informatiilor care nsoteau produsele. (...) Inteligenta economica este o arma deosebit de puternica, comparabila cu un laser, care, daca va fi lasata sa actioneze, va da nastere unei economii globale n care oamenii pot sa creeze, sa concureze, astfel nct sa se consume tot ceea ce este produs mai bine n ntreaga lume.Keinichi Ohmae Keinichi Ohmae, Inteligenta strategului, Editura Teora, 1998.

1.1. SENSUL CONCEPTULUI DE INTELIGENTA ECONOMICA

Sfrsitul razboiului rece a marcat aparitia unei noi geografii economice n lume Scnario pour une nouvelle gographie conomique de Europe, Rapport du Groupe , Ed. Economica, 1999, Paris.: dimensiunile comerciale si financiare ale activitatilor economice au luat o importanta inegalata. Presiunile concurentiale internationale au cuprins ntreg ansamblul sectoarelor de activitate n mod progresiv. n acest context, relatiile de cooperare-concurenta ntre natiuni si ntre ntreprinderi se dezvolta pe mai multe planuri, n virtutea unor logici complexe Harbulot Christian, Techniques offensives et guerre conomique, Aditech, Paris 1990. si, uneori, contradictorii. Pe de o parte, ntreprinderile multinationale evolueaza nspre schimburi globalizate, ntr-o relatie permanenta de cautare de aliati si de concurenti, iar pe de alta parte, la scara nationala, relatiile economice internationale manifesta tendinte nspre nivelul regional (de exemplu regiunile europene) sau local, devenind purtatoare ale unor noi practici strategice. Astfel, ntreprinderile sunt constrnse sa-si ajusteze strategiile, integrnd complexitatea ascendenta a realitatilor concurentiale de pe diferite esichiere mondiale, nationale si locale. Eficacitatea unui astfel de demers presupune aplicarea celor mai avansate dispozitive de inteligenta economica, instituind gestionarea strategica a informatiei ca resursa producatoare de performanta economica.Inteligenta economica devine n aceasta situatie un instrument de cunoastere si de ntelegere oportuna a realitatilor pietei, a tehnicilor si modurilor de gndire ale concurentilor, a culturii lor, a intentiilor si capacitatii acestora de a le pune n practica.n contextul actual de competitie economica mondiala, analiza celor mai performante sisteme de inteligenta economica devine o necesitate Harbulot Christian, La machine de guerre conomique, Editions Economica, Paris, 1994., n sensul identificarii atuurilor si eliminarii lacunelor din dispozitivul prin care trebuie sa actioneze fiecare stat n materie de inteligenta economica.

1.2. SISTEME ALE INTELIGENETEI ECONOMICE SI INTELIGENTA SISTEMELOR

1.2.1. CULTURA PERFORMANTEI N SISTEMUL GERMAN

Caracteristica germana n gestionarea strategica a informatiei provine din avntul expansionist al comertului german n strainatate. Astfel, fluxul de informatii este orientat nspre un centru strategic, caracterizat printr-o convergenta de interese care asociaza: bancile, marile grupuri industriale si societatile de asigurare, sindicatele germane, gratie contractelor exterioare unde sunt foarte activi n apararea intereselor economice ale tarii. Consensul asupra notiunii de interes economic national constituie unul dintre principalele atuuri culturale ale performantei economice germane.n acest sens, firmele de consultanta germane care si-au extins aria de activitate n spatiul tarilor candidate la aderarea n Uniunea Europeana si-au manifestat disponibilitatea de a se implica n reconstructia economica a acestor tari, promovnd interesele economiei germane n aceste state prin proiecte din domeniul specializarii profesionale, constructiilor, infrastructurii si agriculturii, prin intermediul fondurilor nerambursabile ale UE.De asemenea, firmele germane din domeniul informaticii si al tehnologiei computerizate (aflate n coordonarea Serviciului Integrat de Consultanta pentru Economia Germana) manifesta un interes deosebit pentru investitii n crearea de centre de tehnologie germane n aceste tari, utiliznd specialisti locali.

