Iulian Costache

Botanica I

Prefaţă la volumul I

Botanica este o disciplină fundamentală pentru ştiinţele

agricole moderne. Caracterul fundamental al botanicii

derivă din faptul că majoritatea specializărilor (Floricultura,

Viticultura, Pomicultura, Legumicultura, Fitotehnie,

Ameliorarea plantelor, Silvicultură etc.) au la bază noţiuni

de botanică. Necesitatea obţinerii unei productivităţi

vegetale cât mai mare şi de calitate superioară impune

cercetări ştiinţifice tot mai complexe. În acest sens

rezultatele ştiinţifice din domeniul botanicii, obţinute pe

baza utilizării tehnologiei moderne, vin să sprijine realizarea

acestui obiectiv din domeniul agricol şi horticol.

Materialul de faţă a fost conceput pe baza a câtorva criterii

şi anume: unitatea ecologică a plantelor cu mediul de viaţă;

prezentarea evolutivă a organismului vegetal, din punct de

vedere filogenetic şi ontogenetic; proporţionarea

materialului astfel încât să nu fie exagerat de voluminos

faţă de programa analitică a studenţilor.

Astfel, vol. I “Morfologia şi Anatomia plantelor”, prezintă

noţiunile de bază şi esenţiale în descrierea celulelor,

ţesuturilor, organelor vegetative şi reproducătoare

utilizându-se metoda morfologiei şi anatomiei comparate. În

acest fel s-a evidenţiat corelaţia dintre formă-structură şi

funcţie. Pentru documentarea noţiunilor discutate s-au dat

ca exemple cazurile tipice de specii de plante, cu preferinţă

specii de plante horticole.

Materialul botanic prezentat va servi studenţilor horticoli şi

biologi dar şi celor de la agricultură, ingineria mediului şi

silvicultură. În acelaşi timp materialul vine în ajutorul

tehnicienilor şi inginerilor care lucrează în domeniul agricol

şi horticol pentru asigurarea calificării corespunzătoare

cerinţelor actuale.

Aduc pe această cale mulţumiri D-nului Profesor Vasile

Ciocârlan şi D-nului Profesor Vasile Simeanu pentru

sugestiile valoroase aduse precum şi D-nului Profesor

Gheorghe Popescu, ca mentori în formarea mea

profesională.

Vom fi deschişi şi recunoscători la toate sugestiile şi

observaţiile ce ne vor fi aduse la cunoştiinţă, în urmă

consultării materialului, în vederea îmbunătăţirii conţinutului.

Autorul

7

CUPRINS INTRODUCERE 13

MORFOLOGIA ŞI ANATOMIA PLANTELOR NOXIUNI INTRODUCTIVE

19

I. NOXIUNI DE CITOLOGIE VEGETAL ; CELULA Defini Yii Tipuri de celule

Celula protocariot <

22

Celula eucariot < vegetal < Clasificare Organizare

25

Protoplasma Citoplasma

Hialoplasma

26

Peliculele hialoplasmatice 28 Organitele citoplasmatice

Reticulul endoplasmatic Ribozomii

29

Dictiozomii (Aparatul Golgi) Mitocondriile (Condriomul celular)

30

Plastidele (Plastidomul celular) 31 Sferozomii 32 Lizozomii 33 Microcorpii Microtubulii şi microfibrilele

34

8

Nucleul Organite locomotorii

Paraplasma Vacuomul celular

36

Incluziunile ergastice 37 Peretele celular 39

DIVIZIUNEA CELULAR ; Diviziunea direct < Diviziunea indirect <

56

Mitoza 57 Tipuri particulare ale mitozei Factorii care ac Yioneaz ă asupra mitozei Semnifica Yia biologic ă a mitozei

60

Meioza 61 Tipuri de meioz ă Semnifica Yia biologic ă a meiozei

64

II. NOXIUNI DE HISTOLOGIA VEGETAL ; XESUTURI VEGETALE Clasificare

69

Xesuturi meristematice (embrionare, formative, meristeme)

