Trasatura schizotipala de personalitate

Personalitatea este “ un macrosistem al invariantilor informationali si operationali, ce se exprima constant in conduita si sunt definitorii sau caracteristici pentru subiect”( P. Ppopescu-Neveanu- dictionary de psihologie) iar R.Cattel defineste personalitatea ca fiind “un system al deprinderilor proprii subiectului care permit o previziune asupra comportamentelor acestuia” iar H.V. Sullivan considera ca personalitatea reprezinta “ un model de durata relative a situatiilor periodice interpersonale, ce caracterizeaza viata umana”. In studiul psihologic se detaseaza in mare doua modalitati de abordare: cea factoriala care consta in identificarea si stabilirea corelatiilor dintre trasaturi si cea structurala, preocupata de surprinderea organizarii globale.

Trasatura de personalitate “ se disting prin sintetism, reunind particularitati ale diverselor procese psihice, prin constanta sau relative stabilitate, intrucat se confirma in variate imprejurari si prin generalitate,ajungand sa fie definitorii pentru subiectul in cauza”. Inventarul trasaturilor de personalitate realizat de G. Allport arata un numar de 17 000 de trasaturi

Pentru ca structura globala de personalitate sa fie inteleasa, este nevoie sa se tina cont de principiul integrarii si cel al ierarhiei. G. Allport a realizat un model ierarhic al sistemului de personalitate, in care se disting: una-doua trasaturi cardinale (caracteristici dominante pentru individ), un numar restrans de trasaturi centrale( care se exprima pregnant in conduita de asemenea) si trasaturile secundare care se regasesc in numar mare. P.Popescu-Neveanu adauga la aceasta ierarhizare facuta de Allport si trasaturile latente (discrete, de fond).

Este necesar de mentionat faptul ca “ ierarhia trasaturilor variaza de la un individ la altul, ceea ce la unul e dominant la altul putand fi subordonat si nesemnificativ”. Variabilitatea acestor trasaturi este atat de mare incat personalitatea fiecarui individ este o combinatie unica de caracteristici. “Fiecare trasatura sau insusire de personalitate este particulara,intrucat este o formatiune sintetica, dispunand de o relativa stabilitate si generalitate, determinand constante comportamentale, care sunt totusi relativ plastice si contribuind ca atare la definire individualitatii”-(am mod cit).Benign schizotipy-Holt

Schizotipia este un termen derivat din cel de “genotip schizofrenic”(schizophrenic genotype’) si care indica o mare predispozitie a individului spre schizofrenie(Claridge, 1997). In literatura de specialitate, schizotipia este inteleasa in doua moduri:

1

-Abordarile cvasi-dimensionale care sustin ca trasaturile schizotipala (consider that schizotypal traits exist on a dimension but their presence is indicative of (future) psychopathology (e.g., Eckblad & Chapman, 1983) )

-Abordarea conform careia schizotipia reprezinta o dimensiune a personalitatii(abordarea - the fully dimensional approach).Adeptii acestei abodari(e.g., McCreery & Claridge, 1995) afirma ca schizotipia reprezinta un continuum al personalitatii care este prezent la toti indivizii intr-o masura variabila, nefiind un indicator al unei psihoze per se(meeting the diagnostic criteria for Schizotypal Personality Disorder or Schizophrenia). In cadrul acestui model,schizotipia este este neutra din punct de vedere al sanatatii mintale, interactionand atat cu riscul(exemplu: evenimente stresante) cat si cu variabile protectoare(precum sprijinul unei retele sociale), care duc la rezultate “sanatoase” sau “nesanatoase” precum creativitatea sau psihoza(Bak et al., 2003; Brod, 1997; Claridge & Beech, 1995; Jackson, 1997; Nettle, 2006). (* The authors gratefully acknowledge a bursary from the Bial Foundation (155/04) which has enabled this research. ) Proceedings of 2 Presented Papers

Crecetarile recente sprijina ideea conform careia notiunea de schizotipie este o dimensiune a personalitatii mai degraba decat o unitate care reflecta o sanatate mintala diminuata(Rawlings, Williams, Haslam & Claridge, 2008).