1.2.2. INTELIGENTA ECONOMICA SI PUTEREA N SISTEMUL FRANCEZ

Dispozitivul francez de inteligenta economica a devenit redutabil datorita racordarii la competitia pe pietele globalizate, ceea ce a impus urgenta unei mobilizari colective a capacitatii ofensive si defensive a agentilor economici.Specialistii n inteligenta economica opineaza ca, n domeniul gestionarii strategice a informatiei utile agentilor economici, Franta este capabila sa extraga esentele din societatea informationala, care se profileaza dupa Razboiul Rece.Regiunea de vest a Frantei da dovada de un dinamism deosebit n procesul de aplicare a sistemelor de inteligenta economica, asta datorita noilor obiective ale Asociatiei Ouest-Atlantique, o agentie de informare compusa din 14 membri permanenti, specializata n prospectiune economica si condusa de Delegatia de Amenajare a Teritoriului si de Actiune Regionala (DATAR), subordonata primului-ministru. Asociatia reuneste reprezentanti din trei regiuni: tinutul Loarei, Bretania si Poitou-Charentes. Printre membrii sai, se afla specialisti n spionaj economic, n principal cabinetul Atlantic Intelligence, cu sediul la Nantes. Cu o cifra de afaceri de 7 milioane franci francezi si cu 9 salariati, Atlantic Intelligence a devenit n anul 2000 unul dintre cei mai seriosi competitori n domeniu din Franta.Cu toate ca Franta este al treilea producator mondial de informatie stiintifica, tehnica si economica, specialistii apreciaza ca nu este dect al 16-lea utilizator n domeniul inteligentei economice. Supraoferta este rezultatul unor activitati remarcabile de culegere si exploatare a informatiei deschise, n contraponderea celor din surse secrete, iar gestionarea ineficienta a acestei resurse este cauzata de inflexibilitatea unui sistem nchis, caracterizat prin lipsa unor corelari strategice ntre agentii economici.Ca urmare, la nivel european, Franta ntreprinde n prezent noi demersuri, preconiznd o actiune concertata ntre factorii de decizie din stat si agentii economici nationali, pentru a favoriza o evolutie doctrinara si strategica n profunzime, care sa mentina Franta deasupra concurentilor celor mai performanti.n acest sens, Franta s-a dotat cu o capacitate de gestionare colectiva a informatiei stiintifice, tehnice si economice a ntreprinderilor, care i va permite, ntr-un viitor apropiat, sa joace de pe pozitii de egalitate cu concurentii sai cei mai performanti.Acest dispozitiv este coordonat spre un obiectiv, care raspunde oportun la mobilizarea retelelor de expertize si a centrelor de competente nationale si locale, pe care le coordoneaza, iar ansamblul actiunilor sunt puse n aplicare plecnd de la orientarile Comitetului pentru competitivitate si securitate economica (creat la 1 aprilie 1995). Prin aceasta initiativa, Franta a vrut sa se doteze la cel mai nalt nivel al statului, cu o structura de orientare strategica n materie de inteligenta economica.Plasat sub presedintia primului-ministru, Comitetul pentru competitivitate si securitate economica are ca atributii consilierea guvernului n domeniul inteligentei economice si definirea marilor prioritati nationale n aceasta materie.n atributiile sale, Comitetul pentru competitivitate si securitate economica se sprijina pe competentele Secretariatului General al Apararii Nationale (S.G.D.N.), care ndeplineste atributiile unui secretariat si joaca un rol esential n coordonarea aplicarii recomandarilor si mobilizarea serviciilor statului.O structura esentiala n organizarea Comitetului este Agentia pentru Difuzarea Informatiei Tehnologice (A.D.I.T.), a carei misiune consta n asigurarea unei largi si exprese difuzari a informatiilor utile, colectate din strainatate. Contactul sau de proximitate cu ntreprinderile reprezinta conditia indispensabila pentru satisfacerea rapida a nevoilor lor de informatii.Succesul actiunilor dispozitivului national de competitivitate si de securitate economica este rezultatul capacitatii de dezvoltare si adaptare la ansamblul ntreprinderilor nationale si locale, utiliznd arta progresiva a demersului, obiective operationale precise si evaluari obligatorii.Prima conditie a eficacitatii acestui dispozitiv este dezvoltarea unui parteneriat stat-ntreprindere, n particular pentru ntreprinderile mici si mijlocii (IMM), a caror structura nu a fost destul de dezvoltata pentru a avea acces la toate tipurile de informatii disponibile.n acest sens, se dezvolta operatii de teren (n departamentul din Essonne si n regiunile Rhone-Alpi si Midi-Pirinei), care asociaza ntreprinderi, organisme consulare, servicii de stat, ADIT. Programele-pilot permit att dezvoltarea interesului IMM fata de operatii si tranzactii de orice natura n plan international, ct si transmiterea unui minimum de reflexe fiecarui angajat al ntreprinderii, n vederea culegerii si protectiei informatiei (atelierele de lucru interntreprinderi sunt ntrebuintate pentru a organiza auditari si formari de culegere, tratare si valorificare a informatiilor economice de origine straina).Franta ntelege sa nu limiteze demersurile inteligentei economice, utilizndu-le n scop pur defensiv, ci considera ca, n mod natural, aceasta trebuie sa acopere un cmp mult mai vast, n sensul identificarii amenintarilor si a oportunitatilor pe piete, avnd un rol determinant n elaborarea strategiilor comune de influenta, att n serviciul interesului national ct si n cel al ntreprinderii.n conceptia franceza, gestionarea informatiei (inteligenta economica) consta ntr-un demers coordonat de cercetare, tratare, distributie si protectie a informatiei utile agentilor economici. Specialistii francezi n domeniu considera ca exista doua coordonate esentiale n procesul de crestere a competitivitatii ntreprinderii de mine: cercetarea permanenta a noilor piete si necesitatea unor inovatii continue. Asupra acestora se poate actiona eficient doar prin intermediul managementului inteligentei economice, adica prelucrnd si valorificnd informatiile.n acest fel, informatia despre clienti-piete-concurenti-norme-tehnologii devine resursa esentiala a ntreprinderii, la fel ca resursele umane si financiare.Inteligenta economica se adreseaza tuturor categoriilor de ntreprinderi: producatorul are nevoie de informatie n scopul diversificarii clientelei, ntreprinderile exportatoare au nevoie de informatii pentru a cuceri noi piete, departamentele de cercetare din cadrul ntreprinderilor au nevoie de informatii pentru fiecare etapa a dezvoltarii tehnologice, dar orice ntreprindere performanta trebuie sa-si protejeze informatiile contra concurentilor sai.n concluzie, ntreaga conceptie franceza referitoare la inteligenta economica poate fi rezumata la ideea ca informatia utila exista, dar este diseminata n reviste de specialitate, n diverse banci de date (INTERNET) etc.; a o cauta si selecta presupune, n primul rnd, crearea unei culturi organizationale care promoveaza cooptarea tuturor salariatilor ntreprinderii n obtinerea si protectia informatiilor.

