Untitled

Democraie antic, democraie modern, in Alexandru Mamina, ed., Capitalism si democraie. Principii, Structuri, Evoluie, Trgovite 2013, pp. 39-54.Am reluat n mod deliberat aici titlul unui volum datorat lui Moses I. Finley, Democracy Ancient and Modern1 - o carte care are nu numai o posteritate impresionant, ci si o istorie aparte. ntr-adevr, volumul reunete textul conferinelor pe care Finley le-a susinut n SUA n 1974 la Universitatea Rutgers, cu prilejul ntoarcerii sale, asemeni lui Ulise - care i-a fost erou nt-o alt carte celebr. ntors ca oaspete n patria care l exilase i n universitatea de unde fusese dat afar n febra McCarthyst a anilor 50, Finley a oferit o lecie de neuitat prin confruntarea, atent si nuanat, dintre democraia antic pe care o studiase cu strlucire toat viaa, i democraia modern, cu deosebire cea american, ale crei beneficii incontestabile, dar i limite, mai mult sau mai puin trectoare, i condiionaser existena.Nici Finley, nici elevii si, nu puini, din marile universiti anglo-saxone, nu privesc ca pe un raport simplu cel care ne preocup aici - raportul dintre capitalism i democraie, spre deosebire de vulgata att de prezent n aciunea politic i civic a anilor 90, cnd sfritul istoriei clamat de Francis Fukuyama era simplist evacuat n ecuaia capitalism= democraie, mult prea asemntoare cu cea a lui Lenin - socialism = electrificare + puterea sovietelor - pentru a fi convingtoare. Ne amintim, desigur - eu oricum mi amintesc prea bine, fie c e vorba de NATO sau de UE, de Consiliul Europei sau de multitudinea de ONG-uri care inund estul Europei, ncepnd cu primele luni ale lui 1990, pentru a susine aici dificila construcie democratic - mantra occidental, care conjug neobosit motivul respectrii drepturilor omului i al alegerilor libere, indisolubil legate de tema economiei libere de pia. Fr ndoial, acest binom fundamental al democraiei este de neocolit cnd e luat drept condiie necesar a unei democraii moderne. Ceea ce ns nu apare cu eviden n ochii acestor generoi promotori venii din lumea liber este faptul c aciunea acestor principii - aciunea principiilor ndeobte - nu este automat: ea nu e si condiia suficient a modernitii. Economia de pia nu genereaz de la sine democraia, zi de zi, ceas de ceas i n proporie de mas, ca s-l parafrazm iari pe Lenin. Democraia poate fi incipient, ovielnic, poate fi chiar mimat: capitalismul poate fi i el adevrat sau, ca s citez alt clasic, capitalism de cumetrie; instituirea la nivel formal a legilor i mecanismelor pluripartidismului, chiar a statului de drept i a legislaiei care l exprim, le permite, dar nu le garanteaz i funcionarea corect. Pe scurt, legtura dintre capitalism i democraie nu este o legtur imediat de caracter cauzal. 11n 1952, cnd se declaneaz al doilea val de isterie McCarthyst, M. I. Finley era un specialist recunoscut, care predase la Universitatea Columbia de la New York i devenise apoi profesor la Universitatea Rutgers, New Jersey. n ciuda acestei solide reputaii, el este acuzat de simpatii comuniste din pricina colaborrii cu membrii colii de la Frankfurt i cu Karl Polanyi; n 1954, convocat de comisia de anchet, refuz s rspund i i pierde postul. Cum n SUA toate cile preau a-i fi nchise, emigreaz n Marea Britanie i devine profesor la Jesus College de la Cambridge, unde va funciona pn la sfritul vieii, devenind chiar baronet al Regatului Unit. V. i Ian Morris, "Foreword [to the updated edition]," The Ancient Economy by Moses I. Finley. Berkeley; Los Angeles; London: University of California Press, 1999 (paperback, pp. ix-xxxvi; M. Nafissi, "Class, embeddedness, and the modernity of ancient Athens," Comparative Studies in Society and History, Vol. 46, Issue 2. (2004), pp. 378-410.

