CUVÂNT ÎNAINTE

n seria volumelor mele de studii, publicate până acum, cel de față,al IV-lea, cuprinde cu precădere cercetări de epigrafie, legate

strâns de activitatea mea de cercetător științific în Institutul deArheologie și Istorie Veche al Academiei Române. După terminareaFacultății de Filologie din București, Secția Limbi clasice, în anul 1952,am avut șansa să fiu repartizat în marele Institut de Istorie și Filosofie alAcademiei Române, întemeiat curând după Al Doilea Război Mondial.Din el s-au desprins, cu timpul, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”,Institutul de Studii Sud-Est Europene, iar din 1956, cel în care mi-a fostrânduit să lucrez și eu. A fost o mare șansă pe care am avut-o de a lucraîntr-un institut de cercetare, chiar imediat după terminarea facultății,sub îndrumarea unor mari specialiști, unii foști elevi ai lui Vasile Pârvan.

Ca fiu de țăran, nu aveam nicio relație socială care să mă ajute în ca-riera mea, mai ales că în biografie erau date care nu plăceau autoritățilorcomuniste de atunci, și anume o anumită orientare politică a tatălui meu.Din această cauză, am fost aruncat de Comisia Ministerială de Reparti-zare, la terminarea facultății, în Regiunea Craiova, district mare, care cu-prindea un vast teritoriu al Olteniei de sud. Însă profesorul meu,Constantin Balmuș, om bun și distins filolog clasic, foarte apreciat în țară șistrăinătate, deținea atunci funcții importante în statul român, precum

5

cea de rector al Universității din București, membru al Academiei Româneși altele asemenea; el m-a recomandat să fiu admis în noul institut al Aca-demiei Române și apoi în cel desprins din el, cel de Arheologie și IstorieVeche. Momentul acesta a fost decisiv pentru cariera mea, fiindcă m-amputut pregăti și lucra într-un cadru academic de elită. Nu l-am uitat pebinefăcătorul meu și l-am înscris pentru totdeauna pe răbojul inimiimele, precum și în pomelnicul familiei, aflat astăzi pentru rugăciune înmulte biserici din țară. Acestui pomelnic i s-au adăugat în timp și altenume ale marilor mei binefăcători din țară și străinătate, cărora le dato-rez extrem de mult din ceea ce am putut realiza în viață.

Orânduirea studiilor din acest volum s-a făcut, pe cât posibil, ținândseama de conținutul lor, nu de criteriul cronologic al apariției. De pildă,cel dintâi studiu datează din anul 1954, adică la doi ani după intrareamea în Institut, și este dedicat unui document epigrafic descoperit încursul săpăturilor arheologice din anul 1953 de la Histria; el cuprindeinformații cu privire la organizarea internă a cetății și la viața eireligioasă în secolul al II-lea. Cu toată întâietatea publicării acestuia, elnu și-a găsit locul în volum decât în urma altora. Și alte studii suntrezultatul unor descoperiri arheologice și epigrafice efectuate în cetățilegreco-romane de pe țărmul de vest al Mării Negre (Histria, Tomis,Callatis).

Din masa mare de inscripții descoperite de mine ori altele publicateîn cursul timpului de alți epigrafiști, m-am simțit atras de cele creștine.De aceea ele au și constituit în mare parte conținutul volumului Inscripțiigrecești și latine din secolele IV-XIII, descoperite în România, apărut în 1976.

Valoarea documentară a inscripțiilor a fost relevată de multă vremede către istorici și filologi, dar mai cu seamă ea a fost subliniată în a douajumătate a secolului al XX-lea, când s-a apreciat și decis că documenteleepigrafice au o valoare probatorie mai mare decât informațiile date de isto-rici ai Antichității, fiindcă operele acestora au putut suferi, în cursul timpu-lui, modificări din partea copiștilor ori chiar denaturări datoratefalsificatorilor. Inscripțiile însă, scoase din pământ, ne apar astăzi așa

Emilian Popescu

6

cum ele au fost scrise altădată, de aceea informațiile lor sunt fără îndoialăveridice.