1.2.3. PUTEREA INTELIGENTEI SI INTELIGENTA PUTERII N SISTEMUL ANGLO-AMERICAN

Economia americana dispune de un sistem bogat si diversificat de inteligenta economica, opus sistemelor celorlalte tari, ratiunea care l guverneaza fiind individualista. Provenind din politica ntreprinderilor din perioada anilor 50, inteligenta economica a SUA a ramas pentru mult timp instrumentul rivalitatilor lor concurentiale. Dezbaterea actuala, referitoare la elaborarea unei doctrine de securitate economica pentru apararea industriei si angajatului american, atesta o evolutie majora catre o gestionare colectiva public privata a interesului national.n scopul promovarii intereselor economice ale SUA n lume, n 1992 a fost creat Consiliul Economic National (N.E.C.), subordonat direct presedintelui american, lund o importanta comparabila cu cea a Consiliului National de Securitate.Reunit periodic sub autoritatea presedintelui american, N.E.C. l consiliaza n particular asupra orientarilor diplomatiei economice.Rezultatul acestei vointe politice se exprima azi prin intermediul ofensivelor diplomatice, mobiliznd administratia americana n serviciul ntreprinderilor de pe pietele internationale. n virtutea acestei orientari, a fost elaborata strategia nationala a exportului, conceputa de fostul secretar american al comertului, Ron Brown.Lansata n 1993 n cadrul politicii externe globale a S.U.A, aceasta strategie are ca axa principala stabilirea unei retele de coordonare a eforturilor de mobilizare, n strnsa coordonare cu sectorul privat. Ea raspunde unei vointe de corelare sporita ntre actiunea administratiei americane si interesele din plan international ale ntreprinderilor.Faimoasa War Room a administratiei americane a comertului constituie inima strategica a retelei de sprijinire a ntreprinderilor aflate n actiune. Instrument central de supraveghere permanenta a marilor proiecte, ea este receptacolul de solicitari si locul de pregatire a misiunilor ministeriale. Acest dispozitiv complex permite presedintelui american sa mobilizeze n ntreaga lume, unde acest lucru se dovedeste necesar, ansamblul administratiei sale n favoarea promovarii si protectiei prioritatilor definite si a interesului national. astfel, administratia americana demonstreaza un activism determinat pentru sprijinirea eforturilor ntreprinderilor nationale si a exportului si nu ezita chiar sa evoce public exemplele de reusita n interventiile sale.S.U.A. sunt pe cale sa cucereasca o pozitie dominanta mondiala, de quasi-monopol, n domeniul retelelor economice. Presiunea americana este, n mod special, puternica n distributia bazelor de date, iar marile servere americane procedeaza deja la o distributie selectiva si discriminatorie a informatiilor, dupa nationalitatea utilizatorilor.n alti termeni, se releva azi modul de distributie U.S.Only, prin marii operatori americani (Chemical Abstract Service Medline sau Dialog), iar dezvoltarea retelei INTERNET accentueaza dependenta strategica fata de SUA.n cadrul cooperarii strategice prin programe de asistenta pentru ntreprinderi (n Romnia, spre exemplu, acesta se numeste Romanian-American Manufacturing Extension RAME -), SUA promoveaza transferul tehnologic, acordarea de licente, nfiintarea de societati mixte si aliante strategice cu producatori americani pentru sustinerea reciproca pe noi piete, doar firmelor care au deja o inovatie propusa si protejata, care nu se foloseste nca pe piata americana, ale caror produse sau servicii se adreseaza clasei de vrf din SUA sau din lume, firme care pot servi drept subcontractor si care pot opera ca exportatori de proiecte spre Europa, Rusia sau alte piete.Marea Britanie, care si-a fondat dominatia ducnd prima revolutie industriala pe un puternic dispozitiv de informare economica, n-a transferat nca aceasta experienta n serviciul industriei sale nationale. astazi, sistemul britanic de inteligenta economica se concentreaza, n mod esential, n conceptul "Market Intelligence Service" (M.I.S.) care a fost dezvoltat n vederea obtinerii de informatii din diverse domenii de interes politic, economic si social. Este vizata obtinerea de informatii despre profile de piata, analize PEST (politica, economie, societate si tehnologie) pentru profile noi sau aducerea la zi a celor existente. De asemenea, un domeniu predilect de interes pentru firmele britanice, care ofera consultanta pentru proiecte de finantare nerambursabila acordate tarilor candidate la aderare (de exemplu ISPA - Instrument for Structural Policies for Pre-Accession - care se deruleaza n perioada 2001-2006) este protectia mediului, asigurnd astfel o cooperare pe termen lung si dezvoltarea oportunitatilor investitionale.