Eu m-am ocupat ntreaga viat adult de studiul democraiei antice. Desigur, muli politologi, mai ales cei de formaie recent, nu sunt de prere c democraia antic ar fi relevant pentru democraia contemporan. mpotriva lor, si mpreun cu Finley si cu civa mcar dintre succesorii lui - m gndesc nainte de toate la Josiah Ober2 - nu am ncetat s consider c democraia antic este relevant pentru studiul formelor ulterioare de democraie, cu condiia ns de a fi analizat ca experien istoric, nu ca model.Pornind de la acest principiu fundamental de metod, ncep prin a constata c primele regimuri democratice au aprut n Antichitate, cnd nu exista nici umbr de capitalism. Putem deduce de aici c democraia poate exista si fr capitalism. Pe de alt parte, nu putem nega existena raporturilor economice capitaliste n regimuri nedemocratice, de la Germania nazist la Argentina lui Pinochet. Problema este totusi aceea de a sti dac n atare regimuri exist cu adevrat o economie liber de pia, sau doar o economie de pia, controlat, cel puin in potentia, de factorul politic sau si mai bine - politico- militar. Decurge de aici c, dincolo de nceputurile sale n regimuri monarhice, si dincolo de accidente de parcurs semnificative, ca acelea pe care le-am citat mai sus, capitalismul are nevoie de o sup germinativ democratic pentru a se dezvolta liber.n ultim instan, experiena antic are, ntre altele, capacitatea de a deschide calea spre a nelege relaia dintre capitalism si democraie: n Grecia secolului al V-lea a.Chr., evident c nu exista, cum spuneam, nici o form, orict de incipient, de capitalism. Dar - asemeni capitalismului, care se va construi abia peste milenii - si democraia greac s-a construit pe temeiul unor societi de proprietari liberi, stpnind pe deplin principalele mijloace de producie - n acest caz pmntul, precum si uneltele, fie ele ale agricultorului sau ale meterilor cu specializri din ce n ce mai sofisticate; acesti proprietari, spre deosebire de marea majoritate a omologilor lor din societile Orientului, erau liberi s-si foloseasc bunurile n mod liber - deineau, cum vor spune romanii, ius utendi et abutendi, inclusiv dreptul de a lsa mostenire aceste bunuri. Acesti membri liberi ai societilor politice antice sunt cetenii cetilor democratice. Membri de drept ai adunrii poporului, demos, care are drept de decizie suveran n toate chestiunile de interes public, ei si manifest n mod liber, prin vot direct, voina n legtur cu cele mai importante probleme ale cetii, de la aprovizionarea cu grne la declararea unui rzboi, de la instituirea unor noi culte la alegerea anual a magistrailor. Atena secolului al V-lea a.Chr. este cel mai bine cunoscut exemplu de democraie direct. O societate ndeajuns de numeroas pentru a nu funciona, ca majoritatea cetilor grecesti, pe principiul familiaritii tuturor - ceea ce n literatura anglo-saxon, de la Finley ncoace, se numeste a face-to-face society - relativ complex (n linii generale alfabetizat, stratificat social) si cu totul autonom si independent politic3.Democraia, ca si capitalismul, se ntemeiaz asadar pe proprietatea pe deplin liber de constrngeri, cea pe care o definim ca proprietate privat asupra principalelor2J. Ober, Democratic Athens as an Experimental System: History and the Project of Political Theory.Princeton/Stanford Working Papers in Classics, Version 1.0, November 2005; Id,, Mass and Elite in Democratic Athens: Rhetoric, Ideology, and the Power of the People. Princeton 1991; Id., Democracy and Knowledge: Innovation and Learning in Classical Athens. Princeton University Press, 2010.; Political Dissent in Democratic Athens: Intellectual Critics of Popular Rule. Princeton University Press, 2011.; iv. si d. si Ch. Hedrick. Demokratia: A Conversation on Democracies, Ancient and Modern. Princeton University Press, 19963Ober, Democratic Athens, cit. supra.

