Tulburările de comportament la copil şi adolescent

sunt caracterizate printr-un model repetitiv şi persistent de conduită în care sunt

încălcate drepturile de bază ale celorlalţi sau normele şi regulile principale

adecvate vârstei.

pot apărea în cadre diferite (acasă, la şcoală sau în comunitate) şi pot include:

diferite forme de agresivitate, comportament sfidător şi provocator, acte

distructive, absenteism şcolar, vagabondaj, recurgerea la minciună, intimidare şi

şantaj, furt sau înşelăciune. Comportamentele respective determină

disfuncţionalităţi sociale, şcolare sau profesionale.

evoluţia este variabilă: formele uşoare se ameliorează în timp, iar formele severe

tind să se cronicizeze. Debutul la vârstă mică, predominanţa comportamentului

agresiv şi actelor antisociale diverse în medii diferite indică un prognostic rezervat.

Opoziţionismul reprezintă refuzul autorităţii, în primul rând familiale, care apoi se generalizează

la nivelul altor forme de autoritate. Acest refuz al autorităţii generează conflicte permanente.

se caracterizează printr-un model durabil de comportament negativist, ostil şi refractar, dar fără a încălca sever normele sociale sau drepturile celorlalţi.

este ilustrat prin: pierderea calmului, discuţii în contradictoriu cu adulţii, înfruntări deschise, refuzul de a se conforma cererilor sau regulilor formulate de adulţi, acuze aduse altora pentru propriile greşeli.

poate fi o etapă normală în dezvoltare (în copilărie şi adolescenţă), în acest caz fiind de scurtă durată şi asemănător cu al altor copii de aceeaşi vârstă mentală.

apare: - mai frecvent în cazul copiilor educaţi într-un climat de nedreptate şi lipsă de respect

– în familiile în care nu există un echilibru între dragoste şi puniţie, familiile cu restricţii excesive, cu libertate excesivă sau în

familiile cu disensiuni în educaţia copilului. poate determina: scăderea stimei de sine, toleranţă redusă la frustrare,

dispoziţie depresivă, accese de furie şi afectarea performanţelor şcolare şi a relaţiilor cu colegii.

Agresivitatea

reprezintă tendinţa spre comportamente încărcate de reacţii brutale,

distructive şi de atac.

poate fi generată de stări emoţionale negative şi este asociată cu acestea

(în acest caz trebuie să se ţină cont de faptul că în spatele stărilor

emoţionale negative există o anumită stare de conflictualitate care

generează tensiune psihică);

pentru a reduce agresivitatea, trebuie rezolvat mai întâi conflictul care

conduce la o astfel de reacţie, în acest fel fiind redusă şi tensiunea psihică;

tipuri: - agresivitatea fizică

- agresivitatea verbală

Minciuna este o reacţie de afirmare neconformă cu adevărul. o persoană care minte are conştiinţa adevărului şi urmăreşte un scop sau

un avantaj. Minciuna poate fi - intenţională (urmăreşte obţinerea unor avantaje)

- un delict (copilul minte pentru a se răzbuna, pentru a denigra sau pentru a devaloriza pe cineva )

- poate fi expresia tendinţelor de autoapărare copilul poate minţi şi din dorinţa de a atrage atenţia sau pentru a imita

atitudini similare adulţilor. este asociată de obicei cu alte tulburări de comportament, mai ales cu furtul. este deosebit de importantă distincţia între minciună şi fabulaţia întâlnită la

vârste mici. minciuna trebuie izolată de tendinţa de transformare mitomanică, a cărei

cauză este insuficienta discriminare între realitate şi fantezie.

Furtul

este o tulburare de comportament care se structurează foarte repede în deprinderi la copii.

încep de la mici furtişaguri şi pot merge până la furturi selective, furturi prin efracţie spargere, tâlhărie.

există situaţii în care copilul nu are noţiunea valorii morale a actului (copiii sub 5-6 ani).

poate fi generat de cauze multiple: poate fi un comportament învăţat - copiii proveniţi din familii care se

ocupă cu furtul. din dorinţa de a se impune celor din jur, de a-şi asigura prestigiul, din dorinţa de posesiune. natură patologică

Fuga de la şcoalăCauze individuale: elevul nu face faţă cerinţelor prezintă un defect ce ţine de sănătatea somatică şi este etichetat de colegi;

Cauze care ţin de mediul şcolar: nivelul pretenţiilor faţă de rezultatele lui şcolare depăşeşte cu mult nivelul

dotării intelectuale a acestuia (elevul trăieşte un sentiment acut de insucces şi caută alt mediu de valorizare personală, de regulă extraşcolar);

personalitatea profesorilor; atitudinea agresivă a colegilor;

Cauze care ţin de mediul familial: devalorizarea conştientă a şcolii din partea părinţilor; grija excesivă a părinţilor pentru copii (părinţii au tendinţa de a creşte exagerat

dependenţa copiilor faţă de ei şi, drept consecinţă, aceştia nu se pot adapta cerinţelor şcolare);

transformarea şcolii într-o sursă de anxietate (copilul este pedepsit de părinţi pentru cel mai mic insucces).