1.2.4. TEHNOGLOBALISMUL SI INTELIGENTA ECONOMICA N SISTEMUL JAPONEZ

Japonezii si-au constituit aparatul industrial si comercial pe baza utilizarii intensive a informatiilor economice n serviciul independentei nationale.Competitivitatea japoneza se bazeaza n mod esential pe o cultura colectiva a informatiei: toate marile concerne japoneze opereaza ntr-o sfera comuna a pietelor internationale, prin intermediul unei retele mondiale de informatii, care functioneaza n timp real. S-a instaurat, de fapt, o solidaritate ntre ntreprinderi si administratie.Specialistii scot n evidenta participarea decisiva a statului la sistemul national de culegere si exploatare sistematica a celor mai diverse surse de informatii. Statul participa, n particular, la elaborarea strategiilor de influenta politica si economica, pe lnga instantele internationale si la sustinerea ntreprinderilor n actiunile lor, pe pietele externe.De exemplu, nu este lipsita de interes relevarea metodelor aplicate de catre Japonia pentru a valoriza, n profitul ntreprinderilor sale, informatia internationala n cadrul unui program intitulat Tehnoglobalismul.Cunoscnd etica traditionala a cercetatorilor de nalt nivel, deschisa prin natura sa, si globalizarea schimburilor, japonezii si-au propus sa popularizeze n planul practicilor concurentiale un substrat al cunostintelor stiintifice fundamentale, pe baza carora ei postulau constituirea unui patrimoniu comun al umanitatii. n realitate, ei vizau o interconexiune masiva a polilor de creativitate stiintifica din marile tari industrializate.Conceptul se dovedea abil din doua puncte de vedere: mai nti, pentru ca era prezentat sub paravanul diplomatic al Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (O.C.D.E.), justificnd acest proiect prin argumente ecologice si umanitare; apoi, pentru ca sistemul productiv japonez, remarcabil prin executie si vnzare, se confrunta adesea cu insuficienta cercetarii sale stiintifice si astfel ar fi avut numai de cstigat dispunnd de accesul liber la rezultatele stiintifice si tehnice occidentale.n orice caz, tehnoglobalismul constituie astazi o realitate dinamica, sub diferite forme: finantarea marilor programe de cercetare internationale sau proiecte deschise participarii straine (frontiera umana, microsisteme, Intelligent Manufacturing System etc.), finantarea unor catedre universitare si a unor schimburi de cercetatori si de studenti din Statele Unite si Europa. Astfel, centrele de cercetare occidentale au fost create ex nihilo (280 n prezent, din care 50% n Europa), iar n ce priveste transferurile de tehnologie ntre 1950-1990, exista aproape 60 000 de cazuri n care Japonia a efectuat importuri de tehnologii.

1.3. INTELIGENTA ECONOMICA SI GLOBALIZAREA

La nivel global, persista unele piedici majore n defavoarea practicarii inteligentei economice: este vorba, n primul rnd, de abordarea n mod neunitar a celor doua functii informative, clar identificate de catre ntreprinderi (protectia patrimoniului lor industrial si supravegherea tehnologica), iar n al doilea rnd, de inexistenta unui cadru deontologic precis si detaliat pentru practica inteligentei economice.De aici rezulta o cunoastere partiala la nivelul factorilor de decizie n stat a mecanismelor puse n practica de catre sistemele productive, o evaluare sumara a amenintarilor si, adesea, un grav deficit de dezvoltare strategica.Amploarea mutatiilor provocate de globalizarea pietelor nu mai poate fi, n continuare, coordonata n cadrul organizatiilor clasice. Cunoasterea locurilor si mediilor complexe impune o revizuire a modurilor de raportare la realitatile economice si a comportamentelor de ansamblu ale agentilor economici. n acest sens, specialistii n inteligenta economica Opera colectiva a Comisariatului General pentru Plan, Intelligence conomique et stratgie des entreprises, La Documentation Franaise, Paris, 1994. considera necesare mai multe orientari de fond:Att statele-majore ale grupurilor economice, ct si responsabilii ntreprinderilor mici si mijlocii (IMM) trebuie sa se implice n punerea n practica a inteligentei economice, pentru a forma clar orientarile lor si nevoile de informatie elaborata. Crearea factorilor mobilizatori ai functiei de inteligenta economica n ntreprindere trebuie sa determine att un caracter flexibil al organizatiei, pentru a putea functiona n retea, ct si asocierea sindicatelor la sustinerea reformelor impuse prin aplicarea inteligentei economice;Situat n centrul unui sistem de inteligenta economica, statul trebuie sa joace un puternic rol incitator n acest domeniu. Astfel, devine indispensabil ca administratiile economice nationale sa-si adapteze misiunile lor noilor oportunitati ale mondializarii economiilor. O astfel de reforma necesita din partea statului o deschidere a serviciilor sale, o revitalizare a circuitelor publice de schimburi de informatii la realitatile concurentiale ale pietelor, pentru a defini o viziune strategica globala si a mobiliza agentii economici nspre prioritatile de actiune n functie de polii multipli ai economiei nationale;Regiunile constituie astazi unul dintre cmpurile de actiune esentiale ale concurentei legate de globalizarea schimburilor. Anticiparea amenintarilor si oportunitatilor care se refera la aceasta determina agentii locali (colectivitati, retele consulare, asociatii de dezvoltare) sa aplice un dispozitiv colectiv de gestionare a informatiei utile. Astfel, inteligenta economica devine un instrument esential, destinat definirii prioritatilor strategice adaptate noilor mize ale regiunilor si ntreprinderilor, dupa trei prioritati constitutive ale oricarei strategii regionale eficiente: intensificarea actiunilor de dezvoltare locala, mai ales de coordonare cu alte regiuni; intensificarea strategiilor de aliante interregionale la scara intereuropeana; punerea n aplicare a retelei de sprijinire a exportului bazat pe cooperarea ntre ntreprinderi, regiuni si administratii nationale competente.