mijloace de producie. Aceast calitate de proprietar este cea care asigur pe de-o parte demnitatea insului n calitate de cetean, pe de alta - libera circulaie a bunurilor, fr de care nu poate exista capitalism. Aceasta este, n opinia mea, relaia dintre democraie si capitalism - o relaie mediat de proprietatea privat, condiie necesar a ambelor structuri la care ne referim aici.nafara unei reele de condiionri din sfera reprezentrilor, a habitus - urilor sociale, a comportamentelor si imaginarului socio-politic, nici capitalismul, nici democraia nu devin n mod spontan mecanisme efective ale dezvoltrii. n fapt, teza lui Lenin despre proprietatea rural rneasc care ar genera spontan, zi de zi, ceas de ceas si n proporie de mas capitalism, reprezint o extrapolare de netolerat ntr-o metodologie corect, si care a servit unui scop exclusiv propagandistic - acela de a justifica politicile criminale de spoliere si de distrugere fizic a rnimii, mai nti n Rusia Sovietic, apoi n acele regimuri de dictatur a proletariatului care au imitat pn la auto-distrugere modelul sovietic al deculacizrii, din Romnia lui Dej pn n Campuchia lui Pol Pot.*Cultura romn modern din sec. XIX a fost n genere nclinat, mai mult sau mai puin formal, s susin valorile democraiei - desigur, de fiecare dat n limitele pe care le definea imaginarul politic al vremii si opiunea fiecrui autor: n limitele parlamentarismului cenzitar, care este singura form de democraie pe care lumea democratic o cunoaste nainte de Primul rzboi mondial, si nfisnd-o cu ironie musctoare n cazul lui Caragiale, cu o privire lucid din partea majoritii rurale la Creang, cu sever analiz critic si din partea unui conservator la Titu Maiorescu, si din cea a primilor socialisti, ca Gherea. Capitalismul ns este rareori asumat, nu ndeajuns analizat - poate cu excepia lui tefan Zeletin - si aproape ntotdeauna nfisat n culorile cele mai defavorabile. Perioada interbelic nu corecteaz aceast viziune integral negativ asupra societii capitaliste, ba mai mult, i adaug, n zonele cele mai active ale dezbaterii publice, ceea ce as numi lepdarea de democraie. C aceasta este negat explicit n ideologiile extremei drepte, sau implicit n ideologia comunist, rezultatul e acelasi. Votul universal, consfinit de Constituia din 1923, nu a corectat aceast devalorizare a democraiei parlamentare, dimpotriv.Asa nct, atunci cnd democraia a fost abolit, mai nti de regimul autoritar al lui Carol al II-lea, apoi de dictatura legionar, n fine - de dictatura antonescian, nici mcar partidele politice nu au rezistat ntr-o msur semnificativ, iar societatea civil a rmas amorf si divizat, dar n cel mai bun caz indiferent. Intelectualii de frunte au participat cu un oportunism dezolant la legitimarea acestei destructurri nedemocratice4; cele cteva excepii sunt cu att mai demne de laud. E de prisos s adaug c aceste turbulene politice nu au afectat principiile fondatoare ale capitalismului si proprietii private, chiar dac n fapt deportrile si confiscrile de bunuri au fcut numeroase victime att n rndul cetenilor romni de origine evreiasc din Vechiul Regat, la care s-au adugat si evreii, si romnii din nordul Transilvaniei.5Fapt e c scurta si fragila revenire la normalitate din anii imediat urmtori Armistiiului nu a mai putut aduce o consolidare a democraiei, dar a asistat n schimb la4 V. acum si Lucian Boia, Capcanele istoriei. Elita intelectual romneasc ntre 1930 i 1950, Bucureti 2011.

nceputul unei destructurri de fond, nu doar a capitalismului, ci de-a dreptul a proprietii private. Proprietatea funciar este prima victim a acestei destructurri masive, urmat de lovitura de moarte pe care o sufer capitalul financiar odat cu asa-zisa stabilizare a monedei. Instaurarea deplin a puterii comuniste la 30 decembrie1947 este urmat aproape imediat, la 11 iunie 1948, de marea naionalizare, care desfiineaz de iure si de facto capitalismul n Romnia. Culmea e c aceast anihilare a unei dificile progresii de aproape un secol se face n numele unei asa-zise democraii revendicate istoric, de vreme ce data aleas de autriti proclam explicit continuarea cu alte mijloace a revoluiei - culmea, burgheze! - de la 1848: centenarul Proclamaiei de la Islaz transpune n practic concluziile Congresului V al PCR, care formula pentru prima dat teza