Clasificarea meristemelor

71 Meristeme primordiale Meristeme primare

Meristeme apicale

72

Meristeme laterale 73 Meristeme intercalare

Meristeme secundare 74

Xesuturi definitive (adulte) Xesuturi protectoare Xesuturile protectoare primare

75

Xesuturile protectoare secundare 78 Xesuturi parenchimatice (fundamentale, trofice) 79

Parenchimurile de absorb Yie Parenchimurile de asimila Yie

80

Parenchimurile de depozitare 81 Xesuturi conduc <toare

Xilemul 82

9

Floemul 84 Xesuturi mecanice

Colenchimul 85

Sclerenchimul 86 Structuri şi celule secretoare şi excretoare

Structuri secretoare 87

Celulele excretoare 89 Xesuturi speciale Xesuturile senzitive Xesuturile de separa Yie

90

III. ORGANOGRAFIA Tr<s<turi comune ale organelor plantelor

111 Consid eraYii filogenetice şi ontogenetice

A. ORGANE VEGETATIVE 1. R;D;CINA

Defini Yie, Func Yii

113

Morfologia r <d<cinii Zonele morfologice ale r <d<cinii

114

Tipuri morfologice de r <d<cini Rădăcini normale

115

Rădăcini metamorfozate 116 Ramificarea r <d<cinii Originea endogen < a radicelelor

118

Anatomia r <d<cinii Structura primar < a r<d<cinii

119

Structura secundar < normal < a r<d<cinii Îngro ş<ri secundare anormale ale r <d<cinilor c<rnoase

121

Întrebuin Y<rile r <d<cinilor 122

2. TULPINA Defini Yie Func Yii Originea filogenetic <ă şi dezvoltarea ontogenetic < a tulpinii

Morfologia tulpinii Sistemul caulinar sau l <starul

132

10

Mugurii Clasificarea mugurilor

133

Importan Ya practic ă a cunoa şterii mugurilor Ramificarea tulpinii

135

Tipuri de ramuri Clasificarea tulpinilor Tulpini supraterane

137

Tulpini subterane 141 Tulpini acvatice

Anatomia tulpinii 143

Structura primar < a tulpinii la dicotiledonate 144 Structura primar < a tulpinii la monocotiledonate 146 Trecerea fasciculelor conduc <toare din r <d<cin< în tulpin <

147

Structura secundar < a tulpinii 148 Stereomul tulpinii 149

3. FRUNZA Defini Yie Func Yii Originea filogenetic < Dezvoltarea ontogenetic <

173

Dispunerea frunzelor tinere în muguri 174

Tipuri de frunze în dezvoltarea ontogenetic ă la plante

176

Morfologia frunzelor Frunze simple

177

Frunze compuse 181 Nerva Yiunea frunzelor 182 Anexele frunzelor Filotaxia

183 184

Varia Yii privind forma, m <rimea şi dispozi Yia frunzelor pe tulpin <

186

Dimensiunile şi durata de via Y< a frunzelor Frunze metamorfozate

187

Anatomia frunzelor Structura laminei

188

Structura pe Yiolului C<derea frunzelor

192

11

Importan Ya practic < a frunzelor 193

B. ORGANE DE REPRODUCERE 1. GENERALIT;XI PRIVIND REPRODUCEREA

220

Reproducerea asexuat < (Agamogamia) Reproducerea vegetativ <

Reproducerea vegetativ ă natural ă

222

Reproducerea vegetativ ă artificial ă 224 Reproducerea asexuat < senso stricto

Reproducerea sexuat < 225 226

Alternan Ya de genera Yii la plante 228 Considera Yii privind reproducerea la Angiospermae faY< de Gymnospermae