1.4. SISTEMUL INTELIGENTEI ECONOMICE ROMNESTI

n prezent, Romnia se afla ntr-o pozitie nefavorabila n clasamentul producatorilor de informatii stiintifice, tehnice sau economice. De asemenea, nca nencrezatori si nefamiliarizati cu utilizarea instrumentelor de informare puse la dispozitie de catre U.E., agentii economici si specialistii care ar trebui sa promoveze interesele economiei romnesti reactioneaza uneori contratimp fata de oportunitatile de dezvoltare. (Este relevant n acest sens motivul recentei respingeri, de catre Delegatia Comisiei Europene la Bucuresti, a Raportului Comisiei de evaluare al Regiunii V Vest, propunnd reevaluarea celor 372 de proiecte, ntruct Agentia Natioanla pentru Dezvoltare Regionala, coordonator national al programului, a realizat o comunicare insuficienta cu ADR-urile din teritoriu. Informatiile trimise au fost, n mare parte, trunchiate si au perpetuat lipsa de coerenta a procedurilor programului n ansamblu. Respingerea Raportului Comitetului de evaluare a fost cauzata de un conflict de interese constatat ca atare doar ntr-o etapa ulterioara constituirii comitetului.)Un exemplu pozitiv n ceea ce priveste demersurile de satisfacere a nevoilor de informatie pentru managerii ntreprinderilor /organizatiilor romnesti, l constituie intentia mai multor firme de a pune bazele Bursei Agricole Romnia, cu centre n Cluj, Bucuresti, Iasi, Timisoara, Craiova si Constanta, ntruct exista o discrepanta evidenta ntre cerere si oferta. n actiunile sale, Bursa Agricola Romnia va colabora cu oficiile judetene de consultanta agricola, inginerii din teritoriu ai acestor oficii urmnd a deveni brokeri de informatii din domeniile vegetal, zootehnic, alimentar, chimic etc.Astfel, n domeniul gestionarii informatiei economice utile, Romnia nu a reusit sa se racordeze dect n mica masura la societatea informationala, iar activitatile de prelucrare si gestionare a informatiilor sunt nesemnificative n planul eficientei si al calitatii produsului informational finit, destinat realizarii unui management performant. Din acest motiv, cea mai mare provocare pentru managerii ntreprinderilor romnesti este de a realiza raporturi ct mai favorabile ntre a sti si a nu sti si, deci, de a putea lua deciziile cele mai bune.Veritabila revolutie culturala care se produce la nivel european, prin exacerbarea competitiei economice, face inevitabil demersul de ameliorare semnificativa a competitivitatii ntreprinderilor si a eficacitatii strategiilor lor.n cadrul acestui proces, rolul pe care ntreprinderile l atribuie statelor europene este cel de coparticipare n cadrul unui parteneriat strategic, fapt ce presupune ca statului sa-i revina atributii de adaptare optima la misiunile de culegere, exploatare si difuzare a informatiei la ritmul concurentei si a nevoilor reale de informatie, exprimate de catre agentii economici. Realizarea acestui parteneriat la nivel de stat depinde, n primul rnd, de instituirea unui nivel de comunicare, bazat pe un schimb permanent si sistematic cu ntreprinderile.O contributie n acest sens o are si reteaua Euro-Info-Centre, cu cele 327 filiale existente n spatiul comunitar, care constituie materializarea demersurilor U.E. de creare a unui spatiu comun de informatie, n scopul eficientizarii relatiilor economice europene bazate pe informatie si cunoastere. n Romnia exista sase asemenea centre: la Bucuresti si n judetele Brasov, Constanta, Galati, Maramures si Timis. n cadrul programului Entreprise se acorda consultanta si posibilitati de documentare n special ntreprinderilor mici si mijlocii, constnd n intermedierea ofertelor de cooperare cu parteneri din ntreaga Europa, ct si la informatii privind, de exemplu, certificate UE de calitate, norme UE sau reglementari juridice cu privire la realizarea, distribuirea diferitelor produse n alte state. Colaboratorii retelei faciliteaza nu doar intermedierea unor informatii, ci si gasirea de parteneri pentru proiecte economice, furniznd Centralei de la Bruxelles (n conditiile respectarii caracterului confidential al unor informatii economice) date importante, care sunt luate n considerare la elaborarea diferitelor programe regionale.Astfel, de capacitatea fiecarui stat de a concepe si de a face operationale sistemele de pilotaj strategic si de gestiune colectiva a informatiei va depinde n viitor, n mare masura, rangul economiei nationale n plutonul puterilor economice.Cel mai eficient mijloc pentru ntelegerea cmpurilor de forte si de strategii pentru o larga deschidere nspre ntreaga lume este inteligenta economica, fiind promovata n ultimul timp de catre specialisti la rang de criteriu al noilor definitii politice, tehnice si umane.Din aceasta perspectiva, Europa prezinta, n particular, un nou cmp de actiune de mare interes. Tarile Uniunii Europene se afla n diferite stadii de dezvoltare a inteligentei economice, dar fiecare are constiinta importantei acesteia si actioneaza n consecinta.ntr-o comunicare intitulata O politica de competitivitate industriala pentru U.E. (septembrie, 1994), Comisia Europeana a desemnat inteligenta economica unul dintre obiectivele prioritare. n februarie 1995, ea si-a constituit un grup consultativ pentru competitivitate, la initiativa fostului presedinte al Comisiei europene Jacques Santer, grupnd 13 industriasi europeni, condus de Mario Ciampi, fostul presedinte al Consiliului si fostul guvernator al Bancii Italiei. n primul raport, din iunie 1995 (Ameliorarea competitivitatii n Europa), grupul precizeaza: telecomunicatiile reprezinta sistemul nervos al economiei informatiei, n cadrul caruia posibilitatea de a capta, transfera, trata si utiliza informatiile se situeaza din ce n ce mai n centrul avantajului competitiv.

1.5. FISA

INTELIGENTA ECONOMICA N POLITICA INDUSTRIALA A UNIUNII EUROPENE SI COMPETITIVITATEA N TRIADA Cristea Angela, Politica industriala si competitivitatea Uniunii Europene. Asigurarea liberei concurente, Delegatia Comisiei Europene n Romnia, Bucuresti, 1999.

