Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Istorie şi Filosofie

Catedra Arheologie şi Istorie Antică

Referat

Tema: Polisul grecesc Callatis.

A efectuat studentul anul I master

Spînachi Ivan

A verificat: Arnăut Tudor

Chişinău 2011

Polisul grecesc Callatis

 Marturiile literare antice despre Callatis si teritoriul sau,si mai ales la data fondarii cetatii sunt putine si destul de expeditive Pseudo-Skymnos relateaza ca « Cetatea Callatis a aparut ca o colonie a heracleotilor la porunca unui oracol ;acestia au intemeiat-o cind Amyntas se instapineaza peste Macedonia ».Daca este vorba de Amyntas I (540-498 i.d.Hr),data intemeierii ar fi sfirsitul secolului VI i.d.Hr.Callatis a fost desemnat de izvoarele literare ( Scylas din Cariadna, Strabon, Pliniu cel Batran, Ptolemeu, Arian) ca polis si se dovedeste a fi unul din cele mai vechi orase ale tarii. Aflam de la Pliniu cel Batran ca primul nume al asezarii ar fi fost Cervatis sau Acervatis, dar cercetari mai recente au aratat ca numele indica mai degraba un hidronim, care marca probabil una din limitele teritoriului callatian. Originea megariana a Callatidei este atestata de majoritatea izvoarelor literare, astfel fiind o colonie doriana, orasul pare a fi fost inca de la inceput un centru producator de grane. Dovezi ale puternicei dezvoltari economice inca de la jumatatea sec. IV a. Chr. Sunt emiterea monedelor de aur si argint, existenta unei incinte inca de la sfarsitul sec. IV a.Chr, organizarea unui teritoriu agricol – chora, teritoriu protejat de fortificatii.

Colonia a fost fondata pe locul unei asezari getice cunoscuta sub numele de Acervetis sau Cerbatis,pe un teren fertil aflat in vecinatatea marii si a unui lac cu apa dulce,actualul Lac Mangalia.

In secolul IV i.d.Hr. cetatea inregistreaza o mare dezvoltare economica,social-politica,relevata atit de izvoarele scrise cit si de descoperirile arheologice.Orasul dispune de un teritoriu rural pe care-l exploateaza,atelierele sale produc din plin si se bucura de un regim democratic dupa modelul cetatilor-state din sudul egeean,in special al Megarei.Ridica acum puternicele ziduri care o apara dinspre uscat,se amenajeaza instalatii portuare,se construiesc temple,edificii publice si civile,se ridica monumente.

In ceea ce priveste istoria politica a orasului, el este supus de la sfarsitul sec.IV a.Chr. autoritatii macedonene, impotriva careia se rascoala in anii 312-311 a.Chr. si rezista unui asediu care s-a intins probabil pe trei ani si care a inceput in anii 310-309 a.Chr., dupa care va fi readusa sub autoritatea diadohului Lysimach. In ceea ce priveste conflictul nu se cunoaste data capitularii definitive a orasului si nici conditiile impuse de Lysimach.

  Cetatea si aliatele sale pontice se vor afla sub dominatie macedoneana pina in anul 281 i.d.Hr.la moartea lui Lysimach.

  Un alt important eveniment la care a participat in mod direct Callatida se petrece intre anii 262-261 a.Chr., este celebrul razboi pentru Tomis in care se confrunta pe de o parte Callatis, aliata cu Histria si de cealalta parte Byzantion. Evenimentul este relatat de Memnon intr-un pasaj deopotriva de important pentru istoria celor doua colonii dobrogene.

  Referindu-se la acest conflict, istoricii au remarcat starea de slabiciune a Histriei si rolul important pe care l-a avut cetatea Callatis. Razboiul impotriva Bizantului, desfasurat in conditii necunoscute, s-a sfarsit prin infrangerea celor doua cetati dobrogene. Restabilirea Callatidei din

punct de vedere economic este atestata de reteaua legaturilor, pe care de-a lungul sec. IV-II a.Chr continua sa le intretina nu numai cu cetatile din Marea Neagra ori din Propontida, dar si cu porturi si sanctuare din Grecia si Mediterana Orientala. Expresia legaturilor economice intense ale orasului este si numarul mare de amfore si spampile amforice descoperite aici. Numarul lor este de ordinul miilor, iar centrele de export sunt diverse: Thasos, Heracleea Pontica, Rhodos, Sinope, Chersonesul Tauric, Cos, etc.

Contactul Callatidei cu Roma are loc in sec. I a.Chr., cand legiunile romane, conduse de Marc Lucullus Varro in razboiul impotriva lui Mithridates al VI-lea Eupator, regele Pontului, cuceresc orasele de pe litoralul dobrogean. Este posibil ca in acest conflict Callatis sa fi facut cauza separata, de unde incheierea numai de catre callatieni a foedus-ului (tratat de alianta militara) cu romanii; intelegerea urma sa fie fixata la Roma in Capitoliu si la Callatis, in locul cel mai potrivit, templul Concordiei . In anii 71-72 i.d.Hr. in cursul celui de-al doilea razboi dintre romani si aliatii pontici,orasele grecesti au fost cucerite de catre romani.O inscriptie descoperita la Mangalia cuprinde textul tratatului (foedus) incheiat cu acesta ocazie intre Roma si Callatis.