Totusi, sprijinul modelului continuumului (the continuum model) vine predominant din partea cercetarilor care au stabilit o asociere a schizotipiei(sau a predilectiei spre anormalitate) cu starea de bine(well-being) (Goulding, 2004, 2005; Kennedy, Kanthamani & Palmer, 1994; Kennedy & Kanthamani, 1995; McCreery & Claridge, 2002). Un alt argument care vine in sprijinul acestei teorii este faptul ca exista o frecventa mare a experientelor anormale raportate de invivizii normali si sanatosi. De exemplu in examinarea generala a populatiei , aproximativ 10% din indivizi au raportat ca au experimentat cel putin o halucinantie vie(vivid hallucinatory experience) , nefiind aflati sub influenta drogurilor sau a vreunor medicamente(Bentall & Slade, 1985; Posey & Losch, 1983; Sidgwick, 1894). Halucinatiile se produc cel mai adesea in conditiile

streante sau traumatizante, precum si in cazul lipsei somnului sau a as well as both sleep deprivation and sensory deprivation (Bentall, 1990; Lukoff, 2007; West, 1962). Totusi, ele variaza ca intensitate si au fost asezate intr-un continuum al

experientelor perceptuale comune precum hypnagogia si visul cu ochii deschisi(Bentall, 1990; Fosse, Stickgold & Hobson, 2004),care sunt probabil sprijinite de un mecanism inhibitoriu conex somnului REM ce permite visarea cu ochii deschisi. (Morrison, Wells & Nothard, 2002). De asemenea, raportarile experientelor parapsihologice au o importanta majora in cadrul populatiei generale, cea mai frecventa experienta neobisnuita care a fost raportata fiind telepatia( de la 33 pana la 50% dintre subiecti) (Glicksohn, 1990; Palmer, 1979; Rice, 2004; Targ, Schlitz & Irwin, 2000).

Gianotti et al.(2001) a sugerat ca experientele peranormale sunt legate de dezinhibarea cognitiva si a sugerat ca exista o continuitate a procesarii asociative, pornind de la gandirea creativa si pana la ideatia paranormala, de la indivizii normali

pana la psihopatologie, procese dezordonate ale gandirii sau apophenie. Gianotti considera de asemenea ca experientele neobisnuite exista intr-o continuitate (exist on a continuum, such that similar biases in information processing may contribute to bothparanormal beliefs and delusions and normal and pathological hallucinations.).

2

Schizotipia este de fapt un construct multifactorial(e.g., Mason, Claridge & Williams, 1997). Patru trasaturi principale(core traits) stau la baza constructului schizotipal.Cel mai insemnat factor- experientele neobisnuite- include credintele magice sau religioase, senzatiile sau perceptiile alterate asupra propriului corps sau asupra lumii, hipersensibilitatea la sunete sau mirosuri precum si o sensibilitatea ridicata la mediul exterior; déjà vu, jamais vu, halucinatiile auditive si pseudo-halucinatiile(Mason, Claridge & Williams, 1997). Se presupune ca aceste simptome apar datorita unei slabe

weak gating sau a unei dezinhibitii la nivelul senzorial sau cognitiv. (Claridge & Davis, 2003), care poate conduce la inundarea continutului constientului (Burch, Hemsley &

Joseph, 2004; Frith, 1979; Gray et al., 2002). Un al doilea factor, anume dezorganizarea cognitiva inseamna prezenta dificultatilor de atentie si concentrare sau luare de decizii, un simt scazut al scopurilor, tristete si anxietate sociala(Mason, Claridge, &

Jackson, 1995). Un al treilea factor este Anhedonia (introvertive anhedonia) care

se caracterizeaza prin solitaritate si carenta sentimentala(lack of feeling) (Claridge & Beech,1995). Mason, Carlidge si Jackson au descris acest factor ca fiind caracterizat de lipsa a placerii pentru interactiunea sociala si lipsa placerii fizice, care conduce la ocolirea interactiunilor sociale si a intimitatii fizice, accentuand atat solitudinea individului cat si independenta acestuia. Un al patrulea factor este

nonconformismul impulsiv care consta in dezinhibare, acte de impulsivitate si violenta si comportamente nechibzuite. Mason et al. (1995) a afirmat ca acest factor regasit la un nivel mediu, va indica preferinta pentru o un stil de viata libertin si noncomformist..It is related to Eysenck’s Psychoticism Scale and hypomania and uncontrollable urges, etc. (Mason et al., 1997).1NOTA DE SUBSOL : 1 1 Loughland and Williams (1997) have argued that this factor is not truly an aspect of schizotypy, relating more to borderline thinking. However, Mason, Claridge and Williams (1997) point out that this factor emerges in six out of nine factor analyses as a factor.Din analiza clusterului dimensiunilor schizotipiei s-au conturat niste profile distincte(Goulding, 2004, 2005; Loughland & Williams, 1997; Suhr & Spitznagel, 2001; Williams, 1994; Simmonds, 2003;

Simmonds & Holt disting: 1. Schizotipiile pozitive, care marcheaza un scor ridicat doar la capitolul “experiente neobisnuite” 2. Low Schizotypes, care nu sunt considerati anormali, obtin scoruri mici la toate dimensiunile schizotipiei; 3. High shcizotypes care obtin scoruri mari in principal pentru dezorganizarea cognitiva si anhedonie(introvertive anhedonia), dar si pentru experientele neobisnuite si 4. Schizotipia negativa care inseamna obtinerea unui scor mare doar pe scala anhedoniei introvertive(introvertive anhedonia).