Principalul obiectiv al politicii industriale a UE este de a-si consolida competitivitatea pe plan international, oferind totodata clientilor sai produse de calitate la preturi competitive, protejnd n acelasi timp si mediul nconjurator.La semnarea Tratatului de la Roma (1957), se considera ca existenta Pietei Unice va regla automat, prin mecanismele ei, productia industriala si desfacerea ei pe piata. Principala preocupare era de asigurare a unui climat concurential propice cresterii economice, astfel nct sa fie descurajata crearea marilor monopoluri nationale.O revizuire a acestei viziuni a aparut necesara la nceputul anilor 80, n fata concurentei tot mai crescute din partea marilor firme americane si japoneze. Fara a face rabat de la politica sa din domeniul concurentei, Comunitatea Europeana a nceput sa se preocupe de formularea unei politici industriale, care sa ncurajeze parteneriatele ntre firmele europene, sa promoveze cooperarea n domeniul cercetarii, prelucrarii informatiilor, pentru cresterea pe termen lung a competitivitatii Comunitatii pe piata mondiala. Nu intentionam sa cream un spatiu economic fara sa asiguram complementaritatea ntre efectul benefic al concurentei si o crestere a gradului de cooperare si solidaritate, spunea Jacques Delors, fost presedinte al Comisiei Europene.n 1994, Comisia a formulat cele patru actiuni prioritare, menite sa conduca la cresterea competitivitatii industriei UE:mbunatatirea cadrului de reglementare;

asigurarea unei concurente eficiente;

promovarea investitiilor n domeniile cheie;

dezvoltarea cooperarii industriale.

MBUNATATIREA CADRULUI DE REGLEMENTARE

are la baza liniile directoare adoptate la 16 ianuarie 1996, care vizeaza:consolidarea, actualizarea si simplificarea reglementarilor existente n industrie;

desfasurarea unei analize cost-beneficii, nainte de a introduce orice noi reglementari;

luarea n calcul a factorilor de risc, care sunt legati de sanatatea publica sau de protectia mediului;

orice noua reglementare trebuie sa fie simpla, ieftina si n interesul sanatatii publice si al protectiei mediului.

ASIGURAREA UNEI CONCURENTE EFICIENTE

Sfrsitul anilor 90 aduce schimbari n politica concurentiala a Uniunii. Cele mai semnificative sunt propunerile de liberalizare a unor monopoluri de stat, cum ar fi cele din sectoarele posta, telecomunicatii, energie etc. Desi functia sociala a acestor servicii este evidenta, nu se mai justifica monopolul de stat asupra lor atunci cnd aceasta pozitie dominanta duce la costuri foarte ridicate pentru populatie si la pierderi de productivitate n sectoarele respective. De asemenea, Consiliul de Ministri a mandatat Comisia sa urmareasca aplicarea calendarului de liberalizare a telecomunicatiilor, astfel nct pna la sfrsitul anului 1988, sa se ajunga la o deplina si libera concurenta n acest domeniu.Liberalizarea serviciilor postale se face foarte ncet, ntruct lipseste consensul necesar ntre statele membre. Aceasta se datoreaza n parte rolului cheie pe care aceste servicii l joaca mai ales n comunitatile rurale ale Uniunii Europene.n sectorul energiei, obiectivul este crearea unei piete unice care sa asigure transparenta, eficienta, siguranta, concurenta si respectul pentru mediul nconjurator.

PROMOVAREA INVESTITIILOR N DOMENIILE CHEIE

Competitivitatea unei firme n ajunul secolului 21 depinde tot mai mult de puterea sa de inovatie n ceea ce priveste procesele de munca, organizarea muncii si diseminarea rapida a noilor tehnologii. De aceea, investitiile n cercetare-dezvoltare, proprietatea intelectuala, specializarea fortei de munca, asigurarea sanatatii si sigurantei la locul de munca, procesarea datelor etc., devin domenii cheie ale viitorului. Se prevede formularea si implementarea unor strategii specifice de dezvoltare a unor industrii precum electronica, informatica, biotehnologia etc.

DEZVOLTAREA COOPERARII N DOMENIUL CERCETARII STIINTIFICEFata n fata cu competitorii americani si japonezi, Comunitatea Europeana a trebuit sa-si dezvolte o politica de cercetare-dezvoltare, care sa i permita mentinerea competitivitatii internationale. Uniunea Europeana sprijina parteneriatele ntre cercetatorii, laboratoarele si mediul de afaceri din diferitele state membre. Cooperarea la nivel european este o conditie a finantarii de care acestea pot beneficia n cadrul numeroaselor programe comunitare create anume. Subventiile comunitare acopera de regula 50% din costul proiectelor. Aceste programe sprijina mobilizarea resurselor umane, financiare si tehnologice necesare cooperarii n domeniul cercetarii. Ele ofera, de asemenea, stimulente ntreprinderilor mici pentru a participa la programe de cercetare-dezvoltare: finantarea studiilor de fezabilitate pentru determinarea beneficiilor participarii la programe de cercetare;

sprijinirea ntreprinderilor, n special a celor mici, n valorificarea maxima a rezultatelor cercetarii (programul Value);

facilitarea transferului de tehnologie ntre firmele europene (programul Sprint);

ncurajarea firmelor mici n mpartirea costurilor legate de contractarea cercetarilor de care au nevoie (programul Craft);

sprijinirea designului de produse noi ce pot fi plasate rapid pe piata (programul Eureka).