230

2. FLOAREA LA ANGIOSPERMAE Considera Yii filogenetice

231

Caracteristici morfo -anatomice 232 Formule şi diagrame florale Inflorescen Yele

243 244

Clasificarea florilor dup < sexualitate 248 Anteza Polenizarea

250

Germinarea polenului şi cre şterea tubului polenic 253 Fecunda Yia la plante Abateri de la tipul general de fecunda Yie

254

3. S;MÂNXA Morfologia semin Yei

287

Anatomia semin Yei 288 Germina Yia semin Yelor 290

4. FRUCTUL Morfologia fructelor

298

Structura pericarp ului Clasificarea fructelor

299 300

I. Dialicarpice Monocarpice

301

Policarpice 303 II. Metacarpice 304 III. Gamocarpice

12

Eugamocarpice Monantocarpice

305

Cenocarpice 309 Mericarpice

Izocarpice 310

Diplocarpice Diseminarea

311

Importan Ya fructelor şi semin Yelor 314 BIBLIOGRAFIE 328

13

INTRODUCERE

Defini Yii generale

Progresul ştiinţei înregistrat în ultimul secol a generat apariţia şi dezvoltarea a o serie de ramuri în cadrul biologiei. Pentru a delimita clar aceste ramuri este necesar< o prezentare general< a acestora. Biologia este ştiinţa care se ocup< atât cu studiul tuturor organismelor vii, cât şi al entit<ţilor (viruşi, viroizi) şi al fenomenelor legate de acestea. Termenul a fost creat şi introdus în ştiinţ< de c<tre JEAN-BAPTISTE DE LAMARCK şi G. TREVIRANUS (1802) şi provine din cuvintele greceşti bios- viaţ< şi logos- ştiinţ<. Cele mai vechi cunoştinţe scrise din domeniul biologiei dateaz< de la ARISTOTELă şi TEOFRAST. Dintre personalit<ţile biologiei mondiale putem aminti pe G.L.L. DE

BUFFON, G. CUVIER, J.H. FABRE, ERNST HAECKEL, JEAN-BAPTISTE DE LAMARCK, CARL LINNÉ, CHARLES DARWIN, G.J. MENDEL, TH. SCHWANN, H. DE VRIES, ALFRED RUSSEL WALLACE, A. WEISMANN.

Biologia în România

Contribuţii remarcabile în domeniul biologiei au avut: GRIGORE ANTIPA, DIMITRIE BRÂNDZ;, ARISTIDE CARADJA, RADU CODREANU, CONSTANTIN MOTAŞ, EMIL RACOVIŢ;, DIMITRIE VOINOV, ALEXANDRU BORZA, FLORIAN PORCIUS, IULIU PRODAN.

Ramuri ale biologiei

Datorit< aprofund<rii cunoştinţelor din domeniul biologiei dup< inventarea microscopului de c<tre A. VAN LEEUWENHOEK la mijlocul secolului al XVII-a, în interiorul biologiei au început s< se formeze numeroase ramuri cu domenii de studiu bine definite. Având la baz< sistemul de clasificare al lumii vii în 5 regnuri, propus de R.H. WHITTAKER (1969), s-au schiţat ramurile biologice în funcţie de domeniile studiate (dup< ANCA SÂRBU 2003).