Exemple de felul acesta se întâlnesc și în câteva studii din acestvolum. Mă refer la cel care prezintă Credința vie a creștinilor din ImperiulBizantin în lumina inscripțiilor, la Aspecte ale vieții de toate zilele în cetățileproto-bizantine din Scythia Minor, precum și la Considerațiile privind limbainscripțiilor creștine din Scythia Minor ori altele care ne informează despreContinuitatea daco-romană pe teritoriul României în perioada tulbure a nă-vălirilor populațiilor barbare.

Un studiu privind Epigrafia greacă, izvor pentru istoria Bizanțului în se-colele IV-IX mi-a fost cerut de la Berlin și s-a publicat tot acolo într-unvolum dedicat acestei perioade istorice. Altele au făcut obiectul unor co-municări ori rapoarte prezentate la congrese internaționale, cum este șicel intitulat: Inscripțiile din Scythia Minor.

Sper ca și studiile din acest volum să prezinte interes pentru cititoriși, totodată, să contribuie la luminarea unor probleme istorice ale țăriinoastre și ale lumii bizantine, în general.

În final, îmi exprim adânca recunoștință față de Patriarhia Românăși față de Academia Română, pentru faptul că au acceptat să subvențio-neze cheltuielile de tipărire ale acestui volum.

Cuvânt înainte

7

ABREVIERI

AA Archäologischer AnzeigerAAR Analele Academiei RomâneACO Acta Conciliorum Oecumenicorum, ed. Ed. SchwartzAE Année épigraphiqueAEM Archäologisch-epigraphisehe Mitteilungen aus Oesterreich-UngarnAMN Acta Musei Napocensis, ClujAMP Acta Musei Porolissensis, ZalăuAnnÉp Année Épigraphique, ParisANRW Aufstieg und Niedergang der römischen WeltAO Arhivele OltenieiARBSH Bulletin de la Section Historique de l’Académie RoumaineARMSI Analele Academiei Române. Memoriile Secțiunii IstoriceBCH Bulletin de correspondance hellénique, ParisBCMI Buletinul Comisiunii Monumentelor IstoriceBMI Buletinul Monumentelor IstoriceBOR Biserica Ortodoxă RomânăBS Balkan StudiesBSH Bulletin de la Section Historique de l’Académie RoumaineBSNR Buletinul Societăţii Numismatice Române, BucureştiBull. ép. Jeanne et Louis Robert, Bulletin épigraphiqueBZ Byzantinische ZeitschriftCIG Corpus inscriptionum GraecarumCIL Corpus inscriptionum LatinarumCRAI Comptes-rendus de l’Académie des Inscriptions, ParisCSEL Corpus scriptorum ecclesiasticorum LatinorumDacia Dacia. Fouilles et recherches archéologiques en Roumanie, I-X,

Bucureşti, 1923-1947Dacia N.S. Dacia (nouvelle série). Revue d’archéologie et d’histoire ancienne,

Bucureşti, I (1957)DACL Dictionnaire d’archéologie chrétienne et de liturgieDID Din Istoria Dobrogei, I: D.M. Pippidi-D. Berciu, Geți şi Greci la

Dunărea de Jos din cele mai vechi timpuri până la cucerirea romană, Bucureşti, 1965; II: R. Vulpe-I. Barnea, Romanii la Dunărea de Jos, Bucureşti, 1968; III: I. Barnea-Şt. Ştefanescu, Bizantini, români şi bulgari la Dunărea de Jos, Bucureşti, 1971

9

DIR Documente privind istoria României, BucureştiDIVR Dicționar de istorie veche a României (Paleolitic, sec. X). Elaborat de un

colectiv de autori sub conducerea prof. D.M. Pippidi, București, 1976DOP Dumbarton Oaks PapersDRH Documenta Romaniae Historica, BucureştiEAIVR Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, I (1994), II

(1996), III (2000) (coordonator ştiinţific C. Preda).ÉB Études Byzantines (vezi şi REB)ÉBPB Études byzantines et post-byzantines, BucureştiÉO Échos d’OrientEpigr.-Travaux Epigraphica. Travaux dédiés au VIIe Congrès international

d’épigraphie grecque et latine (Constantza, 9-15 septembre 1977), recueillis et publiés par D.M. Pippidi et Emilian Popescu, Bucureşti, 1977