  Fara a fi fortata,cetatea Callatis a acceptat protectia romana si impreuna cu celelalte colonii grecesti va face parte din imperiu.

Pentru perioada romana, sec. I-III p.Chr. evolutia orasului Callatis este cunoscuta doar din informatiile epigrafice si arheologice. In aceasta perioada orasul si-a pastrat teritoriul agricol, fapt dovedit de descoperirea a cinci fragmente care apartineau hotarniciei callatiene din epoca lui Traian. De asemenea Callatis si-a pastrat caracterul grecesc si traditia doriana, dovedite de limba, calendar si institutii. Spre sfarsitul perioadei romane timpurii, mai exact in a doua parte a domniei lui Gallienus, Dobrogea a fost supusa unui puternic atac al gotilor si herulilor, de pe urma caruia au avut de suferit mai ales cetatile de pe litoral. A avut de suferit si Callatisul, nu se stie cu exactitate daca populatia gotica a patruns in cetate, dar a atacat cartierele extra-muros ( din afara zidurilor cetatii) incendiind intregul sector din partea de sud-vest a cetatii. Ultima perioada a antichitatii, epoca romano-bizantina poarta amprenta crestinismului, astfel ca si la Callatis s-au descoperit marturii ale acestei religii, devenita de la sf. sec.IV p.Chr. singura religie oficiala a Imperiului Roman. In Notitia Episcopatum este mentionata si la Callatis o episcopie si dupa cum se stie incepand cu sec. V p.Chr., in general, creste rolul episcopatului in administrarea orasului si a teritoriului sau. Cetatea Callatis este refacuta cu ocazia celor doua mari eforturi de reconstructie urbanistica si a frontierelor din timpul lui Diocletian si Constantin cel Mare, sfarsitul sec. III p.Chr. si sec. IV p.Chr, cat si perioada Anastasius-Justinian, sfarsitul sec. V p.Chr. si sec. VI p.Chr.

  Abandonarea orasului in primele decenii ale secolului VII d.Hr. s-a datorat in mare masura atacurilor avaro-slave din acesta perioada si caderii frontierei de la Dunare in urma rascoalei centurionului Phocas in anul 602 d.Hr.

Vestigii arheologice

  In ceea ce priveste vestigiile arheologice,ceea ce cunoastem si a fost descoperit in urma sapaturilor,este zidul construit in vremea romana tirzie.Historia Augusta,cronica oficiala a

Imperiului Roman,aminteste ca imparatul Gallenius 9253-268) a trimis doi arhitecti din Bizant,pe Cleodamos si Athenaios,sa refaca fortificatiile oraselor de pe coasta dobrogeana a Marii Negre.

  In coltul de nord-est al cetatii se afla basilica.Ansamblul acesteia se compune din trei parti : basilica propriu-zisa,atrium-ul si palatul.Acesta dateaza din secolul al V-lea d.Hr..

   Basilica propriu-zisa,servind ca lacas de cult crestin,orientata neobisnuit nord-sud,prezinta importante asemanari atit ca plan cit si ca tehnica constructiva cu edificii de acelasi tip din Siria,deosebindu-se in schimb de celelalte basilici din Dobrogea.Este se pare opera unui arhitect sirian si servea,probabil,drept sediu al episcopiei orasului.

Inca de la sf. sec. XIX ruinele anticului oras Callatis au atras atentia specialistilor Astfel cercetari sporadice au fost intreprinse de C.Butculescu, iar o prima inregistrare a zidului de incinta si a ruinelor cetatii se datoreaza lui Pamfil Polonic, care fara a dispine de mijloacele necesare unei cerectari sistematice, le consemna in anul 1901 asa cum apareau pe alocuri, le suprafata terenului. Mangalia inceputului de sec. XX era o localitate relative mica, a carei cladiri suprapuneau arealul orasului antic. Fiecare noua fundatie, fiecare amenajare edilitara sau gospodareasca, prilejuiau noi descoperiri de monumente si obiecte rare care, in cele mai multe cazuri incapeau pe mana amatorilor de antichitati romani sau straini.

 

Aceasta stare de lucruri va fi semnalata si supusa dezbaterii publice de marele arheolog Vasile Parvan, care inca din anul 1915 va lua primele masuri practice: “… am hotarat sa se adune la Primaria locala obiectele antice de pret ce se mai gaseau in localitate, le-am declarat proprietatea statului si le-am dat in primire domnului primar cu proces verbal in regula. Am dat in acelasi timp parintelui paroh al orasului calitatea de delegat permanent al nostru si de custode al sectiei infiintate”.Deci din anul 1915 se poate vorbi depre crearea unui nucleu muzeal la Mangalia. In anul 1916 V.Canarache semnala: “…Primaria, politia, perceptia, capitania portului, cafeneaua si muzeul, toate erau la un loc, in aceesi cladire, o adevarata cetate noua, zidita din blocuri de piatra veche, cu urme de sculptura si de litere scrise, cu mucegai si parfum din trecutul indepartat….”