14

Categoria sistema tic <

studiat <

Regnul studiat

Domeniul de studiu

Ramura biologiei

Subramura biologiei

Subramura biologiei

1 2 3 4 5 6

Entitate (Biologie) - Virusuri Virusologia - -

Organisme

Regn Monera Bacterii şi alge albastre

Microbiologia - -

Regn Fungi Ciuperci Micologia - -

Regn Protista

Protozoare Protozoologia - -

Mixomicete şi Acrasiomicete

- - -

Alge Algologia - -

Regn Plantae Plante Botanica

Citologia vegetal< -

Anatomia vegetal< -

Fiziologia vegetal<

-

Embriologia vegetal<

-

Palinologia -

Filogenia vegetal<

-

Taxonomia vegetal<

-

Regn Animalia

Animale

Zoologia

Zoologia nevertebratelor

Entomologia

Zoologia vertebratelor

Ichtiologia

Herpetologia

Ornitologia

Mammologia sau Teriologia

Embriologia animal<

-

Hidrobiologia -

Fiziologia animal< -

Taxonomia animal<

-

Filogenia animal<

-

Anatomia Anatomia

comparat< a vertebratelor

-

15

Anatomia uman<

-

Histologia - -

Neurobioloiga - -

Etologia - -

Antropologia - -

Imunologia - -

- Genetica uman<

-

Ramuri ale biologiei care

studiaz< entit<ţi şi

organisme

- Genetica

Genetica general< -

Genetica populaţiilor -

Ramuri ale biologiei care

studiaz< organisme aparţinând mai multor

regnuri

Bacterii, ciuperci,

protozoare, plante, animale

Ecologia

Ecologia marin< -

Ecologia terestr< -

Paleontologia - -

Protozoare, animale

Parazitologia

Parazitologia general<

Helmintologia

Parazitologia medical< -

Ştiinţe de graniţ<

- - Biofizica - -

- - Biochimia - -

- - Bioacustica - -

- - Biogeografia - -

- - Biomatematica - -

BOTANICA (gr. botané- iarb<, plant<) este ştiinţa care studiaz<: alc<tuirea extern<ă şi structura intern< a plantelor, funcţiile, clasificarea, r<spândirea, modul cum se asociaz<ă şi utiliz<rile lor. Botanica, ca ramur< a biologiei, studiaz< plantele în detaliu pentru a fi corect cunoscute. Astfel, omul s< poat< interveni, prin tehnici corespunz<toare, în utilizarea lor f<r< a le perturba echilibrul lor populaţional. Dezvoltarea botanicii este rezultatul practicii exercitate de c<tre om, în nevoile sale de a cunoaşte natura înconjur<toare şi a o folosi: în alimentaţie, pentru îmbr<c<minte, în vindecarea unor boli, etc. Începând cu sec. al XX-lea, în concordanţ< cu

16

progresele ştiinţei, botanica s-a subdivizat în mai multe discipline, cu obiect şi metode de cercetare proprii. Morfologia plantelor (gr. morphe- form<; logie-) studiaz< forma organelor plantelor, folosind ochiul liber sau aparatele optice (lup<, microscop, etc). Acest studiu mai este cunoscut şi sub denumirea de Organografie. Anatomia plantelor (gr. ana- separat; tomos- t<iere) se ocup< cu studiul microscopic al structurii interne a organelor plantelor (cercetarea se face pe secţiuni transversale sau longitudinale). Anatomia plantelor este o disciplin< general< care se bazeaz< pe rezultatele studiilor efectuate la nivel celular, tot mai performante în ultimele decenii ca urmre a dezvolt<rii tehnologiei microscopice moderne. Astfel, s-au desprins ca discipline de sine st<t<toare, ultraspecializate: Citologia, Histologia, Embriologia. Citologia vegetal < (fr. cytologie, gr. kytos- celul<, logie- disciplin<, ştiinţ<, expunere ştiinţific< [< fr. -logie, it. -logia, cf. gr. -logia < logos - cuvânt, discurs) se ocup< cu studiul celulei. Histologia (gr. hystos- ţesut) se ocup< cu studiul ţesuturilor vegetale. Embriologia vegetal < (gr. embrion- embrion) cerceteaz< dezvoltarea embrionar< a plantelor, pornind de la zigot.