ÉtBalk. Études BalkaniquesFHDR Fontes Historiae Daco-RomanaeGB Glasul BisericiiI. Barnea, DID Ion Barnea, Din istoria Dobrogei, vol. II, Bucureşti, 1968IDR Inscripţiile Daciei Romane, I, II, III/1-5, BucureştiIDRE C. C. Petolescu, Inscriptions externes concernant l’histoire de la Dacie

(Ier-IIIe siècles), Bucureşti, I-II, 1996-2000IGB G. Mihailov, Inscriptiones Graecae in Bulgaria repertae, Sofia, I2 1970,

II 1958, III/1 1961, III/2 1964, IV 1966IGLR Em. Popescu, Inscripțiile greceşti şi latine din secolele IV-XIII descoperite

în România, Bucureşti, 1976ILS Inscriptiones Latinae selectae, ed. H. Dessau, Berolini, 1954ISM Inscriptiones Scythiae Minoris, Bucureşti, I 1983, II 1989, III 1999, IV 2015,

V 1980JAC Jahrbuch für Antike und ChristentumJÖAI Jahreshefte des österreichischen archäologischen Institutes, WienJÖB Jahrbuch der österreichischen ByzantinistikLemerle, Philippes Paul Lemerle, Philippes et la Macédoine orientale à l’époque chrétienne et

byzantine. Recherches d’histoire et d’archéologie, Album et Texte, Paris, 1945MAMA Monumenta Asiae Minoris AntiquaMB Mitropolia BanatuluiMCA Materiale şi cercetări arheologiceMGH Monumenta Germanica Historica

Abrevieri

MIAPh Muzeul de Istorie şi Arheologie PrahovaMIRN Muzeul de Istorie Națională a RomânieiMM Fr. Mildosich-J. Müller, Acta Patriarchatus Constantipolitani, I-II

Viena, 1860-1862MMB Mitropolia Moldovei şi BucovineiMMS Mitropolia Moldovei şi SuceveiMNA Muzeul Naţional de AntichităţiMO Mitropolia OltenieiNEH Nouvelles Études d’Histoire, BucureştiNetzhammer, Raymund Netzhammer, Die christlichen Altertümer derChristl. Altert. Dobrudscha, Bukarest, 1918OCP Orientalia Christiana PeriodicaPârvan, Vescovato V. Pârvan, Nuove considerazioni sul vescovato della Scizia Minore, Roma

1925 (Rendiconti della Pontificia Academia Romana di Archeologia,II, 1924, p. 117-135)

PG J. P. Migne, Patrologia GraecaPL J. P. Migne, Patrologia LatinaPSB Părinţi şi Scriitori Bisericeşti (colecție)RA Revue archéologiqueRAC Rivista di archeologia cristianaRE Real-Encyclopädie der klassischen Altertumswissenschaft, hrsg. von

A. Pauly, G. Wissowa, W. Kroll, K. ZieglerREB Revue des études byzantinesREG Revue des études grecquesRESEE Revue des études du Sud-Est EuropéenRIR Revista istorică românăROC Romanian Orthodox Church NewsRRH Revue roumaine d’histoireSCIVA Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologieSt. cl. Studii clasiceST Studii TeologiceTM Travaux et MémoiresTU Texte und UntersuchungenVulpe, HAD R. Vulpe, Histoire ancienne de la Dobroudja, Bucarest, 1938ZKG Zeitschrift fur KirchengeschichteZPE Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik, Bonn

10

Emilian Popescu

11

FONDUL ETNIC GETO-DACICȘI ARIA DE LOCUIRE

rimii strămoși ai poporului român sunt geții și dacii, două ramuriale marelui popor trac, care trăia pe o zonă întinsă din Peninsula

Balcanică și din nordul Dunării. Începând din epoca bronzului (cca.1800-1200 î.Hr.), tracii sunt cunoscuți ca locuitori ai vastului teritoriudintre Munții Rhodope la sud, Carpații păduroși la nord, râurile Vardar,Morava și Tisa la vest, iar spre răsărit Marea Neagră și fluviile Bug șiNistru. Se învecinau la sud cu grecii, spre vest cu illirii, cu care erau în-rudiți, iar spre est cu cimerienii, de asemenea, înrudiți, și apoi cu sciții.Popor vechi, tracii sunt menționați pentru prima oară în poemele home-rice, ca participanți la războiul troian1, iar Herodot (cca. 484-425 î.Hr.),supranumit „părintele istoriei”, scrie că neamul lor este cel mai numerosdin lume după acela al inzilor2. Tracii aparțin totodată familiei de po-poare indo-europene, iar limba lor era vorbită și de geto-daci. Alte triburitracice mai importante sunt: odrissii, bessii, triballii, moesii, care trăiau