Domeniile prioritare ale programelor comunitare de cercetare-dezvoltare sunt:vtehnologia informatiilor si comunicarii (TIC);

vtehnologia industriala si a materialelor;

vmediul nconjurator;

venergia;

vresursele umane si mobilitatea acestora.

Un rol deosebit revine protectiei proprietatii intelectuale, prin sistemul patentelor, care permite firmelor sa-si recupereze investitiile din programele de cercetare-dezvoltare.

DEZVOLTAREA COOPERARII INDUSTRIALE

Comunitatea Europeana a creat cadrul legal si mecanismele de sprijinire a cooperarii ntre firme din cadrul diferitelor state membre. O atentie deosebita se acorda ntreprinderilor mici si mijlocii (IMM), care sunt mai ezitante n cooperari ce depasesc granitele statului unde sunt nregistrate. Ele reprezinta nsa 99% din numarul firmelor nregistrate n Uniunea Europeana, oferind 70% din locurile de munca existente n sectorul particular.Centrul de Cooperare n Afaceri este o structura ce se ocupa de difuzarea informatiilor privind propuneri de cooperare naintate de firme mici din toate ramurile industriale.Reteaua Cooperarii n Afaceri pune n legatura consultantii pe probleme de cooperare din statele membre. Sute de oferte si cereri de cooperare se ntlnesc si si gasesc solutionarea prin intermediul acestei retele.Programul Europarteneriat organizeaza de doua ori pe an ntlniri directe ntre conducatori de firme. Scopul programului este de a ncuraja cooperarea si de a promova ntelegeri de afaceri ntre IMM din regiuni mai putin dezvoltate ale Uniunii Europene si firme din alte tari europene sau mediteraneene.Gruparea Europeana a Interesului Economic este o structura legala, creata n iulie 1989 si recunoscuta de catre toate statele membre. Ea are rolul de a facilita cooperarea pe proiecte a partenerilor din mai multe state membre, n domenii precum cercetarea-dezvoltarea, aprovizionarea, producerea si desfacerea produselor de diferite tipuri. La aceasta grupare se poate afilia orice firma publica sau privata ce doreste sa beneficieze de avantajele punerii si folosirii n comun a resurselor umane si financiare.

POLITICA U.E. N DOMENIUL CONCURENTEI INDUSTRIALE

Una dintre cheile succesului integrarii europene a statelor din Europa Occidentala a constituit-o existenta, nca de la nceputurile constructiei comunitare, a unei politici concurentiale comune. Dupa 50 de ani de functionare, aceasta politica continua sa fie o conditie necesara att unei economii de piata viabile, ct si unei piete comune ce asigura libera miscare a bunurilor, serviciilor, capitalului si persoanelor. Principalul beneficiar al unei politici a liberei concurente este cetateanul, n tripla sa calitate: de consumator (concurenta libera conduce la o paleta mai larga a ofertei, cu scaderea corespunzatoare a pretului de vnzare); de participant pe piata fortei de munca (concurenta libera obliga la inovatie continua, att a produselor, ct si a procesului de productie); si de actionar (concurenta libera conduce la eficienta crescuta, si deci la profituri ridicate).Politica n domeniul concurentei, interzice practicile de:acordare de ajutoare publice, care creeaza distorsiuni n relatiile de concurenta dintre agentii economici;

stabilire a preturilor prin ntelegeri prealabile ntre producatori sau furnizori;

crearea de carteluri care sa-si mparta piata, astfel nct sa elimine concurenta dintre ele;

abuz al pozitiei dominante pe piata;

realizarea de fuziuni care distorsioneaza libera concurenta.

Baza legala a acestor prohibitii se regaseste n Tratatul de la Roma:art. 85 si 86 interzic orice ntelegeri ntre ntreprinderi, care ar afecta libera concurenta n interiorul pietei comune, cum ar fi:

mpartirea pietei, a canalelor de aprovizionare sau distributie;

aplicarea de conditii inegale la parteneri ce presteaza servicii echivalente;

conditionarea ncheierii de contracte de prestatii suplimentare ce nu au legatura cu obiectul contractelor;

impunerea de preturi sau alte conditii de comercializare neechitabile.

art. 90 interzice abuzul pozitiilor dominante detinute de unii operatori pe piata. Acestea se pot traduce fie n dictarea conditiilor de tranzactie, fie n mpiedicarea patrunderii altor competitori pe piata.

art.92 (1), articolul antisubventii interzice sprijinirea sub orice forma de catre stat sau din resursele statului a unor ntreprinderi sau a unor produse, conducnd astfel la ngradirea concurentei; n paragrafele 2 si 3, articolul numeste derogarile de la aceasta regula:

subventii pe durata limitata, acordate firmelor ce necesita restructurare;

subventii pentru privatizare;

subventii pentru sprijinirea unor regiuni ramase n urma din punct de vedere economic si social, cu grave probleme de somaj;

subventii orizontale pentru sprijinirea dezvoltarii-cercetarii.

Pentru atingerea celor doua obiective ale politicii concurentiale, functionarea economiei de piata si a pietei unice, trebuie ndeplinite doua conditii:qregulile de concurenta trebuie aplicate universal, att n ntreprinderile de stat, ct si al celor particulare; este de neconceput o piata integrata n care sa existe reguli diferite de concurenta ntre cele doua tipuri de ntreprinderi;

qautoritatea de implementare a regulilor concurentiale trebuie sa aiba capacitatea de a impune penalitati, constnd n amenzi suficient de mari, pentru a descuraja ncalcarea legii.