Fiziologia vegetal < (gr. physis- natur<, funcţie) studiaz< funcţiile vitale care se desf<şoar< în organismul vegetal: nutriYia, mişcarea, sensibilitatea, creşterea, dezvoltarea, etc. Genetica (gr. genesis- naştere, origine) se ocup< cu studiul eredit<ţii şi variabilit<ţii organismelor. Fitopatologia (gr. phyton- plant<; pathos- suferinţ<) cerceteaz< bolile plantelor şi raporturile dintre acestea şi agentul patogen. Sistematica plantelor (gr. latinizat: systema- sistem, mod de orânduire) se ocup< cu descrierea şi clasificarea plantelor. Ea are ca scop stabilirea ordinii naturale de apariţie şi evoluţie a acestora. În sistemul de clasificare elaborat trebuie s< se evidenţieze atât trecerea de la formele simple la cele complexe (evoluţia) cât şi descendenţa unora din altele (filogenia). Taxonomía (fr. taxonomie; gr. taxis- ordine, nomos- lege), este ştiinţa care are ca obiect stabilirea principiilor şi legilor de clasificare a organismelor vii. Ştiinţa legilor de clasificare; Studiul unei grupe de plante sau de animale privind descrierea şi clasificarea speciilor

17

Ecologia plantelor (gr. oikos- cas<, mediu) este o ştiinţ< biologic< interdisciplinar<, care se ocup< cu studiul complex al interrelaţiilor dintre plante şi mediul lor de viaţ<. Fitogeografia se contureaz< ca ştiinţ< începând cu 1805 (A.v. HUMBOLDT), având ca obiect de studiu distribuţia în spaţiu a unit<ţilor sistematice de plante (specii, genuri, familii, etc.) şi a comunit<ţilor vegetale, în funcţie de condiţiile de mediu. Geobotanica , termen introdus şi utilizat începând cu 1866 (RUPRECHT în Rusia şi GRISEBACH în Germania), este o ştiinţ< general< care se ocupa cu studiul învelişul vegetal şi al p<mântului şi al elementelor care-l alc<tuiesc, în leg<tur< indisolubil< cu mediul geografic. Studiul complex al plantelor la nivel populaţional s-a realizat începând de pe la mijlocul secolul al XIX-lea, cu o dezvoltare accentuat< în secolul al XX-lea, fapt care a determinat apariţia unei discipline noi, anume Fitocenologia sau Fitosociologia. Fitosociologia (Fitocenologie, de la gr. phyton-; coinos- împreun<), termen introdus de PACIOSKI în 1896 şi utilizat în prezent, se ocup< cu studiul complex al fitocenozelor: mod de formare, raporturile cu factorii abiotici şi biotici, clasificarea şi r<spândirea lor. Paleobotanica (gr. palaios- vechi) are ca obiect de studiu fosilele vegetale, constituind astfel un auxiliar al altor discipline botanice în special al filogeniei.

Discipline botanice cu caracter aplicativ

Acestea îşi au baza în Botanica general<ă şi s-au dezvoltat mai ales în ultimele decenii ale secolului al XX-lea. 1. Botanica pentru agricol < este disciplina care aprofundeaz< probleme teoretice privitoare la plantele agricole. 2. Botanica pentru horticol <, disciplin< în cadrul c<reia sunt aprofundate noţiunile teoretice despre plantele horticole. 3. Botanica pentru farmaceutic < se ocup< cu studiul plantelor de interes fitofarmaceutic. 4. Botanica pentru silvicultori (sau forestier<) are ca obiect de studiu plantele arborescente spontane şi cultivate, aflate în fondul forestier.

18

Metode de cercetare în botanic <

Scopul cercet<rilor îl constituie cunoaşterea plantelor sub aspectele care reies şi din definiţia botanicii ca ştiinţ< (morfologic şi anatomic, stabilirea legilor de creştere şi dezvoltare, fiziologic, sistematic, r<spândire, asocierea şi utiliz<rile plantelor). Cele mai des folosite sunt: observaYiaăşi experimentul. Observa Yia const< în investigarea anumitor elemente, a desf<şur<rii unor procese şi fenomene, f<r< a interveni asupra acestora. Aceasta se face cu ochiul liber, cu lupa sau microscopul. Observaţia trebuie s< fie exact<, complet<ă şi f<r< idei preconcepute. Experimentul verific<ă şi întregeşte observaţia. Prin experiment, cercet<torul intervine în desf<şurarea unor fenomene, modificând condiţiile de desf<şurare ale acestora. Aceste dou< metode stau la baza analizei datelor şi a fenomenelor, în urma c<reia, prin deducţii logice şi sinteza concluziilor teoretice, s< se g<seasc< soluţii aplicabile în practica agrobiologic< precum şi în îmbog<ţirea patrimoniului biologiei generale.