1 Homer, Iliada, II, 701; XIII, 5-7; cf. Strabo, VII, 3, 2.2 Herodot, V, 3: „Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, după cel al inzi-

lor. Dacă ar avea un singur cârmuitor sau dacă tracii s-ar înțelege între ei, el ar fi de ne-biruit și cu mult mai puternic decât toate neamurile, după socotința mea”. Folosimpentru traducerea textelor grecești și latine în acest capitol (cu unele emendări perso-nale): Izvoare privind istoria României, I, București, 1964; în cazul de față, p. 65.

în regiunile sud-dunărene, iar la nordul Dunării, în Moldova: costobociiși carpii; în Transilvania apulii, iar în Oltenia: burii, piefigii, sucii și alții.

Geto-dacilor le-a aparținut vastul teritoriu dintre Munții Balcani lasud, Carpații păduroși la nord, Marea Neagră și Nistrul la est, iar la vestCâmpia Tisei. În anumite perioade, ei s-au extins până la Dunărea demijloc, iar spre răsărit, la Bug3.

Deși de același neam, folosind aceeași limbă4, și având aceeași cul-tură spirituală și materială, scriitorii Antichității au făcut o deosebireîntre geți și daci. În general, istoricii și cronicarii greci folosesc, cu pre-cădere, numele de geți pentru cei care ocupau regiunile de la Dunăreade Jos – Dobrogea, Oltenia, Muntenia și spațiul dintre Balcani și Dunăre.Aceștia au și venit mai întâi în legătură cu grecii5. Istoricii romani preferănumele de daci, folosindu-l uneori și pentru geți, dar înțeleg cu precăderepe locuitorii din zonele centrale și de vest ale spațiului carpato-dunărean(Transilvania, Banat)6. Sunt cazuri când unii istorici desemnează prin

3 Sebastian Morintz, Tracii, în DIVR, p. 580-581; Constantin Preda, Geto-dacii,în EAIVR, II, p. 178-179.

4 Strabo (63 a.Chr.-19 p.Chr.), Geogr., VII, 3, 10: „geții, neam vorbind aceeași limbăcu tracii”; VII, 3, 13: „Dacii au aceeași limbă cu geții”; Izvoare, I, p. 237.

5 Strabo, VII, 3, 2: „Astfel elenii i-au socotit pe geți de neam tracic. Acești geți lo-cuiau și ei pe un mal și pe celălalt al Istrului, ca și misii, și ei traci – acum ei se numescmoesi”; VII, 3, 12: „Geții sunt cei ce se întind spre Pont și spre răsărit [...]”; VII, 3, 13:„Partea inferioară a fluviului, până la Pont – de-a lungul căreia trăiesc geții – ei o nu-mesc Istru [...] [geții] sunt mai bine cunoscuți de eleni, deoarece se mută des de pe oparte pe alta a Istrului și totodată mulțumită faptului că s-au amestecat cu tracii și cumisii”; Izvoare, I, p. 225-226, 237-239.

6 Strabo, VII, 3, 13: „[Geții] numeau Danubius partea superioară a fluviului și ceadintre izvoare până la cataracte. Ținuturile de aici se află, în cea mai mare parte, înstăpânirea dacilor”; Izvoare I, p. 239-240. Appian (cca 100-161), Hist. rom..., praef., 4:„romanii stăpânesc pe unii dintre geții de dincolo de Istru, pe care îi numesc daci”; Iz-voare I, p. 560-561. Dio Cassius (155-229), Hist. rom. LXVII, 6, 2: „Eu îi numesc daci peoamenii pomeniți mai sus (adică pe cei dependenți de Decebal, n.n.), cum își spun eiînșiși și cum le zic și romanii, măcar că știu prea bine că unii dintre greci îi numesc geți,fie pe drept, fie pe nedrept. Căci eu îmi dau bine seama că geții locuiesc dincolo deHaemus, de-a lungul Istrului”; Izvoare, I, p. 683; Trogus Pompeius (la Iustinus, secolulI) XXXII, 3, 16: „și dacii sunt o mlădiță a geților”; Izvoare I, p. 358.