desvrsirii obiectivelor pasoptiste de ctre avagarda proletariatului, Partidul Comunist.E imposibil de determinat n ce msur aceste echivalene factice erau convingtoare chiar pentru emitenii lor, ca s nu mai vorbim de destinatari. Fapt e ns c instaurarea regimului represiv - de o slbticie fr termen de comparaie n ntreaga istorie a Romniei - distorsioneaz chiar si msuri care s-ar fi nscris, prin natura lor, ntr-o reformare democratic, cum ar fi dreptul complet de vot acordat femeilor5. Falsificarea sistematic a principiilor democraiei reprezentative - de la Constituie la mimarea votului, absolut ridicol ntr-un sistem monopartit, la mascarada legiferrii de ctre o Adunare Naional a unanimitilor perpetue - a anihilat n vaa public nsesi valorile fondatoare ale democraiei.Dup 42 de ani de la instaurarea deplin a regimului comunist, acesta avea s se prbuseasc n decembrie 1989. Este cu att mai semnificativ faptul c - poate si sub influena revoluiilor de catifea contemporane, dar mai ales datorit memoriei colective persistente si unui cult subteran al Romniei interbelice, cu instituiile ei si cu valorile ei,- revoluia din 1989 s-a petrecut integral sub semnul revendicrii democraiei: lozincile negative - Jos Ceausescu mai nti, apoi tot mai sonor Jos Comunismul au fost mereu nsoite de sloganul generic Libertate, dar si de cel specific, alegeri libere6, ba chiar si de un program politic clar articulat, susinut de revoluionarii de la Timioara n frunte cu Lorin Fortuna, program n centrul cruia se afla revendicarea reinstaurrii democraiei n formele ei cele mai moderne.n schimb, revendicarea capitalismului ca atare nu s-a fcut auzit. n timpul primelor luni de dup revoluie, politicul a dominat imaginarul societii romnesti, n vreme ce primele privatizri se fceau aproape n secret, si n beneficiul exclusiv al celor iniiai. Chiar si ceva mai trziu, nu capitalismul este cel care ocup spaiul discursiv, ci pe de-o parte formularea lui pudic, economia funcional/social de pia , iar pe de alt parte, problema restituirii proprietilor expropriate - o chestiune care depseste cu mult limitele unei probleme socio-economice, avnd conotaii politice, morale, de psihologie individual si colectiv, implicnd un ntreg imaginar identitar att de partea celor care sperau s-si reprimeasc bunurile materiale si simbolice, ct si din partea celor care nu voiau s le restituie cu niciun pre.5 Mai pe larg la Zoe Petre, Promovarea femeii sau despre destructurarea sexului feminin, in L. Boia, ed. Mitologii comuniste, Bucureti 1995, pp. 21-35.6 V si Zoe Petre, Un imaginar care ateapt s fie descifrat si Jos comunismul , n Catherine Durandin i Zoe Petre, Romnia post 1989, Iai 2011, pp. 105 - 111.

Absenta vreme de decenii a proprietii private libere a fost una dintre marile piedici n calea construciei democratice n Romnia, poate mai mult dect n celelalte state ex-comuniste cu excepia spaiului sovietic. E probabil, ntr-adevr, c n Romnia elita conductoare comunist a urmat n cel mai nalt grad modelul sovietic, desfiinnd, practic, ntreaga economie privat. Consecinele acestei distrugeri n economie sunt dintre cele mai evidente sechele ale perioadei comuniste, de la absena, aproape un deceniu, a infrastructurii bancare, esenial pentru dezvoltarea economic n capitalism, la absena unei clase de manageri. Regret c termenul echivalent, de mult ncetenit n limba romn, gestionar, are sensul aproape peiorativ de responsabil de Alimentar goal de mrfuri, dar aceast notabil restricie de sens spune exact ce vreau s spun, anume c nu au existat de fapt, n Romnia post-comunist, persoane calificate s administreze profitabil si corect o ntreprindere privat. Acestor carene li s-a adugat ignorana aproape complet n legtur cu practicile uzuale ntr-o economie de pia, inclusiv n legtur cu etica acestei lumi capitaliste - de pild, n legtur cu contractul, care, n Occident, e o piatr unghiular nu doar a capitalismului, ci si a relaiilor din societate, cel puin ncepnd din sec. XVI, si care, la noi, a redevenit o tocmeal personalizat, asa cum fusese pn spre finele sec. XIX.S-au adugat, dup vremi, valurile succesive de urbanizare, n care se poate observa cum rude, consteni, colegi de atelier, etc., s-au adus unii pe ceilali la oras, n activul de partid sau n Securitate : Ceausescu a consolidat aceast