Vagabondajul

este o atitudine deliberată de fugă faţă de mediul familial şi faţă de muncă.

copilul are conştiinţa întregii sale conduite. se caracterizează prin lipsa domiciliului (nu simte nevoia) şi săvârşirea

de acte antisociale. la şcolarul mic, vagabondajul poate apărea

- ca o reacţie de răzbunare fată de atitudinea sau pedeapsa nejustă,

- poate fi o atitudine deliberată cauzată de anumite stări de panică, anxietate, pe motivul unor insuccese şcolare

(evitarea pedepsei)

- poate apărea la şcolarii introvertiţi, sensibili, care suportă greu privaţiunile de orice tip.

Factori individuali (interni): Factori constituţionali - dependenţi de zestrea ereditară şi structura neuro-

psihică a copilului

- factorii ereditari nu acţionează direct, ci prin intermediul celor de mediu, care vor favoriza sau

nu exprimarea acestor potenţialităţi ereditare. Modificări accentuate ale vieţii afective şi ale voinţei:

- toleranţa foarte scăzută la frustrare,

- labilitate afectivă pronunţată,

- potenţial agresiv ridicat,

- indiferenţă afectivă (absenţa emoţiilor altruiste şi simpatetice); Unele particularităţi ale personalităţii în formare - atitudini negative, formate

sub influenţa unor factori defavorabili ai mediului.

Factori de ordin familial:A. Deficit de climat familial:

conflict frecvent între părinţi manifestat prin agresivitate verbală şi/sau fizică - poate determina anxietate, îngrijorare, frustrare care se pot exterioriza prin tulburări de comportament;

atmosferă familială tristă, închisă care generează pasivitate, neîncredere în viaţă;

influenţe educaţionale divergente (hiperprotecţie vs. hiperautoritate) şi/sau inconsecvenţă în corectarea comportamentului negativ al copilului.

- inconsecvenţa unui părinte în legătură cu propriile decizii - inconsecvenţa celor doi părinţi, care tratează diferit comportamentul

greşit al copilului şi se contrazic în privinţa măsurilor de corectare a acestuia.

- atunci când influenţele educative sunt divergente, este mult mai uşor pentru copil să-şi manipuleze părinţii. În astfel de situaţii, copilul va deţine prea multă putere în cadrul familiei.

- când unul dintre părinţi pedepseşte şi celălalt salvează, efectul este zero;

B. Deficit de structură familială: absenţa temporară a unuia sau a ambilor părinţi; despărţirea părinţilor (divorţul juridic sau emoţional); reconstituirea familiei din persoane divorţate cu copii rezultaţi din

căsătorii anterioare; implicarea abuzivă a celorlalţi membrii ai familiei extinse în viaţa familiei

nucleare;

Factori de ordin şcolar: Sub- şi supraaprecierea capacităţilor reale ale elevului

- când exigenţele profesorului faţă de un elev, considerat submediocru, sunt superficiale şi formale, învăţarea devine formală şi mecanică.

- nestimulat de către profesor, elevul va deveni tot mai pasiv şi indiferent în timpul orelor.

- de asemenea, dacă, nemulţumit de răspunsurile unui elev, profesorul îşi va exprima în mai multe rânduri neîncrederea în capacităţile acestuia, elevul respectiv va începe să se convingă tot mai mult de “adevărul” celor spuse de profesor.

Supraaprecierea poate conduce la încărcare intelectuală, elevul fiind nevoit să facă faţă unei disproporţii, de ordin intensiv şi calitativ, între sarcinile şi cerinţele care îi sunt puse în faţă şi propria rezistenţă nervoasă;

Dezacordul asupra motivelor conduitei elevului

- între profesor şi elev pot să apară dezacorduri importante cu privire la motivele reale care determină un anumit comportament al elevului

- acest dezacord şi protestul lăuntric pot conduce la apariţia sentimentului elevului că este victima unei nedreptăţi sau a unei neînţelegeri, precum şi a convingerii sale că pedeapsa la care a fost supus este nemeritată.

- adesea, văzând că nu este înţeles, elevul poate să se închidă în sine şi să refuze să dea explicaţii.