Emilian Popescu

12

această denumire și populații din zona extracarpatică, înglobând, deci,pe toți geții și dacii; acest lucru se întâlnește uneori și la scriitorii de limbagreacă, care-i numesc pe toți geți.

Teritoriul locuit de geto-daci la nord de Dunăre se numea Dacia, chiarînainte de cucerirea și transformarea în provincie romană. Scriitorii ro-mani Pliniu cel Bătrân (23-79), Nat. hist. I, 47, și Tacit (55-120), Agricola41, 1, dau această denumire. Înspre sud, Dacia preromană era mărginităde Dunăre, la vest de Tisa, spre nord de Carpații Păduroși, iar la est seîntindea până la Tyras (Nistru) și Borystene (Bug) și țărmul PontuluiEuxin (Marea Neagră)7.

Burebista, cel mai mare rege al geto-dacilor

Geto-dacii au realizat în secolul I î.Hr., sub conducerea lui Burebista(cca 80-44 î.Hr.), un mare regat, care depășea limitele etnice ale Daciei,arătate mai sus, și ajungea spre vest până la Dunărea mijlocie (Pannoniași Slovacia), la răsărit până la Olbia (Borystene, în Ucraina) și Marea Nea-gră, cuprinzând, deci, și Dobrogea, spre nord până în Cehia și CarpațiiPăduroși, iar spre sud până la Munții Balcani.

Într-o vreme a istoriei universale bogată în personalități însemnate– Pompei și Cezar la romani, Vercingetorix la celți –, Burebista a fost celmai însemnat conducător dintre vecinii Romei. „El a înălțat așa de multneamul geților prin asceză (ἄσκησις), abținere de la vin și ascultare fațăde porunci, încât în câțiva ani a făurit un stat puternic și a supus gețilorcea mai mare parte din neamurile vecine. Ba încă a ajuns temut și de

7 Ptolemeu (mijlocul secolului al II-lea), Geogr. III, 8,1: „Dacia se mărginește la mia-zănoapte cu acea parte a Sarmatiei europene, care se întinde de la Muntele Carpathospână la cotitura pomenită a fluviului Tyras [...], iar la apus cu iazygii metanaști, pelângă râul Tibiscos (= Tisa), iar la miazăzi cu acea parte a fluviului Dunărea, care mergede la vărsarea râului Tibiscos până la Axiopolis [Cernavodă], de unde până în Pont șila gurile sale, Dunărea se numește Istru”; Izvoare I, p. 541; cf. Constantin C. Petolescu,Dacia și Imperiul Roman, București, 2000, p. 18; idem, în EAIVR, I, p. 15.

13

Fondul etnic geto-dacic ș i ar ia de locuire

EMILIAN POPESCU______________________________________________

Studii de istorie și spiritualitate creștinăIV

Epigrafie

EMILIAN POPESCU

Studii de istorie și de spiritualitate creștină

IVEpigrafie

București, 2019

Editor: Pr. Mihai HAuRedactor coordonator: Pr. Cristian ANtoNESCuRedactor: Pr. Alexandru CoStEARedactor Editura Academiei Române: Monica StANCIuTehnoredactor: Violeta NEgREA

© - 2019EDITURA BASILICA

ISBN 978-973-27-2911-3Vol. 4. : Epigrafie. - 2019. - 978-973-27-3103-1. - ISBN 978-606-29-0322-0

tIPogRAFIA CĂRȚILoR BISERICEȘtItelefon: 021.335.21.29; 021.335.21.28; Fax: 021.335.19.00tipografia@patriarhia.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiPOPESCU, EMILIAN

Studii de istorie și spiritualitate creștină / Emilian Popescu. - București : Editura Academiei Române : Basilica, 2018-

6 vol.