tendin, populnd activul de partid, ministerele si direciile ntreprinderilor cu tot felul de neamuri, unele din Olt, altele din Arges, dinspre nevast, si exemplul lui a fost urmat n mas: o prosopografie a perioadei comuniste ar fi un excelent instrument de analiz socio-istoric.Penuria accentuat a ultimei decade ceausiste a generalizat relaiile de schimb n natur, n care raporturile de nrudire, cunotinele, neamurile, jucau un rol esenial, nu doar pentru familia de muncitori sau mruni funcionari de la oras care fcea periodic expediii la prini, la ar, ca s cumpere ou sau un porc de Crciun. La nivelul conducerii superioare funciona probabil acelasi sistem de cooptri, de vreme ce gsim attea personaje provenind din comune apropiate. Cnd capitalismul a venit peste aceast ncrengtur, ea s-a pietrificat.Propaganda abject anti-capitalist a primilor ani de dup revoluie a participat din plin la acest proces, cu att mai interesant teoretic si mai pgubitor practic cu ct era acompaniat subteran de metamorfoza nomenclaturii n clas capitalist predatoare. Absena unei birocraii eficiente si capabile s organizeze administraia n folosul celor administrai, si nu n folosul Leviathanului-Stat - si n propriul folos personal - dar si imaginarul colectiv modelat de 50 de ani de propagand anti-capitalist, care adaug ignoranei suspiciunea invidioas fa de orice reusit social, cu att mai acut cu ct e mai greu de neles pentru cei educai n simplismul generat de dominaia statului asupra ntregii economii, au ridicat muni de obstacole n calea acestei experiene fr precedent n istorie, anume reinventarea accelerat a instituiilor si practicilor economiei de pia ntr-o societate care, pre de mai bine de dou generaii, prsise, de voie si mai ales de nevoie, acest drum.Or, toate acestea afecteaz deopotriv funcionarea corect a economiei, stabilitatea social si imaginarul colectiv. Cunosc multe persoane care funcioneaz ct se poate de corect n termeni capitalisti, obinnd profituri decente - nu tunuri - fr s lucreze cu statul (nu c nu ar vrea, dar statul continu s fie abuziv si ru platnic), fr s aib

protecie politic, dar care nu ajung mai niciodat s fie eroi de telenovele. Celebriti mai mult sau mai puin penale ne sunt prezentate drept capitaliti, cnd de fapt e vorba de escroci. n perfect continuitate cu propaganda anti-capitalist din vremea comunismului - nu am dect s invoc dealtfel filmele romneti pe care cu obstinaie le programeaz toate posturile comerciale - aceste figuri compromit i capitalismul, i democraia - perceput mai ales ca laxism - pentru c aceia care le promoveaz doresc s compromit capitalismul real n favoarea capitalismului de cumetrie sau mai bine zis de perestroik.Capitalismul era prezentat n discursul public al beneficiarilor revoluiei drept principalul duman, sau, mai blnd, dar i mai eficace, drept calea ce NU trebuie urmat, n acelai timp i sub acelai aspect, ca s zic aa, n care exact aceast categorie se precipita cu elan ctre acumularea primitiv de capital. Dimpotriv, democraia era clamat de toat lumea, chiar i de partidele i liderii extremiti, drept valoare suprem, dar se confrunta cu piedici dintre cele mai violente, n frunte cu cu oprimarea opoziiei politice i cu refuzul de fond al pluripartidismului, mergnd pn la mineriade, precum i cu ncercri sistematice de ngrdire a drepturilor cetenilor romni din etnii minoritare, ajungnd pn la confruntrile violente de la Trgu Mure n martie 1990. Nomenclatura de toate vrstele se dovedea feroce n refuzul ei de a mpri i proprietatea privat ca baz a dezvoltrii capitaliste, i accesul democratic la gestionarea resurselor i la exerciiul puterii politice.O cotitur radical n acest peisaj s-a petrecut n 1996, cnd alegerile - mai libere ca oricnd pn atunci - au pus capt monopolului puterii exercitate de elita tradiional a regimului anterior. Cei patru ani ai administraiei Constantinescu au fost un punct de cotitur ireversibil n istoria recent a Romniei, i au reorientat durabil i economia, i75575societatea romneasc, pregtind pe plan intern i extern ndeplinirea programului inaugural al Romniei moderne prin integrarea european i euro-atlantic a rii. Anii care au urmat nu au mai avut cum - probabli nici de ce - s ntoarc acest proces din drum, astfel c anii 2001-2008 au consolidat i economia privat, i instituiile