 

Paralel cu aceasta actiune de salvare si conservare a patrimoniului arheologic, va actiona pentru inceperea primelor cercetari sistematice D.M.Teodorescu, desemnat de V.Parvan sa porneasca prima campanie de sapaturi sistematice la Mangalia. Rezultatele spectaculoase ale acestei cercetari- dezvelirea unei parti impinatorului edificiu de epoca romano-bizantina au facut “… sa se destepte interesul localnicilor pentru muzeu; unii au facut donatii, altii si-au adus obiectele antice si le-au depozitat la Primarie, alatiri de ale Statului, asa ca acuma e numai o chestie de local si de mobilieir pentru ca si acest oras sa-si aiba Muzeul sau, menit sa se imbogateasca destul de repede si sa constituie o adevarata podoaba pentru oras”. Mariile eforturi ale savantului V.Parvan, de infiintare a unui muzeu si de salvare a patrimoniului atat de bogat al anticului Callatis, care in viziunea sa ar fi trebuit sa devina “o rezervatie arheologica si turistica, carte vie pentru pentru educatia generatiilor viitoare”, au fost continuate in anii urmatori de un grup de profesori si istorici care-si vor desfasura activitatea la Mangalia intre cele doua razboaie mondiale. Ei isi vor impleti munca de cercetare cu cea de colectionare a pieselor antice si de publicare a rezultatelor obtinute,

constienti de importanta activitatii pe care o depun. Din scrierile lor razbate indignarea pentru soarta vitrega a vestigiilor orasului antic. Th. Sauciuc – Saveanu si Oreste Tafrali vor sintetiza date din istoria politica si economica a coloniei doriene, asa dupa cum apare ea in izvoarele literare antice si vor publica rezultatele cercetarilor intreprise in incinta si necropolele callatiene. Din anul 1930, de cercetarea trecutului istoric al cetatii isi vor lega activitatea Radu Vulpe si Vl.Dumitrescu. Activitatea lor meritorie se va solda si cu strangerea unui bogat material arheologic, care se cerea adapostit si valorificat din punct de vedere muzeistic si stiintific. Colectia abia infiripata in localul primariei, se imprastiasera odata cu retragerea trupelor inamice de pe teritoriul Dobrogei, la sfarsitul primului razboi mondial.

Toate eforturile de mai apoi pentru infiintarea unui muzeu s-au lovit de nenumarate greutati. Dupa indelungi staruinte, in anul 1925, O.Tafrali va obtine de la autoritatile locale ingaduinta sa foloseasca vechea biserica romano-catolica ca sala pentru muzeu. Din pacate si aceste marturii au fost in buna parte risipite in timpul celui de al doilea razboi mondial.In anii 1949 si 1950, odata cu reorganizarea cercetarilor arheologice pe baze noi, stiintifice, s-au luat masuri pentru salvarea si conservarea patrimoniului istoric si la Mangalia. Un colectiv al Academiei RPR si mai apoi al Institutului de Arheologie din Bucuresti vor intreprinde, incepand cu anul 1949 sapaturi; in timpul lucrarilor de refacere si sistematizare ale Mangaliei, incepute in anul 1958, s-a asigirat in cadrul santierelor de constructii o supraveghere permanenta, organizandu-se totodata sapaturi de salvare si cercetare, atat de catre Institutul de Arheologie al Academiei RPR, cat si de Muzeul de Arheologie Constanta.Munca depusa va fi incununata de o realizare importanta pe plan muzeistic. In anul 1959, cu sprijinul organelor locale a fost infiintat la Mangalia un Muzeu de arheologie, deschis intr-o mica si frumoasa cladire. Callatis-ul a oferit un numar impresionant de monumente arheologice si vestigii, imbogatind astfel colectiile Muzeului de Istorie Nationala si a Muzeului de Istorie Nationala si Arheologie Constanta.

In anii 1993-1994,Muzeul de Arheologie Callatis Mangalia a initia in zona fostului Hotel Scala-acum President ample cercetari arheologice cu caracter de salvare ocazionate de lucrarile de reparatie ale hotelului.Pe o suprafata de 1000 mp au fost descoperite aspecte de urbanism de epoca romano-bizantina,ale unui cartier sudic al Callatisului

   Sapatura arheologica efectuata in 1993 intr-unul din cei mai importanti tumuli cunoscut sub denumirea « movila Documaci »,a descoperit un complex funerar de mari dimensiuni.Complexul funerar este format dintr-un mormint de mari dimensiuni orientat est-vest si o constructie de forma rectangulara a carei functionalitate nu a putut fi stabilita inca.

  Cu exceptia unui zgrafitto pastrat incomplet si care poate fi considerat o chrisma,in rest nu exista alte semne crestine intr-o perioada cind in necropola romano-bizantina intilnim nu numai semnul crucii dar si invocatii cu caracter crestin.

Bibliografie

1. Preda C., Callatis,Bucureşti,p. 5-39,1968; 2. Preda C.,

3. w w w.