Tratatul de la Roma acorda puteri executive Comisiei Europene. Aceasta adopta, cu o majoritate de voturi, decizii cu valoare de lege n toate statele membre, rolul acestora din urma fiind numai consultativ. n implementarea acestei politici, exista o diviziune a muncii ntre Comisia Europeana si statele membre. Comisia se ocupa doar de concentrarile de mari dimensiuni, n care sunt implicate companii care si desfasoara o parte semnificativa din activitati pe teritoriul mai multor state din Uniunea Europeana. O parte importanta a politicii concurentiale este reprezentata de monitorizarea concentrarilor economice. n anul 1988, a fost propus un cod al fuziunilor, care, printre altele, schimba posibilitatea de actiune a Comisiei din a posteriori n a priori. Conform codului, Comisia trebuie sa dea un raspuns n privinta legalitatii unei fuziuni n doua luni de la notificarea acesteia, plus cel mult patru luni, cnd este nevoie de o ancheta mai laborioasa.Comisia are puteri largi de investigare, iar personalul ei poate face vizite inopinate la firme suspectate de ncalcarea liberei concurente, avnd acces la toate documentele acesteia. Firmele gasite vinovate de practici concurentiale ilegale pot primi amenzi de pna la 10% din fondurile lor (cea mai mare amenda a fost data n 1992, fiind n valoare de 75 milioane ECU). Firmele amendate pot face recurs la Curtea de Justitie, care poate decide reducerea amenzii. Confruntata cu un caz de ntelegere ntre firme, ntelegere suspecta de ncalcare a liberei concurente, Comisia Europeana are urmatoarele posibilitati:sa declare ntelegerea legala, prin decizie formala, ntruct n urma investigatiilor a rezultat ca nu distorsioneaza libera concurenta, sau are efecte sociale, de mediu etc., care contracareaza pierderea n termeni concurentiali;

sa dea o scrisoare de confort care permite ntelegerii operarea pe piata comunitara, ntruct sunt operatii fara un impact semnificativ, din punct de vedere legal, economic sau politic;

sa accepte operatiunea de ntelegere numai cu ndeplinirea anumitor conditii pentru a garanta respectarea liberei concurente;

sa declare ntelegerea ilegala.

Comisia poate ncepe o ancheta asupra unei firme/grup de firme, la cererea acestora (pentru a obtine aprobarea de operare), n urma unor plngeri depuse de terte parti sau din proprie initiativa.

INTELIGENTA CONCURENTIALA SI ACORDURILE EUROPENE

Prevederile legate de asigurarea liberei concurente sunt incluse si n tratatele ncheiate de Uniunea Europeana cu terte tari , n functie de volumul comertului dintre cele doua parti. Tratatele de asociere cu tarile Europei Centrale si de Est (TECE) prevad crearea, pe parcursul unei perioade de 10 ani a unei zone de comert liber pentru produsele industriale, precum si perspectiva acestor tari de a deveni membre ale Uniunii Europene. De aceea, ele includ articole despre libera concurenta, compatibile cu cele existente n legislatia U.E. n domeniu. n Acordul European, semnat la data de 1 februarie 1993 ntre Romnia si Comunitatea Europeana, n domeniul concurentei se prevede:ajustarea progresiva a monopolurilor de stat cu caracter comercial, astfel nct cel mai trziu de la 1 ianuarie 1998 sa nu mai existe discriminari ntre agentii economici romni si cei din Uniunea Europeana, cu privire la conditiile de aprovizionare si distribuire a marfurilor (art. 33);

interzicerea oricaror ntelegeri sau practici concertate ntre ntreprinderi, care pot anula, restrnge sau distorsiona concurenta; mpiedicarea exploatarii abuzive de catre una sau mai multe ntreprinderi a unor pozitii dominante de monopol pe piata; interzicerea oricarui ajutor public, care, favoriznd anumite ntreprinderi sau sectoare economice, distorsioneaza sau ameninta sa distorsioneze concurenta (art. 64);

asigurarea ca ntreprinderile de stat sau cele ce se bucura de drepturi speciale sau exclusive functioneaza de o maniera care sa nu distorsioneze concurenta si sa nu introduca discriminari ntre operatorii economici romni si cei comunitari (art. 66).

Prin Acordul European, partile se obliga la completa transparenta n privinta politicii de subventionare de stat, printre altele raportnd anual celeilalte parti suma totala a subventiilor de stat, putnd furniza la cerere si informatii privind diferite scheme de subventionare sau cazuri individuale. Definirea regulilor de implementare a politicii concurentiale n domeniul subventiilor de stat constituie una din prioritatile cooperarii economice dintre Romnia si Uniunea Europeana. Tarile Europei Centrale si de Est (TECE) sunt obligate sa preia principiile politicii comunitare, dar si pot crea structurile de monitorizare si punere n aplicare a acelora care sunt cele mai potrivite lor.Cartea Alba pentru integrarea TECE n Piata Unica a U.E. prevede necesitatea existentei si functionarii unei politici concurentiale n aceste tari pentru ca ele sa poata participa la Piata Unica. Ea se concentreaza pe cele patru componente ale politicii: abuzul pozitiei dominante pe piata, fuzionarile, subventiile de stat si monopolurile sau drepturile speciale, identificnd n fiecare din aceste componente masurile de prima etapa si cele din etapa a doua ce trebuie implementate de tarile asociate.Aplicarea de catre tarile candidate la Uniunea Europeana a unei politici concurentiale compatibile cu cea a U.E. poate avea efecte benefice asupra economiilor n tranzitie ale acestor tari. O politica concurentiala consecventa este un sprijin substantial adus stabilizarii macroeconomice.