i practicile democratice.Iniial, criza global prea s nu poat afecta structurile de profunzime ale unei Romnii integrate i n NATO, i n UE. Intrat trziu i nc superficial n universul speculaiilor financiare, economia romneasc putea fi, ce-i drept, afectat de criza partenerilor si de schimburi din Europa, dar ar fi putut s se reorienteze relativ rapid spre alte piee, s-i desvolte potenialul de furnizor de energie, s accelereze procesul - mult prea lent oricum - de modernizare a agriculturii. Din nefericire, guvernarea primilor ani de criz a ales drumul contrar, proclamnd austeritatea - rmas declarativ - i practicnd risipa ntr-o msur care depea chiar i cele mai blamabile practici anterioare. Tr-grpi, s-a ajuns, dup un an de ndatorare utilizat exclusiv pentru mituirea electoratului, la realegerea preedintelui Bsescu pentru un al doilea mandat i la instituirea unui guvern aproape monocolor, dominat oricum de partidul girat de preedinte, PDL. Aici a nceput o ofensiv fr precedent mpotriva democraiei, n numele unui capitalism fr frontiere. Aceasta e o istorie care va trebui s fie scris, examinnd att practicile discursive ct i comportamentele reprezentanilor ei de toate rangurile, pentru c este nu doar un episod de istorie local, ci i o paradigm a derivelor care amenin societile democratice pe timp de criz - i nu numai.

Actuala criz pune mari probleme capitalismului - mai ales celui speculativ, dar nu numai - oriunde ar fi el. Cred c, pretutindeni, si practicile si etica dezvoltrii capitaliste vor trebui s fie regndite, dar e greu de stiut ct va dura acest proces, pe care l-as dori accelerat mai ales fiindc, asa cum am observat direct n ultimii ani, situaia de criz economic global agraveaz dramatic riscurile pe care le suport tot mai greu democraia pretutindeni n lume. Dac privim, de exemplu, la procesul electoral american, n care se confrunt tot mai acut partizanii unui curent democratic mpins tot mai spre stnga de curentul opus, republican, care a ajuns s ocupe extrema conservatoare, lsnd centrul de izbeliste; dac, depsind frustrrile legitime pe care le0a suscitat n vara acestui an neasteptata solidarizare a dreptei europene cu un regim politic care s-a bazat pe instituiile de for ale statului pentru a se mpotrivi voinei exprimate liber prin vot de o majoritate semnificativ a electoratului, privim ctre modul n care se organizeaz n realitate asa-zisa politic de austeritate, care echivaleaz de fapt cu transferul exclusiv al costurilor crizei - provocat exclusiv de capitalul financiar - asupra clasei de mijloc si a sracilor lumii bogate, dac nu chiar, ntr-o neasteptat reeditare a practicilor arhaice, prin transferul pagubelor asupra unor parteneri de mna a doua - scietile din sudul Europei, cele din fostul spaiu comunist, etc - n vreme ce profitul rmne concentrat la dispoziia unor minoriti privilegiate din nucleul dur al UE, cu beneficii marginale pentru noua burghezie comprador de la hotarele spaiului european.n ultim instan, admiratorii secolului lui Pericle au fost nevoii cumva s recunoasc faptul c democraia radical atenian se baza n mare msur pe excluderea multora de la privilegii - femei, sclavi, rezideni strini ; le e nc greu totusi s admit c o alt condiie necesar a democraiei antice este si exportul conflictelor sociale: Atena a nflorit si fiindc a transformat liga maritim, dintr-o alian de parteneri egali, ntr-un cvasi-imperiu, ale crui bunuri materiale si simbolice erau n mare msur absorbite de Atena si de cetenii ei. Dac n-ar fi dect s amintim c un mare numr de atenieni au55avut prilejul de a urca n rang si avere datorit confiscrii unei pri a proprietilor din teritoriul aliat drept pedeaps pentru ncercarea de prsire a ligii, sau c marile construcii de pe acropole au fost finanate, din iniiativa explicit a lui Pericle, din tributul pltit anual de ctre aliai pentru ntreinerea flotei. Sau, pur si simplu, c, asa cum scria Plutarh mai trziu, n toi cei 75 de ani n care a funcionat liga, atenienii sraci mobilizai ca vslasi au avut, an de an, ntreinerea complet cel puin vreme de opt luni pe an. Relaia biunivoc dintre proprietatea privat si democraie e departe de a fi o idil, dar rmne, cel puin pn acum, singura ecuaie care a oferit nu doar posibilitatea real a libertii si a egalitii de drepturi a ceteanului, ci si