19

MORFOLOGIA ŞI ANATOMIA PLANTELOR NOXIUNI INTRODUCTIVE

Morfologia şi anatomia plantelor este o ştiinţ< fundamental< care st< la baza cunoaşterii celorlalte discipline (taxonomie, sistematic<, fiziologie, genetic<, fitosociologie, floricultur<, legumicultur<, pomicultur<, viticultur<, etc.). Noţiunile furnizate de aceast< parte a botanicii, ne ajut< s< înţelegem diversitatea structural< a plantelor, modul de evoluţie al ţesuturilor, influenţa condiţiilor de mediu asupra diverselor organe, interdependenţa mediu-funcţie-structur<. Pe de alt< parte, din punct de vedere aplicativ, cunoaşterea structurii organelor vegetale ne permite: - observarea modific<rilor survenite în urma aplic<rii diferitelor îngr<ş<minte organice şi minerale, erbicide, radiaţii, etc.; - obţinerea de soiuri valoroase din punct de vedere productiv; - identificarea poliploizilor; - punerea în valoare a utilit<ţii plantelor (alimentare, textile, aromatice, condimentare, tanante, tinctoriale, rezinifere, etc.).

Scurt istoric al dezvolt <rii cuno ştin Yelor de morfologie şi anatomie vegetal <

Înc< din antichitate (cu aproximativ 3000 de ani î.e.n.), preocuparea de baz< a botaniştilor era de a cunoaşte şi descrie speciile de plante, pentru cunoaşterea şi folosirea resurselor mediului înconjur<tor. Concepţia religioas< despre plante era preponderent<, în special la popoarele hinduse, mai puţin la greci unde era predominant< concepţia ştiinţific<. S-au remarcat, în acea perioad<, marii filosofi greci: ARISTOTEL (384-332 î.e.n.), THEOPHRAST (370-283 î.e.n.), etc. Descoperirea microscopului, pe la începutul secolului al XVII-lea, de c<tre olandezii ZACHARIAS ŞI HANS JANSSEN (tat<ă şi fiu), a

20

reprezentat premisele dezvolt<rii studiilor de anatomie a plantelor. Inventarea microscopului a permis fizicianul englez ROBERT