Profilul schizotipiei positive a fost numit “happy schizotipy”(schizotipia fericita) deoarece invivizii apartinand acestei categorii par sa aiba inclinatii spre experientele neobisnuite in absenta psihopatologiei. Acesti indivizi au nivele mai ridicate ale sanatatii mintale si a starii de bine decat cei cu un profil schizotipal negativ, iar in unele studii ,chiar si decat cei cu un nivel schizotipal scazut. Claridge, 2001; Goulding, 2004; Jackson, 1997; McCreery & Claridge, 1995, 2002). S-a constatat ca experientele neobisnuite au fost associate in mod semnificativ cu un ridicat simt al importantei vietii,

3

cu optimism si starea de bine , iar aceasta relatie inseamna nivele scazute ale “simptoamelor negative”(anhedonia)si ale simptoamelor dezorganizarii (dezorganizare cognitiva).

Irwin si Green au afirmat ca relatia dintre schizotipie si credintele paranormale nu a fost stabilita cu fermitate inca si ca exista o clara suprapunere intre credintele paranormale, psihopatologie si neadaptarea psihologica. Altii, totusi, au afirmat despre credintele paranormale ca acestea nu au legatura cu masura neadaptarii, ba chiar ca acestea coreleaza negativ cu psihopatologia. Schofield & Carlidge au observat ca persoanele cu schizotipie pozitiva au tendinta de a evalua experientele neobisnuite ca fiind placute, pe cand cei cu un nivel ridicat al schizotipiei(“high schizotypes”) au tendinta de a le evalua ca fiind neplacute. Aceste lucruri au fost atribuite dezorganizarii

cognitive prevenind They attributed this to Cognitive Disorganisation preventing the formation of a reassuring belief system.

Credintele bizarre s-ar putea sa functioneze ca un amortizor impotriva stresului si

sa ajute la interpretarea experientelor neobisnuite astfel incat sa previna distresul.In plus, munca referitoare la childhood concomitants of paranormal belief has demonstrated a second route (in addition to childhood trauma) such that childhood fantasy also leads to paranormal beliefs (Lawrence et al., 1998), implying a role for imagination in the development of paranormal beliefs. In unele extensii, aceasta literatura diversa pusa la un loc ar putea reflecta existenta mai multor tipuri de credinte paranormale, fiecare dintre aceste tipuri avand un impact diferit asupra celorlalte variabile, inclusive acei indicatori ai psihologiei. Au existat multe controverse ale structurii scalei PBS (Paranormal Believe Scale- scala de credinte in paranormal), care a fost construita ca avand sapte subscale, dar in mod bizar, doar trei dintre subscalele originale( credinta traditionala religioasa, superstitia si premonitia) relationeaza de fapt cu iretionalitatea. Se disting de asemenea patru tipuri de “credinciosi” (credinciosii traditionali religiosi, tentative believers, sceptici si new age type believers care s-ar putea raporta in mod diferit la psihopatologie si sanatatea mintala. Houran, Irwin si Lange au descoperit ca un scor ridicat pe subscala PBS(paranormal beliefs subscale-New Age beliefs) a fost de departe mai puternic legata de psihopatologie decat scorul ridicat de pe scala credintelor paranormale traditionale. O asemenea “credinta” din cadrul traditional al fenomenelor paranormale nu pare sa fie direct relationat cu patologia. Ideea conform careia credintele paranormale se suprapun cu psihopatologia este ilustrata in versiunile mai vechi ale clasificarilor pentru schizofrenie descrise in DSM.

Nota de subsol: 2 Just as a factor analysis works by grouping variables that share common variance in a data set, a cluster analysis aims to group individuals or objects into ‘clusters’ according to their responses on a particular set of variables. As such, those in the same cluster are more similar to one another than they are to individuals in other clusters in terms of their response patterns (Hair, Anderson, Tatham & Black, 1998). Cluster analysis attempts to maximize homogeneity (the similarity) of objects within the clusters while maximising the heterogeneity (differences) between the clusters, allocating people to different groups according to their responses on variables of interest, here sub-scales of schizotypy.3 Although the Rasch form of the PBS contains only two subscales, New Age Beliefs and Traditional Paranormal Beliefs (Lange, Irwin & Houran, 2000).