singura care a diminuat srcia att de puin prielnic democraiei. saracia ca niciodata altcandva in istorie.Chiar dac nu este si nu accept s fie o societate egalitar, societatea capitalist contemporan este singura societate care a reusit s asigure celor mai muli dintre membrii ei securitatea alimentar, ba chiar si participarea la beneficiile civilizaiei contemporane. Iar democraia de tip occidental poate fi, cum spunea Churchill, cel mai prost sistem politic cu excepia tuturor celorlalte, dar s-a dovedit si funcional, si rezilient. Am amintit de America McCarthyst, dar America a depsit si criza anilor 50, si criza Watergate, si a ajuns acum s aleag prin vot direct, egal si universal un presedinte afro-american. Regret c Sir Moses Finley, de prietenia cruia am avut privilegiul s m bucur, nu mai e printre noi. Marea Britanie a rezistat sirenelor de

extrem dreapt n anii premergtori ai celui de-al Doilea Rzboi Mondial, Spania, Portugalia si Grecia si-au revenit dup episoade semnificative de dictatur.Nu mai departe dect Romnia, a crei tradiie democratic rmne important, dar nu poate fi comparat nici cu cea britanic, nici cu cea american, si-a regsit cu adevrat vocaia democratic dup 60 de ani de regimuri opresive. Mai mult, chiar n acest an, cetenii ei au sezisat, mult dincolo de interese materiale directe, riscurile unei derive a democraiei pe care regimul Bsescu le aduce cu sine. ntr-o form mai mult sau mai puin elaborat, manifestanii din iarn au acuzat excesul de concentrare a puterii n mna unei singure persoane, nclcarea separaiei puterilor n stat, politica de darwinism social preconizat si chiar practicat de grupul de putere n fruntea cruia se situeaz presedintele Bsescu.Criza politic din vara lui 2012 a adus la suprafa esena profund anti-democratic a acestui regim, care a impus o soluie politic arbitrar prin utilizarea instituiilor de for si represiune - Servicii de Informaii, Parchet si DNA - legitimate de Curtea Constituional n actuala ei componen profund discutabil, mpotriva voinei populare clar exprimate prin referendum. Faptul c aceast soluie profund nedemocratic a fost totusi acceptat, chiar elogiat ca victorie a democraiei, de ctre unii lideri ai UE, nu e doar un accident de comunicare, ci semnul unui risc de deriv nedemocratic n state importante din UE. Efect al crizei, manifestare a unei atitudini latent nedemocratice, rezultant a complicitii dintre lumea marilor companii si a marii finane cu diferite oligarhii locale - criza politic din Romnia a depsit cu mult graniele Romniei si nu are cum fi minimizat la nivelul unui accident de parcurs ntr-un stat recent integrat n Uniune. Criza trimite, dimpotriv, la tensiuni mai mult sau mai puin vizibile, poate chiar la fisuri n nssi temelia construciei europene. Un beneficiu important al actualei crize ar putea fi tocmai acela de a evidenia aceste puncte de tensiune si de a nlesni o lucid corecie, care s aseze pe un nou plan relaia dintre democraie si capitalism.Abstract:Starting from the specific case of ancient democracies, we can conclude that democratic institutions did exist before, and without capitalism. On the other hand, in modern times, capitalism existed in dictatorships worldwide. Capitalism does not generate democracy, nor vice-versa, but the necessary condition for both capitalism and democracy is the private propriety.After the fall of the communist regimes in Europe, the first steps towards democracy were made through the first free elections. In Romania, the decisive steps both in restoing private property and the democratic institutions were made after the elections of 1996, which opened the vay to Romanias integration in NATO and EU.This two-fold progress is confronted with important risks as a consequence of the global crisis. Under the pressure of the austerity policies, in the last years we can observe a dangerous shrinking of the democratic practices and values, not only in Romania, but also in Europe, and in the US. The democratic values tend to be replaced by a socio-political darwinism which, in the name of the capitalist progress, contradicts bluntly the traditional European values, threatens the middle classes, and favorizes, against democracy, the empowerment of an oligarchic minority of corporate capitalists and obedient politicians.