HOOKE (1667), dup< câteva perfecţion<ri (fig. 1), s< observe şi o secţiune prin scoarţa stejarului de plut< (Quercus suber). Cu aceast< ocazie, descoper< c< materia vegetal< este poroas<, discontinu<, ca o ţes<tur< de forma unui fagure de albine. Cavit<ţile observate la microscop sunt denumite celule (de la lat. cella- c<mar<, camer< mic<), termen consacrat ulterior în ştiinţa universal<. Celulele fiind moarte, f<r< conţinut, Hooke n-a putut observa decât peretele acestora. În cartea lui, MICROGRAPHIA (1667), Hooke schiţeaz< primul desen reprezentând celula. Mai târziu, prin 1671, MALPIGHIă şi GREW, pornind de la descoperirile lu Hooke, încep studiul structurii plantelor şi animalelor. Naturalistul olandez ANTOINE VAN LEEUWENHOEK (1673) descoper< microscopic globulele roşii, precum şi a altor organismelor unicelulare, izolate, autonome, inclusiv a microbilor, astfel punându-se bazele Citologiei ca ştiinţ<. Tot el, la începutul secolului al XVIII-lea, stabileşte structura tulpinii la Monocotiledonatae, publicând opera „Arcana Naturae” (1708). Un aport important la dezvoltarea morfologiei plantelor l-a avut GOETHE (1796) care a introdus pentru prima dat< termenul de “morfologie”, apoi a introdus în ştiinţ< termenul de “metamorfoz<” (în sensul de modificare ereditar<, profund<, a formei şi structurii unui organ, ca urmare a adapt<rii la îndeplinirea altor funcţii). De la Goethe a r<mas “Teoria foliară a florii” şi “Teoria vertebrală a craniului”. În anul 1833, ROBERT BRAUN descoper< nucleul în celula vegetal<. Elaborarea “Teoriei celulare” (1838), de c<tre doi biologi germani: botanistul MATTHIAS SCHLEIDEN (1804-1881) şi zoologul THEODOR SCHWANN (1810-1882), a reprezentat momentul cel mai important din istoria descoperirii celulei. Dup< 1875, STRASBURGER stabileşte originea celulelor, demonstrând c< o celul< provine din alt< celul< prin bipartiţie, pentru ca mai târziu, împreun< cu GUIGNARD, s< descrie mecanismul dublei fecundaţii. Secolul al XIX-lea contureaz< „Etapa darvinistă”, legat< de numele lui DARWINăşi concepţia care-i poart< numele, elaborat< şi prezentat< în cartea “Originea speciilor” (1859). Concepţia lui

21

Darwin, privind trasformarea şi evoluţia speciilor, a impulsionat cercet<rile de botanic<ă şi a dus la apariţia sistemelor natural-filogenetice. În aceast< etap<, anatomia a trecut prin câteva perioade:

- descriptiv< (static<, f<r< a preocupa rolul funcţional al acestora); - fiziologic< (corelarea structurii cu funcţia); - protoplasmatic< (preocuparea faţ< de substanţa vie din celul<); - ecologic<ăşi experimental< (axarea studiilor pe: plasticitatea ţesuturilor şi organelor, corelaţia structur<-factori de mediu, localizarea substanţelor utile în corpul plantelor, etc.).

Astfel se continu< perfecţionarea microscopului dar şi a tehnicilor şi metodelor de investigaţie, permiţând aducerea de noi contribuţii despre protoplasm<, la alge de c<tre THURETă şi BORNET (1878), la plantele superioare de c<tre TANGL (1879), KIENITZ-GERLOFF (1891), GARDINER (1898), STRASBURGER

(1901), etc. Treptat, prin perfecţionarea mijloacelor de investigaţie, în special a microscopiei electronice, s-a trecut de la citologia clasic< (a microscopului optic - cu limita superioar< de m<rire de 2.500 ori) la o citologie modern< (a microscopului electronic - fig. 2), care studiaz< constituenţii celulari la nivel de suborganite, macromoleculele din care sunt alc<tuite, precum şi interrelaţiile dintre acestea care constituie tocmai viaţa celular<. Etapa actual <, în dezvoltarea botanicii, se încadreaz< în revoluţia general< produs< în biologie, prin folosirea unor metode şi aparaturi moderne care abordeaz< diferite aspecte structurale la nivel celular, subcelular sau molecular, împingând limitele biologiei, mult, în domeniul biochimiei. Pe plan naţional, istoria poporului român îşi reg<seşte amprenta în dezvoltarea botanicii. La început a fost o botanic< popular<, empiric<, bazat< pe cunoştinţele dobândite, mai întâi, despre plantele alimentare şi apoi despre cele medicinale. Studiile de morfologie şi anatomie vegetal< au luat amploare dup< 1960, pe m<sur< ce dotarea laboratoarelor şi acumularea de cunoştinţe de specialitate s-a dezvoltat. În sec. al XIX-lea, o contribuţie deosebit< la dezvoltarea botanicii a avut-o apariţia gr<dinilor botanice: Iaşi (1856); Bucureşti (1860); Cluj (1872-1875); Craiova (1952).