- dacă asemenea cazuri se repetă, apare opoziţionismul, în virtutea căruia elevul, chiar dacă înţelege bine şi poate să facă ceea ce îi cere profesorul, nu-şi însuşeşte această cerinţă şi se încăpăţânează să nu o ducă la îndeplinire.

- în aceste cazuri, contactul dintre profesor şi elev se întrerupe, iar înţelegerea reciprocă dispare.

Conflictele în cadrul clasei de elevi

- apariţia unor tendinţe centrifugale şi a unor stări de tensiune între

elevii clasei poate să conducă la crearea unor subgrupuri cu caracter închis

care nu comunică decât în cadrul lor strâmt şi care se izolează de restul

clasei.

- aceste grupuri pot cultiva preocupări şi atitudini negative faţă de

ceilalţi.

Măsuri psihopedagogice privind prevenţia şi ameliorarea tulburărilor de comportament

Cunoaşterea cauzelor reale ale diferitelor tulburări comportamentale

prin individualizarea relaţiei cu elevul în cauză;

Crearea în mediul şcolar a unui climat socio-afectiv nutritiv şi

securizant;

Evitarea etichetărilor negative;

Negocierea cu elevii a regulilor şcolare;

Întărirea pozitivă a comportamentelor dezirabile;

Raportarea sarcinilor didactice la posibilităţile de soluţionare ale

elevilor;

Realizarea parteneriatului şcoală-familie-specialişti în domeniul psiho-

pedagogic

Măsuri psihopedagogice privind prevenţia şi ameliorarea tulburărilor de comportament Cunoaşterea cauzelor reale ale diferitelor tulburări

comportamentale prin individualizarea relaţiei cu elevul în cauză

profesorul trebuie să încerce să afle ce se ascunde în spatele acestor comportamente.

de exemplu, un adolescent agresiv poate fi o persoană anxioasă, marcată de eşecuri şcolare şi sociale care îi afectează stima de sine şi care provine, de cele mai multe ori, dintr-un mediu familial conflictual.

opoziţionismul poate exprima un conflict interior puternic, instalarea unei stări emoţionale negative (tristeţe, supărare pe adult).

furtul banilor de acasă şi orientarea exclusivă pe satisfacerea nevoilor materiale pot arăta dezacordul faţă de “demisia” părinţilor (neimplicarea emoţională a acestora sau plecarea temporară de acasă)

Măsuri psihopedagogice privind prevenţia şi ameliorarea tulburărilor de comportament Crearea în mediul şcolar a unui climat socio-afectiv nutritiv şi securizant care să

stimuleze comunicarea între elevi şi între profesor şi elevi, să stimuleze stima de sine a elevilor;

Evitarea etichetărilor negative.

- de foarte multe ori cuvintele nu doar denumesc o realitate, ci o şi creează, adică o afirmaţie odată făcută tinde să-şi confirme propriul adevăr (“e nebun”, “e golănaş”, “e lipsit de respect”, “nu e bun de nimic”, “e un ratat” etc.).

- acestă idee este teoretizată de conceptul “autoîmplinirii predicţiei” (R. Rosenthal)

“dacă oamenii definesc o situaţie ca fiind reală, atunci acea situaţie este reală prin consecinţele definirii ei ca reală” (ex. dacă văd flori proaspete într-o cameră am reacţii alergice, dacă aflu că sunt artificiale atunci mă simt din nou bine)

- şi teoria etichetării sociale (etichetările pot fi “predicţii ce se autoîmplinesc”).

Măsuri psihopedagogice privind prevenţia şi ameliorarea tulburărilor de comportament Negocierea cu elevii a regulilor şcolare.

impunerea regulilor de către profesor creează raporturi de forţă, relaţii de dominaţie/supunere între profesor şi elevi, situaţie ce poate conduce fie la o atitudine de supunere şi docilitate, fie la atitudini ostile, provocatoare, agresive din partea elevilor.

profesorul trebuie să negocieze lista sa cu reguli încă din timpul primelor întâlniri cu elevii şi să-i antreneze şi pe ei în elaborarea acestora.

setul de reguli trebuie să cuprindă şi sancţiunile care vor fi aplicate în cazul nerespectării lor. Sensul sancţiunii trebuie înţeles de către elevi pentru că funcţia principală a acesteia este de educare a responsabilităţii şi a respectului faţă de celălalt.

Întărirea pozitivă a comportamentelor dezirabile chiar dacă sunt considerate ca având o mai mică importanţă;

Raportarea sarcinilor didactice la posibilităţile de soluţionare ale elevilor.

- sarcinile lungi şi dificile se pot fragmenta în secvenţe mai scurte pentru a conferi elevilor sentimentul reuşitei;

Realizarea parteneriatului şcoală-familie-specialişti în domeniul psiho-pedagogic.