ISBN 978-973-27-2911-3Vol. 4. : Epigrafie. - 2019. - ISBN 978-973-27-3103-1 ISBN 978-606-29-0322-0

28

CUPRINS

Cuvânt înainte.................................................................................................. 5Abrevieri ............................................................................................................ 8Fondul etnic geto-dacic și aria de locuire .......................................................... 11Aspecte ale vieții de toate zilele în orașele protobizantine din Scythia Minor............ 31Aspekte des Alltagslebens in den frühbyzantinischen Städten Kleinskythiens.................................................................................................... 41Epigrafia greacă izvor pentru istoria Bizanțului în secolele IV-IX ................... 52Griechische Inschriften....................................................................................... 95Credința vie a creștinilor din Imperiul Bizantin timpuriu în luminainscripțiilor ....................................................................................................... 135Der lebendige Glaube der Menschen im frühbyzantinischen Reich nach den Inschriften........................................................................................... 158Câteva considerații cu privire la limba inscripțiilor creștine din Schythia Minor în secolele IV-VI ................................................................ 183Aspecte ale colonizării și romanizării în Dacia și Scythia în lumina unor inscripții din muzee bucureștene ............................................ 200Das Problem der Kontinuität in Rumänien im Lichte der epigraphischen Entdeckungen ..................................................................... 238Zur Geschichte der Stadt in Kleinskythien in der Spätantike. Ein epigraphischer Beitrag ................................................................................ 257Praesides, duces et episcopatus provinciae Scythiae im Lichte einiger Inschriften aus dem 4. bis 6. Jh. ............................................................. 280Inscripțiile din Scythia Minor .......................................................................... 320Die Inschriften aus Kleinskythien ......................................................................... 346Considerații asupra educației tineretului la Histria în legătură cu trei inscripții inedite...................................................................................... 377Relațiile dintre Histria și Apollonia Pontică în epoca elenistică, în legătură cu o inscripție inedită ...................................................................... 409Les relations d’Istros et d’Apollonie du Pont à l’époque hellénistique. À propos d’une inscription inédite .................................................................... 442

895

O inscripție de la Mangalia (Callatis) și semnificația ei pentruorganizarea bisericească a Dobrogei în secolele V-VI ........................................ 479Retrospectiva asupra arheologiei românești și epigrafiei creștineîn secolul al XX-lea în România ....................................................................... 486Aperçu sur l’archéologie et l’épigraphie chrétiennes au XX-ème siècle en Roumanie ...................................................................................................... 502Trăsături caracteristice ale epigrafiei din regiunile Dunării de Jos în secolele IV-VI ................................................................................................. 521Traits caractéristiques de l’épigraphie dans les régions du Bas-Danube aux IVe-VIe siècles............................................................................................... 539Activitatea nautică în Dobrogea în epoca romană............................................. 559L ’activité nautique dans la Dobroudja à l’époque romaine .............................. 571Municipium Tropaeum ..................................................................................... 584Epigraphische Beiträge zur Organisation des skythischen Limes in 4.-6. Jahrhundert ........................................................................................... 618Epigraphische Beiträge zur Geschichte der Stadt Tropaeum Traiani .................. 630Die spätgriechischen Inschriften aus Kleinskythien .......................................... 658Les inscriptions sur les sarcophages de Scythie Mineure. Commentaire épigraphique ................................................................................ 682Une inscription grecque à Noviodunum (Scythie Mineure) ............................. 699Pe marginea unei epigrame funerare din epoca romană târzie de la Tomis................. 707Un document epigrafic inedit de la Histria și Cultul Cybelei ........................... 730The Histrian Decree for Aba (The 2nd Century of Our Era) ............................. 756Ceramica romană târzie cu decor ștampilat descoperită la Histria ................... 794O inscripție de la Anastasius I descoperită la Histria ...................................... 827Descoperirile arheologice de la Lazu (jud. Constanța) ............................................ 842Zeus Soter la Callatis ........................................................................................ 860O inscripție din secolul al IV-lea e.n. descoperită la Callatis ............................ 865Iscrizione tarda in latino volgare ...................................................................... 871Index nume de persoane .................................................................................... 872Index toponime și hidronime ............................................................................ 882Tabel de corespondență editorială ..................................................................... 892Cuprins ............................................................................................................. 895

896

Emilian Popescu