This has carried over to their presence within the Magical Ideation Scale, o scala care evalueaza dimensiunile positive ale schizotipiei si este conceputa in asa fel incat sa reprezinte un indicator al unei viitoare prabusiri psihotice a indivizilor

4

care sunt in mod curent sanatosi(Eckblad & Chapman, 1983). Scorurile extreme obtinute pe scala ideatiei magice s-ar putea ca intr-adevar sa indice un risc de viitoare psihoza a acelor indivizi , pe cand obtinerea scorurilor de peste medie reflecta doar o predispozitie de anormalitate a personalitatii“anomaly-prone personality”. Lynn et al. a afirmat ca suprapunerea dintre predispozitia catre fanteizie si ideatia magica arata ca ideatia magica nu este patologica per se ci mai degraba ar putea sa denote tendinte imaginative, care sunt considerate a fi asociate mai mult creativitatii. Intr-adevar, ideatia magica a mai fost asociata si inainte creativitatii(Zanes et al., 1998). Exista studii care au aratat ca dimensiunea negativa a schizotipiei relationeaza cu niste tipuri diferite de credinte(Irwin & Green, 1998-1999). Se pare ca prezenta alaturata a simptomelor negative ale schizotipiei cu cele pozitive indica posibilitatea unei psihopatologii,iar acesta alaturare poate asemenea sa indice un tip diferit de relationare cu credintele paranormale decat cele prezente in cazurile de izolare a trasaturilor schizotipale pozitive sau negative. Chapman et al., considera ca desi ideatia megica relationeaza cu psihotismul, sunt mai multe sanse ca acest lucru sa fie adevarat in cazurile in care sunt prezente atat trasaturile negative ale schizotipiei cat si cele pozitive. Daca un individ este retras din punct de vedere social, prezinta lipsa de placere fata de intimitatea fizica si emotionala si care poseda de asemenea anomalii perceptive si cognitive specifice schizotipiei/schizofreniei positive atunci acesta se incadreaza in sfera psihopatologiei. S-au realizat conexiuni intre procesele cognitive, stilurile sau temperamentele specifice atat creativitatii cat si psihopatologiei(Links have been made between the cognitive processes, styles or temperaments of both creativity and psychopathology.4 ) In modelul lui Eysenck, psihotismul se sprijina deopotriva pe trasatura creativitatii(originalitatea) cat si a psihozei. In cadrul populatiei generale, s-a constatat existenta unei corelatii pozitive a creativitatii cu psihoticismul si cu dimensiunile pozitive ale schizotipiei, anume: trasaturile hipomaniacale , aberatiile perceptive, experientele neobisnuite si ideatia magica(Nettle, 2006; O’Reilly, Dunbar & Bentall, 2001; Schuldberg, 1990, 2001). Cu toate acestea, dezbaterile in privinta acestor relatii precum cea dintre zborul de idei si afectata pozitiv de manie. Dezbaterile continua asupra felului in care aceste relatii sunt cauzate fie de zborul de idei si afectul pozitiv al maniei, fie de asociatiile libere specifice cognitiei schizofrenice sau datorita ambelor variante(e.g. Schuldberg, 2001; Russ, 2001). Experientele anormale au fost in mare parte asociate cu creativitatea artistica(Holt, 2007; Kennedy & Kanthamani, 1995). That the interaction of schizotypal dimensions, rather than Unusual Experiences alone, may impact upon creative functioning is suggested by Nettle’s (2006) finding that Introvertive Anhedonia was negatively correlated with artistic creativity,5 flat affect, he suggested, preventing the channelling of anomalous experiences into creative output. Acesasta idée conform careia doar “happy schizotypy” schizotipia fericita relationeaza cu functionarea creativa este sustinuta de modelele care se bazeaza pe conexiunea afectelor pozitive cale schizotipiei cu functionarea creativitatii si rolul de concentrare si determinare al acestora in procesul creator. Alte cercetari au sugerat ca forta ego-ului sau nivelul ridicat de inteligenta ar putea interactiona cu schizotipia conducand la realizarea creativa. Un asemenea profil , denumit “bizarerie controlabila”(controllable oddness) de catre Barron in 1993, ar putea facilita angajarea in procesele creative propuse de catre modelele bifactoriale(two-factor) ale creativitatii. In cadrul acestor modele, un rezultat creativ origineaza in asamblarea

5

bifazica recursiva intre loose , fluiditate, asociativitate, cognitie nestructurata si liniara, secventialitate si cognitie orientate spre rezultat. In modelele interactiv-duale(dual interactive) caracteristicile schizotipale sunt moderate(are moderated by) de variabile precum puterea ego-ului sau un coeficient ridicat al inteligentei ,care permit un optim al deviatiilor pe parcursul continuumului expansiunii spre constricted thinking. Flach prezinta “ipoteza rezilientei”, care spune ca un ego puternic este necesar pentru creativitate: autonomie, stabilirea propriilor obiective, echilibru social si un mare simt al responsabilitatii. Carson spunea ca un coefficient innalt de inteligenta poate sa sporeasca insighturile castigate prin intermediul gandirii schizotipale cu scopul de a fi interpretate si aplicate intr-o maniera sanatoasa, pentru a fi folosite intr-un mod creativ si integrate in personalitate.

Structura Schizotipiei:

SCHIZOTIPIA IN CADRUL NORMALITATII:

6